Crs 3. Conceptul de Firma În Economia de Piata
Crs 3. Conceptul de Firma În Economia de Piata
Crs 3. Conceptul de Firma În Economia de Piata
Într-o economie de piaţă, firmele au rol decisiv deoarece dezvoltarea şi puterea economică a
unei ţări depinde de existenţa unor firme puternice, performante şi competitive. În aceste condiţii
rolul firmelor în general şi al firmelor mici şi mijlocii este deosebit de important. Firmele
reprezintă o reuniune de persoane, care acţionează în mod organizat după anumite reguli în mod
clar stabilite şi după cerinţe de ordin juridic, economic şi tehnologic, acţiunile persoanelor fiind
îndreptate în scopul realizării de profit. În funcţie de natura proprietăţii, firmele se clasifică în:
Ca obiect de activitate, firmele acoperă toată gama nevoilor din societate, mergând de la cele
economice şi până la cele sociale, cu condiţia ca în urma activităţilor desfăşurate de firmă să
rezulte profit. Există şi organizaţii care nu au scop lucrativ, sau de obţinere de profit. Acestea
sunt diferite organizaţii publice, fundaţii, asociaţii profesionale, sindicate, etc. Firmele, în
decursul activităţii lor îşi creează, fiecare, o cultură de management proprie. Această cultură
poartă amprenta managerilor din firmă, a tradiţiilor şi a evenimentelor petrecute în firmă în
decursul timpului. Cultura managerială a firmei se caracterizează prin:
⇒ stilul de management adoptat; modul de organizare a activităţilor pentru realizarea
produselor şi a serviciilor,
⇒ comportamentul etic al personalului;
⇒ riscurile pe care le acceptă societatea în domeniul relaţiilor de afaceri pe care le
desfăşoară;
⇒ gradul de implicare în competiţiile în care este angrenată societatea;
⇒ atitudinea pe care o are firma faţă de clienţi, furnizori, grupurile din afară şi salariaţi;
⇒ imaginile pe care le afişează firma şi modul în care îşi promovează aceste imagini.
În prezent societăţile comerciale îşi orientează cultura managerială către realizarea de
performanţă, satisfacerea nevoilor clienţilor (tinzând către încântarea clienţilor prin calitatea
produselor şi serviciilor oferite) şi satisfacerea motivaţională a salariaţilor. Toate acestea se
realizează în cadrul conceptului de dezvoltare durabilă, dezvoltarea durabilă fiind una din
preocupările de bază ale managerilor.
În plus, pe lânga înmatriculare, solicitarea necesitǎ aprobarea din partea unei anume
autoritǎți administrative de stat (exemplu: pentru schimbul valutar Banca Naționalǎ). În cazul în
care aprobarea este acordatǎ, solicitantul primește, pe lângǎ licența comercialǎ, așa-numita
concesionare. Printre exemplele de concesionari se numǎrǎ: producția, repararea, vânzarea și
utilizarea de arme, furnizarea de servicii de comunicații, servicii de taximetrie etc.
În cazul în care:
Doriţi să porniţi o afacere sau deja derulaţi o afacere şi doriţi să o dezvoltaţi?
Doriţi să fiţi unic întreprinzător sau să vă asociaţi cu alte persoane?
Vreţi să verificaţi dacă aveţi calificarea necesară pentru activitatea firmei?
Doriţi să vă protejaţi bunurile personale de creditorii afacerii?
Vreţi să ştiţi să întocmiţi un contract de societate şi un statut?
Vreţi să cunoasteţi cum se constituie şi cât costă diferite modalităţi de organizare
a afacerii?
Va trebui să citiţi cele ce urmează.
În scopul realizării de bunuri sau servicii, printr-un efort comun, în zilele noastre o bună
parte a membrilor societăţilor umane sunt organizaţi în diverse forme de asocieri sau
parteneriate. Nu trebuie să omitem faptul că, totuşi scopul final al pornirii unei afaceri este
obţinerea unui profit, fără de care ea nu va putea să supravieţuiască. Aceasta este răsplata
materială, pe lângă cele de ordin moral şi profesional. Există însă şi alte obiective care se nasc
din grija reală a fondatorilor faţă de nevoile comunităţii, cum ar fi efectuarea de acţiuni
caritabile, culturale, sportive etc., iniţierea lor presupune înfiinţarea unor forme diferite de
organizaţii, numite organizaţii nonprofit.
Odată cu iniţierea unei afaceri apar şi problemele, există riscuri, dacă reuşeşti trezeşti
invidia celorlalţi, dacă nu reuşeşti ţi-ai risipit capitalul pus în joc şi ţi-ai pierdut încrederea în
tine. Dacă peste invidia celor din jur, în cazul reuşitei, putem trece mai uşor, pentru evitarea
riscului nereuşitei trebuie să vedem care sunt cauzele acesteia.
Pentru a identifica exact care este locul întreprinderii private într-o economie de piaţă,
care sunt caracteristicile şi formele ei vom face o scurtă trecere în revistă a formelor de
organizare a întreprinderilor.
Potrivit legislaţiei actuale din România un întreprinzător poate opta pentru una din
următoarele forme de organizare a afacerii: Persoană fizică autorizată; Asociaţie familială;
Organizaţii neguvernamentale: asociaţii, fundaţii, federaţii; Societate comercială; Filiale;
Sucursale; Puncte de lucru; Şi altele.
1
Regii autonome Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale (M. Of. nr. 98 din 8 august 1990)
2
Comercianţi persoane fizice Decretul – Lege nr. 54 din 5 februarie 1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor
activităţi economice pe baza liberei iniţiative, cu modificările şi completările ulterioare (M. Of. nr. 20 din 6 februarie
1990)
3
Societăţi comerciale Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare (M. Of. nr. 33 din 29 ianuarie 1998), Organizaţii cooperatiste Decret-Lege
nr. 66 din 8 februarie 1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugareşti, cu modificările şi
completările ulterioare (M. Of. nr. 23 din 9 februarie 1990), Legea nr. 109 din 10 octombrie 1996 privind
organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit (M. Of. nr. 252 din 18 octombrie 1996),
Ordonanţa de urgenţă nr. 97 din 29 iunie 2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit (M. Of. nr. 330 din 14 iulie
2000).
Persoana fizică autorizată
Patrimoniul aparţine unei singure persoane, care foloseşte direct factorii de
producţie, care conduce şi execută direct activitatea.
Poate fi autorizată să desfăşoare o activitate independentă de comerţ, să
presteze servicii sau să practice o meserie în baza decretului-lege nr.
54/1990 (meşteşugari, ţărani, prestatori de servicii).
Poate fi autorizată să exercite o profesie liberală de medic, avocat, notar,
expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori
imobiliare, arhitect sau alte profesii asemănătoare, desfăşurate în mod
independent.
Nu are personalitate juridică.
Asociaţia familială
Patrimoniul aparţine membrilor unei familii cu gospodarie comună, care
sunt fie numai proprietari sau sunt atât proprietari cât şi lucrători .
Nu are personalitate juridică.
Asociaţii fundaţii, federatii
Desfăşoară activităţi de interes general, în interesul unor colectivităţi
locale sau în interesul propriu al membrilor.
Persoane juridice fără scop patrimonial.
Asociaţia - se constiuie de către trei sau mai multe persoane care pun în
comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau
aportul lor în muncă.
Fundaţia - se constiuie de către una sau mai multe persoane care pun în
comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, în bunuri sau
natură, a căror valoare totală să fie de cel puţin 100 de ori salariul minim
brut pe economie, la data constituirii fundaţiei.
Federaţia – se constituie prin gruparea a două sau mai multe asociaţii sau
fundaţii. Au personalitate juridică proprie.
Cooperativa
Dreptul de proprietate asupra patrimoniului aparţine mai multor persoane,
care prin actul de constituire devin sub anumite forme şi coparticipanţi la
conducerea sa.
Se constituie de către mai multe persoane particulare care au mai multe
interese comune.
Drepturile fiecărui membru asociat la gestiune sunt egale, iar profitul se
împarte doar între aceştia, proporţional cu participarea lor la activităţi şi nu
în funcţie de aportul la capital.
Putem întâlni în funcţie de obiectul de activitate: cooperative de consum,
de producţie, de desfacere sau de credit.
Societatea comercială
Se constituie ca persoana juridică, conform Legii nr. 31/1990 4 republicate,
prin asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, pentru
a efectua acte de comerţ.
4
Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
32/1997, aprobata si modificata prin Legea nr. 195/1997 si publicata in M. Of. nr. 33 din 29 ianuarie 1998
Dobândeşte personalitate juridică de la data înregistrării în registrul
comerţului.
Societăţile comerciale se pot constitui în una din următoarele forme juridice:
societate în nume colectiv (SNC);
societate în comandită simplă (SCS);
societate pe acţiuni (SA);
societate în comandită pe acţiuni (SCA);
societate cu răspundere limitată (SRL).
Filialele:
Sunt entităţi cu personalitate juridică.
Se înfiinţează într-una din formele de societate enumerate mai sus.
Vor avea regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit.
Sediile secundare :
societate comercială poate să deschidă în aceeaşi localitate cu sediul principal
sau în alte localităţi, dezmembrăminte sub diferite forme: sucursale, depozite,
magazine, agenţii etc.
Cele cinci forme de societăţi comerciale amintite mai sus se grupează în societăţi de
persoane (SNC, SCS), de capital (SCA, SA) şi societăţi de persoane şi capital (SRL).
Societatea în nume colectiv
Se întemeiază pe încrederea reciprocă a asociaţilor, de obicei membrii ai
aceleiaşi familii.
Primează în acest tip de societate elementul personal şi nu capitalul adus de
asociaţi.
Avantajul acestei forme de societate este că legea nu prevede condiţii
restrictive cu privire la numărul de membrii şi la mărimea capitalului social. Aceasta
putându-se constitui şi cu doi membrii şi un capital social minim posibil
Societatea în comandită simplă
Reuneşte două categorii de asociaţi: asociaţii comanditaţi şi comanditari.
Comanditaţii – asociaţii care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii şi
sunt elementul activ al societăţii, ei dispun de administrarea societăţii, desfăşoară activităţi
comerciale, prestează munca.
Comanditarii – asociaţii care răspund numai în limita aportului lor la capitalul social,
nu participă la conducerea societăţii şi nu intervin în relaţiile cu terţii.
Nu există condiţii restrictive cu privire la mărimea capitalului social şi la
numărul de asociaţi.
Societatea în comandită pe acţiuni
La acest tip de societate întâlnim, de asemenea, cele două categorii de
asociaţi: asociaţii comanditaţi şi comanditari, cu aceleaşi atribuţii, drepturi şi
obligaţii ca şi în cazul societăţii în comandită simplă.
Sunt stabilite prin lege condiţii restrictive cu privire la mărimea capitalului
social, care nu poate fi mai mic de 25 milioane şi la numărul de asociaţi, care
nu poate fi mai mic de 5 persoane.
Capitalul social este divizat în acţiuni.
Ca şi mod de constituire, funcţionare, dizolvare şi lichidare, societatea în
comandită pe acţiuni seamănă cu societatea pe acţiuni.
Societatea pe acţiuni
Este forma tipică a societăţilor de capital.
Acţionarii sunt cei care constituie societatea şi sunt obligaţi numai la vărsarea
aportului ce reprezintă acţiunile lor.
Obligaţiile sociale sunt garantate doar cu patrimoniul social.
Acţionarii nu sunt consideraţi comercianţi, ei nu au faţă de terţi nici o
răspundere.
Legea a stabilit la fel ca şi la societatea în comandită pe acţiuni, condiţii
restrictive cu privire la mărimea capitalului social, care nu poate fi mai mic de
25 milioane şi la numărul de asociaţi, care nu poate fi mai mic de 5 persoane.
Este cea mai întâlnită formă pentru societăţile mari, fiind destinată
întreprinzătorilor care au nevie de capitaluri mari pentru derularea afacerii,
capitaluri, pe care averea unor persoane, limitate ca număr, nu le poate pune la
dispoziţie.
De cele mai multe ori utilizează economiile publicului larg, pe care le
absoarbe prin cumpărarea de acţiuni de către acesta. Astfel, un individ oricât
de neînsemnată ar fi forţa sa economică are ocazia să participe la viaţa
comercială.
Întreaga putere aparţine AGA, în cadrul acesteia fiecare acţionar deţine o
putere proporţională cu numărul de acţiuni proprii.
Acţionarii mari sunt şi cei care decid asupra modului în care acţionează şi e
condusă firma.
Actele constitutive
Actele constitutive ale societăţilor comerciale sunt contractul şi/sau statutul.
Statutul
este documentul în care se prezintă modul de organizare şi funcţionare al
societăţii.
Contractul de societate
este documentul în care se prezintă o serie de date cu privire la sediu, obiectul
de activitate, mărimea capitalului social şi structura acestuia.