CONTROLUL LIMITELOR PENTRU IMPURITATI

ANORGANICE SI ORGANICE (PREVEDERI FR X)

Obiective: Cunoașterea metodelor de determinare a impurităților (conform FRX și suplimentului

2006) din diferite probe de analizat.

ANALIZA LIMITELOR PENTRU

IMPURITĂȚI ANORGANICE

Impuritățile anorganice în proba de analizat pot proveni din materiile prime, din procesul
de fabricație, dintr-o purificare incompletă, sau dintr-o conservare necorespunzătoare. Limitele
admise pentru impuritățile anorganice în proba de analizat, exprimate în grame (% m/m), se
apreciază prin comparare cu soluții-etalon, conform prevederilor din monografiile respective.
La determinarea limitelor pentru impuritățile anorganice trebuie respectate următoarele
condiții generale:
- eprubetele în care se efectuează reacțiile trebuie să fie identice (incolore, de aceeași
înălțime și cu diametrele - interior și exterior - egale);
- substanțele din care se prepară soluțiile-etalon trebuie să corespundă condițiilor de calitate
prevăzute la capitolul "Reactivi" din farmacopei;
- stabilirea modificărilor care au loc în soluții se efectuează privind straturile de lichid
orizontal, pe un fond negru (tulbureala, opalescența) sau de sus în jos, pe un fond alb (colorația);
- reactivii se adaugă în ordinea prevăzută și, pe cât posibil, în mod identic (în același timp,
în volume egale etc.), atât în Soluția de analizat, cât și în Soluția-etalon.
Când pentru o anumită impuritate în monografie se prevede "...nu trebuie să dea reacția...",
se procedează astfel: la Soluția de analizat se adaugă reactivii prevăzuți, cu excepția reactivului
principal care pune în evidență impuritatea respectivă. Soluția se împarte în două și unei părți i se
adaugă reactivul principal. Cele două soluții se compară între ele. Nu trebuie să se observe nici o
diferență.
Observație. Ori de câte ori în cadrul analizei se decelează prezența unei impurități pe care
monografia respectivă nu o prevede, aceasta trebuie semnalată.

• Analiza limitei de amoniu

Ionul amoniu formează cu tetraiodomercuratul (II) de potasiu în soluție alcalină un

complex; în funcție de concentrație apare o colorație galbenă sau se formează un precipitat galben-
brun.
2NH4Cl + 4 K2[HgI4] + 6 KOH

Hg I Hg
O NH2I + NH2I + 12 KI + 2 KCl + 5 H2O
Hg I Hg
1
 Soluția-etalon de ion amoniu. 10.0 ml soluție de bază (0.2965 g clorură de amoniu în 1000
ml soluție) se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. Soluția-etalon conține 0.01 mg
NH4+/ml.

• Analiza limitei de arsen

Sunt cunoscute și aplicate două procedee pentru analiza limitei de arsen.

Procedeul I se aplică atunci când arsenul din proba de analizat este sub limita de
sensibilitate a reacției cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric. În monografia respectivă se
prevede: “...nu trebuie să dea reacția pentru arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R)”.
4AsCl3 + 3HPO2H2 + 6H2O → 4As + 3H3PO4 + 12HCl
4AsCl5 + 5HPO2H2 + 10H2O → 4As + 5H3PO4 + 20HCl
Compușii arsenului, sub acțiunea hipofosfitului de sodiu în acid clorhidric, prin încălzire
la fierbere, sunt reduși la arsen; în funcție de concentrație apare o colorație brună sau se formează
un precipitat brun. In aceleași condiții de lucru, telurul, seleniul și antimoniul, ca impurități, dau,
în funcție de concentrații, colorații sau precipitate roșu-brune sau violacee.
Procedeul II se aplică la Analiza arsenului în substanțe organice și se bazează pe reducerea
compușilor arsenului la arsenurã de hidrogen, care, în funcție de concentrație, colorează în galben
sau în portocaliu hârtia indicator pentru arsen (R).

AsCl5 + 8H → H3As + 5HCl

2H3As + HgCl2 → Hg(AsH2)2 + 2HCl
H3As + 2HgCl2 → AsH(HgCl)2 + 2 HCl
H3As + 3HgCl2 → As(HgCl)3 + 3HCl
2H3As + 3HgCl2 → As2Hg3 + 6HCl

Soluția-etalon de arsen. 1.0 ml soluție de bază (0.1320 g trioxid de arsen în 1000 ml soluție)
se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. Soluția-etalon conține 0.001 mg As3+/ml.

• Analiza limitei de calciu

Ionul calciu formează cu oxalatul de amoniu, în funcție de concentrație, o tulbureală sau

un precipitat alb, microcristalin, de oxalat de calciu, practic insolubil în acid acetic și amoniac,
solubil în acid clorhidric și în acid nitric.

COONH4 COO- +2
Ca+2 + Ca + 2 NH4+
COONH4 COO-
Soluția-etalon de ion calciu. 10.0 ml soluție de bază (2.500 g carbonat de calciu în 1000
ml soluție) se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. Soluția-etalon conține 0.1 mg Ca2+/ml.

2
• Analiza limitei de carbonați

Ionul carbonat formează cu hidroxidul de bariu, în funcție de concentrație, o tulbureală sau

un precipitat alb de carbonat de bariu, solubil în acid nitric și în acid clorhidric.
CO32- + Ba(OH)2 → BaCO3 + 2HO-
Soluția-etalon de ion carbonat. 10.0 ml soluție de bază (1.766 g carbonat de sodiu anhidru
în 1000 ml soluție) se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. Soluția-etalon conține 0.1 mg
CO32-/ml.

• Analiza limitei de cloruri

Ionul clorură formează cu nitratul de argint, în funcție de concentrație, o opalescență, o

tulbureală sau un precipitat alb, cazeos, de clorură de argint, practic insolubil în acid nitric, solubil
în amoniac.
Cl- + AgNO3 → AgCl + NO3-
Soluția-etalon de ion clorură. 10.0 ml soluție de bază (0.1649 g clorură de sodiu în 1000
ml soluție) se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. Soluția-etalon conține 0.01 mg Cl-
/ml.

• Analiza limitei de fer

Ionul fer trivalent formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu un complex; în funcție de

concentrație apare o colorație albastră sau se formează un precipitat albastru.
4Fe3+ + 3K4Fe(CN)6 → Fe4Fe(CN)63 + 12K+
Soluția-etalon de ion fer. 10.0 ml soluție de bază (0.8635 g sulfat de amoniu-fer (III) în
1000 ml soluție) se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. Soluția-etalon conține 0.01 mg
Fe3+/ml.

• Analiza limitei de fosfați

Ionul fosfat formează cu molibdatul de amoniu, în mediu de acid nitric, în funcție de

concentrație, o opalescență, tulbureală sau un precipitat galben de fosfomolibdat de amoniu,
solubil în amoniac, practic insolubil acid nitric.

H3PO4 + 12(NH4)2MoO4 + 21HNO3 → (NH4)3H4P(Mo2O7)6 + 10H2O +

21 NH4NO3
Soluția-etalon de ion fosfat. 0.1433 g dihidrogenofosfat de potasiu în 1000 ml soluție.
Soluția-etalon conține 0.1 mg PO43-/ml.

3
• Analiza limitei de metale grele

Prin tehnica de lucru aplicată la analiza ionilor de metale grele ca impurități se decelează
numai ionii metalelor grele care precipită sub formă de sulfuri în mediu acid, iar limita admisă se
apreciază prin comparare cu o soluție-etalon de ion plumb.
Ionul plumb formează cu sulfura de sodiu, în funcție de concentrație, o colorație brună sau
un precipitat negru.
Pb2+ + Na2S → PbS + 2Na+
Soluția-etalon de ion plumb. 1.0 ml soluție de bază (0.1599 g nitrat de plumb (II) în 1000
ml soluție) se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. Soluția-etalon conține 0.001 mg
Pb2+/ml.

• Analiza limitei de nitrați

Ionul nitrat formează cu acidul sulfosalicilic un nitroderivat colorat în galben; intensitatea

colorației variază în funcție de concentrație.
COOH COOH COONH4
OH OH OH
+ HNO3 +2NH3
H2SO4
HO3S HO3S NO2 H4NO3S NO2
Soluția-etalon de ion nitrat. 0.1648 g nitrat de potasiu în 1000 ml soluție. Soluția-etalon
conține 0.1 mg NO3-/ml.

• Analiza limitei de sulfați

Ionul sulfat formează cu sărurile de bariu, în funcție de concentrație, o tulbureală sau un

precipitat alb de sulfat de bariu, practic insolubil acid clorhidric.
SO42- + BaCl2 → BaSO4 + 2Cl-
Soluția-etalon de ion sulfat. 10.0 ml soluție de bază (0.1814 g sulfat de potasiu în 1000 ml
soluție) se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. Soluția-etalon conține 0.01 mg SO42-/ml.

• Analiza limitei de zinc

Ionul zinc formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu, în funcție de concentrație, o

tulbureală sau un precipitat alb, practic insolubil în acizi diluați.
3Zn2+ + 2K4Fe(CN)6 → Zn3K2Fe(CN)62 + 6K+
Soluția-etalon de ion zinc. 10.0 ml soluție de bază (0.4398 g sulfat de zinc în 1000 ml
soluție) se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. Soluția-etalon conține 0.01 mg Zn2+/ml.

4
 ANALIZA LIMITEI PENTRU SUBSTANȚE ORGANICE UŞOR CARBONIZABILE
În funcție de natura substanțelor la care se efectuează Analiza, impuritățile organice ușor
carbonizabile se determină, dacă nu se prevede altfel, prin următoarele procedee:
• Procedeul prin calcinare
Decelarea impurităților organice ușor carbonizabile în substanțele minerale incolore se
efectuează prin calcinare în flacără timp de 10 minute. Substanța, în prezența acestor impurități,
prezintă particule colorate sau se colorează, după caz, în cenușiu sau în negru.
• Procedeul cu acid sulfuric
Decelarea impurităților organice ușor carbonizabile în substanțele organice se efectuează
prin dizolvare în acid sulfuric (R); amestecul se colorează datorită carbonizării acestor impurități.
Limitele admise pentru aceste impurități se apreciază prin comparare cu soluții-etalon de culoare.
Eprubetele în care se efectuează determinarea trebuie să fie spălate, în prealabil, cu acid
sulfuric (R).
Determinarea se efectuează la temperatura de 15℃, dacă nu se prevede altfel. In toate
cazurile, acidul sulfuric se răcește la aproximativ 10℃ și se adaugă peste substanța pulverizată.
Când dizolvarea substanței are loc cu degajare de gaze, amestecul se agită cu o baghetă de
sticlă până când devine limpede.

TEME

1. Dați exemple de impurități chimice provenite din materii prime, reactivi, solvenți,
etc.
2. Definiți soluțiile etalon utilizate pentru evidențierea impurităților și necesitatea lor.
3. Evidențiați determinarea ionului amoniu în prezența sărurilor de metale alcalino-
pământoase, metale grele și fer.
4. Solubilitatea clorurii de argint și precizarea reacțiilor de formare a complecșilor.
5. Scrieți reacția de evidențiere a ionului fer în salicilatul de sodiu.
6. Precizați modalitatea de decelare a ionului carbonat alături de sulfat.
7. Precizați modificările din suplimentul FR X – 2006 privind controlul limitelor de
impurități.

5
6
 OBIECTIVE EXPERIMENTALE

• Decelarea impurităților prezente într-o substanță medicamentoasă.

• Întocmirea buletinului de analiză.

REZULTATE

7
BULETIN DE ANALIZĂ NR.