Sub Isto 2014

Ministerul Educaţiei Naționale
Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare
Examenul de bacalaureat național 2014

Proba E. c)
Istorie
Varianta 9
Filiera teoretică, profil umanist, toate specializările; Filiera vocaţională - profil artistic, toate specializările; - profil
sportiv, toate specializările; - profil pedagogic, specializările: bibliotecar-documentarist, instructor-animator,
instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar; - profil teologic, toate specializările.
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

• Timpul de lucru efectiv este de 3 ore.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Cu toată fidelitatea manifestată de Alexandru cel Bun alianței polono-lituaniene, în
momentul în care Vladislav Jagello a ajuns [...] la înțelegere cu regele Ungariei, Sigismund de
Luxemburg, […] situația Moldovei a început să fie primejduită. Polonia […] s-a arătat dispusă la
concesii în favoarea regatului maghiar pe seama Moldovei.
Potrivit prevederilor tratativelor polono-maghiare, desfășurate în cursul anului 1412 la
Lublau […], regele Ungariei, deși recunoștea suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei, obținea din
partea lui Vladislav Jagello ca Moldova să fie obligată să ajute cu oștile ei regatul maghiar, în
eventualitatea unui conflict cu turcii. Nerespectarea de către Alexandru cel Bun a obligațiilor ce i se
impuneau urma să ducă la împărțirea Moldovei între cei doi suverani în zone teritoriale
echivalente. […] Neparticiparea lui Alexandru cel Bun la luptele pe care regele Ungariei le-a purtat
în Țara Românească împotriva otomanilor l-a făcut pe Sigismund de Luxemburg să ceară la
Congresul de la Luck, din ianuarie 1429, punerea în aplicare a Tratatului de la Lublau, Alexandru
cel Bun să fie înlăturat de la domnie și Moldova împărțită. Pretenției lui Sigismund […] i s-a
împotrivit Vladislav Iagello […].” (Șt. Ștefănescu, Istoria medie a României)
B. „Sub pretextul că independenţa României nu era recunoscută şi că aliatul rus îi va
reprezenta corect interesele, delegatul român nu a fost admis la discuţiile de la San Stefano din
1878 […]. Clauzele armistiţiului pentru România erau: […] îi era recunoscută independenţa; […]
Rusia relua sudul Basarabiei […] şi îşi aroga dreptul de tranzit prin teritoriul României spre
Bulgaria, unde trupele ar fi urmat să rămână încă doi ani. […]
Unanimitatea forţelor politice româneşti în a respinge atât cedarea sudului Basarabiei cât şi
tranzitul armatei ruse a creat o acută tensiune în relaţiile dintre Bucureşti şi Petersburg. Ţarul
Alexandru, care ameninţase cu ocuparea ţării şi dezarmarea armatei române, a primit răspunsul de
curaj şi demnitate al domnitorului Carol I: «armata care s-a luptat la Plevna […] va putea fi zdrobită,
dar nu va reuşi nimeni niciodată să o dezarmeze». […] Foştii aliaţi se îndreptau spre o confruntare,
când schimbările din contextul internaţional au venit în sprijinul României. Marile avantaje pe care şi
le asigurase Rusia prin Tratatul de la San Stefano îngrijorau Anglia şi Austro-Ungaria. Pentru a evita
noi conflicte a fost convocat Congresul de la Berlin, care a revizuit clauzele de la San Stefano.
România nu a fost admisă ca stat participant […].”
(F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)
Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi lupta la care a participat armata română, precizată în sursa B. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa A. 2 puncte
3. Menţionaţi câte un domnitor din spațiul românesc precizat în sursa A, respectiv în sursa B.
6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că puterile vecine
obligau statul român să participe la eventualele conflicte cu otomanii. 3 puncte
5. Scrieţi, din sursa B, două informaţii care se află într-o relaţie cauză-efect, precizând rolul fiecăreia
dintre aceste informații (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi două acţiuni diplomatice prin care spațiul românesc se implică în relațiile
internaționale din secolele al XVI-lea - al XVIII-lea. 6 puncte
7. Menţionaţi o caracteristică a politicii desfășurate de România în relațiile internaționale din a
doua jumătate a secolului al XIX-lea ca urmare a evenimentelor descrise în sursa B.
4 puncte
Probă scrisă la istorie Varianta 9

Pagina 1 din 2
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Proiectul unui armistiţiu, întocmit de oficialităţile sovietice, a fost comunicat guvernelor
american şi britanic la 31 august 1944. […] La insistenţele americane şi britanice […] s-a consimţit
la crearea unei Comisii Aliate de Control pentru România, care să cuprindă reprezentanţi ai
Statelor Unite şi Marii Britanii […].
Delegaţia română de la Moscova, condusă de Lucreţiu Pătrăşcanu, a primit proiectul la 10
septembrie şi a făcut eforturi intense pentru a-i modera termenii. S-a dorit […] să se stabilească
termene precise pentru perioada ocupaţiei sovietice, autorităţilor române să li se acorde mai multă
libertate în ceea ce priveşte administraţia internă, îndeosebi în probleme de siguranţă şi poliţie, şi
să se obţină angajamentul Aliaţilor că întreaga Transilvanie va reveni României.
Armistiţiul a fost semnat în noaptea de 12 spre 13 septembrie 1944 […]. Cerea guvernului
român să se angajeze în efortul de război aliat cu cel puţin douăsprezece divizii de infanterie
echipate complet, să permită deplasarea liberă a Armatei Roşii pe teritoriul său şi să sprijine
financiar şi logistic operaţiile militare ale Aliaţilor împotriva Germaniei şi Ungariei. România îşi
asuma, de asemenea, povara de a plăti despăgubiri care se ridicau la 300 milioane de dolari către
Uniunea Sovietică pentru pierderile cauzate în operaţiile militare de pe teritoriul acesteia şi să
înapoieze toate bunurile luate de pe teritoriul ei […].
Delegația română a părăsit Moscova cu sentimentul că, având în vedere situația de
ansamblu, țara lor scăpase ușor. Dar, în țară, liderii partidelor politice democratice erau profund
îngrijorați de modul în care autoritățile sovietice vor interpreta și vor pune în practică termenii
armistițiului.”
(M.Bărbulescu, D.Deletant, K.Hitchins, Ş.Papacostea, P.Teodor, Istoria României)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi un stat împotriva căruia continuă războiul, precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi, pe baza sursei date, o informaţie referitoare la Comisia Aliată de Control pentru
România. 2 puncte
3. Menţionaţi conducătorul delegației române la Moscova și anul semnării armistițiului cu Aliații, la
care se referă sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la obiectivele delegaţiei României
exprimate anterior semnării armistiţiului. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la obligaţiile care-i revin României
prin armistiţiul semnat la Moscova, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.
10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia în a doua jumătate a
secolului al XX-lea în România sunt utilizate practici politice totalitare. (Se punctează
prezentarea unui fapt istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi
concluzia.) 4 puncte
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre stat și politică în spațiul românesc în
secolele al XIX-lea – al XX-lea, având în vedere:
- menționarea a două proiecte politice referitoare la statul român modern elaborate în secolul
al XIX-lea;
- precizarea unei cauze a adoptării constituţiei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și
menționarea a două trăsături ale acestei constituții;
- prezentarea unei caracteristici a unei constituții adoptate în România Mare;
- formularea unui punct de vedere referitor la rolul constituției în construcția democrației
postdecembriste din România, în a doua jumătate a secolului al XX-lea şi susţinerea
acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea
relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și
utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii
cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Pagina 2 din 2

Proba E. c) – 2 iulie 2014
Istorie
Varianta 1


A. „Într-o vreme […] când conştiinţa naţională făcea progrese, revenirea pământenilor în
scaunele de domnie din Moldova și Țara Românească a fost percepută, mai ales în perspectiva
desfăşurărilor ulterioare, ca începutul «renaşterii naţionale». […]
Mica boierime, fiind blocată în afirmarea ei […] de marii boieri, revendică o participare mai
importantă în conducerea statului. […] Obiectivele ei şi-au găsit expresia în proiectul de constituţie
zisă a «Cărvunarilor» […] care în textul ei formula fără echivoc «principiul constituţional: domnia
legilor», în înţelesul că autoritatea domnului era limitată şi subordonată organismului reprezentativ
- Sfatul obştesc. «Constituţia Cărvunarilor» cuprindea un şir de principii şi drepturi, precum
respectul proprietăţii, egalitatea în faţa legilor, libertatea persoanei etc. […] Aceste principii nu erau
aplicate însă consecvent, pentru că, în problema esenţială - cea a puterii - mica boierime se arăta
preocupată exclusiv de a-şi asigura un cuvânt decisiv în Sfatul obştesc. «Constituţia Cărvunarilor»
a fost violent combătută de marea boierime şi ea a rămas un simplu proiect. Victoria [marii
boierimi] a fost asigurată şi de înţelegerea turco-rusă fixată prin Convenţia de la Akkerman […].
Acordul confirma restabilirea domniilor pământene, stabilea alegerea domnilor de divan şi fixa
durata domniei la şapte ani; rolul Rusiei era consolidat […].”
(F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)
B. „În Moldova şi Ţara Românească, intelectualii au căutat să desfiinţeze protectoratul
Rusiei şi să restabilească echilibrul istoric cu Imperiul Otoman, în timp ce în Transilvania, în [...]
Banat [...] şi în Bucovina, ei şi-au propus să unească toţi românii într-un singur stat autonom. S-a
analizat chiar ideea unirii tuturor românilor de o parte şi de cealaltă a Carpaţilor, pe baza
puternicelor legături etnice, lingvistice şi culturale dintre aceştia. Dar astfel de gânduri erau
efemere, căci ipotezele […] contraveneau realităţilor politice, în special pragmatismului Rusiei şi
Austriei. [...] În ciuda admiraţiei nutrite faţă de Apus, paşoptiştii nu erau nişte gânditori abstracţi,
care se străduiau să impună poporului instituţii fără legătură cu experienţa istorică naţională. [...]
Aspiraţiile generaţiei de la 1848 şi-au găsit expresia practică în nemulţumirea generală, a
tuturor claselor sociale din Principate, faţă de condiţiile politico-economice existente. Mulţi boieri nu
erau de acord cu metodele autoritare folosite de domni [...], clasa mijlocie [...] protesta împotriva
taxelor mari [...], ţăranii erau hotărâţi să lupte pentru desfiinţarea îndatoririlor tot mai mari de clacă şi
obligaţii faţă de moşieri.”

1. Numiţi proiectul politic precizat în sursa A. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa B. 2 puncte
3. Menţionaţi două spaţii istorice precizate atât în sursa A, cât şi în sursa B. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că toate categoriile sociale
sunt nemulțumite de situația politico-economică. 3 puncte
5. Scrieţi, din sursa A, două informaţii care se află într-o relaţie cauză-efect, precizând rolul fiecăreia
dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi două acţiuni desfășurate de România în contextul „crizei orientale‟. 6 puncte
7. Menţionaţi o asemănare între două măsuri de politică internă adoptate în statul român
modern, în primul deceniu după constituirea acestuia. 4 puncte

Pagina 1 din 2

Citiți, cu atenție, sursa de mai jos:
„Primul Război Mondial este evenimentul care anunță schimbarea hărții politice a
continentului european. [...] Atenția lumii politice se concentrează asupra războiului izbucnit în
Europa și a atitudinii României. Un Consiliu de Coroană este convocat, la 21 iulie/3 august 1914 la
Sinaia. [...] La fel ca Italia, România își declară neutralitatea (cu excepția Regelui Carol I și a lui
P.P.Carp, toți ceilalți 18 participanți au optat pentru această soluție). [...]
Neutralitatea nu putea fi, și de fapt nici n-a fost, decât o perioadă de pregătire de război. [...]
Asemenea Italiei și Bulgariei, România devine obiectul presiunilor celor două tabere beligerante.
Cum români se găseau și în Rusia, nu numai în Austro-Ungaria, diplomațiile ambelor părți au ce
oferi. Puterile Centrale promit Basarabia, un statut special pentru românii transilvăneni [...], promit
chiar și Bucovina. Antanta promite toate teritoriile locuite de români în Austro-Ungaria. Purtătorii de
cuvânt ai beligeranților sunt Rusia și, de cealaltă parte, Germania. Aceasta din urmă își punea
multe speranțe în regele Carol I [...]. Dar la 27 septembrie/10 octombrie 1914 regele Carol I moare,
după o domnie de 48 de ani. [...] Urmaș la domnie vine Ferdinand I, nepotul lui Carol I. [...] Cu
schimbarea la domnie nu se schimbă și atitudinea politică externă. Neutralitatea este reconfirmată.
Doar că Puterile Centrale pierd în România un potențial aliat, iar Antanta poate spera, cu mai mult
temei, că România va lua armele de partea sa. [...]
Opinia publică din țară, animată de Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor [...], de
Acțiunea Națională și Federația Unionistă, de o presă extrem de activă și neobosită, de
numeroasele demonstrații [...] de discursurile unor oameni politici și ale unor intelectuali (Nicolae
Filipescu, Take Ionescu, Octavian Goga, refugiat din Transilvania, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu
ș.a.), se pronunța foarte categoric pro-Transilvania.‟
(I. Bulei, O istorie a românilor)
Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele cerințe:
1. Numiți un rege al României precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizați, pe baza sursei date, o informație referitoare la Consiliul de Coroană. 2 puncte
3. Menționați cele două mari alianțe la care se referă sursa dată. 6 puncte
4. Menționați, din sursa dată, două caracteristici ale opiniei publice din România. 6 puncte
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la atitudinea taberelor beligerante
față de România, susținându-l cu două informații selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia România se implică în
relațiile internaționale din a doua jumătate a secolului al XX-lea. (Se punctează prezentarea
unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.)
4 puncte

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre rolul spaţiului românesc în relațiile
internaționale din secolele al XIV-lea – al XVIII-lea, având în vedere:
- menţionarea a două conflicte militare desfășurate în spațiul românesc în secolul al XIV-lea;
- precizarea unui cauze a implicării spațiului românesc în diplomația secolului al XIV-lea;
- prezentarea unui fapt istoric referitor la conflictele militare desfășurate în spațiul românesc în
secolul al XV-lea;
- menţionarea a două acțiuni diplomatice referitoare la spațiul românesc din secolul al XV-lea;
- formularea unui punct de vedere referitor la consecințele implicării spațiului românesc în relațiile
internaționale din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea asupra unei instituții centrale şi susţinerea
acestuia printr-un argument istoric.

Pagina 2 din 2

Proba E. c) – 2 iulie 2014
Istorie
Varianta 5


A. „După pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774) [...] problema orientală se complică în funcţie
de noile desfăşurări militare. Imperiul rus şi monarhia austriacă manifestă în continuare tendinţe
expansioniste [...]. Întâlnirea Ecaterinei a II-a cu Iosif al II-lea [...] deschide calea unei viitoare
antante antiotomane.[...] Ecaterina a II-a propune crearea unui stat între cele trei mari imperii sub
numele de Dacia, format din Moldova şi Ţara Românească, cu un suveran de religie creştină
ortodoxă. Statul urma să fie independent, fără a putea să fie încorporat de Rusia sau Austria. [...]
În realitate, cele două imperii continuă să aibă pe mai departe propriile interese faţă de
Imperiul Otoman, astfel că alianţa austro-rusă facilitează expansiunea Rusiei. [...] Războiul izbucnit
în 1787 [...] a oferit un nou prilej forţelor locale să participe la lupta împotriva stăpânirii otomane şi
totodată diplomaţiei europene să-şi manifeste interesul faţă de Principate. Proiectul regatului dacic
şi tendinţa Austriei de stăpânire efectivă a teritoriilor ocupate au readus în discuţie statutul
internaţional al Ţării Româneşti şi Moldovei. [...] Astfel, declinul militar otoman şi intervenţia
puterilor europene în raporturile turco-române crează un cadru larg de manifestare pentru
mişcarea de emancipare naţională.”
B. „În şirul războaielor ruso-turce [...] , războiul din anii 1828-1829 a avut consecinţele cele
mai importante pentru evoluţia societăţii româneşti. Tratatul de la Adrianopol (2/14 septembrie
1829) cuprindea un articol şi un act separat relativ la Principatele dunărene, care reafirma şi
consolida autonomia lor administrativă [...]. Potrivit tratatului de la Adrianopol, până la achitarea
despăgubirilor de război ce urmau a fi plătite de Imperiul Otoman, Moldova şi Ţara Românească
urmau să rămână sub ocupaţia rusă.
[...] Administraţia rusă a avut drept obiectiv să consolideze condominiul ruso-turc, instituit
asupra Principatelor şi să pregătească anexarea lor de către Rusia. Câştigarea simpatiei populaţiei
şi, în primul rând, a clasei politice trebuia asigurată printr-o politică luminată, de reforme, care să
contribuie, prin modernizare, la progresul societăţii moldo-muntene. [...] Regulamentele organice
au îndeplinit funcţia unei constituţii şi, în pofida unor vestigii ale medievalităţii şi a consacrării
poziţiei predominante a marii boierimi, ele au contribuit la modernizarea, în ansamblu, a societăţii
româneşti.” (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)
1. Numiţi actele cu rol de constituție, precizate în sursa B. 2 puncte
3. Menţionaţi cele două Principate Române precizate atât în sursa A, cât şi în sursa B.
6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că Principatele ajung
sub stăpânire rusă în urma războiului ruso-otoman. 3 puncte
5. Scrieţi, din sursa A, două informaţii care se află într-o relaţie cauză-efect, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi două fapte istorice prin care statul român se implică în relațiile internaționale din a
doua jumătate a secolului al XIX-lea. 6 puncte
7. Menţionaţi o asemănare între două acțiuni la care participă România alături de mari alianțe din
secolul al XX-lea. 4 puncte

Pagina 1 din 2

„Mica Înțelegere a fost creată din necesitatea resimțită de România, Cehoslovacia și
Iugoslavia de a-și apăra propria securitate. [...] Înțelegerea consta în trei înțelegeri bilaterale –
Iugoslavia cu Cehoslovacia (semnată la 14 august 1920), România cu Cehoslovacia (23 aprilie
1921) și România cu Iugoslavia (7 iunie 1921) [...]. Caracterul defensiv al Micii Înțelegeri a fost pus în
evidență prin sprijinirea consecventă de către aceasta a dezarmării și a înțelegerilor internaționale
pentru scoaterea în afara legii a războiului ca mijloc de reglementare a diferendelor. [...]
Una dintre principalele rațiuni ale creării Micii Înțelegerii a fost în primul rând aceea de a
arăta Marilor Puteri că națiunile Europei Centrale se pot ocupa de propriile lor probleme și că nu
vor tolera să fie în continuare doar simple obiecte de târguială între alții. [...] Membrii Micii
Întelegeri au pus sub semnul întrebării ideea că Marile Puteri ar putea dispune în problemele
Europei de Est fără a-i consulta. [...]
Mica Înțelegere n-a reușit să dobândească unitatea necesară [...]. La întâlniri ale miniștrilor
de Externe ai Înțelegerii [...] Titulescu și-a exprimat îngrijorarea față de absența unor puternice
legături între cei trei aliați [...]. Drept rezultat al unei intense activități desfășurate de către N.
Titulescu, E. Beneš [...] și B. Jevtić [...], așa-numitul Pact de Organizare al Micii Înțelegeri a fost
elaborat și aprobat la 16 februarie 1933. Acesta prevedea transformarea slabei alianțe existente
într-o comunitate unită, având propria sa personalitate legală distinctă. El stabilea că, din acel
moment, fiecare tratat politic și fiecare înțelegere economică având o semnificație politică,
încheiate de unul dintre membrii comunității, trebuia să aibă aprobarea unanimă a celor trei
parteneri.‟ (K. Hitchins, România 1866-1947)

1. Numiți ministrul de externe al României precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizați, pe baza sursei date, o informație referitoare la caracterul defensiv al Micii Înțelegeri.
2 puncte
3. Menționați o înțelegere bilaterală a României și anul semnării acesteia, la care se referă sursa
dată. 6 puncte
4. Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la atitudinea Micii Înțelegeri față de Marile
Puteri. 6 puncte
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la Pactul de Organizare al Micii
Înțelegeri semnat în 1933, susținându-l cu două informații selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia practicile politice
democratice sunt aplicate în statul român, în prima jumătate a secolului al XX-lea. (Se
punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă
cauzalitatea și concluzia.) 4 puncte

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre instituțiile centrale din spațiul
românesc în secolele al XV-lea – al XVIII-lea, având în vedere:
- precizarea unei instituții centrale din spațiul românesc în secolul al XV-lea și menționarea a
două caracteristici ale acesteia;
- prezentarea unui fapt istoric referitor la implicarea unei instituții centrale din spațiul
românesc în conflicte militare din secolul al XVI-lea;
- menţionarea a două acțiuni diplomatice în care este implicat reprezentantul unei instituții
centrale din spațiul românesc în secolele al XVI-lea – al XVII-lea;
- formularea unui punct de vedere referitor la evoluția unei instituții centrale din spațiul
românesc în prima jumătate a secolului al XVIII-lea şi susţinerea acestuia printr-un
argument istoric.

Pagina 2 din 2

Proba E. c)
Istorie
Varianta 7


A. „Țările Române caută să profite de slăbirea Porții și să se emancipeze de sub
suzeranitatea acesteia. În Moldova, cărturarul Dimitrie Cantemir, care ajunge domn (1710-1711),
încheie o alianță cu Rusia lui Petru cel Mare. Armatele ruso-moldovene sunt înfrânte însă la
Stănilești, pe Prut (11/22 iulie 1711), iar Dimitrie Cantemir va fi silit să-și petreacă restul zilelor în
Rusia [...]. În condițiile ofensivei habsburgice și rusești, turcii nu mai au încredere în principii aleși din
rândul boierilor locali. Ei trec la un alt sistem, de compromis între autonomie și administrație directă,
acela al numirii unor domni din rândul grecilor din Fanar (cartier al vechiului Constantinopol) [...] sau
din familii românești fanariotizate [...]. Domnii devin astfel dregători ai Porții și la numire sunt învestiți
ca atare. Se instaurează astfel, în 1711 în Moldova (începând cu Nicolae Mavrocordat) și în 1716 în
Țara Românească (începând cu același Nicolae Mavrocordat ), regimul fanariot.
Regimul [...] va însemna o sensibilă reducere a autonomiei celor două Țări Române și o
creștere masivă a obligațiilor lor față de Imperiul Otoman. Sub fanarioți, Principatele pierd orice
inițiativă în politica externă. Domnii nu sunt altceva decât funcționari ai Porții, numiți și revocați după
bunul ei plac.” (I. Bulei, O istorie a românilor)
B. „La început, perspectivele de succes ale Conferinței de la Constantinopol păreau
luminoase. Britanicii au propus convocarea ei, iar rușii au consimțit fără întârziere să participe. [...]
Nimeni nu i-a invitat pe români [...], întrucât puterile continuau să le considere țara un teritoriu
dependent de Imperiul Otoman și deoarece considerau «Chestiunea românească» drept o problemă
minoră. Conferința, care a ținut de la 12 decembrie 1876 până la 20 ianuarie 1877, s-a dovedit un
eșec. [...] Conferința a dus la o înrăutățire a relațiilor între Turcia și România. Pentru a para
amestecul Puterilor în treburile otomane interne, Sultanul promulgase, la 23 decembrie 1876, o
«reformă a Constituției». Oricare ar fi fost motivația actului, el a provocat un tumult deosebit în
România, pentru că se referea la aceasta ca la o «provincie privilegiată» și o declara parte integrantă
și permanentă a Imperiului Otoman. S-au exprimat proteste vii din partea Consiliului de Miniștri și a
Camerei Deputaților de la București, care au subliniat că Principatele Române fuseseră întotdeauna
suverane, «fapt» consemnat în Tratatul de la Paris din 1856, care recunoscuse valabilitatea
«capitulațiilor», așa cum erau cunoscute în secolul al XV-lea înțelegerile dintre sultani și domnitorii
Moldovei și ai Țării Românești.”
(K. Hitchins, România 1866-1947)
1. Numiţi o instituție politică din București precizată în sursa B. 2 puncte
3. Menţionaţi două state precizate atât în sursa A cât și în sursa B. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că acțiunile domnitorilor
au drept consecință schimbarea regimului politic. 3 puncte
6. Prezentaţi două conflicte din secolul al XV-lea desfășurate în spațiul românesc. 6 puncte
7. Menţionaţi o asemănare între două acțiuni diplomatice la care participă românii în secolul al XVI-lea.
4 puncte

Pagina 1 din 2

Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Odată cu trecerea timpului, în alianța României cu Tripla Alianţă au apărut numeroase
fisuri. [...] Războaiele balcanice au constituit testul cel mai sever al alianţei României cu
Austro-Ungaria. Victoria rapidă şi decisivă a Bulgariei asupra Turciei în primul război balcanic
din 1912 a stârnit profundă îngrijorare la Bucureşti pentru că ameninţa să tulbure echilibrul de
putere din zonă. [...]
Când, în vara anului 1913, Bulgaria a atacat Serbia şi Grecia, ca urmare a disputei aprinse
cu privire la teritoriile luate de la Turcia, România a declarat război Bulgariei, în ciuda apelurilor de
reţinere ale Austro-Ungariei și Germaniei, state membre ale Triplei Alianţe. Al doilea război
balcanic a fost scurt şi dezastruos pentru Bulgaria şi, prin Tratatul de la Bucureşti din 28 iulie/10
august 1913, Bulgaria a cedat României sudul Dobrogei. În urma războiului, România şi-a sporit
prestigiul datorită posturii de garant al echilibrului de putere din Balcani şi şi-a mărit încrederea în
forţele proprii. Nu este nicio îndoială că această criză balcanică din 1912-1913 a desăvârşit
îndepărtarea României faţă de Austro-Ungaria şi Tripla Alianţă.
În primăvara anului 1914, apropierea dintre România şi Tripla Antantă (Marea Britanie,
Franţa, Rusia) era un fapt real. [...] Diplomaţii francezi [...] şi-au coordonat politica cu cea a Rusiei
care, la îndrumarea ministrului de externe Sazonov, a curtat asiduu România. Vizita ţarului la
Constanţa la 1/14 iunie 1914 a marcat începutul unei noi ere în relaţiile dintre cele două ţări. Dar
prim-ministrul Ionel Brătianu a refuzat să-şi angajeze ţara în Tripla Antantă. El era dornic să
continue apropierea de Rusia, dar nu dorea să amplifice tensiunile cu Austro-Ungaria şi respecta
puterea militară şi economică a Germaniei.”
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi alianța din care fac parte Franţa și Rusia, precizată în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi, pe baza sursei date, o informaţie referitoare la primul război balcanic. 2 puncte
3. Menţionaţi marea alianță din care face parte România și un alt stat membru al acesteia, la
care se referă sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două caracteristici ale politicii externe promovate de România
începând cu 1914. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la al doilea război balcanic,
susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia realizarea României Mari a
fost favorizată și de politica de alianțe dusă de statul român la începutul secolului al XX-lea.
(Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă
cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluţia internă a statului român şi
participarea României la relaţiile internaţionale în secolul al XX-lea, având în vedere:
- menţionarea a două constituții adoptate în statul român, în prima jumătate a secolului al
XX-lea şi precizarea unei asemănări între acestea;
- menţionarea a două acţiuni desfăşurate de România în relaţiile internaţionale din a doua
jumătatea a secolului al XX-lea;
- prezentarea unui fapt istoric desfăşurat în politica internă în perioada naţional-comunismului;
- formularea unui punct de vedere referitor la rolul constituţiei adoptate la sfârşitul secolului al
XX-lea pentru evoluţia democratică a României şi susţinerea acestuia printr-un argument
istoric.

Pagina 2 din 2

Proba E. c)
Istorie
Varianta 3

A. „Regulamentele organice au fost redactate de comisii de boieri, deţinători ai unei vechi
«experienţe» în acest domeniu, sub supravegherea autorităţilor ruseşti, preocupate să facă din
textele fundamentale elaborate un mijloc de consolidare a influenţei Petersburgului în Principatele
dunărene.
Regulamentele organice au introdus separarea puterilor în stat. Puterea legislativă era
reprezentată de o Adunare obştească, aleasă pe cinci ani, în care ponderea importantă revenea
marii boierimi; Adunării îi revenea iniţiativa şi redactarea legilor, prezentate apoi domnului. Acesta
era ales pe viaţă de o Adunare obştească extraordinară. [...] Dacă Regulamentele organice au
rămas prizoniere principiului medieval al privilegiului, scutind de impozite boierimea şi clerul, ele au
oprit fuga ţăranilor pentru a se sustrage de la achitarea dărilor. [...] Principatele dunărene au trăit
sub un condominiu ruso-turc, curtea suzerană - (Imperiul Otoman) şi curtea protectoare - (Rusia),
aflându-se într-un puternic dezechilibru de putere în beneficiul celei din urmă. [...] Deşi
Regulamentele organice prevedeau alegerea domnilor, Rusia şi Turcia au decis să numească,
pentru început, domni în cele două principate: Alexandru Ghica în Ţara Românească şi Mihail
Sturdza în Moldova.” (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)
B. „Deteriorarea relaţiilor dintre Rusia şi Imperiul Otoman a dus la ocuparea Principatelor
Române de către ruşi, în iulie 1853 [...]. Ca urmare, cei doi domni au plecat în exil în Austria, în
locul lor instaurându-se un guvern militar rusesc. Imperiul Otoman a ripostat, declarând război
Rusiei, la 4/16 octombrie.
Ocupaţia rusească din Principate a adâncit criza internaţională. [...] Uzura de război,
cauzată de campania costisitoare şi nedecisivă din Crimeea, a adus până la urmă părţile
beligerante la masa tratativelor [...] de la Paris, unde la 18/30 martie 1856 s-a semnat Tratatul ce
punea capăt războiului. [...] Deşi au rămas sub suzeranitatea Imperiului Otoman, Principatele
beneficiau acum de protecţia colectivă a marilor puteri, care interziceau unei puteri unice să
intervină în problemele interne ale Principatelor. [...] Hotărâtoare pentru cursul ulterior al relațiilor
româno-ruse avea să fie prevederea din Tratatul de la Paris cu privire la cedarea de către Rusia a
unor părți din sudul Basarabiei către Moldova. Deşi protectoratul Rusiei din anii 1830-1840 şi rolul
jucat de ea în înăbuşirea mişcărilor liberale de la 1848 au fost cauzele imediate ale ostilităţii
Principatelor faţă de Rusia, nici moldovenii şi nici muntenii nu se împăcaseră cu anexarea
Basarabiei din 1812.”
1. Numiţi „textele fundamentale“ elaborate în Principate, precizate în sursa A. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa B. 2 puncte
3. Menţionaţi puterea suzerană şi puterea protectoare a Principatelor Române, la care se referă
atât sursa A, cât și sursa B. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că prevederile actelor
legislative adoptate în Principate sunt încălcate în privința alegerii domnitorului. 3 puncte
6. Prezentaţi două fapte istorice din cadrul „crizei orientale“ referitoare la România. 6 puncte
7. Menţionaţi o caracteristică a proiectelor politice din secolul al XVIII-lea referitoare la statul
român modern. 4 puncte

Pagina 1 din 2

„În politica externă, forțele politice românești s-au străduit să creeze un regim de securitate
europeană și sud-est-europeană care să garanteze, sub egida Societății Națiunilor, menținerea [...]
României Mari, așa cum rezultase ea în urma sistemului versaillez. De aici, relațiile ei foarte strânse
de alianță cu Franța și Marea Britanie, principalii garanți ai Tratatului de Pace de la Versailles. De
aici, toate convențiile sale defensive cu [...] Cehoslovacia și Iugoslavia, în 1920-1921 (cu care, de
altfel, și constituie Mica Înțelegere), tratatele de amiciție cu Franța și Italia, în 1926 [...] constituirea,
împreună cu Iugoslavia, Grecia, Turcia, a Înțelegerii Balcanice în 1934 (aceasta din urmă pentru
temperarea Bulgariei). Diplomația română e activă și originală. Un rol însemnat în impulsionarea ei
îl are Nicolae Titulescu (1882-1941), un diplomat de excepție, prin personalitatea căruia România
ocupă un loc important în Societatea Națiunilor (Titulescu este de două ori, în 1931 și 1932,
președinte al Adunării Generale a acesteia, caz unic în istoria organizației). În aceeași intenție, de
a crea un sistem de securitate colectivă, în condițiile schimbării strategice a politicii externe a
Sovietelor din partea lui Stalin, Titulescu restabilește relațiile diplomatice cu Uniunea Sovietică în
1934, iar în 1936 poartă convorbiri cu Litvinov, ministrul sovietic de Externe, pentru un tratat de
asistență mutuală cu URSS. [...]
România și-a bazat toată securitatea pe acest sistem de alianțe la a cărui creare
contribuise. [...] Tot acest edificiu diplomatic a rezistat atâta timp cât au rezistat marile democrații
occidentale pe care se sprijinea. Însă echilibrul între Marile Puteri europene s-a năruit, odată cu
expansiunea nazismului în Europa. Ca urmare a căzut și sistemul de apărare a României.‟
(I. Bulei, O istorie a românilor)
1. Numiți organizația internațională din care face parte și România, precizată în sursa dată.
2 puncte
2. Precizați, pe baza sursei date, o cauză a prăbușirii sistemului de apărare a României.
2 puncte
3. Menționați cele două state garante ale Tratatului de Pace de la Versailles, la care se referă
sursa dată. 6 puncte
4. Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la alianțele regionale din care face parte
și România. 6 puncte
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la rolul lui Nicolae Titulescu în
diplomația românească, susținându-l cu două informații selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia în prima jumătate a
secolului al XX-lea viața politică din România se caracterizează prin democrație. (Se
punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă
cauzalitatea și concluzia.) 4 puncte

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre spațiul românesc între diplomație și
conflict în secolele al XIV-lea – al XVII-lea, având în vedere:
- menţionarea a două cauze ale implicării spațiului românesc în acțiunile militare desfășurate
în secolul al XIV-lea;
- menţionarea a două acțiuni militare la care participă românii în secolul al XV-lea și precizarea
unei consecințe în plan diplomatic a uneia dintre acestea;
- prezentarea unui fapt istoric referitor la acțiunile militare desfășurate în spațiul românesc în
secolul al XVI-lea ;
- formularea unui punct de vedere referitor la implicarea spațiului românesc în diplomația din
secolele al XVI-lea – al XVII-lea și susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Pagina 2 din 2

Sub Isto 2014

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sub Isto 2014

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sub Isto 2014

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educaţiei Naționale

Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

Examenul de bacalaureat național 2014

• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Probă scrisă la istorie Varianta 9

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Probă scrisă la istorie Varianta 9

Examenul de bacalaureat național 2014

• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

SUBIECTUL I (30 de puncte)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

Probă scrisă la istorie Varianta 1

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Probă scrisă la istorie Varianta 1

Examenul de bacalaureat național 2014

• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

SUBIECTUL I (30 de puncte)

Probă scrisă la istorie Varianta 5

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele cerințe:

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Probă scrisă la istorie Varianta 5

Examenul de bacalaureat național 2014

• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

SUBIECTUL I (30 de puncte)

Probă scrisă la istorie Varianta 7

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Probă scrisă la istorie Varianta 7

Examenul de bacalaureat național 2014

• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Probă scrisă la istorie Varianta 3

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Probă scrisă la istorie Varianta 3

S-ar putea să vă placă și