OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

FORŢA SEXUALĂ sau DRAGONUL ÎNNARIPAT

 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

FORŢA SEXUALĂ sau DRAGONUL ÎNNARIPAT

colec ia IZVOR Nr. 205

Cap I Dragonul înnaripat

În toate tradi iile populare, în poveşti, mitologii, găsim imaginea şarpelui sau a balaurului
(dragonului), a cărui simbolistică este aproape identică de la o cultură la alta. Nenumărate
poveşti vorbesc de un balaur care a prins o prin esă frumoasă, inocentă şi pură, pe care o ine
prizonieră într-un castel. Săraca prin esă, plânge, zace în suferin ă şi roagă Cerul să-i trimită un
salvator. Dar, unii după al ii, cavalerii care se prezintă pentru a o elibera sunt devora i de balaur,
care pune mâna pe bogă iile lor şi le îngrămădeşte în subteranele castelului. În fine, într-o zi,
soseşte un cavaler, un prin mai nobil, mai frumos şi mai pur decât al ii, căruia un magician i-a
revelat secretul pentru a-l învinge pe balaur: care e slăbiciunea sa, în ce moment şi de ce manieră
poate fi legat fedeleş sau poate fi rănit... Şi iată că acest prin privilegiat, bine înnarmat şi instruit
ob ine victoria: reuşeşte să elibereze prin esa, şi ce de sărutări îşi dau! Toate comorile care sunt
acolo, îngrămădite de secole în castel vor fi ale cavalerului, ale acestui frumos prin care a ieşit
victorios din luptă gra ie cunoştin elor şi purită ii sale. Apoi, amândoi, urca i pe balaur, condus
de prin , îşi iau zborul în spa iu şi străbat lumea.
Aceste poveşti pe care le credem, în general, destinate copiilor sunt în realitate poveşti
ini iatice, dar pentru a le putea interpreta trebuie cunoscută ştiin a simbolurilor. Balaurul nu este
altceva decât for a sexuală. Castelul este corpul omenesc. În castel suspină prin esa, adică
sufletul, pe care for a sexuală, rău stăpânită, îl ine prizonier. Cavalerul e Eul, spiritul omului.
Armele de care se serveşte pentru a-l învinge pe balaur reprezintă mijloacele de care dispune
spiritul: voin a, ştiin a de a stăpâni această for ă şi de a o utiliza. Deci, odată stăpânit, balaurul
devine servitorul omului, îi serveşte ca mijloc pentru a călători în spa iu. Pentru că balaurul are
aripi. Deşi e reprezentat cu o coadă de şarpe - simbolul for elor subterane - el posedă de
asemenea şi aripi. Ei da, e clar, e simplu, e limbajul etern al simbolurilor.
Găsim o variantă a acestei poveşti în istoria lui Tezeu care, gra ie firului pe care i l-a dat
Ariadna, a putut să se orienteze traversând labirintul, omorândul pe Minotaur şi găsind ieşirea.
Minotaurul este o altă reprezentare a for ei sexuale, taurul puternic şi prolific, deci natura
inferioară pe care trebuie să o înhămăm pentru a lucra pământul ca un bou. Labirintul are aceeaşi
semnifica ie ca şi castelul: este corpul fizic, şi Ariadna reprezintă sufletul superior care conduce
omul spre victorie.
În tradi iile evreieşti şi creştine balaurul e asimilat Diavolului, şi Diavolul, cum se spune,
miroase a sulf. Toate aceste produse inflamabile ca: benzina, petrolul, praful de puşcă, aceste
amestecuri de gaze care produc flăcări şi explozii, toate acestea reprezintă, în natură, Balaurul
care scuipă în foc. Acest balaur, care există de asemenea şi în om, e comparabil cu un
combustibil. Dacă omul se ştie servi de acesta, el va fi propulsat spre înăl imi, dar dacă nu ştie,
pentru că e ignorant, neglijent sau slab, va fi ars, făcut cenuşă sau căzut în abis.

CAP II DRAGOSTE ŞI SEXUALITATE

 Întrebare: “Maestre, vre i să ne spune i care este diferen a dintre dragoste şi sexualitate şi
cum putem utiliza sexualitatea în via a spirituală?”

Iată o problemă foarte interesantă, care atinge ceea ce e mai important în via ă şi priveşte
pe toată lumea. Da, pe tineri şi pe bătrâni...
Eu nu sus in că sunt calificat să răspund la toate aceste întrebări pe care le ridică această
problemă. Ceea ce îmi e particular, este că îmi place să văd lucrurile dintr-un anumit punct de
vedere şi mi-am consacrat întreaga via ă formării acestui punct de vedere. Vă voi spune de la
început două vorbe înainte de a începe să mă critica i spunând: “Oh, la, la! Eu am citit căr i
despre dragoste şi sexualitate unde se spuneau foarte multe lucruri. Ce ignorant e acest
instructor!” Ei da, sunt ignorant, de ce nu? Dar cei care au scris aceste căr i nu aveau punctul
meu de vedere şi nu au în eles această problemă cum o în eleg eu. Dacă vre i, pute i să vă
informa i citind tot ceea ce psihanaliştii şi medicii au scris despre sexualitate, dar eu vreau să vă
aduc spre un alt punct de vedere necunoscut până acum.
Care e acest punct de vedere? Mă amuz câteodată ilustrându-l prin imaginea următoare.
Un profesor ce a urmat trei sau patru universită i lucră în laboratorul său unde face tot felul de
cercetări şi experien e... Dar iată că fiul său de doisprezece ani care se joacă în grădină e coco at
într-un pom şi de sus strigă: “Tată, îi văd pe unchiul şi mătuşa venind... “ Tatăl, care nu vede
nimic, îl întreabă: “La ce distan ă sunt? Ce aduc?” Şi copilul îi dă toate informa iile. În ciuda
întregii sale ştiin e, tatăl nu vede nimic, în timp ce copilul, mic şi ignorant, e capabil de a vedea
departe, numai pentru că punctul său de vedere e diferit: e urcat foarte sus, în timp ce tatăl său a
rămas jos.
Evident, aceasta nu e decât o imagine, dar ea vă va face să în elege i că deşi e util să ave i
facultă i intelectuale şi cunoştin e, punctul de vedere este şi mai important. Dacă observăm
Universul din punctul de vedere al Pământului sau al Soarelui ob inem rezultate diferite. Toată
lumea spune: “Soarele se ridică, soarele coboară...” Da, e adevărat, dar e fals. E adevărat din
punctul de vedere al Pământului; din punct de vedere geocentric ave i dreptate. Dar din punctul
de vedere heliocentric, solar, e fals. To i privesc via a din punctul de vedere al pământului, şi
evident, din acest punct de vedere, au dreptate. Ei spun: “Trebuie să mâncăm, să câştigăm bani,
să profităm de plăceri...” Dar din punctul de vedere solar, adică din punctul de vedere divin,
spiritual, ei ar vedea altfel lucrurile. Şi acesta este punctul meu de vedere, care îmi permite să vă
prezint natura dragostei şi sexualită ii într-o altă manieră.
La prima vedere, pare dificil de separat sexualitatea de dragoste. Totul vine de la
Dumnezeu şi tot ceea ce se manifestă prin intermediul omului ca energie este, la origine, o
energie divină: dar această energie produce efecte diferite după conductorul prin intermediul
căruia se manifestă. Putem să o comparăm cu electricitatea. Electricitatea e o energie a cărei
natură o ignorăm, dar de îndată ce trece printr-o lampă devine lumină, cu toate că ea nu este
lumină. Trecând printr-un reşou, ea devine căldură; trecând printr-un electromagnet, ea devine
magnetism; trecând printr-un ventilator, ea devine mişcare. În acelaşi fel, există o for ă cosmică
originală care ia acel sau acel aspect urmând organul omului prin intermediul căruia se
manifestă. Prin intermediul creierului, ea devine inteligen ă, ra ionament, prin intermediul
plexului solar sau centrului Hara, ea devine senza ie şi sentiment; când trece prin sistemul
muscular, ea devine mişcare; şi când trece, în fine, prin organele genitale, ea devine atrac ie
pentru celălalt sex. Dar e tot timpul aceeaşi energie.
Energia sexuală vine, deci, de foarte sus, dar trecând prin organele genitale, ea provoacă
senza ii, o excita ie, o dorin ă de apropiere, şi se poate ca în aceste manifestări să nu existe de loc
dragoste. Aşa este la animale. În anumite perioade ale anului se acuplează, dar o fac din
dragoste? Adesea, ele se sfâşie între ele şi la unele insecte cum este călugări a sau la anumi i
păianjeni, femela mănâncă masculul. Este aceasta dragoste? Nu, este sexualitate pură. Dragostea
începe când această energie atinge în acelaşi timp şi al i centri în om: inima, creierul, sufletul şi
spiritul. În acel moment, această atrac ie, această dorin ă de a se apropia de cineva este luminată
de gânduri, sentimente, un gust estetic; nu se mai caută o satisfac ie pur egoistă în care nu se mai
ine seama de loc de partener.
Dragostea, e sexualitatea, dacă vre i, dar lărgită, iluminată, transformată. Dragostea
posedă atâtea nuan e şi manifestări pe care nu putem nici măcar să le enumerăm sau să le clasăm.
Se întâmplă, de exemplu, că un bărbat iubeşte o femeie tânără şi drăgu ă, dar fără a fi cu
adevărat atras fizic de ea: el vrea mai mult să o vadă fericită, sănătoasă, instruită, bogată, bine
plasată în societate, etc... Cum se explică aceasta? Nu e numai sexualitate, ci dragoste; este, deci,
o grada ie superioară. Dar trebuie să intre un pic de sexualitate în această dragoste, altfel s-ar
putea pune întrebarea: de ce acest bărbat nu s-a ataşat de o altă persoană, de o femeie bătrână şi
urîtă, sau de un alt bărbat? Da, dacă analizăm, vom descoperi cel pu in un mic grad de
sexualitate.
Sexualitatea... dragostea... nu e decât o chestiune de nuan e. De vreme ce nu vă opri i
numai asupra unor senza ii fizice grosiere, ci sim i i nuan ele superioare ale acestei for e cosmice
ce vă învăluie, aceasta este dragostea, şi comunica i cu regiuni celeste. Dar câ i oameni, o dată
dorin a lor îndeplinită se părăsesc sau încep să se bată! Ceea ce contează pentru ei este numai să
se descarce, să se debaraseze de o tensiune, şi dacă după un anumit timp această energie se
acumulează din nou în ei, devin din nou surâzători şi tandri, dar în singurul scop de a-şi satisface
din nou animalitatea. Ce dragoste e aici?
Avem nevoi, dorin e şi e normal, mai ales când suntem tineri. Natura, care a prevăzut
totul, a găsit că e necesar pentru propagarea speciei. Dacă bărbatul şi femeia ar fi rămas reci unul
fa ă de celălalt, dacă s-ar fi scăpat de aceste impulsuri şi de aceste instincte, ar fi fost sfârşitul
umanită ii. Deci natura e cea care împinge creaturile a se apropia fizic, dar dragostea, este
altceva.
Putem spune că sexualitatea e o tendin ă pur egocentrică care împinge fiin a umană a
căuta numai plăcerea sa, şi aceasta o face să fie crudă, pentru că nu se gândeşte de loc la altul, nu
caută decât să se satisfacă. În timp ce dragostea, adevărata dragoste se gândeşte în primul rând la
fericirea altuia, e bazată pe sacrificiu: sacrificiu de timp, de for e, de bani, pentru a ajuta pe altul,
pentru a-i permite să înflorească şi să-şi dezvolte toate posibilită ile. Şi spiritualitatea începe
acolo unde dragostea începe să domine sexualitatea, unde fiin a umană devine capabilă să
smulgă ceva din ea însăşi pentru binele alteia. Cât timp nu suntem capabili de ori ce fel de
sacrificii, nu este vorba de dragoste. Când un bărbat se aruncă asupra unei fete, se gândeşte la
răul pe care i l-ar putea face? Nu, şi e gata să o omoare pentru a-şi satisface instinctele. Pentru că
aceasta e sexualitatea, un instinct pur bestial.
Ve i spune: “E evident, nu e nimic divin în ea!” Ba da, sexualitatea este de origine divină,
dar cât timp fiin a umană nu ştie să se stăpânească, manifestările sale nu sunt, evident, divine. Ce
este bun în sexualitate este că ea are rol în perpetuarea speciei, dar dacă nu o orientăm decât spre
plăcere, e o risipă.
În zilele noastre, s-au inventatat lucruri de neconceput în acest domeniu. Există pilule,
desigur, dar se vând de asemenea un număr de produse şi obiecte pe care nici nu vreau să le
numesc. Nu mai e vorba, aici, de perpetuarea speciei, ci exclusiv de plăcere.
 Nu mă voi opri asupra acestei probleme pentru a discuta dacă aceste lucruri trebuie să
existe sau nu. În stadiul actual al umanită ii, chiar şi moraliştii, chiar şi oameni religioşi au găsit
necesar, inevitabil ca ele să existe, pentru că natura inferioară, natura animală din om este aşa de
puternică încât, dacă nu o lăsăm să se manifeste, ea va produce fenomene şi mai nefaste. Deci,
nu vreau să discut despre acestea, spun numai că e păcat că nu se instruiesc oamenii asupra
avantajelor de a controla această energie şi de a o utiliza într-un scop divin, pentru munci
spirituale, în loc de a avea nevoie de tot felul de produse pentru a se îmbuiba de plăceri.
În manifestările lor exterioare, nu există deloc diferen ă între dragoste şi sexualitate: sunt
aceleaşi gesturi, aceleaşi săruturi... Diferen a există în direc ia pe care o iau energiile. Când
sunte i împins numai de senzualitate, nu vă preocupa i de loc de cealaltă persoană, în timp ce
dacă o iubi i, nu vă gândi i decât de a o face fericită. Sexualitatea şi dragostea nu se deosebesc
deci în planul fizic, ci numai în planul invizibil, psihic, spiritual. Şi cum? E exact ceea ce vreau
să vă revelez.
To i cei care au studiat problema sexualită ii, psihologii, psihiatri, sexologii, nu au
descoperit ceea ce se petrece în domeniul subtil, eteric, fluidic în timpul actului sexual. Ei ştiau
că se produc excita ii, tensiuni, emisii, şi le-au clasat. Dar ceea ce nu ştiu, este că , atunci când e
vorba de sexualitate pur fizic, biologic, egoist, se produc în planurile subtile tot felul de erup ii
vulcanice care se manifestă prin forme grosiere, emana ii foarte îngroşate cu culori şterse, arse,
unde predomină roşul, dar un roşu urât... Şi toate aceste emana ii se scufundă în pământ unde
creaturi tenebroase aşteaptă să se ospăteze cu aceste energii vitale. Acestea sunt creaturi pu in
evoluate care se hrănesc adesea după îndrăgosti i. Sunte i mira i, dar acesta e adevărul:
îndrăgosti ii dau adevărate festinuri lumii invizibile.
În trecut, cu ocazia unei naşteri, unei căsătorii sau unei victorii, regii şi prin ii dădeau
festinuri publice care durau mai multe zile. Atunci, to i xxx, xxx, dezmoşteni ii veneau să se
ospăteze pentru că se dădea de mâncare la toată lumea. Şi vede i, e acelaşi fenomen care se
repetă, dar sub o formă pe care ştiin a nu a descoperit-o încă. Când un bărbat şi o femeie se atrag,
se iubesc şi se unesc, ei dau de asemenea un festin, care e oferit public în fa a a multor altor
creaturi. Chiar dacă unirea lor rămâne secretă, ei primesc vizite din lumea invizibilă, şi din
păcate aceştia sunt larve, elementali care vin să se ospăteze pe cheltuiala lor şi să absoarbă tot,
pentru că în aceste efuzii nu au decât foarte pu ine elemente pentru suflet, pentru spirit, pentru
partea divină.
Iată pentru ce schimburile pe care le fac îndrăgosti ii le aduc rar mari beneficii; din
contră, chiar sărăcesc: în privirea lor, în culoarea fe ei lor, în mişcările lor şi în tot felul lor de a fi
apare ceva care nu mai e aşa de viu şi luminos. Aceasta e din cauză că dragostea lor, încă
inferioară, a atras creaturi tenebroase. De ce nu au putut invita spirite ale naturii sau chiar îngeri
şi spirite luminoase care au de asemenea nevoia de a se hrăni?
Când un mag vrea să facă un ritual, el începe prin a trasa un cerc în jurul său pentru a se
proteja, iar spiritele răufăcătoare care sunt acolo, în jurul său, îl amenin ă, vor să se hrănească cu
el, vor să-l fulgere, dar nu pot intra, pentru că în acest cerc magul stă ca într-un adăpost, ca într-o
fortărea ă. Dar bărba ii şi femeile nu au fost învă a i cum să se protejeze de entită ile tenebroase,
şi aceasta m-a determinat să spun într-o zi ceva foarte îndrăzne : că la originea tuturor
nenorocirilor umanită ii se află dragostea inferioară a bărba ilor şi femeilor. Din cauza acelora
care fac dragoste ca animalele, într-un fel stupid, dezgustant, infernal, se produc războaiele şi
epidemiile, pentru că dau astfel materiale tuturor spiritelor doritoare să facă rău umanită ii, le
hrănesc, le întăresc. Dacă bărba ii şi femeile ar şti asta, ar fi cu adevărat trişti şi necăji i şi le-ar fi
ruşine de ce au făcut, şi ar încerca să înve e cum să iubească.
 Spiritualizarea dragostei este condi ia venirii Împără iei lui Dumnezeu. Deci, cei care şi-
au dat seama, cei care au un înalt ideal de dragoste, ştiu că pot servi Împără ia lui Dumnezeu cu
această energie care este for a sexuală; când se iubesc, când se îmbră işează o fac cu ideea de a
cosacra această dragoste la realizarea a ceva divin. În acel moment, ei produc emana ii de o
asememenea frumuse e că îngerii înşişi sunt mira i, uimi i şi vin să le aducă cadouri.
Deci, repet, oricare ar fi natura dragostei voastre, gesturile pe care le face i sunt aceleaşi:
va trebui să vă apropia i de fiin a pe care o iubi i, să o îmbră işa i, să o mângâia i; nimic nu se va
schimba; diferen a este în ceea ce pune i în aceste gesturi, şi aceasta contează. Cineva spune:
“Ah! Am văzut un băiat îmbră işând o fată!” şi îi condamnă. Cerul nu vede lucrurile aşa, el
priveşte ceea ce au pus în sărutările lor: dacă îşi dau ceva frumos, pur, Cerul îi recompensează.
Pe pământ ei pot fi condamna i de către ignoran i, dar în înalt, ei sunt recompensa i.
Dacă pune i în dragostea voastră via a eternă, imortalitatea, puritatea, lumina, şi dacă acel
pe care îl iubi i creşte, avansează şi înfloreşte gra ie vouă, atunci e dragoste adevărată, pentru că
dragostea adevărată ameliorează totul. Dar dacă iubi i pe cineva şi persoana în cauză începe să se
pericliteze, trebuie să vă pune i întrebări asupra calită ii sentimentelor voastre şi să vă spune i:
“Am aprins această fiin ă. Înainte era slendidă şi acum, e o ruină.” Nu ave i deci de ce să fi i
mândru, şi trebuie să încerca i să repara i erorile ce le-a i făcut.
Dragostea voastră trebuie să facă să crească o fiin ă. Şi aceasta se întâmplă numai când o
vede i înflorind gra ie dragostei voastre şi atunci pute i fi fericit şi mândru, şi să mul umi i
Cerului că a i reuşit să o ajuta i şi să o proteja i. Dar în general nu se preocupă de aceste lucruri,
şi astfel vin şi îmi spun: “O iubesc, o iubesc!... - Da, răspund eu, ştiu că o iubi i, dar ca o găină pe
care o pune i în crati ă pentru a o mânca: o iubi i, o devora i, şi s-a terminat.” Nu, dragostea nu
trebuie niciodată să devoreze, să aprindă fiin ele... Vede i, dragostea pe care o în eleg eu e foarte
diferită de tot ceea ce mul imea sau tinere ea, care nu sunt încă luminate, pot să-şi imagineze.
Oamenii nu ştiu să iubească, şi apoi, pentru a se justifica, îmi spun: “Maestre, nu
cunoaşte i natura umană, ea e teribilă!” Ah bine, eu nu cunosc natura umană!... Dar le răspund că
pe cât au făcut ca această natură umană să fie greu de îmblânzit, la fel pot să o cumin ească, să o
înnobileze. Ei nu au făcut eforturi în trecut, şi acum, bineîn eles, au moştenit o natură foarte
dificilă. Iată cum se explică aceasta; e greşeala lor, nu are rost să se justifice. Mul i decid să nu
mai facă eforturi pentru că, pasămite, e imposibil de se schimba. Ba da, e posibil. Şi de acum
înainte, chiar dacă ve i întâlni mari obstacole, va trebui să vă pune i: “Maestrul ne-a vorbit de
această dragoste şi vreau să ajung să o cunosc.” De ce obiecta i tot timpul că realitatea este
diferită de ceea ce vă prezint? Iată, realitatea, cum poate acest cuvânt scuza totul! Dar există
realită i şi realită i.
Eu nu neg că sexualitatea e o realitate, dar de ce să ne oprim la această realitate atât de
grosieră, inferioară? Există o altă nuan ă a realită ii care e de asemenea reală, dar mai subtilă.
Unele fiin e au ajuns să sesizeze şi să trăiască această realitate, şi acum, pentru nimic în lume nu
pute i să le convinge i să o abandoneze pentru a se reîntoarce, ele nu o vor. Dar ceilal i, din
păcate, pentru nimic în lume nu pute i să-i convinge i să încerce să se lărgească, să ridice gradul
iubirii lor; ei neglijează toate aceste adevăruri care ar putea să-i salveze, continuă să coboare spre
animalitate, şi astfel, evident, ei vor fi dezaxa i, sfâşia i. E normal, dragostea lor nu putea fi
minunată decât pentru câteva minute; apoi, doar scrum şi cenuşă. Se spune: “A fost atât de
frumos...” Da, a fost dar nu mai este şi aurul a devenit plumb. În timp ce dragostea cerească
rămâne veşnic de aur, nimic nu o poate oxida.
Omul are o ereditate împotriva căreia trebuie să lupte; de mii de ani specia omenească şi-
a făcut despre dragoste o anumită părere care s-a înregistrat în celulele noastre şi pe care e greu
să o ştergi. Dar nu înseamnă că, pentru că nu o pute i face de pe o zi pe alta, nu trebuie să crede i
ce spun marii Maeştri. Dacă nu vă reuşeşte această schimbare înseamnă doar că sunte i deformat
sau slab, nu că a i fost înşelat de Ini ia i.
Câtă vreme ave i tendin e inferioare, sunte i obligat să le satisface i, dar aceasta nu
trebuie să vă împiedice să crede i că e posibilă o îmbunătă ire. Şi în ziua în care ve i reuşi să vă
dezvolta i alte tendin e, sublime, divine, ve i înnota în oceanul Iubirii cosmice, pe când înainte nu
vă hrănea i decât cu câteva picături împrăştiate pe ici, pe colo (şi acestea găsite după o via ă de
decep ii şi nenorociri!). Acum, că sunte i scufundat în acest ocean cosmic, pute i să be i, nu mai
ave i nevoie să merge i să fura i câteva picături de iubire de la ceilal i.
Ştiu că ceea ce spun va fi de neîn eles pentru unii. Dar să facă ce pot, cu speran a că, în
câteva încarnări, ei vor ajunge să-şi transforme dragostea. Nu trebuie să se sinucidă! Pentru cei
care au lucrat deja în alte încarnări, e mai uşor să ajungă să se mul umească cu foarte pu in în
planul fizic, şi după aceea chiar să se elibereze complet şi să guste dragostea în înalt, în planul
spiritual.
Evident, fiin ele care sunt capabile de aceasta sunt foarte rare. Câ i oameni religioşi au
făcut legământ de castitate fără să ştie bine în ce se angajează! Erau foarte tineri, nu se
cunoşteau, nu cunoşteau deloc natura umană şi într-o zi, când instinctele şi pasiunile li s-au
revelat, au fost copleşi i. Ce tragedie! Da, ce de tragedii în mănăstiri pentru bărba i şi femei! Ar
fi fost mai bine să se căsătorească şi să aibă copii, decât să se frământe, acolo, într-o mănăstire
fiind, aşa zisă, logodnica lui Iisus, neîncetând să facă în imagina ia lor adultere cu to i ceilal i. În
acest caz, e mai bine să iasă din mănăstiri. Domnul e mult mai îngăduitor, El nu a cerut nimănui
să se consacre absolut Lui dacă trebuie să trăiască torturi pentru aceasta. El preferă mai bine să
avem o so ie - sau un so - şi copii, decât să trăim o via ă dezaxată, dezordonată şi să tulburăm
atmosfera prin toate aceste dorin e neîndeplinite.
Chiar sfin ii şi sfintele au fost frământate toată via a lor de for a sexuală, şi e degeaba
dacă, la sfârşit, n-au găsit pacea. Sfânta Tereza d’Avila a fost foarte pasională. Şi chiar despre
Sfânta Tereza a Copilului-Iisus nu se ştie cum a trăit, nici ce tenta ii a avut de traversat. Ea nu era
cum a fost prezentată, o fată mică, cu o fa ă tandră şi delicată. Nu, natura sa era tare şi puternică.
Eu, o admir foarte mult, o iubesc mult, dar nu sunt de acord cu maniera inexactă în care e
prezentată sub pretextul de a salva situa ia.

II

Mul i sfin i şi sfinte au fost foarte arden i până în ultimul minut, şi nu a fost rău, ci din
contră. Cei care ştiu să utilizeze for a sexuală sunt cei mai boga i şi mai privelegia i, pentru că
această for ă e o binecuvântare. Mul i oameni, foarte credincioşi, au vrut să se sinucidă pentru că
sim eau această ardoare în ei şi se credeau blestema i. Nu au în eles nimic, şi din păcate Biserica
nu explică nimic despre acest subiect. În Ini iere, se prezintă lucrurile altfel. For a sexuală e un
dar al lui Dumnezeu, trebuie numai să ştim să o utilizăm. ările care au mult cărbune şi petrol în
subsol devin arhimiliardare pentru că ştiu să utilizeze aceste bogă ii. Iar cei care nu ştiu să le
utilizeze pe acestea se ard. La fel, for a sexuală e o energie pe care omul trebuie să înve e să o
utilizeze pentru a lumina, a încălzi şi a face ca totul să func ioneze în interiorul său.
Dar oamenii sunt atât de departe de adevăr că, atunci când văd o tânără fată sau un băiat
tânăr care posedă mult din această for ă, sunt gata să le-o reproşeze. Ca şi cum aceşti tineri ar
trebui să nu simtă nimic! Ca şi cum ar fi trebuit să fie mor i!... Iată ideile adul ilor, şi în loc să îi
ajute, ei vor să-i strice şi să le bareze drumul, nimeni nu le va spune: “Bravo, băiatul meu! Eşti
privilegiat să ai această bogă ie... Trebuie numai să ştii că, dacă nu eşti inteligent, chiar această
bogă ie va fi cauza tuturor nenorocirilor.” Iată ce trebuie să-i spunem, dar în loc de aceasta, îl
plângem, îl criticăm; şi când vedem un băiat rece, ne bucurăm, Dar ce va face el cu răceala?
Nimic! Eu, de asemenea, am fost educat astfel, şi chiar mai rău ca voi. Dacă a i şti cum eram
educa i în Bulgaria la începutul secolului! De aceea mul umesc Cerului de a fi avut lumina
acestui învă ământ.
Şi acum, dacă sunt tinere fete şi tineri băie i care au venit astăzi să mă asculte pentru
prima dată, îmi permit să mai adaug încă câteva cuvinte pentru a-i ajuta. Crede i, poate că
povestesc prea multe lucruri scabroase... Oh, la, la, dar aceasta-i nimic! Dacă a i şti ceea ce
tinerii sunt pe cale să asculte şi să înve e, de ce vorbesc ei, de ce se ocupă, a i fi stupefa i. Chiar
şi micu ii de doisprezece sau tresprezece ani îşi povestesc tot felul de istorii! Ce vă spun eu, e
nimic pe lângă acestea...
Într-o zi am primit vizita unei tinere fete, era drăgu ă, simpatică şi după manierele sale se
vedea că este bine educată. Dar iată că mi-a mărturisit că era foarte nefericită fiindcă era
obsedată de o imagine: în tot ce privea, florile, fructele, obiectele şi chiar tavanul, nu vedea decât
sexul masculin. Şi cum era credincioasă, catolică, se sim ea realmente vinovată, respinsă de Cer
şi căzută în păcat.
Când am auzit-o, am început să râd. Ea m-a privit pu in mirată şi i-am răspuns:
“Asculta i-mă, nu e nimic grav, nu este nimic rău în tot ce mi-a i relatat. Este natural, este
normal, sunt lucruri care se întâmplă tuturor, mai mult sau mai pu in, bineîn eles, dar nu ave i de
ce să dispera i. Natura se ocupă de propagarea speciei şi ea creează aceste reprezentări şi la
femeie pentru ca genul uman să nu se stingă. Dar trebuie ştiut cum să ac ionăm, cum să utilizăm
aceste imagini, dacă nu, vede i în ce stare v-au adus...
Iată deci ce trebuie să face i de aici înainte. Când vi se întâmplă să vede i această
imagine, în locul unui fruct sau a unui obiect, în loc să vă mâhni i, privi i liniştită... Dar nu vă
opri i prea mult timp pentru că se pot trezi anumite dorin e şi pentru a vă consola se recurge la
gesturi şi aşa mai departe.... Deci pentru ca acestea să nu se producă, deveni i pu in filozof, adică
începe i să vă gândi i la Inteligen a care a supravegheat formarea acestor organe. Reflecta i,
medita i, sunte i impresionată de Inteligen a care a creat lucruri perfecte, şi a i uitat tenta ia care
v-o puteau aduce. În timp ce, dacă vă cufunda i în această obsesie, nu ve i mai ieşi. Lua i această
imagine ca pe un punct de plecare, capabilă să vă propulseze până la sursă. Dacă nu ave i acest
punct de plecare, cum ve i ajunge la predestinarea voastră, în înalt? Dar ine i bine minte, nu le
lua i decât ca pe nişte puncte de plecare, altfel ve i ajunge să vă scufunda i şi vă ve i pierde.
Trebuie numai să le utiliza i.”
“Din nefericire, oamenii nu ştiu să meargă mai departe de lumea formelor pentru a
reflecta şi a se minuna. Ei nu ştiu că această minunare, chiar, îi va salva. Ve i spune: “Dar ce mi
se întâmplă ? Este infricoşător, este dezgustător”, şi asta vă pierde. Înlocui i aceste concep ii
învechite şi nu mai spune i “Este înfricoşător” ci “Ce frumuse e! Ce spendoare! Câtă inteligen ă!
Cum a putut natura să formeze un lucru extraordinar, ca acesta?” Sunte i impresionată, şi vă
regăsi i echilibrul şi pacea!” Iată ce i-am spus acestei tinere şi ea a plecat foarte fericită.
Dumnezeu a făcut bine ceea ce a făcut, atunci de ce să vrem să-i mutilăm crea ia? Unii se
comportă fa ă de sexualitate ca şi cum Dumnezeu a făcut rău lucrurile... Ei bine, acela care e
grav, va fi pedepsit. Trebuie să fim cuprinşi admira ie în fa a a tot ce a creat Dumnezeu, pentru
că El ştia de ce o face. Nu noi trebuie să judecăm. Ce filizofie caraghioasă se dă oamenilor! Ve i
spune că aceasta este pentru a-i ine în puritate, în castitate... Dar chiar aceasta îi împinge să
calce toate legile purită ii, pentru că cu cât li se prezintă lucrurile ca diabolice, infernale, cu atât
mai mult îi incită să le vadă şi să le guste!
Crede i că condamnând tot ce atinge sexul ca urât şi dezgustant, nimeni nu se va mai
interesa şi nu va mai practica nimic?... Dar atunci, cum se face că majoritatea bărba ilor care
găsesc aceasta dezgustător se tăvălesc zi şi noapte în aceasta. Aceasta nu a împiedicat nimic,
dinpotrivă. Baudelaire a spus că acolo unde sim im că comitem o crimă sim im cea mai mare
plăcere. Da, pentru că ştim că e interzis, e criminal, plăcerea creşte. Aceasta poate să fie adevărat
sau poate să fie fals, nu vreau s-o discut, dar am spus-o numai pentru a vă arăta că a abuza de sex
nu a fost niciodată o solu ie, în timp ce dacă gândi i altfel, ve i fi ajuta i.
Singura solu ie a problemei sexualită ii este în felul în care bărba ii şi femeile privesc
acest lucru. Cauza tuturor dezordinilor, tuturor nestăpânirilor, este că bărba ii n-au în eles
niciodată cum să considere femeile, dar nici femeile cum să-i considere pe bărba i. Dacă bărbatul
consideră femeia ca o femelă, ca o Mesalină, ca un obiect al plăcerii, el îşi determină deja
comportamentul şi va fi obligat să dea o ieşire tendin elor sale pasionale. Dar dacă o consideră ca
pe o divinitate, sentimentele sale, comportamentul său va fi schimbat.
Iisus a spus: “Fie să i se facă după credin a ta”. Da, lucrurile devin într-un fel sau altul
după maniera de a le considera. E o lege magică pe care umanitatea trebuie de acum înainte să o
cunoască. Se crede că se poate schimba forma dragostei fără să se schimbe maniera de a-l
considera pe acel sau aceea pe care îi iubim... Nu, e imposibil. În dragoste e foarte dificil să
schimbi formele de expresie. Dar schimbând felul vostru de a considera o fiin ă ac iona i asupra
voastră, asupra sentimentelor voastre, asupra tendin elor voastre, deci asupra manifestărilor
dragostei voastre. Eu aşa fac, consider femeia ca o divinitate. Ve i spune: “Biet bătrân, cât de
departe eşti de adevăr! Dacă ai şti ce este femeia!...” Şi crede i că nu ştiu? Dar nu vreau să mă
gândesc la asta, eu nu vreau să ştiu nici ce e ea, nici ce ar putea fi, şi aceasta mă ajută, o fac
pentru mine. Dacă crede i că nu ştiu ce este femeia! Am toate motivele să o consider ca o fiin ă
înspăimântătoate, dar nu are importan ă, eu vreau ca ea să reprezinte pentru mine o divinitate. O
consider deci ca o divinitate şi eu sunt în beneficiu: dacă a i şti ce simt şi ce descopăr! Acest
punct de vedere con ine o întreagă filozofie...
Acum câ iva ani, a venit să mă vadă un medic, grosolan, burtos, şi a început să-mi
vorbească despre femei. Şi şti i ce mi-a spus? El mi-a spus: “Femeia, nu e decât un vagin”. Am
răma siderat, da. Spune i-mi la ce serveşte să ai concep ii aşa prozaice. E în parte adevărat,
desigur, nu putem nega faptul că fiin a umană posedă intestine şi tot felul de organe care nu sunt
tocmai estetice. Dar aceste intestine, aceste func ii un pic grosiere, bărba ii sau femeile nu sunt
decât atât? Oamenii confundă totul. Fiin a umană e obligată să aibă un corp fizic cu organe
adaptate la cutare sau cutare func ie, dar e departe de a fi aşa cum apare fizic. Bărbatul, femeia
nu se reduc la organe, sunt fiin e care gândesc şi simt, fiin e care au un suflet şi un spirit.
Ce bucurie poate să aibă un bărbat gândidndu-se că femeia nu e decât un organ? Toată
via a sa psihică e irosită. Acel medic nu era de loc psiholog: nu a studiat cum gândurile
influen ează starea noastră interioară. Pe când pe mine mă interesează tocmai de a şti cum se
reflectă asupra mea ceea ce gândesc... Şi prefer să mă gândesc la femeie ca la o divinitate. Ve i
spune: “Dar nu e adevărat!” Da, poate ave i dreptate, dar nu mă interesează şi adevărul vostru
este lucrul cel mai dăunător. Eu, trăind în iluzii şi minciuni - presupunând că acestea sunt iluzii şi
minciuni - sunt omul cel mai fericit. Eu consider că toate femeile sunt divinită i, ca un aspect al
Mamei Divine, şi atunci şti i voi ce fericire, ce bucurie simt numai la gândul că există femei pe
pământ, e nemaipomenit!... Crede i că aş mai fi venit să vă in conferin e dacă gândeam ca acel
medic? N-aş mai fi avut dorit să vă văd, să vă vorbesc.
 Atunci, afacerea aceasta merge departe! Şi voi, de asemenea, trebuie să vă schimba i
concep iile. Bărba ii trebuie să-şi schimbe concep iile despre femei, iar femeile concep iile
despre bărba i, dacă nu por ile evolu iei le sunt închise; orice ar face, nu vor face nici un progres.
Pentru femei, bărbatul trebuie să fie o divinitate.
Nu trebuie să uităm niciodată că fiin a umană posedă două naturi: o natură inferioară,
animală, şi o natură superioară, divină, pe care le numesc personalitate şi individualitate.
Cunoscând aceste două naturi, discipolul unei şcoli ini iatice se întreabă tot timpul cum poate
hrăni individualitatea în el şi în fiin ele pe care le iubeşte. Aceasta e adevărata dragoste.
Dar să ne oprim asupra felului în care oamenii obişnuiesc să procedeze pentru a-şi câştiga
partenerul. Fie că e vorba de un bărbat sau o femeie, trebuie îmbunat, trebuie făcute
complimente, flatată vanitatea sa, adică trebuie atinsă personalitatea sa, dacă nu, ştim că nu vom
ob ine nimic. Deci, amândoi ştiu cum să o facă: prin gesturi, cuvinte, cadouri, se adresează
mereu personalită ii celuilalt. Când e vorba să le trezească celor iubi i toate facultă ile sublime,
ideale, luminoase, perfecte şi de a le hrăni, măcar cu un cuvânt, cu un surâs, cu o privire... ei nu
ştiu nimic. Dar pentru a excita şi a declanşa tot ceea ce le permite să-şi potolească nevoile lor
inferioare, aici sunt savan i. De aceea dragostea umană nu se exprimă încă decât într-un fel
animal, instinctiv, pasional; e foarte rar să găseşti un element de poezie, de miraculos.
Rolul Ştiin ei ini iatice este de a arăta oamenilor cum pot să hrănească natura superioară
în fiin ele pe care le iubesc. Ceea ce vă voi spune va părea poate, bizar şi mă întreb dacă mă ve i
în elege, dar vă voi spune de îndată. Să presupunem că o femeie îşi ine iubitul în brate: evident îi
spune: “Dragul meu Andrei...” sau “Dragul meu Ion...” sau “Dragul meu Pomponel...”, pentru
că, în elege i, trebuie ca el să audă pronuntându-i-se numele, pentru ca personalitatea sa să se
poată bucura gândindu-se: “Ah! Cât mă iubeşte!...“ şi astfel ea trimite toate energiile sale în
prăpastia personalită ii lui. Dar imagina i-vă acum că cei doi cunosc natura personalită ii şi
individualită ii, sunt instrui i în Ştiin a ini iatică: când femeia îşi va îmbră isa iubitul ea va spune:
“O, Tată Ceresc!...” şi iubitul său va fi fericit de a fi devenit un conductor al energiilor ei care
urcă până la Tatăl Ceresc! Şi el, de asemenea, îmbră işând-o se adresează prin intermediul ei
Mamei Divine, energiile lui se îndreaptă la fel spre Cer.
În loc să-şi limiteze schimburile în partea inferioară, unde nu ştim niciodată ce
putregaiuri şi fermenta ii dăm sau absorbim, trebuie ca bărbatul şi femeia să se lege la sursa care
este Dumnezeu. Da, trebuie să se lege la această sursă a perfec iunii şi nu la o fiin ă limitată şi
imperfectă ca ei. Iată un bărbat care spune unei femei: “Dragă, te voi face fericită”. Îl privi i: e
slab, ignorant şi nefericit, cum o va face fericită? Numai legându-se şi unul şi altul la Tatăl
Ceresc şi la Mama Divină pot absorbi for e din aceste rezervoare inepuizabile, pot absorbi o
dragoste pură, incoruptibilă, şi se vor sim i adăpa i, lumina i, reînprospăta i, întineri i, ferici i.
Trebuie să ştim să creem şi să men inem fără încetare legătura cu dragostea divină. Tot ceea ce
facem trebuie să fie cu bun sim , purificat, consacrat, sfânt pentru a servi o idee grandioasă:
Împără ia lui Dumnezeu şi Dreptatea Sa.
Iată cunoştin e pe care oamenii nu le posedă. Ei nu servesc decât personalitatea lor şi a
altora şi cum personalitatea are rădăcini subterane, ea îi antrenează spre abis. Dar, e dificil să
schimbi punctul de vedere al oamenilor. Au obiceiuri vechi pe care le repetă fără încetare: ei îşi
satisfac fără încetare personalitatea şi nu dau nimic individualită ii lor care rămâne înfometată.
Din păcate, personalitatea care primeşte o cantitate de lucruri zilnic deşi poftele-i sunt
satisfăcute, nu e niciodată recunoscătoare. Dovada: o femeie a dat totul bărbatului pe care-l
iubeşte, iar el a uitat-o, e deja cu altele. De ce? Pentru că ea satisfăcea doar sexul. Ea nu a reuşit
să hrănească în el ceva sublim, o altă natură plină de noble e care nu uită niciodată binele pe care
i l-a făcut şi rămâne veşnic recunoscătoare. Şi astfel biata femeie se plânge: i-am dat totul, şi
uita i-vă acum cum mă tratează! Ei da, pentru că ea a hrănit o natură care e tot timpul ingrată.

În ziua când această problemă a celor două naturi vă va fi mai clară, ve i ajunge să vă
rezolva i mai bine problemele sexuale. Cel ce dă curs liber tendin elor personale, egoiste, pierde
controlul asupra sexualită ii sale: e ca şi cum organele sale ar func iona independent fa ă de el
fără ca el să poată opri sau încetini ori ce ar fi. El constată numai, nu poate nimic, sunt alte for e
care au pus mâna pe el, care iau tot; el numai observă... În timp ce în dragostea spirituală, ve i
constata că voi, adică sufletul vostru, individualitatea voastră e cea care domină şi se hrăneşte.
Chiar dacă nu e mai mult de o privire, o prezen ă, un parfum, dar sunte i fericit, dilatat pentru că
voi înşivă, natura voastră superioară e cea care a mâncat, care a băut, care a respirat şi nu au
făcut-o alte entită i străine prin intermediul vostru.
Vă dau adevărata lumină asupra acestui subiect, şi crede i-mă, nu inventez nimic.
Dragostea este cel mai mare mister care există; îl cunoaştem foarte pu in şi continuăm să o
practicăm fără să ne gândim şi fără să în elegem. De aceea suntem mereu nesiguri şi ne sim im
neferici i. Chiar dacă ştiin a face descoperiri formidabile, cât timp problema dragostei nu va fi
în eleasă şi rezolvată umanitatea nu va ieşi din necazuri. Iată punctul de vedere pe care mi l-a dat
Cerul şi care îmi permite să văd clar această problemă.

Cap III FOR A SEXUAL , CONDI IA VIE II PE P MÂNT

Observa i copiii, abia născu i, nu se gândesc decât să se aga e de pământ. şi se aga ă aşa
de bine că merg în patru labe; tot ceea ce văd vreau să atingă şi chiar să bage în gură... Dar pu in
câte pu in creşte, şi iată inima sa se trezeşte; dacă e un băiat, încep să-l intereseze fetele, se
îndrăgosteşte, vrea să-şi întemeieze un cămin şi să populeze pământul cu progeniturile şi
realizările sale... Mai târziu, când a cheltuit toate energiile sale şi vede că a trăit fără a realiza ce
a dorit, o schimbare se produce în el: pământul nu-l mai interesează de loc şi începe să se
gândească la cealaltă lume. El, care cu pu in timp înainte nu se ocupa decât cu mâncatul, băutul,
făcutul copiilor şi acumularea de bogă ii ca şi cum nu ar fi trebuit să părăsească pământul, a
devenit impersonal, dezinteresat, rece, obosit, blazat pentru că se pregăteşte să abandoneze tot
pentru a pleca de cealaltă parte. Ce s-a întâmplat?... La originea acestei transformări e foarte
simplu slăbirea instinctului sexual, şi ve i vedea imediat cum for a sexuală determină la om
natura şi filozofia sa.
Cât timp posedă această for ă el e de acord să trăiască pe pământ, dar când ea îl
abandonează, el nu se gândeşte decât la moarte. De aceea anumi i Ini ia i ai trecutului care
cunoşteau aceste fenomene şi de unde provin, de ce depind, au învă at pe discipolii lor că, dacă
vor să se elibereze de pământ cu suferin ele şi limitările sale pentru a merge într-o lume de
frumuse e şi lumină, trebuie să-şi suprime manifestările for ei sexuale, să fugă de dorin e şi pofte
nefrecventând fiin ele sexului opus, etc... dacă nu, vor fi prinşi imediat în angrenaj.
Putem spune că la originea diferitelor tendin e filozofice şi religioase stă for a sexuală,
atrac ia dintre sexe, şi atitudinea pe care oamenii au ales-o fa ă de această for ă le determină
filozofia: unii îi dau ieşire şi al ii încearcă să o suprime. În realitate există şi alte filozofii, dar pe
toate, mai mult sau mai pu in, le putem încadra în una din aceste două categorii.
Dacă nu vre i să rămâne i să suferi i pe pământ, dacă vre i să intra i în eternitate nu
trebuie să vă mai gândi i la perpetuarea speciei pentru că aceasta crează legături care vă vor
re ine pe pământ: sunte i legat (ă) de mama (tatăl) copiilor voştri, sunte i legat (ă) fizic de copiii
voştri care sunt carne din carnea voastră, sânge din sângele vostru; şi chiar psihic ave i legături
cu ei de asemenea. De aceea filozofia budhistă înva ă că, chiar când omul pleacă pe lumea
cealaltă, când se gândeşte să părăsească totul şi să se elibereze, ei bine nu, el are încă legături cu
copiii lui, cu to i părin ii săi, şi nu poate deci părăsi regiunile inferioare ale planului astral,
rămâne un timp foarte aproape de oameni, şi mai ales de membrii familiei sale, pentru a-i
observa, participa la via a lor şi chiar hrănindu-se prin intermediul lor. După această filozofie,
pentru a putea fi liber nu trebuie să te căsătoreşti, nici să ai copii, pentru că aceia care au acceptat
să formeze o familie pentru că numele lor să reziste timpului sunt atraşi de nume, de “firmă”,
cum se spune, şi trebuie să coboare tot timpul pe pământ pentru că, jos, această familie se
gândeşte la ei şi îi cheamă.
Toate aceste legături pe care oamenii le au cu pământul îi împiedică să rămână în
regiunile celeste. De aceea, aceia care voiau cu adevărat să nu mai aibă rădăcini pe pământ au
devenit asce i, pusnici. Evident, filozofia lor e adevărată pentru că ea se bazează pe cunoştin ele
ini iatice. Dar a spune că este utilă, că e adaptată epocii noastre, e o altă problemă. Se poate ca
tocmai să nu convină. Iată problemele pe care trebuie să le rezolvăm.
For a sexuală re ine oamenii pe pământ, dar fără să-i lumineze, fără să-i lege de regiunile
sublime de sus. În timp ce în elepciunea care a luminat anumi i Ini ia i poate să-i apropie de
aceste regiuni sublime dar ei nu mai doresc de loc să continue să trăiască pe pământ. To i cei
care au vrut să suprime complet această for ă pe care Dumnezeu le-a dat-o nu se gândesc decât
să moară, să abandoneze tot, pentru că numai for a sexuală te poate face să iubeşti via a terestră,
pentru că ea îi este principala condi ie. Nu trebuie deci să suprima i această for ă; to i cei care au
suprimat-o au comis cea mai mare eroare. Evident, ceea ce îi justifică este că ei doreau nirvana,
dar o doreau atât de neconvinşi, atât de slab, că ne întrebăm dacă o vor ob ine, pentru că pentru a
ob ine nirvana, dragostea ar trebui totuşi să-şi spună cuvântul.
O fiin ă cu adevărat luminată se leagă de Cer şi în acelaşi timp economiseşte această for ă
pentru a o consacra realizării Împără iei lui Dumnezeu pe pământ. Ea le va avea pe amândouă:
cu cât va trăi o via ă mai intensă, cu atât ve fuziona cu Creatorul, cu Cerul; şi cu cât mai mult va
fi cu Cerul, cu atât mai mult va lucra pentru pământ. Numai această solu ie e perfectă: în acelaşi
timp în care trăieşti pentru Cer, să munceşti pe pământ. Altfel via a nu are nici cap, nici coadă.
Din păcate, oamenii nu au putut niciodată să în eleagă aceasta, sunt tot timpul pe cale să
aleagă una sau alta, adică ori sunt complet materialişti sau complet... nu putem spune
“spiritualişti”, pentru că a vrea să mori nu apar ine spiritualită ii. În orice caz, cei care au ales să-
şi suprime for a spirituală pentru a nu se mai reîncarna în viitor, se vor încarna totuşi, şi încă de
câte ori! Da, ei vor învă a să nu o mai suprime. Cerul le va spune: “Ignoran ilor, de ce a i
dispre uit această for ă pe care Dumnezeu a creat-o de milioane de ani cu atâta în elepciune?” şi
vor reveni pe pământ.
Dacă luăm în considerare cazul puritanilor şi anumitor mistici, vom constata că au
propagat o morală care nu corespunde atât de mult adevărului şi care, în definitiv, a dat anomalii
pe care astăzi psihanaliştii sunt obliga i să le remedieze. Dacă face i un baraj pe un râu fără să
prevede i canale de devia ie, va veni un moment când apa va curge peste el sau îl va rupe: barajul
voastru nu va împiedica apa să curgă. Aşa se va petrece şi în voi dacă ve i pune baraje energiilor
care urcă în voi: tensiunile se vor acumula în subconştient şi va veni un moment când totul va fi
măturat. Ei da, atunci când nu cunoaştem natura umană, alergăm înspre catastrofe. Nu trebuie să
vă bloca i energiile ci să vă pregăti i canale pentru ca ele să irige întregul vostru pământ; aşa cum
au făcut Egiptenii din trecut, care au săpat canale pentru ca apele Nilului să poată fertiliza ara.
 Nu sunt pentru dezmă , dar nu sunt nici pentru puritanism. A suprima totul înseamnă a
ignora motivul pentru care Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia. Când am fost în Grecia am vrut
să văd mănăstirile Muntelui Athos. Am vizitat totul, am vorbit cu călugării care locuiesc acolo şi
chiar dacă am admirat operele de artă am plecat din acel loc cu o impresie puternică de supărare
şi triste e. Pentru că călugării trăiau după concep ii complet eronate, şi în particular aceea a
exilării principiului feminin, pentru că tot ceea ce este feminin este rău şi diabolic. Au mers atât
de mult în rejec ia principiului feminin că, nu numai că femeile nu au acces la ei, ci nu au nici
măcar dreptul de a avea o capră, pentru că e o femelă. Spune i-mi dacă Domul le-a inspirat o aşa
filozofie!
Eu nu sunt nici pentru puritani nici pentru dezmă , şi vă aduc o a treia solu ie: cu aceasta
sunte i lega i din tot sufletul şi din tot spiritul la Sursa dragostei, şi în acelaşi timp nu părăsi i
pământul, vă face i treaba aici pe pământ. Iată a treia solu ie. şi într-o zi ve i în elege că e cea mai
bună: a avea în acelaşi timp Cerul şi pământul.
Nu ştiu dacă ve i fi convinşi de explica iile mele, dar poate că peste un timp ve i fi
obliga i să o face i pentru că ve i vedea că am găsit solu ia multor probleme pe care al ii nu au
găsit-o pentru că nu au îndrăznit sau nu au putut să le alăture pe cele două: sau dădeau curs liber
for elor sexuale şi sfârşeau în dezmă , sau le suprimau complet şi deveneau eunuci. Dar când
suprimăm această for ă, suntem nimici i, pierdem sensul, gustul vie ii, şi chiar ne acrim, devenim
răi. Şi, ce pute i aştepta de la un eunuc? Să compună simfonii, să scrie poeme? Cu un eunuc nu
mai e nici o crea ie, e sfârşitul, e moartea.

Cap IV DESPRE PL CERE

I
Nu c uta i pl cerea, v va s r ci

Tineretul de astăzi cere libertatea sexuală crezând că în ea va găsi înflorirea, fericirea,

bucuria. Acum, pentru că se poate procura uşor pilula contraceptivă, ei se bucură pentru că nu
mai e necesar să reflecteze, să se controleze, să existe stăpânire de sine. Nu, nu, să închidem
ochii şi să mergem înainte!... şi în lumea întreagă vedem că această faimoasă pilulă are din ce în
ce mai mare succes. Mai întâi, desigur, ea a fost pusă la punct din motive de echilibru
demografic, dar apoi s-au adăugat alte motive, deloc demografice, şi mai ales dorin a de se
bucura fără piedici de toate femeile şi de to i bărba ii. Spune i-mi dacă fetele de treisprezece ani
chiar au nevoie de pilulă... Cu toate acestea, ele sunt lăsate să se servească deja de pilulă, şi am
auzit că, în unele şcoli chiar profesorii sunt cei care le distribuie elevelor, da, profesorii!
Lăsând tinerii să se grăbească să experimenteze un domeniu pe care nu-l cunosc,
deschidem pentru ei poarta tuturor dereglărilor fizive şi psihice. Ei fac experien e, dar nu ştiu că
aceste experien e vor avea pe termen lung rezultate catastrofale şi se vor dezaxa şi se vor
îmbolnăvi. În realitate, nici cei care s-au pronun at pentru pilulă nu au în eles ceva, nici cei care
s-au opus. Cei care s-au pronun at pentru, au făcut-o de complezen ă: ştiind că mul i oameni sunt
slabi, au cedat în fa a acestei slăbiciuni; şi ceilal i, care s-au opus, au făcut-o din ipocrizie, în
numele vechilor tradi ii morale şi ei sunt primii care nu le respectă în via a lor personală.
În tot cazul, punându-se pilula la punct, ştiin a care credea că face un mare serviciu
oamenilor, n-a făcut decât să le permită să se dedea la tot felul de excese, să devină slabi,
senzuali şi bolnavi. Iată binefacerile ştiin ei! Înainte de pilulă, băie ii şi fetele erau cel pu in
obliga i să se gândească, să se stăpânească pu in (nu pentru motive de moralitate şi puritate,
desigur, ci pentru frica de consecin ele neplăcute ce puteau urma), în timp ce acum nu mai e
cazul să se controleze, se pot lăsa în voie.
Vă voi da o imagine. Şti i cum mergeau vapoarele în trecut. Jos, erau maşiniştii care
trebuiau să se ocupe să pună cărbune în cazane, şi gra ie lor vaporul avansa; dar ei înşişi nu ştiau
direc ia, trebuia să fie un căpitan, acolo sus, să se ocupe de direc ie şi să dea ordine; dar el singur
nu avea mijloacele necesare pentru a face să avanseze vaporul. Iată încă o imagine a omului:
emo iile, sentimentele, instinctele sunt combustibilul care trebuie pus în cazane pentru ca vaporul
să poată avansa. Dar dacă nu e cineva ra ional şi lucid sus pentru a se orienta, vaporul se va
sparge în bucă i...
În timpul unei croaziere în Oceanul Arctic o doamnă a întrebat căpitanul: “Ce se va
întâmpla dacă vaporul va întâlni un iceberg? - O, răspuse căpitanul, icebergul îşi va continua
drumul, doamnă.” Şi vaporul? El n-a spus nimic de vapor, pentru că era evident! Şi omul, la fel,
dacă “vaporul” său loveşte un iceberg, să nu mai vorbim. E simbolic, desigur: “căpitanul” este
aici în cap, “Maşiniştii” sunt peste tot în corp: pântecul, stomacul, sexul... Atunci eu spun
tinerilor: dacă vă lua i numai după modul vostru de a gândi, după înclina iile, predilec ile
voastre, e sigur că vă ve i sparge capul, pentru că aceste impulsiuni sunt oarbe.
Mai înainte, la televizor, am auzit o fată drăgu ă declarând: “Îmi satisfac toate dorin ele
fără complexe.” Iată, ea s-a debarasat de “complexele” ei, adică de în elepciune, stăpânire de
sine, discernământ... Da, pentru că acestea păreau că sunt complexe, şi complexele nu sunt bune,
trebuie să ne debarasăm de ele! Pentru a merge unde? Pentru a găsi ce? Pentru a face ce? Nu
contează ce!
Eu aş pune o întrebare tuturor acestor băie i şi fete care cred că ştiu aşa bine ce trebuie să
facă: “Când sunte i la servici, într-o uzină, în fa a unui aparat, când conduce i o maşină, nu vă
controla i maşina? Nu o stăpâni i? Şi de ce în toate domeniile, când face i bucătărie, când face i
ceai sau cafea, de ce doza i căldura, zahărul şi toate ingredientele?” Ei bine, învă a i că, în voi, cu
motoarele voastre, aparatele voastre, este acelaşi lucru. Dacă nu sunte i aten i, dacă nu le
domina i, ve i vedea ce o să vi se întâmple!
Pe moment, tineretul nu are decât o singură idee: cum să sară toate barierele morale pe
care Ini ia ii trecutului le-au plasat pentru a împedica oamenii să trăiască în pasiuni şi dezordine.
Câte civiliza i strălucitoare au dispărut, răvăşite de maladii morale şi fizice, pentru că erau dedate
la xxx sau la culte legate de orgii! Genera ia actuală vrea să se elibereze de toate aceste tabu-uri,
să se scutească de toate regulile pentru a gusta cea mai mare plăcere posibilă, şi această mişcare a
luat o aşa amploare că lumea se întreabă ce ar putea opri-o.
În realitate, numai lumina unui Învă ământ ini iatic poate re ine oamenii din această
cădere vertiginoasă. Această lumină le va arăta că dedându-se numai la plăceri îşi sacrifică
energiile cele mai pre ioase. Pentru că, pentru a alimenta acest foc care îl posedă, ei sunt obliga i
să-i dea toate resursele, toate mobilele casei, până la mese şi scaune - simbolic vorbind; plăcerea
sexuală e un jăratec pe care ei sunt obliga i să-l între ină cu chiar substan a fiin ei lor, imposibil
să-l între ii cu afacerile vecinului sau cu lemnul pădurii: el se hrăneşte cu propriile lor rezerve, cu
propriul lor combustibil... Pentru a se men ine în fiecare zi aşa cum o fac în efervescen ă şi
erup ii vulcanice, ei sunt obliga i să-şi ardă chintesen a. De fiecare dată, fără să o ştie, îşi pierd o
parte din frumuse ea lor, inteligen a lor, puterea lor, şi la sfârşit, când au cheltuit tot, se regăsesc
urâ i i, abrutiza i şi bolnavi.
Dacă ar exista o balan ă în care omul să poată să pună pe un taler ceea ce câştigă gustând
plăcerile senzuale, şi pe celălalt ceea ce pierde abandonându-se lor, va constata că pierde aproape
tot şi nu câştigă aproape nimic, deci aceasta nu merită să- i dai osteneala. Dar cum el nu se
gândeşte niciodată că senza iile se şterg sau se uită (ceea ce am mâncat ieri nu contează pentru
astăzi), el îşi pregăteşte o existen ă de sărăcie. În timp ce dacă face un efort de a refuza, suferă un
moment, dar îşi pregăteşte un viitor magnific. Deci, pierde câteva senza ii, dar îşi câştigă viitorul
său. Cei care nu gândesc ar spune: “Eu sunt mul umit, mă simt bine!” E adevărat, dar nu mai au
viitor. Să luăm exemplul be ivului, care rezumă o întreagă filozofie: îşi caută plăcerea în vin, îl
bea şi e mul umit. Da, dar după, dacă continuă, cum vor reac iona şeful său, familia, prietenii?...
Şi se pregăteşte să cadă în râu. Deci, senza ia e agreabilă dar nu durează, viitorul e râul.
Cunoaşte i povestirea din Biblie unde Esau cedează dreptul său de întâi născut fratelui
său Iacob pentru o farfurie de linte?... Pentru o senza ie, o plăcere el a sacrificat dreptul său de
întâi născut şi Iacob a profitat. Iată o poveste asupra căreia nu prea ne-am oprit pentru a o
interpreta. Marea majoritate a oamenilor sunt aşi în a se priva de ceea ce e mai pre ios în
schimbul unei plăceri; aşa, da, ştiu să o facă, e formidabil! Cînd vom în elege necesitatea de a ne
priva de unele plăceri pentru a ob ine alte achizi ii infinit mai pre ioase?
Nu se mai respectă morala pentru că nu se ştie că la origine, ea e fondată pe o ştiin ă
veritabilă. Fără a vedea, stupid, vrem să dăm o ieşire tuturor capricilor, fără a şti că fugim spre
ruină, pentru că distrugând barajele şi digurile totul e inundat, devastat, e inevitabil. Iată de ce
spun tineretului: ”Copiii mei, trebuie să învă a i să discerne i unde vă va antrena fiecare din
dorin ele voastre”. Dacă vă ve i sim i sărăci i, slăbi i şi neferici i, este din cauză că a i luat-o pe
un drum greşit. Alege i deci altul! Nu vă angaja i pe un drum pentru singurul motiv că e agreabil,
dulce, pentru că vă ve i ruina spiritual şi chiar fizic.

II
Cum s înlocuim pl cerea cu munca

Majoritatea oamenilor caută plăcerea, se aga ă de plăcere ca şi cum nu ar fi nimic

superior ei. Şi aici se înşeală. Vă voi arăta aceasta dându-vă un mic exemplu din preistoria
omului.
Chibriturile şi brichetele s-au inventat recent, pentru a aprinde focul.Strămoşii noştri
îndepărta i aveau mai multe metode. Una din ele consta în a folosi două bucă i de lemn care se
frecau una de alta; această frecare producea la început căldură, şi după câtva timp, brusc, tâşnea
o flacără: lumina. Voi cunoaşte i to i acest fenomen, dar v-a i gândit să-l aprofunda i spunându-
vă că, pentru că e un fenomen fizic, mecanic, trebuie să aibă în el mari adevăruri psihologice,
care trebuie descoperite? Nu, constata i faptele şi le lăsa i aşa, goale de sens, fără să căuta i să le
aprofunda i şi să le interpreta i.
Să vedem acum învă ătura pe care o putem trage din acest fenomen. Luând deci două
bucă i de lemn pe care le frecăm una de alta. Această frecare e o mişcare, această mişcare
produce căldură şi căldura se transformă în lumină. Mişcare, căldură şi lumină sunt trei laturi ale
triunghiului de care v-am mai vorbit şi el reprezintă fiin a umană. Mişcării îi putem asocia
voin a, activitatea, for a; căldurii îi corespunde inima, sentimentul, dragostea; luminii îi
corespunde inteligen a, gândul şi în elepciunea. Dar la fel cum omul poate produce lumină în
plan fizic, el o poate de asemenea face să strălucească în el însuşi, prin acte, exerci ii, produce o
căldură, începe să încerce sentimente; şi dacă nu se opreşte aici, dacă ştie să meargă mai departe
poate ajunge în fine la lumină, adică la în elegere.
Vom studia acum acest proces în domeniul dragostei. Ce fac oamenii în dragostea fizică?
Simbolic, putem spune că se freacă ca şi cele două bucă i de lemn, pentru a produce căldură,
adică o senza ie de plăcere. E foarte bine, dar de ce se opresc aici? De ce lumina nu apare? De ce
nu sunt ilumina i? Ar trebui ca dragostea să le aducă lumină, ar trebui să în eleagă toate misterele
crea iei, să devină lucizi şi clarvăzători! Ei nu, ei mai mult se abrutizează.
Mişcarea şi căldura, iată ce în eleg oamenii, pentru moment, din dragoste, asta e tot; ei se
opresc la jumătatea drumului, nu merg până la lumină. Pentru a produce lumină, nu trebuie să
căutăm numai plăcerea, pentru că plăcerea absoarbe toate energiile şi împiedică lumina să
strălucească. Deci, e simplu, e clar: nu trebuie să te opreşti pe drum, trebuie să mergi până pe
culme, până la lumină. Evident, vor fi pe drum multe lucruri de văzut, lucruri seducătoare, da,
oglinda ciocârliilor... dar dacă te opreşti acolo, nu vei atinge scopul. De aceea eu spun
îndrăgosti ilor: a i declanşat mişcarea şi această mişcare produce căldura, e bine, dar trebuie
acum să merge i până la lumină, pentru că lumina este finalul, scopul întregii activită i.
Aproape to i de opresc la mijlocul drumului pentru că aici totul este atrăgător,
strălucitor... Dar tot aici ve i întâlni sirene şi ve i fi sfâşia i. Aminti i-vă legenda lui Ulise; el ştia
că va întâlni sirene care vor încerca să-l atragă prin cântul lor pentru a-l devora. De aceea şi-a
luat măsuri de precau ie: a astupat urechile tovarăşilor săi cu ceară pentru a nu auzi vocea
sirenelor, altfel nu ar fi putut rezista farmecului lor... Pe când el, nu şi-a astupat urechile pentru
că voia să le asculte, dar a spus tovarăşilor săi: “Lega i-mă de catarg, şi dacă vă fac semn să mă
dezlega i, strânge i legăturile şi mai tare!” Vaporul s-a apropiat de insula sirenelor şi auzind
glasul lor Ulise şi-a pierdut capul, voia să meargă să li se alăture şi a strigat: “Dezlega i-mă!
Elibera i-mă!” El îşi amenin a tovarăşii că-i omoară dacă nu-l ascultă. Dar ei, fideli consemnului,
l-au lăsat legat... Vede i, sirenele semnifică jumătatea drumului, şi la jumătatea drumului nu
trebuie să ne oprim. Desigur, tot farmecul şi toate seduc iile sunt aici, dar nu trebuie să ne oprim .
Cunoaşte i “Parsifal”, opera lui Wagner. Parsifal ajunge într-o preerie unde se găsesc
tinere femei, fete-flori, care încearcă să-l seducă, dar în spatele acestor flori, se ascund şerpi...
Aceste poveşti, şi mai sunt multe altele în literatura mondială, con in mari adevăruri oculte.
Ulise, Parsifal sunt simboluri ale Ini iatului care întâlneşte tenta ii pe drumul său. Dar el nu
trebuie să se oprească, dacă nu îşi pierde via a. Trebuie să continue până pe culme, pentru că
odată ajuns acolo, el va primi totul, i se va da totul: odihna, hrana, frumuseşea, dragostea.
Pot să vă prezint această aventură un pic altfel. Ave i o misiune de îndeplinit şi pentru
aceasta trebuie să trece i printr-o pădure, dar iată că în pădure sunt tot felul de flori şi fructe, şi
peste tot fragi...Atunci, începe i să le culege i fără să vă da i seama că pierde i mult timp;
evident, ele sunt frumoase şi apetisante! Dar iată că se lasă noaptea, nu mai vede i să vă orienta i,
v-a i rătăcit; începe i să auzi i strigăte de animale, trosnetul arborilor şi sunte i înspăimântat... Ei
da, iată ce se întâmplă discipolilor care se opresc în drum din cauza frumoaselor frăgu e!... Ve i
spune că nu merge i niciodată să aduna i fragi. E posibil, dar aceste fragi pot fi câteva fete
drăgu e, sau câteva pahare la bistro. E simbolic, în elege i. Micile frăgu e pot fi şi căpşuni mari.
Şi plăcerea este fragii, sirenele, fetele-flori, şi dacă căde i pradă lor, ve i fi mâncat. De
către cine? De către elementali, de larve, de indezirabili, de spirite subterane. Ei văd că sunte i pe
cale să da i un festin şi sosesc. V-am mai spus: schimburile între bărba i şi femei sunt festinuri
care atrag spirite ale lumii invizibile.Şi dacă în aceste schimburi ei nu caută decât plăcerea, ei
invită la acest festin tot felul de entită i inferioare care se hrănesc pe cheltuiala lor, în timp ce ei
înşişi nu încetează să se pericliteze.
Sunt multe lucruri de spus despre aceste festine. Când un om foarte bogat dă o recep ie, îi
trebuie, pentru recep ie, o cantitate de platouri variate, vinuri, flori... şi apoi veselă, argintărie,
fe e de masă, cristaluri... Toate acestea costă mult, şi mul i se ruinează uneori cu recep iile lor
somptuoase. Ei bine, acelaşi fenomen se produce la îndrăgosti i când nu sunt lumina i: ei îşi
risipesc capitalul. Din păcate ei nu o văd, nu percep că îşi cheltuie for e şi energii fluidice, şi nu
ştiu de asemenea că unde pleacă aceste energii. Dar după câtva timp, merge i să-i vede i! ruina i,
jumuli i, da.
Şi apoi, când se dau recep ii mari de care v-am vorbit, adesea ho i şi escroci se strecoară
printre invita i şi profită de prezen a mul imii pentru a fura bani, bijuterii, obiecte de artă. Acelaşi
lucru se produce la îndrăgosti i. În timpul festinului lor ho ii intră în ei, dar ho i de cea mai joasă
specie, pentru că ei nu fură obiecte ci tot ceea ce este în inima şi în capul stăpânilor casei. Ei le
fură inspira ia, le fură ideile, elanurile, proiectele; şi odată ce sunt deposeda i, cei doi neferici i
nu mai au acelaşi entuziasm, aceeaşi dorin ă de a cunoaşte secretele universului... Nu, ei au acum
alte dorin e mult mai prozaice. Ei da, trebuie studiat, trebuie observat şi prin legea analogiei să
ştim interpreta tot ceea ce se întâmplă în existen ă.
Dragii mei fra i şi surori, v-am îndrumat spre adevărurile pe care Inteligen a cosmică mi
le-a revelat. Am studiat şi am observat oamenii, şi am văzut că ceea ce vă spun aici e adevărul
absolut. Când ei sunt numai sub influen a dorin ei, plăcerii, bărbatul şi femeia introduc ho i în ei.
Trebuie să aibă un scop mai elevat pentru a face să strălucească lumina. Lumina poate să-i
sfătuiască asupra aceloraşi ospă uri, aceloraşi invita ii, dar în loc să atragă to i nedori ii planului
astral, ei vor invita îngeri şi divinită i să se bucure cu ei. Şi când aceste entită i celeste vor
împăr i ce au, ele le vor lăsa cadouri; astfel, ei vor primi de o sută de ori mai mult decât nu le-au
dat ei. Acolo, nu vor mai fi pierderi, din contră, vor fi revela ii, entuziasm, elanuri... şi ei vor
întineri, vor reînvia.
Nu aruncându-se în plăcere vor găsi oamenii solu ia problemei sexuale. Pentru că
plăcerea nu este decât jumătatea drumului şi, dacă vor rămâne acolo, pu in câte pu in ei se vor
sim i lega i, îşi vor pierde libertatea. Când a căzut prea multă umiditate pe aripile unui fluture, el
nu mai poate zbura. Atunci iată, aceasta e plăcerea: prea multă umiditate! Când văd un om a
cărui aripi nu mai pot să-l poarte (simbolic vorbind) nu am nevoie să-l întreb unde s-a băgat, ştiu
că şi-a expus aripile la umiditate. Umiditatea, e foarte clar pentru mine, împiedică zborul.Şi
pentru a le usca la lumină, trebuie mult timp. De aceea, aten ie, nu vă lăsa i înşela i de plăcerea
care vă va opri din drum... Merge i până la lumină!
Dar în elege i-mă bine: eu n-am spus că bărba ii şi femeile nu trebuie să-şi dăruie multă
dragoste. Ei trebuie să-şi dăruie multă dragoste, dar o dragoste mai elevată, mai luminoasă.
Adică în loc să se mul umească de schimburile din planul fizic, a se excita, a se satisface şi apoi
a sforăi, ei trebuie să fie conştien i de importan a şi chiar de valoarea sacră a actului sexual. Dar
nu, to i sunt grăbi i, grăbi i să se afunde în mlaştini, nu mai au timp de a reflecta.
Privi i cum se petrece aceasta în mod obişnuit: aceste gesturi atât de sacadate şi febrile,
aceste priviri întunecate de senzualitate... Bărbatul vrea să xxx, să mănânce, să se dăstrăbăleze, şi
în acest moment, femeia, care este atât de proastă, se simte fericită văzând în privirea bărbatului
dorin a de a o devora! Ea ar trebui mai repedă să fie speriată de ce o aşteaptă, pentru că această
privire arată că bărbatul este gata să o devasteze, de a-i lua tot; dar ei îi place asta, ea nu cere
decât aceasta. Şi chiar, dacă o priveşte cu respect şi minunare, cu o mare lumină şi o mare
puritate, ea nu e atât de mul umită: “De la acesta, gândeşte ea, nu te po i aştepta la nimic”, şi îl
abandonează. Instinctiv, femeii îi place să se simtă ca un aluat în mâinile unui brutar, întoarsă,
frământată, brutalizată, aceasta îi place, în timp ce respectul şi privirile celeste nu îi spun mare
lucru. Există excep ii dar în general e atât de adevărat!
Ve i spune: “Dar atunci, nu trebuie să avem plăcerea niciodată?” Ba da, dar trebuie să
căuta i o plăcere mai subtilă, mai spirituală. Acea plăcere pe care o în elegem pentru moment
sfârşeşte prin a se transforma în otravă şi amărăciune. Când decupăm o bucată de plumb, ea
străluceşte câteva clipe şi apoi se închide la culoare. Iată cu ce se aseamănă plăcerea: cu plumbul.
Pentru ca plăcerea voastră să rămână strălucitoare şi rezistentă ca aurul, trenuie să o înnobila i,
adică a-i adăuga un alt element: gândul. Dar pentru aceasta, trebuie înlocuită ideea de plăcere
prin ideea de muncă.
Munca este atunci când omul decide să nu-şi mai irosească energiile în căutarea plăcerii,
ci să le utilizeze pentru a face să func ioneze al i centri, sus, în creierul său... În loc de a lăsa să se
se dezlăn uie în el toate turbioanele şi erup iile vulcanice, să-şi păstreze luciditatea pentru a
canaliza aceşti curen i şi a-i dirija, cu scopul de a trezi noi facultă i care vor face din el un geniu,
un Ini iat, o divinitate. Iată cum transformă căldura în lumină: înlocuind plăcerea prin muncă, şi
din acest moment adevărata plăcere va începe să-l învăluie: o plăcere care nu depreciază, ci de
data aceasta, ridică şi înnobilează.
Desigur, mul i pretind că luciditatea omoară plăcerea. Nu, în realitate gândirea a fost dată
omului pentru a trăi mai bine adevărata dragoste; fără ea, partea animalică, primitivă îşi va
întinde asupra lui întreaga putere. Gândirea, inteligen a prin intermediul gândirii trebuie să
controleze, orienteze, sublimeze energiile. Dacă în dragoste păstra i gândirea lucidă, dacă ea e
trează şi supraveghează, controlează, dirijează for ele, evident că nu ve i sim i acea plăcere pe
care mul i oameni o aşteaptă, adică animalică, grosieră, lipsită de noble e, de spiritualitate şi de
altfel necontrolabilă, dar gra ie gândurilor voastre, pute i face o muncă spirituală, şi în loc să se
transforme în plumb, această plăcere se va transforma în aur pur, în încântare, în extaz.
Plăcerea este consecin a unui act care e mai mult sau mai pu in în armonie cu alte
substan e, alte prezen e. Deci, dacă un act e în armonie perfectă cu lumea divină, plăcerea care
decurge este lărgită şi multiplicată până la infinit. Pentru moment, sim i i o anumită plăcere, dar
ea e atât de grosieră, inferioară, şi trebuie să plăti i aşa de scump încât nu merită efortul. Trebuie
trăită plăcerea, da, dar o plăcere atât de lărgită şi subtilă încât vă revelează tot universul, care vă
face luminoşi, frumoşi. expresivi, puternici şi utili!... O astfel de plăcere, da, merită osteneala, şi
natura nu vă va priva de restul.
Iată, dragii mei fra i şi surori, nu trebuie să vă opri i pe drum, trebuie să depăşi i limita
plăcerii, să înceta i să stagna i la acest nivel prea de jos: trebuie să urca i, să răzbate i prin nori
până la soare, la lumină. Nu rămâne i sub nori: pune i în toate ac iunile voastre un scop luminos.
Orice a i face, fie că mânca i, vă plimba i sau îmbră işa i pe cineva, să ave i ca scop lumina. Nu
face i nimc doar pentru plăcerea voastră. Omenirea e în degringoladă chiar pentru că se lasă
ghidată de plăcere. Îmi ve i spune: “Dar dacă nu vom mai avea plăcerea de a face diverse lucruri,
aceata nu mai are nici un sens!” Ba da, pentru că toate merg împreună: dacă lumina şi căldura
sunt acolo, adică inteligen a şi dragostea, plăcerea va fi obligatoriu şi ea. Numai calitatea plăcerii
se schimbă, natura sa, intensitatea sa. Deci, medita i, reflecta i şi nu uita i niciodată că dragostea
voastră trebuie să vă aducă până la lumină.

Cap V PERICOLELE TANTRISMULUI

Există o ştiin ă a sublimării for ei sexuale care se numeşte, în India şi Tibet, Tantra-Yoga.
Ea cuprinde tot felul de metode şi eu v-am vorbit de una din ele pentru a vă face o idee asupra
acestei ştiin e. În timpul anilor, yoghinul studiază ce este dragostea, meditează, ine post, face
exerci ii de respira ie. Când e bine pregătit, i se găseşte o tânără femeie, şi ea instruită în aceste
practici, şi începe să locuiască timp de patru luni în aceeaşi cameră cu ea: el se pune complet la
dispozi ia ei, divinizând-o, crezând că ea e o manifestare a Mamei Divine; dar nu o atinge. Mai
departe, ei încep să doarmă în acelaşi pat: timp de patru luni femeia se aşează în partea dreaptă a
bărbatului, apoi patru luni în partea lui stângă, şi nici acum nu se ating. În fine, când au ob inut
cea mai mare stăpânire de sine, încep să se îmbră işeze şi chiar să fuzioneze, dar într-o aşa
puritate că această fuzionare poate dura ore fără cea mai mică emisie din partea bărbatului.
Evident, foarte pu ini oameni pot avea o idee despre ceea ce reprezintă aceasta, pentru că
în general, de îndată ce dorin a sexuală se trezeşte ei se grăbesc să-i dea curs. După ştiin a
tantrică, irosirea acestei chintesen e este moartea, în timp ce sublimarea ei este via a eternă.
Astfel unii ini ia i au ob inut nemurirea; ei da, acestea nu sunt cuvinte, ei au devenit nemuritori.
Pentru a putea fără pericol a se scufunda în amorul fizic şi a înfrunta instinctele,
pasiunile, sexualitatea, oceanul plăcerilor trebuie să fii foarte tare, foarte pur. Cei care sunt
capabili scot din aceste adâncimi perle pre ioase, ca şi pescarii care plonjează în ocean pentru a
aduce scoici perliere fără a rămâne prizonierii algelor şi fără a fi mânca i de rechini. Dar aceste
experien e nu sunt recomandate pentru to i. Trebuie să fii stăpânul acestei for e formidabile
pentru a îndrăzni să o înfrun i, şi eu nu vă sfătuiesc să începe i să practica i acest fel de yoga, v-
am expus numai câteva aspecte.
Numai dacă a i mers foarte sus, în superconştiin ă, gustând acea dragoste care este
chintesen a lui Dumnezeu Însuşi, vi se permite totul fără pericol; în acel moment, nimic nu vă
poate vătăma sau murdări, nu pute i comite nici un păcat. Dar dacă nu a i ajuns până acolo, sta i
linişti i! Nu există decât foarte pu ine fiin e pe pământ care îşi pot permite să coboare în
profunzimile naturii lor pentru a transforma totul, a sublima totul, a face totul luminos şi frumos.
Şi aceasta este ceea ce numim “a alătura cele două extreme” adică sus şi jos, superior şi inferior.
Dar dacă, fără a fi ajuns până la lumea superioară întreprinde i această coborâre, lumea inferioară
vă va nimici, pentru că nu sunte i nici protejat, nici înarmat şi nu poseda i nici un aparat pentru a
transforma materialele Infernului în perle, în aur sau în pietre pre ioase.
Iată misterul răului şi a Infernului. Numai când ajungem pe culme putem în elege sensul
răului. Până acolo, răul e indescifrabil, incompresibil. Nu putem rezolva problema răului prin
ra ionament, prin studii, lecturi; problema răului este deasupra în elegerii umane. În realitate, răul
nu există. Răul este rău numai pentru cei slabi. Pentru cei care nu sunt pregăti i, care nu ştiu să se
servească de el, răul există, e o realitate foarte puternică. Dar pentru fiii lui Dumnezeu, pentru
marii Maeştri, răul, despre care religia creştină a vorbit atât de mult fără să-l în eleagă, e o
materie pre ioasă, bogată pe care ei o exploatează şi de care se servesc pentru munca lor.
Când eram în India, am întâlnit anumi i yoghini ce se chemau siddhas. Aceştia sunt fiin e
pentru care nimic nu e murdar sau impur; ei se hrăneasc cu deşeuri, cu organe de animale,
excremente de orice fel, pentru că au avut voin a să transforme totul pentru a ob ine puteri
magice formidabile; şi chiar le ob in cu adevărat, am verificat. Numai că, după părerea mea, nu e
necesar să utilizezi metode atât de barbare şi inestetice.

Deci, în ceea ce priveşte tehnicile tantrice, eu nu sunt chiar de acord cu ele, mai ales când
ele trebuie să fie practicate de Occidentali. Pentru a sublima for a sexuală Învă ământul
Fraternită ii Albe Universale dă alte metode, şi când le ve i cunoaşte, ve i vedea că acest
Învă ământ depăşeşte de departe toate tradi iile creştine de puritate şi de castitate aşa-zise, care
sfârşesc prin a face din om un fel de eunuc, cum depăşeşte acele doctrine care, sub pretextul
tantrismului, antrenează oamenii în tot felul de excese sexuale. În secolul trecut, a existat în
Anglia un ocultist Aleister Crowley, care, vrând să facă experien e asemănătoare cu cele a
Tibetanilor, s-a afundat în magia neagră şi a sfârşit prin a aduce la nebunie pe anumite femei cu
care îşi făcea experien ele. El avea puteri, desigur, dar la ce pre le-a ob inut!
De aceea nu vă sfătuiesc să vă aventura i în aceste experien e, pentru că vă ve i lăsa
penele şi fulgii. Pentru a practica tantrismul, trebuie să fii foarte exersat, foarte stăpân de sine, şi
chiar şi atunci este extrem de riscant. Dacă sunte i cu adevărat decişi să vă sublima i for a
sexuală, cea mai bună solu ie este de a men ine o anumită distan ă şi de a nu lua dragostea decât
în doze homeopatice, adică a ajunge în rela iile voastre cu bărba ii şi femeile să vă mul umi i cu
o privire, cu un surâs, cu câteva cuvinte, cu o strângere de mână. Dacă dori i să scurta i distan a,
să vă apropia i, să fuziona i, e şi mai dificil: odată căzu i în foc, nu ve i mai putea să vă
controla i, nu ve i mai fi stăpâni pe energiile voastre, şi e inutil din acel moment să mai vorbim
de tantrism!

Cap VI IUBI I F R A AŞTEPTA S FI I IUBI I

V.am spus, cunosc metodele Tantra-yoga, dar am mers mai departe. Eu nu găsesc necesar
pentru a sublima for a sexuală şi a ob ine o perfectă stăpânire de sine, de a face toate aceste
experien e descrise în operele tantrismului hindus sau tibetan. Există o altă Tantra-yoga care le
depăşeşte şi căreia îi sunt partizan.
Una din metodele acestui tantrism este de a învă a să iubeşti fără să aştep i să fii iubit,
pentru că atunci, sunte i liberi şi pute i face multe cu această libertate. Din nefericire oamenii nu
in deloc la libertate, ei nu o caută; din contră, ei caută să se înlăn uie, libertatea îi apasă, îi
necăjeşte, nu ştiu ce să facă cu ea. În timp ce cu constrângerea, loviturile chiar, acolo cel pu in
există de ce să te ocupi... Da, suferind, plângând... Numai marii Maeştri au rezolvat problema: ei
nu se preocupă să ştie dacă sunt iubi i sau nu, ei fac ca şi soarele care trimite fără încetare
dragostea sa tuturor creaturilor. Pe aceştia nu-i interesează să ştie pe cine va cădea această
dragoste - pe nimeni sau pe toată lumea. Ceea ce-i interesează, este că această energie divină
trece prin intermediul lor şi că se simt dilata i, fermeca i, inspira i, şi numai aceasta contează.
Mul i au venit să-mi prezinte această problemă: ei iubesc un bărbat sau o femeie care,
într-un fel sau altul, s-a depărtat de drumul bun: trebuie să continue să iubească această
persoană? Desigur, dragostea pe care o avem pentru o fiin ă produce tot timpul asupra lui
anumite efecte benefice în regiunile subtile, şi a o iubi este deci un fel de a o ajuta. Dar pe de altă
parte, e preferabil să nu consacri prea mult timp şi prea multe energii cuiva care nu merită.
Singurul lucru important este de a iubi, şi dacă nu pe acel bărbat sau acea femeie, atunci alte
persoane, lumea întreagă, pentru că sursa continuă să curgă. Spre cine curge ea, nu e important;
ea nu trebuie să se oprească din curgere, asta e tot, dacă nu, nouă înşine ne facem rău: nu mai
suntem inspira i, avem aripile tăiate. Pentru a iubi din nou nu trebuie să aşteptăm de a cădea
asupra unei alte mutri e atrăgătoare, dacă nu, aceasta este începutul sfârşitului!
Dar pentru a în elege ce am spus trebuie ştiut că adevărata dragoste este deasupra atrac iei
sexuale şi chiar deasupra sentimentului. Adevărata dragoste este o stare de conştiin ă. Atrac ia e
un fenomen care nu se poate produce relativ la toate creaturile, pentru că e o chestiune de
lungime de undă, de vibra ii, de fluide, ea depinde de elemente pur fizice.
Sentimentul este deja superior atrac iei, pentru că poate fi inspirat de factori de ordin
moral, intelectual, spiritual. Dar sentimentul este de asemenea variabil: o zi iubim, următoarea zi
nu mai iubim. Merge i şi vede i dacă sentimentele oamenilor relativ la so ul lor, so ia lor, copiii
lor, aman ii lor, amantele lor sau amicilor lor sunt stabile! În timp ce dragostea trăită ca o stare de
conştiin ă este deasupra circumstan elor şi persoanelor. Este starea unei fiin e care s-a purificat
într-atât, care şi-a dezvoltat într-atât voin a că a reuşit să se ridice până la regiunile sublime ale
dragostei divine, şi atunci orice ar face, mănâncă, se plimbă, munceşte, se întâlneşte cu al i
oameni, simte această dragoste în el şi dispune de ea pentru a ajuta toate creaturile.
 Pentru a ajunge la aceată stare de conştiin ă trebuie să învă a i să vă stăpâni i, pentru ca
nimic să nu se poate face în afara deciziei voastre, voin ei voastre. Vre i să îmbră işa i o fată... ei
bine da, pute i să o face i, dar numai când voi înşivă vă decide i, şi nu ave i dreptul de a vă
decide înainte de a vă fi purificat în timpul a mul i ani pentru a nu lăsa nici o urmă pe ea, dacă
nu, lumea invizibilă vă va judeca şi vă va condamna. Nu ave i dreptul să îmbră işa i pe cineva, de
a avea schimburi fizice cu el (ea) decât dacă a i ajuns la acest grad de elevare la care nu îi lăsa i
decât via ă, lumină, elemente care trebuie să continue să ac ioneze asupra lui pentru binele său.
În ziua când ve i ajunge să sim i i dragostea ca o stare de conştiin ă, dragostea voastră va
fi de neschimbat. Dar e o idee încă atât de departe de voi! Umanitatea întreagă e încă variabilă:
iubeşte, apoi nu mai iubeşte; şi e valabil nu numai pentru creaturi, ci şi pentru obiecte, ocupa ii.
Stabilitatea nu e calitatea cea mai răspândită printre oameni.
Şi chiar voi, care veni i de exemplu la răsăritul soarelui: primele zile sunte i exalta i,
minuna i, dar după câtva timp totul devine automatic, v-a i pierdut prima dragoste. Pentru a evita
ca aceasta să se producă, trebuie să vă obişnui i să face i totul aşa cum le-a i face pentru prima
dată: să merge i în fiecare diminea ă la întâlnirea cu soarele ca şi cum ar fi prima oară... să vă
vede i în fiecare zi so ul sau so ia ca şi cum ar fi prima oară, şi chiar după cincizeci de ani să vă
sim i i minuna i ca şi în prima zi. Ve i spune că nu este posibil. Ba da, este posibil, dacă ajunge i
să trăi i dragostea ca stare de conştiin ă, e posibil, cu condi ia să nu sim i i dragostea ca un
sentiment sau o atrac ie, ci de a o trăi ca o stare de conştiin ă.
Mul i artişti au căutat voluntar să-şi multiplice experien ele amoroase pentru că şi-au dat
seama că dragostea le între inea inspira ia. Din păcate acea dragoste senzuală, egoistă,
capricioasă, care era sursa câtorva inspira ii, e adevărat, era de asemenea cauza celor mai mari
dezordini. Dragostea, e ca şi vinul: vă ame eşte, dar be ia pe care merge i să o căuta i în regiunile
inferioare antrenează aceeaşi decădere fizică şi morală ca abuzul de alcool. Să ştii să iubeşti este
cea mai mare victorie, pentru că dragostea adevărată nu vă poate niciodată distruge, ci din contră.
În elege i de acum înainte că singurul remediu pentru problemele de dragoste este chiar
dragostea. Mul i au venit la mine pentru a se plânge de anumite indispozi ii, de anumite
dezechilibre, şi le-am spus: “De ce v-a i oprit să iubi i? Aceste neplăceri sunt din cauză că a i
comprimat dragostea în voi; atunci ea s-a refulat şi a devastat totul. Dragostea e un torent
formidabil, dar voi nu o ştia i, nu a i fost lumina i şi asta v-a adus toate barierele. Dacă vre i să vă
salva i de aceste suferin e trebuie să iubi i, să iubi i zi şi noapte, să iubi i toate creaturile... nu vă
va mai rămâne timp pentru a suferi, ve i fi atât de ocupa i! În timp ce acum, cu cât vă închide i
mai mult, cu cât sunte i mai avar de dragoste, cu atât lucrurile se complică. Fi i generoşi şi ve i fi
salva i; da i dragostea voastră tuturor creaturilor. Eu asta fac, am găsit secretul. Evident, eu trec
drept un naiv şi toată lumea spune: “Oh, săracul, cu inima lui...” Dar tocmai, cu inima mea am
găsit secretul pe care voi, cu intelectul vostru formidabil dezvoltat, încă nu l-a i găsit.”
Trebuie să vă minuna i şi să mul umi i în fiecare zi Cerului pentru că există pe pământ
milioane de femei drăgu e pe care nu a i avut încă fericirea de a le cunoaşte şi de a le contempla,
şi milioane de bărba i inteligen i şi puternici pe care nu a i avut încă ocazia să-i întâlni i! Trebuie
să vă gândi i la aceasta şi să vă bucura i... Să vă bucura i nu de existen a lor ci de ideea că într-o
zi îi ve i putea vedea, cunoaşte, vorbi, admira. Sunte i mira i, nu sunte i obişnui i să vă bucura i
pentru idei asemănătoare?... E adevărat, e un mod de a gândi destul de neobişnuit, dar atât de
eficace! Accepta i-l şi ve i vedea rezultatele.
Ve i spune: “Da, dar ceea ce ne predica i aici este contra tuturor regulilor moralei. Dacă
to i bărba ii vor iubi toate femeile şi invers, nu va mai exista familia.” Ba da, va exista o familie
mare, asta-i tot. Este oare atât de rău?... În elege i-mă bine, cînd spun că bărba ii trebuie să
iubească toate femeile şi femeile să iubească to i bărba ii, aceasta nu înseamnă că ei trebuie să-şi
multiplice experien ele şi că so ul trebuie să-i fie infidel so iei şi so ia so ului. Nu, ei trebuie să
fie fideli unul altuia, dar trebuie să ştie de asemenea că un singur bărbat, o singură femeie nu va
putea niciodată să vă dea totul, şi că voi înşivă nu ve i putea niciodată da totul so ului sau so iei
voastre. De aceea trebuie să trăi i împreună, lucra împreună, dar iubind lumea întreagă, surâzând
lumii întregi şi lăsând şi pe altul liber să o facă. Da, doi oameni trebuie să se iubească, să fie
împreună, să nu se despartă, dar trebuie să-şi lărgească concep ia despre dragoste. Astfel so ii şi
so iile vor învă a să trăiască bucurii mai subtile.
Dragostea va rămâne o problemă etern pusă umanită ii. Singura varia ie va rămâne în
felul de a o în elege şi de a o manifesta. În viitor, fiecare fiin ă umană va învă a să iubească toate
femeile, to i bărba ii, imensitatea, să-şi umple inima şi sufletul de această splendoare a Cerului:
nu va mai fi loc în dragostea sa pentru nici un element egoist, personal şi limitat.

Cap VII DRAGOSTEA R SPÂNDIT PESTE TOT ÎN UNIVERS

Dacă ve i întreba un bărbat ce îi place la o anumită femeie, el vă va răspunde că-i plac

sânii, picioarele, gura, părul, ochii...săi. Da, natura foloseşte aceste forme atrăgătoare, apetisante
într-un scop determinat; cum ea vrea să evite dispari ia speciei umane, ea a creat deci aceste
picioare drăgu e şi acest păr frumos, pentru a-i determina pe bărba i şi femei să populeze
pământul. Dar formele nu sunt decât aparen e; şi îndrăgosti ii nu ştiu foarte bine că în realitate,
ceea ce îi atrage este ceva misterios ce se află deasupra formelor: o emana ie, un fluid; şi dacă nu
mai există această emana ie sau acest fluid, ei nu se mai simt atraşi. De ce adesea nu suntem
atraşi de femei mai drăgu e şi mai bine făcute? Le admirăm, dar nu le căutăm, nu ne îndrăgostim
de ele. În timp ce alte fete care nu sunt aşa de drăgu e nici aşa bine făcute produc un efect
extraordinar.
Aceasta dovedeşte că atrac ia nu depinde numai de formă, frumuse e, simetria corpului,
ci şi de un element spiritual, magic. De aceea oamenii spun că e un fenomen inexplicabil. Ba este
explicabil, dar pentru acei care ştiu. Şi acum, această vibra ie, acest fluid care vă face fericit, care
vă dă plenitudinea, de ce nu putem să-l găsim la un bărbat sau la o femeie ? Nu, putem să
mergem să le căutăm în regiunile de unde a venit. Pentru el vine din altă parte, nu persoana l-a
fabricat, el vine dintr-o sursă, de la un Creator care îl distribuie. Şi chiar, e păcat ca majoritatea
timpului să ocoleşti această sursă inepuizabilă şi să mergi să îl cau i la bărba i şi femei unde nu
po i găsi decât câteva particule.
Da, căutăm de fapt dragostea, nu un bărbat sau o femeie. Proba, este că un bărbat îşi
abandonează femeia (sau o femeie pe so ul ei) pentru că a găsit dragostea în altă parte, la o altă
femeie. Nu căuta deci femeia, ci dragostea. Şi dacă nu îl găseşte încă la această femeie, el va
merge să o caute pe o a treia... a patra... Dragostea e cea care contează, nu femeia, nici bărbatul,
dacă nu, ei nu s-ar despăr i niciodată.
În realitate, dragostea există peste tot în univers. Este un element, o energie care este
distribuită în cosmosul întreg şi pe care oamenii pot să o primească prin piele, ochi, urechi,
creier... Dragostea este peste tot, şi aceasta o plantă m-a învă at, pentru că, v-am mai spus, eu mă
instruiesc de la pietre, plante, insecte, păsări... Într-o zi, la Nice, am văzut o plantă care trăia
suspendată în aer; îşi trăgea apa şi hrana din atmosferă. Am privit-o lung, şi ea mi-a spus: “Din
moment ce am reuşit să găsesc un element care îmi e indispensabil - dragostea - în aer, de ce să
mă afund în pământ, cum fac suratele mele? Eu am găsit un secret: extrag toate elementele
subzisten ei mele din aer.” Atunci, am meditat asupra acestei plante şi am în eles că oamenii sunt
şi ei astfel construi i pentru a putea să extragă dragostea din atmosferă şi din soare. Dar pentru
aceasta ei trebuie să înve e să-şi dezvolte centrii săi superiori care în India se numesc chakre.
Dragostea e o energie, un fluid, o chintesen ă care există peste tot în univers: în oceane,
în râuri, pe mun i, roci, iarbă, flori, arbori, pământ, şi mai ales în soare. Dragostea este o energie
cosmică de o abunden ă şi de o diversitate nemaivăzută. Dumnezeu, care e atât de generos, nu a
decis niciodată ca oamenii să nu o poată găsi decât în anumite locuri ale corpului bărbatului sau
femeii. Altfel ar fi fost o avari ie din partea lui. Dumnezeu este şi mai generos, şi mai larg, El a
distribuit dragostea în toată natura. Ignoran ii, care o caută numai în bărba i şi femei nu o găsesc
tot timpul, în timp ce Ini ia ii, care o caută în spa iu, o găsesc întotdeauna. Dar de milioane de ani
oamenii s-au obişnuit să considere lucrurile altfel, şi nu por să creadă că e posibil de a trăi şi de a
iubi fără să ai înfipte rădăcinile în sol.
Voi căuta i dragostea, bun, dar o căuta i tot timpul acolo unde o caută lumea întreagă, în
aceste locuri cunoscute, ereditare, fantastice - par ele, şi iată că nu este acolo plenitudinea. Poate
există pu in, da, dar câteva particole nu sunt suficiente pentru a hrăni şi a dezaltera cu adevărat
pe cei care ar vrea să bea un ocean întreg. Atunci, aceşti înseta i trebuie să caute în continuare în
altă parte.
De ce să aştep i să găseşti un bărbat sau o femeie pentru a sim i dragostea? Iată de unde
se nasc limitările, nefericirile, dificultă ile, dependen a. Adevăra ii mari Maeştrii, ei înşişi, nu au
putut să trăiască fără dragoste, dar ei o căutau, o găseau şi o luau din spa iu, şi apoi o distribuiau
peste tot în jurul lor. Ei sunt fără încetare înconjura i de dragoste, ei respiră dragoste, ei mănâncă
dragoste, ei contemplă dragoste, ei se gândesc la dragoste fără încetare.De aceea nu au nevoie să
aştepte să le-o dea o femeie: ei o au deja, este acolo, ei sunt plini, e formidabil! Atunci, de ce să o
caute în altă parte? Pentru ce să distrugă aceste senza ii de plenitudine pentru a-şi pune jar pe
cap?
Eu nu sunt împotriva dragostei, din contră, eu spun numai că trebuie să învă a i să o găsi i
peste tot, pentru că dragostea este peste tot. Ca şi roua. Ce este roua? Este apă evaporată în
atmosferă şi care nu devine vizibilă până când nu se condensează diminea a pe plante. Ei da, iată,
roua nu e altceva decât un fel de dragoste condensată... Şi razele soarelui? Un fel de dragoste
proiectată... Totul este dragoste în natură!
Sursa, adevărata sursă a dragostei, este Dumnezeu. Dar nu există mai aproape de noi o
minunată imagine a sursei divine? Ba da, soarele, care e de asemenea o sursă atât de imensă şi
generoasă! Privi i, toată crea ia beneficiază de prezen a sa, pentru că el este cel care, prin
dragostea lui infuzează via ă în ierburi, plante, arbori... Vegetalele sunt continuu expuse luminii
sale şi din ele primim noi, mai departe, via a. De aceea discipolul care doreşte să cunoască ceea
ce este adevărata via ă, adevărata dragoste divină, trebuie să meargă direct spre sursă, spre soare,
şi privindu-l, meditând la el, iubindu-l, făcând că să penetreze din ce în ce mai mult în el însuşi,
ca un fruct expus la soare el primeşte particulele sale de vitalitate pe care le poate distribui mai
departe celorlal i pentru a le da via ă şi a-i lumina. Aceasta este dragostea adevărată, şi nu numai
de a îmbră işa bărba i şi femei şi de a te culca cu ei (ele).
Pentru moment soarele nu vă spune nimic, dar ve i vedea, după ce ve i fi vărsat multe
lacrimi şi după ce a i pierdut pre mul i fulgi şi pene, ve i începe în fine să căuta i această dragoste
a soarelui, pentru că el, cel pu in, nu vă face să suferi i, şi nu vă ia nimic, din contră, el vă dă!
Dar eu ştiu de ce bărba ii şi femeile nu caută dragostea în soare: pentru că nu suferă după el, iar
ei au nevoie de a suferi. Da! Atunci, pentru a găsi aceste suferin e, ei merg să le caute la bărba i
sau femei. Aici, cel pu in, e sigur că o vor găsi, şi de asemenea şi complica iile şi plictiseala...
Toate acestea în soare nu există... Doar dacă sunte i fără pălărie, în acel moment, păzea la
insola ie!

Acum, în elege i-mă bine, prin ceea ce v-am spus nu condamn raporturile sexuale. Rolul
meu este mai dificil decât vă închipui i. Eu sunt un instructor, un ghid spiritual, şi dacă expun
această problemă aşa cum o fac, aceasta este pentru acei care sunt capabili să meargă mai departe
în în elegerea dragostei. Iar ceilal i, să facă ce pot.
Când văd pe cineva care e construit ca un mastodont nu îi spun să trăiască ca un ascet; nu
sunt fanatic. Eu ştiu că problema dragostei şi sexualită ii trebuie rezolvată de fiecare după natura
sa. Deci, pe cei care au posibilită i de a se perfec iona trebuie să-i ajut, să le dau metode, dacă nu,
ei se vor rătăci şi e păcat. Câ i oameni am văzut căutând ceva fără a şti ei înşişi ce caută, şi cum
nimeni nu era capabil să-i lumineze, ei sfârşeau prin a se rătăci.
Dar cei ce sunt căsători i au datorii, so ul so iei, şi so ia so ului. Eu spun că asupra acestei
probleme a raporturilor sexuale, cuplurile trebuie să ia deciziile împreună: nu separat, ci
împreună. Din păcate lucrurile nu se întâmplă aşa. Ori femeia este nefericită pentru că so ul ei
decide brusc să trăiască ca un ascet şi o priveşte ca încarnarea diavolului, ori so ul suferă pentru
că so ia sa face pe sfânta de neatins. E preferabil ca, ambii so i să poată spiritualiza, sublima
dragostea lor, dar cu consim ământul ambilor.
Cum aceste lucruri se în eleg foarte greu, nu ştim cum să procedăm. Mai întâi, repet,
trebuie ca cei doi, so ul şi so ia, să fie de acord; mai departe, ei trebuie să meargă progresiv, să
nu înceteze toată rela ia brusc, dintr-o singură lovitură, pentru că vor cădea bolnavi. Imagina i-vă
pe cineva care fumează patru pachete de igări pe zi: dacă se opreşte brusc din fumat, el va suferi
şi asta va fi infernal. Dar dacă se lasă progresiv, organismul său se va adapta, şi într-o zi el va
putea chiar să se oprească complet din fumat fără a suferi. Ei da, pentru orice trebuie să ştim cum
să procedăm.
Evident, nu sunt aşa de naiv să cred că ce am spus se adresează întregii lumi. La milioane
şi milioane de bărba i, dacă sunt doi sau trei care sunt pregăti i pentru a în elege cu adevărat ce
este dragostea şi să o trăiască. Vede i, e realitatea, trista realitate. Dar aceasta nu e un motiv
pentru a nu-i clarifica pe aceşti doi sau trei pentru a prinde curaj, încredere şi for ă, în loc de a se
înşela, a ezita şi de a se întoarce înapoi pentru a te alătura mul imii celor care sunt slabi, primitivi
şi senzuali. Sunt obligat de a vorbi nu pentru lumea întreagă, ci pentru unii care caută drumuri
noi.

Cap VIII DRAGOSTEA SPIRITUAL , UN MOD SUPERIOR DE A SE HR NI

De ce se caută femeile şi bărba ii? Foamea este cea care îi împinge. Le e foame şi vor să
mănânce. Întradevăr, dragostea e o formă de hrană, o băutură; e comparabilă pâinii, apei,
vinului... A iubi este exact ca şi cum a se hrăni: sunt aceleaşi legi, aceleaşi procese. De aceea v-
am tot spus, dacă nu a i în eles procesul nutri iei, nu-l ve i în elege nici pe cel al dragostei. Cât
timp ve i considera că trebuie să mânca i numai pentru a hrăni corpul vostru fizic, pentru că vă e
foame sau că vă place să mânca i, fără a face nici o muncă pentru a capta particolele eterice ale
hranei, nu ve i fi capabili să capta i aceste particole eterice ale bărba ilor şi femeilor despre care
vă vorbesc; ve i fi obliga i să face i cu ei schimburi grosiere: ve i fi obliga i să vă hrăni i ca o
omidă în loc să vă hrăni i ca un fluture. Da, privi i lec ia pe care ne-o dă natura prin metamorfoza
omizii în fluture.
 Omida este urâtă, umflată, se deplasează cu greu şi nimeni nu doreşte să o vadă. Ca
fiecare creatură, bineîn eles, ea are nevoie de hrană, şi iată că are un mare apetit pentru frunze! Ei
nu-i plac nici florile nici fructele, ci frunzele care sunt indispensabile arborelui, pentru că ele
transformă lumina soarelui. Deci, mâncând frunzele, omida aduce prejudicii arborelui care nu
mai poate produce nici flori nici fructe, şi de aceea oamenii fac totul pentru a o distruge, pe
câmpuri şi în grădini. Iată, deci, via a unei omide...
Dar într-o zi, nu se ştie de ce, omida începe să-şi dea seama că această via ă nu e atât de
grozavă. Ea vede trecând pe cer fluturi atât de frumoşi, colora i, uşori, fa ă de care ea se simte
urâtă şi dezgustătoare; ea în elege de asemenea că e dăunătoare şi că acesta e motivul pentru care
oamenii vor să o distrugă. Atunci, se decide să se schimbe, să devină ceva bun şi intră în
medita ie... Ea începe să-şi pregătească un adăpost, pentru că are nevoie să fie liniştită, şi pentru
aceasta ea secretă un lichid care, solidificându-se, devine un fir rezistent... şi iată mătasea!
Mătasea e un produs al omidei, şi dacă este aşa pre ioasă, este pentru că a fost pregătită într-o
stare meditativă şi spirituală!... În tot cazul, veşmintele de mătase sunt o bună protec ie împotriva
fluidelor rele, ca şi veşmintele de in.
Deci, omida intră într-o medita ie profundă... atât de profundă că adoarme. Şi iată că în
subconştientul ei - pentru că ea are de asemenea un subconştient - toate for ele şi energiile încep
să lucreze asupra acestei imagini care a impresionat-o atât de mult, imaginea fluturelui. Îentru că
adevăratele transformări nu sunt niciodată realizate de gândire, în conştient, ci prin for ele
subconştientului; de aceea când vre i să ob ine i realizarea unei dorin e trebuie să şti i cum să
coborâ i în subconştientul vostru pentru a depune imaginea pe care dori i să o realiza i, dacă nu,
nu se ştie cât timp va trebui pentru această realizare. Numai for ele subconştientului au o foarte
mare putere asupra materiei.
Iată că după câtva timp, din coconul unde s-a închis omida iese un fluture! Trebuie să
descifrăm tocmai acest fenomen pentru a în elege ce ne înva ă Inteligen a cosmică prin această
metamorfoză din omidă în fluture. Până la o anumită vârstă, şi aceasta poate să dureze sute de
încarnări, omul este ca o omidă care are nevoie să mănânce frunze: îşi satisface apetitul în
defavoarea altora, îi murdăreşte, îi sfâşie. Dar în ziua în care, dezgustat de el însuşi, decide să se
schimbe pentru a deveni mai bun, începe să se concentreze, să mediteze şi mai ales să-şi
pregătească un cocon pentru a se proteja... şi acest cocon este aura. Discipolul care
conştientizează puterea aurei şi lucrează asupra ei se transformă în fluture, adică în Ini iat. El
încetează să mai “mănânce” fiin e, aşa cum omida încetează să mai mănânce frunze, şi începe să
se hrănească cu nectar şi polen, adică cu emana iile lor subtile. Vede i, să fii un om obişnuit sau
un Ini iat corespunde la un fel diferit de a se hrăni.
Evident, pentru multe “omizi”, această metamorfoză nu este încă posibilă. Ele vă vor
spune că lucrurile trebuie să rămână aşa, că natura le face aşa de miliarde de ani. Ele nu ştiu că ar
putea deveni fluturi, fiin e înnaripate, că s-ar putea hrăni cu elementele cele mai pure.
Bineîn eles, va trebui să ne hrănim etern, dar există hrană şi hrană, şi diverse feluri de a ne hrăni.
În loc de a face cu creaturile schimburi grosolane, inestetice, dezgustătoare chiar, putem face
schimburi subtile, ca şi fluturele, fără a murdări sau a distruge nimic: să ne dăruim reciproc multă
iubire, dar fără a coborî, fără a mânca frunzele.
Câ i tineri băie i şi fete vin să mi se destăinuie că după anumite experien e pe care le-au
făcut, nu mai este ca înainte, se simt îngreuna i, trăiesc greu... Atunci iată ce le spun: “Nu vă
mira i, dar starea voastră interioară este exact a unuia care a mers pe mai multe drumuri: v-a i
atins şi v-a i murdărit veşmintele eterice, astrale, mentale.” Da, aceste experien e au lăsat în
subconştientul lor amprente, invizibile desigur, dar reale, şi când vor să facă un efort în plan
spiritual, ei se simt împiedica i, supraîncărca i, re inu i în spate. Înainte ei se sim eau uşori,
dilata i, ferici i, aveau încredere în ei înşişi, în timp ce acum sunt un pic chirci i şi ruşina i. Şi to i
spun: “Nu ştiam că va fi aşa. Dacă aş fi ştiut!”
Ei da, în lumea întreagă băie ii şi fetele nu ştiu ce-i aşteaptă dacă se lansează în anumite
experien e. Dar nici nu-i interesează să ştie. Ei vor numai plăceri, să guste senza ii, să fie ferici i,
cum se zice; şi iată că nu-i aşteaptă tot timpul fericirea, ci ruşinea, regretul, ceva apăsător,
obscur. Şi aceasta este una din cele mai mari triste i ale omenirii: ignoran a în care trăieşte
tineretul. Apoi, când aceşti tineri vin aici în Fraternitate, ei în eleg că trebuie să cunoască unele
adevăruri, că trebuie să respecte unele legi, şi se decid să nu mai trăiască ca înainte. Da, dar cum
să elimine urmele a ceea ce au trăit? Trebuie ca în fiecare zi să se spele, să se purifice, să lucreze
cu lumina, să se roage, să mediteze, să se lege de Cer. După un anumit timp, nu prea repede, ei
încep să vadă totul mai clar şi încep să avanseze.
Cu cât tineretul acceptă să fie luminat, instruit şi bine povă uit de Ini ia i, cu atât nu se
grăbesc să se arunce în experien e inutile şi periculoase! Iar apoi, Cerul le va trimite tuturor
băie ilor şi fetelor pe aceea sau acela care le convine. În orice caz, nimeni nu mă acuză că duc
tineretul în eroare! Privi i în ce stare se află to i aceşti băie i şi aceste fete care au făcut atâtea
experien e premature! Ei ar vrea să fie veseli şi voioşi, dar se prefac numai. Sim im că nu mai au
aceeaşi inspira ie, că ceva s-a spart în ei. Ar fi trebuit să o ştie: cine provoacă în sine erup ii
vulcanice, nu rămâne fără consecin e. În unele păr i ale structurii fizice a fiin ei se produc
explozii, rupturi, cheltuieli formidabile a unei chintesen e de valoare inestimabilă.
Ve i spune: “Dar nu trebuie să ne bucurăm, nu trebuie să avem nici o plăcere?” Ba da, dar
trebuie să şti i când şi în ce fel. Totul poate deveni minunat şi magnific când şti i cum să
în elege i şi cum să ac iona i. De câte ori v-am spus: for a sexuală e o energie pe care putem să o
comparăm cu petrolul. Ignoran ii şi neîndemânaticii sunt arşi - această for ă le arde chintesen a -
în timp ce acei care ştiu să o utilizeze, Ini ia ii, zboară în spa iu. Vede i, idio ii sunt arşi şi
inteligen ii zboară în spa iu! Nici o imagine nu rezumă aşa de bine această problemă a for ei
sexuale. Atunci de ce să nu zburăm în spa iu până la stele şi să cunoaştem totul, în loc să fim tot
timpul arşi?
Nu am negat niciodată că sunt lucruri bune în dragostea fizică. De vreme ce Inteligen a
cosmică a făcut lucrurile aşa, eu nu o voi critica. Nu, dar Inteligen a cosmică a prevăzut de
asemenea o evolu ie pentru umanitate în toate domeniile. Oamenii din epoca noastră sunt din ce
în ce mai indigna i împotriva unor anumite manifesta ii de violen ă şi de cruzime care erau
considerate normale acum câteva secole; acum sunt declarate nedemne de om. Atunci, de ce să
nu existe şi o evolu ie în domeniul dragostei?
Pentru cei ce ştiu să citească, această evolu ie este înscrisă într-o pagină a marii căr i a
naturii vii: în povestea omizii şi fluturelui. Şi nu este singurul exemplu. Studia i şi via a
albinelor. S-a scris mult despre albine, despre organizarea societă ii lor, despre moravurile lor,
dar despre ce reprezintă din punct de vedere simbolic, nu se cunoaşte mare lucru. Albinele culeg
nectarul şi polenul florilor din care ele prepară o hrană delectabilă, mierea. Simbolic, această
muncă este cea a Ini ia ilor sau a discipolilor avansa i care iau de la fiin ele umane pe care le
frecventează elementele cele mai pure, mai subtile pentru a face o miere care va hrăni îngerii. La
fel cum albina nu mănâncă flori, Ini iatul, în loc să mănânce oameni, cum fac majoritatea
oamenilor, nu ia de la ei decât ce este mai spiritual. Gra ie cunoştin elor sale alchimice, el
prepară în inima sa, în sufletul său, o chintesen ă, o hrană, un parfum delicios pe care îngerii vin
să le culeagă.
 Iată ce reprezintă albina: un Ini iat. În fiecare suflet uman, chiar şi în cele criminale,
Ini iatul găseşte elemente divine, şi din toate aceste chintesen e produce mierea spirituală. O
fiin ă care ştie să transforme, să sublimeze, să ilumineze totul, prepară mierea. E o albină, stupul
e în el, el face mierea din elementele cele mai pure, cele mai subtile care se degajă din el:
emana iile sale.
Toate fiin ele umane sunt chemate să extragă această chintesen ă pentru a o transforma în
interiorul lor. Trebuie să înve e să o facă, şi pentru aceasta trebuie să lucreze cu intelectul, inima
şi voin a, pentru că cu aceste trei elemente putem realiza orice în alambicul interior. Iată
adevărata alchimie. Marii Ini ia i, care sunt adevăra i alchimişti, nu învă au decât aceasta: cum să
devii ca o albină, cum să extragi ceea ceea ce e mai bun din tot ce se găseşte în natură şi mai ales
în fiin ele umane; ei îi privesc, ei le vorbesc, fiecare fiin ă umană este o floare pentru ei. Da, e
minunat, şi această filozofie este scrisă în natură. Acolo au descoperit-o Ini ia ii.
Bucuria, adevărata bucurie nu se găseşte în rela iile fizice. Privi i, de exemplu, doi
îndrăgosti i la început: ei nu s-au îmbră işat încă, dar ce bucurie, ce inspira ie trăiesc! Ei se scoală
şi se culcă numai cu gândul că celălalt există, că îl va întâlni, că îi va vorbi, ei devin poe i. Ei îşi
scriu un pic, îşi dau petale de trandafiri care sunt ca nişte talismane pentru ei... Dar când încep să
se îmbră işeze, să se culce împreună, s-a terminat cu toate aceste subtilită i, nu se mai bucură aşa
ca înainte, nu se mai gândesc unul la altul ca înainte, şi iată că apar dificultă ile, reglările de
conturi. Înainte, erau în paradis. Atunci de ce nu au prelungit această fericire mai mult?
Eu ştiu ce îmi ve i spune: că nu putem la nesfârşit să ne hrănim în doze homeopatice cu
surâsuri, cu cuvinte, că avem nevoie de ceva mai substan ial. Bun, dar mai departe să nu fi i
supăra i şi să nu face i reproşuri nimănui: mânca i ciorba pe care v-a i preparat-o, asta e tot. De
vreme ce nu vre i să trăi i în lumină şi poezie, de vreme ce vă trebuie ceva mai substan ial, eu nu
sunt contra, dar vă avertizez de ce vă aşteaptă.
Eu nu for ez pe nimeni, mă mul umesc să explic. Învă ătura mea e ca o masă pe care am
pus tot ce există ca fructe, legume, peşte, brânză... Toate alimentele pământului sunt aici, dar
aceasta nu înseamnă că fiecare trebuie să mănânce din toate. Da, sunt obligat să vă prezint toate
adevărurile, toate metodele, toate solu iile, dar fiecare trebuie să aleagă ce îi convine stomacului
său.

Cap IX UN TRANSFORMATOR AL ENERGIEI SEXUALE: IDEALUL ÎNALT

Am fost des întrebat des dacă e preferabil să trăieşti în castitate sau, din contră, de a avea
rela ii sexuale. În realitate, nu aşa trebuia pusă întrebarea; e imposibil de a spune într-un fel
general ce este bun şi ce este rău... Totul depinde de persoană. A trăi în castitate, în abstinen ă,
poate să dea rezultate foarte proaste, dar de asemenea rezultate foarte bune. Abstinen a poate să-i
facă pe unii isterici, nervoşi, bolnavi şi pe al ii puternici, echilibra i, şi să le priască. A da frâu
liber instinctului sexual le poate face bine la unii şi le poate face rău la al ii. Nu trebuie să clasăm
lucrurile spunând: “Acesta e bun... acesta e rău.” Binele şi răul depind de un alt factor: cum
utilizăm for ele, cum le dirijăm. Nimic nu este nici bun nici rău, dar devine bun sau rău.
Problema este de a şti de la început care e idealul vostru, ce vre i să deveni i. Dacă vre i
să face i mari descoperiri în lumea spirituală, evident, sunte i obliga i să micşora i numărul
anumitor plăceri sau chiar de a renun a complet învă ând să vă sublima i for a sexuală. Dar dacă
nu ave i acest înalt ideal, e o prostie a te re ine, a fi cast, a fi virgin, şi chiar pute i să vă
îmbolnăvi i pentru că eforturile voastre nu servesc la nimic. Nu e în elept ca în acest domeniu să
dai aceleaşi sfaturi şi aceleaşi reguli la to i.
 Vine cineva să mă vadă şi îmi spune: “Maestre, nu cred că e bine pentru mine să mă
căsătoresc şi să am copii pentru că vreau să merg pe calea spiritualită ii.” Şi când mă uit la
constitu ia sa, structura sa, îi răspund: “Nu, e mai bine pentru d-voastră să vă căsători i, altfel va
fi înspăimântător, ve i fi nefericit şi to i ceilal i vor fi indispuşi.” Şi altul care vrea să se
căsătorească, se întâmplă câteodată să-i spun: “Căsători i-vă dacă vre i, dar trebuie să şti i că nu
sunte i construit pentru căsătorie şi că ve i suferi.” Mul i băie i şi fete nu se cunosc şi nu ştiu ce
trebuie să facă. Fiecare vine pe pământ cu un program de îndeplinit. Nu este el cel care poate să
decidă asupra tendin elor şi instinctelor sale.
Explica i, de exemplu, unei pisici că trebuie să devină vegetariană şi că nu mai trebuie să
mai prindă şoareci, ea vă va asculta şi va face: “Miau” adică: de acord, am în eles, e o
promisiune. Dar în timp ce îi predica i, iată că aude un mic zgomot: e un şoarece care chi ăie...
Imediat pisică vă părăseşte, dar fără nici o remuşcare, pentru a se arunca asupra şoarecelui. Poate
v-a ascultat aten ionarea, poate v-a făcut o promisiune... Acum, revine, lingându-se pe bot, şi mai
spune: “Miau”, adică: e peste puterile mele (da, traducere literară!) nu pot să-mi schimb natura
de pisică de la o zi la alta. Deci, cât sunt încă pisică, voi mânca şoareci.
Acum, acestea nu înseamnă că nu trebuie să face i eforturi pentru a sublima for a sexuală.
Numai că, v-am explicat deja, nu ve i putea lupta contra ei; dacă încerca i, ea vă va zdrobi. Deci,
iată cum trebuie să face i: trebuie să ave i un asociat foarte puternic căruia să-i trimite i această
for ă, şi el, gra ie ştiin ei sale alchimice, reuşeşte să o transforme în sănătate, frumuse e, în
lumină, în dragoste divină. Acest asociat este un înalt ideal, o idee fundamentală cu care trăi i, pe
care o nutri i, care vă hrăneşte şi ea va transforma această energie, nu voi. De aceea, cel care nu
are un ideal spiritual nu va reuşi niciodată, şi aceluia nu putem să-i dăm decât acest sfat: găseşte
repede pe cineva şi căsătoreşte-te, dacă nu, vei fi un pericol public, vei plictisi pe toată lumea.
Vede i, nu vă îndrum în aventuri incerte, ci vă prezint foarte clar problema. Dacă nu ave i
dorin a de a deveni o fiin ă magnifică, un conductor al luminii, un binefăcător al umanită ii,
niciodată nu ve i ajunge să sugruma i această for ă; atunci, da- i-i o finalitate, căsători i-vă, face i
copii. Dar dacă ave i acest înalt ideal, ar fi păcat să abandona i Cerul pentru a satisface un so sau
o so ie pe care, de altfel, nu o ve i satisface niciodată, orice ve i face. Din contră, merită să face i
efortul de a lucra pentru un ideal înalt, pentru că aceste energii îl vor alimenta, îl vor hrăni şi îl
vor întări. Da, dacă la un moment dat ve i sim i un impuls sexual vă ve i concentra asupra acestui
ideal, iar această energie va urca până la creier pentru a-l alimenta şi, câteva minute mai târziu
ve i fi liber, ve i avea victoria.
De câte ori v-am vorbit de importan a faptului de a avea un înalt ideal! Ei bine, iată astăzi
încă o aplica ie neaşteptată în domeniul sexual. Face i să conveargă toate energiile spre o idee
sublimă şi nu numai spre plăcere: ele vă vor servi şi vor contribui la realizarea acestei idei. De
când vă vorbesc de înaltul ideal nu a i în eles ce puternic transformator de energii reprezintă.
Numai că, problema este de a şti cum putem avea un înalt ideal, cum îl putem face să se nască şi
cum să-l alimentăm.
În realitate, e simplu. Vre i să vă ameliora i, să fi i mai în elept, mai strălucitor, mai pur,
mai puternic?... Trebuie să vă consacra i timp pentru a dori şi a vizualiza aceste calită i. Vă
imagina i că sunte i înconjura i de lumină, că emana i dragoste pentru lumea întreagă. Pu in câte
pu in imaginile acestor calită i pe care le forma i devin vii, ele ac ionează asupra voastră, ele vă
transformă pentru că ele lucrează să atragă din univers elementele potrivite pentru a vi le infuza.
Desigur, e necesară multă muncă şi mult timp pentru a ajunge la un rezultat, dar când a i ob inut
acest rezultat, nu vă mai pute i înşela: sim i i deasupra voastră o entitate vie care vă protejează,
vă instruieşte, vă purifică, vă luminează şi care, în momentele dificile vă aduce elementele de
care ave i nevoie. Trebuie mai întâi să formezi această perfec iune, mai întâi în lumea mentală, şi
apoi, mai departe, ea va coborî pentru a se concretiza în materie.
În elege i-mă bine: nu sunt aşa de limitat sau de fanatic cum poate crede i. Sunt larg,
foarte larg. Numai că, datorită sarcinii mele de instructor, am fa ă de voi datoria de a vă arăta ce
este mai bun. “Da, dar nu putem să vă urmărim!” Nu-i nimic, ve i reuşi într-o încarnare viitoare;
nu trebuie să vă sinucide i sub pretext că nu ob ine i rezultatele pe care le dori i. Eu trebuie să vă
arăt noile posibilită i, noile drumuri, să vă spun cum să vă angaja i pe ele; dar dacă pentru
moment nu pute i, nu o să vă iau de gât pentru aceasta. Sarcina mea este să vă dau explica ii, mai
departe fiecare trebuie să aleagă, după natura şi temperamentul său, după gradul său de evolu ie.
Dacă Cerul mi-a dat această sarcină cu voi, e pentru că ştie că sunt larg şi că nu vă voi
duce în eroare. Acum, dacă cineva nu e capabil, nu e dotat, nu e vina mea, e pentru că nu a lucrat
în încarnările precedente, şi acum are mari dificultă i. Dar celor care sunt pregăti i trebuie să le
dau mijloace de a merge mai departe. Dacă nu vi le dau eu, cine altcineva le va da ?
Dragostea este pre ioasă, esen ială, dar pentru a o întări, a o proteja, a o face durabilă
trebuie să dimina i manifestările fizice. Numai că, trebuie să şti i că e foarte periculos să
renun a i la o bucurie fără a o înlocui cu o altă bucurie, pentru că aceasta se reflectă dureros
asupra sistemului nervos. Pentru a nu suferi reac ii negative, trebuie înlocuită o plăcere printr-o
altă plăcere, mai spirituală.
În Ştiin a ini iatică se spune că o renun are nu e o privare ci o înlocuire, o transpunere
într-o altă lume. Aceeaşi activitate continuă dar cu materiale mai pure, mai luminoase. Când se
spune că trebuie să renun ăm, să facem sacrificii, nu e decât un fel de a vorbi. În realitate, nu
trebuie să ne privăm, nu trebuie să renun ăm, ci numai să ne deplasăm, adică să facem sus ceea
ce făceam jos: în loc să bem apă dintr-o mocirlă cu microbi, trebuie să bem apă dintr-o sursă
pură, cristalină. A nu bea, e moartea. Un adevărat Maestru nu se privează de nimic: el mănâncă,
bea, respiră, iubeşte, dar în regiuni, în stări de conştiin ă necunoscute pentru omul ordinar.
Metoda pe care oamenii o practică în general pentru a se debarasa de dorin a de a fuma, a
bea sau de a merge cu femei (a suprima un obicei fără a-l înlocui cu altul) este extrem de
periculoasă: ea îi dezaxează şi îi aruncă în vid. Lor le trebuie o compensa ie, trebuie înlocuită o
dorin ă inferioară printr-o dorin ă superioară. De aceea gândi i-vă bine de fiecare dată când vre i
să renun a i la o nevoie care e puternică în voi, pentru că e o decizie foarte gravă. Trebuie
înlocuită această nevoie. Astfel, pentru a fi satisfăcut ve i continua să mânca i, să be i, să iubi i
sau să trăi i, dar într-o stare care nu vă expune aceloraşi pericole. Dacă nu înlocui i nevoile
voastre, ve i sucomba.
Dacă un Ini iat nu va găsi bucuria, plăcerea suficient de sus, în medita iile sale,
contempla iile sale, felul său de a trăi, dragostea sa pentru oameni, nu va putea învinge niciodată:
pentru că Ini ia ii sunt construi i ca toată lumea. Numai gra ie dragostei lor formidabile pentru un
înalt ideal pot sublima energiile lor.
Nu lupta i niciodată împotriva instinctului sexual numai prin voin a voastră. Pentru a
învinge, trebuie să apela i la for ele celeste, adică la un înalt ideal, o dragoste formidabilă pentru
perfec iune, pentru puritate, pentru frumuse e. Dacă nu ave i acest înalt ideal, dacă nu iubi i via a
divină, via a perfectă, nu lupta i contra for ei sexuale: ve i fi înfrânt. Refularea nu e o solu ie în
problema sexualită ii, pentru că refularea nu e altceva decât refuzul de a da for ei sexuale o ieşire
normală, fără a avea în cap o idee, un ideal care lucrează în planurile superioare pentru a sublima
această for ă.
Pute i avea încredere în mine, eu cunosc problema. Nu v-am spus nimic ce nu am
verificat mai întâi, şi pentru că am verificat toate aceste mari legi am dreptul să vă vorbesc. De
mai mult de patruzeci de ani vă dau puncte de vedere care, dacă le ve i în elege cum trebuie, nu
vă vor aduce pagube. Toată via a mea n-am făcut decât experien e asupra mea pentru a studia şi a
găsi cele mai bune metode, şi gra ie acestor experien e pot să vă fiu acum extrem de util. Dar
dacă nu ave i încredere în mine, dacă vă e frică că ve i fi nefericit aplicând aceste metode, nu le
aplica i; eu n-am nimic împotrivă, dar cei care vor suferi ve i fi voi. Într-o zi vă ve i da seama cît
a i fost de stupizi de a ac iona cu uşurin ă, pentru că nu a i văzut unde era interesul vostru
veritabil.

Cap X A DESCHIDE DRAGOSTEI UN DRUM SPRE ÎNALT

Ini ia ii ne înva ă că la începutul lumii exista numai Absolutul, pe care tradi ia

kabbalistică îl numea Ain Soph Aur, adică Lumina fără de sfârşit. Entitate incognoscibilă, de
neconceput, putem spune numai că El era Fiin a şi Nefiin a - numai liniştea ar fi putut să o
exprime. Con inea atotputernicia, şi când a vrut să Se manifeste, a emanat o parte din El însuşi.
Dar pentru ca această manifestare să fie posibilă, El a trebuit să se polarizeze în pozitiv şi
negativ, masculin şi feminin, pentru că fără polarizare, nu se poate manifesta. Deci prin
polarizare au apărut cele două principii, şi cu aceste două principii Dumnezeu a creat totul. Ar fi
prea lung să explic această problemă, dar în câteva cuvinte s-ar putea spune că lumea subtilă,
organizată şi luminoasă, emanată din Absolut este lumea “crea iei”, Spiritul, Cerul; şi la rândul
său această lume a crea iei s-a condensat, concretizat în etape succesive pentru a da lumea
“formării”, materia, planul fizic.
Pentru a exprima acest adevăr, unul dintre cei mai mari Ini ia i, Hermes Trismegistul a
lăsat această frază: “Tot ceea ce este jos este ca şi ce este sus.” El a vrut să arate că dacă ştim să
ra ionăm corect şi să în elegem ceea ce este jos, în planul fizic, vom putea cunoaşte ceea ce este
sus, adică în domeniul Ideilor, domeniul for elor, puterilor, a tot ce este invizibil şi subtil. De
vreme ce în planul fizic bărbatul şi femeia sunt reflectarea acestor două principii masculin şi
feminin care există în înalt, trebuie să concluzionăm că - contrar a ceea ce înva ă religia creştină,
pentru care Dumnezeu are numai un Fiu - Dumnezeu, care este principiul masculin, posedă de
asemenea polul său feminin, adică El are o So ie.
În toate religiile, Dumnezeu, Spiritul cosmic are o So ie; în Kabbala se numeşte Shekina.
Da, So ia lui Dumnezeu este Natura; şi Spiritul cosmic şi Natura au copiii. În toate religiile
găsim această Trinitate: în India, cu Brahma, Prakriti şi Prusha; în religia egipteană, cu Osiris,
Isis şi Horus. Numai religia creştină face excep ie. De ce? Pentru că, după o opinie eronată care e
răspândită, tot ceea ce este masculin este perfect şi tot ce este feminin nu este. Adesea, în trecut,
ta ii erau furioşi dacă li se năştea o fată. Şi de asemenea, pentru mul i creştini, femeia e o crea ie
a diavolului pentru că ea l-a sedus pe Adam. Aici, de asemenea, nu s-a în eles ce scrie în Biblie,
şi această eroare trebuie îndreptată. Dumnezeu are o So ie, altfel nu am fi fost crea i după chipul
şi asemănarea sa. Fără principiul feminin, nu ar fi fost crea ie, pentru că nimic în natură nu poate
trăi şi înflori fără participarea celor două principii. Deoarece suntem crea i după chipul lui
Dumnezeu trebuie să-i redăm locul său principiului feminin, care este, la fel, splendoare şi
perfec iune.
Dar să revenim la cele trei persoane ale Sfintei Treimi reprezentată în religia creştină de
Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Primul principiu reprezintă puterea, Sursa întregii vie i. Al doilea
principiu, Cristos, reprezintă lumina, inteligen a. Şi al treilea principiu, Sfântul Duh este focul
dragostei.
 Dacă se spune în Scripturi că toate păcatele sunt iertate cu excep ia celor împotriva
Sfântului Duh este pentru că păcatul împotriva Duhului Sfânt este păcatul împotriva dragostei.
Creştinismul n-a ştiut să explice ce este cu această crimă împotriva Sfântului Duh şi de ce nu e
iertată, dar astăzi vreau să vă luminez în această problemă şi îmi asum responsabilitatea.
În via ă, toată lumea spune că dacă ne lipseşte inteligen a sau voin a nu vom avea decât
eşecuri şi deziluzii. Dar lumea îşi imaginează că, dacă în domeniul dragostei nu avem manifestări
juste, nici convenabile, nu e prea grav, nu putem suferi eşecuri, nu comitem nici o crimă. Ei da,
tocmai. Să fii prost, e grav, să fii slab, de asemenea, dar să faci dragoste ca un animal, aceasta nu
e prea grav?... Ei bine, iată un ra ionament stupid. Tocmai această greşeală nu e iertată, pentru
că consecin ele ei sunt deplorabile; pentru ea nu avem scuză, suntem pedepsi i şi trebuie să
plătim. Ve i spune: “Să plătim? Dar în ce fel?” Din moment ce trăi i anumite senza ii, din
moment ce vă permite i anumite plăceri, aceasta semnifică că vă arde i materiale, şi deci că
sunte i pe cale de a plăti.
Toată manifestarea fiziologică e o combustie. Deja, chiar gândind, vorbind, ardem
materiale... E şi mai adevărat pentru emo ii: când ave i brusc o mare bucurie sau un mare necaz
sunt materiale care ard şi care produc deşeuri, şi va trebui să treacă mult timp pentru a le
recupera. Fiecare manifestare, fiecare emo ie, fiecare senza ie e o cheltuială de materiale şi de
energie. Atunci, cum putem să ne imaginăm că în efervescen a dragostei nu cheltuim nimic, nu
pierdem nimic? Tocmai aici cheltuielile sunt cele mai mari şi e cel mai dificil să le recuperăm,
pentru că am ars în focare toate chintesen ele cele mai utile ale vie ii şi sănătă ii.
Aceasta nu înseamnă că trebuie să suprimăm totul şi să trăim fără dragoste, nu. Problema
este de a trăi o via ă cu bun sim , inteligentă, echilibrată, estetică. Dar când vedem cum se
complac unii în plăcerile fizice fără a încerca să adauge un alt element mai spiritual, ai de ce să
fii mirat sau chiar şocat, pentru că aceasta e o pierdere, o mare pierdere în toate domeniile. Dar ei
nu se gândesc că pierd ceva, şi de altfel, vă spun: “Aceste organe nu se uzează” Desigur, aceste
organe nu se uzează, dar în creier există o materie care se uzează foarte repede, trebuie să o şti i.
Şi acum, creştinii să nu fie şoca i de ce vă voi spune. După ştiin a simbolurilor, Tatăl
Ceresc e legat de creier. Cristos e legat de plexul solar care e adevărata inimă. Cât despre Sfântul
Duh, este legat organelor genitale. Pentru prima oară vă relevez acest mister: Sfântul Duh este
legat dragostei şi organelor sexuale. Deci, pentru a nu comite greşeli şi a fi pedepsi i, trebuie să
învă a i atitudinea bună pe care trebuie să o ave i privind aceste organe pe care Dumnezeu ni le-a
dat. Eu cred că nu există ceva mai minunat, mai inteligent, mai profund decât organele sexuale
ale bărbatului şi femeii. Trebuie să le stimăm, să le apreciem, şi chiar să le consacrăm divinită ii.
Chiar dacă for a sexuală se manifestă în organele sexuale într-un fel imperfect, Ştiin a
ini iatică ne înva ă că în realitate această for ă vine din Cer. Eu nu sunt de acord cu cei care
sus in că “dragostea nu este decât o frecare a două epiderme”. Ei se opresc asupra consecin elor,
dar cauza, originea acestei for e este foarte îndepărtată şi de aceea le scapă. În realitate, dacă
această energie n-ar mai veni, nici o frecare nu va mai servi la nimic. Da, dragostea este o for ă
divină care vine din înalt, trebuie deci să avem respect fa ă de ea, să o păstrăm şi să ne gândim
chiar să o întoarcem spre Cer, în loc să o trimitem în Infern unde ea e capturată şi utilizată de
monştri, de larve, de elementali. Trebuie să o putem retrimite, dar e o întreagă ştiin ă şi oamenii
sunt prea grăbi i pentru a se opri şi a o studia; ei nu se gândesc decât cum să se debaraseze cât
mai repede pentru că simt o tensiune teribilă şi că sunt “împinşi” cum s-ar spune... Dar de ce să
nu în elegem că această tensiune este cea mai mare bogă ie?
Trebuie să considerăm fiin a umană ca o clădire de cincizeci o sută sau chiar mii de etaje,
şi vom în elege că o mare tensiune, o mare presiune e necesară pentru ca apa să poată ajunge la
locuitorii ultimului etaj. Bărba ii şi femeile ar trebui să ştie ce este această tensiune pe care o simt
pentru a o utiliza, ei vor reuşi astfel să-şi irige şi să-şi hrănească celulele creierului lor, pentru că
această energie poate urca până la creier prin canalele pe care Inteligen a cosmică le-a amenajat
special. Din cauză că ştiin a încă nu le-a descoperit cu aparatele sale, ea nu ar trebui să nege
existen a lor.
Când bărbatul şi femeia risipesc aceată energie sacră, fără respect, fără dragoste
adevărată, fără voin a de a realiza lucruri sublime, ei comit păcatul împotriva Duhului Sfânt. Şi
în zilele noastre, e păcatul cel mai răspândit. Care sunt bărba ii şi femeile care consideră încă
dragostea ca o for ă care poate să le permită a se restabili, a se recrea, a regăsi drumul spre Cer
şi de a deveni cu adevărat divinită i? Prin dragoste umanitatea se va reîntoarce în Paradis, şi din
păcate, prin dragostea de azi ea se îndepărtează din ce în ce mai mult.
Dar să vă fie clar cel pu in pentru voi, odată pentru totdeauna. După comportamentul pe
care îl adopta i fa ă de dragoste şi fa ă de organele genitale intra i sau nu intra i în armonie cu cu
această Fiin ă Sublimă care este Sfântul Duh cosmic, şi ve i regăsi din nou Împără ia lui
Dumnezeu în voi înşivă, sau, dimpotrivă ve i călca legile sale. Pute i deci trage o concluzie:
aceleaşi organe sunt capapbile să vă facă să coborâ i până în Infern sau pot să vă facă să urca i
până la Cer, aceasta depinde de cum vă orienta i energiile.
E scris în Tabla de Smarald: “Ea urcă de la pământ şi coboară din cer şi îşi primeşte for a
de la lucrurile superioare şi cele inferioare... E for a tare a tuturor for elor...” Iată traseul normal
al acestei for e: de la cer la pământ, şi de la pământ la cer.
Deci, problema nu este de a suprima dragostea, de a o comprima, a o refula, ci de a găsi
metode, mijloace pentru a o manifesta corect. Dragostea e o energie care vine de foarte sus, care
e de aceeaşi esen ă cu soarele, şi omul are sarcina de a primi această energie şi de a o face să
circule în el, pentru a o retrimite apoi spre Cer, de unde a venit.
Atunci când Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia El i-a echipat cu un sistem extraordinar
de canale prin intermediul cărora for a sexuală poate, dacă ştim să o dirijăm, să găsească drumul
spre înalt. Toate aceste instala ii sunt aici, fiecare le posedă, numai că oamenii le-au cam neglijat
şi ele sunt ruginite, astupate, debranşate. Mai mult, cum canalele sunt de natură fluidică, deci şi
mai fine decât cele ale sistemului nervos, numai clarvăzătorii le pot vedea şi discerne traseul pe
care îl urmăresc aceste energii care, venind de foarte jos, se îndreaptă în sus pentru a alimenta
sistemul nervos.
În elege i-mă bine, Ini ia ii nu împiedică această energie să coboare, ei nu încearcă
aceasta. Cei ce o fac sunt un grup de puritani care luptă şi sunt mereu doborâ i la pământ, strivi i,
pentru că luptă contra unui principiu divin, contra for ei solare, contra acestui fluviu care curge
care este Cristos Însuşi, pentru că a spus: “Eu sunt calea, adevărul şi via a”. De când straturi de
impurită i s-au înghesuit în om din cauza pasiunilor sale, din cauza pornirilor sale violente,
această energie nu poate urca, ea se afundă în pământ, se pierde. Dar dacă omul este pur, dacă e
stăpân pe el însuşi, dacă e cu adevărat legat de Dumnezeu, această energie care coboară în
fiecare zi, fără oprire nu se pierde, ea se întoarce spre înalt. E deci o circula ie neîntreruptă...
Când omul va în elege lucrarea lui Dumnezeu şi va vedea cum e construită lumea, că
punctul de plecare este Cerul şi punctul de sosire este Cerul, pământul nu va mai fi pentru el un
obstacol. Dragostea vine din Cer şi trebuie să se întoarcă în Cer. Nu există două, trei, sau patru
feluri de iubire, e tot timpul acelaşi, dar în eleasă şi trăită la nivele diferite. Se spune că
Dumnezeu este dragoste, nu s-a spus niciodată că diavolul este dragoste... Dragostea vine de la
Dumnezeu, şi dacă în coborârea ei nu întâlneşte nici o rezisten ă, ea circulă corect fără a provoca
arsuri sau febră. Dragostea care arde e o dragoste care este împiedicată în drumul său. Iată un
exemplu: sunte i în pat cu febră; această febră este cauzată de impurită ile care împiedică
circula ia sângelui şi a for elor vitale, şi febra este lupta organismului pentru a elimina aceste
obstacole.
Energia sexuală vine de sus, şi problema ce se pune este de a o face să se întoarcă sus. Va
fi posibil când nu o să vă mai preocupa i să căuta i plăcerea, ci munca. Din păcate, oamenii nu au
în eles că energia dragostei nu e numai destinată plăcerii ci ea poate servi trezirii anumitor
facultă i care le vor permite să facă o muncă psihică, spirituală, de cea mai mare importan ă, să
devină conductoare ale acestei for e formidabile care va transforma lumea, care va transmuta
plumbul şi cenuşa în aur, în pietre pre ioase, în diamante. Aceste transformări se vor face prin
for a dragostei, nu prin alte mijloace. Căuta i deci, de acum înainte atitudinea, gândurile,
sentimentele, proiectele pe care trebuie să le ave i pentru ca această energie divină să poată fi
controlată şi orientată.
A venit momentul de a în elege misterele dragostei în lumină, pace, echilibru, bucurie,
minunare şi nu în mari erup ii vulcanice. Pregăti i-vă să face i o muncă divină pentru întreaga
umanitate; aceasta aşteaptă Cerul de la voi: să munci i. Ce face i cu dragostea voastră?... Nu o
păstra i decât pentru plăcerea voastră, de aceea energiile ei devin otrăvuri. Gândi i-vă de acum
înainte să o face i să revină spre sursă şi spune i: “Doamne Dumnezeule, dărui aceste energii
pentru gloria lui Dumnezeu şi venirea Împără iei Tale...”
Care sunt acei bărba i şi acele femei care se gândesc să dăruie dragostea lor Cerului? Ei
cred că schimburile pe care le fac nu îi privesc decât pe ei. Dacă mănâncă, o fac pentru ei, Cerul
nu are ce căuta. Ei da, dar în acel moment Infernul are ceva de făcut. Pentru că acel “eu” pe care
vor să-l satisfacă în senzualitate este deja o parte din Infern. Ei înlătură Cerul sub pretext că ce
fac ei e ruşinos (dar atunci de ce o fac?) şi că cerul nu trebuie să îi vadă, dar de Infern nu se
ascund, nu au ruşine şi de aceea Infernul vine şi mănâncă tot. Chiar Biserica n-a explicat nimic,
se mul umeşte doar să repete: “Creşte i şi vă înmul i i”, şi to i se împerechează în tenebre spre
marea bucurie a Infernului. Se vorbeşte de taina căsătoriei, dar în realitate, chiar dacă oamenii se
căsătoresc urmând anumite reguli, ei se dăstrăbălează cu so ul sau so ia lor, la care invită tot
Infernul. Iată-i împreună într-un pat, încercând tot felul pozi ii pentru a trăi maximum de senza ii
posibile, pentru a se satisface ca nişte animale, şi asta numim sfin enia căsătoriei! Biată
umanitate!
Eu în eleg ca partea fizică a dragostei să fie importantă, şi chiar că poate să ajute la
găsirea păr ii spirituale, dar trebuie să învă a i să le considera i ca un punct de plecare, nu un
scop. Să presupunem că sim i i o atrac ie fizică pentru un bărbat sau o femeie: ei bine, în loc să
vă scufunda i pentru a vă îneca, folosi i această atrac ie ca un punct de plecare de a vă ridica
spiritual. Vi se poate întâmpla, de asemenea, să vede i un spectacol, să citi i o carte, să frunzări i
o revistă care vor declanşa în voi anumite reac ii; în loc să vă lăsa i fura i şi întuneca i, lua i
aceasta ca pe un punct de plecare, o trambulină şi strădui i-vă să vă înăl a i aşa de sus în
contempare divină că, atunci când ve i coborî ve i fi mirat să vede i câtă bogă ie a i adunat, şi
cum ceea ce v-a tulburat v-a servit de fapt ca stimulant, ajutor şi încurajare pentru a progresa.
Dacă sim i i o senza ie care vă tulbură, de ce să vă abandona i ei orbeşte fără a şti unde vă
duce? Aduce i-vă aminte că în Ştiin a ini iatică utilizăm totul; deci, bucura i-vă şi mul umi i
Cerului spunând: “Ah! Ce bucurie, ce şansă, ce binecuvântare astăzi! Iată o situa ie în care toată
lumea îşi smulge părul şi sucombă, dar eu am posibilitatea de a triumfa. Mul umesc Domnului,
am în eles. Deci, între noi doi!” Şi aplica i metodele pe care vi le-am dat. Astfel, vă ve i obişnui
să triumfa i peste tot, nimic nu va putea să vă tulbure nici să vă învingă, ve i deveni tare şi
puternic, ve i deveni o divinitate. Dar, nu, ne lăsăm să mergem orbeşte, pentru că suntem
împinşi. Evident, toată lumea e împinsă... Numai că există diferite direc ii, şi e preferabil să ne
lăsăm împinşi spre înalt.
De unde e venită dragostea umană, dacă nu de la Dumnenzeu Însuşi? Spunem că
Dumnezeu este dragoste, dar nu ştim ce este această dragoste, deosebim dragostea fizică,
dragostea senzuală de dragostea divină. Nu, nu există nici o deosebire, acestea sunt nuan e, e
aceeaşi for ă, aceeaşi energie care vine de foarte sus. Nu ave i încă destulă lumină asupra
numărului 1, indivizibil, inseparabil. Tocmai aceasta este dragostea: numărul 1, este cel care le
produce pe celelalte; 2,3,4 nu sunt decât manifesta ii ale lui 1, nuan e, forme ale lui 1; de aceea
trebuie să ne întoarcem la unitate.
Suntem în multiplicitate, suntem la periferie, şi când vorbim de întoarcerea la unitate,
aceasta înseamnă că trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu, spre această dragoste care este 1.
Când vă spuneam că trebuie să retrimitem dragostea spre Cer, era pentru că dragostea trebuia să
se întoarcă la sursă. Poate n-a i în eles că Dumnezeu este dragoste, cum poate nu a i în eles
cuvântul “unitate” şi că trebuie să ne întoarcem spre unitate. Dar pentru mine e atât de clar!
Unitatea, e Dumnezeu, Dumnezeu este dragoste, trebuie să ne întoarcem spre această dragoste.

CUPRINS

I Dragonul înnaripat..........................................................................................
II Dragoste şi sexualitate....................................................................................
III For a sexuală, condi ia vie ii pe pământ..........................................................
IV Despre plăcere
I Nu căuta i plăcerea, vă va sărăci.............................................................
II Învă a i să înlocui i plăcerea prin muncă................................................
V Pericolele tantrismului...................................................................................
VI Iubi i fără să fi i iubi i....................................................................................
VII Dragostea răspândită în tot universul............................................................
VIII Dragostea spirituală, un mod superior de a ne hrăni.....................................
IX Un transformator de energie sexuală: un înalt ideal......................................
X Să deschidem dragostei un drum spre înalt..................................................