ACADEMIA ROMÂNĂ

ANUARUL
INSTITUTULUI
DE CERCETĂRI SOCIO-UMANE
„C. S. NICOLĂESCU-PLOPŞOR”

XV
2014

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE

Bucureşti, 2014
 

LUPTA POLITICĂ PENTRU PUTERE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ

ÎN DECENIILE 7 ŞI 8 ALE SECOLULUI TRECUT♦

Petre OPRIŞ
Cezar AVRAM∗

Abstract: Gheorghe Apostol’s actions against the policy of Nicolae Ceauşescu

were well known by nomenklatura of the Romanian Communist Party. The
competition between them for the position of general secretary of the RCP didn’t stop
after the victory of Ceauşescu (March 1965). For example, from August 1988 to
March 1989, Apostol tried to convince old leaders from nomenklatura to fight against
Ceauşescu. In spring of 1989, a letter of a small group had been read at the Radio Free
Europe and Ceauşescu used different methods for convincing all members of that
group to renounce at their actions.
Keywords: history of Romanian communism, Gheorghe Apostol, Nicolae
Ceauşescu, Gheorghiu-Dej.

În ultimii 20 de ani, au fost vehiculate mai multe ipoteze cu privire la

dirijarea de către serviciile secrete sovietice a unor veterani ai P.C.R. împotriva
deciziilor adoptate de Nicolae Ceauşescu – în primul rând, acţiunile lui Constantin
Pârvulescu din 14 februarie 19681, 23 noiembrie 1979 (la Congresul al XII-lea al
P.C.R.2) şi de la începutul anului 1989 (cu prilejul elaborării „Scrisorii celor şase”),
precum şi cele desfăşurate de Gheorghe Apostol la câteva luni după Congresul al
X-lea al P.C.R. şi 14 ani mai târziu, înainte de începerea Congresului al XIII-lea al
P.C.R. – poate chiar în acelaşi timp cu pregătirile efectuate de generalii Ion Ioniţă
                                                            
♦
Comunicare susţinută la conferinţa Oltenia. Interferenţe culturale (ediţia a III-a), organizată
de Secţia Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei (Craiova, 17-19 octombrie 2012).
∗ Locotenent-colonel (r.) dr. Petre Oprişor; Cezar Avram, cercetător ştiinţific I dr., directorul
Institutului de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova.
1
Pentru detalii, vezi Gavriil Preda, Petre Opriş, România în Organizaţia Tratatului de la
Varşovia. Documente (1954-1968), volumul II (1962-1968), Bucureşti, Institutul Naţional pentru
Studiul Totalitarismului, 2009, pp. 336-343.
2
Pentru detalii, vezi Congresul al XII-lea al Partidului Comunist Român, 19-23 noiembrie
1979, Bucureşti, Editura Politică, 1981; Istoria României în date, coordonator: Dinu C. Giurescu, Bucureşti,
Editura Enciclopedică, 2003, p. 675; Vasile Toma Vlase, „Incidentul Pârvulescu” la Congresul al XII-lea
al PCR, în: „Dosarele Istoriei”, an XI, nr. 2 (114)/2006, pp. 20-22; Petre Opriş, Comunist, dar
anticeauşist: „Cazul Pârvulescu”, în: „Dosarele Istoriei”, an XI, nr. 11 (123)/2006, pp. 33-36.

Anuarul Inst. de Cercet. Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor”, vol. XV, 2014, pp. 21–33
22 Petre Opriş, Cezar Avram

şi Nicolae Militaru pentru lovitura de stat planificată a se desfăşura în octombrie

1984, precum şi la începutul anului 1989 (celebra „Scrisoare a celor şase”).
Este evident faptul că sovieticii aveau motive temeinice să-i creeze multe
probleme lui Nicolae Ceauşescu, cel puţin la nivel propagandistic, atât la
Congresul al XII-lea, cât şi la cel de-al XIV-lea Congres al P.C.R. – din cauza
atitudinii foarte dure afişate de liderul român la reuniunile Comitetului Politic
Consultativ al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (în primul rând, cea de la
Moscova, desfăşurată în perioada 22-23 noiembrie 1978). Totodată, jocul politico-
economico-diplomatic iniţiat în primăvara anului 1984 de către Nicolae Ceauşescu,
în momentul începerii discuţiilor privind prelungirea duratei de valabilitate a
Tratatului de la Varşovia, a deranjat autorităţile de la Moscova şi, pentru a-l
pedepsi pe liderul român, serviciile secrete sovietice puteau apela atât la generalii
români care au studiat în anii ’50 în U.R.S.S., cât şi la veteranii P.C.R. care
fuseseră eliminaţi de Nicolae Ceauşescu din funcţiile de conducere pe care le
deţineau în dictatura predecesorului său, Gh. Gheorghiu-Dej.
În opinia noastră, cercetarea istorică privind activitatea desfăşurată de
Gheorghe Apostol împotriva lui Nicolae Ceauşescu poate să înceapă de la interviul
pe care fostul prim-secretar al P.M.R. l-a acordat în luna februarie 1990. Gheorghe
Apostol a declarat atunci ziaristului Ion Jianu, astfel:
[...] prin 1984, văzând că la nici un congres nu s-au mai discutat problemele cuprinse în
acea scrisoare de 33 de pagini (întocmită şi trimisă lui Ceauşescu după Congresul al X-lea al
P.C.R. – nota P. Opriş), am hotărât să fac un rezumat al ei. Am trimis o scrisoare de 17-18
pagini lui Ceauşescu, în care menţionam că rog să fie analizată la Congresul al XIII-lea. Mai
precizam ca, în cazul în care conţinutul scrisorii se discută în Comitetul Politic Executiv, să
fiu chemat să particip şi eu la discuţie. N-am primit nici un răspuns şi de aceea, după ce am
primit aprobarea de a reveni în ţară [în 1988], mi-am luat libertatea de a acţiona (s.n.) [...]3.

Este evident că Gheorghe Apostol a avut resentimente puternice faţă de

Nicolae Ceauşescu după încheierea luptei pentru succesiunea la conducerea
Partidului Muncitoresc Român şi putem presupune faptul că Gheorghe Apostol a
acţionat sub influenţa acestora atunci când a discutat prima dată cu Silviu Brucan
despre un proiect al „Scrisorii celor şase”.
Apoi, la şedinţa din 18 august 1989 a Comitetului Politic Executiv, Nicolae
Ceauşescu a afirmat că Gheorghe Apostol „a intrat în legătură cu serviciile de
spionaj străine şi, puşi (sic!) de acestea, a redactat diferite scrisori (s.n.)”4. Este
posibil ca liderul suprem al P.C.R. să-şi fi adus aminte atunci de scrisoarea primită
în 1984 de la Gh. Apostol, despre care Silviu Curticeanu a menţionat într-un volum
de memorii5.
                                                            
Ion Jianu, Gheorghe Apostol şi „Scrisoarea celor şase”, Bucureşti, Editura Curtea Veche,
3

2008, p. 60.
4
Vezi citatul complet în Anexa nr. 1.
5
Fostul şef al Secţiei Cancelarie a C.C. al P.C.R. a menţionat astfel: „Momentul venirii lui
Ceauşescu la putere a fost descris în fel şi chip, dar el a scăpat interesului meu. Mult mai târziu am
 
Lupta politică pentru putere în România comunistă 23

După cum se poate observa în stenograma şedinţei din 18 august 1989 a

Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., Nicolae Ceauşescu a fost cel care a
iniţiat constituirea unui grup de „tovarăşi de încredere”, care să discute cu
Gheorghe Apostol şi să îl determine să recunoască faptul că a trădat ţara şi partidul
din care făcea parte. Metoda respectivă nu era nouă6 şi este posibil ca atât
Gheorghe Apostol, cât şi Nicolae Ceauşescu să-şi fi adus aminte despre modul
identic în care a acţionat Gh. Gheorghiu-Dej în toamna anului 1953, în cazul
anchetării lui Lucreţiu Pătrăşcanu7 – liderul suprem al P.M.R. desemnându-l atunci
pe Constantin Pârvulescu pentru a discuta cu fostul lor coleg de partid, în scopul
obţinerii unei declaraţii edificatoare despre trădarea pe care ar fi săvârşit-o – declaraţie
care să fie apoi folosită la procesul care a avut loc în perioada 6 -13 aprilie 1954.
                                                                                                                                                       
aflat, cu totul întâmplător, câte ceva din cele petrecute atunci, dintr-o scrisoare a lui Gheorghe
Apostol, comentată şi adnotată de cei doi soţi, într-o discuţie ce a avut loc la Snagov.
Se pare că, printre cei marcaţi în primul rând de alegerea lui Ceauşescu în fruntea partidului, a
fost Gheorghe Apostol. Aşa se face că în anul 1986 sau 1987, nu mai ţin minte exact (corect: 1984 –
n.n.), Apostol, pe atunci ambasador în Brazilia, i-a scris, pe această temă, o lungă scrisoare lui
Ceauşescu. [...]
În scrisoare, Apostol îi imputa lui Ceauşescu, în esenţă, că, la moartea lui Dej, a «uzurpat»
funcţia de prim-secretar al Comitetului Central al partidului.
Argumentele erau, după câte îmi amintesc, următoarele:
Dej l-a desemnat pe Apostol, în mod expres, urmaşul său în funcţia de prim-secretar;
Ceauşescu a aflat această împrejurare şi, profitând de poziţia sa în partid, sub pretextul unor
interdicţii de ordin medical, a reuşit să întrerupă orice legătură a lui Dej cu ceilalţi membri ai
Biroului Permanent.
La auzul acestei acuzaţii, Ceauşescu a afirmat hotărât, dar calm: «Minte! Dej nu avea dreptul
să stabilească cine va fi ales în fruntea partidului!» [...]
[Nicolae Ceauşescu] S-a folosit în ocuparea funcţiei de trădarea lui Maurer, caracterizat în
scrisoare, în mod repetat, ca un adevărat «escroc politic».
La această afirmaţie, amândoi soţii (Nicolae şi Elena Ceauşescu – n.n.) au izbucnit, aproape
simultan, într-un prelungit şi zgomotos hohot de râs, ce, pentru mine, părea că nu se mai termină [...]
La sfârşitul discuţiei, Ceauşescu a conchis sec: Apostol a fost un om slab; nu l-a vrut nimeni
pentru că ar fi rămas la remorca «ălora» şi «ar fi dus ţara de râpă».
Ca întotdeauna, Elena Ceauşescu a avut un limbaj mult mai «savant»: «Porcul, beţivul,
curvarul, n-a fost nimic de capul lui niciodată!» (subl. n.)”. Silviu Curticeanu, Mărturia unei istorii
trăite. Imagini suprapuse, Bucureşti, Editura Historia, 2008, pp. 337-340.
6
Pentru metodele surprinzător de indulgente utilizate de ofiţerii de Securitate în cursul
anchetării lui Gheorghe Apostol, ca urmare a interviului pe care acesta l-a acordat în anul 1988, la
Londra, unui reporter al postului de radio BBC, precum şi după publicarea la New York, în ziarul
„Universul” (condus de Aristide Buhoiu), a unui articol critic despre politica promovată de Nicolae
Ceauşescu, vezi Liviu ăranu, Gheorghe Apostol în „dialog” cu Securitatea (1989), în Arhivele
Securităţii 4, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, coordonator: Silviu B.
Moldovan, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2008, pp. 649-670.
7
Pentru detalii privind propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi opiniile exprimate de Petre
Borilă şi Miron Constantinescu la şedinţa din 2 septembrie 1953 a Biroului Politic al al C.C. al
P.M.R., la care a participat şi Gheorghe Apostol, vezi Mircea Chiriţoiu, Între David şi Goliath.
România şi Iugoslavia în balanţa Războiului Rece, volum îngrijit şi studiu introductiv: Silviu B.
Moldovan, editor: Gheorghe Buzatu, Iaşi, Casa Editorială „Demiurg”, 2005, pp. 209-211.
24 Petre Opriş, Cezar Avram

Aceeaşi metodă a fost utilizată în anii 1953 şi 1956, când o comisie, formată
din (nota bene!) Gheorghe Apostol, Alexandru Moghioroş, Petre Borilă şi
Constantin Pârvulescu, a anchetat-o pe Ana Pauker8.
În altă ordine de idei, două documente din fosta arhivă a C.C. al P.C.R.
confirmă faptul că Gheorghe Apostol nu se mai afla printre cei mai importanţi
colaboratori ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu aproape doi ani înainte de decesul
liderului suprem al partidului. De exemplu, în cadrul reuniunii din 5 iunie 1963 a
Biroului Politic al C.C. al P.M.R., Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a nominalizat pe
Nicolae Ceauşescu pentru a se deplasa în URSS, cu scopul de a-i înmâna o
scrisoare importantă lui Nikita Hruşciov (Moscova, 8 iunie 1963), din partea
Biroului Politic, şi de a-l invita pe liderul P.C.U.S. să efectueze o vizită de lucru în
România. În stenograma şedinţei respective s-a menţionat astfel:
[Gheorghe Gheorghiu-Dej:] Eu propun să meargă cu acest material tov.
N[icolae]. Ceauşescu. Sunteţi de acord cu propunerea?
(Toţi tovarăşii sunt de acord.) (s.n.)9.

Două săptămâni mai târziu, la reuniunea din 21 iunie 1963 a Biroului Politic,
s-a discutat despre compunerea delegaţiei române care urma să participe la
discuţiile de la Scrovişte cu liderul sovietic Nikita Hruşciov (24 iunie 1963).
Gh. Gheorghiu-Dej a sugerat să se propună conducătorului suprem al P.C.U.S. ca
toţi membrii Biroului Politic al C.C. al P.M.R. să participe la întâlnirea cu omologii
de la Moscova. Fiind direct implicaţi în organizarea acelui eveniment, Emil
Bodnăraş şi Nicolae Ceauşescu au susţinut pe rând că trebuie pregătite două
variante de delegaţii10.
Gh. Gheorghiu-Dej a fost de acord cu ideea respectivă şi în stenograma
reuniunii respective s-a consemnat astfel:
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Da. Cum ar fi varianta cealaltă? Să participe Dej,
Maurer, Ceauşescu, Chivu, Bârlădeanu, Bodnăraş şi Răutu.
Tov. Chivu Stoica: Dacă n-ar trebui să fie şi Gaston [Marin]?
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să fie şi el.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Da.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Sunt cele mai multe şanse ca tot Biroul Politic să
participe.
Tov. Alex. Bârlădeanu: Lui [Nikita Hruşciov] îi place să fie cât mai mult public.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Atunci să considerăm şi această problemă clarificată11.
Enumerarea de către liderul suprem al partidului a celor mai importanţi
colaboratori ai săi este foarte interesantă deoarece Gheorghe Gheorghiu-Dej a
menţionat (în mod involuntar, în opinia noastră) o ierarhie care probabil exista în
                                                            
8
Ibidem, pp. 268-269; 281.
9
Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare, se va cita: ANIC), fond C.C. al P.C.R. –
Cancelarie, dosar nr. 25/1963, f. 24.
10
Idem, dosar nr. 33/1963, f. 22; 25.
11
 
Ibidem, f. 25-26.
Lupta politică pentru putere în România comunistă 25

subconştientul său şi care a fost confirmată în luna martie 1965 – când Nicolae
Ceauşescu a preluat conducerea partidului cu ajutorul lui Ion Gheorghe Maurer,
Chivu Stoica şi Emil Bodnăraş.
Este interesant de menţionat şi faptul că diplomaţii americani de la Bucureşti
şi Moscova au încercat să afle amănunte despre divergenţele româno-sovietice şi
când anume urma să aibă loc o întâlnire între Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nikita
Hruşciov. De exemplu, în telegrama trimisă Secretarului de Stat american în 28 iunie
1963, William A. Crawford (şeful Legaţiei SUA de la Bucureşti) a consemnat astfel:

O sursă de încredere a Legaţiei a informat că Gheorghiu-Dej a fost văzut într-un

restaurant din Bucureşti la 26 iunie, după-amiaza târziu. Deşi sunt mai puţin de 24
de ore de la plecarea sa din Bucureşti cu un avion sovietic, este încă posibil ca el să
fi făcut o scurtă vizită în Uniunea Sovietică12.

La rândul său, ambasadorul american Foy David Kohler i-a telegrafiat de la

Moscova Secretarului de Stat al SUA (2 iulie 1963) pentru a-l informa că adjunctul
şefului misiunii diplomatice a României de la Moscova a discutat cu un diplomat
occidental (vorbitor de limbă română) în după-amiaza zilei de 1 iulie 1963 şi a
afirmat că Gh. Gheorghiu-Dej nu a fost prezent la ceremoniile organizate la Berlin
de autorităţile Est-germane, dar a trimis o telegramă de felicitare. În acelaşi timp,
diplomatul român a refuzat să răspundă la întrebarea privind o posibilă întâlnire a
liderului român cu Nikita Hruşciov, menţionând doar că Gh. Gheorghiu-Dej nu a
efectuat nicio călătorie în România, în ultima perioadă13.

ANEXA nr. 1
18 august 1989.
Protocolul şi stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din
18 august 1989, în cursul căreia s-a discutat despre scrisoarea lui Gheorghe
Apostol, adresată Comitetului Central al P.C.R. şi Consiliului de Stat al Republicii
Socialiste România (extrase).
PARTIDUL COMUNIST ROMÂN Arhiva
COMITETUL CENTRAL Comitetului Politic Executiv al CC al PCR
Nr. 2340 Nr. 1332/ 04.09.1989
                                                            
12
William A. Crawford, Minister Plenipotentiary (Romania), to David Dean Rusk, Secretary
of State, Bucharest, Romania, June 28, 1963; File: 9 POL 15 Government RUM, p. 9; Box 4028;
POL 6 PROMINENT PERSONS, RUM 2/1/63, POL RWANDA (Pol Prominent Persons Rum
Rwanda); Central Foreign Policy File, 1963 (CFP File 1963); General Records of the Department of
State, Record Group 59 (RG 59); National Archives at College Park, College Park MD (NACP).
13
Foy David Kohler, Ambassador (the Soviet Union), to David Dean Rusk, Secretary of State,
Moscow, USSR, July 2, 1963; File: 9 POL 15 Government RUM, p. 7; Box 4028; Pol Prominent
Persons Rum Rwanda; CFP File 1963; RG 59; NACP.
26 Petre Opriş, Cezar Avram

Protocol nr. 17
al şedinţei Comitetului Politic Executiv din ziua de 18 august 1989

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al

Partidului Comunist Român.
La şedinţă au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu
Lina, Coman Ion, Constantin Nicolae, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu
Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe,
Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheorghe, Andrei Ştefan, Bălan
Radu, David Gheorghe, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Milea Vasile, Mureşan Ana,
Pacoste Cornel, Petrescu Barbu, Postelnicu Tudor, Radu Constantin, Radu Ion,
Stoian Ion, Toma Ioan, Totu Ioan, Ursu Ioan.
La şedinţă au fost invitaţi tovarăşii: Curticeanu Silviu, Sîrbu Ion, miniştri şi
alte cadre de conducere menţionate în lista anexă.
Şedinţa a început la ora 10.30 şi s-a terminat la ora 11.25.

Ordinea de zi:
I. Unele probleme privind pregătirea Congresului al XIV-lea al P.C.R.
II. Raportul privind realizarea în trimestrul II a.c. a principalilor indicatori
tehnico-economici aprobaţi la capacităţile de producţie industriale.
III. Unele probleme externe.
IV. Alte probleme.

I. – III. [...]
IV. Comitetul Politic Executiv a mai aprobat:
1. – 3. [...]
4. Comitetul Politic Executiv a fost informat asupra conţinutului scrisorii prin
care Gheorghe Apostol, vinovat de încălcarea legilor ţării şi nesocotirea obligaţiilor
de cetăţean român, roagă conducerea partidului şi Consiliul de Stat să-i acorde clemenţă.
În legătură cu aceasta, Comitetul Politic Executiv a hotărât să se prezinte
propuneri privind măsurile ce trebuie luate în continuare, inclusiv în privinţa
informării membrilor partidului asupra gravelor abateri comise de Gheorghe Apostol.

ss. Nicolae Ceauşescu

 
Lupta politică pentru putere în România comunistă 27

Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.

Nr. 1332/ 04.09.1989
Stenograma
şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.
din ziua de 18 august 1989

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al

Partidului Comunist Român.
Au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Coman
Ion, Constantin Nicolae, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu Miu,
Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană
Gheorghe, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheorghe, Andrei Ştefan, Bălan Radu,
David Gheorghe, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Milea Vasile, Mureşan Ana,
Pacoste Cornel, Petrescu Barbu, Postelnicu Tudor, Radu Constantin, Radu Ion,
Stoian Ion, Toma Ioan, Totu Ioan, Ursu Ioan.
Au fost invitaţi tovarăşii: Curticeanu Silviu, Sîrbu Ion, Emilian Dobrescu,
Gheorghe Fulea, Ilie Văduva, Dumitru Apostoiu, Constantin Mitea, Eugen
Florescu, Nicolae Mihalache, Nicolae Ionescu, miniştri şi alte cadre de conducere,
conform anexei.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aţi văzut ordinea de zi, tovarăşi?

Nu mai aveţi alte probleme? Nu.

PUNCTUL 1
Unele probleme privind Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român

Practic, peste 10 zile trebuie să înceapă adunările organizaţiilor de bază şi

deci, toate pregătirile pentru delegaţii la congres şi pentru membrii Comitetului
Central care urmează să fie dezbătute în adunările de partid trebuie să fie definitivate.
Comisiile constituite de Plenară s-au ocupat de toate aceste probleme, au
lucrat, au fost aduse o serie de îmbunătăţiri şi, actualmente, propunerile pentru
delegaţii Comitetului Central, în conformitate cu normele stabilite de Plenara
Comitetului Central, s-au definitivat. Vom avea 3328 de delegaţi, din care centrali
380, faţă de 375 la Congresul precedent. Este o creştere mai mică. Pe total, la
delegaţi, este o creştere de 200.
Activişti de partid rămân la acelaşi număr 50 – 50, din aparatul de stat 165 –
165, oameni de ştiinţă 100, delegaţi locali de la 2750 a crescut la 2946, la muncitori
de la 1064 la 1230 şi, în mod corespunzător în celelalte sectoare. La ţărani, de la
465 la 490. La funcţionari este o creştere mai mică, de la 457 la 460. Am crescut
mai mult la muncitori.
Activiştii de partid au rămas la acelaşi număr 450 la 450, în mod corespunzător
şi în celelalte sectoare de activitate nu sunt mari schimbări. Numărul femeilor a
28 Petre Opriş, Cezar Avram

crescut la 38 faţă de 36,25, la naţionalitatea germană de la 92,05 la 92,06, la

naţionalitatea maghiară 6,65 a fost înainte, iar acum 6,85, astea toate în raport cu
numărul de membrii de partid.
De asemenea, există o repartizare în mod corespunzător pe judeţe, în raport
cu numărul membrilor de partid. De asemenea, cei centrali sunt repartizaţi pe
judeţe în raportul în care au fost înainte cu creşterile care sunt, 5 delegaţi centrali,
aşa că nu schimbă prea mult.
Din acest punct de vedere am putea să spunem să treacă şi să se comunice la
judeţe, să se treacă la concret, ca în organizaţiile de bază să fie dezbătute propunerile.
În ce priveşte Comitetul Central, faţă de ceea ce am hotărât la Plenară, din
partea comisiei este propunerea ca să mai mărim cu 10 numărul membrilor
Comitetului Central, să mergem la 465 şi o să vedem de ce este necesar? [.]
În ce priveşte candidaţii centrali, se propune o anumită reducere faţă de data
trecută, de la 183 la 157, creşte numărul celor locali, de la 263 la 308. Numărul
activiştilor de partid centrali [scade] de la 39 la 38.
În ce priveşte cadrele din aparatul de partid, având în vedere modificările
făcute, scad de la 82 la 60, la organizaţii de masă [scad] de la 15 la 13, oameni de
ştiinţă [scad] de la 35 la 34, ofiţeri au fost 12 şi rămân tot 12.
La candidaţii locali intervine, în afară de creşterea de care am spus, o
modificare. Faţă de situaţia de la Congresul al XIII-lea, când muncitorii direcţi care
lucrau direct în producţie au fost 9, acum propunem 45. Mă refer la muncitori care
lucrează direct în producţie. Noi am discutat să crească numărul muncitorilor care
lucrează direct în producţie. Numărul ţăranilor să fie de 20. De fapt, acestea sunt
modificările. Am avut în vedere să asigurăm un număr mai mare de muncitori care
lucrează direct în producţie. Aceasta a determinat o reducere de la 145 la 135 a
activiştilor de partid, în mod corespunzător. Noi vorbim de activiştii de partid locali.
S-a menţinut numărul de directori de întreprinderi şi, în mod corespunzător,
există repartiţia pe judeţe, în raport cu principiile pe care le avem. Ceea ce este
esenţial este această creştere de 10 la sută şi propunerea pentru creşterea numărului
de muncitori şi ţărani.
Având în vedere toate acestea, aş propune ca şi în comunicatul nostru să se
spună că va creşte numărul muncitorilor şi ţăranilor, să se spună că s-a analizat şi s-
a hotărât acest lucru. Aceasta are o importanţă şi pentru noi, şi pentru ceilalţi, unde
se diminuează numărul muncitorilor. Am avut în vedere să subliniem necesitatea
de a spune acest lucru, că în partid activiştii proveniţi din muncitori sunt în
proporţie de 70 la sută, dar trebuie să subliniem că creşte numărul muncitorilor care
lucrează direct în producţie, pentru a păstra caracterul muncitoresc al partidului.
Aceasta ar fi problema pe are am vrut s-o subliniez şi problemele pe care am
vrut să le discutăm, legate de propunerile pentru delegaţi şi membrii Comitetului
Central la Congresul al XIV-lea.
Dacă sunteţi de acord sau dacă aveţi alte propuneri?
– Toţi tovarăşii sunt de acord.
[...]
 
Lupta politică pentru putere în România comunistă 29

PUNCTUL 7
Notă privind participarea la reuniunile anuale ale F.M.I. - BIRD.

[Tov. Nicolae Ceauşescu:] Aici participă, de regulă, tot miniştrii de finanţe.

Aceasta va avea loc în septembrie.
Tov. Ioan Totu: În 21 septembrie.
Tov. Elena Ceauşescu: Ar trebui, cu această ocazie, să clarificăm o serie de
probleme pe care le avem cu ei. Avem destule probleme cu aceste organisme, care
trebuie clarificate, pentru că noi avem şi aur acolo. Voi nu aţi prezentat totul.
Tov. Ioan Totu: Până în 27-28 august vom prezenta punctul de vedere.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să fim de acord cu participarea şi cu măsurile şi
poziţia noastră faţă de problemele ce se ridică şi de activitatea acestor organisme.
– Toţi tovarăşii sunt de acord.
Acestea au fost punctele înscrise la ordinea de zi.

Mai avem o problemă, tovarăşi – problemă de cadre.

Ca prim secretar al Comitetului judeţean de partid Botoşani este propusă
tovarăşa Nae Elena, care a mai fost prim secretar la Sibiu, iar acum lucrează ca
adjunct şef secţie la Secţia Organizatorică [a C.C. al P.C.R.]. Dacă sunteţi de acord
cu această propunere?
– Toţi tovarăşii sunt de acord.

Tovarăşi, ar mai fi o problemă. Gheorghe Apostol a trimis o scrisoare recent

la Comitetul Central al partidului, prin care recunoaşte activitatea sa de spionaj şi
acum cere clemenţă. Am stabilit ca un grup de tovarăşi să stea de vorbă cu el.
Poate ar fi bine ca tovarăşii Constantin Nicolae şi Ion Coman, care împreună
cu un grup de ilegalişti, au stat de vorbă cu el, să informeze Comitetul Politic
Executiv.
Tov. Ion Coman: Să informeze tovarăşul Constantin, pentru că materialul l-
am întocmit împreună şi sunt de acord cu el.
(Tov. Constantin Nicolae dă citire materialului referitor la discuţiile avute cu
Gheoghe Apostol).
Tov. Nicolae Ceauşescu: Scrisoarea adresată de el Comitetului Central
trebuie citită, nu acest material. Dă-mi, te rog, mie scrisoarea.
Tov. Elena Ceauşescu: Scrisoarea, că în rest nu are nici o importanţă.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Printre altele, în scrisoare spune că şi-a nesocotit
obligaţiile de cetăţean român şi faţă de legile ţării, că regretă profund şi roagă
conducerea partidului şi Consiliul de Stat să-i acorde clemenţă. Spune că îşi dă
seama că a încălcat prevederile statutului, că a ajuns în situaţia gravă de a se fi pus
în slujba acelora împotriva cărora a luptat cândva.
El însăşi (sic!) recunoaşte că a intrat în legătură cu serviciile de spionaj
străine şi, puşi (sic!) de acestea, a redactat diferite scrisori.
30 Petre Opriş, Cezar Avram

Tov. Elena Ceauşescu: Asta este esenţialul.

Tov. Nicolae Ceauşescu: A intrat în slujba spionajului imperialist şi sovietic.
Asta este realitatea. Lucrul este recunoscut de el şi la cererea cărora a redactat, ca
orice trădător, tot felul de materiale. Acesta este esenţialul.
Şi acum, după ce se angajează că nu mai face, în faţa tovarăşilor ieri a spus că
îşi dă seama ce merită[:] „pedeapsa capitală”. Acesta este esenţialul în ce a pus în
scrisoarea lui.
Oricine poate să vină să spună dacă are o părere sau alta, dar el este vinovatul
principal. Se ştie, [Silviu] Brucan este un agent vechi. S-au pus în slujba
spionajului străin şi a[u] organizat tot felul de acţiuni.
Sigur, declară acum că se căieşte şi cere iertare.
Tov. Elena Ceauşescu: Asta trebuia să spună.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De aceea am spus să meargă să stea de vorbă cu el
câţiva tovarăşi care cunosc bine aceste lucruri. Asta este problema.
Sigur, până la urmă va trebui să informăm – într-o formă sau alta – partidul
despre această trădare şi să vedem cum trebuie să acţionăm. Trădarea este trădare,
punerea în slujba şi în serviciul spionajului străin este inadmisibilă cu calitatea de
membru de partid. Problema cu calitatea de membru de partid s-a rezolvat demult,
dar vom vedea care vor fi măsurile ce trebuiesc luate, ca undeva, totuşi, să nu se
considere că cineva poate să trădeze ţara, poporul, fără a fi tras la răspundere.
Aici, autocritica nu mai are nici o valoare. Problemele de trădare nu se
rezolvă prin autocritică, trădarea ţării nu se poate s-o rezolvi prin autocritică.
Tov. Elena Ceauşescu: Cine trădează, răspunde.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Am vrut să informăm Comitetul Politic Executiv cu
această problemă. Se va continua să clarificăm lucrurile până la capăt, pe baza
recunoaşterii, pentru că ei s-au adresat cu scrisori.
Foarte bine am făcut că au stat de vorbă tovarăşii din ilegalitate, care cunosc
bine cum s-a muncit înainte şi au poziţie corectă faţă de partid.
Tov. Coman Ion: Este cu atât mai grav la Apostol, cu cât înainte de redactare
a fost prevenit să nu ia legătura cu Silviu Brucan, care este spion în slujba
imperialismului american. I-am atras atenţia că este pasibil de rigorile legii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: El a venit din străinătate, a fost recrutat încă din
străinătate şi aici a executat ce i s-a spus.
Tov. Elena Ceauşescu: Încă de mult timp a fost recrutat, în străinătate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Acolo a devenit agent al spionajului străin.
Tov. Elena Ceauşescu: Iar aici şi-a continuat activitatea.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De altfel, el, când a venit în ţară, s-a oprit în Anglia,
în R.F.G.
Tov. Constantin Nicolae: În Anglia a dat un interviu la reţeaua BBC, cu
condiţia să fie difuzat după moartea lui.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Acolo, de fapt, s-a oprit să fie instruit cum să-şi
ducă activitatea.
 
Lupta politică pentru putere în România comunistă 31

Asta este problema şi înseamnă că, realmente, trebuie să luăm o poziţie fermă
faţă de tot şi de toţi cei care nesocotesc legile ţării. Aţi văzut cum au procedat în
Cuba, inclusiv în China faţă de trădători, că altfel nu putem să le spunem.
Nu este vorba acum să ne grăbim. Trebuie totuşi o poziţie clară şi trebuie
trase concluzii şi luate măsuri ferme.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să informăm partidul.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De aceea am vrut să informăm Comitetul Politic
Executiv şi să vedem, după 23 August, să informăm întregul partid.
Cu aceasta, tovarăşi, aş putea să închidem şedinţa, să ne facem datoria şi să
întâmpinăm 23 August cu rezultatele cele mai bune. Mai sunt doar câteva zile.
Bine, cu aceasta ridicăm şedinţa.

• ANIC, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 56/1989, f. 2-4; 12-13;
17-19.

ANEXA nr. 2
31 mai 1989.
Scrisoarea lui Gheorghe Apostol, prin care a solicitat clemenţa Comitetului Central
al P.C.R. şi a Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România.

[Consemnări manu:] IV-4 Cancelaria C.C. al P.C.R.

2193/19.[0]8.1989 Nr. 2382 22.[0]8.1989

Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.

Nr. 1341/04.09.1989

Către
COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN
ŞI CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

Subsemnatul Gheorghe Apostol, vă rog să-mi permiteţi a vă supune atenţiei

următoarele:
Este de datoria mea să arăt cu toată sinceritatea că îmi revine o mare
răspundere în legătură cu scrisoarea trimisă în occident de către Silviu Brucan14 şi
citită în luna martie 1989 la posturile de radio străine, întrucât eu am organizat şi
atras şi pe alţii la această acţiune.
Deşi eram conştient că, prin ceea ce am iniţiat, voi susţine propaganda
externă contra ţării noastre şi am să determin unele acţiuni de calomniere şi
denigrare a partidului şi statului, nu am ezitat să-mi materializez intenţiile, fiind
dominat de ambiţii personale şi interese egoiste.
                                                            
14
Cf. Silviu Brucan, O biografie între două revoluţii: De la capitalism la socialism şi retur,
Bucureşti, Editura Nemira, 1998; pp. 196-203; Pavel Câmpeanu, Ceauşescu, anii numărătorii inverse,
Editura POLIROM, Iaşi, 2002, pp. 287-289.
32 Petre Opriş, Cezar Avram

Prin ceea ce am făcut, am pus la dispoziţia unor cercuri străine şi oficine de

propagandă reacţionară materiale care, deşi nu aveau o bază reală, au susţinut
acţiunile lor duşmănoase.
Sunt conştient că prin faptele mele am nesocotit obligaţiile de cetăţean român
şi legile ţării, regret profund tot ce am făcut şi rog conducerea partidului şi
Consiliul de Stat să-mi acorde clemenţă.
Acum îmi dau pe deplin seama că am încălcat grav prevederile Statutului
Partidului Comunist Român, contravenind îndatoririlor de a apăra unitatea
partidului, de a milita pentru înfăptuirea liniei sale politice şi a manifesta
intransigenţă faţă de acţiunile ostile orânduirii noastre socialiste şi faţă de cei care
uneltesc împotriva intereselor poporului.
Analizând lucid şi cu responsabilitate atitudinea ce am avut-o şi faptele ce le-am
săvârşit, am ajuns la concluzia că trăsăturile negative de caracter, ambiţiile
carieriste şi orgoliul m-au adus în situaţia gravă de a mă fi pus în slujba celor
împotriva cărora am luptat cândva.
Conştient fiind că poziţia şi acţiunile mele au fost exploatate pentru a se
încerca discreditarea politicii partidului şi statului, a regimului socialist din ţara
noastră, regret profund şi în totalitate actele săvârşite.
Îmi dau seama că, prin ceea ce am făcut, am adus o grea ruşine şi asupra
propriului trecut, renegând idealurile cărora le-am dedicat anii tinereţii mele. Aşa
cum am mai arătat, am pus mai presus de interesele statului şi partidului propriile
interese, iar pentru realizarea unor scopuri personale înguste nu am pregetat să
colaborez cu elemente aflate în slujba duşmanilor ţării.
Acţiunile mele au fost urmarea unor concepţii şi orientări greşite, precum şi a
unor mentalităţi străine de profilul politic şi moral ce trebuia să mă caracterizeze ca
membru al partidului.
De asemenea, fără a încerca să mă disculp în vreun mod, recunosc că în
perioada îndelungată de timp cât am fost departe de ţară, cu o uşurinţă
condamnabilă m-am lăsat influenţat de propaganda reacţionară din exterior,
abdicând în acest fel de la principiile şi normele vieţii şi muncii comuniştilor.
Acum îmi este ruşine că, la vârsta pe care o am, nu mai pot ţine fruntea sus în
faţa foştilor tovarăşi de luptă, a cetăţenilor ţării.
În aceste clipe, fiindu-mi propriul judecător, mă angajez ca în tot restul vieţii
mele să dovedesc devotament desăvârşit partidului şi ţării.
Rog Comitetul Central al Partidului Comunist Român şi Consiliul de Stat să-mi
dea posibilitatea de a mă reabilita moral şi să demonstrez că pe viitor conduita mea
nu va contraveni, sub nici o formă, intereselor partidului şi ţării.
Mă angajez că nu voi mai întreprinde nimic ce ar putea să dăuneze politicii
partidului şi statului nostru, că nu voi mai întreţine nici un fel de relaţii cu persoane
care denigrează ţara, devenind un cetăţean loial şi luând poziţie hotărâtă faţă de
orice încercare de nesocotire sau încălcare a legilor Republicii Socialiste România.
 
Lupta politică pentru putere în România comunistă 33

Asigur Comitetul Central al partidului că mă dezic în totalitate de acţiunile

întreprinse, iar pentru faptele mele cer scuze partidului, poporului român, conducerii
partidului şi statului. Totodată, rog ca, avându-se în vedere şi vârsta înaintată ce o am,
să mi se acorde clemenţă.

31.05.1989 Cu deosebit respect,

Gheorghe Apostol

• ANIC, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 56/1989, f. 94-96.

Notă:
Documentul a fost ştampilat şi înregistrat la Cancelaria C.C. al P.C.R. şi
Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., dar nu are semnatura
olografă a lui Gheorghe Apostol. Pentru a reda aceste amănunte, am utilizat
caracterele italice.