Trecut, prezent și viitor

Împlinirea a 170 de ani de la înființarea instituției noastre este un eveniment care aduce împreună
generații de ieri și de azi, oamenii care au marcat destinul acestei școli și tinerii care urmează să se afirme
și să confirme calitatea educației codreniste.
Când comisul Gheorghe Roșca Codreanu își scria testamentul, lăsându-și averea pentru a se ridica
„o școală pe moșia mea pentru una sută elevi, care să învețe dialectul latinesc” fundamenta o viziune care
punea accentul pe valoarea educației de tip clasic. În contextul istoric al înființării liceului (1846), limba
latină era esențială: ea punea bazele unei culturi solide și în același timp construia conștiința apartenenței
noastre la dimensiunea romanică. Comisul era conștient de impactul pe care decizia sa o avea asupra
învățământului bârlădean, mai ales ca era una din primele instituții de acest gen din Vechiul Regat. Prețul
pe care îl punea pe învățătură atunci, ca premisă a succesului, a fost perpetuat de-a lungul timpului. Ce au
comun generațiile de ieri, de azi și, să sperăm, și de mâine? Noi spunem că legătura o constituie respectul
față de educație, ca mod de a răzbate demn prin viață și de a clădi ceva semnificativ care să rămână în urma
noastră .
În timp, liceul și-a construit o cultură a sa, un spirit „codrenist” bazat pe un set de valori și
atitudini manifestate constant: competitivitate, performanță, corectitudine și demnitate. Acesta este, cu
siguranță, unul din motivele pentru care an de an, elevii își doresc să ajungă la Codreanu. Acesta este
motivul pentru care absolvenții noștri ne transmit că în marile universități ale țării când spui că ești de la
Codreanu, profesorii știu că au în față tineri bine pregătiți. Este o atitudine care ne onorează și care ne
motivează în continuare și profesorii și elevii. Avem standarde înalte fixate de generațiile trecute, de
codreniști care au devenit personalități ale lumii academice românești.
Când Nichita Stănescu a vizitat acest liceu, reacția lui de om impresionat de faptul că Vasile
Pârvan a învățat aici ni se pare simbolică pentru modul în care e receptată școala noastră. S-a lăsat în
genunchi și a spus, referindu-se la colegiul nostru, „Placați-l în aur!” Afirmația în sine este o metaforă, însă
una care traduce admirația față de una din valorile noastre. Pe lângă Vasile Pârvan, aici s-au format multe
personalități, oameni care au clădit prestigiul liceului: C.D.Zeletin, Garabet Ibrăileanu, Constantin Parfene,
Gheorghe G. Ursu, Alexandru Vlahuță, Teodor Angheluță și al căror exemplu se cere urmat.
Mai puțin cunoscut e faptul că și generațiile mai recente s-au remarcat în variate domenii în țară
și/sau străinătate, competențele lor fiind în parte un rezultat al educației din timpul studiilor liceale. Traseul
lor profesional (cadre universitare, medici, profesori) confirmă valoarea educației codreniste.
Ne numărăm printre cei care au absolvit Colegiul Codreanu și care au avut privilegiul revenirii
aici ca profesori. Am făcut-o pentru că simțim că aparținem acestui spațiu, că între noi și liceu există
legături afective trainice pe care trecerea timpului le-a consolidat. Continuăm ceea ce au început profesorii
noștri, având conștiința responsabilității pentru generațiile de azi și de mâine. Știm că, educându-vă pe voi,
suntem în contact cu viitorul. Ne dorim ca acesta să prețuiască la fel de mult moștenirea lăsată de Gheorghe
Roșca Codreanu, efortul generațiilor din urmă, pe al profesorilor și părinților și, mai presus de toate, să
iubească învățătura.

Director: prof. Chiru Tița Director adjunct: prof. Cîrjonțu Mihaela

2
 CODREANU, un simbol de opt litere, la 170 de ani

Du-te, prietene, în urmă cu peste 150 de ani şi vei descoperi la Bârlad, o şcoală serioasă, o formă
concretă a dorinţei unui visator: clasul real al Codreanului. Un bărbat cu numele de Gheorghe. Atât de
românesc!
Gh. Roşca Codreanu spunea:”Din veniturile mele să se facă pe moşia mea o şcoală în care să
înceapă 100 de tineri ca să înveţe dialectul latinesc.”
Iată astăzi acest bătrân liceu, al patrulea din Principatele Române.”Colegiul Codreanu, el, sigur,
îşi măsoară altfel vârsta decât noi, cei trecuţi mai ieri, sau cei care trec azi prin cercul lui de lumină vie,
fecundă.” Bătrân după calendar, e ca întotdeauna plin de tinereţea elevilor săi. Bătrân?!... Nu-i așa că mint?
Nu e bătrân deloc. Priviți-i de fapt tinerețea cum își plimbă pașii pe holuri și în sălile de clasă.
Aș spune ca într-o carte a adolescenței mele, parafrazând:
Colegiul Codreanu – Amplasament al rampei de lansare spre Soare sau Venus!.... Vis nebun ?!
Elevii lui….cocktail din fructe de plante sălbatice. De necrezut?
Dragoste la 40◦…. De netrăit?
Și mult, mult imposibil……
Dacă puteți crede în toate acestea și dacă nu sunteți zgârciți cu dorurile și nu vreți să păstrați
pentru voi visele, căldura și comorile, veți încerca să ne vedeți și să ne cunoașteți.
Suntem aici, unde, cand înfloresc salcâmii, Bârladul e-o legendă de ninsoare.
Păstrăm cu sfințenie în inimile noastre memoria celor care au trecut prin acest liceu în cei 170 de
existență: peste 35 de academicieni, peste 60 de scriitori și publicisti, peste 160 de profesori universitari, 25
de generali, numeroși oameni de artă. Ce vă spun; Nicolae Tonitza, Vasile Parvan, Ioan Hobana, Ștefan
Procopiu, Constantin Chiriță, C. D. Zeletin. Și câte generații le-au urmat!.... Ați auzit și veți mai auzi de cei
aproape o mie de elevi codreniști, de medalii obținute la concursuri naționale și internaționale, de bursieri
acceptați la marile universități ale lumii, de premii și medalii la olimpiadele școlare. Toate acestea ne-au
situat în fiecare an în fruntea învățământului vasluian.
„Sărbătoarea Colegiului e a urbei noastre şi, credem noi, a acestei comunităţi de minte și suflet pe
care o formăm laolaltă, foşti şi actuali codrenişti, legaţi profund de acel spirit, pe care în timp, profesorii
noştri, respectaţi şi iubiţi au ştiut să ni-l insufle, să ni-l transmită, într-o vie, deschisă continuitate,
întemeiată pe conştiinţa activă a unei „entităţi .Codreanu”: atmosferă, muncă, profesionalism, onestitate,
autentică omenie.” (fost elev al liceului)
De ce un simbol de opt litere a durat iata, 170 de ani? Pentru ca la bază au stat competenţa, buna
credinţă, adesea renunţările, dar mai ales dragostea de oameni.
“În acest oraș, bântuit de atâtea furtuni și pândit încă de viclenii, Colegiul va rămâne poate
punctul luminos. Este cadoul cel mai de preț, cel mai frumos pe care îl putem hărăzi generațiilor viitoare.
Poartă-i de grijăî cu spiritul și cu sufletul!”(dr. C. Teodorescu).
Și dacă tot a pornit spre 171 de ani, ce-i putem dori, decât “MILENII DE VIAȚĂ!”.

P.S.
În octombrie 2016 Colegiul împlinește 170 de ani.
Dragii mei,…. ne vedem la sărbătoare!

Prof. Mirela Silvia Petrea

Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu”

3
 Colegiul Naţional Gheorghe Roşca Codreanu
- Scurt istoric -

Colegiul Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad este un vechi lăcaş de cultură, fiind al
doilea din Moldova şi al patrulea din cele două provincii din secolul al XIX-lea, după „Sfântul Sava” din
Bucureşti, „Academia Mihăileană” din Iaşi şi „Carol I” din Craiova. A fost inaugurat din dorinţa comisului
Gheorghe Roşca Codreanu, la 20 octombrie 1846.
Epitropia învăţăturilor publice din Principatul Moldovei, cu adresa nr. 361 din 12 octombrie 1846,
trimite Comitetului de inspecţie al şcolii publice din Bârlad următoarea adresă: Hotărându-se a înfiinţa la
şcoala publică din Bârlad Clasul fundaţiei Codrianului, unde au a se învăţa obiectele după programa aice
alcătuită, şi pe lângă dumnealui profesor Zăhărescu, mai
primindu-se acum şi pe dumnealui I. Popescu, cinstitul
Comitet este poftit cât mai în grabă a pune în lucrare
începerea acelui clas, şi a raportului. Epitropia a se mine
vadă a se face inscripţia „Clasul fundaţiei Codrianului”, ce
se va pune asupra uşei clasului.
Deschiderea cursurilor Şcolii publice din Bârlad, deci şi
a „Clasului fundaţiei Codrianului” a avut loc la 20 octombrie
1846. Directorul şcolii şi primul director al „Clasului real al
Codrianului” a fost Ioan Zăhărescu.
În anii de existenţă a acestui Clas (1846 – 1858), au funcţionat ca profesori: Ioan Zăhărescu, Iosif
Popescu – Patriciu, Ioan Ionescu, Costachi Nanu, Ioan Popescu, I. Praja, G. Georgescu, Tertulian Tobias,
I. Zmeu, Stavrat, I. Dumbravă, Ulis(e) Filaletis.
La 13 septembrie 1858, „Clasul real Codreanu” şi-a încetat existenţa, deoarece el s-a transformat în
Gimnaziul „Codreanu”. Încă din 1849, venind spre Iaşi de la Constantinopol, domnitorul Alexandru
Grigore Ghica s-a oprit la Bârlad, unde a fost găzduit în casa vornicului Alecu Sturza. S-au ţinut cuvântări,
una dintre ele fiind a profesorului „Clasului fundaţiei Codrianului”, Iosif Patriciu Popescu. Acesta a
înmânat domnitorului o petiţie făcută de el, cu asentimentul locuitorilor Bârladului, care au semnat-o, prin
care se cerea înfiinţarea în Bârlad a unui gimnaziu, cu contribuţia statului şi a donaţiei lui Codreanu.
Transformarea Clasului Codreanu în Gimnaziul Codreanu s-a oficializat prin adresa nr. 9530 din 13
septembrie 1858, făcută cunoscută de cneazul Dimitrie A. Cantacuzino, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii
Publice.
Din lipsă de spaţiu, noul gimnaziu a funcţionat tot
în clădirea Şcolii publice de băieţi nr. 1, în care
funcţionase şi „Clasul fundaţiei Codrianului”. După
aproape doi ani, Epitropia oraşului a oferit gimnaziului
o altă clădire, în chiliile bisericii Vovidenia, în care a
funcţionat până în 1861.
În raportul din 20 august 1860, ministrul Cultelor
şi Instrucţiunii Publice, Mihail Kogălniceanu, cere
domnitorului Alexandru Ioan Cuza ca gimnaziul din
Bârlad să poarte numele fondatorului Codreanu, la care
domnitorul a scris apostila: „se încuviinţează”. Firma
cu inscripţia „Gimnaziul fraţilor Gheorghie şi Neculai Codrianu Roşca, fundat la anul de la Hristos 1858
Octombrie 1” a fost montată la 23 aprilie 1862, ocazie cu care s-a sărbătorit onomastica lui Gheorghe
Roşca Codreanu, cu o slujbă religioasă. Între 1862 – 1870 s-au sărbătorit zilele ambilor fraţi Codreanu;
4
(faptele lui Gheorghe au fost continuate şi de fratele său, Neculai, care în testamentul pe care şi l-a făcut la
30 ianuarie 1854, specifica la pct. 1 şi 2 că lasă şase mii galbeni din totala lui avere pentru înfiinţarea unei
şcoli de fete la Bârlad şi, de asemenea, două mii de galbeni „din care să se ţie doi profesori cu două
catedre, una de limba franceză şi una de limba italiană, adăugate către Clasul Codrianu, la şcoala publică
din Bârlad, fondat de răposatul fratele meu Gheorghie Codrianu”). Din 1870 s-a sărbătorit
numai ziua numelui lui Gheorghe Roşca Codreanu.
Din chiliile bisericii Vovidenia, gimnaziul şi-a mutat locul în chiliile Bisericii Domneasca, din centrul
oraşului.
Prima promoţie de absolvenţi ai „Gimnaziului Codreanu” a
fost în vara anului 1862, când au absolvit numai 4 tineri; în vara
anului 1863 au absolvit 5, în 1864 au absolvit 2, în 1865, 7 tineri,
iar în vara anului 1866, 5 tineri. Aceştia au urmat doar cursurile
gimnaziale. În toamna anului 1862 gimnaziul era complet, având
patru clase, iar ca urmare a legii instrucţiunii publice din 1864
privind învăţământul secundar, în anul şcolar 1864 – 1865 s-a
înfiinţat şi la Gimnaziul Codreanu clasa a V-a, gimnaziul
transformându-se, astfel, în liceu.
În cei patru ani de existenţă a Gimnaziului Codreanu, au
funcţionat 11 profesori:
Giurgea Neculai (filosofia), Vârgolici Ioan (matematica),
Filatelis Ulise (româna, etc.), Carp Ioan (religia), Chenciu
Panaite (istorie), Atanasiade C. (elină), Pagano Frederic
(franceza, italiana), Popescu Ioan (latina - româna), Brauner
Carol (desen-caligrafie), Valner I. Maximilian (germana),
Creţeanu G. Neculai (ştiinţele naturii).
Printre multiplele reforme ale lui Cuza, privind modernizarea şi "europenizarea"
Principatelor Unite Romane, se include şi reforma învăţământului. La propunerea secretarului
de stat al Departamentului Justiţiei, Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Nicolae Creţulescu, prin
raportul nr. 52014, s-a înaintat domnitorului Alexandru Ioan Cuza "Proiectul de lege asupra
învăţământului public", spre aprobare (sancţionare), la 2/14 iulie 1864. Domnitorul a
sancţionat-o şi a promulgat-o la 25 noiembrie 1864.
La 1 septembrie 1864 s-au deschis cursurile „Liceului Codreanu”, în prezenţa oficialilor ministeriali,
judeţeni şi locali, în acelaşi local în care funcţionase până atunci Gimnaziul „Codreanu”, fiind al patrulea
liceu înfiinţat în cele două ţări româneşti, după cele din Bucureşti, Iaşi şi Craiova. În anul şcolar 1864 –
1865 s-a înfiinţat prima clasă de curs superior, a cincea, adăugându-se succesiv câte o clasă de fiecare an,
astfel că în vara anului 1867 Liceul Codreanu a dat prima serie de absolvenţi cu liceul complet (şapte
clase). Încercări de modificare a legii învăţământului din 1864
s-au făcut în 1876 şi în 1879, prin care diploma de licenţă sau
doctorat devenea prima condiţie de admitere la concursul
pentru ocuparea unei catedre. De asemenea, în 1882 se
introduce noţiunea de bacalaureat în locul fostului „examen
general”. Primul bacalaureat al Liceului Codreanu a avut loc
în vara anului 1883, când au fost admişi şase candidaţi.
Aceasta era cea de-a 17 – a serie de absolvenţi de curs
superior de liceu şi cea de-a 25 – a serie de la înfiinţarea
gimnaziului Codreanu. În 1884 statul întreţinea opt licee,
printre care şi pe cel din Bârlad, elevii de aici învăţând din ce
5
în ce mai bine, poate şi datorită faptului că acest liceu fusese absolvit de oameni care începuseră să se
afirme vertiginos: Alexandru Philippide, Alexandru Vlahuţă, Nicolae Petraşcu, Rădulescu – Niger, etc.
Abia în 1885 a început construcţia actualei clădiri a liceului, inaugurarea ei având loc la 27 aprilie
1886, în prezenţa ministrului Instrucţiunii Publice, Dimitrie A. Sturdza şi a secretarului general, Spiru
Haret. Construcţia clădirii a costat 230 000 de lei. Liceul avea, iniţial, 13 săli mari, 6 încăperi mici, o
cancelarie, un hol, două culoare, două scări pentru urcarea la etaj. La demisol erau câteva încăperi pentru
depozitarea materialelor necesare şcolii. La inaugurare s-a alcătuit actul inaugural, pe pergament, scris în
culori.
Primul an al sec. al XX-lea marchează ultima serie de absolvenţi cu 7 clase de liceu, urmând ca
liceul să treacă la 8 clase, până în 1926, când se trece din nou la 7 clase, anul fiind împărţit pe trimestre. În
anul şcolar 1935 – 1936 s-a revenit la liceul cu 8 clase, dar organizat în
două cicluri de câte 4 ani fiecare. În 1940, la 94 de ani de la înfiinţare, are loc dezvelirea bustului lui
Gheorghe Roşca Codreanu.
În luna noiembrie 1946, liceul şi-a sărbătorit centenarul existenţei sale, ocazie cu care este ridicat
la rangul de „ Colegiul Naţional Gheorghe Roşca Codreanu”. După reforma din 1948, instituţia cunoaşte
mai multe denumiri:Şcoala medie de 10 ani, între 1953 – 1954, Şcoala medie de băieţi nr. 2, în perioada
1954 – 1956, Şcoala medie mixtă nr. 1, între 1956 – 1958, Şcoala generală de 7 ani nr. 1, în perioada 1958
– 1962, Şcoala medie nr. 2, între 1962 – 1965, Liceul nr. 2, între 1965 – 1971, Liceul de matematică –
Fizică Gheorghe Roşca Codreanu, în perioada 1971 – 1990, Liceul teoretic Gheorghe Roşca Codreanu,
între 1990 – 1996.
De la data de 1 septembrie 1996, se revine la
denumirea de Colegiul Naţional „Gheorghe Roşca
Codreanu”.
De-a lungul timpului, Colegiul Naţional
Gheorghe Roşca Codreanu a dat personalităţi
excepţionale ale culturii româneşti. Amintim pe
academician Alexandru Philippide (1877), scriitor,
academician Alexandru Vlahuţă (1878), Teodor
Emandi (1887), avocat, politician, ministru,
Theodor Angheluţă (1902), prof. univ., dr.
Matematică, Gheorghe Negrescu (1907), general
aviator, Ştefan Procopiu (1908), acad., prof. univ.,
dr. Fizică, Virginia P. Vasilui (Sarcedoţeanu) (1918), conf. univ., dr. Istorie, Gheorghe G. Ursu (1929),
conf. univ., dr. Filologie, poet, istoric literar, Ernest Vainer (1939), conf. univ., dr. Medicină, Constantin
Parfene (1948), conf. univ., dr. Filologie, Valeriu I. Rugina (1956), cercetător Biologie, Constantin C.
Teodorescu, dr. Medicină, Dorian Gr. Spulber (1959), prof. univ., dr. Matematică, Mihai Nicu (1959), prof.
universitar, dr. chimie, Aurel M. Răşcanu (1969), conf. Univ., dr. matematică, Corina V. Dimitriu (1969),
lector univ., dr. Filologie, Gabriel I. Iftime (1985), dr. Chimie.
În prezent, la Colegiul Naţional „ Gheorghe Roşca Codreanu” funcţionează atât clase de gimnaziu
(5 clase), cât şi de liceu (28 clase), acestea numărând peste 900 de elevi. Specializările pentru clasele de
liceu sunt matematică-informatică, ştiinţele naturii, filologie şi ştiinţe sociale.

Prof. Ramona Chiţiga

6
Zăhărescu I. 1846 – 1851 Triandaf V. 1919 Fetescu V. 1960-1961
Popescu I. 1851-1858 Pamfil D. 1919-1920 Chiriac E. 1962-1967
Vârgolici I. 1858-1876 Nicolae N. 1920 Arfire S. 1967-1969
Chenciu P. 1876-1889 Ursu C. 1920-1926 Sava P. 1969-1971
Vârgolici I. 1889-1894 Pamfil D. 1926 Cârcotă V. 1971-1972
Negură G. 1894-1895 Negură Şt. 1926 Rânceanu E. 1972-1974
Fotino Al. 1894-1895 Ursu C. 1927 Sârbu N. 1974-1981
Mironescu D. 1895-1895 Moroşanu C. 1927 Ţugulea V. 1981-1982
Simionov V. 1898 Negură Şt. 1928 Iancu C. 1982-1984
Mironescu D. 1901-1903 Triandaf V. 1929 Popovici A. 1984-1990
Dobrescu Şt. 1903 Todicescu P. 1929-1930 Mihalache D. 1990
Drăgănescu Şt. 1905-1907 Ursu C. 1931-1939 Ciurea D. 1990-1991
Gheţu V. 1908 Demetrescu M. 1931-1932 Popa C. 1991-1995
Alexandrescu Gh. 1910-1914 Negură Şt. 1939 Sârbu N. 1995-1998
Triandaf V. 1913 Gâlcă Gh. 1940-1946 Craus E. 1998-2002
Neştian N. 1914 – 1916 Gaiu N. 1940 Chiru T. 2002-2004
Constantinescu Gh. 1917 Ursu C. 1946-1948 Cososchi M. 2004-2008
Drăgănescu Şt. 1916-1918 Popescu E. 1958-1960 Tomescu A. 2008-2012
Todicescu I. 1918-1919 Pavel N. 1960-1961 Chiru T. 2012 - prezent

Directori ai Liceului

Șefi de promoție

1971 – Crânganu C. 1985 – Novac R. 2002 – Sârbu A.

1972 – Bâclea M. 1987 – Giurcăneanu D. 2003 – Huşanu M.
1973 – Mocanu E. 1988 – Darabană A. 2004 – Chiscop L.
1974 – Ionescu M. 1989 – Brăiescu R. 2005 – Pelin M.
1975 – Tunaru A. 1990 – Chirică Al. 2006 – Berna B.
1976 – Bâgu I. 1991 – Diaconescu E. 2007 – Catrinici D.
1977 – Codreanu C. 1992 – Negrea F. 2008 – Tătaru R.
1978 – Manolache S. 1993 – Bocan E. 2009 – Ioniţă S.
1979 – Bogescu C. 1994 – Iordan M. 2010 – Creangă R.
1980 – Sârbu D. 1995 – Ionaşcu I. 2011 – Stoica T.
1981 – Cîrcotă C. 1996 – Muceag A. 2012 – Ghinea Carina, Melinte Mihaela
1982 – Tăvălică P. 1997 – Munteanu G. 2013 – Dolea Cristina
1983 – Balcâza M. 1998 – Darie Irina 2014 – Neștian Elena
1984 – Copceag M. 1999 – Baniţă C. 2015 – Ariton Alina Gabriela
1985 – Novac R 2000 – Bojian Andrunache O. 2016 – Beldie Mădălina
1986 – Dumitru R. 2001 – Mîţă A.
7
 Performanţele elevilor Colegiului la etapa naţională a olimpiadelor şcolare
anul şcolar 2014 – 2015

Numele şi prenumele Rezultatul Profesorul

Clasa Disciplina
elevului obţinut îndrumător
Astronomie și
Clisu Crisitina XII Mențiune Petrea Mirela
astrofizică
Angheluță
Stoian Cătălin VIII Fizică Medalie argint
Cătălin
Stan Andreea X Geografie Premiul special Oprea Cristina
Pricochi Cosmin XI Geografie Mențiune Oprea Cristina
Țocoi Andreea XI Geografie Mențiune Oprea Cristina
Ganea Antonio VIII Informatică Medalie argint Iosub Neculai
Popa Teodora X Limba Franceză Mențiune specială Macovei Corina
Ghenghea Ana Maria X Limba Neogreacă Premiul II Siropol Afrodita
Limba și Literatura Mereuță
Bîgu Adina Elena X Premiul special
Română Andreea
Limba și Literatura Mereuță
Boncoi Diana XI Mențiune
Română Andreea
Limba și Literatura
Enache Lorena XII Premiu special Stoica Diana
Română
Ghenghea Ana Maria XI Limba Neogreacă Premiul II Siropol Afrodita

8
 Performanţele elevilor Colegiului la etapa naţională a olimpiadelor şcolare
anul şcolar 2015 – 2016
Numele şi prenumele Rezultatul Profesorul
Clasa Disciplina
elevului obţinut îndrumător
Stoian Cătălin IX Fizică Medalie bronz Angheluță Cătălin
Astronomie și Mențiune de
Chiriac Daniela IX Angheluță Cătălin
astrofizică onoare
Huțuleac Georgiana IX Religie Premiul III Giușcă Gabriela
Concita Alexandra
XI Religie Premiul II Giușcă Gabriela
Teodora
Mențiune
Popa Teodora XI Limba Franceză Macovei Corina
specială
Medalie de Giurcanu Vlad
Pagu Tudor V Informatică
bronz Mircea
Medalie de Giurcanu Vlad
Ganea Antonio IX Informatică
bronz Mircea
Premiul III +
Mihai Ștefan Adrian VIII Geografie Silvestru Veronica
medalie
Premiul Special
Toderașc Teodora IX Geografie Oprea Cristina
S. R. G.
Mențiune
Funaru Valentin X Geografie Oprea Cristina
MENCȘ
Mențiune
Stan Andreea XI Geografie Oprea Cristina
MENCȘ
Premiul II +
Țocoi Andreea Cristina XII Geografie Oprea Cristina
medalie
Miroșanu Ilinca XI Limba Engleză Premiul I Bahnă Liliana
Concurs Angheluță Cătălin
Mențiune
interdisciplinar Tilibașa Aura
Stoian Cătălin IX specială IȘJ
”Științele Darie Diana
Vâlcea
Pământului” Oprea Cristina
Concurs Tomescu Augustin
Mențiune
interdisciplinar Tilibașa Aura
Stoian Ștefan XII specială IȘJ
”Științele Ivas Manuela
Vâlcea
Pământului” Oprea Cristina

9
 In Memoriam

Praf de stele………in amintiri

Drag coleg si prieten,

Sau poate, stimate profesor Augustin Tomescu.
Uite! Noi suntem toti aici. Am început noul an școlar
fără tine. Ai întârziat la noul clinchet de clopoțel. Doar ai
întârziat, pentru că, peste tot, în orice loc din școală, îți simțim
prezența și…ne lipsești foarte mult.
Pentru mine, treizeci și șase de ani de colegialitate cu
profesorul Augustin Tomescu înseamnă mult. Doamne, …o
viață de om! Colegiul nostru “Gh. Roșca Codreanu” împlinește în această toamnă 170 de ani de
existență…. El, profesorul, din anul acesta predă fizică îngerilor. În pauze le vorbeste despre
elevii lui, despre școala în care a muncit mai bine de treizeci și opt de ani, despre colegii lui pe
care i-a prețuit. Ai plecat fără să inscripționezi pe placa de marmură cu directorii școlii, numele
tău.
O s-o facem noi; ca semn de prețuire pentru toți anii în care ai slujit acest bătrân liceu,
pentru toți elevii pe care i-ai învățat, pentru toți olimpicii pe care i-ai format, pentru directoratul
terminat cu brio și, de ce nu, pentru zilele nenumarate în care ai fost cel mai mult colegul nostru.
Nu ne refuzai niciodată; încercai să faci câte puțin pentru fiecare. Îmi aduc aminte de un
8 Martie. Noi, colegele, sărbătoream și printre noi era un singur coleg: Gusti. Îți mulțumin pentru
excursia în care ne-ai însoțit tu și încă un coleg, ca să nu plecăm numai noi, femeile. Îți
multumim pentru toată activitatea ta de director, de profesor, de responsabil al catedrei de fizică,
de responsabil al cercului tuturor profesorilor de fizică din zona Bârlad, de membru în Consiliul
de Administrație, de organizator de olimpiade, concursuri, excursii. Îți multumim pentru
prețuirea pe care ai acordat-o elevilor olimpici; micile premii în bani erau singurele pe care le-au
primit din partea școlii ca rșsplatș a muncii lor. Și mai ales iți multumim pentru omenia ta și
dinafara școlii.
Omul care a stat drept în fața bolii care l-a macinat rapid, nu s-a plans, nu a dat de ințeles
că suferă și a ținut să intre și la ultima ora de curs (la clasa a VII ). Căutam să îmi aduc aminte
ultimul dialog cu colegul meu, Gusti, cum îi spuneam noi. În mod cert el s-a terminat cu urarea
“multă sănătate”. Toți ne doream din suflet să primim vești bune în speranța de a ne reîntâlni în
septembrie pentru că nu ne-a lasat să știm cât de greu îi este. Vacanța de vară a lui 2016 a fost
ultima sa vacanță.
Am plâns, drag prieten, plecarea dumitale. Dar lacrimile noastre să fie doar seva ce
păstrează nealterată frumusețea omului. E adevarat?! Când “pleci” dispari un timp din sufletele
celor dragi? Absența ta alimentează clipă de clipă uitarea? Să sperăm că nu.
Viața e un fum…. un fel de filosofie. În definitiv tragedia umană se petrece în dezbaterea
dintre etern și efemer (între praful de stele și omul pe pământ).
10
 Pe adresa stelelor:
D-l profesor Augustin Tomescu, profesor de fizică la Colegiul Național “Gh. Roșca
Codreanu, ne-a părăsit pe 4 septembrie 2016. Să păstrăm praful de stele…… în amintiri.
Prof. Mirela Petrea

Timp de 8 ani, cât am fost elevă a Colegiului Codreanu, am avut șansa de a avea alături
profesori care au avut un rol decisiv în evoluția mea și a colegilor mei spre stadiul de adult
responsabil, mai presus de toate. Domnul profesor Augustin Tomescu, care mi-a fost diriginte pe
parcursul liceului și profesor încă din clasa a VI-a este cel pe care aș putea să-l pun în fruntea
acestei liste. În cei 7 ani în care am avut ore săptămână de săptămână, domnul diriginte a reușit
întotdeauna să ne facă să înțelegem rolul pe care îl au fenomenele ce țin de fizică în viața
cotidiană, subliniind întotdeauna aplicațiile acesteia. Totuși cred că micile lecții de viață pe care
le primeam la orele dumnealui sunt cele care ne vor face să nu-l uităm niciodată. A avut
întotdeauna grijă de noi într-o manieră chiar părintească, aș putea spune și regret că nu am avut
oportunitatea unei întâlniri în care să-i spunem despre reușitele noastre fiindcă sunt convinsă că a
contribuit enorm ca noi să ajungem astăzi studenți și în viitor medici, ingineri sau economiști de
succes.

Mădălina Beldie, fostă elevă

Domna profesoară Mira Muceag – Suflet la feminin

„În franceză, sufletul (L’âme) este la feminin, pentru că femeia este mai sufletistă”.
Dincolo de a fi doar o simplă frântură din lecţiile de franceză, această frază surprinde imaginea
doamnei profesoare Mira Muceag aşa cum am văzut-o eu în cei patru ani cât am avut privilegiul
să îi fiu elevă. Cred că prea puţin o văd pe dumneaei în acest citat datorită obiectului de studiu pe
care îl preda, cât datorită pasiunii inepuizabile pe care a investit-o în întreaga sa carieră didactică.
În definirea experienţei mele codreniste, doamna Muceag îşi reclamă cu necesitate
prezenţa. Faţă de noi şi fără îndoială şi faţă de generaţiile anterioare, şi-a asumat o
responsabilitate deplină în procesul educaţional.... nu doar ca profesor sau diriginte, dar mai ales
ca om... o responsabilitate care nu s-a oprit niciodată în pragul sălii de clasă. A ţinut permanent
seama de faptul că formarea nostră va fi provocată de experienţa tumultoasă a adolescenţei şi şi-a
asumat neclintit un rol călăuzitor în această inevitabilă aventură. A fost o fire mult prea maternă
pentru a ne putea vedea doar ca elevi şi a cultivat permanent în noi acea apropiere care să ne
transforme din copiii care nu se cunoşteau într-o familie extinsă.
Dumneaei a fost ultima persoană care ne-a numit copii, când de multă vreme nimeni,
poate doar cu excepţia părinţilor noştri, nu ne-a mai considerat astfel. A fost ultima persoană care
a considerat că merităm să mai fim sărbătoriţi de 1 Iunie si mă gândesc cu regret că la acea
vreme, când încă fierbea în noi dorinţa de a fi oameni mari, nu am apreciat această sărbătoare. În
vanitatea noastră adolescentină am ignorat faptul că dumneai a creat o alegorie a despărţirii de
copilărie. Abia acum, când nostalgia anilor de liceu e tot mai apăsătoare, mă gândesc că pentru
dumneai am fost ultima dată copii.

11
 Cred că viaţa nu se măsoară în anii pe care îi trăim, ci în bagajul de cunoştinţe, experinţe
şi întâlniri cărora le oferim acces în spaţiul nostru personal şi care contribuie la expansiunea
propriului nostru cerc de cunoaştere. Relaţia cu doamna Muceag a fost o călătorie a cunoaşterii,
dincolo de exerciţiul lingvistic. A adus în cercul nostru nu doar o mare apreciere a limbii
franceze, dar și nume ca Edith Piaf, Jaques Prevert, Balzac sau Stendhal.
Îmi este foarte greu să îmi imaginez Colegiul „Gheorghe Roşca Codreanu” fără Doamna
Muceag. Pentru cei care i-am fost elevi, este în continuare un simbol al acestui liceu. A adus o
contribuţie semnificativă efortului colectiv al generaţiilor de profesori de îndeplinire a dorinţei
testamentare a patronului acestui liceu şi de perpetuare a tradiţiei codreniste.
Activitatea didactică a doamnei Muceag stă mărturie faptului că educaţia nu este o slujbă,
ci o misiune. A fost o misiune la care am luat parte şi pentru care nu am reuşit până acum să îmi
exprim gratitudinea.
Şi mă bucur că aceste rânduri mi-au dat ocazia să spun, poate prea târziu: Doamnă
dirigintă, vă mulţumesc!
Corina Zaharia, fostă elevă

Mira Muceag
Vocaţia de a fi dascăl într-un renumit Colegiu a atins un maxim în cazul
doamnei profesor Mira Muceag.
Profesor pasionat de disciplina pe care a predat-o peste 35 de ani – limba
franceză – a reuşit să insufle generaţiilor de elevi idealuri, valori şi principii
autentice de viaţă.
Spirit codrenist, ambiţios, perfecţionist, parte a elitei intelectualităţii
bârlădene, doamna profesoară a reprezentat un reper de profesionalism al generaţiei sale.
Prof. Daniela Horoiță-Jitcă
Unde sunt profesorii de altădată?
Trăim vremuri tulburi care ne obligă la întrebări cu privire la noi înşine. În
micul univers al şcolii supus, din păcate sau din fericire, contextului social, rămâne
o constantă: prezenţa elevului şi a procesului în procesul instructiv-educativ.
Trebuie să recunoaştem: în trecutul nu prea îndepărtat conta în primul rând
instrucţia, informaţia, şi abia în planul secund, educaţia.
Profesorii cu har au echilibrat însă balanţa celor două componente onorându-şi
numele de mentori spirituali. Iniţiatul (elevul) nu-şi dezvoltă capacităţile de
comunicare fără profesorul – iniţiator – fiinţă vie, inteligentă, empatică, plină de înţelegere, umor
şi răbdare de „înger cu cartea în mâini”.
Cred că unul fără celălalt nu se poate imagina în năzuinţa de a construi ceva durabil dinspre
trecut spre viitor. Colegiul Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu” e un loc binecuvântat de
Dumnezeu cu asemenea profesori, dar şi cu elevi care şi-au întrecut maeştrii. Lungile coridoare
ale liceului găzduiesc tăcutele portrete ale celor care au trecut pe aici transformând o şcoală într-
un locaş de cultură cunoscut şi respectat. Pe bună dreptate, o tânără profesoară observa ce gol se
creează între ei şi noi, cei de astăzi. Şi totuşi până nu demult mai păşeau pe aceste coridoare mari
profesori precum: Traian Nicola, Constantin Dancu, Gheorghe Chicu, Petru Sava, Nineta
Cruceanu, Georgeta Ştirbu, Gabriel Craus, Mira Muceag ori Mihai Darabană. Toţi aceştia au
trecut în lumea umbrelor, iar imaginea lor se va îndepărta şi mai mult de noile generaţii care trec
zgomotos şi exuberant în drumul lor spre propria împlinire. Portretele lor vor fi sau nu puse pe
pereţi, nu contează … Ceea ce trebuie să rămână e modelul de profesor pe care aceştia l-au
reprezentat.
12
 Vouă, „adolescenţilor pe mare”, vă propun un portret de profesor dăruit Şcolii, un alt fel de
Domnu Trandafir. Sobru dar şi plin de umor câteodată, blând şi totuşi necruţător cu prostia,
binevoitor cu toţi cei din jurul său, elegant în exprimare, aşa mi-l amintesc pe Mihai Darabană,
profesorul care a plecat spre veşnică amintire în ziua de 26 ianuarie 2010. Poate că elevii de
astăzi au auzit de el de la părinţi ori de la fraţii mai mari cărora le spunea cu afecţiune „copii” în
dulcele grai moldovenesc.
Mihai Daraban s-a născut la 1 septembrie 1941 la Bârlad unde a învăţat până la absolvirea
liceului. De micul şcolar îşi aminteşte Constantin Parfene care în anul şcolar 1953-1954 era tânăr
profesor la Bârlad. În cadrul unui foc de tabără „le-am povestit copiilor, oarecum dramatizat
basmul Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă. Dintre copiii care mă ascultau numai ochi şi
urechi, mi-au atras atenţia, în mod deosebit doi băieţei: unul ocheşel şi simpatic foc (care avea să
de vină mai târziu profesorul de limba română Mihai Darabană şi celălalt … Nicuşor Creţu, cel
care avea să de vină cadru universitar, şi, apoi, coleg al meu de catedră la Universitatea din Iaşi)”.
Student al facultăţii de filologie din cadrul Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca,
Mihai Daraban a fost coleg cu Ana Blandiana şi discipol al profesorului şi criticului literar
Mircea Zaciu. Ca toţi tinerii nonconformişti şi studentul Mihai Darabană a luat în răspăr
orientarea ideologică ce a urmat „obsedantului deceniu 5”, astfel încât lucrarea lui de diplomă a
avut o temă mai puţin obişnuită, ba chiar curajoasă pentru acei ani: personalitatea Marthei
Bibescu, scriitoare franceză de origine română, autoare, între alte lucrări literare, a unor romane
în care evocă saloanele franceze: „Papagalul verde” şi „La bal cu Marcel Proust”. Absolvent al
facultăţii de filologie, tânărul profesor Darabană predă limba şi literatura română la mai multe
licee din oraşul natal: Complexul Şcolar, Liceul Pedagogic, Liceul Industrial, Colegiul Naţional
„Gheorghe Roşca Codreanu”.
A format împreună cu ceilalţi profesori o generaţie care se poate mândri nu doar cu o cultură
solidă dar şi cu o aleasă modelare a caracterului (semn de nobleţe, indiferent de timp şi loc …)
Foştii elevi îşi amintesc de profesorul lor cu admiraţie şi bucurie căci dincolo de catedră era atât
de sensibil şi afectuos. Când un om ca Mihai Darabană devine o amintire plină de recunoştinţă
din partea foştilor elevi se poate spune că rostul lui pe lume s-a împlinit.
„Profesorul Darabană îmi plăcea foarte mult, deşi o voce care nu se potrivea, nu ştiu cum, cu
ceea ce spunea sau cu ceea ce se întâmpla. Cred că era prea linişte în clasă şi părea că e singur.
Vocea sigur şi ea. Singulară. Ca şi cârlionţul pe care-l ducea absolut permanent şi peste tot numai
între sprâncene.”
Îmi este foarte greu să scriu altceva peste aceste rânduri de o mare candoare şi sensibilitate
adolescentină. Poate faptul că nu l-am preţuit destul pe profesorul şi prietenul Mihai Darabană, că
nu i-am spus mai des ce mult însemna pentru noi toţi.
Cuvinte stângace care nu-l pot cuprinde întreg…
Prof. Gabriela Cotae

Georgeta Ştirbu
Distincţie, eleganţă, model de profesionalism şi dăruire sunt doar câteva dintre
calităţile acestui mare PROFESOR.
A călăuzit paşii a mii de elevi ajutându-i să-şi găsească traseul profesional
potrivit.
Am simţit-o mereu aproape de noi, ultima ei promoţie (1993), interesată de
şlefuirea, formarea noastră ca oameni.
Prof. Daniela Jitcă
Traian Nicola
Pe vremuri îţi trebuia uneori ceva timp să-l descoperi pe profesorul şi omul
din faţa clasei; competenţă, exigenţă, nerv, dar şi cultură largă, generozitate,
13
fineţe şi sensibilitate. A fost printre cei care au ştiut să se bată pentru altfel de valori decât cele
din bănci şi din sfera bunurilor materiale în genere şi au făcut-o aici, la Bârlad, spre binele
tuturor, până şi a celor care ignorau sensul şi rezultatul unor astfel de nobile bătălii.
Fără domnia sa am fi fost, desigur, puţin mai săraci.
Prof. Mirela Petrea

Gheorghe Chicu
Am cunoscut un om de un optimism debordant care a păstrat toată viaţa ceva din acest
optimism şi chiar din glumele care făceau odinioară deliciul celor ce împărţeau la o ţigară, holul
şcolii.
Da, domnul profesor Chicu Gheorghe, a avut întotdeauna câte o vorbă bună pentru fiecare
dintre noi, chiar dacă viaţa nu era tot timpul veselă şi îi mulţumim pentru asta.
Prof. Mirela Petrea

Petru Sava
Profesorul Sava Petru s-a născut la data de 30 iulie 1932, la Bârlad şi a absolvit
Liceul Teoretic din localitate în anul 1951. În perioada 1952-1954, a urmat
cursurile Institutului Pedagogic din Iaşi, secţia matematică-fizică, iar între anii
1956-1959, a urmat cursurile Facultăţii de Matematică şi Fizică din cadrul
Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi.
Începutul carierei de profesor titular de matematică are loc la Şcoala
profesională a Fabricii de rulmenţi din Bârlad, în anul 1956. Aici va profesa până în 1962. Între
1962-1963, a funcţionat ca profesor titular de matematică la liceul seral Bârlad. În perioada 1963-
1966, a predat la Şcoala profesională F.R.B., având şi funcţia de director adjunct. În anii care au
urmat, 1966-1968, profesorul Sava a fost inspector metodist la Secţia de Învăţământ a oraşului
Bârlad. De la data de 1 martie 1968 a funcţionat, fără întrerupere, ca profesor titular la catedra de
matematică de la Liceul nr.2 Bârlad. (Colegiul Codreanu de astăzi)
La data de 22 octombrie 1969, domnul profesor a fost numit directorul liceului “Gh. Roşca
Codreanu“, funcţie pe care a deţinut-o până în 1971. Revenind la catedră, pasionat de meseria sa
până la pensionare, domnul profesor a fost interesat de descoperirea şi “creşterea micilor
matematicieni” care şi-au demonstrat măiestria la toate fazele concursurilor şcolare de
matematică.
S-a stins din viaţă mult prea devreme, la data de 19 iulie 2000.
În întreaga sa activitate profesională, o preocupare dominantă a fost pregătirea permanentă
pentru a ţine lecţii de calitate, cu expuneri corecte şi clare pentru elevii săi. Prin forţă intelectuală
şi carismă, domnul profesor Sava i-a fascinat întotdeauna pe elevi, atraşi de spectacolul
matematic dezlănţuit de la catedră.
Prof. Corina Macovei – nepoata regretatului profesor

Gabriel Craus
Mi-e greu să cred că a murit - încă îl mai aştept să intre în cancelarie, să ducă
mâna la pălărie cu gestul său elegant-studiat, emblemă a politeţii aristocratice ce îl
caracteriza pe profesorul Craus. Profesorul meu, profesorul atât de multor tineri
sau mai puţin tineri care s-au format în umbra farmecului său, care i-au admirat
stilul didactic iconoclast, care au aşteptat nerăbdători orele de geografie nu doar
pentru a afla unde sunt America sau Guatemala, cât mai ales pentru a trăi
Pasiunea. Câţi dintre noi ne vom aminti peste ani de moştenirea sa intelectuală şi umană care stă
acum în faţa noastră şi se cere dusă mai departe ? Şcoala românească are nevoie de ea, deşi nu a
conştientizat pe deplin acest lucru. Şcoala noastră are nevoie de spiritul de sacrificiu, de dăruirea
14
pentru Profesie şi Cetate - constantele conduitei publice ale profesorului Craus. Aceste trăsături
nu pot proveni decât din iubire faţă de semeni şi dintr-o înţelegere superioară a rostului nostru pe
pământ. Ele sunt expresia unui caracter nobil şi atât de …”germanic”- caracterul celui care ştie să
piardă, să se despartă de sine pentru a fi cu ceilalţi.
Profesorul si Politicianul-iată cele doua roluri care au dramatizat vocaţia publică a Domniei
Sale, ambiţia şi reuşita de a fi un Ctitor, de a le împărtăşi oamenilor o viziune. Nu sunt cuvinte
goale sau circumstanţiale fiindcă faptele le dau sens iar memoria noastră comună şi le aminteşte
ca adevăruri ce trebuiau rostite poate mai demult. Şcolile prin care a trecut si pe care le-a condus
şi oraşul care a rămas în urma sa sunt argumente care sfidează prezentul şi reaşează într-o altă
lumină acest destin. Fiindcă cei care depăşesc meschinăria cauzelor personale devin prin
tragismul zbaterii lor uneori sisifice EROI - eroi ai timpului nostru care nu-i preţuieşte din păcate
aşa cum ar merita şi care le acordă recunoaşterea valorică atât de târziu.
Gesturile spectaculoase, discursul centrat pe paradox şi ironie ludică, eleganta retorică,
educaţia clasică, mentoratul plin de discernământ, erudiţia care nu te strivea ci stimula în
permanenţă, pasiunea formativă cu care şi-a însoţit în decursul anilor elevii şi colegii mai tineri
contribuie la zugrăvirea unui portret la care fiecare dintre noi, cei care l-am cunoscut, trebuie să-
şi aducă aportul. Ca unul care am fost pe rând elev, mai apoi coleg şi mai tânăr prieten am
convingerea că este esenţial ca noi - cei care avem întipărit chipul profesorului Craus în suflet -
să ni-l păstram acolo nu doar prin ceea ce simţim - tristeţe, compasiune, recunoştinţă - cât mai
ales prin ceea ce facem pentru şcoală şi comunitate.
Prof. Andrei Huiban

Ionescu Răzvan Dumitru – profesor de

matematică
Strătilă Emilia – profesor de educaţie fizică şi
sport
Cruceanu Ana – profesor de istorie
Boghiu Ortansa – secretară
Vasilache Mihai – audit

15
 Foşti profesori

Bostaca Elena – profesor de limba engleză Ghiga Eugen – profesor de limba română
Brașoveanu Elena – profesor de istorie Horduna Elena – profesor de chimie
Bulgaru Aneta – secretară Iancu Ortansa – profesor de biologie
Chetraru Mihai – profesor de fizică Luchian Ioan – profesor de matematică
Chiriac Ionel - profesor de educaţie fizică şi Marin Maria – profesor de istorie
sport Matei Sorin – profesor de filozofie
Ciurea Dinu – profesor de fizică Maxim Speranţa – profesor de limba română
Cîrcotă Vasile – profesor de geografie Novac Gruia – profesor de limba română
Cârjă Anişoara – profesor de chimie Novac Ilinca – profesor de limba română
Coman Ileana – contabil şef Popa Constantin – profesor de matematică
Cotae Gabriela – profesor de limba română Popovici Aurica – profesor de matematică
Craus Elisabeta – profesor de geografie Radu Georgeta – profesor de limba franceză
Darie Aurica – profesor de filozofie Sîghie Niculina – profesor de chimie
Dragu Florica – profesor de biologie Sîrbu Nicolae - profesor de limba română
Filiche Elena – profesor de limba latină Ţugulea Vasile – profesor de matematică
Furnică Vitalis Ţuţu – profesor de limba rusă Vasluianu Ana – profesor de limba franceză

Dinu Ciurea
Mai regăsiţi în dascălii de astăzi pe cei de odinioară, mult prea preocupaţi să umple
capetele învăţăceilor cu fizică, matematică...şi uitau adesea de nevoile sufletului şi ale trupului?
Mi-am făcut ucenicia sub îndrumarea dumneavoastră şi pentru asta vă mulţumesc. Îmi
amintesc şi vorbesc de dumneavoastră cu multă afecţiune.
De obicei ne întoarcem să revedem liceul între zidurile căruia am petrecut cei mai
frumoşi ani, să stăm de vorbă cu foştii colegi, să rătăcim pe aleile tot mai golite de trecut, să
căutăm în amintire zâmbetul elevilor noştri.
Prof. Mirela Petrea

… un profesor riguros cum puţini am întâlnit, drept (foarte importantă calitate în această
meserie), echilibrat şi atent cu noi, cu învăţăceii.
Prof. Marian Tetiva

Vasile Ţugulea
“D-l profesor de matematica Vasile Ţugulea ne-a făcut pe unii, aşa umanişti cum eram,
chiar să iubim matematica, s-o preţuim ca pe o şcoală a ordinii, a clarităţii, a eleganţei în gândire.
Ne câştiga tocmai cu acel aer al sau, cu felu-i inimitabil de a fi, cu vorbele-i puţine dar
totdeauna cu miez.
Şi chiar a urcat pe scenă alături de alţi colegi, de profesorat şi de elevi cu microbul
teatrului în “Nota zece la purtare” cu care a şi făcut un turneu in Vrancea. Nu pot uita nici
pasiunile domniei sale pentru cartea buna, de idei, literara. Mă înşel oare bănuindu-i şi o
slăbiciune pentru muzica? Nu ştiu.” (N. Creţu - Sufletul unei şcoli sunt profesorii)
Să nu ne sfiim să le spunem, să le arătăm profesorilor noştri recunoştinţa şi dragostea
noastră pentru tot ce le datoram şi pentru ce ne-au dat fără s-o ştie măcar.
Prof. Mirela Petrea

16
 … a construit oraşul acesta, construind pe mulţi dintre oamenii săi: cu talent, cu răbdare,
pasiune şi un (astăzi uitat) respect de neegalat pentru muncă, ştiinţă şi cultură.
Prof. Marian Tetiva

Maria Marin
Dascăl al mai multor generaţii de elevi între 1990-2006 şi între 2009-2010, cu toţii am
simţit dăruirea şi pasiunea pentru profesie…
Prof. Tiţa Chiru
Vitalis Furnică
Eu ştiu că există în lume un timp al tinereţii şi al bătrâneţii, un timp în care să semeni şi
unul în care să strângi, un timp în care să înveţi şi unul în care să uiţi, un timp în care să preţuieşti
şi unul în care să fii preţuit.
Domnul profesor a însemnat pentru noi: dăruire, cooperare, colegialitate, respect.
Prof. Mirela Petrea
Elena Filiche
Anii noştri tineri sună a cântec, iar noi trecem pe lângă ei cu dragostea de mână. Nu, nu
vom rămâne niciodată cu mâna întinsă ca a regelui Lear. În podul palmei noastre se vor aşeza pe
rând, cu anii, gândurile de recunoştinţă ale celor pe care i-am educat şi iubit; lumina şi căldura
preţuirii lor îşi vor lăsa cenuşa blând, intr-un apus de linişte şi înţelepciune.
Prof. Mirela Petrea
Ilinca Novac
Respectă şi impune respect. Echilibrată în tot ce a spus şi a făcut. Sensibilă şi riguroasă în
actul didactic. Nimic nefondat. Clasică în principii morale. Aşa a fost şi este doamna profesoară
Ilinca Novac.
Prof. Mira Muceag

Viitorul nostru va fi mereu o comparaţie cu trecutul, o perpetuă raportare la un colţ drag

al liceului, la o bancă în care a stat elevul preferat pe care l-ai îndrumat să viseze şi să trăiască, la
un om pe care l-ai respectat şi iubit şi care ţi-a oferit poate mai mult din sufletul lui fără a cere
nimic în schimb.
De o sensibilitate extremă, (chiar făceaţi haz pe această temă spunând că semănăm şi că
e din cauza zodiei în care suntem), un om care nu poate trece pe lângă o floare ca pe lângă un
bilet de tramvai aruncat pe stradă.
Asta a fost percepţia mea despre dumneavoastră, stimată doamnă profesoară Ilinca Novac.
Prof. Mirela Petre
Gruia Novac
Cu sau fără mustaţă, a fost mereu un spirit viu, ca un argint. Nu poate sta locului. Nu s-a
mulţumit doar cu statutul de profesor. A făcut mereu şi altceva pentru elevi, colegi, familie şi
comunitate.
Şi mai poate şi acum. Nu-i aşa, domnule profesor?
Prof. Mira Muceag
Elena Horduna
Ca profesor de chimie, a dăruit elevilor din bogăţia cunoştinţelor sale tot ceea ce era
necesar şi a modelat inimi spre cunoaştere. Ca om, a ştiut întotdeauna cum să îi ajute pe cei din
jur, copii sau colegi şi cum să îi încurajeze spre evoluţie, spre autodesăvârşire.
Seriozitatea, dinamismul, perseverenţa sunt doar câteva dintre caracteristicile care
definesc un profesor remarcabil şi care au făcut din doamna profesor Horduna un dascăl stimat de
colegi şi apreciat de elevi.
Prof. Aura Tilibaşa

17
 Dragu Florica
Cu o prezenţă aproape imperceptibilă, calmă, echilibrată, a dedicat ceva din liniştea
sufletului ei şi din aplecarea pentru biologie tuturor elevilor pe care i-a călăuzit şi deopotrivă
colegilor de catedră şi de cancelarie.
Laborant Mirela Brăescu

Georgeta Radu
Dragostea şi pasiunea de cele ale cărţilor au călăuzit-o o viaţă întreagă, viaţă pe care şi-a
închinat-o cu delicateţe, căldură şi omenie desăvârşită şcolii noastre. Ne-a marcat pe toţi cu
optimismul şi caracterul dumneaei. Rămânem cu speranţa ca cei mai mulţi dintre profesorii
actuali să aibă puterea de a-i urma exemplu.
Laborant Mirela Brăescu

Mihai Chetraru
Vă mulţumim ca nu aţi suferit niciodată o transformare adiabatică, din aceea care nu
primeşte şi nu cedează căldura.
Va mulţumim ca aţi ars, nu în volţi, ci în amperi, ca şi elevii pe care continuaţi să îi iubiţi
Le-aţi luat sufletele în palmă şi le-aţi cântărit sămânţa: va fi spic bun, că aţi vegheat
netemător de vânt şi aţi urmat drumul spre nord cu tot ce aţi cules, simţiţi şi sunteţi, pentru ca ei
să treacă mai departe, celorlalţi, de după ei tot ceea ce au cules, simt şi sunt: ADEVĂRAŢI
CODRENIŞTI.
Prof. Mirela Petrea

Elena Bostaca
Exemplu de profesionalism, dăruire şi implicare totală pentru transmiterea tainelor limbii
lui Shakespeare.
Prof. Gina Voinea

Gabriela Cotae
... când orele de literatură sunt cele la care profesorul îşi întâmpină elevii cu o mare
disponibilitate sufletească, cu dragoste de carte şi de oameni, cu blândeţe şi, desigur, cu zâmbete
candide.
Prof. Cristina Negruţ

Aurica Popovici
… ani mulţi director, director adjunct sau doar – şi nu puţin înseamnă asta – opinia care a
contat în această şcoală.
Prof. Gabi Ghidoveanu

Ana Vasluianu
… distincţie, discurs elegant, nobleţe comportamentală şi tinereţe spirituală.
Prof. Eugen Ghiga

Speranţa Maxim
Profesor format de unul din „monştrii sacri” ai liceului, domnul Zupperman, Speranţa
Maxim continuă tradiţia codrenistă a omului pasionat de educaţia de tip clasic, solidă. Trăind prin
şi pentru carte, colega mea a demonstrat în repetate rânduri că este o rafinată cunoscătoare a
fenomenului cultural românesc şi universal, că este o persoană de la care ai ce învăţa. Aşa am
cunoscut-o, înconjurată de cărţi, într-o cameră în care aproape ridicase altar lecturii, aşa îmi
18
rămâne în minte mie, unei profesoare fascinate de generaţia care găsea un sens vieţii dedicându-
se altora.
Prof. Mihaela Cîrjonţu

Aurica Darie
... O nouă lecţie. Cadenţă în rostire, ritmicitate în vorbire, ştie atâtea despre tot şi despre
toate. Nu scoatem o vorbă, ascultăm fiecare cuvânt, să nu pierdem nimic. Ne dăruieşte tot ce ştie.
Retrăieşte povestind clipă de clipă ceea ce a învăţat la rândul său. Ne îndeamnă să vrem cât mai
mult, să cunoaştem cât mai mult...
Prof. Mirela Grama

Sorin Matei
La domnul profesor Sorin Matei mă gândesc ori de câte ori recitesc aceste cuvinte:
“... ideea Binelui este anevoie de văzut, dar odată văzută, ea trebuie concepută ca fiind
pricina pentru tot ce-i drept şi frumos. [...] cel ce voieşte să facă ceva cugetat în viaţa privată sau
publică, trebuie s-o contemple.[...] şi nu te mira că cei care ajung aici nu vor să se îndeletnicească
cu afacerile lumeşti, ci, mereu, sufletele lor caută mai sus ...”
Eu încă mă mai mir! Cu recunoştinţă ...
Prof. Gabi Ghidoveanu

Elisabeta Craus
O adevărată doamnă a învăţământului bârlâdean, atât cel de ieri cât şi cel de astăzi.
Datorită pasiunii, devotamentului şi dăruirii de care dă dovadă a fost, este şi va rămâne un bun
director, un excelent profesor şi un mare OM.
Prof. Daniela Jitcă

Nicolae Sîrbu
Domnul profesor de limba şi literatura română este şi va rămâne mereu în sufletele
noastre un model demn de urmat pentru noi, foştii lui elevi şi actuali dascăli.
Prof. Daniela Jitcă

Silvia Cernătescu
E o carte virtuală în biblioteca şcolii, pe care noi, cei mai vechi pe aici, desigur o
cunoaştem. Ea are ca autor pe Silvia Cernătescu şi, dacă o deschizi, îţi va arăta viaţa unei femei,
închinată cărţilor în biblioteca unei şcolii, nu oricare.
Doamna Silvia Cernătescu, un om care ştie că singura libertate permisă omului e aceea
de a simţi frumos sau urât lucrurile care i se întâmplă.
Prof. Mirela Petrea

Aneta Bulgaru
A avut capacitatea să asculte cu răbdare şi să dea un sfat la nevoie colegilor, elevilor,
tuturor celor cu care a relaţionat. Conştiincioasă şi atentă, a fost un element de stabilitate în
momentele de agitaţie şi nervozitate.
Laborant Mirela Brăescu

19
 Mesaje de la foşti elevi, olimpici şi şefi de promoţie

La o aniversare

Liceul nostru, Colegiul nostru Național "Gheorghe Roșca Codreanu" aniversează anul
acesta 170 de ani de existență. Școala noastră (draga de ea) merită, așadar, cu prisosință să o
felicităm pentru a fi ajuns la o atât de frumoasă vârstă, și merită să primească toate urările noastre
de sănătate, bucurii și împliniri, precum și tradiționalul "La mulți ani!". Ceea ce-i vom și oferi, în
cele din urmă.
Și eu împlinesc treizeci de ani! Mă rog, treizeci de ani de când mi-am isprăvit studiile
medii, tot aici la "Codreanu". Liceul de matematică-fizică "Gheorghe Roșca Codreanu" -cum mai
modest se numea el pe-atunci, într-un alt secol, într-o altă eră (pompos numită “Epoca de aur”,
unii dintre dumneavoastră își mai aduc aminte, nu?). Iar treizeci e numărul pe care eu mi-l
amintesc în fiecare septembrie, nu doar în acest an aniversar, pentru că, nu-i așa, septembrie are
treizeci de zile. "Thirty Days Had September" etitlul unei povestiri SF (pe vremea aceea) pe care
am citit-o pe când eram elev al acestei școli. Autorul povestirii este Robert F. Young, un om care,
pe lângă faptul că a scris o multitudine de asemenea texte SF (în general scurte) a fost, o mare
parte a vieții sale, îngrijitor pe la diverse școli publice din statul New York. Povestirea a fost
scrisă în 1957 și pe atunci ideea unui robot professor (iar nu profesor robot) era cu adevărat SF.
Acum, toate tutorialele de pe YouTube au început deja să înlocuiască profesorii și, chiar dacă
vezi acolo un om adevărat care-ți vorbește, cam trebuie să fim cu toții de acord că acel om nu e
unul în carne și oase, iar comunicarea dintre student și profesor e una mai degrabă rece-electrică
decât cald-umană. Eroul povestirii are ghinionul (norocul?... nu, îmi pare că nu norocul) de a fi
unul dintre ultimii oameni care-și mai amintesc că existau cândva profesori. El studiase într-o
școală cu profesori, e drept că nu oameni, ci androizi, dar încă are nostalgia acelei școli (care
începea în septembrie, "după o vară lungă și goală"), așa că într-o zi vine acasă cu un asemenea
profesor - cadou pentru fiul său, să-l ajute la lecții. Lecțiile înseamnă ceva numit "Teleșcoală" -
vezi YouTube, vezi homeschooling (apropo, observați cum ortografia a fost măcelărită de noile
denumiri: YouTube, iPhone? - pe vremuri cine scria cu literă mare în mijlocul cuvântului era
considerat analfabet și disprețuit în consecință). Încă de la început achiziția lui le provoacă fiului
și soției aprehensiune: de ce-ai mai adus și vechitura asta acasă? întreabă ei profund nemulțumiți.
Câți bani ai dat pe ea? De ce? De ce? De ce? Atât fiul cât și soția, bieți oameni noi "educați" de
Teleșcoală nu suportă s-o audă pe Miss Jones (așa se numește învățătoarea obsoletă) exprimându-
și nemulțumirea la adresa programelor de îndobitocire de la TV (recunoașteți ceva? nu vă mirați,
nu, nu vă mirați deloc; de la Casandra încoace tot avem profeți și vizionari pe care nu-i ascultă
nimeni). În plus, "se știe", zic cei doi, că învățătoarele astea vechi bat copiii. (Cumva vi se pare
cunoscut? Seamănă oare cu campaniile nesimțite de denigrare a profesorilor din zilele noastre?
Nici o surpriză: și acolo, în povestire, existau interese - așa cum există și acum. Nu intru în toate
detaliile, vă las plăcerea să citiți singuri. Cine mai citește... Oricum, chiar merită: e o povestire
dulce și sensibilă.) Nu durează mult până când conflictul latent izbucnește vulcanic: copilul iritat
și ofuscat de faptul că Miss Jones îndrăznește să aibă alte păreri decât cele care i se vâră lui
constant în minte, trup și suflet cu seringa perfidă a televiziunii sare la ea s-o lovească. Legile
roboților sunt clare: nu poți (tu, robot) să faci rău unui om, dar ai dreptul, totuși, să te aperi, așa
că Miss Jones îl prinde pe copil de mâna cu care încerca să o pocnească – fapt care, evident, este
interpretat de binomul mamă-fiu drept agresiune (ați mai văzut asta, nu? e suficient să priviți
niște "domni" și "doamne" care ne intoxică zilnic prin intermediul ecranelor de tot felul cu
propria lor mizerie interioară - dacă le permitem, desigur; una dintre metodele lor preferate este
20
arătatul cu degetul, iar alta este răstălmăcirea adevărului) - și asta cere răzbunare. Tatăl este
nevoit să returneze profesoara periculoasă - mai ales că astfel puteau recupera și banii, nu? Două
dintr-o lovitură. Și (iarăși nu mai intru în amănunte) totul sfârșește cu privirea retrospectiv
nostalgică a (anti)eroului nostru - înapoi, departe înapoi ("loin, loin d'ici"), către vremuri de mult
și pentru totdeauna apuse și de cei mai mulți uitate, când septembrie avea treizeci de zile și un aer
aparte față de celelalte luni, un aer special datorat tocmai faptului că era acel timp al anului când
copiii se întorceau la școală unde se revedeau nu doar cu prietenii lor, dar și cu profesorii - și, da,
știu că n-o să mă credeți, dar asta chiar conta. Da, era ceva.
Azi, când vedem cum prevestirile lui Robert F. Young s-au împlinit (dacă nu avem ochii
închiși cu bună știință sau/și cu rea voință) a venit vremea să ne serbăm școala. O mai facem
(încă). Și mi-ar plăcea teribil să fie la fel și peste douăzeci de ani, sau peste o sută - dar nu știu,
zău, dacă asta se va întâmpla. Îi doresc, așadar, școlii noastre (dragi) mulți ani plini de sănătate,
bucurii și împliniri. De fapt, ca să fiu - așa cum știu eu cel mai bine – pesimist (bine temperat,
totuși bine temperat) până la capăt, doar îmi exprim timida speranță că școala noastră, precum și
școala așa, în general vor supraviețui anilor ce vin și vor răzbate prin furtunile, și vor depăși
obstacolele pe care toți educații la Teleșcoală, toți semidocții și toți semianalfabeții autosuficienți
i le pregătesc cu un entuziasm și o energie și o veselie categoric demne de o cauză mai bună.
Hai, dar, să ne vedem sănătoși la cea de-a două suta aniversare a bătrânului și
simpaticului nostru liceu "Gheorghe Roșca Codreanu"!
Cu toată stima și toată dragostea, M. Tetiva

Codrenist odinioară (1983-1987)

Am încercat să-mi trimit gândul înapoi la anii de liceu. Era, oricum, un exerciţiu pe care
nu-l mai făcusem de mult şi tocmai de aceea merita încercat. Rezultatul a fost surprinzator … Nu
am reuşit să găsesc în memorie decât câteva senzaţii şi impresii pe care le reproduc mai jos.
Clădirea liceului era gri, elevii erau albaştri, roşul ieşea pe stradă în zilele sărbătorilor
oficiale. Pe strada Pictor Paloş (oare aşa se chema atunci ? oare cum se cheamă acum ?) mirosea
îmbietor de la o hardughie pe patru roţi care, în fiecare zi, cam la ora două, înghiţea zeci de tăvi
cu prăjituri şi pateuri. Cabina hardughiei era, bineînţeles, de culoarea vaniliei.
Limba română era peste tot, iar ignorarea acordului dintre subiect şi predicat era
considerată un delict ruşinos. Limba franceză se murmura în clase, limba engleză venea de pe
benzi de magnetofoane ruseşti, în timp ce limba rusă îşi începuse drumul (înapoi) spre Siberia.
Limba germană era auzită rar.
La “Codreanu”, am auzit pentru prima dată despre bit şi despre byte (atunci încă se mai
chema octet) în timpul orelor de meatece (MATC ?). La orele de istorie, am văzut pentru prima
dată fotografii cu Familia Regală. Dar, la “Codreanu”, Regina era Matematica. Fizica era pentru
examene (grele). Chimia era obligatorie.
De pe unul dintre pereţii laboratorului de chimie râdea sistemul periodic al elementelor,
în laboratorul de fizică nu era niciodată o temperatură potrivită fizicului nostru. Laboratorul de
biologie era visat. În primii ani de liceu, instruirea practică se făcea în atelierele şcolii, iar mai
târziu am învăţat cum se prelucrează prin aşchiere într-o fabrică despre care aflu că, între timp, s-
a sinucis. Despre atelierele şcolii nu mai ştiu nimic, dar sunt aproape convins că şi acum se mai
aude din pereţi scâncetul metalului chinuit de pila pe care o foloseam fără îndemânare.
Calculatoarele erau nişte obiecte mari care făceau numai treburi mici. Ele stăteau bine
ascunse după ziduri de fabrici şi nu îndrăzneau să calce în casă de om. Internetul era o taină, iar
telefonul mobil – un obiect din viitorul îndepărtat. Comunicam unii cu alţii într-un mod banal,

21
privindu-ne în ochi, gesticulând pentru a ne ascunde timiditatea, dar mai ales râzând, râzând mult,
deranjant de mult.
Profesorii aveau voie să fie exigenţi. Şi-au folosit toate drepturile pe care le aveau pentru
a ne arăta calea spre bine. Mulţumesc, Domnilor Profesori ! Mulţumesc, Doamnelor
Profesoare! Îmi spun oameni trişti că unii dintre profesorii de atunci au plecat sus, sus de tot,
spre a fi mai aproape de frunţile foştilor elevi care, între timp, au devenit oameni (prea) mari.

Dr. Ciprian Doru Giurcaneanu,

University of Auckland
Fost elev al liceului intre 1983-1987

Colegiului Național „Gheorghe Roșca Codreanu”

Str. Nicolae Bălcescu, Nr. 11, Bârlad,
București, 9 octombrie 2016

Luna aceasta se împlinesc 170 de ani de la înfiinţarea „Clasului fundaţiei Codrianului”,

astăzi Colegiul Naţional Gheorghe Roşca Codreanu. Nădăjduiesc ca aceste rânduri să găsească în
sănătate atât pe cititori cât şi pe dascălii colegiului şi pe elevii acestuia.
Într-o zi frumoasă din toamna anului 2004 am pășit pentru prima dată pe scările
colegiului. Îmi este greu să evoc în cuvinte emoţia pe care am trăit-o alături de noii mei colegi şi
de profesori.
Clădirea mi se părea impunătoare, băncile prea mari și profesorii foarte demni. Urma să
studiez în una dintre cele mai vechi instituții de învățământ din țară în care, încă din anul 1864,
elevii urmau cursuri de limba franceză și italiană. Ce șansă incredibilă am avut ! Să cunosc
profesori, despre care am realizat în timp, că poartă rolul de actori și de regizori în viața fiecărei
persoană trecută prin școală. Ca actori, își învățau rolul și îl interpretau cu creativitate și
responsabilitate, stârnind în noi, curiozitatea lecției de mâine. Ca regizori, profesorii ne studiau
bine caracterul, capacitatea și emoția fiecaruia, reușind să ordoneze suita materiei astfel încât să
fie ușor înțeleasă de noi.
Am înţeles apoi că există dascăli credincioşi valorilor naţiunii noastre, fără de care
România nu ar mai putea progresa. Învăţătura şi cultura reprezintă inima unui popor şi legătura
tainică şi necesară cu celelalte naţiuni ale lumii acesteia. Prin generaţiile de absolvenţi de astăzi,
societatea românească garantează pentru ziua de mâine: respectarea legii, buna guvernare,
dezvoltarea libertăţii şi prosperităţii şi o administraţie corectă. O elită a orașului, corpul
profesoral și elevii sunt păstrătorii memoriei unor personalități românești de marcă.
Doresc de asemenea, să transmit cele mai calde felicitări celor care au ales să urmeze
cursurile acestui colegiu şi să le transmit cât de mult înseamnă acest lucru pentru familia,
prietenii și comunitatea bârlădeană, faptul că dumneavoastră veţi fi învăţaţi. Sunt ferm convisă că
acest lucru îl auziţi de la profesori încă din prima zi. Rezultatele dumneavoastră la colegiu sunt
foarte importante, fără ele nu puteţi să deveniţi oameni. Dar, generaţia aceasta „Google” vă şi
obligă să aveți în mână posibilitatea să faceți ceva pentru comunitatea bârlădeană, mai devreme
decat credeţi.

22
 Vă invit de asemenea, ca fiecare dintre voi să vă aminiți mereu de cei care v-au învățat și
atunci când veți ajunge unde v-ați dorit, să vă întoarceți gândul către „Clasul fundației
Cordianului” și să faceți un gest care să ajute instituția care v-a făcut oameni.
Primiţi, din partea mea expresia celor mai adânci sentimente de afecţiune şi recunoştină
faţă de profesorii Colegiului Gheorghe Roşca Codreanu și față de elevii acestuia. La mulți ani!

Raluca Stratulat, fostă elevă

Asistent personal al Alteței Sale Regale Principesa Moștenitoare Margareta

Amintiri din liceu

Din cei 26 de ani pe care i-am împlinit anul acesta, pe 18 i-am petrecut pe băncile școlii,
fie că e se numea gimnaziu, facultate sau master. Din cei 18 ani de școală, cei 4 ani de liceu au
fost, de departe, cei mai plini de năzbâtii meșterite cu prietenii, de cântece (în engleză și în
franceză) pregătite pentru diverse evenimente, de coregrafii de care și acum ne amuzăm, sau de
piesa de teatru în deplasare la Craiova. La început mă gândeam că poate nu mă pot adapta la
liceu, dar acum, privind în urmă, mi-aș dori să mai pot petrece o săptămâna pe băncile de la
Codreanu.
Ca orice viață de adolescent/ă, în liceu am trăit foarte intens atât bucuriile, cât și
supărările, ori grijile. Ba nu mă afecta o notă de 3 la română, ba mă atingea un comentariu
referitor la eseul pe care îl aveam de prezentat. Ba ne organizam foarte bine în clasă pentru
activități extracuriculare, ba nu eram în stare să organizăm o excursie, oricât de scurtă. Cu bune și
cu rele, liceul a rămas încă cea mai frumoasă perioadă din viața mea de elevă/studentă.
Dar poate ce a contat cel mai mult a fost faptul că am avut un colectiv unit. Asta știam
noi, dar știau și domnișoarele/doamnele/domnii profesori cu care pregăteam fie o revistă, fie un
video, fie un cântec. Și tare ne mai bucuram când prezentam proiectele la care lucrasem. Munca
în echipă ne apropia și ne ambiționa. Drept urmare, prieteniile din liceu au rămas încă cele mai
puternice. Deseori ne aducem aminte de cum era în liceu. Cele mai amuzante momente erau cele
în care făceam câte o năzdrăvănie. De la spus că Lăpușneanu venea de la război cu turcii, la
încercat să suflu (uneori cu, alteori fără success) celor care erau ascultați, la a fi dată afară din
clasă, am făcut de toate.
Mi-aș dori ca și generațiile următoare să se bucure la fel de liceu, de experiența
profesorilor, de de poate ultima perioadă în care vor locui cu părinții, de lipsa de griji.
Le sunt profund recunoscătoare pentru tot ce am învățat în liceu tuturor profesorilor, în
special doamnei Chițiga, doamnei Silvestru, domnișoarei Oprea, domnișoarei Croitoru,
domnișoarei Vasluianu, domnișoarei Ghidoveanu. Nu ne-ați pregătit doar pentru liceu, ci și
pentru viața de după liceu, cu sfaturi, observații, glume, povestioare de care îmi e tare dor.

Ioana Ghimuș fostă elevă

23
Am fost „codrenistă” și am purtat și eu cămașa gri….
Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la „Codreanu”, încep a zâmbi nostalgic.
Mi-e greu să accept că s-a terminat, că banca mea e acum ocupată de altcineva. Uneori mă aud
spunând, în povestirile mele despre liceu, „la noi la Codreanu”, de parcă încă n-am plecat.
Mă bucur mult să pot exprima câteva gânduri despre ce-a reprezentat pentru mine
„Codreanu”. E dificil să rezum la câteva idei 8 ani din viața mea, poate cei mai importanți.
Categoric, n-au însemnat doar ore de curs, învățat și olimpiade. A fost mai mult de atât. Am
crescut acolo, m-am format ca om și am învățat lucruri esențiale despre viață.
Fiecare zi venea cu ceva nou. Poate nu era întotdeauna ceva de care să mă bucur, căci
note proaste, dispute cu profesorii și prea multe teme am avut cu toții, însă nu mă plictiseam
niciodată. Din păcate, abia după ce ai plecat, realizezi cât de bine a fost. Și ți se face dor. Ți-e dor
de profesori, de colegi, de drumul până la școală, de locul tău din bancă, de cămașa gri. Cu toții
ne grăbim să creștem și abia așteptăm să ajungem la facultate. Dar acolo nu mai ai un loc al tău,
cei din jur, profesori și colegi, abia dacă îți știu numele, iar pe străzile orașelor acelora mari mai
nimeni nu-ți zâmbește.
Înveți pentru sesiune de trei ori mai mult decât ai învățat pentru BAC, și chiar de iei 10 la
examen nu se compară cu un 10 obținut la lucrările domnului Tetiva sau ale domnișoarei Oprea.
Cu nimeni nu mai poți vorbi despre o carte cum o făceai cu doamna Mereuță, iar istoria nu mai e
atât de interesantă pe cât o făcea doamna Chițiga să pară. Nu întâmplător am amintit aceste nume.
Deși îmi amintesc cu drag de toți profesorii mei din cei 8 ani, ei mi-au rămas în minte nu pentru
ceea ce mi-au predat la școală, ci pentru tot ce-am învățat de la ei.
Înainte de a încheia, mărturisesc că, de voi fi întrebată sau nu, am să spun mereu cu
bucurie că am fost și eu codrenistă!

Antonia Niță, fostă elevă

24
 Gânduri de elev

Colegiul Național ”Gheorghe Roșca Codreanu”a însemnat, în cei patru ani de gimnaziu
în care am învățat aici, oportunitatea de a avea parte de cei mai buni profesori. Aici am obținut
rezultate la concursurile și olimpiadele școlare. Mă mândresc că sunt codrenistă deoarece acest
liceu a obținut printre cele mai bune rezultate la Evaluarea Națională și la Bacalaureat. Vreau
să-mi continui studiile aici la profilul Științe Naturale și apoi … Facultatea de Medicină.
Pascal Otilia Andreea, elevă clasa a VIII-a

La mulți ani, Codreanule ! Se împlinesc 170 de ani de când exiști ! În acești ani ai
format multe generații de oameni inteligenți, deschiși și descurcăreți. Profesorii au contribuit la
acest proces minunat de dezvoltare personală. SUNT MÂNDRĂ CĂ SUNT CODRENISTĂ!

Iordan Maria, elevă clasa a VIII-a

Admir rezultatele bune la concursuri și olimpiade pe care le-au obținut elevii acestui
liceu. Sunt mândră de acest liceu pentru că este unul din cele mai bune din țara noastră. La mulți
ani pentru cei 170 de ani de performanță! Să prosperi în continuare cu rezultate excelente!
Schifirneț Arina, elevă clasa a VIII-a

Acești patru ani petrecuți la Colegiul Național ”Gh. Roșca Codreanu” au fost o
experiență unică. Puțini copii au șansa de a face clasele de gimnaziu la un colegiu în locul unei
școli generale. Am apreciat această oportunitate și am profitat cât am putut de ea.
Maria Cososchi, elevă clasa a VIII-a

Pentru mine acest liceu este pentru început locul în care am urmat gimnaziul și sper că
tot aici voi urma și următorii patru ani, cei de liceu. Știu că acest liceu este unul dintre primele
10 din țară și că săptămâna viitoare va împlini 170 de ani, de aceea mă simt onorată că sunt
elevă la Colegiul Național ”Gheorghe Roșca Codreanu”. Am întâlnit profesori minunați care
mi-au îndrumat pașii. Mi-am dat seama care sunt materiile preferate și cale este calea pe care o
voi alege anul viitor la liceu.
Forcaș Ioana Luisa, elevă clasa a VIII-a

Ce înseamnă Colegiul Național ”Gheorghe Roșca Codreanu” pentru mine ?

La început, în clasa a V-a, a fost greu. Cunoșteam doar trei persoane din clasă, dar ei
erau doar cunoștințe, nu prieteni. De-a lungul anilor mi-am făcut prieteni, am plans, am răs și
am adunat multe amintiri frumoase sau mai puțin frumoase. Cu siguranță acest liceu mi-a
schimbat viața. Cred că am făcut o alegere bună când am decis să îmi părăsesc vechea școală
pentru a învăța aici.
Metehău Cristina Ioana, clasa a VIII-a

Liceul este un loc al dezvoltării și al descoperirii personale, unde patru ani avem parte
de experiențe pline de înțelesuri ce ne pregătesc pentru viață. E locul unde am cunoscut
persoanele care ne vor rămâne prieteni pe viață dar și profesorii care ne-au influențat devenind
mentorii noștri.
Elena Onose, clasa a XII-a D

Cred că unul dintre principalele lucruri de care îmi voi aduce aminte când mă voi gândi
la Colegiul Codreanu sunt modelele și exemplele pe care le-am întâlnit aici, nu doar profesori, ci
și colegi sau elevi, pe care am ajuns să-i cunosc și care m-au motivat, m-au ajutat să mă dezvolt
25
sau să aspir la mai mult decât înainte.
Mereu am căutat să aflu ce au oamenii de spus și să extrag din vorbele lor ce e folositor
pentru mine. Iar colegiul Codreanu mi-a oferit această oportunitate: să- ascult. Mulțumesc!
Concita Alexandra Teodora, clasa a XII-a D

Încă îmi amintesc când, copil fiind, îi vedeam pe elevii de la Codreanu îmbrăcați în
uniform și îmi spuneam că abia aștept să învăț și eu aici. Anii de liceu au fost cei în care m-am
maturizat, în care m-am cunoscut mai bine, mai clar și anii în care am făcut greșeli din care încă
învăț. De asemenea, acești ani m-au pregătit pentru viitoarea profesie.
Zanoschi Estera, clasa a XII-a G

Învăț în această școală de aproape 8 ani și pot spune că încă de mic visam la anii de
liceu pe care îi aveam de petrecut în colegiul nostru. Am ajuns în clasa a XII-a și văzându-mi
visul împlinit, mă simt emoționat.
Îmi aduc aminte cu placere, dar și cu regret de clasa a IX-a, când am cunoscut și învățat
mulți și multe. Mă simțeam mândru că fac parte din noua mea clasă, cu noua dirigintă și îmi
doream să nu dezamăgesc pe nimeni, ca orice alt copil visător. Eu zic că am reușit … cine știe?
Gândindu-mă la trecut, mă simt ”bătrân”. Acum mă bucur că pot ajuta și sfătui elevii ”boboci”
așa cum am fost și eu la rându-mi.
Sunt mulțumit că am făcut parte din elită și sper că după toți acești ani, voi reuși să rămân atât
în amintirile domnilor profesori, cât și în inimile colegilor din gimnaziu ca o amintire din aceea
… știi? care te face să zâmbești, până la o viitoare revedere.
Dimofte Tudor, clasa a XII-a D

Conturarea unei opțiuni asupra liceului a constituit, în cazul meu, inițierea către
necesitatea de a-mi înfiripa mental o imagine de ansamblu privitoare la dezvoltarea constantă, la
dobândirea maturitații. Astfel, alegerea premeditată a fost, fără doar și poate Colegiul Național
„Gheorghe Roșca Codreanu”, alegere pe care o mențin și de care sunt tot mai convinsă. Cum
orice afirmație are ca fundament argument, țin să reliefez doar câteva dintre acestea. Principalul
cuvânt-cheieîn definirea activităților desfășurate aicieste, cu certitudine, seriozitatea.
Seriozitatea corpului profesoral, în tot ceea ce privește prestația la ore, este insuflată elevilor, ce
se pliază instinctiv pe modelul avut în față. Se remarcă nota de strictețe absolut necesară ce
inoculează fiecărui elev datoria de învăța. Remarc, în general, la colegii mei, că le este stimulată
dorința de aprofundare a unor materii, în funcție de preferințele fiecăruia și de alegerile pe care
le fac pentru viitor. Cât despre atmosferă, sunt întrepătrunse echilibrat și constructiv necesitatea
studiului și a relaxării.
În cele din urmă, îmi permit să apreciez ca ireproșabilă întrunirea aspectelor definitorii
ale Colegiului Național „Gheorghe Roșca Codreanu”, o instituție de învățământ în adevăratul
sens al cuvântului.
Bobea Ivona, clasa a X-a F

Pot spune despre Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” că reprezintă, în linii
mari, spațiul inițierii mele. Aici m-am format de la vârsta de 11 ani și mă formez în continuare
spre a deveni un adult responsabil.
Prima dată când am intrat pe holurile acestui liceu a fost pentru a da admiterea în clasa
a V-a. m-am aflat printer elevii norocoși care, datorită rezultatelor obținute, au putut parcurge
aici anii de gimnaziu. La scurt timp, în cadrul clasei, am învățat tainele prieteniei, ale
colegialității, fiind momente cruciale în evoluția mea. Am învățat să gândesc, am învățat să învăț,
ajutată, în mod aproape imperceptibil de mine, de către profesori. I-am considerat înțelegători,
râbdători cu niște novice care nu conștientizau mereu necesitatea studiului. Învățatul nu mi s-a
26
părut niciodată o povară, atmosfera calmă a orelor de curs determinându-mă să devin o
persoană dornică de mai mult. Astfel, am simțit încă de la început gustul proiectelor, al
concursurilor, al olimpiadelor, participând în clasa a VIII-a la olimpiada de istorie și ajungând
până la faza județeană a acestei competiții.
Pa lângă studiul propriu-zis, anii de gimnaziu au însemnat și activități extrașcolare.
Memorabilă este sărbătoarea Crăciunului pe care o marcam anticipat printr-o „poveste”-
concurs la care clasa mea participa entuziastă, ocupând mereu o pozițe pe podium.
Odată cu intrarea la liceu, s-au petrecut mai multe schimbări, mai întâi, în rândul
colegilor și al profesorilor. Totuși, aceste schimbări nu au influențat negativ dorința acerbă de a
studia, ci, din contră, au stimulat-o. Clasa a IX-a a a punctat participarea la două olimpiade, de
istorie și de geografie. Drumul spre geografie s-a oprit la faza județeană, însă istoria m-a condus
până la faza națională, reprezentându-mi cu mândrie județul, dar mai ales liceul.
Dintr-o perspectivă subiectivă, consider Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu”
un spațiu familiar, ale cărui influențe m-au făcut să devin persoana de astăzi și care, bineînțeles,
vor marca în continuare evoluția mea.
Iacob Mihaela, clasa a X-a F

Aș defini școala ca un loc în care se manifestă tot ce ține de partea morală și

intelectuală a omului, prin faptul că ea promovează cunoașterea, educația, evoluția, cultura,
elemente ce țin de frumusețea sa spirituală. Aceste lucruri mi-au pătruns în minte în anii de liceu,
până nu de mult, neștiind exact care era rolul meu în lume, în societate, neînțelegând aspecte
care făceau parte din viața mea. Nu îmi definisem scopurile, idealurile, dorințele. În liceu mi s-a
făcut cunoscută viața și valorile sale, precum și folosul de a trăi printre oameni și pentru oameni,
prin interacțiunea cu un mediu propice formării acestor principii.
O afirmație care ilustrează, în viziunea mea, experiența anilor de școală este:
„Profesorul este cineva care vorbeşte în visul unui copil.” (Wystan Hugh Auden). Ca tânăr ce
explorează și încearcă să înțeleagă lumea, cel care furnizează cunoștințe devine obiectul unei
analize amănunțite și o parte a frământărilor lăuntrice. Școala și implicit profesorii au contribuit
la înțelegerea însemnătății normelor umane, la aprecierea și respectul valorilor spirituale
promovate de Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu”. Prin educație, emapatie,
colaborare cu mediul social și școlar, mi-am creat un început de drum. Astfel, liceul în care învăț
va deveni o componentă memorabilă pentru mine.
Bîgu Adina, clasa a XII-a C

27
 Lista profesorilor din anul școlar 2016 – 2017

Director – Tița Chiru

Director adjunct – Mihaela Cîrjonțu
Limba şi literatura română Chimie
 Andreea Mereuță  Viorica Alexandrescu
 Mihaela Cîrjonţu  Aura Tilibașa
 Mihaela Cososchi
 Diana Stoica Ştiinţe socio-umane
 Elena Magdalena Palade  Andrei Huiban
 Gabriela Cotae  Daniela Rodica Horoiță-Jitcă
 Mihaela Oportov  Mona Mocanu
 Vladimir Stan  Rodica Stoide Radu

Limba Engleză Biologie

 Nicoleta Croitoru  Manuela Ivas
 LilianaBahnă  Diana Darie
 Denisa Costăchescu  Cristina Carata
 Cristina Nistor
 Larisa Andronache Geografie
 Cristina Oprea
Limba Franceză  Veronica Silvestru
 Corina Macovei
 Mihaela Bumbu Informatică
 Dorina Ghiorghiu  Ion Grădinaru
 Ana Maria Băbîi
Istorie  Vlad Giurcanu
 Tiţa Chiru
 Ramona Elena Chiţiga Religie
 Cristinel Vasile Grăjdeanu  Gabriela Giuşcă
 Ramona Brumă  Iulian Maxim

Matematică Educaţie fizică

 Gabi Lidia Ghidoveanu  Gina Dumitriu
 Valeriu Vasile Braşoveanu  Andreea Țaga
 Dumitru Mihalache
Educaţie muzicală
 Marian Tetiva
 Corneliu Constantin Pleşu
 Bogdan Dobrin
 Eleonora Scânteie
 Cristina Chirițescu
Educaţie plastică
Fizică
 Antonio Romeo Pălie
 Mirela Silvia Petrea
 Cătălin Angheluţă
Educaţie tehnologică
 Ecaterina Angheluță  Ion Păduraru
 Căroaie Octav
Limba spaniolă
 Diana Sîrbu
28
29
30
 Mulţumim colaboratorilor.
ISSN 2360 – 2287
ISSN-L 2360 - 2287

Codreniada, Anul II, nr. 4, octombrie 2016

31
32