Amorul Tantric 1

Tehnici pentru dobândirea măiestriei în arta amorului tantric

“Sexualitatea nu este ceva pur instinctual; este fără îndoială o putere creatoare – ea este atât cauza
principală ce stă la baza vieţii noastre individuale, cât un important factor în cadrul vieţii psihice”. Carl
Jung
În conformitate cu tradiţia tantrică, sexul este mai mult decât un act de reproducere, el având
puterea de a conferi senzaţii de uriaşă plăcere şi fericire, precum şi abilitatea de a accelera evoluţia
spirituală a celor ce fac dragoste; în plus, amorul poate conduce la apariţia unor puteri spirituale magice
sau oculte.
Învăţătorii spirituali au accentuat ideea că urmărirea doar a plăcerii fizice poate fi periculoasă.
Fiinţa poate ajunge să fie ataşată de senzaţiile de plăcere, ceea ce va conduce ulterior la inevitabilele
sentimente de teamă faţă de pierderea acestor senzaţii. Astfel încât aproape toate căile spirituale au
accentuat necesitatea abstinenţei sexuale – aproape toate căile spirituale, cu excepţia tantrei.
Tantricii ne învaţă că ne putem înălţa prin intermediul exact acelor lucruri care în mod obişnuit ne
fac să cădem. “Hevajra Tantra” susţine în mod ferm: “Exact prin acele lucruri prin care oamenii sunt
legaţi, tot prin acelea ei sunt şi eliberaţi, totuşi oamenii obişnuiţi sunt adeseori amăgiţi, necunoscând acest
adevăr. O persoană care nu cunoaşte adevărul nu va atinge niciodată perfecţiunea”.
Prin tantra, noi traversăm un drum periculos, însă foarte rapid al evoluţiei spirituale: urmărim
plăcerea fizică, fără a cădea în capcana hedonismului. Diferenţa este foarte subtilă, însă crucială. Atunci
când plăcerea fizică este căutată fără ataşament, fără a ne agăţa de ea, fără a “aştepta ceva de la ea”, atunci
ea ne poate conduce la eliberare. Tantra ne arată modul în care se poate realiza aceasta.
O puternică aspiraţie către eliberarea spirituală guvernează toate activităţile pe care le realizează
tantricii. Această aspiraţie reprezintă carburantul psihic, forţa pozitivă care energizează şi iluminează.
Puterea eliberatoare a interacţiunilor sexuale realizate pe un fond de detaşare reprezintă antidotul pentru
deşertăciunea lumească, pentru letargie şi, în ultimă instanţă, pentru teama de moarte.
Tantricii cer ca practicanţii amorului spiritual să cultive o atitudine mentală curajoasă şi optimistă.
În plus, aplicarea unor tehnici fizice ajută la controlarea orgasmului sexual care în mod normal este
involuntar, toate acestea simultan cu păstrarea spontaneităţii şi a bucuriei amoroase. Iată deci o ştiinţă şi o
artă unică pe care le reprezintă tantra.

Puterea sexuală

Bărbaţii ating culmea puterii sexuale în jurul vârstei de 18 ani; femeile ajung la acestă culme cam
pe la 28 de ani. Acest fapt contribuie la diferenţele ce apar între comportamentele sexuale specifice
bărbaţilor şi cele specifice femeilor. Bărbaţii tineri au tendinţa de a căuta relaţii sexuale mai devreme
decât o fac femeile de aceeaşi vârstă cu ei. Desigur că, fiind la început, ei sunt oarecum neîndemânatici şi
exagerat de dornici de a-şi dovedi bărbăţia. Comportamentul sexual al bărbaţilor aflaţi în perioada
adolescenţei tinde să fie agresiv şi insensibil iar femeile, în special cele tinere, în general nu îl apreciază.
Iată de ce, în cadrul culturilor tribale matriarhale, bărbaţii tineri sunt în mod obişnuit iniţiaţi în secretele
sexuale, de către femei mai în vârstă. O dată ce au asimilat aceste secrete, ei pot să-şi aleagă o parteneră
de vârsta lor sau chiar mai tânără.
În general, femeile nu trăiesc o satisfacţie sexuală totală, până nu ajung la maturitate - aceasta e
reprezentată în general de vârsta de aproximativ 28-29 de ani. O femeie tânără care face dragoste cu un
bărbat tânăr poate fi cu uşurinţă dezamăgită sexual şi spiritual datorită lipsei de experienţă a acestuia;
acesta este unul dintre motivele pentru care în cadrul multora dintre comunităţile tribale femeile tinere
sunt iniţiate în misterele sexualităţii de către bărbaţi mai în vârstă şi care sunt mai experimentaţi şi
totodată mai maturi emoţional şi mai conştienţi din punct de vedere spiritual. Tantra tradiţională utilizează
astfel de scenarii în mod creativ – este vorba despre ritualuri şi iniţieri sexuale care sunt astfel realizate
încât aceste diferenţe naturale dintre bărbat şi femeie sunt atenuate şi echilibrate.
Tantra ne învaţă – şi studiile fiziologice confirmă acest lucru – că la bărbat capacitatea orgasmică
este foarte limitată, în timp ce la femeie ea este foarte mare. În general, în cazul unei persoane sănătoase,
sunt necesare 5 până la 30 contracţii musculare pentru a putea fi atinsă starea de orgasm. Bărbaţii ating
orgasmul mai repede şi au mai puţine contracţii decât femeile. Tehnicile amorului spiritual au fost astfel
create încât să echilibreze şi aceste aspecte: alegerea posturilor sexuale în care femeia are rolul dominat îi
Amorul Tantric 2

permite bărbatului să-şi comute atenţia de pe trăirea fizică pe cea spirituală, ajutându-l să-şi amâne
ejacularea; utilizarea tehnicilor yoga de blocare – bandhas, de respiraţie, de vizualizare, presarea anumitor
puncte, repetarea mantrelor, toate acestea îl ajută pe bărbat să-şi amâne ejacularea. Pentru ca aceste
tehnici să dea rezultate cât mai bune, este imporatnt ca femeia să le înţeleagă şi ea şi să contribuie la o
realizare corectă a lor.
În cadrul amorului tantric, preludiul şi postludiul, în cadrul cărora se apelează la trup, vorbire şi
minte, sunt extrem de importante. Complimentele şoptite, “poruncile”, zgomotele iubirii, reprezintă toate
părţi componente ale unui scenariu erotic orchestrat cu mare atenţie şi care necesită grijă atât din punct de
vedere mental cât şi fizic; toate aceste elemente îmbunătăţesc şi potenţează actul sexual. Tehnicile sexuale
specifice amorului tantric includ metode prin care bărbatul îşi poate domoli graba de a atinge orgasmul
până când femeia nu a fost complet satisfăcută şi nu s-a deschis către potenţialul său uriaş de iniţiatoare în
misterele sexuale.
Şi în acest caz este evidentă diferenţa dintre fiziologia bărbatului şi cea a femeii. Femeile au
nevoie să înveţe să atingă orgasmul mai des şi mai uşor. Ele pot să realizeze aceasta cel mai bine având o
atitudine de libertate totală în explorarea puterii lor sexuale naturale, copleşitoare. Descoperirea propriilor
zone erogene, masturbarea, capacitatea de a trăi plăcerea fără a avea vreun sentiment de vinovăţie,
precum şi faptul de a fi tratate ca nişte zeiţe şi adorate de către iubitul ei– iată doar câteva din modalităţile
prin care femeia poate ajunge să trăiască experienţa orgasmelor spirituale, oceanice.
De asemenea, este foarte bine dacă înainte de a face dragoste cei doi iubiţi discută şi prezintă
fiecare aşteptările pe care le are vizavi de jocul amoros care va urma. Ei ar trebui să încerce să cadă de
acord asupra “meniului”, stabilind anumite semne sau cuvinte prin care celălalt să fie înştiinţat că trebuie
fie să încetineacă ritmul, fie să-l accelereze. Într-o accepţiune ideală, amorul spiritual necesită alocarea
unui timp destul de îndelungat. Numai atunci cuplul va putea cu adevărat să culeagă roadele cele mai
bune !

Căsătoriile şi contractele sexuale

Amorul spiritual este un act cu semnificaţii profunde. În tradiţia tantrică, el este formalizat
adeseori prin intermediul căsătoriilor sau al contractelor sexuale. În hinduismul vedic tradiţional, sunt
recunoscute opt forme diferite de căsătorie, incluzând de exemplu “căsătoria prin răpire” şi “căsătoria
prin cumpărare”.
În tradiţia tantrică, sunt recunoscute numai două forme de căsătorie. Ambele pot avea o durată
limitată – o perioadă timp prestabilită, de exemplu o zi sau o noapte, o săptămână, o lună, unul sau mai
mulţi ani – sau pentru totdeauna, aceasta însemnând toată viaţa şi chiar dincolo de moarte. Se face
referinţă la aceste două forme de căsătorie prin denumirile de “căsătoria lui Brahma” şi respectiv,
“căsătoria lui Shiva”.
Căsătoria lui Brahma este în esenţă patriarhală. Scopul ei este procreaţia şi în principal trasmiterea
averii către urmaşi. Principala sa trăsătură este aceea că soţia este întotdeauna aleasă de către bărbat şi ea
trebuie să provină dintr-o familie de acelaşi rang cu familia acestuia. Poligamia, deşi rară acum în India,
este acceptată în cadrul căsătoriei lui Brahma. Cei ce realizează căsătoria lui Brahma realizează de obicei
ritualurile tantrice numai la modul simbolic, fără o participare fizică la tainele jocului amoros.
Căsătoria lui Shiva este de tip matriarhal. Statul social este ignorat atunci când este aleasă o
parteneră în conformitate cu tradiţia shivaică. În cadrul acestui tip de căsătorie femeia poate fi cea care
provoacă ritualul căsătoriei. Barierele reprezentate de culoare sau de castă nu au relevanţă în acest caz.
Poligamia este acceptată, cu condiţia ca soţia principală să fie de acord, în acest caz ea fiind considerată
atât soţ cât şi soră pentru celelalte soţii.
Cei ce realizează căsătoria lui Shiva se răsfaţă în acte sexuale şi realizează anumite jurămintele
solemne, ca un ritual tantric înalt. Sunt practicate tehnici yoga pentru a se evita descărcarea prematură sau
excesivă. Deşi binevenită, procreaţia nu este totuşi pusă pe primul loc. În cazul căsătoriei lui Shiva,
predomină stilul de viaţă neconvenţional.
Contrar multora dinre lucrurile care au fost în mod eronat scrise despre tantra, amorul ocazional
nu reprezintă o parte a stilului de viaţă tantric. În viziunea tantrică orice acţiune şi în special actul amoros
are anumite consecinţe. Tantra ne învaţă că şi un simplu gând generează anumite urmări.
Amorul Tantric 3

Adepţii tradiţiei tantrice utilizează nenumărate mantre, care purifică atât gândurile cât şi trupurile.
Mantrele sunt considerate protectori mentali şi forţe capabile de a elibera spiritul din lanţurile în care el
este prins. “Kularnava Tantra” exprimă acest lucru într-un mod foarte clar: “În această lume nu există
sacrificiu mai mare decât cel cunoscut sub numele de Japa, ceea ce înseamnă repetarea anumitor mantre.
Finţa care realizează aceasta poate atinge cele patru ţeluri ale existenţei umane: meritul spiritual,
prosperitatea în plan material, plăcerea senzuală şi eliberarea”.
Contractele sexuale tantrice sunt înţelegeri care se bazează pe un schimb de opinii în cadrul căruia
fiecare trebuie să exprime aşteptările pe care le are vizavi de partenerul său, atât din punct de vedere
sexual cât şi material. Ideal ar fi ca aceste contracte sexuale să fie realizate în faţa unui foc sacru, a unei
candele aprinse sau a unui felinar, care sunt considerate atunci a fi martori.
Durata stabilită pentru acest contract tantric, condiţiile şi promisiunile pe care el le conţine trebuie
exprimate cu voce tare. În acest moment trebuie gustate mâncarea şi băuturile preferate, simultan cu
păstrarea unei atitudini pozitive, jucăuşe, favorabile actului amoros. Nu mai este vorba nici despre acel
înfricoşător “până ce moartea ne va despărţi” din contractul de căsătorie iudeo-creştin şi nici despre un
gen de contract prenupţial în sensul pur materialist.
În conformitate cu aceste contracte sexuale tantrice, nici unul dintre parteneri nu este proprietarul
celuilalt, totuşi fiecare dintre cei doi trebuie să realizeze anumite servicii pentru celălalt, în conformitate
cu termenii înţelegerii. Este indicată stabilirea anumitor roluri specifice, de exemplu cel de iniţiator,
iniţiatoare, învăţător, învăţăcel, metresă, stăpân şi altele, la alegere. De asemenea, pot fi adoptate nume
noi, doar pe durata contractului. Acest tip de scenariu sexual sacru poate reprezenta o experienţă
deosebită, încântătoare, îmbogăţind tot ceea ce se realizează ulterior cu o înţelesuri profunde, de neuitat.
Aceste contracte tantrice permit participanţilor să-şi abandoneze trăsăturile obişnuite, negative ale
personalităţii, asumându-şi trăsături noi, mult mai spirituale. Ele ajută fiinţele să-şi depăşească limitele,
conferind noi atribute relaţiilor, chiar şi atunci când sunt realizate doar pe o scurtă perioadă de timp.
Atunci când înţelegerea ajunge la final, cei doi participanţi pot fie să revină la starea anterioară
contractului, fie să realizeze un nou contract.

Auto-eliberarea şi yoga sexuală

Carl Jung a explicat cândva modul în care învăţăturile spirituale din Est diferă în mod radical de
cele din Vest: “Vestul creştin consideră că omul este în întregime dependent de graţia lui Dumnezeu, sau
cel puţin de graţia bisericii, privită ca unic instrument lăsat de către Divin pentru a-l izbăvi pe om. Estul
însă, insistă asupra faptului că omul se poate transforma şi poate evolua prin propriile eforturi – aceasta
deoarece Estul crede în eliberare”.
O viziune similară asupra diferenţelor existente între religiile estice şi cele vestice a fost exprimată
şi de către eminentul scriitor Amaury de Riencourt. În cartea sa numită “Sexul şi puterea de-a lungul
istoriei” (“Sex and Power in History”) (1974) el explică dilema cu care se confruntă adepţii religiilor
vestice: “Caracterul indiscutabil masculin al religiilor vestice contrastând cu cel al religiilor din Est se
datorează în principal acceptării depline, în Vest, a unei realităţi obiective care în Est este văzută ca fiind
în mod fundamental o iluzie – este vorba despre aparenta separare dintre fiinţa umană şi divinitate. În
Vest, până la apariţia psihoanalizei, nu s-a pus deloc problema decoperirii profunzimilor propriei fiinţe, a
sinelui divin. Problema care se punea în Vest era cum să te raportezi la puterea divină existentă în
exteriorul fiinţei tău, cum să-ţi dezvolţi propriul ego în cadrul acestui proces. În Est, problema era cum să-
ţi domoleşti ego-ul, pas important pe drumul ce duce la descoperirea adevăratei identităţi, a divinităţii
prezente în propria fiinţă. Aceste aspecte diferite au consecinţe importante în termenii relaţiilor dintre cele
două principii: masculin şi feminin”.
Se explică astfel de ce în cadrul religiilor estice relaţiile dintre bărbaţi şi femei sunt mult mai
echilibrate, ele fiind bazate în ultimă instanţă pe o conştientizare a divinităţii neindividualizate prezente în
orice fiinţă umană.
Yoga este o disciplină spirituală care are drept scop eliberarea spirituală. Având sensul de
“îmbinare a lumescului cu spiritualul”, yoga utilizează diferite tehnici pentru realizarea acestui scop.
Majoritatea acestor tehnici sunt practicate în singurătate, departe de deşertăciunile lumeşti. Ele necesită o
disciplină severă şi sunt impracticabile pentru mulţi dintre oamenii vremurilor noastre.
Amorul Tantric 4

În această epocă aşa-zis “decadentă” în care umanitatea se găseşte în această perioadă, actul
amoros poate fi o formă de yoga extrem de eficace. Surprins în general sub denumirile de “tantra yoga”
sau “amor spiritual (“spiritual sex”), el reprezintă o mare îndrăzneală atât din partea bărbatului cât şi a
femeii. Este totodată şi o aventură care necesită un anumit curaj, multă sensibilitate precum şi dorinţa de a
explora teritorii necunoscute anterior.

Kama Sutra şi tantra

“Kama sutra” este cea mai veche scriere hindusă care s-a păstrat, pe tema erosului. Ea a fost
redactată de către înţeleptul Vatsyayana, cam prin secolele 2-4, era noastră. Lucrarea sa are la bază
“regulile iubirii” (“kama shastras”), care datează cam din secolul VII înaintea erei noastre şi care
reprezintă un compendiu de norme sociale şi obiceiuri amoroase specifice Indiei nordice patriarhale.
“Kama sutra” lui Vatsyayana este valoroasă astăzi pentru viziunea sa perspicace asupra
interacţiunilor specifice relaţiilor de iubire şi pentru abordarea inteligent structurată a multiplelor şi
diveselor situaţii descrise. Sunt definite aici diferitele tipuri de bărbaţi şi de femei, fiind descrise aşa-
numitele “uniuni egale”; de asemenea, sunt oferite descrieri detaliate ale multor posturi amoroase.
“Kama Sutra” a fost scrisă iniţial pentru bărbaţii bogaţi locuitori ai oraşelor. Nu este – şi nici nu a
intenţionat vreodată să fie – un îndrumător în arta iubirii, destinat maselor. De asemenea, ea nu este un
“manual al iubirii tantrice”. Cam la 300 de ani după ce “Kama sutra” a devenit celebră, unele dintre
posturile amoroase pe care ea le-a descris au fost reinterpretate într-o manieră tantrică.
Deoarece tantra este o atotcuprinzătoare ştiinţă a simţurilor (?sensual science?), posturile
amoroase pot fi considerate relevante pentru practica spirituală.
În general, tantricii recomandă ca în cadrul amorului spiritual să fie practicate numai câteva posturi. În
mod normal sunt indicate cinci posturi, toate putând fi găsite în “Kama sutra” şi având nenumărate
variante:
- bărbatul pe spate, femeia deasupra lui
- femeia pe spate, bărbatul deasupra ei
- femeia şi bărbatul aşezaţi pe o parte, unul cu faţa la celălalt
- femeia cu spatele la bărbat
- ambii în poziţie şezut, în mod normal faţă-în-faţă
“Kama sutra” lui Vatsyayana este alcătuită din şapte părţi: generalităţi, avansuri amoroase, găsirea
unei soţii, datoriile şi privilegiile soţiei, relaţiile cu soţiile celorlalţi bărbaţi, curtezanele şi semnificaţiile
oculte, şi în final o anexă. Această anexă conţine reţete din Ayurveda (medicina indiană băştinaşă), fiind
pus un accent deosebit pe afrodisiace şi substanţele care amplifică potenţa bărbatului. Anumite procedee
magice descrise ulterior ca fiind tantrice, pot fi de asemenea găsite în ultimul capitol al lucrării lui
Vatsyayana.
Terminologia pe care o foloseşte Vatsyayana este specifică contextului lucrării sale. De exemplu, el
utilizează cuvântul “yoga” pentru a face referire la interacţiunea sexuală; cuvântul “tantra” înseamnă
pentru el “metodă” sau “tehnică”; cuvântul “yantra” semnifică organul sexual, “utilizat ca instrument”,
sau ca un “mecanism al iubirii”. “Lingamul” simbolizează organul sexual bărbătesc, în timp ce “yoni-ul”
– organul sexual femeiesc.
Este păcat că lucrarea “Kama sutra” a fost văzută în general în Vest doar ca o prezentare a unor
posturi amoroase hinduse, ca un manual de amor tantric – ceea ce ea nu este. Oricum, “Kama sutra”
rămâne în continuare foarte populară. Un studiu recent asupra subiectelor cele mai des căutate pe Internet
a arătat că din 25 de subiecte, mai mult de jumătate erau căutări referitoare la “Kama sutra”, fiind căutate
în special posturi sexuale şi practici de tipul sexului oral, pe care Vatsyayana l-a descris în detaliu.
Căutările făcute pe Internet sub numele de “tantra” şi “amor sacru (?sacred sex?)” ocupă si ele o poziţie
foarte importantă.
Faptul că Vestul a perceput “Kama sutra” ca un manual de sex tantric a stat la cauza nenumăratelor
neînţelegeri referitoare la tantra. De fapt, această lucrare importantă asupra erotismului hindus seamănă
prea puţin cu orice formă cunoscută de tantra. Oricum, este cea mai veche lucrare păstrată care ne învaţă
cum să facem dragoste, şi care a pus baza pentru multe alte lucrări, inclusiv cele în care tehnicle sexuale,
posturile, poţiunile, farmecele şi superstiţiile au fost promovate de-a lungul secolelor.
Amorul Tantric 5

Cinci posturi de bază şi cinci posturi “elaborate”

După cum am menţionat anterior, în ciuda faptului că în general “Kama sutra” este privită ca un
manual de posturi sexuale tantrice, adevărul este că nici tantra hindusă nici cea budistă nu pun accentul pe
posturile sexuale. Textele tantrice descriu într-adevăr astfel de posturi, totuşi accentul este pus în general
pe alte lucruri, care ajută la evoluţia spirituală, cum ar fi atitudinea mentală, tehnicile de respiraţie,
mantrele, gesturile ritualice, ingredientele şi procedeele ritualice, durata ritualurilor, tehnicile de
vizualizare, etc.
Fără îndoială că există multe variante pentru cele cinci posturi de bază ale amorului spiritual
(femeia deasupra, bărbatul deasupra, posturile pe o parte, posturile în poziţie şezând, şi posturile în care
femeia este cu spatele la bărbat). Există de asemenea jocuri erotice exotice, aventuroase care implică
statul în picioare, îngenuncheatul, statul în patru labe, sexul în grup, parteneri de acelaşi sex, etc.
În ritualurile sexuale tantrice sunt întâlnite în mod obişnuit cinci posturi sexuale “elaborate”. Este vorba
despre posturile oral-genitale:
- femeia stă în picioare, pe vine sau este aşezată deasupra bărbatului, cu faţa la el, yoni-ul ei atingându-i
acestuia gura.
- Bărbatul stă în picioare, pe vine, sau în poziţie şezând, iar femeia, îngenuncheată sau şezând, stă cu
faţa la el jucându-se cu lingamul său.
- Bărbatul şi femeia în postura 69, în contact oral-genital reciproc, femeia deasupra.
- Bărbatul şi femeia în postura 69, în contact genital-oral reciproc, bărbatul deasupra.
- Bărbatul e întins sau în poziţie şezând, femeia stă în picioare, e aşezată sau îngenuncheată deasupra
sa, cu spatele la el, astfel încât cu faţa să fie orientată către picioarele acestuia.
Acestea sunt câteva dintre posturile amorului spiritual. Datorită faptului că femeia are nevoie de mai
mult timp decât bărbatul pentru a ajunge la orgasm, tantra ne învaţă ca primele posturi sexuale adoptate să
fie acelea care conferă femeii o stimulare maximă. Acestea variază de la o persoană la alta, aşa încât o
anumită perioadă de practică poate fi necesară înainte de a se descoperi care sunt cele mai excitante
posturi.
Bărbaţii se excită în general foarte repede şi adeseori ei ajung să ejaculeze prea rapid. În cazul lor,
trebuie alese mai întâi posturile care generează o stimulare fizică minimă.
Majoritatea bărbaţilor din Vest cred că trebuie neapărat să-şi dovedească bărbăţia, fapt pentru care ei
urmăresc să fie nişte amanţi foarte energici, viguroşi. De multe ori ei îşi asumă rolul dominant şi încearcă
să-şi satisfacă partenera prin penetrări puternice. Aceasta face ca adeseori ei să ejaculeze înainte ca
partenera lor să fi fost pe deplin satisfăcută.
Satisfacerea femeii reprezintă piatra de temelie în tantra. Mulţi tantrici sugerează ca la începutul jocurilor
amoroase spirituale bărbatul să-i facă femeii amor oral. Poate fi aleasă în acest scop una dintre posturile
descrise anterior. Bărbatul trebuie să sărute şi să lingă pasional yoni-ul partenerei sale, iar aceasta trebuie
să-i spună ce anume îi place mai mult, ghidându-l astfel încât el să-i poată dărui plăcerea maximă. Femeia
trebuie să-i spună exact ce ritm îi place şi de asemenea să se uite fix la el, din când în când.
Apoi ea trebuie să vină deasupra bărbatului, aşezată sau îngenuncheată pe lingamul său erect,
jucându-se cu acesta. În această fază bărbatul trebuie să se concentreze asupra retenţiei. El nu trebuie să
se ridice pentru a o putea penetra mai bine pe iubita sa, ci trebuie să stea culcat, realizând mulabandha,
contracţia sfincterelor anale. Aceasta ajută la evitarea ejaculării premature, despre care vom vorbi mai în
detaliu mai târziu.
Tantricii accentuează faptul că femeia trebuie să fie liberă interior astfel încât să se poată bucura la
maxim de plăcerea actului amoros; ea trebuie să adopte iniţial un rol activ în cadrul ritualurilor amorului
spiritual. O dată ce femeia a ajuns la orgasm, posturile pot fi schimbate, urmărindu-se însă să nu fie
întrerupt contactul intim.
După ce femeia l-a “călărit” pe bărbat, dacă el se ridică în capul oaselor va fi mai uşor pentru
amândoi să adopte posturile sexuale în poziţia şezând, unul cu faţa la celălalt, privindu-se în ochi.
Posturile în poziţie şezând nu permit realizarea unor mişcări prea ample. Femeia se aşează pe
lingamul iubitului, cu picioarele în jurul spatelui acestuia, sânii şi buzele sale fiind uşor accesibile gurii
lui, spatele şi fesele ei-atinse uşor de mâinile lui. Posturile în şezut asigură o intimitate mai mare.
În cazul posturilor tantrice în şezut, în care femeia stă în poala bărbatului cu faţa la el, ea deţine
încă controlul. Femeia ar trebui să realizeze tehnica de mulabandha pentru strânge în mod ritmic lingamul
Amorul Tantric 6

iubitului cu yoni-ul ei. În această postură kundalini poate fi cu uşurinţă trezit şi direcţionat în sus. Senzaţia
trăită este de nedescris.
Din poziţiile în şezut este foarte simplu pentru femeie să se întindă pe spate şi să-i ceară
partenerului să facă dragoste cu ea, fiind aşezat deasupra. Aceasta este o postură în care bărbatul îşi poate
asuma rolul dominant. Depărtându-i foarte tare picioarele sau ducândui-le în spate, peste cap, bărbatul
poate penetra foarte profund, atingându-i cele mai ascunse zone.
Când au obosit, cei doi pot trece într-o poziţie “aşezat pe o parte”. Fiind încă faţă-în-faţă, poziţiile
pe o parte facilitează o relaxare totală şi o intimă fuziune a celor două trupuri. Atenţia trebuie orientată
asupra respiraţiei, fiecare urmărind să absoarbă respiraţia celuilalt.
Fără a se retrage, bărbatul trebuie să o întoarcă pe iubita sa astfel încât aceasta să vină cu spatele la
el. Acesta permite ca lingamul să atingă anumite zone ale yoni-ului care nu sunt accesibile în alte posturi.
O dată experimentată suficient această postură, cei doi iubiţi pot trece cu uşurinţă în postura 69, astfel
încât să continue într-un mod minunat sărbătoarea erosului.
În “Poeţii puterilor” (“?The Poets of the Powers”?-1973), lucrare importantă despre tradiţiile
tantrice Siddha din sudul Indiei, Kamil Zvelebil, eminent indolog european, face un rezumat al sfaturilor
pe care el însuşi le-a primit de la un yogin. După ce i-a dat mai multe detalii referitoare la obiceiurile
necesare unei stări bune de sănătate-cum ar fi, de exemplu, regimul pe bază de alimente proaspete şi
necesitatea ca mâncarea să fie mestecată foarte bine, băile de soare, respiraţia profundă şi ritmică,
dormitul opt ore de somn pe noapte, dezbrăcat şi cu capul către nord, plimbările pe jos în mod regulat şi
cultivarea unei atitudini mentale pozitive-acest yoghin i-a vorbit şi despre eros. Iată recomandările pe care
le-a făcut el: “Jocurile erotice frecvente şi regulate sunt benefice. Oricum, urmăreşte să fii stăpânul şi nu
sclavul plăcerii sexuale. Amorul oral-genital nu este dăunător, ci din contră – el este adeseori indicat.
Vizualizează-te ca fiind Shiva creatorul iar pe iubita ta vizualizeaz-o ca fiind energia lui Shakti. Las-o sa
se întindă deasupra ta şi să îţi bea sperma. Iar tu , la rândul tău, soarbe-i nectarul plăcerii ce se scurge din
yoni-ul său”.
Ideal ar fi ca posturile sexuale să fie stabilite îninte de jocul amoros, sau ar trebui să existe cel
puţin o înţelegere reciprocă asupra preferinţelor pe care le are fiecare. Ideal este ca bărbatul să o conducă
pe iubita sa la o serie de orgasme care duc apoi treptat către starea de eliberare, pe măsură ce femeia se
familiarizează cu experienţa oceanică mistică a amorului spiritual.
Cele cinci posturi de bază precum şi cele cinci posturi “elaborate” ar trebui practicate suficient
astfel încât să se ajungă ca trecerea dintr-o postură într-alta să se facă cu multă îndemânare. Aceste posturi
principale reprezintă expresii naturale ale adevărului tantric încincit. Ele sunt cele cinci “ramnificaţii” ale
amorului spiritual, paşii către extazul senzual şi către eliberarea spirituală. Pentru unii dansul se
realizează instinctiv. Pentru alţii este necesară puţivă coregrafie şi o anumtiă perioadă de practică care
poate duce la adevărate minuni.

Alice Bunker Stockham şi tehnica “karezza”

Alice Bunker Stockham (1833-1912) este de origine americancă. A copilărit în Michigan şi a

studiat medicina; a fost una dintre primele femei-medic din America. A fost o pionieră în domeniul
obstetricii şi o susţinătoare fermă a drepturilor femeii.
Ea s-a inspirat foarte mult din lucrările lui John Humphrey Noyes, căutând să adapteze unele
dintre învăţăturile acestuia, astfel încât ele să poată fi asimilate de oamenii obişnuiţi. Spre deosebire de
Noyes, ea nu susţinea orgasmul în cazul femeii. Ea a pus accentul pe “comuniunea sufletească” şi a
sugerat faptul că în cazul bărbatului energia sexuală ar trebui “condusă pe anumite canale interioare, spre
a fi utilizată pentru dobândirea unei mari puteri”. Ea a învăţat despre sexualitatea liberă a femeii din
studiile pe care le-a realizat asupra unui trib matriarhal dravidian din estul Indiei, numit Nayars, care
practica poliandria, adică mai mulţi bărbaţi pentru fiecare femeie.
În 1883, doctoriţa Stockham a publicat cartea sa numită “Obstetrică” în care promova ideea
“naşterii naturale” şi a unei metode sexuale speciale pe care ea o numea “karezza” (sinonimul italian
pentru “a mângâia”), care era fără nici o îndoială inspirată din tehnicile sexuale orientale descrise în
literatura ezoterică tantrică şi islamică. Arabii numeau această tehnică “imsak”. Ea reprezenta unul
principalele secrete sexuale ale ?catarhilor (?Cathars?), Cavalerilor templieri, trubadurilor, societăţilor
secrete ezoterice şi organitaţiilor oculte europene din Evul Mediu.
Amorul Tantric 7

Doctoriţa Stockham vorbea despre karezza ca despre “o interacţiune sexuală între un bărbat şi o
femeie, în cadrul căreia nu se realizează nici un fel de mişcare şi care durează o oră sau chiar mai mult”.
Pentru ca această tehnică să fie practicată cu succes este necesar “un act de voinţă atât din partea
bărbatului cât şi a femeii”. Doctoriţa scria: “Karezza este o tehnica sexuală care face ca prin puterea
voinţei şi prin intermediul unor gânduri pline de iubire, criza finală să nu se mai declanşeze, existând un
control deplin atât al bărbatului cât şi al femeii, de-a lungul întregii interacţiuni amoroase…
În timpul acestei perioade îndelungate de control perfect cele două fiinţe se contopesc una într-
alta, ceea ce duce la trăirea unor stări extraordinare. Pot urma apoi câteva mişcări uşoare, în întregime
controlate de voinţă, astfel încât în nici o clipă ameninţarea pasiunii să nu declanşeze criza finală. În afară
de cazul în care se urmăreşte procreaţia, orgasmul exploziv final este evitat cu străşnicie”.
Au fost promovate numeroase versiuni ale acestei tehnici. Printre acestea se numără descoperirea lui
Zugassent, popularizată de către scriitorul George N. Miller, în romanul său intitulat “Lovitura unui sex şi
descoperirea lui Zugassent” (“the Strike of a Sex and Zugassent’s Discovery”, publicată de către
doctoriţa Stockham în anul 1890. Alte tehnici de abţinere sexuală, cum ar fi alfismul (?alphism?),
dianismul (?dianism?), şi “comuniunea sexuală” (?sexual communion?), au fost prezentate de colegii
doctoriţei Stockham sau de cei ce au urmat-o. Multe dintre aceste tehnici sexuale au fost promovate mai
târziu ca fiind învăţături tantrice.
În anul 1896 a fost publicată cea mai importantă carte a doctoriţei Stockham, numită “Karezza:
Morala căsătoriei” (“Karezza: Ethics of Marriage”). Referitor la karezza, se spunea, printre altele:
“Bărbaţii care regretă nespus faptul că soţiile lor sunt nervoase, slabe şi irascibile au de fapt ei înşişi
capacitatea ca, prin intermediul tehnicii karezza, să readucă pe chipul femeilor pe care le iubesc nuanţa
sănătăţii, să redea forţa şi elasticitatea paşilor lor, precum şi armonia trupurilor acestora”.
Alice Stockham a fost o americancă deosebită, care prin modul său de gândire s-a situat cu mult
înaintea vremurilor sale. Activitatea sa de pionierat în domeniul sexualităţii este astăzi prea puţin
cunoscută, în ciuda faptului că în perioada în care ea atrăit cărţile sale au fost foarte bine primite de
public, fiind traduse chiar în rusă, germană şi suedeză. Astăzi, când suntem puşi faţă în faţă cu pericolul
sidei, când este practicată monogamia şi când interesul arătat tehnicilor tantrice este în continuă creştere,
tehnicile practice şi foarte la obiect pe care această doctoriţă le-a prezentat sunt extrem de utile tuturor
acelora care doresc să-şi transforme viaţa sexuală într-un act spiritual.

Misterele spiritualităţii şi siddhis-urile

Conform tradiţiei tantrice, amorul spiritual poate conduce la dobândirea puterilor oculte. Acestea
nu reprezintă scopul în sine al practicii spirituale, totuşi adeseori ele prevestesc succesul pe calea
spirituală. Puterile oculte pot să-l distragă pe practicant de la adevăratul scop spiritual; totuşi ele sunt nişte
daruri deosebite care nu trebuie să fie nici negate dar nici exploatate. Puterile oculte se referă la
fenomenele inexplicabile cum ar fi telepatia, puterea de a face ca un lucru anume să se petreacă la voinţă,
viziuni din trecut sau viitor şi toate celelalte trăsături supraomeneşti. Ideal ar fi ca persoana care
dobândeşte aceste capacităţi să nu se ataşeze de ele, nici să nu-I permită ego-ului să se amplifice, ci să
cultive în schimb o atitudine de aşteptare detaşată. Aceste puteri sunt numite în general Siddhi-suri,
cuvânt reprezentând numele unei zeiţe indiene.
Yoga hindusă tradiţională ne învaţă că sunt cinci modalităţi prin care pot fi dobândite siddhi-
surile: “darurile din naştere, datorate unor activităţi spirituale realizate în viaţa sau vieţile anterioare;
austerităţile prin care este arsă karma care împiedică fiinţa umană să elibereze puterile divine latente
existente în interiorul său; mantrele care purifică psihicul şi atrag de la sine puteri spirituale; anumite
substanţe “magice” (ausadhi), cum ar fi unele plante şi minerale rare (unele dintre acestea având o natură
alchimică), şi care conferă o forţă deosebită; perioade îndelungate petrecute în starea de samadhi –
profunda comuniunea meditativă cu Dumnezeu”.
Acestora cinci tantricilor le mai adaugă puterea pe care o are femeia ca zeiţă încarnată. După
părerea mai multor tantrici, atunci când o femeie este adorată ca o zeiţă şi este slujită cu devotament, ea
poate conferi în mod spontan puteri oculte sau siddhi-suri, ca un fel de binecuvântare sau împuternicire
spirituală. Acesta este un alt secret tantric foarte puternic.
Puterea pe care o are tantra, de a conferi practicanţilor daruri magice supranaturale va fi prezentată
mai pe larg în următorul capitol.
Amorul Tantric 8

Adorarea femeii

Bărbaţii sunt “produse” ale femeii deoarece fiecare bărbat (ca şi fiecare femeie) s-a născut prin
intermediul trupului unei femei. Conform învăţăturilor tantrice, adorarea femeii reprezintă recunoaşterea
adevăratei sale puteri spirituale şi creatoare.
Tantricii ne învaţă că femeia trebuie să fie întotdeauna venerată. Ideal ar fi ca ea să fie privită ca o
zeiţă. În “Lakshmi Tantra” Marea Zeiţă însăşi spune: “Atunci când yoghinul întâlneşte o femeie frumoasă
şi cu un corp foarte armonios, el trebuie să mă vadă pe mine, Lakshmi, în acea femeie. El trebuie să
considere aerul vital al femeii (prana) ca fiind soarele, iar sufletul femeii ca fiind Sinele Suprem.
Frumuseţea şi farmecul ei trebuie văzute ca fiind focul ceresc. Bărbatul trebuie să o vadă întotdeauna pe
femeia înzeastrată ca fiind una cu mine, Marea Zeiţă!”. Acest tip de vizualizare este extrem de simplu şi
generează în mod natural o atmosferă spirituală deosebită.
Un text tantric ne povesteşte despre înţeleptul indian Vasistha, care a mers odată în vizită în nordul
Indiei, la graniţa cu China. El a fost uimit când l-a găsit acolo pe Buddha, mâncând, bând şi flirtând cu
mai multe femei extrem de atrăgătoare.
Pe când Vasistha se întreba cum era posibil ca o persoană iluminată aşa cum era Buddha să se
poată comporta într-un asemenea, mod, el a auzit o voce din ceruri, care I-a spus: “Aceasta este o formă
de adoraţie potrivită persoanelor care o venerează pe Marea Zeiţă. Acest tip de adoraţie tamtrică necesită
ca participanţii să facă un jurământ că nu vor jigni şi nu vor ameninţa niciodată o femeie. Acest tip de
adorare trebuie relizat numai dezbrăcat şi trebuie însoţit de cele mai bune mâncăruri, băuturi şi alte plăceri
ale simţurilor”. Buddha însuşi l-a chemat atunci pe Vasistha şi I-a spus: “Femeia trebuie adorată deoarece
toate zeităţile îşi au lăcaşul în fiinţa sa!”.
Un comentariu la“Chakrasamvara Tantra”, o veche şi foarte importantă lucrare tantrică budistă
explică în mod clar cum trebuie adorată femeia:
“Căutătorul spiritual înfocat, care este curajos şi pur
Trebuie să venereze vaginul yoghinei, ce are o formă perfectă de lotus
Trebuie să-l venereze cu mintea în întregime focalizată asupra sa
Aspirând plin de iubire să-i satisfacă orice nevoie.
Apoi el trebuie să-şi unească organul sexual cu cel al femeii, pătrunzând în el plin de pasiune,
Astfel încât esenţele lor spirituale să se amestece.
Apoi el trebuie să satisfacă delicioasa ei floare de lotus.
Unind cele mai secrete vene subtile,
Adânc în interiorul fiinţelor lor,
Yoghinul şi yoghina trebuie să-şi dea toată silinţa în arta iubirii.
Alegând plini de înţelepciune cele cinci posturi principale,
Ei trebuie să savureze plăcerea amoroasă ca un rege împreună cu regina sa.
Amestecându-şi secreţiile într-o uniune inversă,
Ei vor putea să cucererească lumea şi să-şi îndeplinească toate dorinţele spirituale!”
Tantra autentică reprezintă un cult spiritual în cadrul căruia starea de exaltare a femeii ocupă o
poziţie extem de importantă. Prin intermediul acestei abordări, femeia este cu adevărat împuternicită să se
manifeste ca o zeiţă, cu un deosebit potenţial creator, capabilă de a revărsa graţia. O privire, un zâmbet,
un gest, starea de jucăuşenie, satisfacţia deplină – iată numai câteva dintre modalităţile pe care spiritul
divin din interiorul femeii, o dată trezit, le poate folosi pentru a-l iniţia pe bărbat în misterele
spiritualităţii. Atunci când zeiţa din interiorul femeii este una cu zeul său, totul devine posibil.

Amorul spiritual în cadrul căii tantrice denumite “elixirul-lunii”

“Chandamaharosana Tantra”, cunoscută sub denumirea de “Elixirul lunii” este o lucrare budistă
foarte importantă şi destul de timpurie. Învăţăturile sale au fost urmate de mai mulţi împăraţi chinezi. Iată
în continuare o prezentare explicită a practicilor sexuale secrete specifice acestei tradiţii tantrice:
“Bărbatul trebuie să aducă femeia alături de el să o aşeze în faţa sa. Cei doi trebuie să se privească
îndelung, fiecare urmărind să perceapă în privirea celuilalt puternica dorinţă de face dragoste.
Concentrându-se asupra acestei privelişti încântătoare, ei trebuie să-şi păstreze mintea foarte focalizată.
Apoi femeia, încarnarea Zeiţei, trebuie să rostească următoarele cuvinte, care vor trezi în bărbat o plăcere
Amorul Tantric 9

uriaşă: “Eşti fiul şi bărbatul meu, fratele şi tatăl totodată. Îţi sunt mamă şi soţie, soră şi nepoată. Timp de
şapte vieţi mi-ai fost sclav, servitorul meu credincios. Te-am cumpărat pe câteva cochilii de ghioc. Sunt
stăpâna ta”. El trebuie să îngenuncheze atunci plin de ardoare la picioarele ei, să-şi unească palmele în
semn de implorare şi să îi asculte poruncile. Apoi femeia trebuie sa-l îmbrăţişeze şi să-l sărute din nou şi
din nou. Apoi poate să sufle uşor către creştetul lui, într-un mod foarte jucăuş. După aceasta ea îi va oferi
dulcea salivă a gurii ei. Ea îi va porunci apoi bărbatului să îi sărute Lotusul, iar când bărbatul va realiza
aceasta ea îşi va da ochii peste cap, gemând uşor. Plasându-şi buzele sale roşii ca cireşele pe gura lui, ea
va trebui să îi preseze bărbatului zona inimii, cu minunaţii ei sâni cu mireasmă de lemn de santal. Apoi,
privindu-l direct în ochi, femeia trebuie să-l ciupească în joacă de piept şi să-i poruncească: “Sărută
floarea mea sexuală secretă. Gustă din urina mea! O, Fiule, fii pentru mine atât sclavul cât şi tatăl! Căci
eu îţi sunt atât soţie oficială, cât şi mamă regală!” . După ce îi va porunci să îngenuncheze la picioarele ei,
femeia îi va cere să o satisfacă cu penisul său Vajra. Arătându-i toate detaliile preţiosului său vagin în
formă de lotus, ea trebuie să-i spună: “Vino deasupra trupului meu înclinat într-un mod atât de senzual!
Sunt plină de dorinţă; pune-mi picioarele pe umerii tăi. Priveşte-mi trupul umed! Fă ca ameninţătoarea ta
armă a iubirii, Vajra, tare ca un diamant, să străpungă inima delicatului meu Lotus de mătase! Loveşte de
mii de ori, plin de pasiune, Lotusul de carne al iubirii, cel cu trei petale. Introdu preţiosul tău Vajra şi
savurează plăcerea!”
Ascultând această descriere a plăcerii pe care i-o poate conferi femeii, bărbatul trebuie să rămână
nemişcat, meditând asupra acestei plăceri.
După ce vor fi experimentat cele cinci posturi sexuale de bază, bărbatul va trebui să sărute fruntea femeii,
ochii, gâtul, urechile, subsuoara, mâinile şi sânii. El trebuie să îi frece sfârcurile ţi să i le sugă. Întinzând-
apoi pe spate, el trebuie să o sărute pe burtă, spunând: “Aici am trăit eu cândva”. Apoi el trebuie să îi
mângâie şi să îi excite cu mâna minunatul Lotus, să-l admire, să-l sărute şi să îl lingă, savurând splendidul
său parfum. Apoi el trebuie să spună: “Aşa cum tocmai am intrat prin această poartă sacră, tot aşa am şi
ieşit prin ea de-a lungul numeroaselor vieţi trecute”. Apoi el trebuie să guste albul şi roşul florii de Lotus
a femeii, să îi sărute şi să îi lingă picioarele, ca şi când ar fi sclavul ei. Rămâne la alegerea bărbatului dacă
să ejaculeze sau nu, dar orice ar face el trebuie să-şi păstreze mintea focalizată în totalitate asupra plăcerii.
Dacă ejaculează, poate după aceea să îngenuncheze în faţa femeii şi să îi lingă plin de iubire Lotusul.
Apoi el îi va cere plin de politeţe Înţeleptei Femei să se ridice în picioare, iar el se va juca cu ea şi o va
săruta. Apoi, după ce o va îmbrăţişa plin de iubire, vor merge împreună să savureze o masă delicioasă cu
peşte şi carne, bărbatul având grijă ca mai întâi să o serveasă pe femeie. Apoi ei vor bea un vin tare sau
puţin lapte, care va ajuta la amplificare dorinţei. După aceasta cuplul divin, întruchiparea zeului şi a zeiţei
poate începe să facă dragoste din nou. Prin repetarea acestui procedeu sunt dobândite Plăcerea Supremă,
puterile oculte şi eliberarea spirituală!”
Acest tip de scenariu erotic tantric are multe varinate. Cei doi trebuie să stabilească dinainte ce
variantă vor alege. Dacă între ei există o atmosferă de încredere deplină, totul poate fi lăsat să decurgă de
la sine, fără o pregătire prealabilă. Când femeia se hotărăşte să se dechidă către natura sa reală, firească,
de zeiţă, atunci întâlnirile amoroase spirituale tantrice vor deveni în mod spontan foarte reuşite.

A ejacula sau a nu ejacula: sacrificiul suprem

În ultimă instanţă, problema fundamentală cu care se confruntă un bărbat care se angajează pe

calea amorului spiritual în stil tantric, se rezumă la: “a ejacula sau a nu ejacula”. Este o alegere simbolică,
mai degrabă decât una empirică; pentru mulţi practicanţi, ea este o sursă continuă de confuzii.
Tantra tradiţională, fie ea hindusă sau budistă, trebuie văzută înainte de toate în cadrul mediului
cultural original specific ei: celibatul constituia pe atunci o premisă obligatorie pentru persoanele care
practicau în mod regulat hatha yoga hindusă şi era de asemeenea obligatoriu pentru călugării budişti.
Aşadar învăţăturile sexuale tantrice erau adeseori interpretate în sensul alegoric, făcându-se referire la
uniunile interioare, simbolice, mai degrabă decât la interacţiunile exterioare bărbat-femeie.
O astfel de abordare se opune scopului real al tantrei, care a fost dintotdeauna găsirea unei căi
extrem de scurte către eliberare spirituală, şi nu abordarea drumului sigur dar lung care necesită să fie
îndeplinite un număr mare de reîncarnări. Având în vedere faptul că erosul stă la baza existenţei umane şi
că el reprezintă forţa motrice a tuturor realizărilor omeneşti, tradiţia tantrică autentică susţinea că fiinţa
umană trebuie să se confrunte cu acestă forţă primordială şi să ajungă să o stăpânească, folosind-o într-un
Amorul Tantric 10

mod creator. Tantricii ne învaţă că îndemnul interior de a face dragoste nu trebuie să fie negat, ci trebuie
folosit pentru a putea dobândi în felul acesta binecuvântările spirituale.
Atât în tradiţia budistă cât şi în cea hindusă au existat întotdeauna persoane care au interpretat
scrierile sexuale tantrice într-un mod pur alegoric, ca o reflectare a unor procese interioare, comuniuni
care nu implică o intimitate fizică. Există de asemenea persoane care văd în tantra o cărare spirituală
bazată pe jocul amoros, şi care afirmă că bărbatul trebuie să se străduiască să nu ejaculeze niciodată. În
fine, există şi alte persoane care susţin că scopul în tantra este ca bărbatul să ejaculeze de cât mai multe
ori cu putinţă.
Primul tip de scenariu este potrivit oamenilor care nu au suficientă credinţă spirituală şi pentru
care este cu adevărat foarte dificil să vadă actul amoros ca un act spiritual. Înainte de a începe să practice
într-adevăr amorul spiritual, aceşti oameni trebuie să ajungă să ridice erosul la o dimensiune spirituală. Ei
trebuie să-şi purifice corpul şi mintea şi să-şi spiritualizeze modul de viaţă. Acest lucru se poate obţine
prin schimbarea drastică a stilului de viaţă: prin întovărăşirea cu persoane spirituale, adoptarea unei diete
vegetariene, citirea textelor sacre, practicarea posturilor yoga, a respiraţiei yoghine şi a meditaţiei;
cultivarea unei noi atitudini, pozitive, vizavi de eros şi de spiritualitate. În timpul acestei pregătiri, cel mai
bine este să fie evitată activitatea sexuală – este indicat ca în această perioadă învăţăturile tantrice să fie
privite într-un mod pur alegoric. Numai în felul acesta pot fi dobândite rezultatele spirituale maxime.
Cel de al doilea scenariu, în care trebuie evitată complet ejacularea, reprezintă o variantă extremă
şi contraproductivă. Este ceva diferit de conservarea spermei, care reprezintă o cerinţă importantă pentru
ca ritualurile tantrice să fie cu adevărat rodnice. Aceasta nu înseamnă că bărbatul nu trebuie să ejaculeze
niciodată. Mulţi tantrici recomandă ca bărbatul să-şi conserve sperma, fiind convinşi că aceasta conduce
la creşterea puterii sale fizice şi spirituale. Prin tehnicile sexuale specifice tantrei autentice, bărbaţii învaţă
să se abţină în mod conştient de la ejaculare, să canalizeze energia erotică în interior, şi să îşi satisfacă
plenar iubita. Numai după ce au realizat aceasta, vor putea opta dacă să ejaculeze sau nu. Pentru bărbat, a
ejacula sau a nu ejacula poate fi un act crucial. În general, o dată ce bărbatul a ejaculat, lucrurile s-au
încheiat pentru o perioadă de timp. În cele mai bune cazuri, unii bărbaţi pot ejacula de mai multe ori, după
care se simt goliţi, epuizaţi, sfârşiţi. Femeile sunt însă în mod natural multiorgasmatice. Tantricii ne învaţă
că orgasmul femeii este infinit, ca un ocean. Aceasta nu înseamnă că o femeie poate trăi starea de orgasm
la nesfârşit: chiar şi oceanul are o limită. Spre deosebire de bărbat, femeia este în mod natural
multiorgasmatică şi poate experimenta starea de orgasm mult mai des, aşa încât pentru ca o femeie să fie
complet satisfăcută, pentru ca ea să-şi reverse într-adevăr binecuvântările asupra partenerului său, este cel
mai bine ca bărbatul să se abţină de la ejaculare.
Cel de al treilea scenariu, în care bărbatul se străduieşte să ejaculeze cât mai mult cu putinţă, este
un exemplu extrem care conduce în final la dezechilibre. Sperma este o substanţă preţioasă şi limitată. Ea
reprezintă esenţa vieţii, resursa cea mai intimă a unui bărbat. Atât tantra budistă cât şi cea hindusă ne
învaţă că bărbatul nu trebuie să îşi risipească sperma. După cum vom vedea în curând, ea reprezintă
substanţa cea mai importantă din punct de vedere spiritual.
Scopul principal al amorului tantric este să accelereze evoluţia spirituală a practicanţilor. Plăcerea fizică
nu este scopul de bază. Ideal e ca evoluţia spirituală să fie a activitate plăcută, totuşi este important ca
practicantul să nu devină obsedat de căutarea plăcerii. De aceea învăţăturile tantrice ne sfătuiesc ca
“aspiraţia spirituală ardentă” să fie pusă mai presus decât dorinţa de simplă plăcere fizică.
Amorul tantric derivă din una din cele două atitudini de bază: prima este cea care susţine că
practicanţii trebuie să urmărească să nu piardă substanţa sexuală, adică sperma în cazul bărbatului şi
scurgerea sexuală specifică în cazul femeii, aceasta având drept scop canalizarea energiei sexuale în
interiorul corpului. Susţinătorii acestei abordări utilizează diferite tehnici mentale şi fizice, pentru a evita
orgasmul exploziv; ei caută să recircule valurile de enegie sexuală rezultate în urma efortului lor, şi să
păstreze secreţiile sexuale în interiorul corpului. Printre tehnicile folosite sunt incluse: adoptarea de către
femeie a rolului activ, reţinerea respiraţiei în momentul în care apare impulsul de a ejacula, apăsarea
regiunii dintre scrot şi anus, încleştarea dinţilor şi înghiţirea propriei salive, comutarea atenţiei de la
senzaţiile de plăcere, prin intermediul a diferite vizualizări, precum şi o acţiune conştientă de “inversare”
a tendinţei de pierdere a spermei către exterior, folosindu-se pentru aceasta tehnici yoghine.
Călugărul tibetan Gedun Chopel dă următoarea descriere foarte concisă a tehnicii tantrice de
retenţie: “Când fluidul ajunge la baza organului sexual masculin, părţile inferioare ale acestuia devin
grele şi amorţite; în acest moment, imaginaţi-vă că cerul se expansionează şi în acest timp împingeţi cu
Amorul Tantric 11

putere către interior, altfel pierderea va fi inevitabilă. Închideţi poarta inferioară (anusul) şi daţi ochii şi
limba peste cap. Contractaţi încheieturile mâinilor şi picioarelor şi strângeţi cu putere degetele.
Comprimaţi stomacul, apropiindu-l de coloana vertebrală. Iată câteva tehnici fizice care trebuie realizate”.
În cartea sa, Kamil Zvelebil prezintă informaţiile pe care le-a primit de la câţiva yoghini, referitoare la
modul în care un bărbat trebuie să îşi controleze impulsul de a ejacula: “Când sperma este pe punctul de a
ţâşni, bărbatul trebuie să-şi înconjoare cu degetele din mijloc ale mâinii stângi penisul, precum şi baza
acestuia situată în faţa anusului şi, presând cu putere, el trebuie să expire încet pe nas, realizând în acelaşi
timp contracţii ale muşchilor anali prin intermediul lui asvinimudra sau mulabandha (denumirile yoghine
ale acestei tehnici), mişcând aceşti muşchi către interior şi exterior”.
Această tehnică tantrică indiană este foarte eficientă şi uşor de învăţat.
Cealaltă viziune constă în a permite “înţelepciunii” naturale a corpului să îşi ispăşească propria
kramă, fără a mai suprima impulsul natural de a ejacula, atunci când acesta apare, ci realizând aceasta
într-o stare de bucurie spontană şi concentrare interioară. Cei care experimentează acest tip de amor
tantric, trăiesc experienţa amestecului şi schimbului de energii şi secreţii sexuale cu persoana cu care face
dragoste. Prin intermediul acestui schimb reciproc de secreţii sexuale şi substanţe sacre, cei doi pot trăi o
stare de completitudine, simţindu-se hrăniţi din punct de vedere fizic, împliniţi emoţional şi evoluaţi
spiritual.

Stimularea şi plăcerea orală: o cale către iluminare

În cadrul jocului amoros obişnuit dintre bărbat şi femeie, esenţa masculină este “extrasă şi
absorbită” de către femeie; vaginul “consumă” sperma emisă de penis. În cadrul felaţiei, care reprezintă
stimularea orală a penisului şi care este cea mai des întâlnită formă de amor oral, gura este
“consumatorul”. În orice caz, deşi bărbatul poate gândi că el este cel care a “avut” femeia, în realitate,
femeia este cea care îl “are “ pe el. Pentru a exprima lucrurile mai clar, din perspectiva interacţiunii
sexuale, amorul tantric reprezintă o inversare a scenariilor erotice obişnuite. Cum aşa? În timpul amorului
tantric, bărbatul să abţine de la ejaculare cât mai mult timp cu putinţă. Scopul său este să o facă pe iubita
sa să aibă cât mai multe orgasme. În acest sop este realizată şi stimularea oral-vaginală (cunilings), în
general înainte şi după interacţiunea genitală propriu-zisă. Iniţial, accentul se pune pe absorbţia de către
bărbat a unei cantităţi cât mai mari din fluidele sexuale ale partenerei sale.
În tantra se realizează de asmenea schimbul reciproc al secreţiilor sexuale, prin intermediul
tehnicilor yoga de tipul lui “vajroli mudra”, prin care fluidul este absorbit înapoi în organele genitale; prin
prelungirea contactului, absorbţia poate avea loc direct la suprafaţa pielii.
Stimularea orală reciprocă, în postura 69, la care textele tantrice indiene fac referire sub denumirea de
“kakila”, “Corbul” sau “postura bijuteriei de la gât”, este un alt ritual tantric secret în cadrul căruia
accentul este pus pe absorbţia reciprocă a fluidelor sexuale.
Gedun Chopel, a cărui lucrare “Tratat despre pasiune” (“Treatise on Passion”) a fost tradusă de
curând în limba engleză de către Jeffrey Hopkins şi publicată sub titlul de “Arta tibetană a iubirii”
(“Tibetan Arts of Love”, 1992), descrie următoarea postură: “Bărbatul este întins pe pat (?lies down from
the end of a bed?), cu perne aşezate sub cap şi la spate. Femeia încalecă pe el, aşezându-se cu capul spre
picioarele lui. Ei rămân în această postură, atingâdu-şi în mod reciproc coapsele cu obrajii. Sugând şi
lingând organele genitale ale celuilalt, amândoi ajung să trăiască stări de exteordinară beatitudine. Această
tehnică este numită “mukhamaithuna” (unirea orală). Este de asemenea cunoscută sub denumirea de “
roata plăcerii ameţitoare”…
Aceste tehici (ale amorului oral) sunt descrise în tratatele lui ?Female Sky Travelers? , astfel:
“Când sângele ce se stârneşte singur (esenţa femeii) trece în interiorul bărbatului
Si când esenţa lunii (esenţa bărbatului) se dizolvă în interiorul femeii,
Puterea superioară şi beatitudinea sunt dobândite pentru totdeauna.
Atunci cei doi devin precum Shankara (Shiva) şi Uma (Shakti)”.
Cercetând subiectul cunilings-ului în cadrul tradiţiei tantrice, Miranda Shaw, erudit tantric autor al
importantei lucrări “Iluminarea pasională: femeia în cadrul budismului tantric” (“Passionate
Enlightenment: Women in Tantric Buddhism (1944)”, explică următorul scenariu: “Deşi atât bărbatul cât
şi femeia realizează procedee yoghine (întâlnite atât în tantra hindusă cât şi în yoga), “amestecându-şi
esenţele”, totuşi tantricii (atât cei hinduşi cât şi cei budişti) pun un accent mai mare asupra absorbţiei
Amorul Tantric 12

fluidelor femeii de către bărbat. “Hevajra Tantra” susţine că “femeia spirituală, sau femeile din cadrul
celor cinci familii ale lui Buddha, sunt păstrătoarele siddhi-urilor; fluidul lor sexual este adamantin;
aşadar, adorându-le, yoghinii absorb aceste fluide”. Acelaşi text îl învaţă pe bărbat să jure că va continua
să absoarbă esenţa femeii şi în vieţile viitoare, până când ei vor dobândi amândoi starea de iluminare”.
Secreţiile sexuale sunt considerate, atât în cadrul ritualurilor tantrice hinduse cât şi al celor
budiste, esenţe spirituale, sacre. Ele constituie bogăţia rezultată în urma nopţilor de plăcere şi care nu
trebuie nicidecum să fie risipite, ci privite întotdeauna dintr-o perspectivă spirituală.

Cele cinci nectaruri tantrice: esenţele sacre ale erosului

Tantra ne învaţă de asemenea că organismul nostru produce cinci tipuri de secreţii speciale, care
sunt numite în textele secrete “nectaruri”. Acestea diferă de cele cinci nectaruri ale hinduismului
tradiţional, şi anume: zahărul, mierea, laptele, untul clarifiat (ghee) şi cheagul, care în mod obişnuit sunt
amestecate în proporţii egale şi băute la ocazii speciale.
În viziunea tantrică, organismul uman este totodată special şi sacru. Este special deoarece
încarnarea ca om reprezintă culmea în ciclul diferitelor forme de încarnare; este “forma fizică cea mai
înaltă”, despre care se afirmă că este greu de dobândit. Corpul uman este sacru deoarece în interiorul său
se află divinitatea şi toate forţele sale. “Templul corpului” este un concept tantric tradiţional.
Tot ceea ce provine dintr-un templu este considerat sacru, cu condiţia ca templul să fie tratat şi el ca un
lucru sacru, cu o permanentă atitudine conştientă spirituală din partea celui care se află în el – în plus
impunându-se condiţia ca proprietarul său să aibă grijă de starea sa fizică, adică să fie urmate regulile de
sănătate şi igienă.
Tantricii oferă soluţii radicale, nonconformiste, pentru diferitele situaţii ale vieţii de zi cu zi. Ei ne
învaţă cum să înfruntăm dualitatea în mod direct. Curat sau murdar, bun sau rău, acceptabil sau
inacceptabil – toate acestea sunt noţiuni relative care ţin de cultură şi de modul de a privi lururile; ele pot
constitui însă adeseori o barieră în calea evoluţiei spirituale rapide pe care o urmăresc tantricii.
Spre deosebire de hinduismul tradiţional, obsedat de ceea ce este “pur” sau “impur”, în cadrul tradiţiilor
tantrice autentice nu există un astfel de concept. “Chandamaharosana Tantra” esprimă foarte clar acest
lucru: “Practicantul nu trebuie niciodată să gândească în termeni de “pur” sau “impur”; El nu trebuie să
gândească niciodată în termeni de: “comestibil” sau “necomestibil”; “Demn de a fi realizat” sau “ nedemn
de a fi realizat”; “potrivit pentru a fi iubit” sau “nepotrivit pentru a fi iubit”; Yoghinul care nu va respecta
acest sfat va fi blestemat şi va pierde toate siddhis-urile!”
Majoritatea culturilor vestice susţin de obicei că transpiraţia, saliva, urina, secreţiile sexuale,
sângele menstrual şi materiile fecale (excreta?) sunt impure; totuşi învăţăturile tantrice ne spun că, atunci
când corpul este bine hrănit, sănătos şi curat, tot ceea ce produce el reprezintă un lucru sacru ce poate
avea pentru noi o utilitate specială.
Natura găseşte o utilitate pentru orice lucru. Frunzele cad din copaci, putrezesc şi devin compost
care, la fel ca îngrăsămintele, poate face minuni în ceea ce priveşte recoltele noastre.Yoghinii tantrici de
altădată s-au inspirat din exemplele oferite de natură, căutând în acestea răspunsuri la misterele vieţii. La
fel ca micuţii copii, care în inocenţa lor au permanent o atitudine de curaj şi dorinţă de a experimenta
orice este nou, tot aşa yoghinii au fost fascinaţi de materiile pe care le produce corpul uman. Ei s-au
întrebat: “Ar putea oare acestea să aibă o utilitate specială?”
Tantricii au căutat să descopere proprietăţile speciale ale tuturor produselor corpului nostru. Ei au
cercetat proprietăţile pe care le au: transpiraţia, lacrimile, bucăţile de unghii tăiate, ceara din ureche,
părul de pe cap, din barbă, gene sprâncene, nas, subsuoară, regiunea pubiană,etc. Ei au explorat fiecare
faţetă a corpului, toate materiile pe care el le produce, găsind utilizări magice pentru fiecare dintre
acestea.
Ei şi-au axat cercetările în special asupra a cinci produse particulare ale corpului, la care se face
referire în textele tantrice hinduse şi budiste, sub denumirea de “cele cinci nectaruri”. Acestea sunt: saliva,
urina, secreţiile sexuale (sperma şi secreţiile vaginale), sângele menstrual şi materiile fecale. În cadrul
învăţăturilor tantrice cele mai înalte, aceste sunt elemente spirituale, sacre care sunt folosite în cadrul
ritualurilor mistice, ele ajutând la dobândirea eliberării spirituale.
Se face adeseori referire la aceste cinci nectaruri atât în tradiţia ocultă hindusă cât şi în cea
budistă; ele constituie secrete bine păstrate de tantrici. Utilizarea lor ca elemente spirituale, sacre se opune
Amorul Tantric 13

într-o anumită măsură viziunii hinduismului şi budismului tradiţional. Tantricii argumentează însă că dacă
trupul nostru este cu adevărat un templu pentru noi, şi dacă el este îngrijit şi hrănit în mod corect, atunci
toate produsele pe care el le dă reprezintă substanţe sacre, înzestrate cu proprietăţi divine. Înainte de a
judeca această idee, haideţi să examinăm cercetările ştiinţifice care au determinat compoziţia exactă a
acestor produse precum şi unele proprietăţi ale lor.
Proprietăţile salivei se schimbă frecvent în timpul zilei şi al nopţii. Saliva conţine urmele unor
elemente valoroase, precum şi numeroase enzime secretate diferit în funcţie de alimentele pe care le
mâcăm. Saliva intensifică gustul şi descompune mâncarea; enzimele sale ajută la digestie. Saliva are
totodată proprietăţi curative – iată de ce animalele îşi ling rănile.
Nu este un lucru foarte ciudat asocierea dintre salivă şi plăcere. Când ne gândim sau menţionăm doar
numele mâncării noastre preferate, salivăm. La fel facem şi în timpul jocului amoros sau în timp ce
practicăm anumite tehnici yoga, cum ar fi statul pe cap.
Când realizăm, de exemplu, “sărutul franţuzesc”, schimbăm saliva cu iubitul sau iubita noastră şi
acest lucru ne place. Atunci cân practicăm anumite tehnici de hatha yoga sau de meditaţie, descoperim că
producem tipuri speciale de salivă, pe care suntem sfătuiţi să le înghiţim, gândindu-ne la ele ca la un elixir
special, ca la o adevărată binecuvântare.
Textele medicale hinduse fac referire la puterea de vindecare şi de conferire a puterilor spirituale,
pe care o are urina umană. Urina este şi ea un produs al organismului uman, totuşi sunt foarte rari oamenii
care o consideră o substanţă sacră. Cu toate acestea uropatia, sau terapia cu urină (a bea urină în scopuri
curative), deşi pentru occidentali este o terapie oarecum străină, ea deţine un record deosebit, în special în
Asia. Ea a început să fie acceptată treptat şi în Vest, în special datorită faptului că a fost dovedită acţiunea
sa, asemănătoare celei a anticorpilor.
A fost dovedită în mod constant acţiunea pe care o are urina împotriva a diferite microorganisme,
bacterii şi viruşi. Înainte de apariţia medicinii moderne, urina era folosită în mod frecvent pentru
contracararea infecţiilor şi pentru alinarea sau vindecarea a numeroase probleme de sănătate. De exemplu,
o cantitate mică din urina unui bebeluş era folosită în mod frecvent pentru a vindeca diferite infecţii din
gura acestuia, cum ar aftele.
Urina proaspătă are în mod natural proprietăţi antiseptice şi are totodată câteva calităţi pozitive
unice. În mod normal ea conţine apă (95%), uree, acid uric, creatinină, amoniu, clorură de sodiu şi
potasiu, magneziu şi fosfor, precum şi hidrocarbonaţi, aminoacizi, vitamine, minerale, hormoni, anticorpi,
substanţe antigene, şi feromoni sexuali care stau la baza atracţiei sexuale. Una dintre utilizările actuale ale
urinei umane este cea de aditiv la obţinerea anumitor parfumuri, foarte scumpe.
Conform unei cercetări ştiinţifice recente, melatonina (hormon secretat de glanda pineală în timpul
somnului) ajunge în urină, în timpul nopţii. Această substanţă este arhicunoscută datorită proprietăţii sale
de a încetini procesul de îmbătrânire. În cadrul cercetărilor realizate s-a observat de asemenea că ea
diminuează totodată riscul cancerului şi al bolilor de inimă şi modifică modelul undelor cerebrale în aşa
fel încât este îmbunătăţită mult practica meditaţiei.
Toate acestea explică logica terapiei yoghine cu urină.
Uropatia s-a dovedit foarte folositoare în tratarea unei game largi de probleme de sănătate, printre
care s-au numărat: obezitatea, alergiile, bolile de inimă, artrita, eczemele, dizenteria amoebica, probleme
ale dinţilor şi ochilor, probleme ale muşchilor spastici, infecţii fungale, virale şi bacteriale; infecţii
salmonelozice; tetanus, difterie, holeră, malarie şi cancer. Ea a fost de asemenea foarte utilă în uşurarea
unor simptome dureroase specifice sidei.
Armata Statelor Unite recomandă ingerarea urinei, ca metodă de supravieţuire. Se pare că urina
umană nu are efecte toxice sau otrăvitoare. S-a spus că urina reprezintă o hologramă exactă a
organismului sănătos sau bolnav; ea conţine exact acea combinaţie de elemente de care organismul are
nevoie la un moment dat. Tantra ne învaţă că urina unei persoane sănătoase conţine substanţe care
contribuie la menţinerea stării ei de sănătate. Invers, urina unei persoane bolnave conţine secreţii care
ajută la vindecarea afecţiunii de care aceasta suferă.
Susţinătorii uropatiei recomandă ca o cantitate mică (nu mai mult de un pahar) de urină să fie băut
dimineaţa în calitate de poţiune medicală. Urina trebuie băută proaspătă, nu fiartă.
Ani la rând Mahatma Gandhi a băut o parte din propria urină, fiind convins de proprietăţile sale
curative. De asemenea, Morarji Ranchhodji Desai (1896-1995), prim-ministrul indian care a murit la
Amorul Tantric 14

vârsta de 99 de ani, şi-a datorat starea sa bună de sănătate şi longevitatea obiceiului său de a bea zilnic un
pahar din propria urină.
Tantricii fac de asemenea referire la o formă mai intimă de ingerare a urinei. Aceasta are loc în
timpul ritualurilor de amor spiritual, când urina este încărcată cu hormoni – în acest context ea devine
valoroasă atât pentru efectele medicale cât şi pentru cele spirituale.
Ajungând la orgasm, majoritatea femeilor “ejaculează”. Acest fapt a fost abia de curând de către
civilizaţia occidentală. În Est însă majoritatea învăţăturilor străvechi pe tema sexualităţii au făcut referire
la această “ejaculare” a femeii.
“Ejacularea” femeii este în mod clar diferită de cea a bărbatului. Ea poate fi mult mai abundentă.
Studii recente au arătat că “ejacularea” orgastică a femeii reprezintă o combinare a secreţiilor glandelor
Skene din interiorul vaginului şi a unor mici cantităţi de urină. Sucurile vaginale uşor acide, îmbogăţite cu
hormoni, vitamine, minerale şi substanţe de lubrifiere, combinate cu toate celelalte produse existente în
urină formează substanţa pe care o “ejaculează” femeia în mod normal.
Orgasmele multiple, a căror experimentare este urmărită în cadrul ritualurilor amorului tantric, în
special cele datorate stimulării orale îndelungate a clitorisului şi a “punctului secret” interior (punctul G
sau punctul Grafenberg, situat pe peretele din faţă al vaginului, cam la o treime de intrarea în vagin),
determină de obidei o eliberare bruscă a unei cantităţi de urină care, accentuează textele tantrice, “trebuie
băută”. Această tehnică este cunoscută sub denumirea de “amaroli”.
Mulţi tantrici recomandă amaroli ca o tehnică spirituală înaltă; ei susţin că urina trebuie băută direct “de
pe buzele yoni-ului”, ca un culme a intimităţii. “Nectarul lotusului” mult-iubitei consoarte, întruchiparea
însăşi a Marii Zeiţe în timpul unui ritual amoros tantric înalt, poate avea o gamă largă de arome, fiecare
dintre acestea fiind însoţite de anumite proprietăţi magice şi transcendentale specifice.
În cadrul învăţăturilor specifice din “Siddha yoga”, referitoare la amorul tantric, sunt recunoscute
trei tipuri distincte de secreţii vaginale. Se face referire la acestea prin: suratham (“sucul asemănător
vinului”), sronitham (“cel nuanţat precum sângele”) şi suklam (“cel ejaculat(?sperma?)”). Când o femeie
este satisfăcută sexual, aceste trei fluide distincte sunt secretate, pe rând.
“Hevajra Tantra” îl sfătuieşte pe yoghin ca, pentru a-şi găsi iubita potrivită, să observe diferitele
arome corporale ale diferitelor sale iubite, în special pe cele vaginale.
Femeia cea mai potrivită pentru ritualurile de amor tantric este descrisă în modul următor: “Respiraţia ei
este dulce, iar transpiraţia sa are miros plăcut, de mosc. Vaginul său în formă de lotus emană aroma
subtilă a lotusului albastru, care se poate schimba însă instantaneu într-un lotus roz. Secreţiilor sale
sexuale sunt foarte variate şi foarte înmiresmate.”
Ştiinţa medicală a descoperit de curând că oamenii, la fel ca şi animalele, au o regiune foarte mică
la nivelul nasului care are misiunea de a citi şi de a reacţiona la mirosurile corporale sexuale şi la
feromoni. Acest organ extrem de senzitiv, situat în vârful nasului (?within the tip of the nose?), fiind
separat de celulele olfactive obişnuite, este specific fiecăruia dintre cele două sexe, adică el receptează
numai feromonii umani ai sexului opus. Ceea ce noi traducem prin atracţie sexuală se datorează în mare
măsură modului în care noi receptăm anumiţi feromoni sau mirosuri sexuale. Marea majoritatea a
oamenilor nu îşi dau însă seama de acest lucru.
Foartea adesea, femeile caută să-şi ascundă mirosul lor natural, folosind deodorante sau
parfumuri, care sunt astăzi obţinute aproape în întregime din ingrediente sintetice. Atunci când o femeie
este sănătoasă, mirosurile sale sexuale proprii, ar trebui să fie suficiente pentru a-l “cuceri” pe iubitul său.
Aceste mirosuri constituie o componentă importantă a puterii sacre şi magice a femeii. Tantra ne învaţă că
astfel de bunuri de preţ trebuie folosite, nu ascunse.
În viziunea tantrică, atât mirosurile femeii cât şi cele ale bărbatului sunt văzute ca nişte chei care
descuie poarta pasiunii erotice, conducând către experienţe erotice spirituale deosebite. Unele texte
tantrice recomandă folosirea anumitor uleiuri şi arome naturale, pentru a amplifica mai degrabă decât
pentru a ascunde mirosurile sexuale: în cazul femeii mosc, patchiuli şi iasomie, iar în cazul bărbatului
camfor, lemn de santal şi ambră cenuşie.
Ştiinţa este cea care consideră că celulele sexuale se regenerează numai pentru scopuri
procreative. Celulele sexuale sunt fie mici şi mobile – acestea devin spermă, fie imobile şi de dimensiuni
mari – care devin ovule. Sperma şi ovulul conţin un potenţial latent uriaş; atunci când ele se unesc au loc
transformări fizice şi trezirea unor uriaşe forţe spirituale. Tantra recunoaşte puterea potenţial creatoare a
Amorul Tantric 15

spermei şi ovulelelor, în toate formele lor diferite de manifestare. La spermă şi ovule se face referire prin
sintagma “puterea albului şi a roşului”.
Sperma pe care o ejaculează bărbatul este alcalină. În timpul procesului de creare a spermei, ea
trece prin mai multe etape. Întregul organism al bărbatului contribuie la producerea spermei: hrana pe
care o ingerează, aerul pe care îl respiră, datele genetice, gândurile şi nivelul de evoluţie spirituală, etc.
Sperma este produsă în cea mai mare parte de veziculele seminale, prostată şi glanda lui Cowper. Calciu,
fier, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, cloruri, amoniu, acid ascorbic, acid citric, acid lactic, fosfatază,
colesterol, uree, proteine, aminoacizi, multivitamine, hormoni, feromoni şi o imensitate de particule
extrem de mici de substanţe hrănitoare se găsesc în sperma sănătoasă, pe care tantra o consideră
elementul cel mai preţios al unui bărbat.
Mulţi bărbaţi îşi risipesc sperma în acte amoroase ocazionale, în care ei ejaculează fără nici o
grijă. Există tendinţa de a considera sperma ejaculată ca un simplu “ceva” ce trebuie spălat la sfârşitul
actului erotic. Sperma este aruncată în mod obişnuit la toaletă sau la coşul de gunoi, o dată cu
prezervativul, fară ca după aceasta bărbatul să se mai gândească vreo clipă la ea. Ea este adeseori tratată
ca un produs inutil. Cu toate acestea s-a demonstrat în mod ştiinţific că sperma reprezintă un organism viu
care continuă să supravieţuiască multe ore după ce a fost expulzată: în mod obişnuit, ea supravieţuieşte
timp de 48 de ore în mediul umed şi cald din interiorul organismului femeii, totuşi s-a descoperit că poate
supravieţui chiar până la 8 zile.
Cercetările ştiinţifice ralizate de Cleve Backster (unul dintre membrii principali ai grupului care a
desperit poligraful-detector de minciuni ) a arătat că, până în momentul în care moare, sperma expulzată
păstrează o legătură subtilă psiho-fizică cu fostul ei “deţinător”, la fel cum un copil rămâne legat de mama
sa. Dacă, de exemplu, o parte a spermei este arsă cu acid, o altă spermă ejaculată de aceeaşi persoană şi
ţinută la o distanţă destul de mare, prezintă a anumită reacţie. Este de asemenea interesant faptul că
sperma “luptă” atunci când este adusă în contact cu spermă provenind de la un alt bărbat. Aceste lucruri
fascinante demonstrate de curând de către medicina modernă şi prezentate în cadrul unul saerial despre
reproducere difuzat de BBC, explică logica anumite ritualuri de magie tantrică, în cadrul cărora este
folosită sperma.
În tradiţia tantrică sperma este văzută ca un lucru spiritual şi sacru. Ea este extrem de hrănitoare şi
are calităţi antibiotice şi revitalizante. Multe comunităţi tribale o consideră o substanţă sacră şi o folosesc
pentru a-şi unge cu ea trupul, în cadrul unor ritualuri iniţiatice, sau pentru a o folosi ca protector psihic,
mâncând-o, etc.
Sperma este o resursă relativ uşor reînnobilă, spre deosebire de ovulul femeii. Sperma pe care o
ejaculează un bărbat în mod normal conţine aproximativ 500 milioane de spematozoizi, în timp ce
organismul femeii produce un singur ovul pe durata unei luni. Menstruaţia lunară a femeii reprezintă o
parte a procesului de “reînnoire” a ovulului. În tradiţia tantrică, ca şi cazul creştinilor gnostici, sângele
menstrual, ca şi sperma, este considerat o substanţă sacră.
În cadrul culturilor patriarhale există un tabuu aprope universal referitor la sângele menstrual.
Acesta este considerat de obicei un lucru impru, deşi el este compus doar din ovulul descompus,
membrana uterului, celulele vaginale, anumite produse nutritive valoroase, lecitină şi prostaglandine,
precum şi din antitoxine puternice şi din substanţe reîntineritoare, cum ar fi fierul şi arsenicul rafinate şi
potenţate.
Învăţătuile tantrice aseamănă fecalele umane cu cenuşa unui foc sacru. Atunci când noi digerăm
corect hrana, cantitatea de fecale ar trebui să fie mică. Fecalele unei persoane sănătoase care este atentă cu
dieta sa ar trebui să miroasă bine. Dar tocmai datorită faptului că oamenii combină în general mâncarea
fiind atenţi numai la gust, dar nu şi la consecinţele pe care respectiva mâncare le poate avea asupra
digestiei, fecalele lor miros atât de urât. Alte motive care determină mirosul urât al fecalelor sunt:
mâncatul în exces, stresul accentuat şi mesele luate la ore neprotrivite.
Persoanele care trăiesc cu adevărat într-un stil de viaţă tantric, ar trebui să elimine o cantitate mică
de fecale, frumos mirositoare. Suntem ceea ce mâncăm sau, pentru a ne exprima mai precis, suntem ceea
ce digerăm. Utilizarea înţeleaptă a răşinilor, fructelor, ierburilor şi a condimentelor elimină complet
posibilitatea dezvoltării viruşilor în materiile noastre fecale.
Pilulele sacre dăruite de lamaşii tibetani în timpul ritualurilor speciale de iniţiere sunt cunoscute
sub denumirea de “pilule de nectar”. Textele susţin că ele trebuie realizate din anumite plante şi minerale
Amorul Tantric 16

(de obicei, mirobolan, mercur purificat şi sulf-cinabru), împreună cu cele cinci nectaruri: saliva, urina,
secreţiile sexuale, sângele menstrual şi materiile fecale.
Mici cantităţi din materiile fecale ale omului pot avea anumite calităţi deosebite, în special calităţi
de imunizare şi întărire a organismului, motiv pentru care ele sunt incluse printre cele cinci nectari
tantrice. În Vest, anumite produse farmaceutice aprobate, cum ar fi Ventrux-Acido realizat de suedezi,
sunt benefice datorită bioculturilor intestinale (Streptococcus faecium) pe care le conţin.

Ritualurile Baul-şilor şi actele amoroase în perioada mestruală

Rabindranath Tagore (1861-1941), poet şi scriitor indian, a scris mult despre filozofia hindusă.
Premiul Nobel pentru literatură, pe care el l-a obţinut în 1913, a contribuit la o mai bună recunoaştere a
culturii indiene de către Vest.
Lui Tagore îi plăcea să fie în preajma unei anumite trupe de trubaduri din Bengal-trubadurii Bauls,
care vorbesc în cântecele lor enigmatice depre tantra, sexualitate, viaţă şi despre necesitatea eliberării
spirituale. Prin anii 60, poetul american Allen Ginsberg şi cântăreţul pop-folk Bob Dylan au avut amândoi
legături de amiciţie cu Bauls-ii, aducându-i chiar pe unii dintre ei în America.
Bauls-ii din Bengal au un ritual cunoscut sub numele de “ritualul celor trei zile”, care începe o dată cu
declanşarea menstruaţiei unei femei. În cadrul acestui ritual este păstrată o curăţenie meticuloasă; de
asemenea, este verificată cu mare grijă alimentaţia –trebuind evitate proteinele grele, provenind din
carne, lapte şi linte, precum şi usturoiul, ceapa şi condimentele puternice. Sunt aprinse lămpi cu arome,
sunt aduse şi oferite flori şi are loc un act amoros special, tantric.
Anumite părţi ale corpului sunt unse cu mici cantităţi de fecale, amestecate uneori cu pastă
galbenă de turmeric, ca un gest simbolic de preîntâmpinare a aversiunilor exterioare sau a dualităţilor
interioare. Există de asemenea credinţa că realizarea acestui lucru ajută mult corpul, întărindu-i sistemul
imunitar. Mici cantităţi de urină, fluid menstrual, spermă şi secreţii sexuale femeieşti sunt amestecate cu
cenuşă din focul sacru, lapte, camfor şi iaurt sau vin, şi consumate apoi ca o băutură de o mare încărcătură
spirituală. Într-un cântec extatic al Baul-şilor se spune:
“Prin practicarea acestor ritualuri
Toate suferinţele vor fi evitate!”
Este un lucru adevărat acela că majoritatea mamiferelor-femele fac dragoste numai atunci când
sunt în călduri, în apropierea momentului menstruaţiei. În majoritatea comunităţilor umane, femeile aflate
la menstruaţie sunt considerate impure. Tantricii urmăresc să îndepărteze acestă superstiţie, care a fost
folosită o perioadă atât de mare de timp, în atât de multe culturi patriarhale, cu scopul de a manipula şi
controla femeile în momentul în care ele erau în culmea forţeii lor sexuale.
Unii tantrici recomandă interacţiunile sexuale în perioada menstruaţiei, cei doi iubiţi fiind
“întăriţi” cu anumite substanţe cum ar fi vinul roşu, care ajută la eliminarea tuturor inhibiţiilor, şi
realizând amorul oral reciproc, incluzând lingerea îndelungată de către bărbat a clitorisului iubitei,
sugerea buzelor vaginului, “sorbirea secreţiilor” şi a urinei, toate acestea într-o atmosferă generală de joc
şi afecţiune.
Desigur că astăzi, când SIDA şi celelalte boli venerice transmisibile sunt larg răspândite, se poate
recurge la un astfel de scenariu numai dacă ambii iubiţi sunt absolut siguri în ceea ce priveşte experienţele
amoroase ale celuilalt, punându-se un accent deosebit asupra igienei. Având în vedere faptul că atât de
mulţi tantrici, atât hinduşi cât şi budişti, accentuează semnificaţia şi valoarea pe care o are împărtăşirea
reciprocă a celor cinci nectaruri sau produse sacre ale amorului, trebuie să acceptăm faptul că ele
reprezintă un secret autentic.
“Yoni Tantra” este foarte explicită în ceea ce priveşte valoarea pe care o au interacţiunile
amoroase în perioada menstruală, precum şi împărtăşirea celor cinci nectaruri. Următorul citat este foarte
clar, el fiind lipsit de exprimările confuze care caracterizează multe alte lucrări: “Văzând yoni-ul plin de
lichid menstrual, bărbatul, după se va fi îmbăiat şi va fi recitat Mantra de 108 ori, va putea deveni
întruchiparea lui Shiva pe pământ. Recitând Mantra, el poate aduce ca ofrandă sperma şi florile yoni-ului
(sângele menstrual). Dezbrăcat, aducând cu el carne şi vin, va putea apoi să se joace cu acel yoni. Apa
yoni-ului este de trei tipuri; ea ar trebui amestecată cu vin şi adusă ca ofrandă. Prin amestecarea secreţiilor
yoni-ului şi ale lingamului cu o apă specială şi cu vin se obţine un elixir care trebuie băut. Hrănindu-se în
felul acesta, bărbatul trebuie apoi să o mângâie şi să o satisfacă pe Preţioasa Doamnă. Mulţumită în felul
Amorul Tantric 17

acesta de jocul amoros şi de faptul că bărbatul îi dăruieşte haine, parfumuri şi bijuterii, Marea Zeiţă îl va
răsplăti pe acesta cu nenumărate puteri spirituale!”

Semnificaţia sacrificiului în tradiţia tantrică

Am înţeles deja faptul că tantricii hinduşi considerau repetarea mantrelor ca o formă de sacrificiu.
Aşadar, dacă în timpul jocului erotic şi în momentul orgasmului sunt repetate mantre, aceasta reprezintă o
formă suplimentară, şi mai puternică de sacrificiu. Acesta este un alt secret tantric, o modalitate prin care
puterea poate fi dobândită mult mai rapid.
Sacrificiul este un concept familiar tuturor sistemelor spirituale străvechi. Fie că e vorba despre
Africa zilelor noastre, depsre Vechiul Testament, druidism, Grecia sau Roma antică, Babilon, China
predinastică, etc, sacrifiul se află în inima tuturor ritualurilor religioase. Tantra hindusă consideră că
ejacularea bărbatului, în momentul culminant al ritualului sexual, reprezintă cea mai preţioasă formă de
sacrificiu. Astfel procedează populaţia Yorubas din Nigeria, precum şi membrii ai altor triburi din vestul
Africii, sau din alte diverse alte comunităţi superioare antice.
În cadrul culturilor păgâne, animalele erau sacrificate în cinstea zeilor, spiritelor sau strămoşilor.
“Animalele superioare” – bivolii, leii, elefanţii – erau considerate o formă aparte de sacrificiu. Sacrificiul
superior era considerat însă întotdeauna cel uman. În Vechiul Testament din Biblia iudeo-creştină, citim
despre nenumărate sacrificii, inclusiv despre aprobarea pe care şi-a dat-o Abraham, de a-şi sacrifica
propriul fiu în cinstea dumnezeului evreu, Iehova.
În cadrul multora dintre triburile existente acum în lume – în special în Africa, India şi America de
Sud – sacrificiul de sânge este ceva obişnuit. Unii tantrici mai practică şi acum sacrificiul de sânge la
anumite ocazii, cum ar fi în timpul festivalului Nava Ratri ce are loc o dată cu echinoxiul de toamnă – în
acest moment diferite animale (în special bivoli şi capre), sunt decapitate în cinstea marii zeiţe
Durga/Kali. Totuşi sacrificiul de sânge reprezintă o practică doar rar întâlnită la tantricii evoluaţi, care-i
aduc Zeiţei, ca ofrandă, fructe, legume şi alte produse preţioase ale naturii. Apoi, există şi cei care
realizează un sacrificiu mai mistic, mai personal – sacrificiul spermei vii.
Acest tip de sacrificiu constă în dăruirea a milioane de fiinţe umane în stare potenţială. Acest lucru nu
trebuie luat cu uşurinţă, sacrificarea spermei în mod conştient, cu scopul satisfacerii depline a dorinţelor
Marii Zeiţe, reprezentând ritualul cel mai înalt din tantra.
Tantricii ne învaţă că înaintea unui astfel de sacrificiu, sperma trebuie conservată o anumită
perioadă de timp şi că ea trebuie să fie sănătoasă, trăsătură ce decurge dintr-o dietă şi un mod de viaţă
corect. Acest sacrificiu superior trebuie realizat numai atunci când femeia, văzută atunci ca încarnare a
zeiţei, este ea însăşi deplin satisfăcută sexual. Ideal este ca ea să-şi ceea ce îi trebuie, atunci când vine
momentul. Astfel întrebarea dacă bărbatul să ejaculeze sau nu, nu mai are nevoie de răspuns.
În acest capitol am abordat o tematică foarte vastă. Unele dintre concepte, în special acela că
bărbatul trebuie să pună satisfacerea femeii pe primul loc, pot părea ciudate cititorului occidental.
Amintiţi-vă totuşi că mii de ani la rând femeia l-a servit pe bărbat: i-a servit mâncarea şi satisfacţia
erotică, l-a servit ca şi când ea ar fi fost mama familiei “lui”. Pentru cea mai mare parte a acestei perioade,
până de curând, femeia nu avut nici un fel de drepturi, ea fiind tratată ca proprietatea tatălui, fratelui sau a
soţului său. Această atitudine patriarhală a cauzat o profundă rană emoţională şi spirituală care trebuie să
fie acum vindecată.
Omraam Mikhael Aivanhov, misticul născut bulgar, a făcut această profeţie: “Femeile vor
transforma lumea. Aceasta nu s-a realizat încă, doar datorită faptului că femeile nu sunt conştiente încă de
misiunea lor”.
În ultimele decade femeile din întreaga lume au început să îşi revendice drepturile. Ele capătă pe
zi ce trece o influenţă şi o forţă tot mai mare. Ele dobândesc o anumită libertate economică şi politică.
Există de asemenea speranţa că, ajutate fiind şi de noua paradigmă tantrică, femeile vor putea totodată să
dobândească şi eliberarea spirituală. Numai atunci ne vom putea aştepta să vedem îndeplinirea prediţiei
lui Aivanhov – aceea că femeile vor transforma întreaga lume.
Natura este o atât o forţă transformatoare cât şi una echilibrantă. După fiecare furtună urmează o
perioadă de calm; după uragane sau potopuri urmează o nouă dezvoltare. Tantra, care reprezintă ştiinţa
secretă a naturii, se bazează pe echilibrarea contrariilor. Energiile şi caracteristicile bărbatului şi ale
Amorul Tantric 18

femeii, căldura şi frigul, expansiunea şi contracţia şi o multitudine de alte elemente opuse trebuie să fie
echilibrate în mod adecvat, pentru ca evoluţia noastră spirituală să fie accelerată.
Este de asemenea necesar ca interacţiunile dintre femeie şi bărbat să fie echilibrate. Tantra ne
învaţă că, la fel cum vulva trebuie adorată, tot aşa trebuie adorat şi penisul. Femeia trebuie tratată ca o
încarnare a zeiţei, dar şi bărbatul trebuie să se poarte şi să fie tratat ca un zeu. Numai în felul acesta poate
fi creată atmosfera spirituală adecvată amorului spiritual care să dea maximum de roade.
Sacrificiul reprezintă o parte componentă a acestui proces de echilibrare. Ne servim unii pe ceilalţi
şi, făcând aceasta, ne sacrificăm în nenumărate moduri. Ne sacrificăm egoismul în cinstea altruismului –
calitate spirituală superioară. În tradiţia tantrică se urmăreşte sacrificarea fructelor jocului amoros, atunci
când ele sunt coapte, pentru a dobândi în felul acesta forţă fizică şi spirituală.