Coordonator:

Maia BĂNĂRESCU
Avocat al Poporului pentru protecția drepturilor copilului,

RAPORT TEMATIC

INCLUZIUNEA SOCIALĂ A COPIILOR CU

TULBURĂRI DIN SPECTRU AUTIST
ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Executor : Elena DRAGHICI

Consultant superior, Direcția Drepturile Copilului

Chișinău, 2016
1
INTRODUCERE

"Copiii sunt cea mai valoroasa resursă a lumii

și cea mai mare speranță a ei pentru viitor."
John Fitzgerald Kennedy

Copilul reprezintă viitorul și toate acțiunile pe care le întreprindem trebuie să

fie în interesul superior al copilului.
Convenția ONU cu privire la drepturile copilului stabilește că Statele părți
trebuie să asigure o viață împlinită și decentă copiilor cu dizabilități fizice și
mentale, în condiții care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia și
să le faciliteze participarea activă la viața comunității.
De asemenea, Statele părți se obligă să întreprindă acțiunile necesare în
interesul superior al copilului, indiferent de statutul acestuia.
Urmare a ratificării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu
dizabilități, Republica Moldova și-a asumat obligația de a întreprinde măsurile
necesare pentru asigurarea demnității intrinsece ale acestora.
Întru realizarea prevederilor Convenției ONU privind drepturile persoanelor
cu dizabilități, Guvernul a elaborat o Strategie de incluziune socială a persoanelor
cu dizabilități, care stabilea un plan de acțiuni în perioada 2010-2013.
Apreciem politica publică de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități,
însă se impune necesitatea întreprinderii unor măsuri specifice caracteristice
problemelor cu care se confruntă aceste persoane în dependență de tipul de
dizabilitate.
Este necesar să conștientizăm că intervenția timpurie de calitate oferă șansa
spre remedierea considerabilă a problemei și permite individului o viață integră,
respectîndu-i-se demnitatea intrinsecă.
Copiii ce suferă de autism necesită o asistență psiho-socială și
psihopedagogică aparte care le-ar permite să-și dezvolte abilitățile de autoîngrijire
și deprinderi pentru o viață independentă, care, într-un final, le-ar asigura
incluziunea socială. Practica internațională denotă faptul că intervenția timpurie și
asistența psihologică, psihopedagogică și socială oferă acestor copii posibilitatea să
ducă un mod de viață independent în cadrul comunității.
Este alarmant faptul că în Republica Moldova copiii cu tulburări din
spectrul autist nu beneficiază de asistența necesară, care le-ar asigura
integrarea în comunitate și o viață independentă.
Din aceste considerente Avocatul Poporului pentru protecția drepturilor
copilului a inițiat o analiză a modului de incluziune socială a copiilor cu autism,
întru evaluarea problemelor de sistem și identificarea eventualelor soluții.

2
 I. Autismul

Conform unor surse1, cele mai recente studii ale Centrului pentru Prevenirea
si Controlul Maladiilor din Atlanta, Statele Unite ale Americii, denotă faptul că în
lume, 1 din 68 de persoane are autism. Pe baza cifrelor din ultimii ani, specialiștii
estimează că, la ora actuală, autismul este o afecțiune mai frecvent întîlnită decît
cancerul, diabetul și Sindromul Down. Această maladie apare de 4 sau 5 ori mai
des la bărbați decît la femei.2
Pe de alta parte, conform aceleiași surse3, studiile și experiența organizațiilor
de profil internaționale arată că diagnosticarea timpurie, la vîrsta de 18 – 36 luni,
intervențiile specializate și integrarea sociala sporesc cu pana la 47% șansele
persoanelor cu autism de a dobîndi abilități pentru viața independentă, conform
studiului publicat de Ivar Lovaas, UCLA, 1987.
Dicționarul explicativ al limbii române 4 definește autísmul drept o stare
patologică caracterizată prin ruperea contactului cu realitatea exterioară și prin
trăirea excesivă a unei vieți interioare, unul din simptomele fundamentale ale
schizofreniei.
Potrivit informației prezentate într-un articol din Dicționarul de psihologie,
apărut în 1997, psihiatrul elvețian Eugen Bleuler, în 1911 a introdus termenul de
„autism”, pe care-l definea ca „detașare de realitate însoțită de predominanta vieții
interioare„. De asemenea, face o asociere între autism și introversiunea descrisă de
un alt celebru psihiatru elvețian, Carl Gustav Jung.5
Autismul infantil a fost descris prima data de Leo Kanner, în anul 1943, iar
cu 5 ani înainte (1938) Hans Asperger a descris la Spitalul Universitar din Viena -
caracteristicile "psihopatiei autiste", cunoscuta astăzi drept "sindromul Asperger",
bazîndu-se pe cazuistica sa.6
Teoria lui Kanner s-a completat în anul următor cu cea a psihiatrului vienez
Hans Asperger care a descoperit cîteva cazuri de copii autiști deosebit de
inteligenți, dar care își concentrau întreaga atenție și inteligența în domenii
restrânse, devenite obsesii. Asperger a urmărit un astfel de caz pîna la maturitate.
Pacientul sau, Fritz V., a devenit profesor de astronomie și a reușit să corecteze o
eroare într-o teorie a lui Newton, eroare pe care o remarcase încă din copilărie. O
altă pacientă al lui Asperger a fost Elfriede Jelinek, scriitoarea austrică ce avea sa
primească, în 2004, Premiul Nobel pentru literatura.
Cea mai utilizata definiție a autismului7 este cea publicata în 1944 de către
Asociația Psihiatrică Americană în Manualul de diagnostice și statistice al bolilor
mintale (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorder)- DSM-IV. Pentru a

1
http://sfatulparintilor.ro/prescolari/sanatate-prescolari/autismul-cifre-statistici-la-nivel-mondial-situatia-din-
romania/;
2
http://www.referatele.com/referate/medicina/online2/Definitia-Autismului-si-Starile-Inrudite--Predominanta-
Autismului--Teorii-Neuropsihologice-si-Caract.php;
33
http://sfatulparintilor.ro/prescolari/sanatate-prescolari/autismul-cifre-statistici-la-nivel-mondial-situatia-din-
romania;
4
https://dexonline.ro/definitie/autism;
5
http://www.psychologies.ro/definitii/autismul-575349;
6
http://www.cdt-babes.ro/articole/autism-infantil.php;
7
http://www.stopautismului.ro/cum_va_putem_ajuta.html#1;
3
se stabili un diagnostic de autism, aceasta definiție presupune că individul
manifestă:
(1) o scădere în interacțiunea socială;
(2) o scădere în comunicare;
(3) un comportament, interese și activități restrictive, repetitive și stereotipe;
(4) simptomele apărute înaintea vârstei de 3 ani.
Dat fiind faptul că lucrurile evoluează, specialiștii din domeniu menționează
că tot mai des este utilizat manualul statistic de diagnosticare a tulburărilor mentale
(DSM-V), care conține o clasificare mult mai amplă a tulburărilor mentale.
Toate aceste tulburări au în comun deficitul de comunicare, interacțiunea
socială deficitară, imaginația săracă sau absentă, stereotipiile motorii și verbale.
Astăzi, tulburările din spectrul autismului sunt grupate8 astfel:
o Autismul – tulburare neurologica ce se caracterizează prin dificultăți de
învățare, probleme de vorbire si dificultăți de relaționare, comunicare si
interacțiune sociala;
o Tulburarea de dezvoltare pervazivă (PDD) – termen folosit pentru descrierea
copiilor ce prezintă unele trataturi ale autismului dar în cazul cărora
problemele de comunicare și relaționare sunt mai puțin severe (ex:
sindromul Rett, sindromul Asperger, dezvoltare pervazivă, “childhood
disintegrative disorder” etc).
o Sindromul Asperger – descrie un grup de copii ce prezintă unele trăsături ale
autismului, dar sunt extrem de dotați în unele domenii ale cunoașterii.
o Tulburările de atenție (ADD – Attention Deficit Disorder) denumesc o
tulburare foarte diferită, care în majoritatea cazurilor nu are puncte comune
cu autismul (unii medici sunt de părere ca tratamentele alternative utilizate
pentru tulburările din spectrul autismului pot ajuta și copiii cu tulburări de
atenție sau hiperactivitate).
Urmează de menționat că pe lîngă sindromul Asperger și autismul atipic mai
există o formă de autism care face parte din tulburările prevazive de dezvoltare,
numită autismul infantil.
De multe ori deficiențele comportamentale sunt observabile de la cele mai
fragede vîrste.
S-a stabilit că la aproximativ 75% din indivizii cu autism se manifestă
simptome de retard mintal, ceea ce îngreunează diagnosticarea autismului din
cauza numărului limitat de activități/comportamente și abilități care sunt necesare
în procesul de observare a bolii. Pe lîngă dificultățile menționate, unele persoane
manifestă și un model de abilitați împrăștiate pe parcursul unor teste standardizate,
cum ar fi o discrepanță între IQ-ul verbal și cel nonverbal, sau un limbaj limitat ori
chiar lipsa lui definitivă.
Pe lîngă retardarea mintala, autismul apare în conjunctura cu alte dificultăți
în comportament cum ar fi hiperactivitate și agresivitate către propria persoana sau
către cei din jur la un nivel atît de ridicat încît necesită intervenții adiționale.
Studiile au demonstrat că fiecare caz este individual și că nu exista nici un
tipar care sa poată fi observat la toți indivizii autiști.

8
http://www.psychologies.ro/definitii/autismul-575349;
4
 Studiile neuropsihologice 9 au scos la în evidență existența deficitelor
cognitive fundamentale care se află în spatele unui comportament specific observat
în cazul acestei boli și anume :
- deficitul în capacitatea de a trece de la o sarcină la alta este considerat
paralel cu acel comportament repetitiv observat în autism și reprezintă
caracteristica definitorie a acestei boli.
- persoanele autiste au o slaba coerență centrală (ele nu pot deosebi tipare,
modele sau stimuli într-un context cu interes, ceea ce-i limitează în
procesarea unor evenimente sau stimuli importanți, dar poate servi la
creșterea performanței unui individ autist de a procesa stimuli întîmplători) ;
- au un deficit în a crea o părere despre sine sau o teorie despre starea mentala
interna a celorlalți, cum ar fi dorințele și credințele lor.
De asemenea, studiile demonstrează ca pîna la 25% dintre indivizii autiști au
suferit de leșinuri sau au macrocefalie. Macrocefalia nu cauzează simptomele
autismului, dar e considerată ca făcînd parte din mecanismul cerebral care
cauzează autismul. Circa 10% din indivizii autiști au totodată și o stare medicală
„fragilă” ( de exemplu: sindromul X, scleroza, „congenital rubella” ) despre care se
crede că le-a cauzat simptomele autiste. La ceilalți 90% indivizi unde nu apare nici
o altă boală, s-a descoperit că factorul genetic are o mare importanta.
Concluzia acestor studii relevă faptul că autismul e o boala genetica și
constituie rezultatul interacțiunii a mai multor gene.
După cum s-a mai menționat specialiștii în domeniu remarcă faptul că
autismul adesea este greu de identificat din cauza caracteristicilor și simptomelor
sale asemănătoare cu alte boli mentale sau pentru că în unele cazuri este asociat cu
alte probleme de sănătate. Din aceste motive este foarte important momentul
diagnosticării cît mai precise a problemei, momentul tratamentului (dacă este
cazul) și momentul reabilitării psiho-sociale, care adesea este foarte anevoios și
costisitor. Întru realizarea acestor obiective, o atenție sporită urmează a fi axată pe
asigurarea cu resursele materiale și umane necesare. Este o condiție sine qua non
să fie asigurată dotarea instituțiilor specializate cu tehnica necesară pentru
diagnosticarea maladiei, precum și cu specialiști calificați capabili să stabilească
diagnosticul, tratamentul și reabilitarea copiilor.
În mare parte integrarea socială a copiilor cu tulburări din spectrul
autismului este rezultatul unei conlucrări eficiente intersectoriale a specialiștilor
implicați.
În Republica Moldova, actualmente, nu există o bază de date bine
determinată privind numărul copiilor sau adulților ce suferă de autism. Potrivit
informației parvenite de la Ministerul Sănătății10 în anul 2014 au fost înregistrați
241 de copii ce suferă de autism. Iar în 2015 – 277 de copii, ceea ce reprezintă cu
circa 12,9% mai mult.
Notăm faptul că datele respective reprezintă numărul de cazuri înregistrate,
însă numărul real poate fi cu mult mai mare. Situația în cauză denotă carențe la
capitolul evidenței copiilor care prezintă simptome de tulburări din spectrul autist
9
http://www.referatele.com/referate/medicina/online2/Definitia-Autismului-si-Starile-Inrudite--Predominanta-
Autismului--Teorii-Neuropsihologice-si-Caract.php;
10
scrisoarea Ministerului Sănătății nr.01-9/1308 din 21.07.2016;
5
și respectiv, carențe la capitolul evidenței adulților cu astfel de deficiențe. Lipsa
unei evidențe a persoanelor cu această maladie generează excluziunea socială a
acestora pe motiv că nu beneficiază de serviciile corespunzătoare pentru reabilitare
psiho-socială.

II. Analiza legislaţiei Republicii Moldova privind măsurile de asistenţă

(medicală, psihologică, socială) a copiilor ce suferă de autism;

Printre actele internaţionale care promovează dezvoltarea respectului faţă de

drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului am putea identifica:
- Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala
a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 de septembrie 1948;
- Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, intrat în vigoare la 3 septembrie1953;
- Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale si culturale,
adoptata de Adunarea Generala a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16
decembrie 1966;
- Pactul internaţional cu privire la drepturile civile si politice, adoptată de
- Adunarea Generala a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966;
- Declaraţia privind Drepturile Persoanelor cu Retard Mintal, adoptată prin
Rezoluţia nr. 2856 (XXVI) a Adunării Generale la 20.12.1971;
- Convenţia ONU Privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de
Adunarea Generala a ONU la 13.12.2006, semnată la 30 Martie 2007;
- Carta europeană a persoanelor cu autism, prezentată la cel de-al patrulea
Congres European al Persoanelor cu autism, Den Haag, 10 mai 1992,
neratificată de Republica Moldova;11
- Clasificatorul internaţional al funcţionalităţii dizabilităţii şi sănătăţii CIF, ©
Organizaţia Mondială a Sănătăţii 2004, (ISBN: 92 4 154542 9) (Clasificarea
NLM: W 15) ş.a.

Ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități a

creat cîmp pentru noi reforme în sectorul protecției sociale. Reformele respective
fiind îndreptate spre incluziunea socială a tuturor persoanelor indiferent de
deficiențe și bariere cu care se confruntă în viața de zi cu zi.
Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități (2010-2013)12 a
fost primul pas spre reformarea sistemului de protecție socială a persoanelor cu
dizabilități, indiferent de tipul de dizabilitate. În această perioadă fost elaborate un
șir de servicii sociale menite să faciliteze procesul de incluziune socială.
Ombudsmanul Republicii Moldova pentru protecția drepturilor copilului,
avînd atribuții de monitorizare a modului de asigurare de către autoritățile publice
a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului a evaluat starea lucrurilor în
aspectul asigurării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor cu
dizabilități în anumite compartimente mai înguste.
11
Carta europeană a persoanelor cu autism nu este ratificată de Republica Moldova;
12
Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013), adoptată prin Legea Nr. 169 din
09.07.2010;
6
 Astfel, de la ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu
dizabilități a fost analizat: modul de asigurare a accesului la infrastructura socială:
realitate și necesitate 13 , nivelul de trai a familiilor în care există persoane cu
dizabilități severe ce necesită îngrijire permanentă din partea unei terțe persoane14,
impactul serviciilor sociale asupra integrării în comunitate a persoanelor cu
dizabilități15, modul de respectare a drepturilor persoanelor cu dizabilități care sunt
deținute în penitenciare16.
La capitolul realizării drepturilor copiilor ce suferă de autism în Republica
Moldova nu există o analiză sau un studiu aparte. Din aceste considerente ne-
am propus să analizăm legislația în domeniul ocrotirii sănătății, protecției
sociale și cea din domeniul educației pentru a depista lacunele existente și de a
identifica eventualele soluții.
Politica publică de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități a demarat
o dată cu ratificarea Convenției. În cadrul reformei au fost elaborate și aprobate
servicii sociale destinate și copiilor cu dizabilități mintale cum ar fi: Asistența
personală 17 sau Casa comunitară 18 . Serviciile respective sunt benefice, dar
insuficiente pentru adaptarea unui copil ce suferă de autism la viața socială.
În aspectul ocrotirii sănătății, de asemenea, există reglementări generale,
care se referă doar la aspectul dizabilității la copii per ansamblu.
Astfel, în virtutea Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă
medicală19, Guvernul are calitatea de asigurator pentru minorii de vîrstă preșcolară,
minorii înmatriculați la studii, copiii neîncadraţi la învăţătură pînă la împlinirea
vîrstei de 18 ani, persoanele cu dizabilități, persoanele din familiile defavorizate
care beneficiază de ajutor social conform Legii nr.133-XVI din 13 iunie 2008 cu
privire la ajutorul social ș.a.
Atenționăm asupra faptului că potrivit Planului de acţiuni pentru anii 2016-
2020 privind implementarea Strategiei pentru protecţia copilului pe anii 2014-
202020 una din acțiunile de bază este dezvoltarea serviciilor de suport (evaluare,
reabilitare, asistenţă) pentru incluziunea copiilor cu dizabilităţi de vîrstă preşcolară.
Acest fapt presupune un pachet întreg de servicii specifice (sociale, psihologice,
psihopedagogice) pentru asigurarea fiecărui copil dreptul la viață socială.
Strategia de dezvoltare a educației pentru anii 2014-2020 „Educaţia-2020”21,
de asemenea reflectă un aspect important în domeniul educației pentru copiii cu
dizabilități.

13
http://www.ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/raport_dizabilitati_rus.pdf;
14
http://www.ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/raport_temat.pdf;
15
http://www.ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/studiu_serv_soc_2014_final.pdf;
16
http://www.ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/diz_pen1.pdf;
17
Regulament-cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Asistenţă personală” şi a Standardelor
minime de calitate Hotărîrea Guvernului nr. 314 din 23.05.2012, Monitorul Oficial nr.104-108/366 din 01.06.2012;
18
Regulament-cadru cu privire la organizarea şi funcţionarea Serviciului social Casa comunitară pentru copii în
situaţie de risc, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Nr. 52 din 17.01.2013;
19
Legea. Nr.1585 din 27.02.1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, art.4, alin.(4);
20
Planului de acţiuni pentru anii 2016-2020 privind implementarea Strategiei pentru protecţia copilului pe anii
2014-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.835 din 4 iulie 2016;
21
Strategia de dezvoltare a educației pentru anii 2014-2020 „Educaţia-2020”, aprobată prin Hotărîrea Guvernului
nr.944 din 14 noiembrie 2014;
7
 Legislația Republicii Moldova, la momentul de față, nu dispune de
reglementări normative sau metodologice specifice pentru reabilitarea și
integrarea copiilor ce suferă de autism, fapt ce urmează a fi revizuit.
Ținînd cont de principiul nediscriminării și de faptul că legiuitorul a avut
grijă să cuprindă persoane din toate categoriile de dizabilități, pentru atingerea
obiectivului general al politicii publice de protecție socială, sunt necesare anumite
completări și modificări atît în domeniul legislativ, cît și în cel instituțional.

III. Situația de fapt în Republica Moldova în domeniul protecției sociale a

copiilor cu tulburări din spectrul autismului :

1. Analiza modului de diagnosticare și tratare a autismului din punct de

vedere medical în RM
Diagnosticarea corectă a autismului este aspectul fundamental în procesul de
reabilitare a persoanei. După cum afirmă specialiștii în domeniu, autismul
manifestă simptome similare altor probleme de sănătate mintală, din aceste
considerente posibilitatea diagnosticării greșite este foarte înaltă.
Potrivit specialiștilor, un diagnostic poate fi determinat cu o precizie mai
înaltă, doar după ce părinții împreună cu copiii vor face vizite la următorii
specialiști: pediatru; psihiatru; neurolog pentru copii; psihopedagog.
Evaluarea copiilor autiști, trebuie să fie completată cu teste suplimentare și să
intervieveze părinții (CHAT- TEST, testul ABLLS, testul VBA, ADOS, ADIR,
Schede de observație, DSM-V).
Criteriile de bază pentru diagnosticarea autismului (DSM-IV)22 , recunoscute
de către specialiștii în domeniu sunt:
1. impedimente in interacțiunea sociala, manifestate sub forma a cel
puțin două din următoarele:
a. impedimente marcante în utilizarea unor comportamente
nonverbale cum ar fi privitul ochi în ochi, expresiile faciale,
pozițiile corpului;
b. eșecul în dezvoltarea unor relații caracteristice nivelului de
dezvoltare;
c. lipsa dorinței de a împărtăși plăcere, interese sau realizări cu alte
persoane (de exemplu nu sunt arătate sau aduse obiectele de interes
de către persoanele autiste);
d. lipsa reciprocității sociale sau emoționale;
2. impedimente în comunicare, manifestate sub forma a cel puțin unuia
dintre următoarele:
a. întîrzierea sau lipsa totala a limbajului verbal (fără a fi însoțită de
încercarea de a compensa aceasta lipsa prin moduri alternative de
comunicare cum ar fi gesturile sau mimarea);
b. la indivizii cu un limbaj potrivit apare un impediment în abilitatea
de a iniția sau susține o conversație cu ceilalți;

22
http://www.referatele.com/referate/medicina/online2/Definitia-Autismului-si-Starile-Inrudite--Predominanta-
Autismului--Teorii-Neuropsihologice-si-Caract.php;
8
 c. limbaj stereotip și repetitiv sau limbaj idiosincratic;
d. lipsa jocului variat și spontan sau a jocului social imitativ potrivit
vîrstei;
3. comportamente, interese și activități reduse, repetitive si stereotipe,
manifestate sub forma a cel puțin unuia din următoarele:
a. interes redus și anormal în intensitate sau concentrare;
b. aderența aparent inflexibilă pentru un ritual specific și nefuncțional;
c. maniere stereotipe sau repetitive (de exemplu: fluturarea sau
răsucirea mîinii sau a degetului, sau mișcări complexe ale întregului
corp);
d. preocupări insistente pentru părți ale obiectelor.
Caracteristicile tulburării din spectrul autismului se manifestă prin întîrzieri
sau funcționări anormale într-unul din următoarele domenii:
1. interacțiune socială;
2. limbaj asemănător cu cel din comunicarea socială;
3. joc simbolic sau imaginativ.
Deși medicii din domeniu recunosc că nu există un anumit tratament
medicamentos pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist, o intervenție
corectă are un impact important asupra persoanei. Scopul intervenției este:
- de a facilita dezvoltarea socială și a limbajului;
- de a ameliora problemele comportamentale ( comportament ritualistic,
agresivitate sau hiperactivitate);
- de a determina dezvoltarea unor aptitudini pentru funcționarea
independentă;
- de a oferi suportul necesar familiei.
În opinia unor specialiști 23“The Checklist for Autism in Toddlers”(CHAT)
este un aparat utilizat de către medicii primari pentru detectarea autismului la
copiii de 18 luni. “The Autism Diagnostic Interview”(ADI) și algoritmul de
diagnosticare ce îl acompaniază pot stabili prezența autismului la copiii în vîrsta de
2 ani.
Pe lîngă diagnosticarea din timp, un moment important este evaluarea inițială
foarte minuțioasă. Această evaluare necesită prezența unei echipe multidisciplinare
de medici, incluzînd un psiholog care să testeze abilitățile intelectuale (IQ), un
medic logoped care să evalueze limbajul, un consultant în educație care să
determine aptitudinile de citire și comportament școlar, un psiholog sau psihiatru
care să descopere o potențială problemă de comportament.
Potrivit informației prezentate de către Ministerul Sănătății al Republicii
Moldova24 diagnosticarea autismului la copii se efectuează de medici psihiatri, în
baza datelor anamnestice, psihopatologice, testarea psihologică etc, cu
îndreptarea medicilor de familie, neurologilor sau altor specialiști.
Vîrsta medie de diagnosticare a autismului la copii în Republica Moldova
este de 3-4 ani.

23
http://www.referatele.com/referate/medicina/online2/Definitia-Autismului-si-Starile-Inrudite--Predominanta-
Autismului--Teorii-Neuropsihologice-si-Caract.php;
24
Scrisoarea Ministerului Sănătății nr.01-9/1308 din 21.07.2016;
9
 În scopul identificării precoce a manifestărilor autistice la copii și integrarea
acestora într-un program de intervenție terapeutică timpurie, Ministerul Sănătății în
ultimii ani a întreprins mai multe activități, și anume:
- a fost introdus “Screening-ul pentru evaluare riscului la autism” aplicat
copiilor în vîrstă de 18-24 luni care este inclus în Standardele de
supraveghere a copiilor în condiții de ambulatoriu, aprobate prin Ordinul
Ministerului Sănătății ;
- a fost elaborat Ghidul pentru specialiști „Tulburări din spectrul autist”,
care oferă medicilor de familie un algoritm de conduită a copilului autist
în condițiile asistenței medicale;
- a fost elaborată și distribuită părinților cu copii mici Pliante pentru părinți
„Autismul. Ce ascunde? Cum să-l recunoașteți?” în vederea recunoașterii
precoce a semnelor specifice autismului la copii;
- au fost organizate seminare instructive pentru lucrătorii din asistență
medicală primară (medici de familie, asistenți medicali) în diagnosticarea
timpurie a autismului, screeningul autismului și recunoașterea autismului;
- este în curs de elaborare Protocolul Clinic Național „Autismul la copii”.
În ce privește tratamentul medicamentos, e de menționat faptul că un
tratament specific nu există. Fiecare caz este individual și necesită o abordare
diferită în dependență de caracteristicile persoanei.
De regulă tratamentul medicamentos în Republica Moldova se efectuează de
către medicii psihiatri, în dependență de simptomele dominante (preparate
neuroleptice25.
Este salutabil faptul, că recent a fost aprobat Regulamentul –cadru privind
organizarea și funcționarea serviciilor de intervenție timpurie 26 . Potrivit
Regulamentului-cadru menționat, serviciile vor fi prestate copiilor de la naștere
pînă la vîrsta de 3 ani, în baza programelor individuale, care vor include terapii
comportamentale aplicate, corecție logopedică, kinetoterapie, servicii
psihopedagogice, psihologice etc. pentru a îmbunătăți capacitățile generale a
copilului de a funcționa și a atinge potențialul maxim prin:
- minimalizarea simptomelor de bază ale autismului;
- facilitarea dezvoltării și învățării;
- promovarea socializării;
- reducerea comportamentului maladaptive.
De asemenea, este apreciabil faptul că în lista instrumentelor standardizate
de evaluare a dezvoltării copilului și familiei, recomandate pentru serviciile de
intervenție timpurie 27 se enumeră testul screening la autism (M-Chat-Modified
Checklist for Autism), test de evaluare a calității vieții părinților care cresc copii cu
dizabilități (FQLS – Family Quality of Life Scale) și Scala de diagnosticare a
tulburărilor din spectrul autist (ADOS – Autistic diagnostic observation schedule).
25
Respiridon, anticonvulsivante: Carbamarepin, Acid Valproic, care sunt incluse în lista medicamentelor
compensate 100% din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală; nootrope, etc;
26
Regulament-cadru privind organizarea și funcționarea serviciilor de intervenție timpurie, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr. 816 din 30.06.2016;
27
Lista instrumentelor standardizate de evaluare a dezvoltării copilului și evaluare a familiei, recomandate pentru
serviciile de intervenție timpurie, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 816 din 30.06.2016 pentru aprobarea
Regulamentului-cadru privind organizarea și funcționarea serviciilor de intervenție timpurie;
10
 Cu toate că se întreprind măsuri de a îmbunătăți situația lucrurilor, au fost
identificate anumite aspecte problematice cum ar fi:
- lipsa unui protocol clinic care să ofere specialiștilor o îndrumare
concretă și eficientă atît la diagnosticare, cît și în procesul de
tratare/reabilitare;
- lipsa unor specialiști bine pregătiți și licențiați pentru intervenție în
cazuri de tulburări din spectru autismului;
- lipsa unei educări prenatale a părinților privind identificarea și
diagnosticarea tulburărilor din spectrul autismului;
- insuficiența pe alocuri și lipsa unei conlucrări eficiente între neurolog
și medicul psihiatru, precum și cu ceilalți specialiști implicați în
procesul de integrare socială a copilului;
- insuficiența centrelor de diagnosticare și servicii de suport accesibile
copiilor diagnosticați cu autism și a familiilor acestora;
- insuficiența evaluărilor periodice a copiilor pentru a putea identifica
tulburarea din spectrul autismului cît mai devreme sau riscul existenței
tulburării respective;
- lipsa unui sistem integral de conlucrare intersectorial.
Aspectele invocate denotă necesitata identificării unor soluții eficiente.

2. Analiza măsurilor de protecție socială oferite de către stat copiilor

ce suferă de autism
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a formulat pentru noţiunea de dizabilitate
următoarea definiţie: „Dizabilitatea este reprezentată de orice restricţie sau lipsă
(rezultată în urma unei infirmităţi) a abilităţii de a îndeplini o activitate în maniera
sau la nivelul considerate normale pentru o fiinţă umană.”
În concepţia Clasificatorului internaţional al funcţionalităţii dizabilităţii şi
sănătăţii28 (în continuare CIF), dizabilitatea este un termen general pentru afectări,
limitări de activitate sau restricţii de participare.
Potrivit Listei bolilor și stărilor patologice pentru determinarea dizabilității
la copii în vîrstă de pînă la 18 ani29, tulburările pervazive globale de dezvoltare
(autism infantil, autism atipic, sindromul Rett, sindromul Aspenger) sunt calificate
drept tulburări mentale și de comportament și li se stabilește gradul sever de
dizabilitate.
Sistemul de protecție socială din Republica Moldova este prevăzut pentru
toți copiii cu dizabilități indiferent de tipul de dizabilitate. Situația în cauză este
salutabilă prin faptul că se ține cont de principiul nediscriminării, însă denotă
carențe pentru fiecare tip de dizabilitate în parte, deoarece fiecare tip de dizabilitate
își are specificul său și necesită adaptări corespunzătoare deficienței existente.
În Republica Moldova 30 copiii cu dizabilități în vîrstă de pînă la 18 ani
beneficiază de următoarele tipuri de prestații sociale:

28
Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii: CIF. © Organizaţia Mondială a Sănătăţii 2004,
(ISBN: 92 4 154542 9) (Clasificarea NLM: W 15);
29
Listei bolilor și stărilor patologice pentru determinarea dizabilității la copii în vîrstă de pînă la 18 ani, aprobat prin
Ordinul MMPSF, MS, ME nr.13/71/41 din 28.01.2013;
30
Ministrul Muncii Protecției Sociale și Familiei din Republica Moldove, scrisoarea nr. 01-3157 din 25.07.2016;
11
 - alocații sociale de stat31;
- alocații pentru îngrijire, însoțire și supraveghere32;
- compensații pentru servicii de transport33;
- ajutor material34.
Specificăm, că cuantumul prestațiilor sociale oferite familiilor în care există
copii cu dizabilități adesea nu acoperă coșul de consum. Această situație este
condiționată de faptul că la nivel de stat nu există date care să reflecte minimul de
existență al unui copil cu dizabilități. Respectiv nu se cunoaște necesitatea reală a
unui copil cu dizabilități. Plus la aceasta, urmează de ținut cont că adesea în
cazurile cînd în familie crește un copil cu dizabilitate severă unul din părinți practic
este impus de situație să renunțe la serviciul său pentru a oferi asistență permanentă
copilului, ceea ce generează sărăcia în astfel de familii.
Biroul Național de Statistică stabilește coșul minim de consum al unui copil
obișnuit, dar nu și al unui copil cu dizabilități, al cărui necesități sunt diferite și
mult mai mari.
Crearea și dezvoltarea serviciilor sociale pentru persoanele cu dizabilități și
copii cu dizabilități reprezintă o prerogativă a politicii statului pentru protecția
persoanelor cu dizabilități și incluziunea lor socială.
În contextul dezvoltării serviciilor sociale pentru copiii cu dizabilități, pe
parcursul ultimilor ani au fost elaborate și aprobate acte normative care
reglementează modul de organizare și funcționare a mai multor tipuri de servicii
sociale cum ar fi: Echipa mobilă, Asistența personală și Respiro.
Incluziunea socială a copiilor cu dizabilități reprezintă un ansamblu de
măsuri și acțiuni multidisciplinare din domeniile precum protecția socială, educație
și ocrotirea sănătății. Astfel, prin acordarea serviciilor de diagnostic precoce și
reabilitare medicală adecvată poate fi asigurată prevenirea dizabilității, reabilitarea
copilului și respectiv incluziunea socială a acestora.
La solicitarea AO “SOS Autism” nr.68 din 09.09.2015 a fost organizat un
grup de lucru interministerial, creat în cadrul proiectului “Integrarea socială a
copiilor și tinerilor cu autism din Moldova” implementat de AO “SOS Autism” și
finanțat de către USAID prin intermediul FHI360. Drept rezultat al acestui grup a
fost elaborat “Documentul strategic de politici intersectoriale pentru asistența și
integrarea persoanelor cu tulburările spectrului autist (TSA)”. Unul din obiectivele
documentului strategic menționat este: 1. elaborarea cadrului normativ privind
organizarea și funcționarea serviciilor sociale specializate adresate copiilor cu TSA
și familiilor acestora și 2. dezvoltarea serviciilor sociale specializate adresate
copiilor cu TSA.
Totodată conform prevederilor Legii nr. 123 din 18.06.2010 cu privire la
servicii sociale, autoritățile administrației publice locale de nivelul II asigură
dezvoltarea și gestionarea serviciilor sociale în conformitate cu competențele
stabilite prin lege și identifică mijloacele financiare pentru prestarea acestora în
funcție de necesitățile stabilite.

31
Legea nr. 499 din 14.07.1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni;
32
art.14 al Legii nr. 499 din 14.07.1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni;
33
Legea nr.60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi;
34
Legea nr. 827 din 18.02.2000 fondului republican şi a fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei;
12
 Potrivit unor surse35 printre metodele de corecție a autismului și de integrare
socială în Republica Moldova se utilizează: ABA și Pet – therapy (tratamentul cu
ajutorul animalelor). Metode de terapie a autismului existente în lume, dar
neaplicate în Moldova ar fi:
- Învățarea reacțiilor de bază;
- The P. L. A. Y. Project;
- Timp de joacă (Floortime/DIR);
- Integrarea senzorială;
- Programul TEACCH.
Încurajăm sistemul de politici publice nediscriminatoriu din domeniul
protecției sociale în Republica Moldova orientat spre integrarea în societate a
tuturor persoanelor cu dizabilități, însă menționăm necesitatea perfecționării
acesteia și adaptării corespunzătoare pentru fiecare tip de dizabilitate.
E de remarcat faptul, că pentru autoritățile publice centrale de specialitate,
care au în sarcină să elaboreze politici publice în domeniu, este dificil să elaboreze
o politică publică eficientă și adaptată la necesitățile reale ale copiilor cu
dizabilități.
Cauzele acestei dificultăți constă în existența unor indicatori vagi care stau la
baza evidenței copiilor și persoanelor cu dizabilități.
La momentul de față, datele statistice colectate de autoritățile publice
centrale se referă la numărul de beneficiari de anumite servicii sociale și de
anumite prestații sociale. Evidența numărului copiilor și persoanelor cu dizabilități
se ține după severitatea dizabilității (ușor, accentuat, mediu și sever), dar nu după
tipul de dizabilitate (locomotor, senzorial (auz/văz), mental/intelectual).
Considerăm că evidența copiilor cu dizabilități după tipul de dizabilitate ar
permite autorităților să dețină un tablou mai clar asupra necesităților reale ale
copiilor și ar permite crearea unor servicii sociale pentru depășirea obstacolelor
pe care le înfruntă din cauza deficienței ce o posedă. Spre exemplu cunoscînd
exact numărul copiilor care suferă de anumite deficiențe mentale ar condiționa
autoritățile responsabile să creeze noi servicii psiho-sociale care ar permite
integrarea socială a acestor copii. Aceste servicii pot fi oferite nu doar copiilor cu
tulburări din spectrul autist, dar și copiilor care suferă de alte deficiențe mentale cu
simptome similare.
Un alt aspect destul de important este necesitatea formării și instruirii
specialiștilor 36 în domeniu. Aici ne referim la asistenți sociali, logopezi,
kinetoterapeuți, la psihologi pregătiți să ofere terapii psihologice copiilor cu astfel
de deficiențe, precum și psihopedagogi capabili să instruiască copiii cu tulburări
din spectrul autist.
Astfel, printre aspectele problematice am putea menționa:
- lipsa unor specialiști din domeniul social, educațional și psihologic licențiați
în cazurile tulburărilor din spectrul autismului;
- lipsa unor strategii, programe, metodologii de intervenție și de conlucrare a
specialiștilor în cazurile de autism la copii și ulterior la adult;
35
http://www.semia.md/ro/info/children/growth/diagnostica_lechenie_autism/default.aspx;
36
Pct. 64 al Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020, aprobat
prun Hotărîrea Guvernului nr. 523 din 11.07.2011;
13
 - lipsa unor măsuri clare de protecție socială a copiilor cu astfel de tulburări și
a familiilor acestora;
- ineficiența curriculei școlare existente în astfel de cazuri;
- insuficiența cadrului didactic de sprijin în cazurile integrării copiilor cu
tulburări din spectrul autismului în școli generale;
- insuficiența logopezilor în școli;
- lipsa unei adaptări corespunzătoare a mediului și a materialelor didactice la
necesitățile copiilor cu tulburări din spectrul autismului în procesul
educațional:
- lipsa unor programe educaționale formale și informale pentru tinerii și
adulții cu astfel de diagnostic.
Prin urare în contextul expus, notăm că sistemul de protecție socială și cel
educațional al copiilor cu dizabilități necesită schimbări, optimizări atît la nivel
legislativ, cît și instituțional.

3. Analiza serviciilor oferite de sectorul neguvernamental:

După cum deja a fost menționat în Republica Moldova există cîteva
organizații neguvernamentale care oferă servicii copiilor cu tulburări din spectrul
autismului. Întru evaluarea obiectivă a situației în domeniul prestării serviciilor de
reabilitare, a fost solicitată informație de la A.O. Centrul de Intervenție precoce
„Voinicel”, deoarece oferă un spectru larg de servicii (medicale, psihologice și
sociale) copiilor cu astfel de tulburări.
Potrivit informației prezentate de Centrul de Intervenție precoce
„Voinicel”37, în 2014 au fost înregistrați 19 copii ce suferă de autism, în 2015 – 21
copii, iar în semestrul I al anului 2016 au fost înregistrați 14 copii și 9 cu risc înalt
de tulburări în spectrul autismului.
Centrul „Voinicel” oferă următoarele servicii copiilor cu tulburări din
spectrul autist:
- Consult în echipa interdisciplinară la adresarea inițială;
- Screening la TSA prin aplicarea chestionarului M-CHAT la adresarea
inițială;
- Aplicarea testului diagnostic ADOS-2 (ADOS este un instrument de
evaluare semistructurat ce poate fi folosit acolo unde este suspectată orice
formă de autism, de la copii mici pînă la adulți, de la copii fără limbaj pînă
la adulți cu limbaj fluent);
- Servicii de stimulare a comunicării timpurii, evaluarea limbajului prin
aplicarea testului PSP (Preschool Language Scale);
- Servicii de ergoterapie/terapie ocupațională;
- Consultație psihopedagogică;
- Consiliere psihologică a familiei;
- Periodicitatea: reevaluarea peste 6 luni, 1 an.
Potrivit informației prezentate de Centru Voinicel, din momentul fondării
pînă în prezent, serviciile oferite sunt gratuite pentru familii care au copii cu
tulburări din spectru autist. Însă capacitatea de deservire este una foarte mică ceea

37
Scrisoarea A.O. Centrul de Intervenție precoce „Voinicel” nr. 22/1/16 din 25.07.2016;
14
ce nu acoperă necesitățile populației. Un grup de specialiști în domeniu au efectuat
calculele costurilor serviciilor prestate pentru copii autiști și au fost prezentate
Ministerului Sănătății în 2015:
- Testul ADOS-2 – 322 lei;
- PLS (Preschool Language Scale) – 230 lei;
- Servicii de stimulare timpurie a limbajului verbal – 109 lei/sesiunea;
- Serviciul de suport psihologic a familiei – 138 lei;
- Serviciul de consult bin echipa / 161 lei;
- Servicii de ergoterapie/terapie ocupațională – 81 lei/sesiunea;
- Consultație psihopedagogului – 47 lei;
- Test screening pentru autism M-CHAT -70 lei.
În colaborare cu Departamentul pediatrie (director Nely Revenco) a USMF
„N. Testemițanu” colaboratorii centrului au conlucrat la elaborarea Protocolului
Național “Tulburări din Spectrul Autist la copii (2015)”, însă pînă în prezent
protocolul nu a trecut procedurile necesare pentru aprobare.
Informația prezentată denotă faptul că serviciile prezentate sunt doar o parte
din cele necesare în cazurile de autism și sunt costisitoare pentru o familie cu un
venit mediu, nemaivorbind de familiile care fac parte din pătura social vulnerabilă.
Salutabil însă este faptul că societatea civilă depune eforturi pentru a acoperi acele
segmente pe care statul la moment este în incapacitate să le asigure. Soluția în
astfel de situații este dezvoltarea parteneriatului public-privat întru oferirea
suportului necesar de a prelua aceste servicii și de a le asigura din bugetul de stat.
E o povară semnificativă pentru bugetul public, dar estimînd consecințele și
anume faptul că mulți copii care inițial vor fi absolut excluși din societate, după o
perioadă de timp de terapii psihosociale și psihopedagogice vor deveni parte
componentă a comunității, iar după atingerea majoratului vor putea fi încadrați în
cîmpul muncii, dă temei de a întreprinde măsurile necesare pentru a le putea oferi
un viitor și un mod de viață decent.

IV. Studierea practicii internaţionale în domeniu;

Problemele persoanelor cu tulburări din spectrul autist sunt cunoscute și
examinate în plan internațional. Fiecare țară în parte își stabilește propriul său
mecanism de intervenție și de protecție a persoanelor respective. O atenție specială
este focusată pe intervenția timpurie și pe măsurile de reabilitarea a copiilor care
manifestă simptomele acestor tipuri de tulburări.
În România, în anul 2010 a fost aprobată Legea nr. 151 privind serviciile
specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu
tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate, care
reglementează serviciile specializate oferite în astfel de cazuri.
Potrivit acestei Legi, serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi
sociale vizează identificarea precoce, tratamentul, recuperarea şi ameliorarea
calităţii vieţii şi funcţionării sociale a persoanelor diagnosticate cu tulburări din
spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate, servicii oferite de echipa
multidisciplinară specializată.
La momentul actual metodologia de aplicare a prezentei Legi este în
dezbatere publică.
15
 În Marea Britanie în anul 2009 a fost elaborat un act al autismului38 care
reglementează liniile directorii pentru elaborarea și aprobarea unei strategii de
oferire a serviciilor sociale persoanelor cu tulburări din spectrul autismului, care se
referă la:
- Condițiile de diagnosticare;
- Identificarea persoanelor cu tulburări din spectrul autismului;
- Evaluarea necesităților acestor persoane;
- Planificarea modului de oferire a serviciilor necesare persoanelor respective;
- Instruirea personalului implicat în oferirea serviciilor necesare persoanelor
cu tulburări din spectrul autismului;
- Stabilirea unor aranjamente locale pentru asigurarea serviciilor respective.
Acest act, în esență este unul de ghidare, în baza căruia autoritățile teritoriale
(districtele) sunt obligate să creeze condiții de asigurare a persoanelor cu tulburări
din spectrul autismului cu serviciile necesare.
În Franța de asemenea autoritățile stabilesc programe specifice de suport a
persoanelor/copiilor cu tulburări din spectrul autismului. Sistemul de intervenție
este focusat, conform Clasificatorului Internațional al Funcționalității în 8 categorii
ale autismului. Toată procedura de intervenție medico-socială, psihologică,
educativă, și psihopedagogică este reglementată juridic39.
Documentul menționat, întitulat instrucțiunea interministerială, stabilește și
elementele ce trebuie să întrunească protocolul de evaluare a copilului. Potrivit
acestei instrucțiuni se ține cont de:
- concluziile medicale obținute în baza interviurilor standardizate de
diagnostic;
- trei evaluări realizare de echipa pluridisciplinară (1. Evaluarea socio-
cognitivă; 2. evaluarea comunicației și 3. evaluarea competențelor motrice);
- reevaluarea nivelului de dezvoltare mentală și a competențelor de
comunicare;
- efectuarea diagnosticării corespunzătoare.
În Federația Rusă, legislația 40 existentă reglementează procesul de
intervenție în cazul depistării unei dizabilități și nu neapărat în cazul depistării a
tulburărilor din spectrul autismului. Însă un accent aparte este focusat asupra
educării copiilor respectivi, pentru a-i ajuta să se integreze în societate.
Statele Unite ale Americii de asemenea au reglementat modul de
intervenție în cazurile de autism. Caracteristic Statelor Unite ale Americii este
faptul că a fost elaborată strategia de combatere a autismului41. Scopul Strategiei
este: 1. conștientizarea, reducerea barierelor la diagnosticare; 2. Antrenarea
specialiștilor și utilizarea justificată a instrumentelor selectate și 3. Stabilirea unor
activități focusate pe modul de abordare interdisciplinară. De asemenea Strategia

38
Autism Act 2009, CHAPTER 25 (12.11.2009);
39
http://circulaires.legifrance.gouv.fr/pdf/2016/07/cir_41145.pdf;
40
http://www.autismhelp.ru/dokumenty/zakonodatelstvo/zakonodatelstvo-rf/;
41
One Hundred Ninth Congress of the United States of America, AT THE SECOND SESSION, Begun and held at
the City of Washington on Tuesday, the third day of January, two thousand and six; An Act To amend the Public
Health Service Act to combat autism through research, screen-ing, intervention and education;
16
prevede modul de administrare și de organizare a activității în raport cu persoanele
cu tulburări din spectrul autismului.
În concluzie, tendința internațională este de a interveni în cazul depistării
tulburărilor din spectrul autist pentru a omite excluziunea socială a copiilor ce
manifestă astfel de tulburări.

V. Identificarea actelor normative /legislative din Republica Moldova

oportune a fi modificate/completate întru asigurarea asistenţei
(medicale, psihologice, sociale şi educaționale) şi incluziunii sociale a
copiilor ce suferă de autism.
Unul din obiectivele acestei cercetări este de a identifica actele
normative/legislative ale Republicii Moldova oportune de a fi
modificate/completate pentru a asigura un mecanism eficient de incluziune socială
a copiilor ce suferă de autism.
În lumina art. 19 al Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu
dizabilități, Statele Părţi recunosc dreptul egal al tuturor persoanelor cu dizabilităţi
de a trăi în comunitate, cu şanse egale ca ale celorlalţi, şi vor lua măsuri eficiente şi
adecvate pentru a se asigura că se bucură pe deplin de acest drept şi de deplina
integrare în comunitate şi participare la viaţa acesteia, inclusiv asigurându-se că
acestea au acces la o gamă de servicii la domiciliu, rezidenţiale şi alte servicii
comunitare de suport, inclusiv la asistenţă personală necesară vieţii şi integrării în
comunitate, ca şi pentru prevenirea izolării sau segregării de comunitate.
Suntem conștienți că acest mecanism de incluziune socială a copiilor cu
tulburări din spectrul autist va fi unul complicat, deoarece necesită implicarea
specialiștilor din diferite domenii, dar și unul costisitor, deoarece serviciile
indispensabile acestor copii implică costuri suplimentare.
În Republica Moldova diagnosticarea și tratamentul copiilor este inclus în
Programul Unic de asigurare medicală obligatorie, însă carențele apar la capitolul
calității, din cauza lipsei specialiștilor bine pregătiți și a lipsei unei tehnici
calitative. Considerăm necesar includerea în legislație a unor acte normative
suplimentare care să reglementeze mecanismul de acordare a serviciilor de
intervenție timpurie pentru copii cu dizabilități mintale și a copiilor care manifestă
riscul acestor tulburări.
La capitolul protecției sociale, oportun ar fi de completat Legea nr. 60 din
30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, prin norme
care ar asigura copiilor cu dizabilități asistență psihosocială. În context, este
necesar elaborarea unor acte normative care să reglementeze expres instituția unde
reprezentanții legali pot solicita asistență psihologică pentru copiii cu deficiențe
mentale și de comportament. De asemenea, este important să fie reglementat
modul de licențiere a serviciilor psihologice și mecanismul de monitorizare a
eficienței acestora. Aceasta ar oferi copiilor cu tulburări din spectrul autist
posibilitatea să beneficieze de servicii calitative.
Aspectul respectiv este unul sensibil, deoarece în Republica Moldova este
înregistrată insuficiență pe alocuri și lipsa de specialiști în psihologie, capabili să
acorde asistență și terapii psihologice copiilor cu tulburări din spectrul autist,
precum și copiilor cu alte deficiențe mentale.
17
 În context, întru asigurarea terapiilor psihologice de către stat, este important
de armonizat Nomenclatorul ocupațiilor din Republica Moldova 42 la realitățile
sociale întru asigurarea reglementării terapiilor comportamentale copiilor cu
tulburări din spectrul autismului prestate de către psihologi.
Realitățile sociale impun necesitatea reglementării mecanismului de
solicitare și de oferire a asistenței psihologice gratuite copiilor cu dizabilități
mentale. Autoritățile trebuie să țină cont de valoarea și impactul benefic al
serviciilor psiho-sociale asupra copiilor cu deficiențe mintale. Asistența
psihologică și socială la vîrstă fragedă este cea mai eficientă soluție în procesul
integrării sociale a copiilor cu tulburări din spectrul autist. În această ordine de idei
considerăm necesar ca Guvernul să examineze oportunitatea de a oferi gratuit
serviciile respective copiilor pînă la vîrsta de 10 ani cu posibilitatea extinderii
vîrstei pînă la 18 ani în următorii ani.
De asemenea, un rol deloc de neglijat îl au specialiștii din domeniul
psihopedagogiei, motiv pentru care trebuie revizuit mecanismul de oferire a acestor
servicii și eficiența în procesul de interacțiune cu copiii cu tulburări din spectrul
autismului.
Prin urmare, avînd în vedre că pentru realizarea incluziunii sociale a copiilor
cu tulburări din spectrul autismului este necesară o conlucrare multidisciplinară,
Guvernul are obligația să stabilească un mecanism multidisciplinar, eficient și
lucrativ pentru a stabili clar competențele și obligaiile fiecărui subiect responsabil.

VI. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

În contextul celor expuse, autismul este în mare parte o problemă de
comportament și nu neapărat o problemă pur psihiatrică, iar integrarea copiilor cu
tulburări din spectrul autismului poate avea loc doar dacă se implementează un
program bine stabilit de asistență psihologică și psihopedagogică. Intervenția
medicamentoasă este acceptată doar în cazuri excepționale și doar cînd copilul prin
asociere mai are și alte probleme de sănătate. Precizăm că reabilitarea unui copil cu
tulburări din spectrul autismului poate avea loc doar cînd abordarea acestei
probleme este privită sub aspectul socio-medicală și nu medico-socială.
Bunele practici denotă că susținerea de către autoritățile statului a unui
program de reabilitare sub forma unei strategii de intervenție în astfel de situații
sau sub forma unei metodologii sau instrucțiuni este un aport considerabil pentru
familiile în care sunt copii cu tulburări din spectrul autismului, dar și pentru copiii
înșiși în procesul de incluziune socială.
Respectiv, se constată necesitatea ca Guvernul, în calitate de autoritate menită să
asigure realizarea politicii interne şi externe a statului, precum și să exercite
conducerea generală a administraţiei publice, să efectueze o evaluare obiectivă
privind necesitățile copiilor cu tulburări din spectrul autist, precum și stabilirii unei
metodologii eficiente de colectare și stabilire a bazei de date veridice a copiilor
vizați.

42
Nomenclatorul ocupațiilor din Republica Moldova, aprobat prin Ordinul MMPSF Nr. 22 din 03.03.2014 cu
privire la aprobarea Clasificatorului ocupaţiilor din Republica Moldova (CORM 006-14);
18
 Reiterăm necesitatea de a reevalua indicatorii în a căror bază este evaluată
situația per ansamblu a copiilor cu dizabilități. Pe lîngă numărul de copii cu
dizabilități după severitatea acesteia e necesar de elaborat o bază de date după tipul
de dizabilitate (mental/psihic, senzorial (vizual/auditiv/tactil) și locomotor ).
Informația respectivă ar permite autorității publice centrale să identifice
necesitățile reale ale populației și să elaboreze servicii sociale corespunzătoare
necesităților.

Avocatul Poporului pentru protecția drepturilor copilului își manifestă

îngrijorarea pentru insuficiențamăsurilor din sistemul de protecție socială
a copiilor cu dizabilități, deoarece principalul obiectiv al acestor măsuri nu
este realizat în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist, și anume
integrarea socială a acestora.
Astfel, în cadrul prezentului studiu au fost identificate mai multe carențe și
anume:
- La momentul diagnosticării: nu există un protocol care să îndrume
personalul medical în astfel de situații, lipsesc specialiști bine pregătiți
pentru identificarea cazurilor de autism;
- La capitolul reabilitării: nu există specialiști bine pregătiți și licențiați pentru
oferirea serviciilor de reabilitare socială și asistență psihologică, nu există un
sistem de asigurare gratuită a serviciilor respective pentru copii, nu există un
program bine stabilit pentru autoritățile locale ce le-ar permite specialiștilor,
și părinților să se orienteze corect în obținerea serviciilor respective;
- La capitolul instruirii: nu avem specialiști bine pregătiți și licențiați să
asigure asistența copiilor cu tulburări din spectrul autismului în procesul
instruirii și nici profesori care ar putea să lucreze cu copiii respectivi.
Din aceste motive considerăm că este necesar de stabilit niște măsuri pentru
crearea unui mecanism intersectorial, care ar permite realizarea integrării sociale a
copiilor cu tulburări din spectrul autismului.
Este important de stabilit un mecanism concret de intervenție timpurie
pentru copiii la care se identifică tulburări din spectrul autismului sau celor care
manifestă simptome, precum și un program în cazul copiilor cu astfel de tulburări
care au depășit vîrsta de 3 ani. De asemenea reiterăm ideea necesității de a
identifica resursele necesare pentru asigurarea guvernamentală a măsurilor de
reabilitare și reintegrare socială copiilor pînă la vîrsta de 10 ani.
Prin urmare se constată necesitatea de a întreprinde măsuri urgente pentru
soluționarea problemelor cu care se confruntă copiii cu tulburări din spectrul autist
atî la nivel legislativ cît și instituțional.

19
 În contextul celor expuse, înaintăm următoarele recomandări:
Nr. RECOMANDAREA Autoritatea
responsabila
1 Elaborarea și aprobarea unui Protocol Clinic Național în aspectul autismului MS
copil/adult
2 Perfecționarea Nomenclatorului ocupațiilor a specialității întru asigurarea MMPSF, ONG
reglementării profesiei specialistului în terapie comportamentală
3 Elaborarea unei metodologii de acordare a asistenței medicale persoanelor MS, ONG
(adulți și minori) cu dizabilități mintale (TSA)
4 Formarea specialiștilor (medicali, psihologi, sociali, și din domeniul MS, MMPSF,
învățămîntului) în cadrul instruirii inițiale și instruirii continue în cazuri de ME
autism
5 Intensificarea schimbului de experiență cu specialiștii în domeniu din alte țări MS, MMPSF,
ME
6 Asigurarea cu numărul necesar de specialiști în domeniile: medical, social și MS, MMPSF,
educațional ME
7 Stabilirea evidențe exacte a copiilor cu dizabilități nu doar după gradul MMPSF, MS
severității, dar și după tipul de dizabilitate
8 Elaborarea unei formule de calcul pentru stabilirea minimului de existență a MMPSF, BNS,
copiilor cu dizabilități Acad de Științe
9 Stabilirea unui mecanism intersectorial de conlucrare pentru a forma o bază de MMPSF, MS,
date veridice privind numărul copiilor cu dizabilități MEdu
10 Completarea Strategiei pentru protecția copilului pe anii 2014 – 2020 cu MMPSF, MS,
acțiuni suplimentare și subiecți responsabili (ex: identificarea surselor și a MEdu
experților pentru instruirea personalului medical, psihopedagogilor și
psihologilor care participă la integrarea socială a copiilor cu autism)
11 Includerea în Programul Unic al asigurării obligatorii de asistență medicală a MS, ONG
serviciilor de asistență medicală și serviciilor de terapie comportamentală
gratuite copiilor cu tulburări din spectrul autismului.
12 Stabilirea unei instituții responsabile de asigurare cu psihologi pregătiți în Prim-ministru
oferirea terapiei cognitiv-comportamentale, a căror activitate să fie acreditată
13 Stabilirea unui mecanism de monitorizare a efectelor serviciilor oferite MS, MMPSF,
copiilor cu tulburări din spectrul autismului și/sau asociat, precum și a unui ME
sistem de analiză comportamental aplicată
14 Identificarea posibilității oferirii unor programe suplimentare de terapii MS, MMPSF,
specifice și de compensare gratuite copiilor (de ocupare a timpului liber) ME
15 Elaborarea unui studiu de fezabilitate privind programul de asigurare MMPSF, MS,
Guvernamentală (gratuită) a diagnosticării, reabilitării și resocializării copiilor ME
ce suferă de autism pînă la vîrsta de 10 ani
16 Elaborarea unei metodologii de reabilitare și resocializare a copiilor ce suferă MMPSF, MS,
de autism ME
17 Stabilirea unui parteneriat eficient între sectorul public și cel privat în aspectul MMPSF, MS,
reabilitării copiilor cu tulburări din spectrul autismului. ME

20
 Reintegrarea socială a copiilor cu tulburări din spectrul autismului este un
obiectiv a cărei realizare depinde de existența unui mecanism funcțional. În
context, încurajăm autoritățile publice centrale să creeze un grup de lucru pentru a
elabora un mecanism viabil și eficient. Iar societatea civilă să contribuie cu
experiența pe care o deține în domeniu, precum și cu suportul necesar în aspectul
asistenței pînă la preluarea integrală de către Guvern a acestor servicii.
Conștientizăm că tot procesul de elaborare și de stabilire a mecanismului de
reintegrare socială a copiilor cu astfel de tulburări va fi unul anevoios și
îndelungat, însă printr-o conlucrare eficientă între subiecții responsabili, în viitorul
apropiat am putea avea primele rezultate pozitive.

21
ANEXA 1

Lista abrevierilor:

MS – Ministerul Sănătății;
MMPSF – Ministrul Muncii, Protecției Sociale și Protecției a Familiei;
ONG – organizații neguvernamentale;
ME – Ministerul Educației;
BNS – Biroul Național de Statistică;
AȘ - Academia de Științe din Republica Moldova;
TSA – tulburări din spectrul autist;

ANEXA2
APROBAT:

Avocatul Poporului pentru protecţia drepturilor copilului

Maia BĂNĂRESCU /semnat/
20 octombrie 2016

METODOLOGIA
de elaborare a Raportului:

„INCLUZIUNEA SOCIALĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DIN SPECTRU AUTIST

ÎN REPUBLICA MOLDOVA”

Metodologia studiului

În procesul elaborării studiului a fost folosită o metodologie complexă, în care au fost utilizate:

- metoda de analiză a normelor juridice existente;

- metoda de colectare a datelor;
- metoda comparativă;
- metoda observării.
De asemenea, în procesul studiului a fost utilizată informația prezentată de ONG-ri prin
documentul strategic de politici intersectoriale pentru asistența și integrarea persoanelor cu
tulburări spectrului autist (TSA).

Dispoziţii generale

22
Metodologia de elaborare a raportului “Incluziunea socială a copiilor cu tulburări din spectru
autist în Republica Moldova” stabileşte procesul de elaborare a raportului menționat întru
monitorizarea modului de realizare a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale stabilite
de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului
nr.408-XII din 12.12.1990, precum şi de Legea nr. 338-XIII din 15.12.1994 privind drepturile
copilului, de Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată prin Legea
nr. 166 din 09.07.2010.

Obiectivele de bază în procesul cercetării sunt:

1. evaluarea nivelului de respectare a drepturilor copiilor cu tulburări din spectru autist:

a) aspecte ce țin de diagnosticare, tratament, reabilitare;
b) condiţiile, termenul și modul de acordarea a serviciilor sociale și a terapiilor
psihologice și psihopedagogice copiilor cu tulburări din spectru autist;
c) dacă există un plan strategic privind măsurile de incluziune socială a copiilor cu
tulburări din spectru autist.
2. problemele cu care se confruntă autoritățile publice locale și autoritățile publice centrale
în procesul de incluziune socială a copiilor cu tulburări din spectru autist în Republica
Moldova.

Scopul cercetării: analiza modului de incluziune socială a copiilor cu tulburări din spectru
autist.

Grupul ţintă care a fost analizat: copiii cu tulburări din spectru autist.

Criteriile după care au fost incluse persoanele intervievate în procesul de cercetare:

- în cadrul cercetării au fost implicate: Autoritățile publice centrale de specialitate și

- ONG preocupate de obiectul studiului.

Domeniile principale acoperite de evaluare:

 analiza cadrului legal în domeniul protecţiei sociale a copiilor cu dizabilităţi (cu tulburări
din spectrul autist);
 analiza eficienţei cadrului normativ existent în procesul incluziunii sociale a copiilor cu
tulburări din spectrul autist;
 analiza serviciilor medicale, sociale și psihologice destinate copiilor cu tulburări din
spectru autist, precum şi impactul acestora asupra copiilor menționați;
 studierea bunelor practicii internaţionale în domeniu

Tehnica de apreciere a nivelului de respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

copilului

23
 - efectuarea cercetării din birou (analiza impactului politicilor publice în domeniul
drepturilor copiilor asupra copiilor cu tulburări din spectru autist, precum şi a
mecanismelor de implementare a acestora);
- examinarea documentaţiei existente;
- analiza informaţiei obţinute
- racordarea informaţiei obţinute la reglementările naţionale, cît şi internaţionale la care
Republica Moldova face parte; analiza jurisprudenţei CEDO;
- Sursa imaginii utilizate pe foaia de titlu:
https://www.google.com/search?q=imagini+autism&biw=2304&bih=1104&tbm=isch&t
bo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUKEwiYgOzI44LRAhXDM1AKHW2XD2MQsA
QILQ#imgrc=XQAJH5kq71EjZM%3A .

Raportarea - Prezentarea raportului în octombrie-noiembrie 2016.

24