OBSERVAND COPILUL

Perioada intre 3 si 6 ani este perioada prescolarului. Cifre orientative privind inaltimea
si greutatea sunt date in tabelul de mai jos.

Varsta, ani 3 4 5 6
Inaltimea, cm 93 100-105 110 115
Greutatea, kg 13,5-14 16-16,5 17,5-18 19-20

La 4 – 5 ani, dezvoltarea motorie permite executarea de miscari izolate, cu

diferite segmente ale corpului: mersul pe tricicleta. Dificultatea miscarilor creste:
catarari, sarituri, balans. Apare insa si capacitatea de a sta linistit si a colora, a se juca
cu plastilina. Folosirea periutei de dinti si a pieptenului sunt deja insusite.

Este o perioada de mari acumulari. Parintii trebuie sa fie indrumati sa ofere

copiilor posibilitatea de dezvoltare. Un factor nou ce intervine e gradinita – in cazul in
care copilul nu a fost la cresa. Este locul in care sunt o multime de copii de varsta lui,
e locul unde nu mai este cu mama si cu tata. E preferabil ca gradinitele sa colaboreze
cu personal medical si cu nurse.

Povestile se inmultesc, apar nume de flori, arbori, cladiri, vocabularul se dezvolta.

Apar in vocabular expresile triviale si injuraturile. Prescolarul devina capabil sa
foloseasca verbele atat la trecut cat si la viitor.

Se manifesta dorinta de independenta. Ea alterneaza cu intoarcerea la protectia

adultului, cand se iveste vreo dificultate sau cand este obosit. Se masora in mici
competitii cu alti copii de varsta lui. Incepe sa accepte reguli simple de comportament.
Cu timpul reuseste sa treaca propriile dorinta pe plan secundar, sa respecte dorintele
si chiar sa caute societatea altor copii. Prefera parteneri de joc de acelasi sex. Se
infurie cand nu i se fac poftele sau cand este dominat in joc de alti copii.

Este a doua perioada a lui “de ce?”. Se aduga si intrebari noi : cum se face?, la
ce foloseste? La aceste intrebari trebuie sa se raspunda adecvat copiilor. Logica
adultilor, abstracta, nu poate fi inteleasa de copii de 4 – 5 ani. Sursa va ajuta parintii
in acest sens, mai ales prin exemplificari concludente, care sa le arate parintilor cum
se procedeaza in astfel de cazuri. In jurul varstei de 5 ani, creste rationamentul. Pe
baza celor invatate, copilul pune diverse intrebari. Povestile nu le mai modifica adultul.
E randul copilului sa le modifice. O influenta enorma o au televiziunea si chiar
internetul. Din pacate, stilul de viata al “copiilor cu cheia de gat” se mosteneste in
Romania de la o generatie la alta. Parintii se preocupa prea putin de ceea ce copii vad
la televizor. Emisiuni slab calitative, programe pentru copii indoielnice fac ca imaginatia
copiilor sa fie plina de pokemoni si de “Leana si Costel”.
 Incepe faza de “identificare”. Prima data cu parintii. Apoi imita jocurile de-a
doctorul, de-a politistul, de-a pilotul. Faza de identificare va dura cativa ani. Parintii
trebuie sa las imaginatia copilului sa zburde si sa nu ia in ras ideile lui. La gradinita,
dar nu numai, copilul este implicat in mici scenete. Este pus in situatia de a juca diverse
roluri. Este preferabil sa vina sa asiste la aceste piese, atat pentru a evalua gradul de
dezvoltare al copilului, de interactiune cu alti copii. Piesa e preferabil sa fie invatate si
de parinti, pentru a fi jucate in 2-3 si acasa, cu copilul.

Spre sfarsitul celui de-al saselea an de viata, toate functiile motorii sunt stapanite
fara dificultate. Pe plan psihic si emotional vine o perioada de stabilizare si armonie.
Copilul incepe sa actioneze rational, imaginea despre lume incepe sa se apropie de
cea a adultului, problematica devine mai palpabila. Incepe sa prioritizeze actiuni:
„trebuie mai intai sa fac asta!”. Planifica mental ce vrea sa deseneze sau sa modeleze.
Se bucura cand li se dau mici sarcini si cand sunt laudati pentru reusita actiunii lor.
Critica si rationamentele se fac simtite: „Nu poti sa alergi pe apa, te ineci!”. Se dezvolta
spiritul autocritic. Isi apreciaza actiunile prin prisma modului in care vor reactiona
parintii.

Toate alimentele, exceptand cele condimentate, iuti, unele conserve se pot da

copilului. Alcoolul este exclus din alimentatie. Variatia alimentelor trebuie sa fie
mentinuta. Obiceiurile alimentare – dar si comportamentul la masa – al adultilor incepe
sa fie imitat de copil. Mesele sunt cele „normale”: mic dejun, pranz, cina. Daca simte
nevoia, poate fi introdusa masa de la ora 10. Nursele trebuie sa insiste in continuare
pe o alimentatie naturala. Copii vor fi feriti de sucurile carbogazoase din comert.
Dulciurile cumparate vor fi oferite cu circumspectie. O buna metoda de a distrage
atentia copilului de la dulciurile din comert este actiunea de implicare in prepararea
prajiturilor in casa. Nursa trebuie sa insiste si pe mesele luate impreuna de toti membri
familiei, pentru cresterea comunitatii. Copilul va manca ceea ce mananca familia la
astfel de mese.

Igiena trebuie sa ocupe un rol important in viata prescolarului. Parintii vor fi

incurajati sa lase copilul sa desfasoare singur actiunile ce tin de igiena personala –
daca este cazul, sub supraveghere. Copilul se poate spala singur cu apa si sapun, fie
cand este murdar, fie dupa folosirea closetului. Se poate pune in baie un scaunel pe
care sa se urce pentru a ajunge la chiuveta – urmarind totusi sa nu se rastoarne.

La fel, folosirea periutei de dinti. Important este ca prescolarul sa invete corect

tehnica periajului. Acest lucru va fi facut de parinti, de medicul de specialitate, de
educatoare, de nurse sau combinat. Exemplul personal al parintilor ce se spala
dimineata si seara pe dinti este de mare ajutor copiilor pentru a actiona constant in
periajul dintilor. Se dezbraca si se imbraca singur si isi pune hainele in ordine. Copilul
va fi indemnat sa pastreze curatenia si dupa ce a mancat. Va fi incurajat sa puna
farfuria murdara in chiuveta. Baia de seara este un bun prilej de comunicare intre
parinte si copil si trebuie incurajata. Argumentele de genul apa si gazul sunt scumpe
(pentru a nu mai consuma de fapt timpul cu toaleta copilului) nu isi au rostul. Copilul
va fi lasat sa se sapuneasca singur, pe portiunile in care ajunge, apoi va fi spalat cu
un material fin pe tot corpul. Se va avea in vedere si curatirea unghilor si spalarea
parului cu sampon neutru, pentru copii. Parul va fi tuns scurt, chiar si la fetite si va fi
lasat liber. Parul nu se tunde pana la piele. Se periaza cu o perie.

Parinti vor fi incurajati sa lase copilul cat mai mult in aer liber. Asta presupune
aer curat (nepoluat), loc sigur de joaca, instrumente pentru joc: nisip, galetuse, apa
pentru balacit etc. Viata de la oras nu mai prea ofera insa astfel de locuri. Doar curtile
caselor pot fi un loc asemanator celui de mai sus, in cazul in care nu este poluat aerul.
Indiferent de starea materiala, orice familie isi permite sa iasa in natura, sa evadeze
din localitate. Pentru cei cu bani asta inseamna concedii la mare sau munte, pentru
cei cu bani putini inseamna o excursie cu bicicleta pana la cel mai apropiat rau din
zona. Indiferent de starea materiala, contactul copilului cu natura este esential, iar
nursa va accentua acest lucru. Mersul prin iarba, statul cu picioarele in rau,
nemaipunand la socoteala atractia marii sau muntelui, au un rol de stimulare al
copilului.

Tot la acesta varsta apare inclinatia pentru sport. Parintii vor trebui sa incurajeze
copilul sa faca miscare. Nu este recomandat sa se inceapa pregatirea sportiva de la
aceasta varsta. Copilul trebuie sa practice sporturi cat mai variate: lovirea mingii,
mersul cu tricicleta si apoi cu bicicleta, inotul, saniusul, dansul.

METODE DE CUNOASTERE A COPILULUI PRESCOLAR

"Incepeti prin a va cunoaste mai bine elevii, caci cu siguranta nu-i cunoasteti deloc"- J.
J.Rousseau

Importanta cunoasterii copilului prescolar

Problema cunoasterii psihologice a personalitatii copiilor este de o importanta majora insarcina

pe care o are gradinita de a dezvolta o personalitate armonioasa, si mai ales de a realiza un
invatamant individualizat si diferentiat. Este bine stiut ca, copiii prezinta insusiri si atitudini
diferite, fizionomii morale distincte, profiluri psihologice variate, iar gradinita-scoala, asigura
educarea si cultivare lor, ceea ce presupune cunoasterea lor temeinica, precum si crearea
conditiilor necesare manifestarii si dezvoltarii lor plenare. Aceste deosebiri individuale
presupun modalitati diferite de actiune a educatoarei. Activitatea de cunoastere psihologica a
copilului nu reprezinta un scop in sine, ci este premisa desfasurarii cu cea mai mare eficienta
a muncii instructiv-educative. Cunoscand copiii, educatoarea descopera inclinatiile, aptitudinile
si motivatiile acestora, le dezvolta si sprijinindu-se pe ele poate sa previna si sa inlature cu
mai mult succes trasaturile si manifestarile lor negative. Cunoasterea copilului din punct de
vedere al cunostintelor pe care acesta le-a acumulat pana la venirea in gradinita este de
asemenea foarte importanta pentru educatoare deoarece constituie un punct de referinta
in proiectarea activitatii didactice si in luarea unor masuri amelioratorii adecvate.

Metode de cunoastere a copilului prescolar

Activitatea de cunoastere a copilului implica folosirea unei game variate de metode si procedee
deoarece datele obtinute printr-o singura metoda sunt unilaterale. Folosind insa mai multe
metode se pot obtine informatii care se completeaza si se variaza reciproc. Una dintre
metodele cu cea mai ampla utilizare in cunoasterea copilului prescolar este observatia. Aceasta
metoda furnizeaza educatoarei cele mai bogate si variate date pentru
cracterizare personalitatii copilului. Pentru ca aceasta metoda sa aiba rezultatele scontate
copilul trebuie observant in conditii cat mai variate, numai in felul acesta pot fi
surprinse manifestarile tipice ce-l caracterizeaza pe copil. Pe parcursul unei zile de
gradinita copilul se manifesta diferit la anumite tipuri de activitatice se desfasoara in gradinita.
Prefera un anume tip de activitate, se comporta diferit in cadrul activitatii de joc comparativ
cu atitudinea pe care o are in activitatile comune.

Observand astfel comportamentul copilului obtinem date importante despre

temperamentul, caracterul sau aptitudinile acestuia. La inceput sunt remarcati copiii care se
detaseaza fie prin aptitudini, fie printr-o serie de manifestari negative. Treptat insa sunt
cunoscuti si copiii care raman oarecum imperceptibili, indescifrabili care sunt mai putin
transparenti. Scopul observatiei trebuie stabilit foarte bine de educatoare deoarece urmarim
anumite aspecte ale comportarii in situatii si momente specifice.
Astfel in cadrul jocului didactic educatoarea poate observa: copilul prefera sa fie lider sau
subaltern, este dinamic, manifesta spirit de echipa, doreste sa se evidentieze fara sa tina
seama de ceilalti coechipieri, respecta sarcina didactica, respecta sau incalca regulile jocului,
da dovada de creativitate si inovatie la jocul de creatie etc.

In activitatile comune se pot obtine date despre imaginatia, memoria, gandirea, limbajul,
capacitatea de intelegere, etc. Manifestarile copilului in jocurile de miscare si in jocurile liber-
alese, la teatru, la sala de mese etc. trebuie observate cu mare atentie deoarece furnizeaza
foarte multe date despre el: este prietenos, poseda spirit de intrajutorare, respecta pe cei din
jurul sau etc.Toate observatiile trebuie consemnate in caietul de observatii psiho-pedagogice
sau intr-unalt caiet atunci cand le-am surprins deoarece odata cu trecerea timpului ele pot
fi uitate sau chiar interpretate gresit.

Observatiile ocazionale pot duce la concluzii gresite, de aceea constanta comportamentului

intr-o mare varietate de situatii reprezinta aspectul important care trebuie retinut pentru
interpretare. In orice obsarvatie trebuie sa notam cat mai exact datele si sa le separam de
interpretari.

Analiza produselor activitatii copilului este o alta metoda ce are o mare utilizare in cunoasterea
psihologica a personalitatii copilului prescolar. Ea completeaza celelalte metode furnizand date
despre lumea interioara, despre bogatia de idei, originaliatea si obiectivitatea
prescolarului."Perioada prescolara este prima in care copilul devine abilitat, manifestand
aptitudini. Domeniul muzicii, al desenului, al picturii, modelajului etc. sunt abordate de copii
cu succes"( Ursula Schiopu). Pe desenele, picturile si modelajele executate de copilul prescolar
mai ales in activitatile nedirijate catre un subiect anume se poate studia profilul sau psihologic.
Trasarea liniilor cu o anumita intensitate, folosirea cu predilectie a anumitor culori,
reprezentarea prin desen a unor personaje apropiate sau chiar a sa in raport cu aceste
personaje furnizeaza o multitudine de date educatoarei. Copilul prescolar ornamenteaza in
desen persoanele pe care le admira, le asaza in fata, le deseneaza mai mari in raport cu
celelalte personaje. Dimpotriva simplificarea, departarea, micsorarea unor personaje are o
semnificatie inversa. "Cand exista probleme mai complexe inclusive sentimente de
culpabilizare, copilul se deseneaza pe el insusi devalorizat si adeseori mic (regresie de varsta)"(
Ursula Schiopu) . Este stiut ca desenul copilului evolueaza odata cu varsta, dar toate etapele
prin care trece desenul la varsta prescolara indica particularitatile evolutive individuale si
sufletesti. Activitatile de educatie plastica sunt un important mijloc de dinamizare a vietii
psihice a copilului, a proceselor sale intelectuale, afective, volitionale si motivationale.
Interventia factorului constient si dirijat de insusire a limbajului plastic trebuie sa se sprijine
pe curiozitatea copilului, pe dinamismul si spontaneitatea sa imaginativa. Educatoarea are un
rol important in stimularea creativitatii si a imaginatiei copiilor. Nu trebuie sa priveasca cu
superficialitate un desen pentru ca-l poate aprecia gresit. Cu tact si rabdare, discutand cu
prescolarul afla lucruri nebanuite care ar fi putut ramane necunoscute la o examinare sumara,
stricta de redare a formelor, liniilor, culorilor sau compozitiei desenului. Inarmata cu suficiente
cunostinte pedagogice si psihologice, cu multa rabdare, tact si mai ales dragoste si respect
fata de copii si de profesie, educatoarea are la indemana metode variate de a cunoaste copilul
prescolar. Procesul instructiv-educativ se imbunateste considerabil cunoscand potentialul
copiilor. Parintii sunt indrumati sa dezvolte si in afara gradinitei unele aptitudini pe care le au
copiii. Datele observate si consemnate cu rigurozitate din pacate nu sunt interpretate de un
psiholog care are cunostinte abilitate sa faca acest lucru si care ar trebui sa fie angajat pentru
un anumit numar de grupe intr-o gradinita de copii. Din experienta didactica ne ferim in
interpretarea datelor de etichetari care stigmatizeaza copiii, dar experianta specialistului este
totusi indispensabila intr-un demers educational cu reusite depline.

Bibliografie

Salavastru Dorin – "Psihologia educatiei", Editura Polirom, Iasi, 2004

Schiopu Ursula – "Psihologia varstelor", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995

Vrabie Dumitru, Stir Corina – "Psihologia educatiei", Editura Fundatia Universitara Dunarea
de Jos, Galati, 2004