Scoala postliceala FEG Calarasi

Specializarea: Asistent medical de farmacie

REFERAT
Disciplina: Virusologie,Bacteriologie,Parazitologie

Genul mycobacterium
leprae

Profesor: Vlăsceanu Elena

Elev: Vitman Carmen Camelia

 Calarasi
2018

CUPRINS

LEPRA:

DEFINIRE............................................................................................................3

CAUZE.................................................................................................................5

SIMPTOME..........................................................................................................5

DIAGNOSTIC......................................................................................................6

TRATAMENT......................................................................................................6

PREVENIRE.........................................................................................................7

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................10

2
 LEPRA (Boala Hansen)

Lepra (boala Hansen, engl. leprosy) este o boală infecțioasă gravă

cunoscută din antichitate. Agentul cauzal al bolii fiind
bacteria Mycobacterium leprae, azi poate fi tratată printr-o combinație de
mai multe antibiotice, tratament care nu poate fi aplicat din motive economice în
țările în curs de dezvoltare.
Mycobacterium leprae a fost
descoperit ca agent etiologic
al leprei în anul 1869 de medicul
norvegian „Gerhard Armauer
Hansen” (1841-1912).
Există o organizație
internațională pentru combaterea
leprei ILEP – International
Federation of Anti-Leprosy Associations care caută eradicarea bolii pe glob, lucru
dificil din cauza timpului de incubație lung.
Boala se transmite prin contact îndelungat cu persoana bolnavă, se presupune că
pentru aceasta e necesar contactul cu secrețiile sau excrețiile bolnavului de lepră.
In România mai există boala în delta Dunării, în Tichilești o localitate în
județul Tulcea, Dobrogea se află singurul sanatoriu (spital) unde mai convețiuesc
cei bolnavi de lepră.
Boală cunoscută din vechime, fiind amintită deja în primele izvoare scrise
din istorie. Cercetările mai recente au stabilit că locul de origine a bolii
este Africa de est. De aici boala s-a extins înEuropa și Asia ajungând în India.
Lepra este considerată azi ca o boală care nu se poate transmite numai în
condiții igienice deficitare, stare de subnutriție care determină o slăbire a
sistemului imun.

3
 Lepra este caracterizată prin inflamarea pielii și a nervilor periferici, care
afectează ochii, cavitatea nazală, mâinile, picioarele, testicole.

Gerhard Armauer Hansen (1841-1912).

Se disting următoarele forme ale bolii:

 Lepra lepromatoasă - Ea este mai grava, foarte contagioasa si se
intalneste la persoanele cu imunitate deprimata datorita malnutritiei sau
altor boli. Ea se manifesta prin aparitia unor umflaturi ale pielii,
denumite leproame, dureroase la atingere, colorate in ros-brun. Atunci
cand fata e afectata de astfel de leziuni, ea se numeste “leonina” (evocand
un cap de leu). Leproamelor li se asociaza o inflamatie a nasului si a
sinusurilor (rinita inflamatorie). Aceasta forma de lepra poate fi
responsabila si de o infundare a cartilajelor, in special la nas.

 Lepra tuberculoida. Este forma cea mai frecventa si se intalneste la

persoanele avand mecanismele de aparare imunitara relativ eficace. In

4
 aceasta forma, volumul nervilor creste in special la nivelul cotului, al
gambei si al gatului. Ei devin palpabili sub forma unor cordoane ingrosate,
regulate, pe care le putem simti sub piele.

Cauzele
Boala apare din cauza afectării organismului cu microbacterii ale leprei, care
nimeresc în partea superioară a mucoasei tractului respirator și pielii
traumatizate (picături de aer, cale de contact). Cauza apariției acestei boli este
contactul prelungit cu o persoană infectată sau persoanele, care trăiesc în condiții
murdare.
Transmiterea virusului poate fi posibil prin mușcătura de insecte.

Simptomele leprei
Manifestările de lepră sunt foarte diverse. Această boală poate apărea
pigmentare a pielii, sângerări nazale, respiratie dificila. Același lucru poate
prezenta semne de insuficiență autonom (încalcă mâinile și picioarele pastoznost
grăsime și transpirație, cianoză,) și a tulburărilor vasculare sistem reflex.
Simptomele lepră poate servi în același laringita aspect, infecții ale sinusurilor
obstrucționarea, perforarea septului nazal, răgușeală de voce.
Perioada de incubatie a bolii Hansen poate dura până la cinci ani. Cu toate
acestea, există cazuri în practica medicală, durata perioadei de incubare de mai
multe decenii.
Cele mai timpurii semne ale stadiu incipient de lepră - este aparitia de pete pe
piele și plăci hipopihmentirovannye. La localizarea petelor marcat, de obicei,
amorțeală, pierderea de senzație și furnicături. După un an sau doi, această parte
a pielii se vindeca, fără a lăsa urme.
Simptomele caracteristice pentru lepră se manifestă în felul următor:
 tulburări de sensibilitate a unor zone ale pielii;
 modificări ale pigmentării de pe zonele pielii;
 atrofie musculară;
 formarea ulcerelor trofice de pe picioare;

5
  deformarea nasului;
 creșterea urechilor;
 sîngerări nazale;
 pierderea sprâncenelor;
 inflamația pielea feței, ceea ce duce la îngroșarea acestuia;
 tulburări de vedere;
 amorțirea degetelor de la mâini și picioare.

Perioada de incubare durează de la 3 pînă la 5 ani.

Diagnosticare
Diagnosticul formei tuberculoide a leprei este confirmat printr-un test cutanat
(cuti-reactia lui Mitsuda). Pentru aceasta se utilizeaza lepromina, un produs
continand bacili ai leprei inactivati prin caldura. Dupa o luna de la aplicarea
acestui preparat pielea devine dura la locul unde s-a practicat testul cutanat, se
considera ca testul e pozitiv si astfel diagnosticul e confirmat.
La persoanele suspectate de forma lepromatoasa, se preleveaza un fragment de
piele (biopsie) de la nivelul leziunilor cutanate. Examenul la microscop releva in
acest caz prezenta bacililor lui Hansen. Diagnosticul precoce al bolii este esential
pentru a incepe rapid tratamentul, prevenind astfel aparitia mutilarilor definitive
si care duc la invaliditate
Medicul examinează mucoasei nazale și gura pacientului, pielii corpului. O
examinare aprofundată a lichidului de țesut izolat de leziuni ale pielii.

Tratamentul leprei
Tratamentul necesar pentru lepră include:
 tratament cauzal;
 medicamente anti leprei;
 medicamente stimulatoare (imunomodulatori, vitamine, imunoglobuline).
Indiferent de tipul de lepră, pacienții sunt plasați într-o colonie de leproși (spitale
închise).

6
Lepra se trateaza cu antibiotice denumite sulfone. De cativa ani bacilul a devenit
din ce in ce mai rezistent la aceasta familie de antibiotice si in consecinta i s-au
asociat alte antibiotice. Tratamentul trebuie urmat timp de cel putin 6 luni sau si
mai mult in formele evaluate. Acest tratament vindeca formele incipiente fara sa
lase sechele, impiedica evolutia formelor grave si intrerupe transmiterea bolii.
Tratamentul poate fi utilizat si preventive la persoanele care au fost in contact cu
un bolnav de lepra.

Pericol
Lipsa de tratament a leprei poate duce la următoarele complicații:
orbire;
 infertilitate;
 distrugerea septului nazal;
 ulcerarea corneei;
 contracturi ale picioarelor și mâinilor;
 amiloidoza;
 risc crescut de entorse, fracturi.

Grupul de risc
 Grupul de risc include:
 persoanele predispuse la boli alergice;
 persoanele, care locuiesc în zonele cu condiții rele de trai (apă murdară,
alimentație incorectă);
 persoanele care suferă de SIDA.

Prevenirea
Masurile de prevenire si control au la baza identificarea rapida a cazurilor de
lepra si instituirea prompta a tratamentului adecvat. Deoarece contagiozitatea
bolii poate fi rapid combatuta cu ajutorul chimioterapicelor, este vitala
identificarea precoce a tuturor cazurilor de imbolnavire. Toti contactii apropiati
ai unui bolnav de lepra (dar mai ales membrii familiei) vor fi examinati periodic

7
pentru lepra.

Utilizarea schemelor de tratament ce utilizeaza o combinatie de trei

medicamente, permite o vindecare mult mai rapida (6-24 luni), comparativ cu
schemele monoterapice (dapsona). In felul acesta, indivizii tratati vor fi
reintegrati mult mai repede in campul muncii, iar trauma psihica va fi redusa la
minim.

Cazurile de lepra pot fi surprinse inca din fazele incipiente, cu ajutorul unor
programe specifice de screening (depistarea bolii inca din faza incipienta, cand
nu este manifesta clinic, la un individ aparent sanatos, dar care prezinta in
antecedente factori de risc pentru imbolnavire). De obicei, tratarea pacientilor cu
lepra se realizeaza in clinici special destinate acestei patologii. Riscul de
transmitere a bolii este relativ mic (la pacientii netratati), iar pacientii spitalizati
(aflati sub tatament), nu necesita masuri drastice de protectie si control.

Pentru prevenirea bolii se recomandă:

 persoanele, care se află în focare epidemice, să consulte medicul;
 a începe un tratament preventiv după contactul cu persoană bolnavă;
 a respecta regulile igiene

8
 Barbat de 24 de
ani din Norvegia,
infectat cu lepra,1886

9
 BIBLIOGRAFIE

1. Harrison, Principiile medicinei interne, Ed. 14 - pag. 1121-1126.

2. Popescu M – Ftiziologie, Ed „Polsib” Sibiu 1996

3. Homorodean D,Moldovan O,Diculencu D,Chiriac G ,Muntean I –

Îndrumar de tehnici de laborator de bacteriologie BK,elaborat sub
coordonarea PNCT,Bucureşti,2005:5-12;19-22;32-33;42-52

Surse internet:

http://www.romedic.ro/lepra-boala-hansen

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mycobacterium_leprae

10