Document Nou

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 1

LUCRARE SCRISĂ SEMESTRIALĂ

SEMESTRUL II

SUBIECTUL I (55 de puncte)


Citeşte următorul fragment:

Mă consider bucureştean get-beget, nu numai fiindcă m-am născut la Bucureşti, dar şi fiindcă am
dovezi că strămoşii mei paterni, veniţi din munţii Pindului acum vreo 220 de ani, erau deja proprietari în
Bucureşti în 1815. Asta-mi face aproape două veacuri. Iar dinspre mamă stau şi mai bine: am un document
care atestă că strămoşul mamei, marele vistier* Bunea Grădişteanu, avea case în Bucureşti în 1658. Făcând
media, cred că pot fi privit ca unul dintre cei mai vechi bucureşteni! Atunci, să vă povestesc romanul meu
de dragoste cu oraşul meu – de dragoste nefericită, bineînţeles.
M-am născut la Bucureşti la 31 august 1916, trei zile după intrarea României în război împotriva
Austro-Ungariei. În actele mele scrie 18 august, că eram încă sub stilul vechi, cu calendarul iulian; ţin minte
când s-a trecut la calendarul gregorian, aveam 6 ani – iar indicaţia asta greşită în toate actele mele mă
supără: mă îmbătrâneşte cu 13 zile. [...] La sfârşitul războiului – tata murise între timp, cum am spus –
maică-mea nu s-a întors îndată în ţară, ci a stat în seama bunicului până în vara anului 1920. Aşa se face că
am descoperit deodată Bucureştii la vârsta de patru ani abia împliniţi şi am amintiri din acel moment rămase
extrem de vii în memoria mea. [...] Nu erau ca astăzi zgomote de motoare. Nu. Era mai întâi ropotul cailor.
Caii birjelor sau căruţelor, trap-trap, trap-trap... apoi strigătele vânzătorilor ambulanţi – mai întâi olteanul
cu cobiliţa*, care vindea zarzavaturi, şi m-am întrebat multă vreme cum putea el să-şi câştige pâinea cu ce
se găsea în cele două coşuri. Femeile ieşeau din case, el, dintr-o smucitură, sălta cobiliţa de pe umăr şi
punea coşurile la pământ. Şi femeile se mai târguiau cu el! Venea apoi iaurgiul: „Iaurr... Iaurr... Lapte
covăsituu...”. Şi ăl cu două bidoane mari de tinichea la capetele cobiliţei: „Gaz-benzin... gaz-benzin...”.
Gazul era, bineînţeles, „petrolul lampant”, căci mai erau case unde nu pătrunsese electricitatea, iar benzina
folosea gospodinelor în fel de fel de scopuri, de pildă împotriva ploşniţelor şi păduchilor. Dar era mai cu
seamă florăreasa. Auzeam de departe strigarea ei melodioasă: „Hai la garoafe... lalele... anatiitee”. [...] Şi
chemarea se repeta, din ce în ce mai depărtată: „Hai la garoafe... lalele... anatiitee...”. Îmi mai cântă şi azi
în urechi, după atâţia zeci de ani...”

Neagu Djuvara, Amintiri din anii ’20, impresii din anii ’90, în volumul Bucureştiul meu
*vistier – (în Evul Mediu) titlu dat marelui dregător care avea în grjiă tezaurul ţării
*cobiliţa – piesă de lemn curbat, purtată pe umeri şi care serveşte la transportarea găleţilor, a cofelor, a coşurilor etc.

A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la
textul dat.
1. Indică sensul expresiei să-şi câştige pâinea din textul dat. 6 puncte
2. Menționează anul intrării României în Primul Război Mondial, valorificând textul dat. 6 puncte
3. Precizează un aspect al începutului modernizării Bucureştiului, justificându-ți răspunsul cu o secvență
din text. 6 puncte
4. Explică motivul pentru care autorul se consideră bucureştean get-beget. 6 puncte
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, efectul pe care îl are asupra autorului venirea acestuia la Bucureşti, la
vârsta de patru ani. 6 puncte

B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă amintirile se


păstrează selectiv sau nu, raportându-te atât la informațiile din fragmentul dat, extras din volumul
Bucureştiul meu, cât și la experiența personală sau culturală. 25 de puncte

S-ar putea să vă placă și