ACADEMIA

DE STIINTE

SOC1ALE
SI

POLITICE

A REPUBLICII

SOCIALISTE

ROMANIA

I.

III

.1".

o-

DIN SUMAR:

&

01," '1111

VAURIBEA PARTIDELUI
AL CLASEI MUNCITOARE DIN ROMANIA

EAREA PAISTORIA

IN I TORIA1 PATRIEIS

PRIVIRE

GENERALA

"Ginkoitang
. PUBLICATIA
ISTORIE' - REALIZARI

RINCIPALELOR

ASUPRA

E ISTORIE ROMANWI. REVISTA DE

I PERSPECTIVE LA 30 DE ANI DE APARITIE r-Y"

ELTIILE ROMAN
111

do

PRL

ifis )

URILE 1ILA

II

il
ASP CTIE A E POLMCIIO 41f,41E.
I MOLDOVEI IN TIMPUL LIJI MIRCEA
ALEXANDRU CEL BUN

ki

A POSTO

.1

GIENE INTRE 1350 1873

HAAT

.F1

ArREL FtLIMoN
NE MODERNE
1

11001110mmAN.Rusu
.

ROMANEST

EL BATRIN

1111000

AR= D. Pop:.
q0NC

TA

,RE

OPE

1,

ANT NIO GR AM SC I
SMART)

II/

DOC UMENTAR
II

rviAT44

UNTIFIC

11

TOMUL

wale vorwssolormtia-

31

FiF EN II
1NSEMNAR I

-..

1978

FEBRUARIE
in

www.dacoromanica.ro
EDITURA
ACADEMIEI
REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

ACADEMIA DE STLINTE SOCIALE I POLITICE

A REPUBLICH SOCIALISTE ROMANIA
SECT1A DE ISTORIE $1 ARHEOLOGIE

COMITETUL DE BEDACTIE

ARON PETRIE (redactor responsabtl); ION Aros-roz. (redactor response:bit adjunct); NICHITA ADXNILOAIE ; LUDOVIC DEMANY ; GHEORGIFIR
I. IONITX ; VASILE LIVEANU ; AUREL LOGHIN ; DAMASCHIN MIOC ;
TEpAN OLTEANU ; $rEPAN $TEVXNESCU ; POMPILIU TEODOR (rnembri).

Pretul unul abonament este de 120 let.

In Orli abonamentele se primesc la oficlile postale, factor11 poi;

tall si difuzorii de presd din 1ntreprinderi si institutii.
Revistele se mai pot procura (direct sau prin postli) 1 prin
PLTNCTUL DE DESFACERE AL EDITIIRII ACADENHEI",

71.021, Bncurestl, Calea Victoriel ar. 125, sector

1.

Worn din strbintitate se pot ebona adresindu-se la ILEXIM

Departamentul Export-Import pres11, P. 0. BOX 136-137, Telex
70.116 Hucurestl, Str. 13 Decembrie nr. 3.
11228

Manuscrisele, eartile i revistele pentru

schimb, precum I orice corespondeng
se vor trimite pe adresa ComItetulul de
redactie al revistel REVISTA DE
ISTOR1E". Apare de 12 orl pe an.

Adresa reclactlel
B-dul Aviatorilor, nr.

1.

71.261. 13ucurest1, tel 50.72.41.

www.dacoromanica.ro

(
I

TOME 31, Nr. 2

februarie

1978

I
I

SUMAR
30 DE ANI DE LA FAURIREA PARTIDULUI POLITIC UNIC AL CLASEI MU NCITOARE
DIN ROMANIA

GHEORGHE TUTUI, Crearea partidului revolutionar unic

moment de seamit in

istoria patriei

179

*
ION APOSTOL, Privire generahl asupra principalelor publicatii de istorie romnesti.
Revista de istorie" realizCiri si perspective la 30 de ani de aparitie. . . .

*
AUREL FILIIION, Relatiile romano-belgiene intre 1859-1878
DORINA N. RUSU, Contributii privind inceputurile armatei romne moderne
(1812-1830)

199

223
241

*
MARCEL D. POPA, Aspecte ale politica internationale a Ta'rii Romnesti si Moldovei

In timpul lui Mircea cel Bittrin si Alexandru cel Bun

STELIAN BREZEANU, Ideea de ilnperiu in occidentul medieval in lumina cercetitrilor

din ultimele decenii

253
273

*
ANDREI SILARD, Conceptia despre istorie in opera lui Antonio Gramsci

299

DOCUMENTAR

ADRIAN T. PASCU, Din istoricul presei unirii : Jurnilul Craiovci" (1854) . . .

TEODOR BOJAN, IOAN GABOR, Contributii cronologice la domniile lui Alexandru
si Bogdan Litpusneanu

323

329

VIATA STII NTI FICA

Colocviul international de dernografie istoried (Louis Roman); Colocviul de geografie

istoria bizantini (Steffan Brezeanu) ; CAltorie de documentare in Cehoslovacia
(Lucian Boia)
.,REVISTA DE ISTORIE", Tom 31, nr. 2, p. 175-358, 1978

www.dacoromanica.ro

333

176
RECENZII

Independenfa Romdniei. Documente, vol. II, Partea I II, corespondenta cliplomaticA strink Bucuresti, Edit. Academiei R.S.R., 1977, 424 + 526 p
( Paul Oprescu)

. ........

JOAN LUPAS, Scrieri alese, I, Introducere. editie critica, note si comentarii de acad
Stefan Pascu i Pompiliu Teodor, Cluj-Napoca, Edit. Dacia, 1977, 259 p. ( Iacob
.
.
. . .
.
Mdrza)
ILCIO DIMITROV, Balgarskata demokraticina oblevstvenost, fogiurtit i voinata
(Fortele democratice din Bulgaria, fascismul 5i rilzboiul) 1934-1939, Izdatelstvo
.
na Otecestveniia front, Sofiia, 1976, 332 p. (Crisan Iliescu) . . . .
EDOUARD PERROY, Le monde carolingien, Paris, Socit d'dition d'enseignement
suprieur, 1974, 274 p. (Andre( Busuioceanu)
.

. ...... .

337

339
342

345

INSEMNARI

ISTORIA ROMAN1EI: * Di.eumcnte privind marea rdscoalei a faranilor din 1907, vol. I,
Bucuresti, Edit. Academiei R.S.R., 1977, 573 p. (Constantin Dobrescu) ; STEFAN
IONESCU, Manuc bei, zaraf g diplomat la inceputul secolului al X IX-lea, ClujNapoca, Edit. Dacia, 1976, 206 p. il. ( Paul Cern000deanu) ; PAVEL CHIHA IA, De la Negru Vodd la Neagoe Basarab. Interfere* literar-artistice in cultura

romaneased a evului de mijloc, Bucuresti, Edit. Academiei R.S.R., 1976, 255 p,

( Maria Constantin) ; ISTORIA IJNIVERSALA: JEAN BERENGER, Finances
et absolutisme autrichien dans la seconde moili. du XV II-e sicle, Paris. 1975,
Imprimerie nationale, 527 p. ( lefana Simionescu) ; RAMON DE ARMAS,
La Reoolucion pospuesta. Contenido y aliance de la Revolucion Martiana par la
independencia, La Habana, Editorial de Ciencias Sociales, 1975, 216 p. ( loan
I. Yeascu) EUENCIZEK. Structures et idologie dans Les V les des Douze Csars"
de Suelone, Bucuresti, Edit. Acaderniei R.S.R., Paris, Les Belles Lettres, 1977,
264 p. (Gheorghe Ceausescu)

www.dacoromanica.ro

349

REV1STA
E
Db
TOME 31, No 2,
fvrier

1978

SOMMAIRE
30 e ANNIVERSAIRE DE LA CREATION DU PARTI POLITIQUE UNIQUE
DE LA CLASSE OUVRIERE DE ROUMANIE

GHEORGIIE TUTUI. La creation du parti revolutionnaire unique

portant de l'histoire de la patrie

moment im-

ION APOSTOL, Apercu general des principales publications roumaines d'histoire

Revista de istorie" realisations et perspectives lors de son 30-c anniversaire
.
. . .
.
AUREL FILIMON. Les relations roumino-belges entre 1859-1878
DORINA N. RUSU Contributions concernant les commencements de l'arme roumaine
moderne (1812-1830)

MARCEL D. POPA, Aspects de la politique internationale c la Valachie et de la Mol.

davie sons le regne de Mircea l'Ancien et d'Alexandre le Bon . . . . . . .
STELIAN BREZEANU. L'ide de l'empire dans l'occident medieval a la lumire des recherches de ces dernieres decennies

ANDREI SILARD, La conception concenrint l'histoire thns rceuvre d'Antonio Gramsei

179

199

223
241

253
273

299

DOCUMENTAIRE

ADRIAN T. PASCU, L'histoire de la presse de l'union:Le Journal de Craiova" (1851)

TEODOR BOJAN, IOAN GABOR, Contributions chronologiques au regnes d'Alexandre
et de Bogdan Ltipusneann

323
329

LA VIE SCIENTIFIQUE

Le colloque international de demographic historique (Louis Roman) ; Le colloque de

geographie historique byzantine ( Sielian Brezeamz) ; Voyage de documentation en
Tchecoslovaqui (Lucian Boia.)

-,REV1STA DE ISTORIE", Tom 31, nr. 2, p. 175-358, 1978

www.dacoromanica.ro

333

178

COMPTES RENDUS

*** Independenla Romdniei. Documente (L'indpendance de la Roumanie. Documents),

vol. II, I-ere II-e parties, correspondance diplomatique etrangere, Bucarest,

Editions de l'Acadmie de la R. S. de Roumanie, 1977, 424 + 526 p. ( Paul
Oprescu)

. ..... .

. ...... .

IOAN LUPAS, Scrieri alese (Ecrits cboisis), I, Introduction, edition critique, notes et
commentaires de l'acadmicien Stefan Pascu et Pompilin Teodor, Cluj-Napoca,
Editions Dada, 1977, 259 P. ( Jacob Mdrza)
. . . .
. . .
ILCIO DIMITROV, Beilgarskata demokraticina obRevstvenost, faizmat i voinata (Les
forces democratiques de Bulgarie, le fascisme et la guerre) 1934-1939, Izdatelstvo

....... .

na Otecestveniia front, Sofiia, 1976, 332 p. (Crisan Menu) . .

.
EDOUARD PERROY, Le monde carolingien, Paris. Societe d'edition d'enseignernent
superieur, 1974, 274 p. (Andrei Busuioceanu)
.

337

339
342
345

NOTES

HISTOIRE DE ROUMAME: Docurnente privind marea rdscoald a laranilor din 1907

(Documents concernant la giande revolte des paysans de 1907), vol. I, Bucarest,

Editions de PAcademie de la R. S. Roumanie. 1977, 573 p. (Constantin Dobrescu) ;

STEFAN IONESCU, Manuc bei, zaraf si diplomat la inceputul secolului al XIX-

lea (Manuc bey, usurier et diplomate au debut du XIX-e sicle), Cluj-Napoca,

Editions Dacia, 1976, 206 p. + 1. ( Paul Cernovodeanu) ; PAVEL CHIHAIA,

De la Negro Vodd la Neagoe Basarab. Interferenfe literar-artistice in cultura romdneascd a evului de mijloc (De Negru VodA a Neagoe Basarab. Interferences lateraires-artistiques dans la culture roumaine du moyen-Age), Bucarest, Editions de

l'Aeademie de la R. S. de Roumanie, 1976, 255 p. ( Maria Constantin) ; JIIS-

TOIBE UNIVEBSELLE : JEAN BERENGEH, Finances et absolutisme autrichien

dans la seconde moili du XV II-e sicle, Paris, 1975, Imprimerie nationale, 527 p.
(tefana Simionescu) ; RAMON DE ARMAS, La Revolucion pospuesta. Contenido g aliance de la Revolueion Martiana par la independencia, La Habana, Edi-

torial de Ciencias Sociales, 1975, 216 p. ( loan I. Neacsu) ; EUGEN CIZEK,

Structures et idologie dans Les Vies des Douze Csars" de Sulone, Bucarest, Edi-

tions de l'Acadmie de la R. S. de Roumanic, Paris, Les Belles Lettres, 1977,

264 p. (Gheorghe Ceausescu)

www.dacoromanica.ro

349

30 DE ANI DE LA FAURIREA PARTIDTILUI POLITIC UNIC

AL CLASEI MUNCITOARE DIN ROMANIA

CREAREA PARTIDULIJI REVOLUTIONAR UNIC

MOMENT DE SEAMA iN ISTORIA PATRIEI
DE

GHEORGHE TUTLTI

In februarie 1978 se implinese trei decenii de la congresul de unif

care a Partidului Comunist Roman cu Partidul Social-Democrat i faurirea Partidului Muncitoresc Roman, partid revolutionar unic al clasei
muncitoare din Romania.
Referindu-se la acest eveniment prin care s-a pus capat pentru totdeauna sciziunii din mirarea noastra muncitoreasca, Programul Partidului Comunist Roman formuleaza aprecierea ca faurirea partidului unic
al clasei muncitoare a fost o necesitate obiectiva pentru dezvoltarea cu
succes a revolutiei, pentru implinirea misiunii istorice ce revenea proletariatului in calitate de clasa conducatoare a societatii.
Pe aceasta baza partidul a asigurat mobilizarea i unirea tuturor
fortelor revolutionare, democratice ale poporului intr-un singur uvoi
ceea ce a avut un rol determinant in desfalurarea cu succes a marilor batalii
politiee care au dus la instaurarea regimului socialist in Romaniam.
Unificarea Partidului Comunist Roman cu Partidul Social-Democrat, pe baza principiilor revolutionare i crearea in februarie 1948
a partidului unie al clasei muncitoare din Romania, reprezinta incununarea unui indelungat proces de maturizare a mirarii noastre rmmcitore,ti, a ridicarii nivelului sau de contiinta i organizare, a activitatii
sustinute duse de elementele inaintate ale muncitorimii pentru lichidarea
sciziunii i asigurarea hegemoniei proletariatului in lupta pentru desavirirea revolutiei burghezo-democratice, cucerirea deplina a puterii de stat
i transformarea socialista a societatii romaneti.
Avind la baza unitatea initiala i concluziile unei experiente indelun-

gate, din perioada interbelica, procesul de desavirire a unitatii mirarii

muncitoreti in Romania s-a desfamat in strinsa legittura cu dezvoltarea

revolutiei populare, ca o parte a acesteia. El se caracterizeaza prin aceea ca

frontul unic realizat in apriie 1944 s-a dezvoltat neintrerupt pe multiple
planuri i s-a extins asupra mirarii sindicale, in actiunile de masa pentru
instaurarea i consolidareaputeriipopulare, asupra activitatii comunitilor
i social-democratilor in guvern i in parlament i a exercitat o puternica
influenta asupra intregii vieti politice din tara noastra. Punind la temelia

luptei pentru desavirirea unitatii micarui, interesele fundamentale ale

Programa( Partidului Comunist Romfin de faurire a societillii socialiste multilateral

dezvoltate si inaintare a .Romdniei spre comunism Edit. PollticA, Bucureti, 1975, p. 56.
REVISTA DE ISTORIE", Tom 31, Nr. 2, p. 179-138, 1978

www.dacoromanica.ro

GHEORGHE TUTU!

180

clasei muncitoare, care precumpa'neau si aveau un rol mobilizator, indepartind treptat, dar continuu elementele de divergenta, cele doua' particle
muncitoresti au reusit intr-un timp scurt sa determine unificarea miscarii
muncitoresti, nu prin contopirea mecanica a celor doua partide existente, ci
prin asigurarea victoriei depline a materialistnului dialectic si istoric in
intreaga miscare muncitoreasca. Acest fapt a exercitat o influenta puternica asupra cresterii capacitatii revolutionare a clasei noastre muncitoare,
determinat continue deplasari spre stinga in cadrul intregii societati si a
facut din muncitorimea rc mina un detasament act iv al luptei pentru unitatea clasei muncitoare internationale, pentru democratie, pace si socialism.
Viata arata tovarasul Nicolae Ceausescu a demonstrat c una
din conditiile suecesului in constructia socialismului este crearea unitatii
politiee, ideologice si organizatorice a clasei muncitoare. Fara realizarea
acestui obiectiv sint imposibile inchegarea coeziunii celorlalte forme pro-

p esiste ale societatii, unitatea de vointa si de actiune a poporului"2.

Victoria insurectieinationale armate antifasciste i antiimperialiste din august

1 DEZVOLT IRE% FRONMA I LAIC
1944, care a deschis poporului roman caMUNCITORESC IN LUPTA PENTRU
INSTAL 14.111EA (MA ERNI. Li I RE- lea spre infptuirea unor profunde transVOLUTION 1'1-DEMOCRATIC
formari revolutionare, a marcat inceputulunei noi etape in lupta clasei muncitoare din Romania, in aetivitatea eelor doul partide muncitoresti. Factor hetaritor al luptei pentru doborirea dictaturii antonesciene i eliberarea tarii,

unitatea clasei muncitoare reprezenta o conditie esentiala a victoriei

fortelor democrate in revolutie, chezasia desavirsirii transformarilor cu
caracter burghezo-democratic in interesul maselor, a dezvoltarii ulterioare
a Romaniei pe calea socialismului.
Dupa 23 August 1944, cind Partidul Comunist Roman i Partidul
Social-Democrat au trecut fiecare la reorganizarea activitatii pe baze
legale, la incadrarea a noi membri de partid, la elaborarea i aplicarea
unei linii politice care sa conduca la solutionarea sarcinilor fundamentale
care se ridicau in fata Orli, in ciuda a numeroase piedici si greutati, care
uneori erau destul de mari, in conditiile cresterii avintului revolutionar
al maselor, unitatea de actiunea realizata in anii ilegalitii s-a dezvoltat
pe multiple planuri, s-a ridicat pe noi trepte.
In aceasta ordine de idei, se impune a sublinia faptul de mare insemnatate, c noile contingente de membri

inscrisi in cele dou partide dup5,

23 August 1944 erau de acum formati in spiritul unitatii de actiune si al

colabora'rii dintre P.C.R. si P.S.D., in lupta comuna de front unic, dusa
atit impotriva dusmanului de clasa, dar si a acelora care cautau s reinvie
sciziunea in mirarea muncitoreaseiti, s semene neincredere i discordie, si
provoace din noulupte fratricide. Raspindirea in masa membrilor de part id
a ideologiei revolutionare si combaterea curentelor oportuniste sau sectare, ridicarea nivelului cultural al intregii clase muncitoare, eliminarea
din propaganda serisa sau verbala a invectivelor sau a altor aprecieri cu
2 Nicolae Ceau5e;cu, Expanere la Plenara C.C. al P.C.R. din 24-25 oclombrie 1968

in linnInia pe drum LI devivir$irii construcliei sociallsle, vol. 3. Edit. politick Bucureti,

1969, p. 620-621.

www.dacoromanica.ro

CREAREA PARTIDULUI REVOLUTIONAR UNIC

181

caracter polemic, au contribuit de asemenea la crearea climatului necesar

depasirii greutatilor care se ridicau in fata politicii de front unic 2'

Avind conceptia clara ca unitatea deplina, se poate realiza dezvoltind

neincetat colaborarea si largind sfera acesteia, nu ascutind contradictile, Partidul Comunist Roman i-a subordonat acestui obiectiv numeroase actiuni in domeniul organizatoric, politico-ideologic si teoretic.

Considerind ca pentru dezvoltarea luptei revolutionare a poporului trebuie

intarita si extinsa unitatea de actiune a clasei muncitoare, Inca in zilele

insurectiei partidul comunist a chemat clasa muncitoare sa actioneze

unit& si sa treaca pe baza aceleiasi unitati la faurirea organizatiilor profesionale. Muncitori ! se arata in apelul C.C. al P.C.R. din 26 august
uniti in Frontul Unic Muncitoresc, puneti-va in fruntea luptei
1944
de eliberare a poporului roman ! Refaceti imediat organizatiile voastre
sindicale !"3 In documentele elaborate de P.C.R. dupa 23 august, ea si

in cuvintarile fruntasilor partidului au fost subliniate de repetate ori

necesitatea unitaAii proletare ea o conclitie ca muncitorimea sa-si exercite

rolul de forta conducatoare in revolutie.

In ceea ce priveste pozitia Partidului Social-Democrat fata de problemele colaborarii cu Partidul Comunist Roman, acesta a raspuns in
general pozitiv la initiativele cornuniste de perfectionare a formelor de
conluerare stabilite. La 24 august 1944, in primul manifest adresat catre
tara de Partidul Social-Democrat se arata ca, socialistii romani au vazut
in frontul unic nu numai un vremelnic mijloc de actiune", dar mai ales
primul pas hotaritor spre unitatea organica a clasei muncitoare din
Romania"4. *ase zile mai tirziu, ziarul Libertatea" avea sa sublinieze
din nou hotarirea P.S.D. de a colabora cu P.C.R. spre a asigura dezvollareca democratica, a tarii si de a actiona pentru o intelegere definitiva

cu partidul comunist si pentru o indrumare spre un partid unic proletar"5.

Alaturi de problemele nemijlocite ale frontului unic si ale perspec-

tivelor sale, numerosi lideri ai P.S.D. in cuvintari si in presa incep sa

abordeze de pe pozitii noi probleme de mare insemnatate politica cum ar

fi raportul dintre democratic si dictatura proletariatului, caracterul si

sarcinile partidului socialist, pozitia partidului fata de reforma agrara
etc., probleme care in decursul anilor constituisera puncte nodale in divergentele dintre social-democrati si comunisti. In aceasta ordine de idei se
impun prin insemnatatea lor atitudinea militanta de acceptare a necesitatii
puterii proletariatului ea etapa de trecere spre socialism, formulata de L.
Ghelerter in art icolul Directive socialiste" ; argumentarea facuta de Lotar
Radaceanu asupra necesitatii ea P.S.D. sa paraseasca pozitia pe care se
situase de a milita pentru democratia burgheza, formala, si sa se situeze
de partea democratiei active, condusa si controlata de elasa muncitoare,

arma si instrumentul constructiv al acesteia"6.

Desi viala social-politica a Romaniei postbeliee impunea dezvoltarea

unitatii de actiune a clasei muncitoare, lueru rernarcat in mod just de

2bI4 in aceasta problema, vezi mai pc larg: Gh. Tutui, A. Petrie, Frontal Unic Munci-

toresc In Romania, Edit. politica Buc. 1971 P. 88-126.

a Romania liberii", nr. 12, din 26 august 1914.
4 Libertatea" nr. 1 din 25 august 1944.
6 Libertatea", nr. 6 din 1 septembrie 1944.
4 Lotar Radaceanu, Democrafia si clasa znunciloare, Edit. P.S.D., 1946, p. 26-2

www.dacoromanica.ro

IS-

GHEORGHE TUTUI

conducerea P.C.R. *i elementele inaintate din P.S.D., realizarea acestui

deziderat a cerut eforturi indelungate *i sustinute *i a necesitat de multe
ori o lupta tenace impotriva tuturor manifestarilor care frinau procesul
de Marin a unei depline unitati proletare pe baze revolutionare.
Desfkurarea revolutiei populare *i, in strinsa legatura cii aceasta,
dezvoltarea unitatii muncitore*ti a demonstrat c5, o serie de elemente
so2ial-democrate de dreapta, care, dupa incheierea Frontului Muncitoresc,
cit i dupa 23 August 1944 sub presiunea luptei contra fascismului *i a
avintului revolutionar au facut declaratii de fidelitate frontului unic si
au ajuns in functii de raspundere in partid *i in mi*carea sindicala, au
folosit ulterior pozitiile detinute pentru a readuce partidul social-democrat
la vechile pozitii, au promovat practici scizioniste. Dar in noile conditii
istorice, cind unitatea clasei muncitoare pe pozitii revolutionare era ceruta
infaptuita de catre inski masa proletara, iar influenta politic i forta
organizatorica a P.C.R. era in continua cre*tere, aceste incercari, deli au
produs destule greutati, nu mai puteau avea sorti de izbinda. In acest
sens, inse*i elementele inaintate din conducerea P.S.D. aveau sa declare
public ca : nimeni *i nimic nu mai pot fi o piedica pentru atingerea telurilor muncitorimii"7.
Primul pas insemnat pe drumul dezvoltarii unitatii de actiune in
noile conditii istorice a fost facut in Romania pe tarimul activitatii sindicale. Ca urmare a intelegerii survenite intre conducerile celor cloud
partide unite in F.U.M., la 1 septembrie 1944 a avut loc conferinta delegatilor comitetelor centrale ale Partidului Comunist Roman i Partidului
Social-Democrat care au constituit comisia de organizare a salariatilor
in sindicate. Cu acest prilej, cele dou'a partide au reafirmat hotarirea ea
reorganizarea micrii sindicale sa se infaptuiasc5, pe baze revolutionare,
ale unitatii i democratiei muncitore*ti, ale luptei de cIas i internationalismului proletar. In rezolutia adoptata la 1 septembrie 1944 se arata
el la baza organizatiilor sindicale statea unitatea clasei muncitoare, ca
emanatie a Frontului Unic Muncitoresc, ca aceste organizatii profesionale
trebuiau sa actioneze in spiritul luptei de clasa *i al solidaritatii internationale a oamenior muncii. Autonomia mirrtrii sindicale fata de partidele

politice a uprat procesul de faurire *i consolidare a unitatii acesteia,

iar adoptarea principiior frontului unic ca baza de actiune a permis

lupta impotriva manifestarilor scizioniste, a facut din sindicate o *coala

a unitatii proletare.
0 latura importanta a activitatii desfkurate de partidul comunist
pe linia dezvoltarii unitatii de actiune a reprezentat-o munca in rindurile
tineretului muncitor. Dupa reorganizarea pe baze legale a Uniunii Tineretului Comunist, in conditiile dezvoltarii acesteia prin cuprinderea celor
mai inaintate elemente din rindurile tineretului, la 5 septembrie 1944,
intre U.T.C. i U.T.S. s-a inchegat, pe baza unei platforme cuprinzind obiectivele principale ale luptei pentru democratizarea tarii i sprijinirea razboiului antihitlerist, frontul unic al tineretului. Secretarul
general al U.T.C., Nicolae Ceau*escu, a militat cu deosebita energie ca
frontul unic s capete viata in actiuni concrete, practice, s-a ridicat impotriva intelegerii formale a acordului incheiat. In vederea ducerii cu succes
1 Libertatea" nr. 5 din 28 august 1941.

www.dacoromanica.ro

CREAREA PARTEDULUI REVOLUTIONAR UNIC

183

a luptei comune scria la 22 septembrie 1944 secretarul general al C.C.

este necesar s eliminam tot ce ne-ar putea desparti. 0 colaal U.T.C.
borare loiala, pe baza platformei Frontului Unic, este o sareina primordiala". Consecventa, botarirea *i spiritul creator in abordarea problemelor revolutiei *i a rolului tineretului In desfkurarea acestui proces au
contribuit substantial la definirea sarcinilor i obiectivelor colaboraiii
celor doua organizatii de tineret, la gruparea In jurul frontului unic th,
tinerei generatii.
Afirmarea publica a hotaririi P.C.R. i P.S.D. de a mentine
dezvolta colaborarea in frontul unic, mitsurile concrete adoptate de cele
doua partide in aceasta directie, reorganizarea micrii sindicale pe principiile unitiltii de actiune, au reprezentat succese de seama ale fortelor
revolutionare din tara noastra, pa*i pe calea manifestarii clasei munoitoare ca forta conducatoare a revolutiei. Dar colaborarea dintre cele doul
partide muncitore0i nu se ridicase nici principial nici practic la, nivelul
cerintelor ; actiunile pe tarim sindical cuprindeau un cerc restrins de citestiuni, mai ales profesionale ; se impunea elaborarea unor noi masuri organizatorice comune, care sit duca la coordonarea activit4ii pe tdrim politic
si profesional *i sa creeze conditii corespunzatoare _pentru asigurarea
hecremoniei proletariatului in lupta revolutionara. In acest scop C.C.

al.P.C.R. a elaborat un proiect de platforma care cuprindea in esenta

sareinile fundamentale ale luptei pentru desilvir*irea transforrnitrilor cu

earacter burghezo-democratie in folosul maselor. Acest program minimal,
dat publicitatii la 23 septembrie 1944 a fost imediat luat in dezbatere de
Comitetul Executiv al P.S.D., care la 29 septembrie, in scrisoarea adresata care C.C. al P.C.R. Ii afirma acordul in legittura cu necesitatea consolidarii *i desavir*irii regimului democratic ca *i a infitptuirii unor reforme sociale *i economice urgente necesare. Dei Partidul Social-Democrat
avea Inca intr-o serie de problemepuncte de vedere deosebite de cele for-

inulate in proiectul de platforma, fata de uncle formulind propuneri *i

observatii chiar in scrisoarea de raspuns, pe primul plan sint puse *i m
acest caz chestiunile esentiale in care 'nu existau divergente. Sintem.
bucuro,i se arata in scrisoarea amintitit s constatilm din proiectul
de platforma pe care ni 1-ati trimis ca punctul nostru de vedere principal
este acela*i"8.

Acceptarea, platformei P.C.R. ea bazil de discutie, a facut posibil

ea in ziva de 2 octombrie sit aiba loc *edinta comuna a delegatior comitetelor centrale ale celor douit partide, care au dezbatut atit proiectul propus, cit *i scrisoarea de raspuns a P.S.D. *i prin aditugiri i modificari
s-a ajuns la o noug redactare a platformei pe care Frontul Unic Muncit orese se angaja s o sustina *i o propunea tuturor partidelor *i
organizatiilor democrate ca program de actiune *i baza pentru realizarea
unui guvern real democratic.
Expresie a hotaririi P.C.R. i P.S.D. de a adopta o atitudine unica
in problemele politice i tactice *i de a actiona in comun pentru a asigura
hegemonia clasei muncitoare in lupta pentru nimicirea fascismului, indeplinirea conditiilor de armistitiu, realizarea unei politici de prietenie cu
toate popoarele indeosebi cu cele vecine, apararea intereselor muncitoLibertatea nr. 35 din 1 octombrie 1944.

www.dacoromanica.ro

184

GHEORGHE TUTU'

rimii *i ale intregului popor prin infaptuirea unei reale demo cratii 9, rezo-

lutia Comitetulni Central al F.U.M. adoptatil la 2 octombrie 1944 subliniaza necesitatea ca frontul unic sa devina o for puternica, bine organizatit". In acest scop s-a hotarit crearea unui comitet central de F.U.M.
precum *i comitete locale in toata tara unde exista organizatii ale celor
doul partide, menite s, coordoneze actiunea clasei muncitoare atit pe
teren politic, cit *i pe teren sindical"10.
Actul din 2 octombrie 1944, prin care cele dourt partide muncitore*ti
reinnoiau acordul de front unic 04 extindeau potrivit cerintelor izvorite
din situatia social-politica existenta in tara *i schimbarilor survenite in
cele cinci luni de colaborare, stabilirea formelor organizatorice menite s4
asigure conlucrarea de sus *i pina jos, hotilifirea P.C.R. *i P.S.D. de a
mobiliza intreaga clasa muncitoare la indeplinirea platformei-program
ca *i realizarea frontului unic aT tineretului au contribuit la asigurarea
unei largi adezinni fata de obiectivele iinserise in Platformit 0 ilustrare
a acestei realitati a constituit-o faptul cit in scurta vreme, la 12 octombrie
1944, s-a constituit Consiliul National al Frontului National Democrat,

in care au intrat pe baza de paritate cite trei reprezentanti din partea

P.C.R., P.S.D. *i sindicatelor unite.
Noua platformil *i organele create au avut o importanta deosebita
pentru inchegarea unei coalitii, care 0, stringa in jurul *i sub conducerea

clasei muncitoare toate fortele sociale interesate /n a aciiona pentru

dezvoltarea democratica a tarn, pentru independenta *i suveranitatea ei.

Crearea Frontului National Democratic, care cuprindea muncitori, tarani,
intelectuali, paturile mijlocii de la ora*e, masele de femei i tineret,
oameni ai muncii apartinind nationalitatilor conlocuitoare, a insemnat
un important succes al luptei P.C.R. Faptul ea, la baza acestei largi coneentrari de forte democratice, avind o componenta de clasa neunitara,
a stat Frontul Unic Muncitoresc, i-a asigurat dinamism i combativitate ;
in cadrul acestei coalitii, unitatea proletara a indeplinit rolul unui adevarat
catalizator politic.
In focul luptelor de strada, a mitingurilor i demostratiilor politice
pentru regim democratic *i reforma agrara, rolul clasei muncitoare de forta
conducatoare a revoluiiei s-a evidentiat *i mai mult.
Expresie a rolului jucat de clasa muncitoare in desfkairarea revolutiei
populare, inca inainte de cucerirea puterii politice din mina fortelor reactionare, frontul unic, ea relatie de colaborare dintre comuni*ti *i socialdemocrati s-a extins *i in cadrul aparatului de stat, inclusiv in guvern.
Avind doi reprezentanti in guvernul constituit la 23 August 1944, P.C.R.
*i P.S.D. detineau in cel de-al doilea cabinet, format la 4 noiembrie, cinci
ministere Comunicatii, Mine *i Petrol, Muncii, Educatiei Nationale,
Asigurari sociale i patru subsecretariate de stat.
Instaurarea la 6 martie 1945 a primului guvern revolutionar democratic din istoria Romaniei in care cele doua partide muncitore*ti detineau
6 ministere *i 4 subsecretariate de stat, a deschis noi perspective politicii
9 Scinteia", nr. 16 din 7 octombrie 1944.
10 Idem. Din Cornitetul Central al F.U.M. au facut parte cadre din conducerea celor
cloud partide muncitorgti, patru din partea P.C.R. i patru din partea P.S.D.

www.dacoromanica.ro

CREAREA PARTIDULUI REVOLUTIONAR UNIC

185

de unitate. Prezenta rninistrilor si subsecretarflor de stat comunisti si

social-democrati in guvern, activitatea pe baza principiilor stabilite in
comun, a reprezentat un element esential in asigurarea hegemoniei
clasei muncitoare in cadrul noii puteri de stat, o chezasie sigura a trai-

niciei noului regim, a activitatii sale puse in slujba revolutiei.

Dupa' 6 martie 1945, in lupta pentru de-

savirsirea transformarflor cu caracter

burghezo-democratic si trecerea la revolutia socialista, conlucrarea princiHCAT-POP I L ABE.
piala dintre partidul comunist si socialdemocrat si unitatea de actiune a clasei muncitoare s-au dezvoltat continuu, acestea reprezentind o conditie esentiala a insasi consolidarii puterii

2 CONSOLIDAREA FlIONTUIXI I:NH:

NIUNC1TORESC IN LI l'TA PENTI1U
INT XRIREA 011INDUIRII DEMO-

demoerat-populare.
Evolutia vietii politice din Romania in perioada de dupa' instaurarea

puterii populare demonstra influenta directa pe care o exercita clasa

muncitoare asupra tuturor domeniflor de activitate, rolul unitatii sale in
realizarea programului de guvernare si zdrobirea actiunior contrarevohltionare. De aceea, Inca in saptaminile imediat urmatoare instaurarii
guvernului democrat, partidul comunist, Comitetul Central al Frontului
Unic Muncitoresc si Confederatia Generala a Muncii, au adoptat o seric
de masuri in vederea intaririi frontului unic si a rolului diferitelor organe
muncitoresti in viata Orli.
La 14 aprilie 1945 a avut loc sedinta Comitetului Central al Frontului
Unic Muncitoresc eare a analizat situatia economica si social-politica', din
tara si sarcinile ce revin clasei muncitoare. Cu acest prilej s-au stabilit i
noi masuri pentru aplicarea hotiiririi din 2 octombrie 1944 in vederea
constituirii organelor de front unic pe intreaga Kara organizatorica a celor
doua partide si s-au adus precizari detaliate asupra sarcinilor acestora ".
S-a hotarit, de asemenea, ca, incepind de la organizatia de baza a partidelor sa, se pastreze un contact permanent spre a se consulta si pune

de acord asupra tuturor problemelor economice, politice i sindicale.

Aceemi metoda urma sa fie aplicata de toate celelalte organe de front
unic, pin la verigile cele mai inalte ale celor douia, partide. In lunile
urmatoare, in intreaga tara, concomitent cu activitatea de mobilizare
a maselor la opera constructiva desfasurata de guvern a avut loc o
sustinuta actiune de consolidare a comitetelor judetene si locale de front
unic, s-au tinut numeroase adunari pe fabrici, institutii, pe centre industriale, s-au elaborat planuri de actiune comuna, s-au organizat mari
manifestari populare.
Corespunzator noilor sarcini si in raport direct cu stadiul la care se
aflau relatiile dintre membrii celor doug, partide, la initiativa comunistilor,
in vara anului 1945, apar si se dezvolta noi forme de colaborare : consfa-

tuirile de front unic pe intreprinderi, institutii, sectoare pina la nivelul

orasenesc sau judetean si adunari ale salariatilor membri ai celor doua
particle. Astfel, la 22 iunie 1945 a avut loc prima consfatuire a comitetelor de front unic din capital:A' la care au luat parte circa 500 de participanti 12, care s-au angajat s militeze pentru intarirea frontului unic,
11 Circulara nr. 2 a CornItclului Central at Frontului Unic illuncitoresc, Bueuresti,
1945, p. I.
11
ScIntria" nr. 259 din 23 iunie 1945.

www.dacoromanica.ro

GREORGHE TUTUI

18G

ol mobilizeze toti salariatii pentru sustinerea politicii guvernului democrat,

sit lupte pentru organizarea *i milrirea productiei. In perioada care a urmat, consfatuirile comitetelor de front unic din capitala au avut loc cu
regularitate, ele contribuind substantial la intarirea unitatii muncitore*ti.
Asupra evolutiei procesului de dezvoltare a unitat,ii proletare, o insemnatate exceptionala o reprezinta hotiirirea adoptata de Conferinta
Nationala a P.C.R. din octombrie 1945, eu privire la felul in care partidul
comunist concepe realizarea partidului unic : nu ca o contopire mecanica
a celor cloud partide, ci prin unificarea politica i organizatorica pe baze
principiale in urma unei ac,tiuni de lamurire ideologica $i a infaptuirii unei

depline unit* de actiune", ca *i sareinile generale stabilite cu acest

prilej.

Pozitia consecventa cu care P.C.R. milita pentru dezvoltarea *i

ridicarea calitativa a activitatii de front unic, forta politica *i organizatorica pe care se sprijinea 14 activitatea unita a clasei muncitoare, reprezentau tot atitia factori stimulatori. Dar, timp de aproape un an, din
mai 1945 pina in martie 1946, perioada de mare insemnatate in consolidarea regimului democrat-popular, frontul unic muneitorese a trecut prin
unele momente mai dificile.
Ca o reaetie la cre*terea numerica a P.C.R. *i a influentei sale in
mise, folosindu-se de unele neintelegeri locale *i stimulati de noile manevre ale reactiunii internationale, o serie de lideri social-democrati, in
frunte cu prerdintele partidului C. Titel Petrescu, au inceput sa se indeparteze de comuni*ti. La nivelul unor organizatii locale, cum ar fi la
Re*ita, Galati, Oradea, organizatia P.S.D. din atelierele S.T.B. din

eapitala, social-democratii din conducere s-au manifestat direct impotriva

colaborarii cu partidul comunist.

Cauzele acestei recrudescente a spiritului scizionist in rindurile
Partidului social-democrat nu pot fi analizate fiir a lua in considerare
iatensificarea activitatii tuturor fortelor reactionare, indeosebi dnpa
terminarea razboiului in Europa. Acum, la sfir*itul anului 1945, in eferveseenta po1itic premergatoare pregatirii campaniei electorale avansurile

facute social-democratilor de catre gruparile burgheze de opozitie au stimulat *i mai mult activitatea elementelor scizioniste din P.S.D., au favo-

rizat aparitia i dezvoltarea in interiorul lui a unei aripi de dreapta.

La finele anului 1945 *i inceputul anului 1946, problema principial
si practica in relatiile dintre P.C.R.

i P.S.D., a fost aceea a tacticii

de urmat in alegerile parlamentare. Fat5, de punctul de vedere exprimat

de P.C.R. Inca' din octombrie 1945 la Conferinta Nationala, de cooperare

a tuturor fortelor democrate pentru infringerea reactiunii in alegeri,

pozitie primita cu bucurie de masa membrilor P.S.D., unii lideri de dreapta

ai acestui partid, urmareau s impiedice realizarea unui acord intre Parti13 Re:olufia Conferinfei Nationale a P.C.R., In ScInteia" nr. 377 din 14 noicmbrie
1945.

11 La Inceputul lunit octombrie 1945 Partidul Comunist Roman numara circa 300.000
de membri de partid grupati In aproape 17.000 de organizatii de baza, 58 de comitete judetene si 12 comitete regionale La aceeasi data, P.S.D. numara peste 100.000 de membri si
avea organizatii In toate regiunile i judetele tarii.

www.dacoromanica.ro

CREAREA PARTIDULUI REVOLUTIONAR UNIC

187

dul Comunist i Partidul Social-Democrat, afirmind c5 trebuie resping

orice cartel electoral"15.

Pozitia ca P.S.D. s meargiti in alegeri pe liste separate a stirnit

puternice framintari in rindurile social-democratior. Tot mai multi membri

de partid, cadre judetene, regionale *i centrale s-au ridicat impotriva

abaterii partidului de la pozitia stabilita prin acordul de front unic.

Confruntarile care aveau loc in P.S.D. in legatura cu lupta pentru consohdarea F.U.M. i cu tactica partidului fata de alegeri s-au intensificat *i
mai mult in timpul pregatirii i desfa*urarii conferintei pe tara a partidului

din decembrie 1945. De*i a avut mai multe puncte la ordinea de zi :

.iituatia politica, alegerile, situatia economica i raportul administrativ,
Conferinta a dezbatut mai ales probleme de tactica. In aceasta directie

tonal a fost dat de raportul prezentat de Stefan Voitec *i Lotar Radaceanu,

prin care se argumenta necesitatea ca partidul s dezvolte colaborarea

de front unic *i in campania electorala, s participe la realizarea unui

cartel cu toate gruparile participante In guvern. Cu acest prilej s-a demonstrat c o serie de cadre ale organizatiilor P.S.D din Arad, Constanta, Cluj,

Bucure*ti, sint hotarite sa apere unitatea proletara. Este o grevala a

arata M. Moraru reprezentat al organizatiei
P.S.D. Constanta deoarece comunktii ne sint frati i ei se situeaza in
merge singuri in alegeri

fruntea luptei pentru socialism."

Evolutia dezbaterior in conferinta a determinat ea i unii lideri ce
sustineau ca partidul s5 mearga separat in alegeri, sa renunte la pozitiile
anterioare, precizind c ei nu vor merge in alegeri impotriva comunktilor,
iar dupil campania electorala colaborarea cu ace*tia va continua. A,a, ea,
de*i aripa de dreapta ca urmare a masurilor luate in perioada pregatitoare a avut in cadrul conferintei o uwara, majoritate (104 contra
98), ea nefiind unitara, neavind un suport de masa, i nici sprijinul dele-

gatilor care pita atunci se situaseri pc pozitii de centru, nu a putut

sa-*i impuniti punctul de vedere, iar incercarea de a produce o ruptura

Frontului Unic Muncitoresc a quat.

Dat fiind cii Conferinta P.S.D. din decembrie 1945, nu a exclus

posibihtatea unei reexaminari a pozitiei partidului fatiti, de alegeri, cit *i a

pericolului pe care continua sa,-1 prezinte elementele de dreapta, se impunea intensificarea actiunii de demascare politica *i ideologica a acestora,
intarirea unitititii de actiune. Acestui scop i-au consacrat lucrarile plenara

Comitetului Central al Partidului Comunist Roman din 25-28 ianuarie

1946, care a dezbatut pe larg problema Intiiririi unitatii clasei muncitoare
*i in special a masurilor ce urmau a fi luate pentru a face din Frontul
Unic Muncitoresc temelia *i motorul coalitiei democrate.
In realizarea acestui deziderat P.C.R., continuind munca de intarire
a colaborarii cu P.S.D. in frontul unic, in guvern 1111 diferite verigi ale
aparatului de stat, ei-a concentrat eforturile in vederea pregatirii i bunei
desfkurari a alegerilor sindicale, prilej favorabil pentru demascarea ei
infringerea elementelor de dreapta care patrunseseri in conducerea organizatiilor sindicale, pentru combaterea tendintelor reformiste *i anarhosindicaliste ce se manifestau pe alocuri, pentru ridicarea nivelului de constiintiti *1 de organizare al clasei muncitoare. Referindu-se la importanta
Libertatea" nr. 372 din 8 noiembrie 1945.

www.dacoromanica.ro

GHEORGHE TUTUI

188

10

acestor alegeri, Plenara C.C. al P.C.R. din ianuarie 1946 le aprecia ca

7, o repetitie a alegerior generale" in care trebuie sa se infaptuiasca
unitatea practica cu P. S.D..."16.

Incepute in ultimele zile ale lunii ianuarie 1946 alegerile sindicale

s-au transformat intr-o 1arg actiune de intarire a F.U.M. si a unitatii
miscarii sindicale. Totodata alegerile sindicale au aratat prestigiul si
increderea de care se bucura partidul comunitilor in masa larga a oamenflor muncii.

Pe baza hotaririi plenarei C.C. al P.C.R. din ianuarie 1946,1a 6 februarie conducerea partidului comunist a adresat partidului social-democrat
propunerea de a merge in alegeri pe liste comune. Acest fapt, care implica
dezvoltarea colaborarii dintre cele doua partide pe noi baze, a determinat
precipitarea evenimentelor in rindurile P.S.D, unde lupta intre elementele
revolutionare i cele scizioniste a atins intensitatea maxima.
La 10 martie 1946 in plina desfasurare a alegerior sindicale si in
buna masura sub influenta spiritului de unitate manifestat aici, s-a desfasurat la Bucuresti congresul extraordinar al P.S.D., care avea sit hotarase:a tactica partidului in batalia, electorala.
Luind pozitie hotarita impotriva separatistilor" raportul prezentat
Congresului de catre Stefan Voitec, care sustinea participarea P.S.D. pe

liste comune cu P.C.R., arata cii in nici un caz si sub nici o forma nu

poate fi pusa in discutie existenta Frontului Unic Muncitoresc care mai

presus de orice consideratiune este expresia suprema a celor mai insemnate
interese ale clasei muncitoare, a intereselor ei vitale"17. Cu acelasi prilej
s-a afirmat cu tarie pozitia hotarita a majoritatii membrilor P.S.D. care
vedeau in convergenta electorala a celor doua partide muncitoreti din

Romania un comandament de la care nu se poate dezice fara cele mai

grave riscuri pentru mentinerea i adincirea rolului activ pe care 1-au ci--

tigat aceste partide in viata politica si In aparatul de stat"18.

In cursul dezbaterior s-au facut referiri Ia legatura existenta intre
presedintele partidului

C. Titel Petrescu

i conducatorii partidelor de

opozitie, care se angajau ca in cazul cind P.S.D. va candida separat,

pe liste proprii, i-ar acorda un sprijin politic i material. Acest fapt a

contribuit si mai mult la izolarea elementelor de dreapta din conducerea,

P.S.D., ceea ce s-a reflectat concludent in rezultatul votului : din 351
de delegati, reprezentind 69 de organizatii, 292 au votat pentru colaborarea cu P.C.R. in alegeri si 29 impotriva. Un numar de 60 de delegati
s-au abtinut iar 30 au fost absenti16.
Hotarirea Congresului P.S.D. de a mentine si dezvolta colaborarea cu
P.C.R., masurile adoptate ulterior de C.C. al P.S.D. de a pune in afarapartidului, pentru actiunea lor dizidenta", pe liderii de dreapta: Titel Petrescu,
Arhiva C.C. al P.C.B., fond 2, dosar 6, 279.

Libertatea" nr. 474 din 14 martie 1946.

18 Ibidem.

" Procesul verbal al numariltoril voturilor, sediniei din 10 inartie 1946; Buletinul
P.S.D." nr. 6, din martie 1946, p. 48. Dupa anunlarea rezultatului votArii, Serban Voinea,
unul din susliniitorii lui C.-Titel Petrescu, a declarat ca se supune majorittii si a criticat In
termeni aspri hotilrirea lui C.-Titel Petrescu de a pArtisi lucrarile congresului, aratInd ca nu se
solidarizeaza cu un gest care poate Insemna spargerea partidului" (Libertatea" nr. 473
din 13 martie 1946).

www.dacoromanica.ro

CREAREA PARTMULUI REVOLUTIONAR UNIC

11

189

Adrian Dumitriu, Iosif Jumanca i Ilie Dumitru 2, desfiintarea functiei

de pre*edinte *i largirea Comitetului Central al P.S.D. cu elemente ata*ate

unitatii proletare, au contribuit la consolidarea frontului unic, la crearea

unor conditii prielnice pentru dezvoltarea sa. In zilele urmatoare, pe

adresa conducerii Partidului Social-Democrat i Comitetului Central al

F.U.M. an sosit sute de motiuni *i telegrame adoptate in adunari generale

ale salariatilor sau in conferinte ale Comitetelor judetene, in care se

exprima adeziunea fata de hotaririle adoptate. Amintim aici adeziunea
totala pentru frontul unic a organizatiior P.S.D. din toate sectoarele

capitalei ca *i din judetele Moldovei, Munteniei, Olteniei, Transilvaniei

Dobrogei 21.

In aceasta atmosfera de imbunatatire substantiala a manifestarior

de unitate *i de munca pentru solutionarea cu eforturi comune a multitudinii de probleme ridicate de viata, la 29 martie 1946 are loc f}edinta
de Front Unic Muncitoresc a reprezentantilor celor dou5, Comitete Centrale 22, care a luat in discutie colaborarea pe mai departe a celor douii
particle muncitore*ti *i lupta in comun impotriva tuturor incercarior de
subminare a unitatii clasei muncitoare 23.
Apreciind insemnatatea pasului de apropiere facut de P.S.D. delegatii celor doua partide au fost unanimi in a constata ca prin intarirea
unitatii dintre P.C.R. i P.S.D. se desehid noi perspective intririi mi*carii sindicale, a cre*terii rolului de hegemon al clasei muncitoare, a
realizarii unei coalitii a tuturor fortelor democrate. Pe baza acestui comunicat in cursul lunii aprilie in intreaga taxa s-au desfit*urat numeroase
actiuni comune adunari ale salariatilor, plenare ale comitetelor judetene
de front unic etc., in care, pe linga dezbaterea *i insu*irea documentului
inentionat s-au rezolvat numeroase probleme curente.
Organizarea de catre F.U.M. a marii demonstratii muncitore*ti
din 1 mai 1946, concordanta lozincior *i chemarilor cuprinse in apelurile
lansate de conducerile celor doua partide, ca *i a cuvintarilor rostite,
demonstrau o data in plus ca unitatea proletara poate constitui nucleul
noii coalitii de forte care a mearga in alegeri pe o platformrt comuna *i
pe aceea*i lista.
In aceste conditii, C.C. al P.C.R. a elaborat *i a propus celorlalte
particle i organizatii politice o platforma pe baza caruia urma sa se realizeze unirea tuturor fortelor democrate in alegeri in cadrul unui bloc

al partidelor democrate. Expresie a noior cerinte ridicate de desfap-

rarea revolutiei. Platforma B.P.D. prevedea ca partidele guvernamentale

sa se prezinte in alegerile generale pe o singura lista *i du un program
comun, in vederea continuarii i desavir*irii operei de refacere *i democratizare a truth inceputa la 6 martie 1945", in care unitatea de actiune
22 La 9 mai 1916, grupul celor care au pgrsit congresul P.S.D. din 10 mantle s-au in-

trunit In sala Amicitia", intr-un congres separat punind bazele Partidului Socialist-hidependent. Documentele pregititoare acestui congres, ca si ample relatari despre activitatea
P.S.D.1., au fest publicate in ziarul P.N.T. Dreptatea", din 19 si 20 martie, 10 mai, 10, 12
in 18 iulie 1946.

Libertatea" nr. 480 din 22,25 martie 1916.

22 Sclnteia", nr. 490 din 31 martie 1916; Vezi i Libertatea" nr. 489 din 31 martie

1946.

23 Comunicatul C.C. al F.U.M., punctele 1, 2. 4 In Scinteia", nr. 490, 31 martie 1916.

www.dacoromanica.ro

GHEORGHE TuTtn

190

12

si colaborarea rodnica", urma sa constituie garantia realizarii acestui

program 24.

Sub influenta actiunii unite a clasei muncitoare, in cursul lunilor

martie si aprilie 1946, Frontul Plugarilor, Partidul national-popular,
Partidul national-taranesc, Anton Alexandrescu si partidul nationalliberalTatarescu, s-au pronuntat pentru participarea Ia alegeri pe o

lista comuna cu P.C.R. i P.S.D., iar la 17 mai s-a constituit Blocul Partidelor Democrate, coalitie a tuturor partidelor si organizatiilor ce constituiau guvernul de concentrare democratica.
Desfasurarea campaniei electorale a dus la consolidarea regimului
democrat si a legaturilor sale cu masele. Clasa muncitoare care s-a afirmat

cu thrie drept forta conducatoare a societatii romhnesti si-a dezvoltat

aliantele cu taranimea si cu celelalte paturi sociale muncitoare. S-a dovedit

astfel inch o data insemnatatea deosebita pe care unitatea proletara o

are in viata societatii, in realizarea si mentinerea unitatii de actiune a
unor forte politice eterogene, indreptarea lor in directia solutionarii problemelor majore ale etapei istorice date.
Alegerile parlamentare din noiembrie 1946 s-au incheiat cu o stralucita victorie a fortelor democrate, care au obtinut 78,86% din voturile

exprimate trimitind in noul parlament 378 de deputati din totalul de

414. Activitatea unita a celor 149 de deputati comunisti si social-democrati

a avut o mare insemniitate in asigurarea aplicarii cu fermitate a platformei
program, ca i in intreaga activitate a parlamentului ca organ legislativ

pus in slujba revolutiei. Pe baza rezultatelor obtinute in alegeri, la 29

noiembrie 1946 Consiiul politic al B.P.D. a hotarit remanierea guvernului, in care principala schimbare produsa consta in cresterea numarului
de ministri comunisti i social-democrati
de la sase la opt
si a sub-

secretariatelor de stat

de la patru la sase.

3 REALIZAREA PARTIDULI I NIC

AL CLASEI MUNC1TOARE 1HN
ROMANIA

Anul 1947, indeosebi cea de-a doua j11matate a sa, este caracterizat prin orien-

tarea ferma spre trecerea la revolutia

Desavirsirea principalelor
obiective ale transforrnarilor burghezosocialista.

democratice, cursul revolutiei spre infaptuirea unor masuri cu tin

continut anticapitalist tot mai pronuntat, au determinat deplasari
schimbari in continutul aliantelor politice infaptuite in perioada anterioara', iar in ultima instanta in insusi caracterul puterii de stat 25.
Pe baza analizei atente a noii situatii din tara, Partidul Comunist
Roman a luat in cadrul plenarei Comitetului Central din 8-9 ianuarie

1947 un ansamblu de masuri pentru imbunatatirea activitatii tuturor

organelor i organizatiior sale, deplasind centrul de greutate al muncii
de partid spre verigile de jos, acolo unde se hotara soarta liniei politice
si realizind prin aceasta o imbunatatire calitativa a comitetelor judetene
de partid, legarea nemijlocita a organizatiilor judetene de comitetul central
24 Platforma Program a Bloculut Parltdelor Democrate, Edit. B.P.D., 1940, p. 3-6.

25 Romania in anit revoluliei democrat-populate, Edit. politica, Bucure5ti, 1971, p. 239

urmatoarea.

www.dacoromanica.ro

CREAREA PARTIDULTSI REVOLUTIONAR UNIC

13

191

al partidului, intarirea legaturilor partidului cu masele 28 Actiunea desfa-

surata de catre P.C.R. pentru raspindirea in rindurile maselor muncitoare a socialismului tiintifie, orientarea stiintei si culturii pe baze
materialiste au asigurat preponderenta ideologiei clasei muncitoare asupra

celei burgheze. Analiza activitatii organelor de partid si indepartarea

din rindurile P.C.R. a unui insemnat numar de elemente carieriste sau
cu origina sociala si trecut politic necorespunzatoare au contribuit in
mod eficient la intarirea partidului si a legaturilor sale cu masele. 0

expresie a acestei realitati o constituie i faptul ca pina in septembrie 1947

Partidul Comunist Roman ajunsese s5 cuprinda in rindurile sale 726.973
de membri, dintre care 44% muncitori si 39% tarani muncitori 27.

Insemnate modificari au avut loc in viata i activitatea Partidului

Social-Democrat, unde dupa congresul din martie 1946, prin indepartarea

din conducerea partidului a principalelor elemente de dreapta si mai

ales dupa usturatoarea infringere in alegeri a P.S.D.I.
care de fapt
marcat disparitia acestei grupari hibride fortele revolutionare au fost

tot mai puternic sprijinite si de sus.

Evolutia spre stinga a Partidului Social-Democrat, ea urmare a

colaborarii cu P.C.R. si a cerintelor revolutiei, a fost astfel prezentata

de catre unul din liderii acestui partid : Asa cum ne cere doctrina
marxista

noi nu ne-am intepenit in dogme, ci am mers inainte dialectic,

dind principiior noastre de baza aplicarea ceruta de realitatile vii ale

clipei. Unde am gresit, cautam sa ne indreptam, unde am fost pe drumul
bun, ineercam S171, intarim linia justa pe care am mers. Dar la capatul
drumului trebuie sa stea acea sinteza superioara socialista, care singura

poate fi expresia unei adevarate unitali" 28

In aceasta ordine de idei se impune a fi mentionata ampla actiune

de clarificare inceputa in P.S.D. Inca de la finele anului 1946, analiza
atenta a structurii partidului, a liniei sale politice i ideologice, indicatiile,
propunerile si masurile adoptate pentru a face din P.S.D. un partid revolutionar. Astfel, in o serie de articole publieate in Viitorul Social", revista
teoretica a partidului 28, au fost analizate, rind pe rind si trecute prin
focul criticii, principiile de organizare ale P.S.D., criteriile de primire si
educare a ntembrilor, activitatea sa teoretica, cerindu-se cu insistenta
sa se treaca la aplicarea de masuri hotarite pentru a face din P.S.D. un
partid en adevarat de clasa, marxist-leninist. Critica temeinica a felului in

care se facea primirea in partid i formularea cerintei de a se acorda

titlul de membri numai acelora care si-au insusit principiile marxistleniniste si disciplina de partid, hotarirea cu care se cerea indepartarea
29 C. Olteanu, Mdsurile politice st organizatorice stabilite de plenara C.C. al P.C.I?.
din iaruzarie 1947 si insemndlalea lor pentru imbundldfirea rnuncii de parlid V a legdturzlor

lui cu masele in Anale" nr. 5 1963.

27 Gh. Tutui, Dcwollarea Partidului Comunist in anti 1944 1948 In Anale" de istoric

nr. 6 1970.
29 Lotar Riiclaceanti, Temelitle politicii de Front Unic Muncitoresc si perspectivele ei,

Edit. P.S.D., Bucuresti, 1916, pag. 24.

29 Revista Viitorul Social" si ziarul Libertatea" au publicat Intro altele uriniltoarele

articole Principii organizatorice, Constiinta de clasd in miscarea muncitoreascd, Mai multd leorie
marxistd, Structura P.S.D., Dircctivele politicii noastre socialiste, Democralia interne: de partid,

Crilica si autocritica in partidul closet muncitoare, Mornia proletariatului, Ideologia Parlidului

Unic Muncitoresc j allele.

www.dacoromanica.ro

192

GHRORGHE TUTUI

din P.S.D. a elementelor straine, cu mentalitate mic burgheza, neadaptabile, numeroasele propuneri de organizare a partidului pe baza centralismului democratic, ridicarea teoriei la rangul de cerinta a practicii revolutionare, ca si preocuparea cadrelor de condueere a partidului de a contribui la elucidarea unor probleme importante cum ar fi : caile de trecere
la socialism, evolutia si perspectivele frontului unic, continutul i caracterul puterii de stat, superioritatea democratiei populare fata de democratia burgheza etc., demonstreaza tocmai noua etapa in care pdsise
Partidul Social-Democrat.
Dar, teama de socialism a elementelor mic burgheze patrunse in
P.S.D., presiunea burgheza care se accentua pe masura ofensivei
revolutiei, ca si anumite influente externe, au determinat mai ales la
unele dintre vechile cadre social-democrate in special la cele cu functii
medii de conducere in partid si in sindicate, o recrudescenta a practicilor
politicianiste. Aceasta situatie evoluind in strinsa legatura cu activitatea
unui numar de membri noi ai partidului, mai ales din rindul acelora strecurati in miscare sau straini de interesele ei, a dus la reaparitia la unii
membri si cadre ale P.S.D. a unor manifestari de incaleare a hotaririlor
adoptate de propria lor conducere.
Diiunatoare prin urmarile ce le aveau asupra unitatii clasei muncitoare, dar mai ales periculoasil prin tangentele sale cu activitatea de frinare a revolutiei desfasurata de gruparea burgheza din guvern, actiunile
elementelor social-democrate de dreapta trebuiau demascate si zdrobite
cu toata hotarirea. Pe aceasta lithe, in cursul anului 1947 din rindurile
partidului an fost exclusi un numar apreciabil de membri, a fost dizolvat
comitetul de partid al judetenei Ilfov precum si comitetul P.S.D. din

Capitala, s-a retras mandatul unor fruntasi ai partiduhri care aveau

functii de raspundere in aparatul de stat. In acelasi timp, pe masura
desfasurarii conferintelor regionale ale P.S.D. si a alegerilor sindicale,
numeroase elemente de dreapta din P.S.D., farit a fi indepartate din partid,

an fost inlocuite din functiile detinute, fapt care de asemenea a contribuit la intarirea pozitiilor stingii revolutionare.
Evolutia acestui proces a fost puternic stirnulata de precizarile
facute de conducerea P.S.D. in legatura cu perspectivele colaborarii cu
Partidul Comunist Roman si cu caracterul Partidului Social-Democrat.
Referitor la prima problema, la 24 iunie cu prilejul Conferintei Comitetelor P.S.D., din judetul Prahova, *tefan Voitec, secretar general al par-

tidului arata : In ceea ce privese colaborarea cu partidul comunist...

ea trebuie sa se manifeste... intr-o straduinta de a da tarii o noua orinduire... de a dezvolta la maximum capacitatea de productie, pentru a
ridica in felul acesta standardul de viata al tuturor paturior muncitoare"30.

Aceasta precizare privind hotarirea P.S.D. de a merge impreuna cu

P.C.R. spre faurirea noii orinduiri sociale, stimulatoare ea insasi pentru

dezvoltarea spre stinga a social-democratiei, a fost completata in august
1947 cu hotarirea Biroului Politic al Partidului Social-Democrat in care
se preciza c acest partid : este un partid socialist de stinga... care va
duce o politica corespunzatoare acestei orientari si nu va tolera in rindurie
sale manifestari sau elemente de dreapta" 31.
" Libertatea" nr. 853 din 7 iunie 1917.
31 Poporul" nr. 466 din 26 august 1947.

www.dacoromanica.ro

CREAREA PARTIDULUI REVOLUTIONAR tiNrc

13

193

Analiza evolutiei P.S.D. in prima jumatate a anului 1947 duce la

concluzia clara ca in acest timp s-a manifestat pe multiple planuri

hotarirea acestui partid de a face total pentru a tine pasul cu cerintele

de dezvoltare ale frontului unic, de a-si aduce contributia la realizarea

unitatii depline a clasei muncitoare. Aceste fapte infirma totodata aprecierile unor istorici occidentali care neintelegind procesele interne ce s-au

desfasurat in interiorul miscarii muncitoresti din toata tara noastr5,

incearca s, acrediteze ideea dupa care trecerea la faurirea partidului unic

ar fi fost determinata de influenta unor factori externi 32, sau datorita
faptului ca P.S.D. era mai slab numericeste decit P.C.R.33.
Intarirea continua a P.C.R. si a legaturilor sale cu masele i evolutia
spre stinga a P.S.D., au facut posibila, catre finele anului 1947, trecerea la
adoptarea i aplicarea unui sir de masuri in vederea realizariipartiduluiunic.
Astfel, la 27 septembrie 1947, Birourile politice ale P.C.R. si P.S.D. s-au
intrunit in sedinta comuna spre a examina situatia politica si sarcinile ce reveneau clasei muncitoare din Romania. In cursul discutiilor, ambele parti au

fost de acord cu aprecierea potrivit careia intarirea unitatii de actiune a

clasei muncitoare continua sa fie conditia de baza pentru zdrobirea definitiva a reactiunii i desavirsirea transformarilor burghezo-democratice.
In consecinta ele au hotarit sa puna in discutia forurilor de conducere
respective mijloacele practice pentru grabirea infaptuirii unitatii politice,
organizatorice i ideologice a miscarii noastre muncitoresti 34. Imediat
dupa adoptare, hotarirea a fost dezbatuta de catre comitetele judetene
ale P.C.R. si P.S.D. reunite in sedintele de Front Unic Muncitoresc,
stabilindu-se totodata noi masuri si actiuni comune, care sa duc'a la inta-

rirea unitatii proletare.

In aceste conditiuni istorice s-au desfasurat lucrarile congresului

general al Partidului Social-Democrat (4-9 octombrie 1947) care a avut

inisiunea de a contribui la sporirea contributiei acestui partid la opera de
fiturire a unitatii politice a clasei muncitoare. Referindu-se la aceasta
problema, Raportul prezentat la Congres de catre Stefan Voitec arata ca
unirea este necesara istoriceste si se impune a fi realizata din punct de

vedere practic, ea legind preocuparile zilei de azi de cele ale viitoru1ui"3'.

Congresul al XVIII-lea al Partidului Social-Democrat din Romania

a adoptat Rezolutia politica, in care isi insuseste comunicatul Birourilor
Politice ale P.S.D. si P.C.R. din 27 septembrie i imputerniceste Comitetul
Central sa discute cu Comitetul Central al Partidului Comunist Roman
mijloacele practice pentru realizarea unitatii politice, organizatorice si
ideologice a miscarii muncitoresti, si, pe baza acordului ce se va stabili,
sit se faciii toate lucrarile si formele pentru desavirsirea unitatii in cadrul

unui singur partid al clasei muncitoare.

32 Francois Fejt Histoire des dmocratics populaires, Paris, Comunist Eastern Europe
New York, 1961, p. 43, Ilug Seion-Walson, From Lenin to Khrushchev Me History of World
Comunism. New York, 1965, p. 249-253.
33 in tulle 1947, P.S.D. avea 9136 de sectiuni care cuprindeau 570.201 membri repartizati astfel : 155.303 muncitori, 253.803 agricilitori, 30.346 nieseriasi, 62.180 functionari,
13.903 liberi profesionisti, 8.663 comercianti si 46.603 aRe categorli (Libertatea" nr. 940 din
8 octombrie 1947).
34 Sclnteia" nr. 935 din 29 septembrie 1947.
35 Libertatea" lir. 942, din 10 octombrie 1947.

www.dacoromanica.ro

GHEORGHE TUTUI

194

16

Pozitia comuna a celor dourt particle muncitoreti fata de alegerile

sindicale care s-au desfaurat in perioada august-noiembrie 1947 i insei
rezultatele alegerilor au constituit o grea lovitur5, pentru reactiune, care
spera crt alegerile s-ar putea transforma intr-o lupta deschisa intre partidele de stinga"38. Au enat totodatrt i planurile reactiunii de a folosi alegerile sindicale spre a izola Partidul Social-Democrat de Partidul Comunist

Roman i a-1 opune acestuia ca o a treia forta".

Desfaurarea intregii campanii a alegerilor sindicale din 1947 deetuata in strinsa legritura cu lupta pentru refacerea economiei nationale i

limitarea exploatarii capitaliste a dus Ia alegerea a 4.967 de comitete

sindicale i de intreprinderi, cuprinzind in total 41.601 membri 37. In
aceste comitete an intrat ca reprezentanti ai intregii mase de salariati
27.122 de comuniti, 5.484 de social-democrat i i numeroi oarneni ai munciA

fara de partid 38.

Ca urmare a schimbarii hotaritoare a raportului de forte in favoarea
proletariatului i a aliatului sau principal, taranimea muncitoare, la
6 noiembrie 1947 au fost indeparati din guvern i ultimii reprezentanti
ai burgheziei, numarul minitrilor comuniti i social-democrati marindu-se de la 8 la 11 i a subseeretarilor de stat de la 6 la 838. Schimbarea
calitativa survenita in guvern, preludiu al doboririi monarhiei i instaurarii
republicii ca forma de stat a celor ce muncesc, a dat un nou impuls luptei
pentru desavirirea unitatii proletare. La ineeputul lunii noiembrie 1947,
Comitetul Central al Frontului Unic Muncitoresc a stabilit inceperea lucritrilor pregatitoare ale realizarii Partidului Unic Muncitoresc. In acest scop au
fost constituite dona comisii din reprezentanti ai conducerii P.C.R. i P.S.D.
care au fost insarcinate cu. elaborarea Platformei i a Statutului partidului unic precum i a mrtsurilor politice i organizatorice necesare actiunii de
unificare. Lucrind in comun i intr-o atmosfera prieteneasca i principiala
cele doua comisii au elaborat in scurt timp Proiectul de Platforma a Partidului
UnicMuncitoresc i masurile organizatorice corespunzatoare, documente ce
au fost prezentate spre dezbatere i aprobare Birourilor Politice ale P.C.R. i
P.S.D. reunite in edinta comuna la 11 noiembrie 1947. Cu acest prilej
s-a reliefat faptul cit proiectul de platforma care a fost supus spre aprobare era rezultatul unanimitatii de pareri a comisiei, care
dupa cum se
precizeaza in stenograma discutiior Nu a avut in activitatea sa divergente
principiale"40. In urma dezbaterilor au fost clarificate numeroase probleme
ridicate de infaptuirea unitatii. Cele doua Birouri politice, a crtror edinta
a fost prezidata de secretarul general al P.C.R., au adoptat in unanimitate
documentele prezentate 41, au constituit fundamentul principial pe care
s-a vealizat unitatea clasei muncitoare din Romania, in cadrul unui singur
partid marxist-leninist. Platforma prevedea ca. Partidul Ulric Muncitoresc

trebuie sa fie partidul de avangarda a clasei muncitoare", ideologia sa

1

16

Libertatea" nr. 434, din august 1947.

37 Arhiva C.C. al P.C.R., fondul nr. 1/1947, dosarul nr. 306, fila 97.
55 Vezi mai pe larg Gheorgbe Tutui, Paraschiv Cotofanti, Sindicalcle din Ronidnia in anti
dernocrafiei populare, Edit. politica', Bucuresti, 1970.

" Scinteia" nr. 970 din 9 noiembrie 1947.

40 Arhiva C.C. al P.C.R., fond P.S.D., registru de procese-verbale, =pa 2/1947, procesul-verbal din 11 noiembrie 1947.
41 Sclnteia" nr. 970 din 9 noiembrie 1947.

www.dacoromanica.ro

CREAREA PARTIDULUI REVOLUTIONAR UNIC

17

195

ideologia de clasa a proletariatului : marxisrn-leninismul", iar centralismul

democratic principiul organizatoric de baza"".

Prevederile programatice inserate in documentul principial care

stateau Ia baza unificarii P.C.R. i P.S.D. 0 care prin prevederile si
structura sa se asemana unui statut al partidului de tip nou" demonstrau
faptul ca cele douil partide rnuncitores,ti aveau un pullet de vedere unitar
si in ceea ce privete dezvoltarea ulterioara a trii pe calea socialismului.
Platforma ilustra de asemenea unitatea deplina de vederi a celor doua
partide in ceea ce privete scopul final al partidului unic, aratind ca. acest
seop este infaptwirea societatii socialiste prima fazii a comunismului...
pentru a se trece apoi la realizarea fazei superioare

societatea comunistii"43.

Stabilind principalele jaloane ale luptei pentru trecerea la socialism,

platforma cuprindea in prevederile sale 0 pozitia partidului fata de celekite clase i paturi sociale, fat a de organizatiile i partidele politice ale tarii
noastre. Punind in centrul politicii sale consolidarea aliantei dintre clasa
muncitoare ii taranimea muncitoare, partidul unic muncitoresc se angaja
s.4 promoveze in continuare o politica plina de grija fata de celelalte paturi
de oameni ai muncii, Lira deosebire de nationalitate.
Dupa adoptarea Platforrnei P.U.M. in lunile noiembrie i decembrie
mule anului 1947, in intreaga tara au avut loc adunari comune ale membrilor celor douit partide in cadrul carora documentul a fost dezbatut i
aprobat, iar incepind din ianuarie 1948 s-a procedat la alegerea birourilor
organizatiilor de baza, a comitetelor de sector, de plas ii judetene ale
partidului unic ".

La 21 februarie 1948, in. conditiile unui puternic avint politic al

chHei muncitoare i al celorlalti oameni ai muncii, in sala Ateneului Roman

din Bucureti s-au deschis luerarile Congresului de constituire a P.M.R.
La Congres, membrii partidului unic in numar de aproape un milion, au
lost reprezentati de 822 delegati cu Clrept de vot deliberativ
760 ale0
in adunitrile judetene, 62 membri ai celor doua comitete centrale, precum
si 8 delegati cu drept de vot consultativ 45. Delegatii la congres au aprobat

activitatea desfaprata de Comitetele Centrale ale P.C.R. i P.S.D. in

vederea unificarii i au adoptat in unanimitate hotarirea istorica de fa'ulire a partidului Julie al clasei muncitoare din Romania. Au participat,
ca invitati, delegati ai partidelor comuniste, socialiste 0 ale altor organizatii democratice din Albania, Anglia, Austria, Bulgaria, Cehoslovacia,
Franta, Greeia, Iugoslavia, Italia, Olanda, Palestina, Polonia, Ungaria 46,

42 Platforma avea o introducere despre conditiile interne si internationale si urmatoarele

capitole : Ideologia si principiile organizatorice, Morala proletaril a Partidului Unic Muncitoresc,
Sarcinile imediate ale Partidului Unic Muncitoresc pentru dezvoltarea democratiei populare In
Romtlnia, Politica externA i scopul final al Partidului Unic Munictoresc. Piatforma Parlidului
Unic Munciloresc
Bucuresti, 1947, p. 17-23.

43 Platforma P.U.M., p. 29-30.

" La data de 10 februarie 1948, clnd s-a Incheiat actiunea de constituire a organizatitlor partidului unic, numArul total al membrilor P.U.M., era de 937.846 dintre care 805.769
(85,92%) P.C.R. si 132.077 (14,08%) P.S.D.4Arhiva C.C. al P.C.R., fondul nr. 2, dosar
505, f. 106.
45 Congresul Parlidului Munciloresc Roman
Bucuresti, 20-23 februarie 1948, Edit.
P.M.R., 1948, p. 32. (Pe partide 74,77% din delegati proveneau din P.C.R. si 25,23% din
P. S.D.)

" Scinteia" nr. 1052 din 22 februarie 1948.

www.dacoromanica.ro

196

GHEORGHE TUTUI

18

Pe adresa congresului au sosit mesaje de saint din partea Partidului

Comunist al Uniunii Sovietice, Partidului Socialist Unit German, Partidul

Comunist Danez, a partidelor comuniste din Suedia, Argentina, Belgia,

Finlanda, Venezuela, Chile, Japonia, Siria si Liban.

In raportul politic general prezentat Ia congres de catre Gheorghe
Gheorghiu-Dej

secretar general al C.C. al P.C.R.

se facea o ampla analiza

a conditillor interne si internationale in care se infliptuia unitatea deplina

a miscarii muncitoresti din tara noastra, se indicau caracteristicile noului
partid i directiile activitatii sale in viitor si se subliniau particularitatile
procesului de unificare. Crearea partidului unic arata raportorul
nu este o simpla hotarire care abia urmeaza sa fie tradusa in viata intr-un

viitor mai mult sau mai putin indepartat, deoarece noi venim la acest
congres cu organizatii unice si cu conduceri unice ale organizatiilor de

partid". Iar mai departe, referindu-se la felul in care s-a infaptuit unitatea
politica, ideologiea si organizatoriea, pe baze marxist-leniniste, se precizeaza c aceasta a izvorit in mod organic din unitatea noastra de actiune
in cadrul Frontului unic muncitoresc, din actiunea de lamurirc ideologica
si din apropierea tovaraseasea ce s-a inchegat in munca i lupta dusit
in comun"47.

Se generaliza astfel o bogata activitate revolutionara si se demonstra

nu numai posibilitatea realizarii unei politiei de apropiere continua intre
comunisti si social-democrati, de trecere a acestora din urma pe poziii
revolutionare, dar i caile si metodele folosite in acest scop.
Un moment important in desfasurarea lucrarilor Congresului 1-a
constituit dezbaterea si aprobarea statutului P.M.R. pe baza raportului
prezentat de Lotar Radaceanu. Noul statut cuprindea definirea partidului
ea avangarda organizata a clasei muncitoare din Romania, detasamentu1
ei eel mai inaintat care se calauzeste in intreaga sa activitate din invittatura

marxist-leninista aplicata in mod creator la conditiile din Romania.

Numai calauzit de inviitatura marxist-leninista se arata in
raportul asupra proiectului de statut si aplicind-o in mod creator la
conditiile specifice ale tarii noastre, Partidul Muncitorese Roman, va
putea sa se orienteze just in toate problemele politice complicate si sut

indrume intreaga activitate a membrilor sai in directia corespunzatoare

cu interesele clasei muncitoare si ale poporului, in directia pc care o indica
legile de dezvoltare a societatii"48.
Stabiirea centralismului democratic si a democratiei interne ca
principii organizatorice de baza ale P.M.R., a criteriilor de primire in
partid si a normelor de activitate, a normelor de constituire a organizathlor de partid si de alegere a organelor conducatoare, si a sarcinilor
acestora, a drepturilor si indatoririlor membrilor de partid, demonstrau cut

partidul unic era un partid revolutionar de tip nou.

In acelasi timp cu expunerea principiior fundamentale de cladire

a partidului cuprinse in statut, raportorul a facut i o Belie de aprecieri

asupra insusi procesului de unificare subliniind temeinicia acestui act istoric.

47 Gh. Gheorghiu-Dej, Articole i cuvinteirt, edilia a 1V-a, E.S.P.L.P., Bucureti, p 123.
48 Raportul asupra proiectului de stalut al Partidului Munciloresc RonOn, Editura P.M H.,
1948, p. 19.

www.dacoromanica.ro

19

CREAREA PARTIDULUI REVOLUTIONAR UNIC

197

Pasim astlzi Ia desdvirsirea procesului de unificare nu numai cu

Thicuria pe care mice luptator revolutionar o simte in clipe atit de mgrete

ari-tta raportorul dar i ett constiinta ferm c ceea ce
i insemnate
faeem astAzi e bine fleut si fleut pentru totdeauna o unificare organiel,
izvorit din instisi realitatea luptelor noastre, din insusi procesul istorie
al luptelor elasei noastre muncitoare"49.

Congresul de constituire a partidului unic a dezbltut i aprobat

in unanimitate intreaga activitate anterioar i documentele prezentate
si a stabilit jaloanele principale ale procesului complex de eonstruire in
Romania a orinduirii soeialiste.
In ultima zi a luerlrilor a fost ales Comitetul Central al Partidului
Muncitorese Roman, format din 41 de membri si 16 supleanti, (43 provenind din P.C.R. si 14 din P.S.D.), iar in prima sa plenard, tinutit la
24 februarie 1948, Comitetul Central a ales Biroul Politic format din 13
membri si 5 membri supleanti (13 din P.C.R. si 5 din P.S.D.). In aceeasi
zi, Biroul Politic a ales pe Gheorghe Gheorghiu-Dej ea secretar al Comiletului Central si a eonfirmat redaetorii responsabili ai ziarelor Scinteia"
organe ale partidului unic.
ci Libertatea"
Participarea comunrt a comunistilor i soeial-democratilor la alegerile comitetelor de partid i a delegatilor pentru congres in raport en
ponderea qi efectivele avute

alegerea in organele superioare a partidului

a unor cadre de baza, ce proveneau din ambele partide, ea si Intreaga

activitate ulterioar, demonstreazl falsitatea avertismentelor unor lideri
de dreapta ai social-democrat-iel oceidentale, despre asa-zisa lichidare
politica".
Este o realitate faptul el in etapa urmltoare, desi au existat diferite
neajunsuri si greutAti in activitatea P.C.R., in interiorul partidului unic
nu s-au ftleut discrimingri intre membrii proveniti din P.C.R. sau P.S.D.,
tali membrii partidului avind, in virtutea prevederilor statutului, aceleasi

drepturi si aceleasi indatoriri, fiind reprezentanti in mod corespunzltor

in organele conducgtoare locale si centrale ale partidului i statului.
Aceasta osmoz realizatg intr-o perioadl istoricA scurta, a permis Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Roman sa, adopte istorica hotArire

prin care s-a acordat vechimea in partid, din momentul intrarii in misearea revolutionara, atit a celor care an activat in anii ilegalitatii sub eonducerea Partidului Comunist, cit si celor care au flcut parte din Partidul
Social-Democrat, din Partidul Social-Unitar si din Partidul Socialist.
Este limpede el pentru membrii Partidului Social-Democrat unificarea,
pe care au sprijinit-o in covirsitoarea lor majoritate, a insemnat tocmai
posibilitatea de a desfasura in continuare o activitate politica rodnica,
de a se afirma ca elemente active in intreaga opera de constructie socialista ; i, dimpotriva, acea infima fractiune care a refuzat unificarea, raminind intr-o totala izolare, a disparut din viata politica a Orli. Unii
dintre cei ce an Mcut parte din aceasta, fractiune, intelegindu-si ulterior
pozitia eronata pe care se situeaza au cerut sl fie si ei primiti ca membri
ai Partidului Comunist Roman.
Prin felul in care a fost eonceputa si realizata, unificarea a avut un
puternic ecou nu numai pe plan intern ci si international oferind prole49 Congresul Parlidului Munciloresc Roman, p. 176.

www.dacoromanica.ro

198

GHEORGHE TUTUI

20

tariatului de pretutindeni o experienta pozitivk privind rezolvarea uneia

dintre cele mai complexe sarcini puse de istorie in fata miF,tckrii muncitoreFAi. 0 experientk care a demonstrat ck unitatea clasei muncitoare este

indispensabilk pentru victoria revolutiei socialiste, ck realizarea acestei

unitkti poate lua diferite forme, in functie de specificul conditiilor din
fiecare tark mentinerea unei anurnite independente a partidelor sau
deplina lor contopire , ca fkurirea pe haze principiale a partidului unie
nu inseamna un punct final al colaborkrii i ca ea deschide cimp larg
manifestkrii in viata social-politick tuturor miitantilor miciii muneitoreti.

LA C'RRATION DU PARTI 1:170LUTIONNAIRE

UNIQUEMOMENT IMPORTANT DE L'HISTOIRE DE LA PATE LE

ritsum8

L'artiele prseute, en s'appuyant sur une riche et varie docuentre le Parti Communiste Roumain
et le Parti Social-Dmocrate jusqu'au moment de leur fusion en un
seul parti rvolutionnaire, demontrant que cette realisation de porte
historique est le rsultat d'un processus interne, de miirissement de
mentation, la collaboration

notre mouvement ouvrier, d'une meilleure comprehension des ralites

Cconomiques, sociales et politiques du pays.
Se fondant sur les conclusions d'une ample experience accumulee
pendant la priode de l'entre-deux-guerres et sur de longues traditions
de lutte remontant jusqu'au debut du mouvement, le processus de
parachvement de l'unit du mouvement ouvrier de Roumanie, A l'avant-

garde duquel s'est situe, dans im esprit de suite, le Parti Communiste

Roumain, s'est deroule en troit rapport avec le dveloppement de la

revolution populaire, comme une partie integrante de celle-ci. Il se caracterise par le fait que le front unique, realise en avril 1944, s'est developpe

sans interruption sur de multiples plans et s'est etendu au mouvement

syndical, aux actions de masse pour l'instauration et la consolidation du

pouvoir populaire, a l'activit deploye par les communistes et les sociauxdernocrates dans le gouvernement et le parlement et a exerce tine puissante
influence sur toute la vie politique de Roumanie. Faisant reposer la lutte
pour le parachvement de l'unit du mouvement sur les intrts fondamen-

taux de la elasse ouvrire qui etaient preponderants et jouaient un role

mobilisateur, en cartant peu a pen, mais dans un esprit de suite, les

elements de divergence, les deux partis ouvriers ont reussi dans un court
laps de temps A determiner l'unification du mouvement ouvrier, non point
par la fusion mecanique des deux partis existants, mais par Passurance
de la victoire complete de la conception rvolutionnaire du proletariat

sur tout le mouvement ouvrier.

Ce fait a puissamment influence l'accroissement de la capacite de
lutte de notre classe ouvrire, a determine de continuels &placements
vers la gauche dans le cadre de toute la socit, faisant de la classe ouvrire roumaine non seulement la force dirigeante de la revolution socia-

liste, mais aussi un dtachement actif de la lutte pour l'unit de la

classe ouvrire internationale, pour la democratie, la paix et le socialisme.

www.dacoromanica.ro

PRIVIRE GENERALA ASUPRA PRINCIPALEsLOR

PUBLICATII DE ISTORIE ROMAN-ESTI.
REVISTA DE ISTORIE" REALIZARI SI

PERSPECTIVE LA 30 DE ANI DE APARITIE

DE

ION APOSTOL

Un rol deosebit in lupta pentru transformarile sociale i nationale

care au avut bac la mijlocul secolului trecut i mai tirziu in perioada unirii
principatelor, a obtinerii neatirnarii neamului romanesc cit i. pentru
desvirirea unitatii statale in 1918 1-a avut presa i periodicele de factura
literal* politica sau sociala. Inca in primele publicatii literare i politice

aparute in tarile romane un loc aparte a ocupat tratarea problemelor

de istorie. Sustinerea cu argumente istorice sau de alta natura, a drepturilor noastre asupra acestor meleaguri pe care locuim de veacuri a stat
in atentia publicatiilor respective, au constituit elemente de baza in pregatirea ideologica i politic a revolutiei de la 1848 in tarile romane.
Permmalitati politice proeminente ale epocii revolutionare i in acelai timp istorici de searna ai tarii noastre, Nicolae Balcescu, Mihail Kogalniceanu, Georo.e Baritiu, Simion Barnutiu au exprimat in operele lor
i in publicatiile t'de istorie pe care le-au initiat problernele fundamentale
ale societatii romanesti de la mijlocul secolului al XIX-lea : realizarea
unitatii statale, dobindirea independentei nationale, emanciparea social*
Revistele do istorie care au aparut in aceasta epoca au desfaurat o ampla
si sustinuta activitate pentru publicarea izvoarelor istoriei tarn noastre.
Inca primele publicatii mai cunoscute din Tara Romaneasca, Moldova
sj Transilvania, Curierul romanesc", la Bucureti, Albina romaneasca"

la Iai, Gazeta de Transilvania" i apoi Foaie pentru minte, inima

literatura" la Braov ca i alte gazete i ziare au reflectat in paginile lor

preocuparile de istorie politica, sociala, economica puse in slujba propairii patriei.

Miitanti politici ai epocii care au fost in acelai timp i istorici

cunoscuti an facut din trecutul de lupta al poporului nostru, din gloria
strabuna fundament tiintific pentru sustinerea drepturilor noastre la
lthertate i independenta. Daca M. Kogalniceanu prin publicatia sa Arhiva
Rornaneasca" aparuta in 1840 a inzestrat istoriografia noastra cu prima

revista istoriea, August Treboniu Laurian, Nicolae Balcescu, Bogdan

Petriceicu Hasdeu .a. vor continua initierea unor periodice menite
pu.na bazele studiului istoriei pe un fundament docurnentar mai bogat.
,REVISTA DE ISTORIE", Tom. 31, Nr. 2, p., 199-221,1978

www.dacoromanica.ro

ION APOSTOL

900

Subliniind existenta continuitatii poporului nostru, a patriotismului sau,

N. Baleescu mentiona in Magazin istoric pentru Dacia" neeesitatea

obiectiva a scrierii unei istorii nationale din care generatille mai tinere

sii poata, eunoage experienta *i virtutile stramo*ilor bor.

Relevind c istoria este cea dintii carte a unei natii *i ea intrins't
ea 10 vede trecutul, prezentul i viitorul, marele revolutionar democrat
arata c stramo*ii no*tri s-au aflat de mai multe ori in imprejurari grele,
cind, suportind migrarea a numeroase popoare sau inconjurati de imperd
puternice an rezistat cu barbatie timp de optsprezece veacuri. Aceasta,
le-a dat mai multa ineredere in viitor, le-a oferit prilejul s apere eu curaj
autonomia impotriva du*manilor din afara, sii actioneze cu mai multa
rIvn asupra transformiirilor sociale *i politice care au urmat in interior,
permitindu-le sa-si ocupe loud cuvenit in marea familie a popoarelor
europene.
Cautind sa stabileasea modul in care revista concepea aleatuirea,
viitoarei istorii a patriei, Balceseu consemna : Dar ea o istorie sit poata
aduce aceste foloase, nu trebuie sit fie rmmai ca un *ir de oarecare Intimplitri politiee sau militare uscate, fara niei o eoloare, fara niei un adevar
local, nu trebuie sa se oeupe numai de oarecare persoane privilegiate,
dar sit ne arate poporul roman en institutiile, ideile, seutimentele *i obiceiurile lui, in deosebite veacuri" C Obiectivele de perspectiva ale Magazinului istoric pentru Dacia" erau bine stabilite, precizindu-se ea trebuie

fleut un pas inainte *i in afara luerarilor serise ping, atunei ; istoricii

trebuie sit mearga mai departe sit alerge la izvoarele originale, sit caute
*i sa adune toate daturile putincioase *i atunei vor putea tese o buna,
istorie... deseoperirea, eercetarea *i adunarea lor este seopul aeestei
publieatii" 2.

Subliniind important a depistarii documentelor pentru aleatuirea

istoriei patriei, a culegerii legilor *i actelor oficiale, poeziilor *i traditiflor

populare, a cronicilor, rnsdnptnlor, momunentelor i lucrarilor ce descriu
obiceiurile poporului care se gaseau la manastiri *i particulari, in biblioteci
ji arhive personale sau publice din Voile romane, revista mentiona necesitatea studierii *i a documentelor privind istoria noastra din bibliotecile
ti arhivele publiee sau personale din tarile veeine Ungaria, Polonia,
Rusia *.a
Ocupindu-se in Prospect la Magazin istorie pentru Dacia" de programul publicatiei, facind un ealduros apel Ia toti cei care se intereseaza
de trecutul tarilor romane sa contribuie prin stringerea doeumentelor la
alcatuirea unei istorii, A. T. Laurian *i N. Baleescu prezentau eititorllor
profilul tematic *i cele *ase parti sau rubrici ale Magazinului" :

I. Cronicul romanese va coprinde deosebite cronice anale (sau

letopisete serise in limba romaneasca).

II. Diplomaticul romanesc va coprinde deosebite acte oficiale autontice igite din deosebite imprejurari, hrisoave, anaforale ale ob*te*tilor
adunari..., traetate, conventii i alte scrieri en interes istoric.
1 N. BAlcescu, Cuvint preliminariu despre i:voarele isloriet ronninilor, In Magazin istoric
pentru Dada", 1845, p. 2 ; vezi 0 N. illicescu, Opere, vol. I, Edit. Acad., Bucure0i, 1953, p. 59.
2 lbidem.

www.dacoromanica.ro

REVISTA DE ISTORIE", REALIZARI SI PERSPECTIVE

201

III. Memoratoriul dacian va coprinde documente istorice despre

Dacia, culese din autori vechi greci, latini, bizantini, istorici din veacul
de mijloc, in deosebite limbi traduse in romaneste.

IV. Inscriptoriul dacian va coprinde inscriptii aflate in partile

Daciei, atit vechi, latine i grecesti, cit si nouiti, romanesti sau intr'alte
limbi moderne en traducerea in romaneste F,4 i cu desbaterea critico-istorich, monumente de arhitectura, morminte, movile cu interes istoric.
V. Disertatoriul istoric va coprinde cronologia domnilor asezati
dupa hrisoave, dezbateri istorice, parte spre intelegerea deosebitilor
scriitori despre Dacia..., descoperiri istorice facute de autori mai noi,
dosebite disertatii, descriptii geografice i etnografice.
VI. Buletinul bibliografic va coprinde lista scrierilor moderne,
nationale sau straine, care ating Dacia sau istoria ei, dimpreuna cu observatiile critice asupra lor, precum si critica scrierilor istorice ce ar iesi de
aici inainte.
in sfirsit se vor adaoga carte geografice si deosebite desemne de
momunente cn interes istoric" 3. Am redat aceste sase parti pentru a
vedea ce tematica bogata si variatiti, cit de cornplexa si totodatiti interesanta
concepeau cei doi istorici ai secolului trecut pentru o publicatie de istorie,

inenita sit miiteze pentru drepturile noastre, sa contribuie la alcatuirea

adevitiratei istorii" a poporului roman.
Numeroase alto publicatii, in general ziarele cu prouuntat caracter
politic sau reviste literare au publicat in coloanele lor articole ce foloseau
argumente istorice in mobilizarea maselor populare, a fortelor inaintate
ale poporului pentru faurirea si consolidarea statului roman modern,
pentru progresul si propasirea lui.
Dupa publicarea citorva periodice de istorie la Iasi, ca Foaia de
rstorie romana" (1860) inlocuita ulterior cu Foita de istorie si literatura"
iar din 1882 revista Din Moldova" care-si schimba numele in Lumina"
uncle sint cornentate documente i publica studii B. P. Hasdeu, marcanta
personalitate istorica, acelasi incepe in 1865 publicarea revistei Archiva
istorica a Romaniei". Aparutiti sub auspiciile Ministerului Instructiunii
publice avind ca subtithr Colectiune critica de documente asupra trecutului roman, incepind de la timpi cei mai departati si pin5 la anul 1800"
ea era conceputa s5 publice un mare numar de izvoare interne si externe
scrise in limbile medio-bulgar, sirba, polona, latina s.a., necunoscute pina
atunci in cea mai mare parte cercetatorilor romani" 4.
Mentionind in Darea de seama"... cauzele care 1-au determinat
siL publice un volum separat pe primul semestru al Archivei istorice"
B. P. Hasdeu releva
: Douiti publicatiuni periodice converg in momentul de fata pe calea de a gramadi si a limpezi materialul, din care se
va cladi odata, mai tirziu, doritul edificiu al istoriei romane : Tezaurul
de documente al d-lui Papiu Ilarian si aceasta a noastra Archiva istorith" 5.

Constatind faptul c5 istoria noastra este plina de povesti i lacune"

si pentru a umple aceste goluri si a indrepta ceea co nu se potriveste ado-

varului, Hasdeu propune alcatuirea de studii amanuntite bazate pe docu3 Ibidem.

4 Vasile Alan, Aclivilalea isloriografica a lui B.P.Ilasden, In Studii", XVI, 1963,

nr. 5, p. 1027.
6 Archlva IstorIcA a liornnier, tom. I, partea I, Bucure5tI, 1865, p. III.

www.dacoromanica.ro

ION APOSTOL

202

mente i nu pe cornpilatiuni cit i utiizarea de epistole, acte of iciale,

calatorie, memorie, adica lucruri descrise sub impresiunea evenimentelor"..
Argumentind neeesitatea publicarii documentelor noastre, autorul releva,
et istoria, patriei era cunoscuta mai mult din cartile straine i cronicarii
au aratat lipsa materialuthl documentar care se aflau in buna parte la
rnanastiri sau la familiile particulare. B. P. Hasdeu propunea depistarea,
stringerea i publicarea acestor documente interne in revista sa. Sub liniind faptul c revista folosea un sistem practic de a insoti fiecare document de un sumar detaliat pentru a inlesni cititorului cautarea i intelegerea documentului Archiva istorica" mai are meritul de a imbrati*a
in coloanele sale toate epocile istoriei romOneti privind toate aspectele
vietii social politice incit in toate volumele nu exista material care sa nu
posede macar unul din unnatoarele aspecte : politic, social, juridic, administrativ, eclesiastic, militar, comercial, topografic, cronologic, lingvistic,
biografic, eraldic, etnografic, literar artistic" 6.
Prin metodele riguroase de publicare a izvoarelor i comentariile
sale foarte largi i bogate Archiva istorica a Romtiniei" a jucat un rol
deosebit in irul publicatiior de istorie aparute in a doua jumatate a sec.

al XIX-lea in tara noastra.

Alte reviste de istorie, sau care pe linga caracterul lor politic, literar,
juridic, cuprindeau *i note de istorie in aceasta perioada au fost Traian"
aparuta in 1869 care devine din 1870 Columna lui Traian" editate tot
de Hasdeu care de0 aveau o ternatica foarte variata de politica, literatura
populara, tiinte economice, poezie, drept, medicina, bibliografie, filologie,
publica numeroase documente sau materiale de popularizare a cunoE}tintelor istorice. Din 1869 incepe sa apara Analele Academiei Romne"
care cuprinde numeroase studii de istorie publicate de membrii sectiei de
istorie ai Academiei.
ff Revista pentru istorie, arheologie i filologie" de sub directiunea.
lui Gr. Tocilescu, cu aparitie trimestriala din 1882 cu o existenta foarte
indelungata a jucat un rol deosebit in cercetarile de istorie veche, in publicarea rezultatelor sapaturilor care incepeau pe atunci sa se faca, cit i in
publicarea unor articole de istorie medic i moderna.
In aceemi epoca in 1889 la Ia0 apare Arhiva societ4ii FAiintif ice
si literare" care pe linga caracterul sau literar i multilateral Oiintific,
avind la conducerea sa o perioada indelungata pe A. D. Xenopol, va publica numeroase studii de istorie i filozofie a istoriei in mare parte contributii ale directorului sau. Aici i-a facut debutul marele istoric i savant

de mai tirziu Nicolae Iorga.

Odata cu dezvoltarea cercetarii istorice la inceputul secolului nostru,

en diversificarea *tiintelor sociale, cu aparitia unor publicatii care se

ocupau cu studierea unor aspecte auxiliare istoriei a aparut necesitatea
obiectiv de a se publica o revista independenta consacrata numai car-

tilor de istorie. Apareau astfel periodice ca : Buletinul Societi4ii Numismatice Rornne" din 1904, Buletinul Comisiunii monumentelor istor ice"
din 1908 la Bucureti, Arhiva genealogica" din 1912 la Ia0, sau un an
mai tirziu aparitia in cadrul sectiei istorice a Academiei Romne a doua
6 Archiva istoric a Roninier, p. III, vezi i V. Mach', op. cil., p. 1021.

www.dacoromanica.ro

REVISTA DE ISTORIE", REALIZARI

1 PERSPECTIVE

203

periodice Bulletin de la Section historique" *i Bulletin de l'Institut

pour l'tude du sud-est europen" ambele conduse de N. Iorga 7.

Daca in primele reviste de la mijlocul secolului trecut istoria era

tratata de pe pozitiile romantismului care a dus *i la initierea spiritului
critic in istoriografia noastra in periodicele care au urmat in a doua jumatate a secolului *i mai tirziu materialele publicate erau concepute in lumina pozitivismului care capata o larga raspindire.
Trebuie subliniat faptul ca, in ultimele decenii ale sec. al XIX-Iea
*i dupa aceea, patrunderea materialismului istoric in cultura istorica din
Romania prin revistele socialiste Contemporanul", Revista sociala" *.a.
unde activau Ioan Nadejde *i C. Dobrogeanu-Gherea a exercitat o influenta binefacatoare asupra scrierii istoriei noastre. Aparitia unor studii
ample asupra fenomenului social-politic *i mai cu seamil accentuarea
cercetarii factoruhii economic au contribuit ulterior la na*terea istoriografiei marxiste romane*ti dintre cele doua razboaie mondiale, de dupa
crearea P.C.R.
Revistele de traditie in domeniul literaturii din aceasta perioada
ca Viata Romaneasca" din Iasi, Samanatorul" din Bucure*ti, Transitvania" din Sibiu au continuat sa publice articole *i note referitoare la
istoria Orli dar se simtea nevoia unui organ care A se ocupe numai de
problemele de istorie.

In aceste imprejmitri apare in ianuarie 1915 Revista istorica"

publicata sub auspiciile Casei Scoalelor de N. Iorga cu concursul mai
multor hpecialiti care a aparut trimestrial pina in 1945. Referindu-se
la oportunitatea unei astfel de publicatii mentorul ei *tiintific mentiona
in cuvintul introductiv : O astfel de revista, aril arheologie *i filologie"
din titlul *i cuprinsul luxoasei publicatii a lui Tocile,scu continuata acuin

de un comitet n'a existat pina acum la noi, de*i nu e tara cu oarecare

cultura generala *i istorica la care ea sil, lipseasca" 8. N. Iorga sublinia

in continuare aportul unor profesori arhivi*ti, sau altor intelectuali pasio-

nati de cercetarea trecutului care cu sacrificiul continuu de muncil *i

bani au inregistrat succese cu revistele pe care le-au scos, dar ca die nu
*i-au putut ingadui de a se atinge de acele probleme de cultura *i de
filosofie a istoriei care preocupa tot mai mult spiritele in zilele noastre".
Fkind apel la sprijinul speciali*tilor, ale publicului cititor, al tineretului, la toti acei care se apleaca asupra filelor ingalbenite ale trecutului

cu dragoste de tart *i de acest popor, N. Iorga arata : Ramine atita

teren, in ce prive*te fondul original, descoperirea care trebuie semnalata

fara zithava, ideea generatoare care se cere a fi raspindita neapkat, orientarea folositoare pentru atitia, indeinnul la cercetari intr-uu anumit sens.
Ramine materialul marunt care nu poate da un volum *i nu poate sprijini
prin valoarea sa un studiu mai intins. Ramine informatda bibliografica
*i cite lucruri de mare folos care zac in saltare, unde se uita *i se pierd !" 9.
Stabilind apdar un program de stringere riguroasa a materialelor de istonic *i de informare *tiintifica a tot ce merita a fi publicat, revista i*i
7 Vasile Netea, Des pdriodiques hisloriques rounlains (1821 1970) In Nouvelles
etudes d'histoire", vol. IV, Editions de L'Academie, Bucarest, 1970, p. 378.

8 Revista IstoricA", an. I, nr. 1, 1915, p. 1.

* Ibidem, p. 2-3.

www.dacoromanica.ro

ION APOSTOL

204

propunea pentru orientarea specialitilor valorificarea uneori a faptelor

mai putin semnificative dar i trecerea la sintetizarea faptelor istorice,
la teoretizarea ideilor care o poate oferi analiza fenomenului social, la
evidentierea actelor de cultura ale istoriei.
Revista avea preocupari de istoria tarii dar i de istorie universala,
oferind paginile sale temelor care ne interesau privind de pilda legaturi
cu popoarele vecine cu care am veuit in contact de-a lungul veacurior,
influente reciproce care s-au succedat. Avind ca subtitlu llari de seama

documente i notite", Revista istorid" sublinia ce intelegea prin

aceste dari de seama. Acest material urma sa cuprinda integrarea elementelor nationale in contextul sud-estului european sau de istorie universala,
avmd legatura cu noi dar i interes pentru noi nu numai in ce privete
nevoia esentiall i elementara de a ne cunoate pe noi dar i aceea, fr
care nu poate fi o cultmA de specialitate deplina i ce mult lipsete
ea la noi !
de a avea orientarea in domeniul intreg al istoriei care... se

schimba astazi aa de mult de la un moment la altul"1.

Nicolae Iorga lansa ideea incurajarii tuturor celor care indiferent

de pregatirea lor intelectuala dar cu inteligenta, putere de munca i dorinta

de a ajuta dezvoltarea scrierii istoriei Tor sa slujeasca poporul din care

provin, sa tread, la cercetarea de documente sau alcatuirea de materiale
pentru a putea fi valorificate.
Aducind contributii de pret la elucidarea a numeroase probleme
de istorie medie i moderna romaneasca sau universala, prin dari de seama,

documente, recenzii, avind in vedere conditiile i posibilititile epocii in

care ele au fost scrise, Revista istorica" ramine timp de trei clecenii o
tribuna importanta de manifestare istoriografica de o certa valoare tiinOleg.
Dupa formarea statului unitar roman prin crearea cadrului necesar
dezvoltarii fortelor de productie i impulsionarii activitatii economice i
social-politice a Romaniei o amploare noua cunoate i dezvoltarea tiintei,

artei i culturii. Pe linga continuarea aparitiei revistelor sau buletinelor

mai vechi de istorie apar in provincie numeroase reviste de literatura,
folclor, geografie, istorie care aduc un plus de cunomtere aspectelor locale,
popularizarii istoriei regionale11.
0 contributie deosebita la valorificarea cereetarilor de istorie veche,

medie, moderna i conternporana romaneasca pe fondul itoriografiei

noastre interbelice 1-a adus Revista istorica romana" care a aparut
din 1931 ping, in 1947 sub patronajul unor cuuoscuti profesori universita ri.

Prezentind in Ouvint inainte" un larg program de aetivitate al

publicatiei Institutului de istorie nationala de pe Bugg, Universitatea din

Bucureti, necesitatea aparitiei ei ca urmare a progresului cercetarilor pe
tarimul istoriei i pentru o informare cit mai temeinica a profesorilor,
10 Ibidem.
MentionAm ca iiind mai importante : Buletinul sectiei istorice a Academiel RomAne",
Buletinul Comislunti monumentelor istorice", Buletinul Comislei istorice a RomAniel",
Revue historique du sud-est europen", Dacia", Revista arhivelor", Arhivele Oltenlel",

Arhiva Somesara", Codrul Cosminului", Viata RomAneascii", CercetAri istorice", Studii

si cercethri istorIce", Analele Banatului", Tara Birsei", Revista Transilvania", Hrisovul",
Blajul", InsemnArl ieene", Arhiva romAneasci" s.a.

www.dacoromanica.ro

REVISTA DE ISTORIE, REALIZARI $1 PERSPECTIVE

205

sudentilor si celor ce se intereseaza de acest domeniu se subliniaza ea

revista are in vedere rastimpul de la cele mai vechi urme de viata romaneasca de pe teritoriul de dezvoltare istorica a poporului nostru pina la
problemele contemporane ale statului romanesc.
Infatisind in continuare programul noului periodic de specialitate
care i propune sa ia in consideratie toate aspectele vietii poporului nostru, politic, economic, social, institutiile, limba, literatura, arta, religia
care vor fi tratate ca atare cit i prin prisma raporturilor dintre ele ea

parti ale unui tot organic Cuvintul inainte" releva ea : Din aceasta

analiza trebuie sa reiasa ceea ce este specific romanese, ceea ce este imprumutat de la eivilizatiile straine cit i contributia romaneasca la eivilizatiile straine" 12.

Pornind de la faptul c generatia istoricilor dinainte de razboi

avea ca preocupare centrala realizarea unitatii statale, generatiile noi
se arata aveau de indeplinit alte probleme de natura sociald, econotnica i eulturala care au capatat noi valente, tendinta care de altfel

se contura tot mai cert si pe planul istoriografiei europene contemporane.

Avind in vedere ea reconstituirea istoriei noastre a fost si este elmpul de mauifestare a nenumarate controverse i lupte pentru stabilirea

sau restabilirea adevarului, colaboratorii publicatiei si-au propus de a

face partea de informare si recenzare a lucrarilor foarte eritieg. Cautind
sit sublinieze eeea ce este valoros pe tarimul istoriografiei romanesti,
pretuind eontributiile autentiee dar supunind unei studieri atente cartile
si articolele ce se refereau la istoria patriei, revista a luat in nenumarate
rinduri o pozitie eritica fata de productfile necorespunzatoare, fata de
autorii lipsiti de 0 pregatire Lemeinica.
Venind in sprijinul profesorilor de istorie, a studentilor si a celor
care au preocupari Iii acest domeniu publicatia, printr-o rubrica speeiala,
urmarea sa informeze priu scurte note progresele disciplinei istorice prin
stiri si inforinatii care se refereau atit la bibliografia romaneasca eit si Ia
tea universal& in strinsa legatura cu istoria Rornniei.
Thiel In domeniul patrimoniului documentar, al prezentarii si interpretarii faptelor, publicatiile din aceasta perioada au inregistrat succese,
reprezentind preocuparile ii problema scolilor de istorie de la Bucuresti,
Iai si Cluj pc planul superior al aspectelor teoretice ele s-au ineadrat in
eurentul general al istoriografiei interbelice unde orizonturile largi de
filozofia istoriei, fixate eereetatorilor de la noi la inceputul veacului se
restring sau dispar, acoperite fiind de o cereetare neopozitivista 13.
Subliniem in aceasta perioada dezvoltarea istoriografiei marxiste
care, prin studiile elaborate de Lucretiu Patrascanu, Miron Constantinescu,
P. Constantinescu-Iasi, A. Otetea, David Prodan s.a. publicate in reviste
sau ca lucrari independente au dus la eristalizarea unei scoli istorice romanesti marxiste.
Incheind aici prezentarea dezideratelor i problematicii pe care
revistele si le propuneau i pe care in parte le-au realizat, pentru a vedea
stadiul la care s-a ajuns In domeniul cereetarii istorice in revistele si periodicele de specialitate, minusurile i limitele istoriografiei burgheze pro12 Revista istoricA romAnA", an. I, 1931, p. 4.
13

Yompillu Teodor, Epolulia gindirii islorice romdnesli, Edit. Dacia, Cluj, 1970, p. XLVI,

www.dacoromanica.ro

ION APOSTOL

206

venind din pozitiile de pe care ele activau, putem intelege mai bine sar-

cinile si obiectivele actuale pe care noile generatii de istorici le au in procesul

Muririi noii orinduiri sociale.

*
In urma Insurectiei nationale armate antifasciste si antiimperia-

liste din august 1944, a marilor transformari care au avut loc in dorneniul
fortelor de productie, al relatiior sociale, cercetarea tiintifica in ansamblu,
dezvoltarea culturii in general au luat un avint necunoscut, fiind in mod

constant sustinute de statul socialist. Intre acestea, un loc deosebit a

cunoscut amploarea fara precedent pe care a luat-o dezvoltarea istorio grafiei, de la planificarea sapaturilor arheologice si punerea bazelor publicarii corpusului medieval de documente pina la studierea miscarii muncitoresti, revolutionare si democratice, a istoriei contemporane, atit de
neglijate in trecut.
Un loc aparte 1-a ocupat in aceasta' perioada in frontul istoriografiei
romanesti revista Studii". Ca urmare a cotiturii hotaritoare in domeniul
social-politic, a revolutiei culturale in plina desfasurare, a fauririi unei
culturi noi socialiste corespunzatoare noilor relatii sociale, a reorganizarii
invatamintului si punerii bazelor noii Academii a aparut la inceputul
anului 1948 revista Studii". Publicatia avea un rol bine determinat in
cadrul luptei ideologice pe care Partidul Comunist Boman o desfasura
pentru promovarea noii conceptii marxist-leniniste in rindul intelectualitatli si a lichidarii ramasitelor vechi din contiinta oamenilor muncii.
Aparuta la cererea oamenilor de stiinta din tara noastra, oameni de stiinta
care se afirma tot mai mult in cadrul efortului general pe care-1 depune
popornl pentru construirea Itornaniei dernocrate", deschisa tuturor acelora care cauta sa studieze, sa patrunda si sa explice fenomenele naturii
r ale societatii pe baza conceptiei stiintifice progresiste" " publicatia
a avut la inceput un caracter enciclopedic.
Avind ca subtitlu revista de stiintd-filozofie-arte, deci un profil
initial de revista tiintifica generala, propagatoare a fundamentarii materialist dialectice si istorice a tuturor tiintelor, apoi cu al treilea numar din
1949 de Revista de *Uinta; si filosofie" tematica ei a fost determinata
de imprejurari specifice. Prezenta ei in contextul prefacerilor radicale
care au avut loc intre 1944-1947 i dupa aceea, marca trecerea intregului front stiintific pe noi pozitii calitativ superioare de slujire a intereselor clasei muncitoare, a maselor largi populare, de combatere a tot ceea
ce era retrograd in gindirea stiintifica si ideologica romaneasca. Devenind
revista a Institutului de istorie i filosofie al Academiei, publicatiei i-au
revenit obligatii noi. Daca la inceput a aparut trimestrial, din 1955 ea
apare cu ase numere pe an iar odata cu aceasta si problematica ei famine

consacrata numai cercetarilor de istorie purtind subtitlul de Revista

de. istorie".

In perioada la care ne ref erim revista a constituit ca un catalizator

.
nucleul de baza in jurul caruia s-au strins fortele tinerei istoriografii marNiste menite sa alcatuiasca o noua, istorie a patriei pe principii noi. Contributia revistei Studii" la dezvoltarea istoriografieiromanesti in perioada
trecerii la construirea socialismului s-a manifestat prin promovarea con!

14

Studii" revIst de tiintra-filosofie-arte, CuvInt lnainte, an. I, 1948, p. 1.

www.dacoromanica.ro

REVISTA DE ISTORM", REALIZARI $1 PERSPECTIVE

207

ce,ptiei marxist-leniniste in problemele fundamentale ale istoriei tarii

noastre.
Militind de pe pozitiile materialismului istoric, in revista au aparut
materiale ce reflectau temele periodizkii istoriei Romniei dupa eriteriul
formatiunilor social-economice 15. Ridicind pe o treapta noud, superioara
interpretarea fenomenului social din trecut, beneficiind de conditiile noi
create de regimul socialist, principalul organ de specialitate al frontului
istoric a abordat in coloanele sale teme noi, o problematica axata pe o

conceptie stiintifica autentica. S-a acordat o atentie sporita situatiet

economice a tarii in diferite perioade, dezvoltdrii fortelor de productie
si a relatiilor sociale, luptei de clasa, i in mod constant rolului maselor
populare in faurirea istoriei, probleme abordate sporadic sau in mare
masura ignorate de vechea istoriografie 16

in paginile publicatiei au apkut studii i articole privind aspecte

Rau momente semnificative din istoria miscarii muncitoresti i socialiste,
din lupta de eliberare sociala si nationala a P.C.R., cautind concomitent
sa se puna in adevarata lumina rolul conservator, de multe ori antipopular
al claselor dominante, al monarhiei in istoria trii.
Ca urmare a inceperii unei ample activitdti de depistare, pregatire
51 publicare a documentelor de baza ale istoriei medii si moderne a tarit

alp caror introduceri au fost publicate in coloanele revistei se largeste baza

documentara a cercetkii, se trece la adincirea interpretdrii unor momente
msemnate din istoria Romniei. Prin studiile, comunicarile si notele stiin-

tifice publicate, revista a reflectat un stadiu mai inaintat al cercetarit

aducind totodata in circuitul istoriografic date si interpretdri originale
privind momente deosebite ale istoriei poporului nostru.
S-a dat un sprijin substantial elabordrii primelor patru volume din
pi hna editie a tratatului Istoria 1?omeiniei prin informarea cititorilor
asupra diferitelor etape de realizare a v'olumelor eit i de dezbatere a
diferitelor capitole sau probleme controversate. Publicarea tematicii pri-

nei parti a volumului de istoriografie si discutiile care au avut loc pe

marginea acestuia a evidentiat importanta abordrii temelor de istoriogiafie romaneasca, reconsiderarea activitatii istoricilor nostri din trecut.
In perioada la care ne referim in procesul inchegarii si prezentarh
unor numere cit mai consistente din punct de vedere al bazei documentare dar si al argumentdrii stiintif ice, unele pe cit posibil orientate tematic
au existat neimpliniri i greseli. Au vazut lumina tiparului i materiale
mai putin realizate ea structura, cu idei si teze depasite in concluzii,
neconforme realitatilor romanesti, unele interpretari dogmatice poate si
eu anumite confuzii iar in partea a doua nu totdeauna recenziile au constituit dezbaterea critica a lucrkilor prezentate. Luata in ansamblu activitatea principalului organ de specialitate al istoriografiei marxiste roma,
nesti, asa cum au aratat i alte publicatii 17 a inregistrat succese.
Au fost alcatuite numere, rubrici sau studii potrivit hotaririi Comitetului de redactie si in lumina indicatiilor forurilor superioare care pe
16

Studii", revisti1 de istorie, XV (1962), nr. 6, p. 1780.

16 Ibldem.
17

.3

Lupta de elasA", nr, 8, 1962.

c 7727

www.dacoromanica.ro

208

ION APOSTOL

10

baza noilor cereetari au adus date i interpretAri noi in elucidarea unor

momente de cotitura din istoria patriei sau universala, eft i sublinierea
aportului unor personalitki mareante ale tiintei i culturii romaneti
sau straine. Au constituit cu adevarat reuite profesionale numerele sau
rubricile dedicate aniverskii centenarului unirii tarilor romfine (1/1959),
semi-mileniului primei mentiuni documentare despre oraul Bucureti
(5/1959), sarbatoririi a 15 ani de la eliberarea Romaniei de sub dominatia
faseista (4/1959), sau un deceniu i jumatate de la victoria impotriva

Germaniei hitleriste (3/1960) ; in 1961 implinirea a 40 de ani de la crearea

P.C.R. sau a 140 de ani de la rascoala de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, in 1962, 40 de ani de la crearea U.T.C. Pe planul istoriei universale s-au realizat rubricile 90 de ani de la naterea lui V. I. Lenin (2/1960)
sau Centenarul unitAtii Italiei (1/1961). 0 mentiune speciall meritA nr. 61

1962 dedicat aniverskii Republicii care cuprindea cercetarea istoriei

Romaniei in anii puterii populare, o adevarat a. istorie a tiintei istorice
romlneti a perioadei analizate.
In perioada urmatoare pinA la Congresul al IX-lea al P.C.R. de cind
incepe o noug, etapa de ample investigatii i scriere a istoriei, inlaturind

lipsurile din trecut, revista Studii" a abordat numeroase probleme de

istorie medie, modern:A i contemporana, mai putin studiate, concentrind

materiale ternatice cu diferite prilejuri. Astfel s-au aniversat 30 de ani

de la eroicele lupte din ianuarie-februarie 1933 in nr. 1/1963, 15 ani de
la activitatea Academiei in nr. 3/1963, 100 de ani de la reforma agrara,
din 1864 in nr. 3/1964, insurectia armatA din 23 august 1944 cotitura.

hotkiteare in istoria poporului roman in nr. 4/1964, 100 de ani de la Whintarea Universitkii din Bucureti in nr. 6/1964, centenarul Intermitionalei I

in nr. 5/1964 .a.

Dupl desfkurarea lucrarilor Congresului al IX-lea al P.C.R. oi
mai cu seama dup expunerea tovarkului Nicolae Ceauescu la adunarea
festiva, organizata en prilejul aniversArii a 45 de ani de la crearea Partidului Comunist Roman din mai 1966 un suflu nou, o viziune mai largA
asupra fenomenelor cercetate a pkruns i in tiintele sociale, in domeniul
istoriografiei. Indicatiile pretioase referitoare la rolul personalitatii in
istorie care poate fi prezentata in mod just numai in strinsa, legatura, cu
clasa socialA cAreia ii apartine" pentru a evita atit exagerarea meritelor
cit i negarea contributiei lor la lupta, pentru dezvoltarea sociala sau aprecieri privind interpretarea tiintificA obiectiv a evenirnentelor socialpolitice, modul de alcatuire a istoriei micarii muncitoreti sau a patriei
au. fost de un real folos istoricilor. Insemnatatea obiectivelor stabilite
frontului istoric a fost confirmatA pe deplin. Sublinierea faptului c5 istoria
urmeaza s arate intregul proees al luptei revolutionare in complexitatea
sa, sg porneascg de la analiza stiintificil a realitgtii sociale, sg infgtiseze
faptele nu dupg dorintele subiective ale oamenilor, nu dupg nevoi politice
de moment, dupg criterii de conjuncturg, ci asa cum s-au petrecut ele,
corespunzgtor adevgrului vietii" a deschis largi perspective interpretgrii
trecutului nostril. Pe bung dreptate cei ce alcatuiese articolele si monografiile privind istoria mai veche sau mai noug a patriei au pornit de la.
principiile ca : Valoarea unei istorii cu adevgrat stiintifice const in infgtisarea obiectiva a faptelor, in interpretarea lor justil, constituind astfel

www.dacoromanica.ro

11

"REVISTA DE ISTORIE", REALIZARI $1 PERSPECTIVE

209

o oglindg, a constiintei de sine a poporului, a claselor, inm/nunchiind

experienta de viatA si de lupt/ a maselor si a conduckorilor" is.
Comunickile, notele gi studiile publicate in revist/ dup/ aceastg
perioada au o viziune mai bag/ asupra fenomenului social, scot in evident./
noi fatete ale proceselor istorice, au o baz/ documental./ mult lgrgit/ gi
interpretki noi dau o valoare sporitg materialelor publicate. Inraturind
aprecierile eronate, gresite sau dogmatice asupra unor personaliati san
epoci istorice, care s-au manifestat in anii precedenti, evidentiind contributia real/ a conduckorilor politici cu caliatile gi minusurile pe care le
aveau, dezvaluind ceea ce a fost inaintare si progres cit si epocile de stagnare sau intuneric de-a lungul milenarei noastre istorii, materialele ap/rute redau o istorie mult mai apropiat/ de realitate, mai veridic/ a titrii
noastre.

In accast perioad/ de crestere a nivelului stiintific, a productiei

istorice, de eferveseentl creatoare, apar noi publicatii de specialitate,
unele continuind o traditie, altele pe plan local valorificind cercetarea

muzeisticil sau din domenii inrudite cu istoria ca etnografia, numismatica

etc. dar continind tematic rezultate ale cercetkii istorice 19.
Mentiongm in mod deosebit contributia valoroas/ pe care o aduce
la sintetizarea si popularizarea diferitelor aspecte gi momente ale istoriei
patriei Era socia1ist6" cit si aportul revistei Anale de istorie" la cercetkile de istoria misckii muncitoresti, revolutionare si democratice, a
Partidului Comunist Romiln si pozitia ei militant, in domeniul evidentierii punctului de vedere al istoriografiei marxiste rom/nesti actuale in
probleme nodale ale istoriei Romilniei, prezentat/ multi ani in coloanele
reviste noastre.
RAminind in continuare ca principala revistil de istorie am continuat
sl valorific/m in primul rind rezultatele obtinute de marile centre de cercetare din tar/ cit si din universitAti, scoli sau alte institutii. 0 pondere
insemnatil in aceast/ perioadit au avut-o editorialele, materiale de filoz ofie a istorici, cele cu caracter de orientare ca : Congresul al X-lea al
P.C.R. locul ?i, importanfa sa istoricii, La semicentenarul Partidului
Comunist Roman, Pentru dezeoltarea spiritului militant in domeniul ?tiinlei istorice, ,,,tiinla istorica in lumina sarcinilor ideologice actvale, Istoria
in actuala etapa de dezvoltare socialista a Romeiniei, Progresul calegitate
istorica in lumina conceptiei marxist-leniniste .a.
18 Nicolae Ceausescu, Romdnia pe drumul clesdviririi construcjici socialiste, \ 01. I, Edit.
politica, Bucurestl, 1968, p. 338.
seria de
16 Mentionam ca fiind mai importante : Analele liniversitatii Bucuresti",
stiinte sociale, Studii si cercetari stiintifice" seria III stiinte sociale, Cluj, Analele stiintifice

ale Unversitalli Al. Ioan CLIZa" din Iasi, Dacia" revist de arheologie si istorie veche,
Revista arhivelor", Studia Universitatis Babes-Bolyai" seria Istorica din Cluj, Revue
rournaine d'histoire", Revue des etudes sud-est europennes", Revista Muzeelor", Magazin
istoric", Revista romana de studii internationale", Apulum" Alba Iulia, Forschungen
zur Volks und Landeskunde" Sibiu, Aluta" Deva, Danubius" Galati, Carpica"
Iasi, Cumidava" Brasov, Marmatia" Baia Mare, PonBacAu, Cercetari istorice"
tica" Constanta si numeroase volume editate periodic de muzee sau alte institutii culturale
Plolesti, Studii de istorie
ca : Studil si materiale privitoare la trecutul judetului Prahova"

a Banatului" Timisoara, Studii de istoric" Tg. Mures, Studil si cercetari maramuresene"

Baia Mare, Studil et acta Muzei Nicolae Balcescu" Baleesti-R. Vilcea, Materiale de
istorie si muzeogratic", Bucuresti, s.a.

www.dacoromanica.ro

210

ION APOSTOL

12

Pe linga valorificarea unor studii inedite de istorie medic, moderna

i contemporana privind aspecte ale unor probleme, perioade sau momente netratate Inca de pe poziiile noii istoriografii, revista a continuat
BA publice tematic materiale pe epoci sau personalititti pe baza unor
comenzi ferme, punind accent indeosebi pe studiile inedite, interpretarile
originale, triind cu exigenta sporita articolele plate, cenusii, cele care
repetau lucruri cunoscute sau altele care nu mai corespund exigentelor
actualei etape de cercetare.
Noi valente an capititat opera si viata unor figuri remarcabile culturale, stiintifice sau politice ale neamului romilnesc prin rubricile sau
studiile dedicate lui Nicolae Iorga, Mihail Kogalniceanu, Alexandru Ioan
Cuza, Avram Iancu, Vasile Alecsandri, Tudor Vladimirescu, Eftimie
Murgu, Petru Major, stolnicul Constantin Cantacuzino, s.a.m.d. sau din
domeniul istoriei universale K. Marx, Fr. Engels, V. I. Lenin.
Momente deosebite, unele adevarate pietre de hotar in istoria medern i contemporana a Orli si-au gasir o nouit si ampla prezentare in
coloanele revistei Studii" ca : greva generala din 1920, crearea P.C.R.,
insurectia nationala antifaseista armata, proclamarea Republicii, luptele
de la Marasti, Mitrasesti, Oituz, ritscoala itiranilor din 1907, faurirea
P.S.D.M.R., proelamarea Independentei la 1877, centenarul Academiet
s.a.

Pe masura posibilitatilor si cu fondul de documentare care il avem

Ia dispozitie revista a inregistrat si momente de ampla rezonanta pe plan
mondial ca aniversarea semicentenarului Marii Revolutii Socialiste din
Octombrie, a crearii U.R.S.S., centenarul Comunei din Paris, 2500 de am
de la intemeierea statului iranian s.a.
Contributii de valoare pe tarim ;;tiintific si ideologic cu un inalt
nivel al interpretarii au continut numerele 3 si 5 pe anul 1973, primul
dedicat aniversarii a 125 de ani de la revolutia de la 1848 si al doile%
consacrat tricentenarului nasterii marelui carturar si om de stat Dimitri
Cantemir.

Congresul al XI-lea al partidului tinut in 1974 a avut o insemnatate

istorica si prin aceea cii pe masa sa de lucru au stat documente de o covirsitoare importanta teoretica i practica pentru destinele natdunii noastre,

el fiind legat de adoptarea Programului Partidului Cornunist Roman

de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism. Mergind pe linia congreselor precedente, al IX-lea
i al X-lea, Congresul al XI-lea a dat pretioase orientitri si indicatii isto-

riografiei rominesti. Activitatea politico-educativiti releva tovarasul

Nicolae Ceausescu in raportul prezentat Congresului trebuie sii porneasca de la cunoasterea trecutului de lupta revolutionara a poporului
nostru, 0, se bazeze pe traditiile culturii lui progresiste, ale culturii progresiste i revolutionare mondiale. Nu trebuie uitat c felul de a trai ii
gindi al poporului a constituit si va constitui intotdeauna temelia dezvolaril culturii cu adevarat inaintate. Trebuie sit adaugam de aceea, la creatia
prezentului, creatia trecutului,
dind pretuirea cuvenita marilor infaptuirt
www.dacoromanica.ro

REVISTA DE 1STORIE", REALIZARI $1 PERSPECTIVE

13

211

ale inaintasilor no;tri, mostenirii inaintate a miscarii noastre revolutionare" 2.

In lumina documentelor Congresului al XI-lea, al programului partidului au apilrut posibi1it4i sporite de interpretare l niveluri calitativ
superioare pentru reconsiderarea operelor unor personaliati marcante
ale istoriografiei roulltinesti din trecut, pentru elaborarea unor studii de
filozofia istoriei. Studii analitice alctuite de pe pozitiile materialismului
istoric au pus in adevArata lumin contributiile unor istorici cunoscuti
in diverse perioade ale istoriei patriei, relevind totodatil limitele scrierior
lor determinate de epoca in care au trilit. Cu prilejul unor aniversri sau

comemorari, Revista de istorie" a publicat materiale referitoare l

Eudoxin Hurmuzaki (1/1974) relevindu-i contributta remarea1)il5, la tipA,-

rirea remunitului corpus de documente, l centenarul nasterii istoricului

Constantin Giurescu (9/1975). Au vlzut lumina tiparului studii referitoare la arheologul si istoricul Grigore Tocilescu, la pozitia lui Lucretia
Piltritiscanu fatiti de fenomenul istoric romanesc, ambele in nr. 10/1975,
Ia activitatea istoriografic a lui Ioan Ursu (11/1975), la opera lui Ion
Nistor (12/1976). Au mai fost omagiati erturari si militanti care au trilit
in secolul trecut ca Ana Ipatescu, Costache Negri, Spiru Haret, iar alte
articole an prezentat noi date legate de ultimii ani de viat5, si activitate
a lui Nicolae Billeeseu sau in legA'turA cu opera lui Al. Papiu Ilarian.
Pe planul valorificArii unor materiale cu caracter teoretic au fost
infiltisate opiniile unor istorici, Bogdan P. Hasdeu si Vasile Pirvan in
domeniul filozofiei istoriei.
Momente de seamA din istoria zilelor noastre ca dezbaterea progra-

mului P.C.R., insemnititatea celui de-al XI-lea Congres al partidului,

problemele ridicate de Congresul educatiei politice si al culturii socialiSte,

consfatuirea pe tarA a cadrelor din domeniul stiintelor sociale si iuvatamintului politic, consMtuirile de la C.C. al P.C.R. din septembrie 1977,
prima cu activistii si cadrele care luereazA in domeniul edueatiei politice,

al propagandei si ideologiei, a doua consacratA dezbaterii problemelor

organizitirii i conducerii activitatii de partid, a tuturor domeniilor vietii
economico-sociale au eonstituit tot atitea prilejuri pentru revista noastriti,
de a releva semnificatia si importanta acestor evenimente pentru istorici,
de a trece in revista realiziirile obtinute si sarcinile prioritare ale istoriografiei romneti. In editoriale consacrate acestor evenimente s-au subliniat oWeetivele de primit important:A pe care istoriografia noastriti le are
de indeplinit si indieatiile pretioase referitoare la istoria patriei, l modul
ei de realizare si popularizare.
In aceleasi conditii de eferveseentil ereatoare in domeniul cercetrixii
istorice, de omagiere a faptelor de vitejie si eroism ale inaintasilor, prin
eforturi susOnute Revista de Istorie" a reusit sA alcAtuiasciti rubrici
sau munere, prin articole scrise pe baza unor cereethri recente, consacrate
unor bittiUii celebre, conduc5,tori de osti sau momente deosebite in istoria
patriei : 400 de ani de la luptele lui Joan Vo&A, cu tureii (6/1974); 500
de ani do la lupta de la Vaslui a lui Stefan eel Mare (1/1975) ; 375 de ani
2 Nicoloe Ceatiesco, Raportul Comiletului Central cu privire la activitalea Parlidului
Comunist Roman in perioada dintre Congresul al X-lea si Congresul al X I-lea si sareinile de viitor
a le Parlidulut , 25 nolembrie 1971, Edit. politica, Bucureti, 1971 p. 93.

www.dacoromanica.ro

212

ION APOSTOL

14

de la Unirea Titrilor Rolm Inc sub Mihai Viteazul (4 1975) ; 500 de ani de

la moartea lui Vlad Tepe (11/1976) ; 450 de ani de la urcarea pe tron

lui Petra Rare (1/1977). Bucurindu-se de un interes sporit din partea
specialistilor cit si a publicului eititor, aceste studii elaborate pe baza
ultimelor investigatii in lumina programului partidului si care au contria,

buit l evidentierea unor ctitori de tarit si voievozi do oaste, la lupta pen-

tru apkarea autonomiei si independentei sau a primei uniri politico a

tkilor romne, au avut in substanta lor faptic pe 1ingi noutatea tflusi un puternic rol edueativ patriotic.
Concomitent s-a acordat at entie, prin studii san rubrici speciale
aniverskii a 30 de ani de la fiturirea Frontului Unie Muncitorese (6/
1974) ; a trei decenii de la victoria asupra fascismului (5/1975), a 40 de
ani de la acordurile antifasciste de la Bilcia, Tebea si Bucaresti (7/1976),
a 55 de ani de la crearea Partidului Comunist Romiln (4/1976).
Revista de istorie" a consacrat un larg spatiu grafic intimpinkii
si aniverskii celei de-a 30-a aniverski a eliberitrii Romniei de sub dominatia fascistil prin studii si comunicki de inaltil tinutil stiintifidi, care a
retlectat atitudinea fermit, angajantit prin care istoriografia romnease5,
a inteles s materializeze aportul cereetkii istorice, subliniind prin aceasta
citeva idei fundamentale.
S-a reliefat insemnittatea de ordin strategic-tactic a insurectiei care
prin desfitsurarea ei victorioas:1 a contribuit in mod decisiv la prilbus,drea
dominatiei hitleriste in Balcani si a deschis pentru ofensiva fortelor cod,litiei antihitleriste o directie strategicil de majorit importantit calea

Durarii.
Considera0, ca eveniment de cotiturii, in de,sfitsurarea celui de-al
&ilea ritzboi mondial si privitii, intr-o perspeeth i europeanA, insurectia
a constituit alaturi de debarcarea aliatit in Normandia si de zdrobi-

toarea infringere a grupului de armate centru" pe frontal de est

unul din cele trei situatii cheie ale anului 1944 care au consfintit e,wul
in acest interval al Germaniei naziste si au grilbit sfirsitul raIzboiului.
In coloanele numerelor 5-8/1974 s-a oglindit combativitatea si
consecventa pozitiei antifasciste a clasei muncitoare din Rominia fortit
socialit care a dat majoritatea combatantilor in lupta impotriva regimului
de dictaturit militaro-fascistit, impotriva infeudarii t,rii intereselor Germaniei hitleriste.
Subliniind rolul P.C.R. in pregittirea insurectiei nationale armate
antifasciste si antiimperialiste, s-a incercat pentru prima oarit in istoriografia neastrit, o reconsiderare criticil a izvoarelor publicate in anii
1944-1947 (articole, reportaje, interviuri, declaratii, discursuri, evocki,
brosuri etc.) care continean referiri si aprecieri asupra imprejurkihr
istorice in care a fost pregrait i infitptuit actul de la 23 August 1944.
In lumina noilor cerinte s-au valorificat materiale de substantil
privind aniverski pe plan mondial sau U.N.E.S.C.O. ca : 50 de ani de la
moartea lui V. I. Lenin, 100 de ani de la moartea lui Jules Michelet,
debarcarea anglo-americanil in Normandia din iunie 1944, 30 de ani de la
crearea Organizatiei Natiunilor Unite, 450 de ani de la moartea lui Thomas
Mintzer, 80 de ani de la moartea lui Friedrich Engels, anal internation
al femeii, 200 de ani de la proclamarea independentei Statelor Unite ale
Americii, momente din crearea si activitatea briglzilor internation-de din

www.dacoromanica.ro

15

REVISTA DE ISTORIE", REALIZARI $1 PERSPECTIVE

213

Spania, a 60-a aniversare a Marii Revolutii Socialiste din Octombrie.

Problemele de istorie universala ocupa o pondere tot mai mare in tematica

revistei atit prin faptul ca ele an devenit o preocupare a multor cercetatori *i cadre didactice cit F,4i in legatura eu elaborarea tratatului de istorie

universala care se afla in plin proces de redactare.

In ultima perioada in coloanele publicatiei s-au valorificat ample
dezbateri referitoare la : premizele *i semnificatiile instaurarii guvernului
dr. Petru Groza la 6 martie 1945 (2/1975) ; Functia politic i educativa
istoriei. Locul acestei discipline in planurile i programele de invatamint
(9/1976) ; Mutatii in viata ideologica In timpul fauririi Partidului Comunist
Roman *i primilor ani ai activitatii sale (10/1976). Ele au relevat noi laturi

*i aspecte ale fenomenului *i perioadei cercetate, au imbog4it cunomterea tiintificii, oferind totodata noi sugestii pentru cercetarea *i adincirea in perspectiva a temelor in discutie, marcind in acela*i timp valentele
educative, patriotice *i ideologice ale disciplinei pe care o slujim cu atita
pasiune.

Pe linia raspindirii cuno*tintelor de istorie in paturi tot mai largi

ale populatiei, a educatiei politice a maselor populare, in anii 1975-1976
revista a publicat un cielu de consultatii in sprijinul propagandi*tilor *i
cursantilor la invatamintul politico-ideologic de partid incadrati la cursul
Principalele momente din istoria patriei, a partidului, a mi*carii democratice *i revolutionare din tara noastra" care ulterior au fost strinse intr-o
bro*urit editata de publicatia noastra. In anii 1976-1977 s-au publicat
in continuare in acela*i scop mai multe documentare care adincind unele
teme majore ale istoriei patriei puteau constitui un ajutor pentru parti-

cipantii hi invatamintul do partid contribuind in felul acesta Ia popu-

larizarea temelor de istorie in activitatea politico-ideologica *i culturaleducat iva.

Anul 1977, cind s-a imphnit un veac de la cucerirea independentei

de stat a Romaniei a produs o eferveseenta creatoare in rindurile intregii
istoriografii romane*ti contemporane. Cadre didactice, cercetatori, muzeografi, activi*ti, istorici militari au scos la lumina, noi marturii, izvoare,
*i documente care sa rememoreze dupa un secol marea epopee a cuceririi
neatirnarii, eroismul osta*ilor no*tri i sacrificiile facute de poporul roman
pentru consfintirea independentei deplinc a Romaniei. Sarbatorirea acestui eveniment de covir*itoare insemnatate pentru istoria patriei a prilejuit
publicarea a numeroase lucrari de istorie economica, sociala, politica,
diplomatica i militara in care autorii valorificind critic operele intocmite
in trecut, folosind noi infoi math culese in arhive *i interpretind in lumina
materialisrindui dialectic *i istoric substanta faptica a acestui moment
hotaritor, au ieuit sa redea o imagine mai cuprinzatoare, explicind mai
profund premizele, desfkurarea *i consecintele acestui act istoric, (Are
sta la baza statului roman independent.

Revista de istorie" a acordat o pondere deosebit, ca niciodata

pina acum, reflectarii acestui moment de referinta publicind in numere
suceesive studii, comunicari, note *i documente care au introdus in circuitul *tiintific noi teze *i idei care au contribuit la reconstituirea, redimensionarea *i intregirea actului de covir*itoare importanta in istoria
nntionala a romanilor. Incawww.dacoromanica.ro
cu doi ani in urma publicatia a tratat la ru-

214

ION APOSTOL

16

brica In intimpinarea Centenarului independentei de stqt a Romaniei"

materiale referitoare la marele eveniment pentru ca in anul jubiliar numarul patru sa fie dedieat in intregime sarbititoririi centenarului, iar primele
trei numere si alte doua, adic 5 i 6 sa eontina rubrici cu studii i comunicari referitoare la 1877.
Sub semnul aeeleiasi aniversari revista a publicat rubrici consacrate
implinirii a TO de ani de la rascoala t5ranilor din 1907 si sarbatoririi a
60 de ani de la luptele de la Marasti, Milr5sesti i Oituz care se inscriu
pe aceeasi traiectorie a con solirii
d independentei, a elil;erarii sociale si
intregirii statului romnesc.
In ulthnii ani Revista de istorie" a publicat numeroase contributii

de Malt nivel stiintific din domeniul istoriei vechi, medii, moderne

contemporane a patriei si universale, de teorie i inetodi a istoriei, de
istoriografie. In legaturiti cu Congresul de tracologie tinut la Bucuresti
in 1976 revista a valorificat mai multe materiale privind originea tracilor,
evolutla cereetarilor tracologice in tara noastra de la inceputuri pina in
zilele noastre, rezultatele si perspectivele acestei reuniuni internationale.
In domeniile istoriei medii si moderne au aparut studii referitoare La situatia taranimii si relatiilor agrare din Virile romane, la caracterul rscoalelor

secuiesti din a doua jumatate a sec. al XVI-lea, de istorie economica,

politick sociala si culturala. In sectorul istoriei contemporane au fost
publicate articole privitoare la perioada interbelica, la, miscarea revolutionara si antifascista din tara noastra, contributii referitoare la relatAile
economice i politice ale Romaniei cu alte state, studii de istorie universala contemporana 9.aan.d.
Mentionam ca o realizare deosebita alcatuirea nr. 1 1978 consacrat
in intregime aniversarii a 60 de ani de viata si a peste 45 de ani de activitate revolutionara a tovarasului Nicolae Ceausescu, secretar general al
Partidului Comunist Roman, presedinte al Republicii Socialiste Romania.

Relevindu-se calitatile deosebite ale secretarului general al parti

dului de cunoscator profund al realitatilor romne;ti si patrunzator spirit
al esentei marxism-leninismului, inarmat cu cunoasterea istoriei tarii,
in contact permanent cu poporul al earui glas stie sa-1 asculte i sa-i inter-

preteze fidel gindurile, personalitate marcanta a lumii contemporane

intr-un prim studiu Omagiu Pre?edintelui Romiiniei se subliniaza insemnatatea operei teoretice si practice ;i aprecierea ei de catre numeroase foruri

stiintifice din tara si de peste hotare. Sint prezentate in studii de largI

respiratie conceptia tovarasului Nicolae Ceausescu asupra rolului politico-

educativ al istoriei cit ;i faptul ca operele sale constituie un indreptar

si stimulent in activitatea istoricilor. Reputati speciali-Ai au analizat
de asemenea problemele fauririi socirtatii socialiste multilateral dezvoltate

in opera teoretica si practica a secretarului general, aportul tovarasului

Nicolae Ceausescu la intarirea unitatii fratesti dintre poporul roman si
nationalit4ile conlocuitoare, contributia sa la dezvoltarea relatiilor externe
ale Romaniei socialiste, la definirea si promovarea conceptului unei noi
ordini economice si politice internationale.

Desigur numeroase alto studii, note si comunicari tratind aspecte

inedite, contributii meritorii la elucidarea problemelor netratate sau
www.dacoromanica.ro

17

REVISTA DE ISTORIE", REALIZARI $1 PERSPECTIVE

215

reluate pe o nota baza documentara impreuna cu partea a doua de critica

si informare stiintifica care au completat sumarul fiecarui numar au

reflectat actualul stadin la care a ajuns cereetarea istorica in tara noastra.

Implinind 30 de ani de la aparitie si trecind din 1974 la o aparitie

lunara, principalul organ de manifestare al istoriografiei romneti 1i

propune, de pe poziiile rnaterialismului istoric, realizarea unor noi obieetive, infaptuirea a noi deziderate ale frontului istoric romlinesc contemporan. Trecerea la 12 numere pe an a presupus pe linga cre,3terea spatiului
grafic i deci largirea posibilitatilor de valorificare si ridicare a nivelului
ealitativ al materialelor publicate pe o baza documentara mult iinbuna-

tittita 0 en noi concluzii teoretice. In contextul actual eind exista mai

multe publieatii de specialitate pe plan national, dar Ci pe plan local,
emd valorificarea rezultatelor cercetarii se concretizeaz in aparitia
numeroase monogratii stiintifice 0 de popularizare, manuale i tratate,
atlase, bibliografii i dictionare de istorie, iar cercetarea a atins un nivel
maintat, principahdui organ de istorie din tara ii revin sarcini deosebite
si importante.

Revista de istorie" Ira trebui sil ramina o publicalde cu un pronuntat caracter teoretic si de aceea ponderea acestor materiale in coloanele revistei trebuie sa creasea simtitor. Pe lingit aparitia editorialelor
prilejuite de noile documente sau materiale cu caracter orientativ, vor fi
necesare alcatuirea de sinteze pe probleme fundamentale ale istoriei noastre, de metodologie si filozofie a istoriei in lumina marxism-leninismului.
Problemele de nietoda i teoria istoriei, de istoriografie vor fi abordate CU
prioritate. Reconsiderarea istoriei, a personalitatilor remarcabile, politiee,
eulturale, Ontifice, eu precadere istorici, din treeutul poporului roman,
a istoriei nationalitatilor conlocuitoare, a tarilor socialiste, a tuturor popoarelor lumii vor sta permanent in atentia Comitetului de redactie. Prezentarea unor filosofi ai istoriei din tara noastra cit si de peste hotare, reconhiderarea tezelor i teoriilor lor in mod critic de pe poziliile inaintate ale
istoriografiei marxiste romnesti vor ocupa un spatiu mai mare in fascicolele publicatiei noastre.
Incurajind aparitia unor studii uneori analitiee de larga respiratie,
iar cu alto ocazii sinteze, de la caz la caz in functie de stadiul cercetarii
in problemele respective, asupra unor epoci cu ample rezonante in istoria
patriei sau universale, ne propunem largirea sferei de cuprindere a istoriei
unor popoare din Asia, Africa, sau America Latina. Evidentierea luptelor
de eliberare nationala i sociala, legaturile, uneori cu vechi tradiii, dintre
poporul nostru si aceste popoare care si-au cistigat independenta eu un
secol si jumatate in urma, dupa al doilea rilzboi mondial sau chiar in deceniile 6 7 ale secolului XX si altele, a caror lupta de eliberare continua,
va constitui unul din obiectivele de perspectiva ale publicatiei noastre.
Revista de istorie" va relua in lumina unor concluzii arheologice
mai noi, pe o baza documentara simtitor largita, probleme fundamentale
sau altele de mai mica importanta, dar cn posibilitati de generalizare,
teme din istoria veche, medic, moderna si contemporana a patriei.

www.dacoromanica.ro

ION APOSTOL

216

18

Voin face loc in paginile revistei noilor metode si tehnici de cercetare, folosirea maternaticii san a computerului care pot confirma sau veni
cu interpretki noi in sprijinul studiului clasic al trecutului.

In perioada la care ne-am referit, revista a publicat atit istorici

consacrati, academicieni, profesori, cadre din cercetare, din nniversitati

care prin experienta si noutatea interpretkilor an oferit noi directii de
investigatie, incurajind totodat/ pe cei care fileeau prirnii pasi in elaborarea
unor materiale, manifestindu-ne Ca o tribuniti de afirmare a tinerilor
cereetAtori, muzeografi, arhivisti, redactori etc.
Ca publicatie reprezentativil alitturi de celelalte periodice de specialitate din tar/ vom acorda important/ euvenitil istorici vechi si strAvechi
a patriei. Va trebui sa. se ia in consideratie rezultatele deosebite obtinute
pe plan mondial unde prin aplicarea metodelor moderne in cercet area arheologiei si antropogenezei s-a ajuns ea inceputul istoriei omenirii sI fie
fixat aproximativ la o perioadil de acum patru milioane si jumAtate de

ani, fat/ de cele don/ milioane la care ne oprisem nu de mult" 21 Se

pare astfel eiti istoria str/veche a patriei, tratatiti in strins/ leg/tur/ cu
istoria zonal/ sau universalci, ar avea inceputuri en mult mai indepktate
ajungind pin*/ la aproximativ douil milioane de ani. Teme de important/
major /. ea renumita eivilizatie material/ si spiritual/ a tracilor din zona
carpato-danubiana, stritmosii directi ai geto-dacior, cultura epocii bronzului pe care triburile tracice au ilustrat-o atit de bine, unde s-au obtinut
deja realizki recunoscute, apoi epoca fierului, constituirea si consolidarea
eomunei primitive pin/ la civilizatia geto-dacii, si romanizarea Daciei,
vor g/si un spatiu corespunzItor in coloanele revistei.
Pornind de la metoda materialismului istoric care releva" c5, exist/
omenesti,
o dezvoltare confirm/ flriti intreruperi in dezvoltarea societItii
cii.,
pe
aceste
trei
decenii
a
dovedit
cereetarea arheologia din ultimele
meleaguri a existat nu nurnai o continuitate, dar si o unitate in divessitate eu particularit/ti zonale. Aceste particularit4i pot intrezki coneluzia c adincimea romanizkii si dlinuirea romanitittii carpato-danubiano-pontice si formarea unui popor unitar si a unei limbi romanice unitare se datora si strIvechiului substrat traco-geto-dae care a fost una din
componentele fundamentale pe ling/ cea roman/ a procesului etnogenezei
romnilor 22.

Avind in vedere c/* generatiile de astAzi pot intelege mai bine mersul
ascendent al societ/tii omenesti pe p/mintul patriei, sensul luptei i sacrificiilor fiteute de strImosi pentru implinirea idealurilor de libertate social/

si nationall, de progres material si spiritual c/ cercetarea trecutului pe

baza coneeptiei materialismului dialectic si istoric oferit poporului nostru
posibilitatea cunoasterii legilor obiective ale dezvoltrii sociale, a coordonatelor fundamentale ale ascensiunii sale pe calea progresului ii civilizatiei, a factorilor care au accelerat sau an frinat procesul autodevenirii
noastre" 23, pornind de la cunoasterea trecutului patriei, pentra valorifi-

21 D. Berciu, Arheologia in serviciul istorici pairlei, In Era socialIsta" anul LIII, nr.
14/1973, p. 26.
22 Ibidem.
23 Tudor Martinescu Un eveniment de cea mat mare insemnalale in lsioria poporului
roman, in Era socialistA", anul LVII, nr. 22,/1977, p. 26.

www.dacoromanica.ro

REVISTA DE ISTORIE", REALIZARI $1 PERSPECTIVE

19

217

carea mostenirii sale progresiste, plenara C.C. al P.C.R. din octombrie

1977 a adoptat hotarirea cu privire Ia aniversarea a 2050 de ani de la
crearea primului stat dac eentralizat si independent 24. In spiritul acestei
hotariri vor trebui intensificate investigatiile tiintif ice, planurile noastre
tematice vor trebui sit oglindeasea mai bine evenimentele petrecute cu
peste 2000 de ani in urmil, continuitatea poporului roman pe aeeste meleag-uri mult framintate ale sud- estului .european, sit valorifiee aspecte
din marea epopee a dacilor lui Burebista si Decebal.

Teme de mare inserunatate ca formarea poporului roman si perioada

premergatoare, intemeierea statelor feudale romanesti, perioada migratiei
popoaxelor care le precede, asa numitul mileniu al tacerii, reluate acum
in lumina noilor izvoare eulese din operele seriitorilor latini si bizantini,
grupate in colectia Fontes Historiae Daeoromanae" care vor aduee noi
argumente in sprijinul formarii si continuitatii poporului nostru in spatiul
carpato-danubian vor fi publieate cu prioritate. Coroborarea datelor din
izvoarele serise en rezultatele sitpaturilor arheologice cu sprijinul altor
stiinte ca geografia istorica, etnografia, lingvistica, toponimia s.a. va aduce
un spor de cunoatere asupra acestei lungi perioade, ceea ce va conduce
la noi concluzii privind relatiile dintre popoarele migratoare i autobtoni 25.
Din ponderea mare pe care o are in programul de cercetare viitoare
medievisticii romanesti problematiea economico-socialit, relatiile dintre
in lumina
stapinii de pamint si titirani cultivatori de-a lungul veaeurilor
programului partidului, a hotaririlor Congresului edueatiei politice i al
culturii socialist e privind rolul si locul taranimii in istoria patriei structura economica a marilor domenii, organizarea fiseala, in evul mediu,
analiza pretului si a comertului in epoca rnedievala poate oferi subiecte

de titluri sau comunieari pentru revista.

Consideram ea inainte ea o monografie sa vada lumina tiparului
sau o teza de doetorat sa fie supusa, diseutlei, capitole sau part i mai impor-

tante din aeestea, aleatuite ea material de sine statator pot fi publicate

intr-o revista sau alta de specialitate pentru a vedea in ce rnasura ele
corespund nivelului actual al cereetaxii eit si pentru a urmari justetea
judecatilor de valoare asupra epoeii si momentului tratat sau a punctelor
de vedere emise.
Putern de asernenea aduce la eunostinta specialistilor si a publicului

aspecte sau parti din cercetarile speciale dedicate rnodului de viatil al

populatiei romanesti in evul mediu, din tematica de dernografie istorica,
consacrate formei si evolutiei luptei de clasa in interior si a trasaturilor
luptei impotriva agresiunilor externe pentru pitstrarea fiintei nationale 26

Difuzarea peste hotare a particularitkilor si diferitelor forme ale

culturii romanesti in evul mediu eit si evolutiei tiparului din tarile romane
in raport cu dezvoltarea lui pe plan european in secolul al XVI-lea consti-

tuie teme care pot fi abordate in paginile revistei.

An asadar mari posibilitati de publicare teme de larg interes in
medievistica romaneasea' de la formarea poporului nostru i a statelor
24 Selnteia", anul XLVII, nr. 10, 1915 din 28 octombrie 1977.
25 $t. Stefineseu, Iteall:dri ,F1 perspective in domeninl medievisticii romrie01, In Studii
si materiale de istorie medic", vol. yr, Edit. Aeaderniel, Bucureti, 1973, p. 16.
26 Ibidem.

www.dacoromanica.ro

218

ION APOSTOL

20

feudale, de la amplele miscari sociale *i lupta desfkurati.16 in decursul

mai multor secole de romani pentru mentinerea independentei, de la
incercarea de centralizare a tarilor romane din 1600 *i mentinere a autonomiei sub dominatia otomana pina la destramarea relatiilor feudale,
aparitia constiintei nationale *i a noilor relatii capitaliste de la sfirsitul
sec. al XVIII-lea *i inceputul secolului al XIX-lea.
o dezbatere mai ampla asupra genezei *i particularitiltilor feudalis-

rnului romanesc in revista credem ar interesa un cerc mai larg de speciali*ti

ti ar constitui poate *i inceputul unor discutii asupra altor teme majore

din istoria patriei noastre.
In ce priveste perioada istoriei moderne consideram ca un sprijin
efectiv ar putea acorda publicatia specialistilor prin reflectarea in pacrbinile sale a unor discutii referitoare la periodizarea epocii. Ne referimla
inceputurile epocii moderne unde se constata mai multe puncte de vcdere
cit i asupra sfirsitului acesteia, iar valorificarea amplei dezbateri care a
avut Mc anul trecut, la Facultatea de istorie cu specialisti din intreaga
VIra, referitor la periodizarea intregii istorii a patriei va fi de bun augur.
Chiar daca in domeniul epocii moderne se resimte necesitatea aleittuirii unor monografii cuprinzatoare privind momente de virf ca 1821,
revolutia de la 1848, infaptuirea unirii din 1859 sau o ampla monografie
a primului razboi mondial coloanele revistei pot fi de folos in pregatirea
acestora, in valorificarea unor noi surse docurnentare, a unor noi concluzii
stiintif ice. Contributii pot fi aduse de asemenea prin adincirea cunostintelor privind dezvoltarea industriei, a comertului, a structurii *i evolutiei
claselor clominante. Dacil in ceea ce priveste istoria politica *i ideologia
mai cu seamil a fortelor inaintate ale epocii moderne s-au obtinut rezultate
meritorii studierea partidelor i gruparilor politice, a compozitiei structurii lor *i mai ales a ideologiei lor si a evolutiei acestora, se cere, totu*i
adincita *i concretizata"27.
In domeniul dezvoltarii culturii, artei *i *tiintei, a contributdei
Romaniei la patrimoniul culturii europene cit *i al asimilarii ei de ciltre
intelectualitatea i poporul roman se pot aduce elemente noi. Realizarile
obtinute pe tarimul scrierii istoriei relatiilor noastre cu popoarele vecine,
influentele reciproce care s-au inregistrat, lupta diplomatica desfkurata de
statul modern roman pentru recunoasterea Unirii, a obtinerii independentei, dezvoltarea raporturilor politice, economice, culturale cu alte popoare pot fi tratate in continuare 28
Nivelul atins de cercetarea tiintificit, aparitia unor monografii,
tratate tot mai documentate, ca rezultate al unor vaste *i minutioase
investigatii cu interpretari originale, necesita consideram noi dezbaterea acelor lucrari prioritare, de importanta nationala alcatuite de colective de speciali*ti. Responsabilitatea care revine autorilor dar i institutiei
sari Institutului de care apartin impun discutarea ei intr-un cerc mai larg
de istorici *i aducerea la cunostinta publicului prin intermediul Revistei
de istorie" a punctelor de vedere emise *i a incheierilor enuntate.
27 Dan Berindei, Un domeniu Inca pu(in explorat din trecutul lrii noastre
modern, In Era socialistV, an LII, nr. 3 II) 1972, p. 98.

Istoria

28 Nicolae Ceau5escu, Expunere cu privire la activitatea politico (deologica si culturaleducatiud de formare a omului nou constructor constieht i de:voila( al soci tufa socialiste multilateral dezuollate si al cornunismului in Romonia, 2 iunie 1976, Lull. polilic.i, Bucure51.1, 1976,
.

p. 61.

www.dacoromanica.ro

.2 1

REVISTA DE ISTORIE", REALIZARI $3 PERSPECTIVE

219

In domeniul istoriei contemporane exigentele sporesc in chip deosebit, iar vastul material documentar pe care istoricul trebuie sa-lparcurga,
determina o munca asidua de depistare, selectare si organizare pentru noi
concluzii tiinifice, pentru prezentarea obiectiva a perioadei sau momentului tratat. Desi aleatuirea istoriei contemporane este in mare parte rodul
istoriografiei marxiste romanesti de dupa al doilea razboi mondial, marcam
faptul ea s-au obtinut realizari importante in acest domeniu. S-au litmurit
aspecte ale istoriei unor momente de yid- ea faurirea unitatii statale din
1918, crearea P.C.R., eroicele lupte ale ceferistilor si petrolistilor din 1933,
miscarea antifascista a maselor populare, pregatirea, organizarea i infap-

tuirea insurectiei din 1944.

Referindu-ne la Marea Unire din 1918 eveniment istoric de importanta crucial in viata poporului nostru, care a dus la realizarea statului
national unitar roman si a deschis calea dezvoltarii unitare a natiunii
noastre" 29 constatam en satisfactie realizarile obtinute de istoriografie
pina in. prezent, privind premizele, desfasurarea si semnificatia acesteia
dar consideram ca se mai pot aduee noutati de natura faptica sau interpretativa cii. aceasta adevarata, piatra de hotar in dezvoltarea Romniei
moderne" 39 poate fi privita mai amplu din punct de vedere al incadrarii
(1 in ansamblul istoriei europene i universale.
Cu prilejul implinirii anul acesta a 60 de ani de la infilptuirea marelului eveniment Revista de istorie" se va stradui s valorifice noi contributii referitoare Ia cercetarea locall si national, cit si de investigatie a
lui in legatura cn lupta celorlalte popoare din centrul si sud-estul european pentru unitate sau desavirsirea unitii4ii statale pentru a demonstra
ea la capatul unui lung proces, cu coborisuri si suisuri, semanat cu jertfe
sacrificii a invins dreptatea popoarelor doritoare sa traiasca libere si
mdependete,
n unite si suverane" 31.
Dacit in domeniul istoriei P.C.R., al miscarii revolutionare si demoeratice s-au discutat si partial rezolvat numeroase probleme, istoria partidelor si a vietii politice, structurile, ideologia i activitatea, grupaxilor
mai mari sau mai mici ce reprezentau clasele dominante intre cele doua
razboaie mondiale au fost tangential si sporadic tratate in revistele de
specialitate san in lucrarile aparute. La fel stau lucrurile In domeniul
politicii externe, al relatiilor internationale cu vecinii sau cu marile puteri
desi au aparut citeva studii si monografii pe aceste teme. In chip deosebit
perioada dictaturii regale a atins un nivel de investio6ntie mai dezvoltat,
prin cele citeva lucrari aparute. Se impune totusi abordarea cu mai multa,
perseverenta a temelor de istorie contemporana privind situatia economica
si sociala, viata politica, interna i externa, activitatea P.S.D. si altor grupari democratice, trecerea la cercetarea dezvoltarii culturii, stiintei 4i
artelor in Romania intre cele doua razboaie mondiale si dupa aceea. Trebuie sit avansam mai rapid in domeniul cercetarii istoriei mai noi a patriei,
construirii socialismului, epocii de mari impliniri a poporului pe toate
planurile, perioadei Congreselor al IX-lea si al X-lea, a societatii socialiste
multilateral dezvoltate.
29 Nicolac Ceau5esco, Romania pedrumuldesavir$irii construcliei socialisle, vol. 3, Edit.
priItiiO Bucurcgi, 1969, p. 705.
3 Ibidem, p. 706.
31 Sler:m Pasco, Cncerirea independenlci rod al lapel seculare a poporului roman, In
.Era sochlista", anul LVII. nr. 9/1977, p. 11.

www.dacoromanica.ro

220

ION APOSTOL

22

tin obiectiv prioritar, de importanta nationala, al frontului istoric

romanese conform hotaririi Comitetului Politic Executiv 32 si Congresului

educatiei politice si al culturii socialiste 33 este aleatuirea celor doua, tratate de Istoria .Romthtiei in 10 volume si de Istoria Unitiersald in 6 volume.

Elaborind Istoria Romdniei va trebui ca istoricii antrenati in aceasta,

ampla si complexa activitate sa adinceasca cercetarea privind toate etapele formarii si dezvoltarii poporului nostru, luptele sale milenare pentru

libertate, dreptate si independenta, privind perioada construirii noii

orinduiri sociale, iar pentru Istoria Universald s ofere specialistilor si

publicului cititor propria noastra viziune asupra desfasurarii procesului

istoric mondial de la inceputuri pina in prezent.
Reflectarea pregatirior pentru serierea eelor doml sinteze monumentale, pregatite si in vederea celui de-al XV-lea Congres mondial al istorieilor care va avea Mc la Bucuresti in 1980, o informare prompt i larga
asupra elaborarii i dezbaterilor in jurul unor parti, capitole san volume
va constitui o sareina importanta a Revistei de istorie, publieatie a sectiei
de istorie si arheologie a Academiei de stiinte sociale si politiee. Re levam
necesitatea sublinierii cu pregnantii, in coloanele revistei, ma cum am procedat i pin& acum, a punctului de vedere al istoriografiei romanesti in
problemele majore ale istoriei Romaniei, atit prin studii si articole lamuritoare care sa, elarifice temele in discutie cit si prin recenzarea en obiee-

tivitate a unor luerari sau materiale aparute in istoriografia straina care

din necunoastere sau in mod tendentios denatureazit sau prezinta in mod
eronat personalitati sau perioade din istoria patriei.
Sint necesare in continuare eforturi pentru prezentarea calatoriilor
de documentare, a schimburior de experienta si a manifestarilor stiintifice
care au loc in taxa i peste hotare, a informarii prompte asupra activitatii
comisiilor mixte ale istoricilor romani cu eei din tlrile socialiste, a aportului

cercetatorilor sau delegatiilor noastre, a relevahi punetelor de vedere al

istoriografiei romnesti in cadrul acestor intilniri, cit si pentru infatisarea izvoarelor i materialelor inedite din arhivele si bibliotecile straine
care pot aduce clarificari asupra multor aspecte din istoria natiunii
noastre.
Prezentarea rnajoritatii dezbaterilor, a problematicii variate care
exista in planurile Academiei de stiinte sociale i politiee, a centrelor
institutelor de cercetare, a catedrelor universitare, a muzeelor i arhivelor din tara este o datorie a redactiei noastre. Publicarea programelor
analitiee, a cursurilor de istorie de la facultati si licee, a recenzarii unor

cursuri aparute la tipografiile universitatilor sau manuale aparute in

Editura didactica si pedagogicil in lumina ultimelor realizari ale istoriografiei romanesti ar avea menirea s contribuie la imbunatatirea si eompletarea bor.
Improspatarea permanenta a rubricilor Recenzii", Revista revis-

telor", Insemnari" si Buletin bibliografic" care urmeaza sa prezinte

metodic si la zi" variata si bogata activitate editoriala in domeniul nostru de specialitate, va constitui o sarcina deosebita a coleetivului redrtc32 Scinteia", anul XLIV, nr. 10,163 din 24 aprilie 1975.
33 Nicolae Ceat4escu, Cu privire la activitatea polilico-ideologic si cultural educativii d.
formare a oznului nou, constructor constient qi devotat al sociehifit soda/isle multilateral dezvol-

late si a comunisrnulut in Roninia, p. 67.

www.dacoromanica.ro

REVISTA DE ISTORIE", REALIZAR/ SI PERSPECTIVE

23

991

tional. Aceste rubrici care au un important rol ea instrumente de lucru

pentru speciali.,ti pot insemna totodata un bun prilej de apreciere a valorii

autentice a cartilor prezentate, de discutare a punctelor de vedere enuntate san de criticare a lucrarilor mai putin realizate, a piirtilor nereusite,
au reluarea sub alta form i titlu a unor teme valorificate anterior.
Acumulind in decursul celor trei decenii o experienta folositoare,
luind in consideratie atit realizarile cit i lipsurile, neimplinirile, largind
cercul colaboratorilor en cadre din cercetare, faculti4i si seoli din intreaga
(ara care s-au dovedit pasionati in studierea trecutulni ne propunem in
eontMuare
in lumina hotaririlor Congresului al XI-lea, al programului
partidului valorificarea Ia un nivel superior a noilor cercetari, evidentierea metodologiei marxiste, a teoriei si filosofiei istoriei, informarea si
eritica stiintifica corecta asupra amplului program editorial in domeniul
istoriografiei noastre.
APERQU GENERAL DES PRINCIPALES PUBLICATIONS

ROUMAINES D'HISTOIRE. REVISTA DE ISTORIE"

RALISATIONS ET PERSPECTIVES LORS DE SON
30-e ANNIVERSAIRE
RstiAtt

L'tude passe en revue les publications roumaines d'histoire depuis

Arhiva Romaneasca" (Les Archives Roumaines) de M. Kogalniceanu
(1840) et Magazin istoric pentru Dacia" (Magazin historique pour la
Dacie) de Nicolae Balcescu jusqu'a Revista istoriciV (La Revue historique) de Nicolae Iorga et Revista istorica romna" (La Revue historique roumaine) qui ont illustre l'activit des spcialistes de ce domaine
pendant la priode de l'entre-deux-guerres. On fait des appreciations
uccintes sur leurs orientations, sur leur role dans la creation d'coles
d'histoire ainsi que sur leur contribution au dveloppement de Phistoriographie roumaine.
On accorde une attention spciale aux conditions dans lesquelles
1 paru la revue Studii" (Etudes), Factuelle Revista de istorie" (Revue
d'histoire), celles de mutations conomiques, politiques et sociales importantes qui ont eu lieu en Roumanie apres 1944, de creation d'une culture
nouvelle socialiste apres 1948.
Aprs avoir releve les tapes parcourues par cette publication representative de l'historiographie roumaine contemporaine, de mme que ses
succes et ses lacunes, l'etude s'arrte a la thematique de la dernire decennie, oil, a la lumire des nouvelles orientations du IX-e Congres,
l'on a obtenu des realisations importantes dans la creation de rubriques
et la publication de numros consacrs a des moments dcisifs on a des
personnalits marquantes de l'histoire de la patrie et de l'histoire universelle.

On souligne les objectifs prioritaires de la revue, en tant que publication de la section d'histoire et d'archologie de l'Acadmie des sciences
sociales et politiques, sur le plan du dveloppement plus avant de l'historiographieroumaine,de l'laboration des traits d'histoire de la Roumanie,
d'histoire universelle, de mme que les tches qui lui incombent en vile
du XV-e Congres mondial des historiens de 1980 qui aura lieu a Bucarest.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

RELATIILE ROMANO-BELGIENE INTRE 1859-1878

DE

AUREL FIL IMON

Cu prilejul vizitei in Romania a regelui Bodouin al Belgiei, tovarkul

Nicolae Ceausescu arata ca. intre popoarele noastre au existat din cele
mai vechi timpuri legdturi de prietenie, bazate pe dorinta sincera de
colaborare, pe stima i respect reciproc"1. Afirmatia se bazeaza pe realitatea istorica, pe faptul c inceputul relatiilor intre cele doua popoare
este departe de tunpurile noastre, iar evolutia lor a fost intr-o continua si
evidenta a scensiune.
Relatiile romano-belgiene sint atestate documentar in seeolele
XIV XVI, atunei chid intre orase belgiene i orase rornanesti se faceau

intense schimburi comerciale 2 Ele n-au putut continua insa in acelasi

ritm datorita ocupatiei straine, cunoscuta de ambele popoare. In anul
1830 Belgia s-a eliberat, prin revolutie, de oeupatia straina, ceea ce i-a
permis sa dea relatiilor sale eu Romania o alta forma. Prin eonsulatele
stabilite in prineipalele orase romanesti, Galati si Bueuresti 3, la care se
adauga mai tirziu i altele, s-a dat o prima forma organizata i cea mai convenabila, acestor relatii. Totodata a inceput i actiunea de modificare a
caracterului lor, din relatii economice si culturale ele tind sa devina treptat

relatli cu un proiluntat aspect politic. In acest sens se poate remarea o

activitate diplomatica deosebita a Belgiei. Situatia ei de stat independent
i-a permis sa actioneze si sa aiba initiative. Au rezultat de aici, atit stabilirea unei bune retele consulare, cit si dezvoltarea schimburilor comereiale.

Cu toata aceasta activitate, ar fi gresit sa se inteleaga ca numai

Belgia era interesata in aeeste relatii. Desi depindeau de Poarta otomand,

Principatele, cereurile politice, si-au adus contributia, cu fortele lor de
atunei, la dezvoltarea acestor relatii. Este suficient de amintit aici simpatia de care se bucura Belgia in tarile romane, faptul ca despre revolutia
ei se vorbea ea de un exempla demn de urmat.
Contributia prtii romane Ia dezvoltarea relatiilor eu Belgia a fost
mai evidenta in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Aceasta a fost
1 Selnteia, XLV1, 10620, din 12 octombrie 1976.
2 Vezi, S. Goldenberg, Comer/al. Produclia si consumul de postai; in Wile romdne (sec.
XIV prima jumalale a sccolului al XV II-lea ), In Studii, 21, nr. 5, 1971.
3 Am respeetat ordinea eronologieS a deschiderii consulatelor. Vezi, Reprezenlanlele diplomalice ale Romaniei, Vol. 1, Bueuresti, 1967, p. 284-300. A. Filirnon, Stabilirea consulalelor
belgiene in Romania In Analele Univ. Al. I. Cuza", Iai, T. XVII, Istorie, 1971, fase: 2,

p. 225-231.

.,REVISTA DE 1STORIE", Tom 31, Nr. 2, p. 223-239, 1978

www.dacoromanica.ro

994

AUREL FILIMON

o consecintil firease'a a marilor evenimente care au avut loc in istoria

thU noastre : Unirea i proclamarea independentei. Urmarea iinediat

a acestora a fost sporirea rolului diplomatiei romAneti pe toate planurile,

o evidentil participare la dezvoltarea relatiilor romcmo-belgiene, fapt pe
care dorim s-1 prezentArn in articolul de faVa.
Tema n-a constituit, ping, acum, obiectul unui studiu special, dei
problemele care s-au pus in acest cadru meritl atentie din eel putin doure
motive. In primul rind, pentru c5, diplomatia ronanit i-a N,cut simtit
prezenta, in cadrul relatiilor dintre cele dou
ri, intr-o manierit nemaiintilnita. In al doilea rind, pentru ca este interesant modul cmn partea
belgiana a analizat aceste mari evenimente din istoria Romaniei i consecintele lor in cadrul acestor relatii.
Subieetul ridic citeva probleme do documentare. In mod normal,
cind se trateazA o asemenea problemti, trebuie s5, se facil apel la documentele diplomatice emanate din cancelariile ambelor state. Existg insA, in

eazul de fatg, unele dificultki generate de situatia in care se gilseau

Principatele. Lipsa unui aparat diplomatic specializat, cu preoeupAri
numai pentru relatiile cu Belgia, cel putin la nivelul consulatelor, este
marcatA de lipsa de documente diplomatice in arhivele noastre. In schimb,
activitatea diplomatic:1 a partenerei, desf5,uratl in alte conditii, ale unei

tgri independente, este reflectaa

in numArul mare de documente

aflate in arhivele sale. In aceast'a situatie apelul la documentele belgiene

se impune Vitra, a avea ins5; posibilitatea coroborrii cu cele romaneti,
pentru intreaga perioadA tratatit. Dealtfel, analiza documentelor diplomatiee belgiene, fAcute i eu alte prilejuri, ne-a convins de modul obiectiv de prezentare a situatiei din Principate. Departe insa de noi intentia
de a pleda pentru IndepArtarea coroborArii. Ne gIndiin insd ca', in situatia
ei de stat mic i neutru, Belgia mm avea interese politice deosebite, ceea
ce ne face s credem in prezentarea mult mai aproape de realitate a tuturor evenimentelor. Aceasta cu atit mai mult cu cit este vorba de relatiile
directe, de luarea unor decizii eu consecinte mai largi, ceea ce nu se putea
face Lira cunoaterea exactA a situatiei.

Deci, lipsa unor documente diplomatice rornaneti cu referiri la

subject situeaz`a documentele belgiene pe primul loc, ele fiMd sursa docu-

mentaril principa15, a articolului de fatti.

Aa cum am afirmat mai sus, Unirea i Independenta, evenimente

en multiple i reale consecinte pentru evolutia ulterioaril a Romniei, au
contribuit direct la modificarea caracterului i dezvoltarea relatiilor cu
Belgia. Evident, intre consecintele unuia i a celuilalt eveniment exista
deosebiri de principii qi de modalitAti de a pune i rezolva problemele,
ceea ce presupune o tratare diferentiatA.
Ineeputul acestor modific6ri ii au originea in perioada de preg6tire
a actului de la 24 ianuarie 1859. In toiul evenimentelor, analizate cu mult5,
atentie de cAtre diplomatia belgiadd, pentru relatiile dintre cele dou'l tri

s-au pus citeva probleme de importantl deosebit-a.

Atit cercurile politico cit i opinia publie4 belgiang, au cunoscut,
inainte de 24 ianuarie, ideile Unirii. Prin L'toile du Danube", care a

www.dacoromanica.ro

RELATIILE ROMANO-BELGIENE INTRE 1859-1878

225

al:4ra la Bruxelles din anul 1856, erau cunoscute ideile i dorinta romanilor
de a crea un stat national. De asemenea, presa belgiana unele ziare
primind informatii si din surse guvernamentale (cazul lui L'Independance
beige")
a informat pe larg cititorii despre aspiratiile romamilor, contribuind la apropierea intre cele doua popoare. Se creeaz'a' astfel o logatura
intima mai strinsii, pentru c un popor care si-a cistigat independenta ti
fiinta sa nationala pe cale revolutionara nu poate privi decit cu simpatie
actiuni asemanatoare ale unui aIt popor. Si dacit avem in vedere c acest

popor facea parte din ginta 1atin, legatura pare si mai strinsa.

Pregatirea Unirii a preocupat in mod deosebit i diplomatia belgiana.

Numarul mare de documente, referitoare la acest eveniment, reliefeaza
cit se poate de bine un anurne interes. Pentru aceasta au pledat in primul
rind bunele relatii existente pina atuuci intro Belgia si Principate in
anul 1858 ea ocupa local al IV-lea in comertul nostru extern 4 cit si
posibilitatea dezvoltarii lor in viitor. Cu alte cuvinte, am putea spune
ca este un merit al guvernului belgian ca, nu s-a multurnit numai cu inregistrarea evenimentelor, ci a faeut o analiza temeinica din care au rezultat
conchizii interesante.

Analizate prin prisma relatiilor existente si a interesului pentru

acestea, rapoartele diplomatice belgiene 5 pun in lumina, atit posibilitatea

dezvoltarii acestora, pe noi baze, cit si a raporturilor Belgiei cu intreaga
zona sud-est europeana. in aeest sens, merita remarcata observatia consulului belgian de la Bucuresti acceptata de guvern care spunea c.

problema Principatelor dunarene are dupa, ultimele evenimente (raz-

boiul Crimeei n.n.A.F.) o mai mare importanta i destinul politic al

a cestei tari exercit o mare influenta asupra relatiilor comerciale europene"4.

Pregatirea Unirii a evidentiat i inceputul unei activitati, de un fel

deosebit, a diplomatiei romane. Desi neoficiale, actiunile de acest fel
au avut valoarea lor in cadrul relatiilor en Belgia. In acest sens, trebuie
remareata, mai Intl, atitudinea oamenilor politici ai vremii fat*/ de aceasta

lard, pe care cei mai multi o simpatizau si vedeau in ea un model de

organizare viitoare a Romaniei. In acest timp o asemenea actiune a preocupat pe multi, iar unii, dintre cei care pregateau Unirea i erau adeptii
printului strain, au vazut in Flip de Flandra omul potrivit pentru realizarea acestei viitoare organizari.
Simpatia Rita de Belgia, din considerentele mentionate, la care se

pot adauga si altele, s-a manifestat de mai multe ori. in mod cu totul
deosebit s-a manifestat cu prilejul vizitei in Principate a ambasadorului

belgian la Constantinopol, Blondeel. Sosit la Bucuresti in decembrie 1856,

el a fost primit cu multa atentie. La sosire

consulul Poumay

raporta din Bucuresti

Excelenta sa a fost primit cu multa atentie i eeea

4 Archives du Ministere des Affaires Etrangeres et du Commerce Exterieur dela Belgique

(in continuare Arch. M.A.E.B.) Dos. 988, Bapoartele pc anii 1856, 1857 si 1858. Vezi si A. Filimon, Schimburile comerciale Intre Belgia si Principatek romeme, In Analele Univ. Al. 1. CUM",

Istnrie, III, T. XIX, 1973, fasc. 1.

5 Uncle docurnente diplomatice belgiene au fost publicate si de noi. Vezi. A. Filimon,

Documente diplomatice belgiene despre Unirea Principatclor, in Revista de Istorie", T.29,
nr. 1, 1974.
Arch. M.A.E.B. Correspondancc Politique Legations-Boumanie, T.I. (1852-1856),
doc. 27 august 1855.

www.dacoromanica.ro

AUREL FILIMON

996

ce este mai semnificativ (a fost primit n.n.A.F.) chiar de eatre Printul

Caimacam si de ministrii sai, de marea boierime si de sefii tuturor partidelor politice"7.
Discutiile purtate de Blondeel n-au fost consemnate toate. In timpul

vizitei se stie insa ca el a stabilit legaturi i contacte cu numeroase cercuri si persoane"8. Toate acestea i-au permis crearea unei imagini de ansamblu asupra situatiei de aici. De notat insa ca el n-a facut recomandari
politice, iusista doar asupra redeschiderii consulatului de la Galati, care

fusese mutat in anul 1842 la Bucuresti, i asupra infiintarii unui consulat la

Braila 9. Argumenta aceasta prin re1aii1e comerciale existente intre cele doua
tari care, in cea mai mare parte, se faceau prin porturile de la Dunare. Pe de
alta parte, nu poate fi neglijat i un alt fapt. Bun diplomat si bun cunoscator
at situatiei din Principate, Blondeel n-a scapat din vedere momentul favorabil1 care se oferea pentru dezvoltarea relatiilor cu Principatele i intr-o

alta forma nu numai comerciald.

Situatia Principatelor, in anul 1856, nu permitea o actiune ampla
din partea diplomatiei si a cercurilor politice. Oferirea tronului lui Filip
de Flandra, in aim! 1857, a fost insa cea mai elocventa, dovada a simpatiei
de care se bucura Belgia la noi.

Infaptuirea act ului de la 24 ianuarie 1859 a marcat o cotitura radicala

in.cadrul relatiilor dintre Romania si Belgia. La aceasta si-au adus o con-

tributie esentiala ambele partenere, prin aetiuni care merita atentia

cuvenit.

Un prim si important act a fost cel din 13 februarie 1859 prin care
Belgia a ridicat consulatul din Bucuresti la rangul de Consulat general cu

jurisdictie asupra ambelor principate. Guvernul belgian n-a dat prea

multe explicatii privind hotarirea sa. In nota din 28 februarie 1859,
adresata consulului de la Galati si vice-consulului de la Braila se spunea

doar ea experienta a demonstrat necesitatea acestei masuri".

Hotarirea guvernului de la Bruxelles are, dupa parerea noastra, o

dubl semnificatie. In primul rind, credem ca prin aceasta Belgia a recunoscut Unirea i pe Al. I. Cuza, intrucit acreditarea diplomatului sau pe
linga domnitor dep'asea granitele vechilor reguli stabilite de Poarta pentru
diplomatii straini. In al doilea rind, a fost modificat, de acum, caracterul
relatiilor cu Principatele. Experienta la care se referea nota nu putea sa
fie numai de natura, comerciala. Dealtfel, urmarita prin prisma actiunilor
mai vechi, ale diplomatiei belgiene, prin statisticile comerciale, care mentioneaza o sporire a numarului de vase belgiene in porturile romanesti
de la 4 cite erau in 1839 la 9 in 1858 si mentinerea unei medii anuale de
7 Ibidem, doc. 255. Vezi si D. A. Sturdza, Ade si documenle relative la istoria renasterit
Romantei, vol. V, Bucuresti, 1890, p. 1079, depesa din 9 iunie 1857. Pentru amilnunte privind
activitatea lui Blondeel vezi foarte documentatul studiu, Gh. Platon. Le diplomat beige Edouard
Blondeel Van Cuelebroeck dans les Principauts roumaines (1856-1857), In Revue Roumaine

d'Histoire", T. XVI, nr. 1, 1977, p. 43-66.

8 Gh. Platon, Nicolae Sulu si Unirea Principatelor, In Analele Univ. Al. I. Cuza",
Iasi, Istorie, III, T. XVIII. 1972, fasc. 1, p. 62.
9 Arch. M.A.E.B. Correspondance... Roumanic, T. JJ, (1858-1860), doc. 216 si 217.

10 J. Poumay rernarca si el cS nu existil nici o indoial5 asupra simpatiei natiunii romAne

fatil de Belgia". Doc. 197.

11 Arch. M.A.E.B. Dos. 989, T.I, doc. 195.

www.dacoromanica.ro

RELATIILE ROMANO-BELGIENE /NTRE 1859-1878

227

20000 de florini 12 la exportul pe piata romaneasca, hotarirea este si mai

mult justificat. Existau deci interese deosebite ea relatiile cu Princi-

patele sa fie cit mai bune.

Dupa realizarea Unirii, chid activitatea diplomatiei a fost pusa pe

noi haze de catre Al. I. Cuza, eind se poate vorbi de o diplomatic

romaneasca, unitara i oficiala, eu activitate neintrerupta"13, contributia Principatelor la dezvoltarea relatiilor cu Belgia este un fapt i mai
evident. Sub conducerea directa a domnitorului si din initiativa lui fapt
subliniat de foarte multe ori de documentele diplomatice belgiene au
fost discutate, prin intermediul consulatului de la Bucuresti, ehestiuni
de interes reciproc. Este pentru prima data cind intre Principate i Belgia

se discuta in acest mod, de la egal la egal.

Dintre problemele discutate s-au detasat doul. In primul rind, a

lost diNeutata o problema financiara. Recunoscindu-1 pe Jacques Poumay

ea bun specialist in acest domeniu 14, Cuza i s-a adresat lui in momentul

and a inceput sa se preocupe de organizarea finantelor Principatelor

finite. Se va dovedi insa ea nu aeesta a fost singurul motiv. Intre Cuza

Poumay au fost purtate discutii mai ample in vederea incheierii unui

imprumut extern pe piata belgiana.
Problem* aceasta a fost considerata deosebit de serioas, motiv
pentru care a fost raportata la Bruxelles cu foarte multe amanunte. Mai

multe rapoarte, din anul 1839, au prezentat sub diferite aspecte atit chestiunea financiara propriu-zisa cit i situatia din Principate. Din aceasta
se poate deduce optiunea lui J. Poumay pentru rezolvarea ei, cit si raporturile foarte bune dintre el si domnitor.
In anul 1839 guvernul belgian n-a dat nici un raspuns. Cind a fost
rehiatit discutia, in anul 1864, s-a dat un ritspuns negativ, din motive
legate direct de titi1atia internationala', atunci izbucnind razboiul prusoaustro-danez, care a fost in atentia speciala a Belgiei. Tergiversarea raspunsului n-a avut la baza, deci, considerente de alt ordin. Din analiza
faeuta de guvernul belgian a situatiei Principatelor, mai ales a situatiei
internationale, s-a desprins cu claritate ideea c problema financiara
depaea aspectul strict economic. Aceasta se vede, dealtfel, chiar din rapoartele consulului de la Bucuresti, care sublinia de nenumdrate ori ea
domnitorul Cuza urmdreste mai mult decit simpla unire. Martor ocular
al evenimentelor din Principate, urmarindu-i c1i mare atentie reformele,
politica interna si externa, consulul Poumay 11 prezenta pe domnitor ca
pe un om al noului, omul care vrea s scoata tara din vechea ei stare de
dependenta. Or, aceasta insemna opunere fata de marile puteri, fata de
hotaririle luate de ele, fapt care nu era farg, consecinte. Se pare ca tocmai
la aceste consecinte s-a gindit guvernul belgian, punind in balanta situatia
Belgiei, de stat mic i neutru, cu simpatia fata de Unire i cu situatia
internationala de ansamblu.

" Ibidem, Dos. 992, T.I, Rapoartele consulare pentru perioada 1840-1859. Vezi gi

C. Buse, Comerful exterior prin Gatall sub regimul de porlo-franc (1837 1883), Edit. Acad.
R.S.R., Bucuresti, 1976.
" D. Berindei, Din inceputurile di plomafici romdneoti moderne, Edit. politic:1, Bucuresti,
1965, p. 138.
" J. Poumav a fost numit consul al Belgiei In anul 1852. El venise Insa cu mult timp
Inainte In Moldova, uncle s-a ocupat de afaceri financiare. L. Boicu, Austria oi Principatele
romdne in vremea ra-boiului Crimeii (1853 1856), Edit. Acad. R.S.R., Bucuresti, 1972, p. 303.

www.dacoromanica.ro

228

AUREL FIL1MON

is

S-ar putea foarte bine ea in anul 1859 i in anii urmatori, rezolvarea

problemei financiare sa fi depins in mare parte si de o alta chestiune. 0,
va demonstra cea de-a doua problema discutata direct intre Cuza si consulul belgian. Din initiativa 3linisterului de Externe al Belgiei, Inca din
anul stabilirii consulatului de la Bucureti (1842), s-a discutat i problema.
desehiderii a Inca doua consulate la Iasi si Craiova. Dupa 24 ianuarie 1859,.
dar mai ales dupa infiintarea Consulatului general de la Bucure,ti, Minis-

terul de Externe belgian a reluat proiectul respectiv. Ca o prima necesitate, acum, era considerat consulatul de la Iasi. In acest sens, Poumay
a primit sarcina de a studia situatia si a face recomandarile de rigoare..
In ziva de 16 februarie 1859, la numai trei zile dupa ridicarea Ia rangut
de consul general, el raporta la Bruxelles o prima constatare. Dupa parerea lui, deschiderea acestui consulat era o necesitate de prim ordin..
9/Este foarte urgent se spunea in raport sa ne gindim la Iasi, intrucit
nu avem pe nimeni aeolo (persoana oficiala n.n.A.F.) si raporturile noastreen aceasta parte (a Prineipatelor n.n.A.F.) tind sa se dezvolte din zi In zi'"5._

Necesitatea consulatului n-a fost motivata numai prin stadiut

existent al raporturilor econornice. Subliniind inca o data ca Principatele

au intrat pe un drum non" si ca ele Tor sa se degajeze de toate necazurile
pricinuite de diversele ocupatii militare"16, se aveau in vedere perspectivele
relatiilor dintre cele doul tan. Tocmai de aceea, proiectul belgian a fost
prezentat domnitorului in cadrul unei intrevederi a acestuia cu diplomatul
belgian.

In urma discutiilor, care au fost prietenesti ca intotdeauna, Poumay

a raportat la Bruxelles cu mare satisfactie, acordul domnului la propunerea.

facuta. Printul Cuza mi-a spus Ca i-ar fi foarte agreabil daca un agent

belgian ar fi numit la Iasi" 17. Din raportul diplomatului belgian nu reiese

daca att fost stabilite, in cadrul intrevederii sau mai tirziu, detaliile tehnice
ale infiintarii consulatului. Se stie insa ca guvernul belgian a prirnit cu
mare satisfactie cele anuntate de la Bucuresti i a trecut imediat la stabilirea masurilor care se impuneau. Din pacate, consulatul n-a putut fi deschis.
decit in anul 187118, motivele aminarii fiind de ordin financiar 19, guvernut
neprimind aprobarea fondurilor necesare functionarii consulatului.
Cele doua probleme, chiar daca au ramas nerezolvate, din motive care
n-au depins numai de vointa celor ce le-au ridicat, au evidentiat interesul
pentru modificarea cursului relatiior. De asemenea, au fost tot mai evidente
tendintele Belgiei de a avea relatii directe cu Principatele, ceea ce inseamna,
o evaluare exacta si corecta a actului de la 24 ianuarie 1859. Faptul c.

problemele respective au fost discutate cu domnitorul si ca s-a tinut

cont de opinia acestuia, este dovada recunoasterii noii stari a Tarilor
romane, a insusirii ideii c Unirea a insemnat inceputul unui non drum
in istoria Romaniei.
15 Arch. M.A.E.B. Dos. 992, doc. 49. Raportul evidentiazA dczvoltarea economica a

orapflui 1ai, cu date concrete mai ales pentru comert.

26 Ibidem.

Ibidem, doc. 50.

lbidem, Dos. 994, doc. din 3 august 1874.

29 Proiectul guvernului a fost prezentat Camerei reprezentantilor In anul 1859. A fast
respins pe motiv de cheltuieli suplimentare. S-a cerut Ins5 extinderen jurisdictiei consulatulu"
de la Galati i l s-a acceptat.

www.dacoromanica.ro

RELATIILE ROMANO-BELGIENE INTRE 1859-1873

'7

229

Ultima Principatelor a avut o mare importanta si pentru relatiile

cconomice dintre cele doua tari, creindu-se posibilitatea pentru dezvoltarea,

in primul rind, a schimburilor cornerciale. Eapoartele trimise de catre

diplornatii belgieni, in special cele ale consulului de la Galati si ale viceconsulului de la Braila, au atras atentda asupra mutatiior intervenite in

cadrul comertului rornnesc dupa 24 ianuarie 20 In acelasi timp, negustorii belgieni, cu precadere cei din Anvers, prin intermediul camerelor de

comert, s-au relent de multe ori la importanta schimburilor pe care

Ic facem cu Principatele prin porturile Galati si Braila" 21 Din aceste

considerente ei au cerut instituirea unei linii directe si permanente intre

Anvers si Galati. Prin infiintarea acestei linii, in anul 1859, numitrul vasebor sub pavilion belgian, sosite la Galati si Braila, a crescut de la 9, cite
.erau in 1858, la 12 in anul 1859 22.
Priu toate evenhnentele care au avut Mc in anul 1859, din care se
a emareil, mai strinsa apropiere intre cele douit partenere, diplomatica

t;1 economica, s-au ereat toate conditiile necesare intensificarii schimburior

comerciale. Fatil, de anii trecuti 23, s-au inregistrat salturi valorice deose-

bite, atit Ia importul din Principate, cit si la export. In acest an numai,

negustorii belgieni au adus pe piata Principatelor, conform statisticior
lor, 175 733 kile zahar rafinat, 92 667 kile zahar pudra, 795 bucilti stela,

242 148 kile fier si una lada en anne 24 i au cumparat de aici 248 160 kile
de cereale 25.
Dacit avem in vedere numai aceste date, se poate afirma c exista

o anumita reciprocitate de interese mult sporita fata de anii trecuti. Pe

de alta parte, se poate spune e i Principatele Ii aduc o contributie mai
4,ubstantiala la dezvoltarea acestor schimburi. Interesul mai ales pentru

comertul cu cereale, masurile luate de Cuza prin reformele sale au facilitat

megustorilor belgieni toate conditiile pentru activitatea Mr. Prin intensificaTea vinzarii acestor produse catre negustorii belgieni s-au creat conditii
pentru comertul de tranzit. Datorita acestora, portul Anvers a devenit
Inca de acurn un antrepozit al cerealelor romaneti, intermediarul pentru

reviuzarea griului si orzului" 26, in alte parti ale Europei.

Din pacate intensitatea comertului nu s-a mentinut la acelasi nivel
an anii care au urmat. Datorita concurentei marilor state capitaliste,
Belgia a fost nevoita sa-si reglementeze relatiile pe baza unor tratate
comerciale 27 prin care a cautat sa-si asigure comertul sau. Departe de noi
gindul de a vedea in aceste tratate altceva si de a le evalua pentru comertul

general al Belgiei. Vom spune doar ci pentru comertul cu tara noastra,

20 Consulul de la Gala ti se referea la intensificarea schimburilor comerciale a Principe-

telor, la politica economicd a lui Cuza, care era favorabild dezvoltdrii comertului". Arch.
311.A.E.B. Dos. 992, Tome II, doc. 20 si 28.
Ibidem, doc. 1.
n Ibidem, doc. 28.
23 Vezi A. Filimon, Schiniburile comerciale ... In Analele Univ. Al. I. Cuza", Iasi,
storie, III, T. XIX, 1973.
" Arch. 111.A.E.B. Dos. 992, Tome II, doc. 28.
211

Ibidem. Sint cuprinse In calcul numai cerealele riimase In Belgia.

25 C. Buse, op. cit., p. 109.
22 Au fost Incheiate urnultoarele tratate : 1 mai 1861 cii Franta, 28 iunie 1862 cu Spania
28 martie 1863 cu Zollverein-ul, 9 aprilie 1863 cu Italia, 12 mai 1863 cu Glenda, 20 mai 1863 cu
S.U.A. Vezi, S. van de Weyer, Histoire des relations extdrieurs depths 1830, In Patria Belgica
tome II, Bruxelles, 1878, p. 358.
25

www.dacoromanica.ro

230

AUREL FILMION

care nu putea incheia un asemenea tratat datorita dependentei sale fata

de Poarta, ele n-au avut efecte pozitive. In acest sens, mentionam tratatul
din 20 mai 1863 incheiat eu S.U.A. prin care cerealele americane au fost
admise pe piata belgiana 28. Fara Indoial c cerealele romane*ti n-au

putut concura en cele americane, dar mentionarea lor in rapoartele consulilor

chiar i fara datele statistice de rigoare ne permite s credem in continuarea vinzrii lor pe piata belgianit, chiar *i in cantitati mai mici. Esential

ramine faptul c relatiile nu s-au intrerupt. Dealtfel, ace1eaF,4i rapoarte

mentioneaza i venirea in continuare, la Galati i Braila, a unor vase
sub pavilion belgian.
Scaderea intensitatii schimburilor comerciale n-a afectat relatiile
de ansamblu intre cele doua tari. Din cele prezentate se poate vedea
modificarea survenita prin care comertul nu mai era singura modalitate
de manifestare a relatiilor dintre ele. Inca din timpul pregatirii Unirii.
dar mai ales dupit realizarea acesteia, activitatea diplomAilor belgieni,
acreditati in tara noastra, nu se mai rezuma nici ea numai la probleme
strict economice. Consulul Paumay mai ales, unul dintre strinii adepth
ai Unirii i prieten al poporului roman, a facut totul pentru ca relatiile
politice sit primeze. Dupit cum spunea, el se bucura de mare incredere
simpatie din partea domnitorului. Era unul dintre diplomatii straint
cu care oamenii politici ai vremii an discutat multe probleme de interes
reciproc. Din rapoartele sale, in care sint prezentate evenimentele vieth
politice din Principate, in timpul domniei lui Cuza, se poate deduce striadania lui de a nu in*ela pe cei care aveau ineredere in el. Datorita lui,
pe toata perioada anilor 1859-1866 relatiile cu Belgia s-au dezvoltat.
S-a dovedit prin aceasta ca ridicarea consulatului din Bucureti la rangul
de consulat general a corespuns imei anumite necesitati i unui anumit
interes, din partea guvernului belgian, pentru aceste relatii.
Din considerente de acest gen a fast urmitrit i viata politica internii,
din ultimii ani de domnie ai lui Cuza. 0 mare importanta a fost acordata

insa demisiei domnitorului, cautindu-se, in primul rind, evaluarea consecin-

telor pentru relatiile dintre cele doua tari.

Anuntata la Bruxelles in zina de 11 februarie 1h66, abdicarea a

produs einotie guvernului belgian i cercurilor politice. Spat iul nu permite

o prezentare in detaliu a acestei probleme i a modului cum a lost apreciat
evenimentul in toata, complexitatea lui. Remarcam doar interesul deosebit,

cum am spus mai sus, vazut prin prisma relatiilor dintre cele douil tan.
Din documentele diplomatice belgiene se desprinde clar intentia de a nu
intrerupe, in nici un caz, relatiile cu Principatele. Toata lumea politica,
in primul rind cei mai bine avizati, erau insil de acord ca vor interveni
elemente noi peste care nu se va putea trece chiar foarte u,or.
Un element non a fost intentia manifestata a cercurilor polit ice romane*ti de a-i oferi tronul, din non, lui Fi lip de Flandra. In rapoartele sale
din 11 i 12 februarie 1866, consulul Belgiei de la Bucureti informa despre

intentiile acestor cercuri. La 11 februarie el scria ca in acest moment

28 In anul 1858 Belgia a decretat libertatca completa a comertului de tran/it pentru

cereale. Ea devenea astfel un important We de patrundere In Europa a cerealelor americane
Prin aceast lege volumul comertului ei cu cereale a sporit la 9,82% In until 1861 si apoi la
16,400, In anul 1868. Vezi, S. Cape Iles, Le volume du commerce exirieure de la Belgique.
1830 1913, Bruxelles f. an, p. 246.

www.dacoromanica.ro

RELATIILE ROMANO-BELGIENE INTRE 1859-1848

(gra trei dupa amiaza

231

n.aut.) deputatii ( ? !) smt reuniti pentru a aproba

dispoziille care trebuiesc luate. Am fost asigurat de diverse pdrti cit,

Camera va proclama pe A.S.R. contele de Flandra ea rege ( ? !) al Romaniei"20. 0 zi mai tirziu raporta ca Filip de Flandra a fost ales domnitor
al Principatelor unite"30. Totodata anunta guvernul situ ca o delegatie
a fost aleasa special pentru a merge la Bruxelles spre a-i oferi A.S. coroana
Principat elor" 31.

E ceptind folosirea termenului de rege, consulul belgian n-a gresit

cii nimic si face dovada unei bune cunoasteri a problemei. Cercurile politice romanesti fapt recunoscut de catre I.C. Bratianu si C.A. Rosetti32
s-au gindit din nou la contele de Flandra dorind si de data aceasta
poate mai mult decit in 1857 sa dea titrii o organizare asemanatoare cu
a Belgiei si sa salveze Unirea. De altfel, insusi ratiunea pledoariei lui Poumay pentru printul strain n-a pledat special pentru printul belgian
(la aceeasi. Pentru el un asemenea print reprezenta garantia mentinerii
lmitatii celor douit Principate.
Fara indoiala ea un mare rol in cadrul proiectelor de aducere a unui

print strain la tronul Principatelor a avut simpatia fata de Belgia. Nu

s-ar putea spune insa cu exactitate care este raportul dintre aceasta simpatie 5i relatiile dintre cele doua itri. Dupa cum nu s-ar putea raspunde daca
elatiile ar fi fost mai bune, sau mai putin bune, in cazul acceptarii.
Evista o singura certitudine si anume plasarea Belgiei, prin propunerea
lacuta, mtr-o situatie mai delicata decit in 1857. Documentele diplomatice
nu sint prea edificatoare in a prezenta cu detalii parerile regelui, a guvernului i a oamenilor politici influenti fata de aceasta chestiune. Se cunosc

msa uncle date privind interesul fata de ceea ce s-a intimplat in continuare i fata de reactia pe plan international. Din urmarirea, mai ales a
situatiei internationale, a atitudinii marilor puteri fata de Principate, la
care h-a adaugat i pregatirea diplomatica intensa a razboiului pruso, ustriac, Belgia a inteles ca era nevoie de multa prudentit. Din informatiile

primite de la diplomatii sai, guvernul i regele (de data aceasta multe

apoarte an fost prezentate si regelui) an stabilit ca situatia era mult prea
o omplicata. Analizind toate acestea pfin prisma situatiei deosebite a
Belgiei, a neutralitatii ei, la 26 februarie, in numele contelui de Flandra,
in in ambasada de la Paris, guvernul belgian a raspuns negativ33.
Raspunsul Belgiei a creat, este adevarat, o anumitit deruta, dar n-a
modificat cu nimic fondul general al Mat iilor romano belgiene. La Bruxelles
29 Arch. M.A.E.B. Correspondance... Routnanie, T. 11(1861-1870), doe.
3 Ibidem. doe. 49.
31

17.

I bidem.

32 Vezi declaratiile lui I. C. BrAtianu si C. A. Rosetti RomAnul", 7 februarie si 2 2a

)artie 1869.

33 Arch. M.A.E.B. Correspondance... Roumanie, T. 11 (1861-1870) doc. 49 si 50.

in rspunsul guvernului belgian se spunea Le comte dc Flandre part pour Rome ; son voyage

aait decide depuk longtemps et toutes les dispositions (sont) pris. Son Altesse Royale ne
croit pas pouvoire accepter l'offre si flateux du peuple (? I) roumain, dont elle est cependent
fort reconnaissante et dont lc Roi aussi est extrmment touch. Sa Majeste et son Auguste
Fri!re, feront toujours de voeux pour le bonheur et la prosperit des Principautes". Se confirmA
prin aceasta ccle spuse de T. V. Riker Filip de Flandra a refuzat categoric tronul Inainte de
a pleca din Bruxelles" (Gum s-a infdpluit Romdnia. Sludiul unci probleme inicrna(ionale, Bucuresti, f.an, p. 627.)

www.dacoromanica.ro

232

AUREL FILIMON

101

s-a dorit foarte mult ea relatiile stabilite sa continue in aceeasi

maniera si chiar au continuat. Singura problema mai deosebita a fost cererea guvernului roman, sugeratil, de printul Carol, din anul 1867, ca.

J. Poumay sa fie inlocuit din functia de consul general la Bucuresti34_

Aceasta n-a fost motivata in nici un fel. Se pare ea la originea ei a stat
dorinta unora dintre aceia cu care a discutat Poumay problema aducerii
la tron a lui Filip de Flandra. S-ar putea, de asemenea, ca si Carol, in

masura in care a cunoscut unele amanunte, s fi cerut cu insistenta inlocuirea. Dealtfel, trebuie spus ca, asa cum rezulta din rapoartele sale, Poumay
nu 1-a agreat deloc pe Carol.
Problema respectiva n-a constituit insa un motiv de rupere a rela-

tiilor. La 24 decembrie 1868 Belgia 1-a numit la Bucuresti pe Pitters,

Stiegart35. Odata cu aceasta s-arezolvat situatia neplacuta. Cu ocazia prezen-

tarii scrisorior de acreditare printului Carol, s-a vazut clar c ambele

parti au cautat sii treaca peste cele intimplate, subliniindu-se, si cu acest

prilej, c, raporturile existente si re1aiile industriale si comerciale cares-au stabilit asa de ferice intre ambele tari nu vor inceta a se extinde in
interesul reciproc"36.
Cele afirmate aveau la baza o realitate concreta, interesele reciproce
pentru relatiile economice cit i simpatia de care se bucura Belgia si dupa
1866. In perioada imediat urmatoare detronarii lui Cuza, ea a continuat
sa fie un exemplu de organizare din care s-au inspirat oamenii politici ai
vremii37. De asemenea, scolile sale erau cautate de tineri romani. La
Bruxelles, Liege si Anvers, multi dintre acestia s-au format ca specialisti
in diferite domenii38.
Avind in vedere ansamblul general al relatillor dintre cele doua taxi
am putea spune ca in anii care au mmat dupit 1868 relatiile dintre ele
au cunoscut o si mai mare dezvoltare. Citeva fapte deosebite intarese
aceasta afirmatie. In primul rind, crearea agentiei diplomatice belgiene de.
la Bucuresti, in anul 1870, va marca nu numai dezvoltarea de care vorbeam ci si o cotitura radicala. Crearea acestei agentii, care facea parter
din planul mai vechi al guvernului belgian de largire a retelei sale consulare si de reprezentare in Romania, a fost prima mare dovada a intentiei
de a da valente noi relatiilor dintre cele doua tali, a recunoasterii deschise
si oficiale a necesitatii specializarii oficiilor diplornatice de la noi din tara_
In al doilea rind, pin crearea consulatelor de la Iasi si Craiova36, in anul
34 Arch. M.A.E.B. Dos. 989, T.I, doc. 237.
36 Ibidem, doc. 239. intirzierea s-a datorat negasirii personnel potrivite. La Inceput
a fost numit D'Egremont, fostul consul general la Smirna. S-a revenit foarte repede asupra
acestei numiri.
36 Ibidem, doc. 82. Vezi i, Reprezenlankle diplomalice ale Romaniei vol. I, p. 288
37 Vezi, Conslilulia, legca elecloral i organizalia judecaloreased a Belgici, traducere de.
Teodor Veisa, Iasi, 1857. C. C. Angelescu, Un jurist moldooean ullai, Teodor Veisa, Bucuresti,.
1938. D. lonescu, Gh. Tutui i Gh. Matei, Dezvollarea conslilulionald a slainlui roman, EdittiintificL Bucuresti, 1957.
" C. Angelescu, Sludenft romani In strainalale. Universilalea din 13ruxelles, in Studii
Si

cercetari istorice", 1943, vol. XVIII, p. 119-126. Pentru perioada la care ne referim cab

mai reprezentativ elev roman al scolilor belgiene a lost Vasile Conta. Vezi, Ana Conta-Kerenbach, Biografia lui Vasile Conla, Iasi, 1916.

39 Arch. M.A.E.B. Dos. 994 decretul din 3 august 1874 si Dos. 991 decretul din 2j,
august 1874. Vezi si A. Filimon, Stabillrea consulaiclor belgiene in Romania.

www.dacoromanica.ro

11

RELATIILE ROWIANO-BELGIENE INTRE 1859-1878

233

1874, reteaua consular:a belgiana va cuprinde principalele orme romneti,

,ceea ce este Inca o dovada a interesului fata de bunul mers al acestor

relatii.
La baza acestor decizii au stat, fara indoiala, ratiuni diferite. Au
primat i acum ratiunile economice, fara a se neglija insa rnutatiile poli-

tice. Dacil in perioada anilor 1865-1870 statisticile belgiene nu mai ofera

date prea sigure privind valoarea comertului, mentionindu-se numai numarul de vase belgiene i straine care au incarcat marfuri de la Galati i
Braila pentru. Anvers, nu se poate crede ca valoarea acestor schimburi ar
fi scazut foarte mult. Se poate admite, aa cum am spus, doar o scadere
de intensitate care pare fireasc i normala in relatiile dintre doua tan.
Dupa 1870 statisticile demonstreaza, cu date sigure, sporirea volu-

mului schimburilor dintre Belgia i Romania. Fata de perioada anior

trecuti, pe piata romaneasc5, au apiirut marfuri belgiene de o mai mare
varietate. Primul loc 11 detinea tot sticla, urmata de zahar, amidon ti

produse textile". Pina in anul 1875 exportul acestor produse in Vara noastra

a atins cele mai inalte cote". Alaturi de acestea au lost aduse insa i multe

produse noi : vagoane i ine de tramvai, anne i ma;ini pentru utilarea

fabricior de zahar. In anul 1875 valoarea totala a acestora depMea suma
de 1 300 000 de franci". Peste numai un an valoarea totala a exportului
belgian in Romania s-a ridicat la suma de 2 173 000 de franci, ceea ce

reprezinta o crqtere, nu numai fatit de anul 1873 ci i fata de toti anii

precedent i"".
Prin aceste valori, in importul Romaniei, din anul 1876, Belgia ocupa

locul al VI-lea, ceea ce ar insemna o dare inapoi. S-ar parea basil ca nu

acesta era locul ei. Explicatia ne-o ofera vice-consulul de la Braila care
2,r5.ta c5 cea mai mare parte a marfurilor de provenienta belgiana, veneau
pe la Viena, s-au transbordau la Londra, sau veneau pe la AmsterdamConstantinopol, de undo erau reexpediate prin vapoarele companiei
Lloyd. Cele care veneau pe la Viena erau declarate la vama ca provenind
din Austria, iar cele de la Londra ca provenind din Anglia"". Dealtfel,
aceasta se va vedea i din insistenta cu care diplomatii acreditati la noi
"am. cerut restabilirea liniei de vapoare Anvers-Galati", principala cauz5, a
diminudrii i durabilitatii acestor relate".
45 Arch. M.A.E.B. Dos. 991, doc. din 29 iunie 1874.
41 Ibidem, Dos. 2750, doc. 11. partea a Il-a. Statisticile indicS urmfitoarele date :
cticl = 50 000 bucAti, atnidon = valoarc 180 00 de franci, draperii i mdtase = 200 000 de
Iranci i zahr = 20 000 de kilograme.
42 Ibidem.

" Ibidem, doc. 114 bis (anexa). Din suma total de 2 175 000 de franci, 600 000 fr.
ereprezenta valoarea armelor, 300 000 fr. sinelc si vagoanele si 400 000 fr. masinile pentru
labrica de la Chitila. Restul erau diferite alte marfuri.
Pentru mArfurile aduse la Galati, shit mentionate urmatoarele cantitati : 14 lazi cu
.otel (6 751 kg), 625 lazi atnidon (22 060 kg), 375 lSzi lumlnri (6 440 kg), 200 barili ciment,
1414 barili tier forjat, 269 colete fierArie (14 368 kg), 650 barili cuie, 3 249 colete materiale
pentru Sascut (720 193 kg), 14 lAzi cu pate alitnentar, 1 lad ornamente bisericesti, 1 colet cu
ttesSturi, 34 lazi cu sticlA, 5 471 ltizi cu sticlttrie (6 961 kg), 25 barili zinc. (CantitAtile In kg
-shit din aceeasi sursil.)

" Ibidem.

45 Ibidem.

www.dacoromanica.ro

12

AUREL FILIMON

234

Din cele spuse se poate lesne deduce ca valoarea marfurilor de provenienta belgiana sosite in Romania, in anul 1876, era mult mai mare.
In ce prive*te importul belgian din tara noastra situatia statistic*/
este 0 mai putin clara. Lipsa unui consulat romanesc in Belgia ne priveazai
de o situatie exacta a vinzarilor de produse de Ia noi in aceasta tara.
*tim ins& ca Belgia cumpara cereale din Romania. Nu t;,tim cantitatile,
intrucit cea mai mare parte a acestora era incarcata pe vase straine cu
destinatia Anvers. Nu 0,im, de asemenea, dacci acestea erau vindute in
Belgia sau erau reexpediate in alte parti. Merita ins de notat, ceea ce
diplomatii belgieni au recunoscut, Ca negustorii din aceasta tara erau interesati pentru cerealele i produsele anirnaliere de provenienta romarreasca.
Intensificarea schimburilor comerciale intre Romania i Belgia s-a
facut intr-un moment deosebit. Dupii cum se ;;tie, incepind cu deceniul
al VIII-lea al secolului al XIX-lea, Romania a intrat i mai serios, deschis,
pe calea obtinerii independentei. In cadrul acestei pregatiri, relatiile cu
alte state, mai ales cele comerciale, au avut importanta lor recunoscuta.
Prin modificarile survenite in cadrul politicii economice, prin tratatele
comerciale incheiate in perioada anilor 1875-1877, s-a realizat o prima
parte a programului de ci0igare a independentei depline. In aceste actiuni
se incadreaza, organic i relatiile cu Belgia.
Tendintele de independenta ale Romaniei au fost sesizate i apreciate,
de diplomatia belgiana, cu mult timp inainte de anul 1877. Inca din anul
1859, consulul Poumay arata ca Unirea este realizata de o mare adunare
populara care dispretuiWe toate drepturile de suzeranitate"46. In anul
1874, Ministrul de Externe al Belgiei, contele d'Aspremont de Lynden,
recunotea ca independenta Romaniei era o problema deloc simpla ci una
care ar putea avea serioase consecinte"47. El avea in vedere, in primul rind,
consecintele pentru relatiile dintre cele doua tari.
Urmarind evenhnentele, premergatoare proclamarii independent e
Orli noastre, diplomatia belgiana i-a format parerile din care se desprind

citeva idei edificatoare pentru a demonstra i o anumita simpatie cu

cauza romanilor. Astfel, agentul diplomatic de la Bucure0i, J. Jooris,
un fin i atent observator al evenimentelor, sublinia complexitatea fenomenului. Intre altele mentiona ca aspiratiile Romaniei spre independenta
completa i nerabdarea de a sfrima legaturile de vasalitate ce o leaga
de Turcia, corespund pe deplin dorintei nationale i sint aspiratii legitime"48. Mai mult decit atit, se considera sosit momentul ea marile
puteri sa indemne Turcia sa asculte de vocea ratiunii 0 a dreptatii"49,
acordind independenta Romaniei.
Evident, diplomatii belgieni au evaluat consecintele independentei
tarii noastre prin prisma relatiilor cu tara lor. Aceasta, pentru el era de
ateptat, mai mult decit dupa realizarea Unirii, sa aiba loc modificari
46 Ibidem, Dos. 992 T. I, doc. 9 Iebruaric 18.59.
47 Ibidem, Correspondance... Romanic, T. IV
48 Ibidern, doc. 81.

" Ibidetn.

(1871-1874), doc. 64.

www.dacoromanica.ro

13

RELATIILE ROMANO-BELGIENE INTRE 1859-1878

235

care s5, perrnitil o dezvoltare pe alte planuri a acestor relatii. Nu se poate

trece insA cu vederea peste atitudinea diplomatilor, care exprina in fond
,atitudinea unei tAri care a fAcut eforturi pentru obtinerea i recunoasterea
independentei sale. Aceasta asemAnare intre cele doul tari Monti
pentru prima dath de ca,tre Jooris 50 era un element de apropiere ii

nu unul dintre cele mai putin importante.

In preajma obtinerii independentei trii noastre, problemele care se

puneau in cadrul relatiilor sale cu Belgia erau cu totul deosebite, fata de
perioadele trecute, profilindu-se si mai bine semnele modificgrii caracterului acestora si a rolului crescut al diplomatiei rornnesti. Prima noutate
a fost tendinta fireasc i obiectiva a Roma'niei de a reglementa schimburile
comerciale i cu Belgia pe baza unui tratat direct. Initiativa a pornit

din partea guvernului roman si facea parte din actiunile de scoatere a

comertului de sub autoritatea si prevederile tratatelor incheiate de Poarta

otomana cu alte state. In acest sens, agentul diplomatic al Belgiei nota,
ca fapt deosebit, aceasta manifestare a Romaniei de a nu mai recunoaste
tratatele incheiate de Poarta, tratate care fusesera deja profund modificate prin rrasuri de legislatie interna"54 i atrAgea atentia guvernului sau

asupra a ceea ce avea s urmeze.

Analizate, in contextul general al situatiei de atunci, toate aceste

actiuni au fost privite de diplomatia belgianA ea o neeesitate economic*
care A, permit dezvoltarea unei industrii nationale autohtone"52, ea o
forma de manifestare a independentei economice.
Tratatul dintre Romania si Austro-Ungarirt, din anul 1875, a edificat si mai mult, guvernul belgian, asupra acestor tendinte. La incheierea
acestuia se stia precis e nu se mai puneau numai probleme economice.
Pe de alta parte, se crea i convingerea mai ferma asupra neeesitgtii
reglernentarii pe baze noi a relatiilor dintre cele doua tari.
La inceputul anului 1876, prin agentul diplomatic de la Bucuresti,
J. Hooricx, guvernul roman a explieat ofieial noile sale intentii. Cu
acest prilej, Belgia a fost invitata% s incheie o conventie comereiala err
tara noastr pe baza principiilor conventiei cu Austro-Ungaria"53. In
virtutea acestor principii, guvernul roman a facut urmatoarele propuneri :
a) pentru cornert tratamentul reciproc al natiunii celei mai favorizate,
b) pentru cetAtenii de origine belgiana sau roman* tratamentul de egalitate in raport cu impozitele si obligatiile de orice naturd, c) avantajele
speciale acordate Austro-Ungariei pentru comertul de frontier* ea stat
limitrof, nu vor fi acordate si Belgiei, d) aceasta intelegere este provizorie
si va fi incheiata pe baza declaratiilor care vor fi sehimbate intre cele
doua guverne si are forta obligatorie ping, la 30 aprilie 187754.

Declaratia guvernului roman, din care a retinut atentia in mod

special punctul d, a fost analizata, in cadrul unei sedinte a cabinetului
belgian. Cu acest prilej a fost analizat situatia generala a comertului
6 Ibidem. Referindu-se la situatta Orli noastre spunea Intre allele cri i s-a creat, dupii
tratatul de la Paris, o situatie asemiinfitoare cu a Belgiei.
" Ibidem, doc. 73.
52 Ibidern, doe. 98 si 101.

63 Ibidem, Dos. 2750, doe. 939 si anexa 82. Dos. 2013, doc. din 24 mai
a ugust 1876.
" Ibidem, Dos. 2750, doc. 45 anexa si Dos. 2013, doe. din 15 august 1876.

www.dacoromanica.ro

si

15

236

AUREL FILIMON

14

cu Romania si atitudinea altor tari fata de noua ei politica economicaIn prirnul caz, au fost discutate si cererile camerelor de comert de a nu
se pierde din vedere avantajele comertului belgian"55, atit in ce privea

comertul cu tara noastra, cit si cel cu alte state din aceasta parte a
Europei. In privinta atitudinii altor state s-a retinut ideea el unele 56 erau

dispuse sg discute cu Romania, ceea ce a fost considerat incurajator,

pentru Belgia, si nu putea fi scapat din vedere.
La 17 iulie 1876, consulul belgian a inminat Ministerului de externe
rgspunsul guvernului sau. Desi era redactat intr-o manierg generala57,
nota guvernului belgian deschidea perspective bune pentru viitoarele
tratative cu guvernul roman.
Ping la sfirsitul anului 1876 tratativele n-au avansat prea mult din
cauza unor nepotriviri de vederi asupra duratei conventiei, cit si din
cauza unor probleme, de alta natura, care preocupau guvernul roman.
Pe de alta parte, s-a simtit foarte acuta lipsa unui diplomat roman acreditat in capitala Belgiei.
La inceputul anului 1877, cind si alte tgri si-au reglementat schimburile comerciale cu tara noastriti pe bazg de tratate directe 58, guvernul
belgian a urgentat tratativele. Discutiile dintre M. Mitilineu, secretarul
general al Ministerului de externe, si J. Hooricx au evidentiat intentia
de a incheia cit mai repede aceste tratative. In ziva de 1 martie 1877,
in cadrul ultimei intilniri, pe aceasta' tema, intre cei doi diplomati au
fost stabilite detaliile tehnice ale conventiei. In aceeasi zi, Hooricx raporta
c'a' guvernul roman este gata sa admitg, in cazul ratificgrii, toate observatiile pe care Belgia le considera convenabile"56.
Semnatit la 14 martie 187760, conventia comerciarg (prima de acest

fel intre Romania si Belgia) a fost bine primita de catre negustori, in

primul rind 61. Dealtfel, datele statistice, mult mai precise decit in anii

trecuti, demonstreaza o crestere substantiala a valorii schimburilor. Pina

la 31 decembrie 1877 pe piata romaneasca au venit marfuri belgiene in
valoare de 2 895 000 de franci. Totodata, navigatia vaselor sub pavilion
belgian, prin restabilirea liniei Anvers-Dunare, a revenit la conditiile
apreciate normale 62.
" Ibidem, Dos. 2730, doc. 36.
56 Hooricx a anuntat cA Franta, Rusia, Germania si Grecia si-au manifestat intentiile
de a discuta cu guvernul roman". El cerea guvernului sau sa se grabeasca pentru ca si comertul belgian sa se gaseascd pe picior de egalitate cu a celorlalte natiuni". Doc. 36 bis.
57 Ibidem, doc. 40 anexa 1. Nota era o declaratie de intentie. Textual se spunea Anime
du desir de voir la commerce belga plath sur un pied d'egaliti avec celui des autres nations,
le gouvernement du Roi, mon Auguste Souverain, me charge de vous manifester son dsir de
conclure une convention commerciale avec la Roumanie".
56 Isloria Rometniet, vol. IV, Edit. Academiei, Bucuresti, 1964, p. 479.
5 Arch. M.A.E.B. Dos. 2750, doc. 91 si 92.
6 Camera si Senatul Belgiei au ratificat-o In ziva de 26 mai. Doc. 105 si 106.
61 Ziarul L'Indpendance beige" a publicat In luna februarie 1877 mai multe note spe-

ciale prin care se cerea urgentarea tratativelor cu Romania.

62 Circulatia vaselor belgiene la Dunare, Intre anii 1871-1876, conform statisticilor
consulatului de la Galati se prezenta astfel : 1871 = 1 vas (1 022 tone), 1872-1873 = 7 vase
(4 054 tone), 1874 = 10 vase (12 089 tone), 1875 = 7 vase (6 801 tone), 1876 = 3 vase (2 964 t).

Arch. M.A.E.B. Dos 2750, doc. 93 si anexa din 8 iunie 1877.

www.dacoromanica.ro

15

RELATIILE ROMANO-BELGIENE INTRE 1859-1878

237

Reglementarea relatiilor economice a fost apreciata si de catre

cele doua guverne. Era insa ingrijorator ea, la 31 decembrie 1877, conventia

expira. Din acest motiv, la 7 septembrie 1877, guvernul roman, prin

M. Kogalniceanu, a remis agentului diplomatic al Belgiei o nota prin care

a propus incheierea uneinoi conventii ca fiind in interesul ambelor parti"63.
Belgia a raspuns la 21 septembrie, dindu-si acordul pentru inceperea
noilor tratative. Guvernul regal se mentiona in Aspunsul dat a
primit cu foarte mare interes nota i o examineaza cu atentie pentru a se
ajunge la o fericita inte1egere"64.
Tratativele, purtate tot la Bucuresti, au inceput imediat. Din cauza

situatiei speciale a Romfiniei, determinata de participarea ei la razboi,

n-a fost posibila desfasurarea normala a acestora. Singura chestiune

notabila a fost prelungirea conventiei existente ping, la 12 februarie 1878

ti acordarea unor noi scutiri Tamale pentru produsele belgiene. De asemenea, Ministerul de externe al Belgiei a notificat hotarirea guvernului
c toate produsele romanesti de export cerealele in special erau
scutite de mice fel de taxe vamale la intrarea i iesirea din Belgia"65.

La inceputul anului 1878 problema incheierii unei noi conventii

comerciale a preocupat din nou, in alte conditii, ambele guverne. In
timpul intrevederii, din ziva de 22 ianuarie, Hooricx i-a inminat lui Kogal-

niceanu nota guvernului su prin care se anunta intentia de a incepe

tratativele i se solicitau in acest sens reduceri varnale si pentru alte
produse decit cele prevazute pina acum 66. In aceeasi zi se raporta la

Bruxelles acordul de principiu al guvernului roman. Cabinetul princiar

remarea Hooricx nu se pare di n-ar accepta propunerile belgiene"67
mentiona insa dorinta ea (Hooricx) sa primeaseI puteri depline pentru
semnarea noului tratat"68.
In urma aprobarii date si a noilor instructiuni primite in luna februarie a anului 1878, Hooricx s-a intilnit de mai multe ori cu Kogalniceanu.
In timpul audientei din 10 februarie au fost prezentate din nou cererile
guvernului belgian pentru noi reduceri vamale. S-a inteles ins*/ c situatia
nu era propice pentru coutinuarea tratativelor. Ministrul (Kogalniceanu)
scria Hooricx era preocupat de afaceri politiee, ceea ce m-a deter-

minat 0, nu mai insist"66.

63 Ibidem, doc. 117.

" Ibidem, doe. 118 si 119 bis anexa.

65 Ministerul de Externe al Belgiei estima valoarea griului importat din Romania la
suma de 140-150 milioane de franci. Dos. 2750, 11, doe. 6 anexa C (Este cuprins i comertul
de tranzit).
" Belgia a cerut urmatoarele reduceri : sine de cale ferata = 1,20 lei In loc de 1,75 Id,
bandaje de fier
1,25 lei In loc de 1,90 lei, fier brut = 2,90 lei In loc de 5 lei, fier forjat =
3 lei In loc de 4 lei, cuie dc fier = 5 lei In loc de 8 lei, sticla = 3 lei in loc de 6,50 Id,
lurtie de tipar 10 lei In loc de 19 lei, cutite ordinare = 30 lei in loc de 100 ki, bugii de
stearina
18 lei In loc de 29 lei, ciocolata = 19 lei In loc de 20 lei, fire de tot felul = 39 lei
In loc de 70 lei, MA de bumbac = 12 sau 13 lei in loc de 21 lei, tesaturi de tot felul = 30 lei
In We de 55 Id. Doc. 6 anexa A si D.
" Ibidem, doc. 9.
68 Ibidem, doc. 10.
6
Ibidem, doc. 16.

www.dacoromanica.ro

RELATIILE ROMANO-BELGIENE INTRE 180-1878

238

16

Cu toata situatia delicata in care se afla Romania, la 19 februarie

s-a raspuns la Rota belgiana. Cu acest prilej se mentioneaza intentia
de a acorda Belgiei regimul vamal acordat Gerrnaniei"", aceasta fiind o
noutate. La 12 martie s-a dat un raspuns si mai complet prin care erau
admise propunerile cabinetului de la Bruxelles, precizindu-se si dorinta
de a fi inserate in noul tratat articolele XIII, XIV si XV din tratatul
cu Germania relative la taxarea unor marfuri in anumite orase. De
asemenea, se propunea Ca durata tratatului sa fie de 7 ani si nu de 10,
cum a propus Belgia, din dorinta subliniata ca toate tratatele sa expire
l aceeasi data". Cu acelasi prilej, s-a promis ca daca tratatul cu
Germania va fi ratificat inainte de semnarea celui cu Belgia, modificdrile aduse prin el vor fi inserate si in acesta"72.
In principiu, au fost stabilite deci aproape toate detaliile noului
tratat, ambele parti declarindu-se de acord cu ele. Dar, din motive care

n-au depins de ele, tratatul n-a fost semnat in anul 1878. Ambele
partenere s-au resemnat in fata situatiei si au reglementat relatiile dintre
ele, in functie de aceasta, prin prelungirea cu Inca un an a conventiei
din 1877. Solutia a lost tin compromis, care a raspuns insa unei necesitati i dorintei celor doua guverne de a dezvolta relatiile bune existente
pina acum. Din aceste motive prelungirea conventiei a lost considerata

un adevarat succes. Diplomatia ambelor state a inteles exact situatia

creata i s-a preocupat pentru gasirea celor mai brine metode de rezolvare
a problemelor i, in spiritul unei perfecte intelegeri, le-a grisit. Pe baza
celor stabilite relatiile dintre cele doua tan, schimburile comerciale in

mod deosebit, au continuat sa se dezvolte.

Tratativele economice romano-belgiene, din anul 1878, au incheiat
o etapa, importanta a relatiilor dintre cele doua tali, in secolul al XIX-lea.

Cuprinsa intre anii 1859-1878, aceasta etapa, pe

ling*/ evenimentele

deosebit de importante din istoria tarii noastre, a pus si citeva probleme

pentru relatiile sale cu Belgia. Prin problernatica lor, prin modul de desfaurare, relatiile dintre cele doua taxi an demonstrat si ele eforturile diplomatiei romanesti de a activa detasat de Poarta otomana, pentru obtinerea
independentei politice. Totodata, este evidentiat modul de evolutie al
acestor relatii, faptul ca in aceasta perioada, desi Ii pastreaza importanta,
nu mai putea fi vorba numai de relatii economice sau culturale. Rela-

tiilor politice, prin tot ceea ce s-a facut, dar mai ales prin tratativele

directe, li s-au deschis perspective noi la baza ciirora vor sta cele stabilite
ac um.
7 Ibidem, doc. 17.
71 Ibidem, doc. 18, 19 si 23.
72 Ibidem, doc. 19 si 23. Au fost acceptale urmAloarele reduceri : sine de cale feratA

In loc de 1,75 lei, bandaje de tier = 1,45 lei In loc de 1,90 lei, sticlA si oglinhi
5 lei In loc de 6,50 lei, IesAturi 15 lei in loc de 55 lei. Nu au fost admise reducerile vamale pentru stearinA i hIrtie. Aceasta pentru cd RomAnia spunea consulul belgian de la
1,25 lei

Bucuresti

doreste sS stabileascfi fabrici dc hirtie i stearinA pc solul ei si nu va admite degre-

vAri la aceste articole".

www.dacoromanica.ro

AUREL FILIMON

17

939

LES RELATIONS ROIIMANO-BELGES ENTRE 1858-1878

RESUM17::

Prenant comme limites chronologiques de l'tude les deux moments

fondamentaux de l'histoire moderne de la Roumanie, l'auteur examine

l'volution des rapports politico-diplomatiques entre l'Etat roumain
nouvellement cr et le royaume de la Belgique.
La position favorable de la Belgique envers l'Union des Principauts et le cours constant des relations mutuelles relve l'auteur
ont contribu a la creation d'un climat de dtente et de cooperation rcipro qu ement avantageu se.

Le dveloppement du rseau consulaire belge dans notre pays pendant les annes qui ont suivi le rgne du prince Cuza, de meme qu'une
sCrie de contacts d'ordre conomique ont permis une intensification des
rapports et une diffusion favorable de la cause roumaine en Occident.
Dans la dernire partie de PCtude on analyse les pour-parlers cono-

miques roumano-belges (1878), leurs effets immdiates de rnme que

l'importance gulls ont prsent pour l'volution du commerce extrieur
roumain durant la priode mentionne.

www.dacoromanica.ro
5 - C. 7727

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTII PRIVIND INCEPUTURILE ARMATEI

ROMANE MODERNE (1812-1830)
DE

DOR INA N. RUSU

La sfiritul secolului al XVIII-lea i la ineeputul celui urmgtor, ca

urmare a proeesului reformator de degajare a Orilor romne de perimatele structuri feudale i de scoatere a lor de sub dominatia strAinl,

reorganizarea otirilor pAmintene i aezarea lor pe baze moderne devenise o necesitate obiectivg. Este ceea ce George Adrian va sublinia mai
tirziu : Credinta cii natiunea noastri nu-si va putea dobindi niciodatl
libertatea decit pnin puterea armelor trebne a se inridaeina i a se intari
in inima fieertrui roman care voiqte seAparea patriei"1-. Infaptuirea
largului program social i national cerut de statornicirea noii orinduiri
impunea crearea unei forte armate capabili sit apere fruntariile de dileritele incitleiiri, si poata contribui, la momentul oportun, la realizarea
independentei i unitatii poporului roman. Prezenta armatei asigura,
dealtfel, claselor dominante din Wile rom'ane instrumentul de coercitie

necesar chiar in conditiile unei apasatoare dominatii striine, oferea un

element de siguranta in calea deselor incursiuni de pradg pornite din

Mara granitelor, reprezenta, in acelai timp, un factor important in efortul

de pastrare a acelui statut de autonomie de care beneficiau i acum tarile
romilne. Iata de ce, primele decenii ale secolului al XIX-lea an reprezentat perioada unei inveiTmate lupte pentru realizarea unuia din cele mai
arziltoare deziderate : reorganizarea, pe baze moderne, a otirii pa"mintene.
Fie cii emana de la boierimea conservatoare san de la fractiunea boierimii

liberale, ale ciror teluri se identificau adesea en cele ale burgheziei

aflatia in plin proces de formare i afirmare, ideea necesitatii creinii unei

foite armate tot mai numeroase, a citrei functie principala urma sl fie
apirarea tiirii i mentinerea iiberttibor ei, se impunea tot mai mult.
llecunomterea international-a a acestui vechi i elementar drept a reprezentat o mare i memorabilI izbinda politica a neamului nostril in nazuintele sale de libertate i independentA"2, c'aci ea nu era o simpla
mitsurit administrativa sau practicii, ci a iqit din ins4i cerintele de
acum o suta de ani ale sufletului romilnesc"3.
1 George Adrian, Idce rapcde desprc resbelui de partizani, editie Ingrijit i studiu introductiv de gl.-mr. C. Antip, Edit. militaril, Bucuresti, 1973, p. 27.
2 Ion I. Nistor, Organizarea o1irUor pdmIntene sub Regulamentul organic, Bucuresti,
1943, p. 17-18.
3 Nicolae Iorga, Isloria annalei ronu2nc, vol. II (de la 1599 plat In zilele noastre).

Bucuresti, 1919, p. 219.

,REVISTA DE ISTORIE", Tom 31, Nr. 2, p. 211-252, 1978

www.dacoromanica.ro

942

DORINA N. RUSU

In cele ce urmeazg, ne propunem sa subliniem, mai puternic, unele

fapte asupra &kora, dupg parerea noastra, nu s-a stgruit in suficienta

masura in literatura de specialitate : lupta de idei si fortele politice angajate intr-o asemenea lupta in vederea realizarii scopului final
reorganizarea, pe baze moderne, a unei ostiri pamintene cu functii bine stabilite
ca i caracteristicile pe care trebuia s le alba', aceasta ostire. in acest
sens, lipsa unei documentgri corespunzatoare, la care s-a adaugat, fireste,
si greutatea selectarii, din noianul de aspecte ale programelor de refor-

mare nationala, doar a aspectului militar, a determinat, de cele mai

multe ori, formarea unor incheieri in dezacord total cu realitatea si cu
adevarul istoric. 0 cercetare atenta si minutioasa a acestei probleme

deosebit de importanta atit pentru istoria noastra nationala, cit si pentru

cea militarg parte indestructibil legata de prima dezvaluie aspecte
noi i reaseaza aceasta atit de mult controversata perioada la locul cc i
se cuvine.

Iata citeva argumente care pledeaza in sprijinul

reconsider:1,1.H

propuse de noi luptei duse, incepind Inca din prima ani ai secolului al
XIX-lea, in vederea reorganizarii unei ostiri pamintene, a fortelor care
militau pentru acest deziderat, ca si al locului ce-1 ocupa aspectul militar
in cadrul general al reformgrii patriei.
Particularitatile procesului de trecere de la feudalism la capitalism 4
pe teritoriul tgrii noastre si-au pus cu pregnanta amprenta asupra programelor i metodelor de lupta ale fortelor sociale i politice interesate in
victoria noii orinduiri. Afirmarea si statornicirea relatiilor capitaliste,
la sfirsitul secolului al XVIII-lea i inceputul celui de-al XIX-lea, impunea cu acuitate atit desfiintarea vechilor relatii economice feudale, cit

obtinerea unei largi autonomii in raporturile cu Imperiul otoman.

Aceasta presupunea inlgturarea sistemului de guvernare turco-fanariot
fl crearea conditiflor favorabile pentru cucerirea puterii politice de &are
burghezia in formare i boierimea liberalg, autohtona. Aceste forte progresiste ale societatii romgnesti au intreprins o sustinuta actiune revendicativg, formulind i if:wind publice planuri si programe de reformare a
structurilor interne perimate care, chiar daea flu ar fi dus la inlaturarea

totala a orinduirii feudale si la obtinerea independentei, ar fi usurat

aetiunea ulterioarg, pentru atingerea acestor deziderate. Lupta ideologica
din aceasta perioada, manifestata prin proiecte de constitutie, memorii,
programe de reforme sau de organizare a statului a tins sg inspire, sa faci-

liteze ori sg obting aplicarea unor solutii de modificare a raporturilor

sociale si de reorganizare a statului prin preconizarea introducerii unor
institutii si norme care dupg cum memoriile, proiectele i programele
emanau de la una sau alta din clasele si paturile sociale ale vremii
urmareau fie rasturnarea si inlocuirea totalg, fie numai modificarea
partiala, prin adoptarea unor schimbari si ameliorari, a vechiului mecanism de stat. Practic, asa cum se manifestg in numeroasele memorii si
4 Pentru aceast problemil, vezi, spre exemplu : A. Otetea, Consideralii asupra trecerii
de la feudalism la capitalism in Moldova si Tara Ron-Oman& In Studii si materiale de istoric
medic", vol. IV, Edit. Academiei
Republicii Populare RomAne, Bucuresti, 1960, p. 307-390.
www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE ARMATEI ROMANE MODERNE (1812-1830)

243

programe politice 5, actiunea de reformare acopera un cimp foarte vast

mergind de la reorganizarea structurilor administrative prin crearea unei
stabilitati si ordini interne cerinta de prim ordin a dezvoltarii productiei si schimbului capitalist , i ping, la problemele de politica economic&
si culturala.
In acest cadru, necesitatea crearii unui sistem militar modern capabil,

deocamdata, de a apara fruntariile contra diferitelor incalcari i de a

asigura ordinea interna, ca si lupta pentru atingerea acestui scop, apare
ca o adevarat permanenta. Iata de ce, lupta de idei, asupra careia vom
starui, oglindita in numeroasele planuri si proiecte elaborate de diferitele
forte politice ale vremii se detaseaza in mod pregnant. Desi deosebite in
privinta modalitatilor de inflptuire practica, a structurii organizatorice,
a efectivelor san denumirior ce urma sa primeasca noua ostire parninteana, planurile si proiectele elaborate reflecta, neindoios, modul
constant in care acest deziderat national este prezent in gindirea inaintata
a epocii.
Un rol in dezvoltarea luptei ideologice din acel timp au indeplinit,
de asemenea, si factorii externi, printre care pe primul plan se aflau suze-

ranitatea turceasca si protectoratul tarist, puternice frine in calea progresului social, economic si politic. Transformarea suzeranitatii otomane,

din nominal& si neacompaniata de imixtiuni in administratia internal

intr-o suzeranitate tot mai apasatoare si insotita de tot mai frecvente
ingerente in functiunea mecanismului interior al statelor romane, aparitia
imperiilor tarist i habsburgic la granite si tendintele lor de expansiune i
amestec in viata acestor provincii, in urma disparitiei Poloniei ea stat si
a seaderii rolului Ungariei, au dus ca urmare a limitarii functiei externe si a stirbirii functiilor interne ale tarilor romOne la aparitia unor

noi motive de nemultumire, la stimularea procesului revendicativ, la

schimbari i adaugiri in fundamentarea, mijloacele i tintele ideologiei
social-politice din Moldova si Tara Roimtineasca, care, data Rind rivalitatea dintre cele trei marl puteri vecine si contradictiile provenind din
ciocnirea de interese intre ele, utilizeaza cai noi, variate i variabile dupa
imprejurari in urmarirea apararii teritoriului i autonomiei 6. 17n rol stimulant in dezvoltarea acestei ideologii si mai ales in amplificarea si consolidarea bazei ei teoretice au avut curentele ideologice externe. Desigur,
evenimentele petrecute pe plan international, cu largi implicatii de ordin

militar, ea si mutatiile ce au avut loc In raporturile internationale au

influentat pozitiv orientarea eforturior oamenilor politici ai vremii,
determinante rAminind insa necesitatile objective izvorite din realitattle
romme,sti.
5 Vezi Vlad Georgescu, Memoires et projels de reforme dans les Principautis Roumatnes
1769-1830. Repertoire et lextes ineditcs, Bucarest, 1970.
6 Vezi V. otropa, Profectele de constilufie, programele de reforme qi petifiile de drepturi
din fdrile ronntne in secolul al XV III-lea si prima junuitale a secolului al X IX-lea, Edit. Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1976, 13. 19-20.

www.dacoromanica.ro

244

DORINA N. RUSTJ

Primul proiect amplu de reorganizare a ostirilor parnintene a fost

formulat de amiralul rus Pavel Ciceagov in 18127. La 10 iulie 1812, prin
nota adresata divanurilor Moldovei 8 i
rii Romanesti, Ciceagov preconiza organizarea unei militii din til,rani" si a unei garzi orasenesti",
ambele necesare de a inarma pe romani pentru apararea lor i pentru
ea ei siti, dea tuturor popoarelor vecine o pilda elocventa despre un mare

adevar si anume ei un popor care-si cunoaste puterile si care intelege

sa-si afirme drepturile sale en arina in miniti, trebuieste sii dobindeasea
o imbunatatire a soartei sale"9.
Conform acestui proieet, militia national urma siti se compuna din
30 000 oameni recrutati dintre sateni, impartita in dou5, corpuri distincte : unul, de eel putin 5 000 panduri in Oltenia, iar altul, format
din 15 000 eatane in Muntenia. Cu organizarea militiei in cele 12 judete
ale Munteniei a fost insareinat vistiernicul Varlaam care, in calitate de

efot trebuia sii ia 1 i comanda asupra catanelor, iar in judetele din Oltenia,
eavalerul Constantin Samurcas 1. La rindul ei, garda oraseneasca, inregistrata si organizata pentru apararea oraselor", urma siti fie incredintata
spatarului. 0 delegatie permanenta a divanului, formata din mitropolitul
tarn, Ignatie, din vicepresedintele divanului si din cei doi efori, avea sii
vegheze la executarea prompta a proiectului initiat de Pavel Ciceagov

care, in nota adresata divamilui qiirii Itom5,nesti, Ii exprima dorinta

ca aceasta inarmare sa se produca prin o miscare spontana a natiunii"".

Proiectul lui Cieeagov, deosebit de interesant i, in acelasi timp, indraznet

pentru acea epoca, nu a putut fi transpus in realitate, el devenind cadue

odata eu numirea ca domn a lui voditi Caragea.
Cu toate cii acest proiect nu a capatat o finalizare practica, ideea

reorganizarii ostirilor parnintene nu a fost parasita. Ea a revenit in

toate momentele de afirmare a aspiratiilor nationale, o viguroasa exprimare a acestei revendicari facindu-se auzita in timpul miscarii revolutionare de la 1821, caracterizata de Nicolae Balcescu drept una din acele
miscari energice care arat junetea popoarelor i dorint,a lor de propilsire''".
In acest sens, se poate afirma ea Tudor Vladimirescu, impreuna cu noro-

dul /.../ adunat intru dobindirea dreptatilor patriei" a urmarit rea-

lizarea unor revendicari cu caracter social si national, prin care se tindea

la stirpirea unor abuzuri i la instaurarea unor libertati, ca si a unor

forme de organizare care trebuiau sii ofere posibilitatea de activitate si

afirmare pentru toti cetatenii vrednici ai tarii, de orice categorie sociala.

La 23 ianuarie 1821, Tudor Vladimirescu adresa locuitorilor Tarii Roma7 Vezi R. Rosetti, Arlduct Senalorilor din Cliiinatz ,71 ocupafia ruseascd de la 1806 1812
vol. II. Negocierile diplomatice i operatiunile militare de la 1807 la 1812 ; amilnunte relative
la ambele tari, Bncuresti, 1909, p. 118-120; Ion I. Nistor, Un project de organizare a o?tirtlor
ptimintene dirt 1812, Bucureti, 1939, p. 10-12 ; Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente prioind
istoria Romelniei (serie nou), vol. II. Rapoarte consulare austriece (1812-1823) din Wiener
Hms-, Hof- und Staatsarchiv, Moldau und Wallachiei Viena, sub Ingrijirea acad. A. Otetea,

Editura Academia Republicii Socialiste Romnia, Bucurgti, 1967, p. 43-45.

8 Proiectul adresat Moldovei era identic cu eel pentru Tara Romitneasc.
9 I. I. Nistor, op. cit., p. 5.
Ibidem, p. 10-11.
u Ibldem, p. 6.
u Nicolae Blcescu, Opere, vol. I, Edit. Acadeiniei Bucurqti, 1953, p. 208.

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE ARMATEI ROMANE MODERNE (1812-1830)

245

ne5ti chemarea, izvorita tocmai din dorinia de a indrepta, prin toate

mijloacele, abuzurile de care suferea tam, de a se inrola in graba cu
totii : care veti avea arme, cu arme, iar care nu -yeti avea arme, cu furci
de fier 5i cu 1anci"13, convins hind ca far' de arme nu o sii ne putem
izbavi tara din miinile celor care au mincat-o atitia ani"14.
Cautind sii reformeze toate institutiile perimate ale statului, deci
5i aceea a o5tirii, Tudor a formulat, inainte de 16 februarie, in programul
slit de reforme Cererile norodului romanesc" dezideratul ca tara
sa fie volnici a-5i face 5i a tinea patru miie de osta5i panduri cu capeteniile lor 5i doao sute arnauti, scutiti de toate darile 5i cu leafa u5oari,
pentru apirarea tarii de du5mani, spre fala ora5elor, spre paza granitelor
5i spre stavilirea molimelor care bintuie adesea"15. Adunarea norodului"

oastea revolutionara a lui Tudor care numira, la 15 mai 1821, circa

5 000 pede5tri, 1 000 calareti .5i 5ase tunuri 16, reprezenta o incercare,
izbutita pentru scurti vreme, de a reinvia puterea militara a Tarii Romaneti. Grija deosebita a lui Tudor pentru organizarea armatei, pentru
intirirea 5i pastrarea capacitatii de lupta, organizarea bazei de operatii
in Oltenia, intarirea manastirilor ca puncte de sprijin i rezistenti, misurile pentru apararea Bucure5tiu1ui 17 vadesc, in egala masuri, obiectivele

pentru care el milita.

in plina desfkurare a evenimentelor revolutionare, revendicarea

o5tirilor pamintene 5i-a aflat noi sustinitori. La 10 apriie 1821, marele

ban Grigorie Baleanu, membru al partidului national, simpatizant al
Eteriei, a intocmit un memoriu 18 catre tarul Rusiei, Alexandru I, in
care arata telurile ridicirii lui Tudor 5i cerea sprijinul Rusiei pentru
obtinerea independentei Tarii Romane5ti. Printre alte obiective, autorul

memoriului formula 5i dezideratul formarii unei o5tiri pamintene meniti

sa se impotriveasca 5i si respinga orice incercare lacoma care din alta
parte ar indrazni si tulbure 1ini5tea .5i suveranitatea acestei provincii intre

hotarele ei 5i sit atinga un fir de par din integritatea ei".

In aceea5i directie sperau si gaseasca protectie 5i boierii munteni

refugiati la Bra5ov in urma mirarii din anul 1821. Intr-un amplu memoriu
adresat Rusiei sint infati5ate proiectele de reformare a rinduiehlor exis-

tente in Tara Romaneasei, planuri a door aplicare ar fi dus, fira indoiali, la o emancipare a administratiei interne in raporturile cu Imperiul otoman 5i cu reprezentantii sai fanarioti. Pe tarirn militar, ca si nu
mai indrazneasca turcul a calca pe pimintul tarii"19, se preconiza alcatuirea unei militii formate din osta5i parninteni, cu cetati la toate vadurile
Dunirii 5i en o artilerie numeroasa". Pentru asigurarea ordinii interioare
13 Documente privind istoria Romdniei. Rdscoala din 1821. IThenmente interne, vol.
Edit. Academici Republicii Populare Romane, Bucuresti, 1959, p. 208,
11 1bidem, vol. II, p. 34.
u lbidern, vol. I, p. 273.
T, V. NAsturel menlioneazA cii la 1821 In tabilra liii Tudor se vAd tunuri de lemn
de cires" (Contributii la is(oria artileriei romdne, Bucuresti, 1907, p. 33), iar N. lorga noteazA
ca aceastA armatil, care era foarte numeroasd, avea i tunuri"(Istoria armatet romdne, vol II,
p. 210).

" Arhivele statului Bucuresti, Microfilme Italia, rola 23, c. 27.

Biblioteca Academiei Republicil Socialiste RomAnia, res. rom. 322, I. 124-127;
.
cf. Documenle privind istoria Romdniei. Rdscoala dirt 1821. Docurnente interne, vol. II, p. 55.
19 Emil Vtrtosu, 1821. Dale i triple not, Bucuresti, 1932, p. 138.

www.dacoromanica.ro

DORINA N. RUSU

246

impotriva altor facatori do rele", autorii memoriului membri ai

partidei rusofile, avindu-1 in frunte pe mitropolitul Dionisie socoteau
ca suficienti un polcovnic de potera i un polcovnic de vinatori, avind
catanele rii, carii sa fie datori numai unde se vor ivi tilhari sa navaleasca, cu porunca divanului, a-i sfarima"20, CU alte cuvinte se profila
ideea unei jandarmerii nationale.
Cugetarea emigratiei muntene aflata la Brasov a fost o incercare
mai intinsa de a codifica viata nationala a Tarii Rornane.;ti pe baza unor
principii noi, cu toate consecintele ce decurgeau de aici. Dar acestea au
ramas doar in stare de proiecte, in primul rind pentru ca Rusia protec-

toare, de la care boierii munteni cereau sprijin, nu se afla in situatia

politica favorabila pentru a se ocupa direct de tarile romane. Singura in

masura pentru aceasta era Turcia, dar emigrantii rusofii invederati
nu i se puteau adresa. In al doilea rind, trebuia obtinut i asentimentul
boierilor rarnai in tara i, mai ales, al lui Grigorie Dimitrie Ghica, domnul
Tarii Romanesti, ostil bor.

La sfiritul anului 1822, dupa retragerea trupelor turcgti care

inabqisera micarea lui Tudor i instaurasera un apasator regim

de ocupatie, elemente ale boierimii liberale au reluat actiunea de

alcatuire a unor proiecte de reorganizare a tarior romane dovada
peremtorie a rolului insemnat ce se atribuia i organizarii armatei in

procesul larg de descatiwire a tarii. Astfel, aga Alexandru Villara, fervent sustinator al luptei de reformare a Tarii Romanesti, sau, dupa o
parere mai veche, Grigorie Brincoveanu 21, reintor*i, impreuna cu alti
boieri emigranti, de la Brasov, in memoriul adresat Porta in decembrie
182222, subliniau, intr-un larg preambul, ca ridicarea armatelor de catre
romani la 1821 n-a fost decit razboiul saracior impotriva celor socotiti
bogati", iar duhul razvratirii continua sa persiste in rindul poporului

roman care a pierdut cu totul /.../ supunerea pe care o avea mai

inainte fao, de bici i de despotism". Printre cele 29 de articole ale prooTamului de reforme menit s schimbe structural starile de lucruri din
tara, la punctul 8 figurau masurile de ordin miitar. Se cerea alcatuirea

unei garzi regulate, cu efective cit ar cere siguranta tarii", dar care
sa nu aduca impovarare locuitorilor ei", urmarindu-se astfel inarmarea
generala a poporului, despre care Nicolae Balcescu avea sa scrie mai

tirziu c atunci cind e vorba de apararea teritoriului national, d-a

apara patria de o navalire straina sau d-a o scapa daca este ocupata
/..../, atunci trebuie o populatie intreaga armata, patrunsa de focul

sacru al amorului de patrie"23. Realitatile locale, ea i experienta altor

popoare dovedisera cu prisosinta aa cum arata Engels ca un
20 Ibidem.

21 De parerea cd actul a fost lntocmit de Grigorie Brincoveanu a fost Cezar Bolliac, care
soeoleste coautor pe Dionisie Lupu (Vezi Vlad Georgescu, op. cit., p. 27); de prerea cd autorul

a`lost aga Alexandru Villara shit : I. G. Filitti, Frdmintdri potitice si sociale In principalele
romdne de la 1821 plat la 1848, Bucuresti, 1932, p. 89 ; Emil Virtosu, op. cit., p. 141 ; N.
lorga, Istoria ronulnilor, vol. VIII, Bucuresti, 1938, P. 293, n. 3.
22 Biblioteca Acadennei Republicii Socialiste Romttnia, Arhiva Al. Villara, pachet
DCCCXCVII, f. 297-309 ; cf. Documente prioind istoria Romdniel.

'mute interne, vol. III, p. 225-239.

23 N. Balcescu, op. cit., p. 237.

www.dacoromanica.ro

Rdscoala din 1821. Docu-

INCEPUTURILE ARMATEI ROMANE MODERNE (1812-1830)

247

popor care vrea sa-si cucereasca independenta nu trebuie sa se rezume

la mijloacele obisnuite de ducere a razboiului. Rdscoala de masa, razboi
revolutionar, guerila pretutindeni lath singurul mod in care un popor
mic poate s-o swan', la capat cu un popor mare si o armata mai slaba
este in stare sa tina piept unei armate mai puternice si mai bine organizate"24. Se preconiza astfel ca aceasta garda sa se foloseasca la apararea Vara de orice atac din partea unor razvratiti, tIthani i criminali fie
ca' sint din locuitorii tarii, fie din cei de peste hotare, de orice natiune an
ii", iar in cazul unor conflicte armate intre Poarta i alte puteri europene,
atunci garda s ramina pe loc, in deplina neutralitate".
Cornuna tuturor planurilor i proiectelor de reorganizare a ostirilor
pamintene pe baze noi, moderne, a fost preocuparea indepartarii tuturor
elementelor de mercenari, atit de numerosi in perioada anterioar. Asa
cum reclama acelasi Alexandru Villara in al sau Proiect pentru indrep-

tarea tare din 182228, ostasii paminteni insarcinati cu paza si strajuirea Orli numai aceia s poarte arme in tot ocolul Tarii Itomnesti,

iar strainii nicidecum, nici macar cutit la briu sa nu aiba".

Acelasi punct de vedere 1-au impartasit i autorii programelor reformatoare din Moldova, fie cit se adreseaza tarului, asa cum o fac boierii
refugiati la Cernauti, fie ca, isi indreapta apelurile catre sultan, cum
au procedat reprezentantii micii boierirni moldovene, autorii Constitutiei" din 1822.
Primii, intre care un rol deosebit 1-au avut .Alecu i Doxachi Hurmuzaki, Constantin si Iordache Bals, Anastasie Scortescul, Scarlat
Miclescu 26 si altii, declarindu-se dornici de o cirmuire potrivit cu pravilele

si obiceiurile tarii, solicitau ca dupa veche rinduial, paza domnului si a

tarii va fi incredintata Ia o militie alcatuita, numai di moldoveni, caci fara

aceasta 1initire obsteasca nu poate fi nadajduita"27.

Un loc aparte in seria reformelor din Moldova il ocupa, Constitutia
din aprilie 182228, opera teoretica a carvunarilor reprezentanti ai

micii boierimi liberale

si

in care se rezuma, intreaga lor activitate social .

politica. Este, dealtfel, o caracteristica a acestei perioade in care

memoriile i proiectele de reforma sint opera boierimii care, in lipsa unei

burghezii suficient de dezvoltatil i puternica, se fac purtatorii de cuvint
ai noului, sprijinind, filtrata prin prisma intereselor lor de clasa, necesitatea realizarii unor prefaceri in structura economic5i, social'a i politica

a -prior romane. La acestea au contribuit, fara Indoiala, atit spiritul

carbonarismului", manifestat de la un cap:at la altul al continentului,
eit, mai ales, eveuimentele din Moldova', care au dus la generarea si
4

24 K. Marx, Fr. Engels, Opere, vol. VI, Editura politic, Bucuresti, 1959, P. 429.
It5 Biblioteca Acadensici Republicii Socialiste Romania, ins. rom. 322, f. 147-148.

Despre proiectul lui Al. Villara, vezi i : Em. Virtosu, op. cit., p. 179.
28 T. Balan, Refugiafii moldovent in Bucovina 1821 i 1848, Bucuresti, 1929, p. 28.
27 Biblioteca Academiei Republicii Socialiste Romania, fond documente, nr. CCCLX/59.
29 Vezi A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice in Romdnia, vol. I (de la origini pita
la 1866), Bucuresti, 1910, p. 582-592 ; D. V. Barnoschi, Origintle democraliei romane. Cdrvunarti". Constitufia Moldova de la 1822, Iasi, 1922 ; I. C. Ciubotaru, Un protect moldovenesc

tie organizare a gainful dupd aerie (1821-1822), in Studii i cercetari stiintifice", Iasi, III
(1961), fasc. 2, p. 251

257.

www.dacoromanica.ro

DORINA N. RUSU

248

poteutarea fenomenului redesteptarii nationale la nivel european"29,

prin delimitarea unei parti progresiste in rindul boierimii care, prin

investigarea raporturilor istorice ell Poarta otomaniti, discutii si elaborari

de proiecte, cauta si contribuie la refacerea statutului adus hi limita

extrema a existentei"30.
Autorul principal al Constitutiei se pare ea a fost comisul Tonic

Tautu131, sufletul miscarii carvunare, sau, asa cum 1-a caracterizat presa

vremii, Romania reinviata, miscata de toate patimile patriotice si giu-

eind tot acelasi rol de condei si staruinti in politica, care il giuca si Vladimirescu cu pusca plaieseasca"32, alaturi de care se aflau : Audronache
boier de adinea cultur i judecator iscusit, aga Greceanu,
Donici
serdarul Stavar si altii.
In domeniul militar, Constitutia mentiona crearea unei ostiri nationale care, sub comanda hatmanului, sa vegheze la paza marginior
tarei i prinderea titilharilor cu plieii i slujitorii tarei, iar nu cu alt
feliu de oameni straini"33. In articolul 69 al Constitutiei, ei cer en hotarire desfiintarea cetelor de arnauti si a celorlalte formatii militare compuse
din straini ca niste oameni ce au fost pururea turburatori i suparatori
patriei"34, interzicindu-li-se pe viitor intrarea in Moldova.
Proiectul acesta, datorita ideior i calitatilor sale de fond si forma,

avea sa ramina, cu toate scaderile inerente, unul din actele de valoare

istorica ale trecutului nostru, unul din cele mai importante, ea bogatie
si multilatmalitate a fondului de idei, dintre actele prin care s-au manifestat la noi, in perioada de trecere spre capitalism, framintarile i preocuparile politico-ideologice. Aplicarea acestei constitutii, chiar i partial,
a dovedit, o data mai mult, ca, dupa douil decenii de framintari, menta-

litatea societatii romanesti, din medievala, devenise moderna.

Reinstaurarea dornniilor pamintene a facut sa renasdi, sperantele

patriotilor romani si in ceea ce privea posibiitatea organizarii unei

ostiri nationale. In Tara Itomaneasc, printre masurile administrative

ce si le propunea noul domu Grigorie al IV-lea Ghica figura si aceea ca

12 000 de osteni pminteni sa tie tara s sa ocirmuiasca de catre spatari"35. In Moldova, Ionita Sandu Sturdza incepuse recrutarea unui corp
de 4 710 osteni 36 Aceste incercari s-au lovit de ostilitatea Portii care a
impiedicat traducerea in viata a proiectelor militare romanesti. In serisoarea din 28 octombrie 1822, comandantul trupelor turcesti de ocupatie

din *ile romane, Mehmed Selim, pas de Silistra, declara domnului

Moldovei ca nu a inteles scopul acestei recrutari" i Ii recomanda ca in
23 A. Russo, Scricri alese. Omul. Opera. Comentarii , editie Ingrijita de Geo Bogdan,
E S.P.L.A., Bucuresti, 1959, p. 57.
30 D. Ciurea, Moldova in anti 1821 1822, in Anuarul Institutului de istorie i arheologie

A. D. Xenopol", Iasi, tons IX, 1972, p. 257.

31 Vezi, In acest sens, A. Russo, Opere, publicate de P. V. Hanes, Bucuresti, 1908,
p. 121.

33 Romania literara", Iasi, I, nr. 9 din 27 februarie 1855, p. 61.

33 A. D. Xenopol, op. cit., p. 582.
" Ibidem, p. 592.

35 Biblioteca Academiei Republicii Socialiste Romania, fond documente, nr. CCLIX/188.

33 Documente privind istoria Romtlniel. Rscoala din 1821. Documente interne, vol. III,

p. 173 174.

www.dacoromanica.ro

INCEIPUTURILE ARMATEI ROMANE MODERNE (1812-1830)

249

locul unei ostiri pamintene s alcatuiasca, trupe de beslii dintre musulmanii cinstiti"37.
Nici dup5, retragerea armatei otomane din tarile rornane, conditiile

pentru crearea unei armate autohtone nu au devenit mai favorabile.

Sperantele intr-un concurs binevoitor al Rusiei s-au dovedit iluzorii.
La 12 februarie 1823, consulul general al Rusiei in Moldova si Tara Roma-

neasca, Minciaky, ii scria vornicului Mihail Sturdza ca, tarul dezaproba

categoric orice proiect de inovatie sau de modificare a vechilor institutii
ale tarii"39.
In ciuda numeroaselor greutati create de atitudinea ostilit a celor
doug mari puteri vecine, fortele politice inaintate din tarile romane si-au

continuat eforturile in directia reorganizarii otirii pamintene. Astfel,

intr-un program de inspiratie carvunara din 1824 se cerea, printre altele,

o militie permanenta, platita, din buget"39, in timp ce, in acelasi an,

obstea boierilor moldoveni, prin condeiul comisului lonica Tautul, solicita

incuviintare pentru a alcatui un numar de oameni intr-armati, citi

sa vor socoti indestui spre paza marginilor si inlauntrul locului"40. La

12 octombrie 1826, dintr-un raport al consulului Prusiei la Bucuresti,
Kreuchely, rezulta, ca, in Tara Rorratneasca se incerca, in aceasta vreme,
organizarea unor trupe regulate nationale care insumau 10 000 de oameni 41, in timp ce in Moldova, intr-un memoriu al acelorasi boieri

novatori" datat 6/18 iunie 1824, adresat domnului tarii, se preciza

necesitatea crearii unui corp format din 4-5 000 de oameni pusi sub
comanda hatmarmlui 42.

Treptat se constata si o folosire mai frceventa a conceptului de

armata nationala. Astfel, omul de cultura, si patriotul roman Simion
Marcovici pleda pentru o armie nationala spre a apara patria de veri
ce primejdie"43.

Insistenta cu care a fost sustinuta revendicarea unor forte aimate

autohtone nu a ramas fara rezultat. Ea s-a impus in co]Wiinta contemporanilor alaturi de alte idei programatice, de a caror infaptuire depindea
mersul inainte al societatii romanesti. Necesitatea reorganizarii unei armate
nationale pe baze moderne s-a impus, totodata, atentiei marilor puteri
vecine, Rusia i Turcia care, in urma razboiului dintre anii 1828-1829,
au recunoscut, prin tratatul de la Adrianopol, dreptul tarilor romne de
a-si constitui forte militare permanente autohtone. Prin actul aditional
si dezvoltator al articolului 5 din tratat, incheiat la 2/14 septembrie 1829,

se prevedeau urmatoarele dispozitii referitoare la infatisarea ostirior

parnintene : Pentru slujba carantinelor cit si de a priveghia pentru
siguranta martinior, pentru tinerea bunei orinduieli prin politiile tarei,
si pentru aducerea letilor si a poruncilor in implinire, guvernul fiestecaruia
(

" Ihideni, p. 174.

38 Ibiden,, p. 257.

:8 D. V. Barnoschi, op. cit., p. 95.

40 Ionia TSutul, Scrieri social-politice, Editura Stiintific5, Bucuresti, 1974, p. 146.
41 Eudoxlu de Flurinuzaki, op. cit., vol. X, p. 378.

42 Arhivele statului Iasi, fond Litere, P/126/251 ; Arhivele stalului Bucuresti, Alicrofilme

Franta, rola 69, vol. 13, c. 188-189.

43 Simion Marcovici, Idee pe scull asupra luluror formelor de obldduiri, In Curierul romeinesc", 1, or. 35 din 9 august 1829, p. 151.

www.dacoromanica.ro

250

DORINA N. RUSU

10

printipat va pute tine un numar de garda inarmatd, cit va fi neapdrat

nevoie pentru implinirea acestor insarcinari. Numaxul i inerea acestor

ostbni se va regula de catfa .domni in intelegere cu al lor respectiv divan
pe .temeiul invechitelor paradigme" 44. Acesta a fost temeiul juridic care
a favorizat formarea a ceea ce s-a numit de contemporani straja pamin-

teasel" san militia nationald"

moderne.

moment initial al armatei romdne

Concomitent cu masurile pregatitoare pentru organizarea miitiior

nationale s-a constituit, in 1829, si comitetul pentru elaborarea Regulamentului organic care, dupa aprecierea lui A. D. Xenopol, cauta s prinda
viata romaineasca, ovind i plutitoare, in reguli precise, fixe i nestedmntate ale unor prevederi formulate in chip general" 45.
In timpul elaborarii acestor regulamente si al punerii lor in aplicare,
in afara de lupta majoritatii boierimii pentru mentinerea si inscrierea
in regulamente a diferitelor drepturi i privilegii care ii asigurau dominatia
economica si poiitic, s-au exprimat i unele puncte de vedere progresiste.
Astfel, intr-un memoriu al lui Mihail Sturdza din februarie 1829 46 se
preconiza, intre altele, i organizarea unei armate nationale de 2 000 de
oameni in Moldova si 3 000 in Tara Romaneasca, in care sa se introduca

lefuri fixe pentru functionarii de toate gradele. Din acelasi an (1829) dateaza
si un alt proiect de reforme
Cererile ce ar putea face Valahia si Moldova
la un congres de printi crestini, pentru siguranta lor cea din Mara si stator-

nicirea lor din lantru" intocmit, probabil sub influenta Constitutiei

carvunare moldovene, de elementele inaintate din 'Tara Romaneasca,
atit din rindurile boierimii cit, mai ales, ale burgheziei in plina ascensiune,

bu intentia de a-I inainta unui Congres al Sfintei Aliante. Cu toate ca

autorii acestui proiect au ramas necunoscuti, din cuprinsul sau, caracterizat de Nicolae Iorga ea inglobind lucruri de o extraordinara indra,zneall" 47 se pot desprinde idei dintre cele mai importante in epoca

dezi-

derate ale noii clase in plin proces de afirmare. Astfel, se propunea ca

Valahia si Moldova sit se impreune i s faca, amindouiti un printipat" 481
iar cirmuirea acestor intrupate provintii sa' fie slobodd a-si face cel putin
25 000 de oaste regulata, dupa tactica evropieneasca, pentru paza sa
ce-din launtru si din afara, si o flotila macar de 25 de vase intr-armate,
iarasi evropieneasca, pentru siguranta negotului san pe Dunrtre" 49, toate
acestea sintetizind citeva din cele mai stringente necesitati ale noii clase
in formare.
In dezvoltarea luptei ideologice desfrtsurate pentru modificarea
si, apoi, inlocuirea vechii orinduiri sociale i organizari statale, intocmirea
si punerea in aplicare a Regulamentului organic" formeaza un punct
de rascruce. Admiterea unora dintre cererile i propunerile prezentate
in memoriile i proiectele anterioare, cuprinderea lor, fie fidela, fie modifit
" Tractat de pace irdre rndrirea sa imparatul tuturor Rosiilor ;i indl/imea sa imparatul
si padt;ahul otomanitor incheiet la Adrianopole in 2 septembrie 1829, Iasi, 1829, p. 17.
45 A. D. Xenopol, Istoria romdnitor din Dacia Traiand, vol. VI, Iasi, 1893, p. 101.
" Eudoxiu de Hurmuzaki, op. cit., vol. V, supliment 1, p. 23-29.
47 N. Iorga, op. cit., p, 282.
" Ibidem.
45 Eudoxiu de Hurmuzaki, op. cit., vol. X, p. 647-618.

www.dacoromanica.ro

INCEPUTURILE ARMATEI ROMANE MODERNE (1812-1830)

11

251

eata, iutr-uu act normativ fundamental, a facut ca lupta ideologica si

sufere diferite transformari in continutul i metodele ei. in cadrul lor se
drideau dispozitii amanuntite in privinta atributiilor, organizarii, recrutarn, dotarii i instruirii trupelor nou constituite. Prin aceasta se facea
un pas de mare importanta, asigurindu-se otirii, dupa o perioada indelungata, o baz nestramutata pentru dezvoltarea i afirmarea lor, deschizindu-se astfel drumul organizarii lor pe baze moderne 5, iar prin stipulatiile,
destul de apropiate in continutul i spiritul lor, se pregatea actul unirii
otirilor romaneti.
Reorganizarea armatei nationale a fost primita cu un entuziasm
deosebit. Toga, tinerimea, din toate unghiurile rii i din toate clasele
societatii, alergau a se pune sub drapelele noior organizatiuni ale strajei
paminteti" 51 Referindu-se la organizarea armatei nationale, In februarie
1831, boierii munteni constatau ea ea va contribui la desavirirea ordinei
i sigurantei publice, astfel c lumea nu va mai avea motive sa se teama
de hoti, ca administrarea tarii va avea la indemina instrumente tari i

energice, ma cum existase pe timpul independentei tarii" 52 Pentru

contemporani, aparitia noilor uniforme i a steagurilor nationale a insemnat

un eveniment istoric de rezonanta deosebita, producind o mare bucurie

la tot romanul in ale carui vine tirculeaza singe romanesc" 53. Nostalgia
trecutului incarcat de biruinta se conjuga cu speranta optimista, intr-un
viitor nu mai prejos : Mare mieare i bucurie au pricinuit in toata capitala noastra uniforma romneasc i organizatia otirii ce se gatete.
Tot romanul parca-i vede natia sa renascindu-se din insai infruntata
moleire i degeneratiune in care o adusese intrigile straine" 51.
Se punea astf el in practica unul din dezideratele cele mai intilnite
in planurile i proiectele de reorganizare a prior romane din primele
trei decenii ale veacului al XIX-lea reorganizarea armatei nationale,
care marca o largire a autonomiei prior romane i un inceput de independenta nationala Cu toate limitele impuse i carentele inerente inceputurilor, reorganizarea armatelor Varilor romane a insemnat un eveniment cu
importante consecinte pentru efortul poporului nostru in vederea emanciparii de sub dominatia straina. Aceasta explica straduintele neintrerupte
ale fortelor politice inaintate ale vremii de a transforma otirile pamintene
in armate moderne autentice, capabile sa apere fruntariile WU de diferitele

incalcari i s poata contribui atunci cind conditiile ar fi permis

la realizarea unitatii i independentei poporului roman.
52 Pentru organizarea armatelor din cele doua tari romne i evolutia lor ulterioar5,

vezi : I. Popovici, Organisarea armlet romdne, Roman, 1900; I. I. Anastasiu, Oastea romdnd

de-a lungul veacurilor, Bucuresti, 1933.

Biblioteca Academiel Republicii Socialiste Romania, Arhiva D. A. Pappasoglu,

II ms. 67.
52 Eudoxiu de Hurmuzaki, op. cit., vol. XXI, p. 334.
53 Albina romilneasca", II, nr. 72 din 18 septembrie 1830, P. 307.
51

bidcm.

www.dacoromanica.ro

252

DORINA N. RUSU

12

CONTRIBUTIONS CONCERNANT LES DD3UTS DE L'ARME

ROUMAINE MODERNE (1812-1830)
111-1_3111.:

Le present article, s'appuyant sur des informations de vieille ou

de rcente date, quelques-unes d'entre elks plus rarement utilises dans
le circuit scientifique, se propose d'analyser l'un des problemes moins
abords dans notre litterature de spcialit, a savoir : l'organisation de
l'arme roumaine considre a travers le prisme de la lutte d'ides et des
forces engages dans une telle lutte.
Vers la fin du XVIII-e siecle et au debut du siecle suivant, par suite
de l'approfondissement du processus de passage de la socit fodale a
celle capitaliste, la reorganisation de l'arme roumaine sur des bases
modernes tait devenue une ncessit objective impose par les exigences
de revolution des structures socio-politiques dans l'espace carpato-danubien. L'accomplissement du programme social et national que supposait
retablissement du nouveau regime se montrait impossible a realiser sans
le bras arme capable de dfendre les frontires contre les diverses violations, de pouvoir contribuer au moment opportun a l'accomplissement
de l'unit et de Pindpendance du peuple roumain.

Presque toujours prsente dans la multitude de programmes et

projets de constitutions, de plus en plus nombreux, au fur et a mesure
que l'on approchait de la conclusion du trait d'Anclrinople, ride de
la revitalisation des armes des pays roumains devint une permanence
dans la pens& des leaders de la lutte rvolutionnaire de liberation sociale
et nationale des premieres dcennies du XIX-e sicle preuve premp-

toire du role que l'on attribuait a l'arme dans le large programme de rformes des pays roumains. Bien qu'tant enregistres des opinions diverses
quant aux modalits d'accomplissement pratique, aux effectifs ou aux
denominations qu'allait recevoir la nouvelle armee, la realisation de ce
desideratum marquait, dans certaines conditions, une extension de l'autonomie des pays roumains et un commencement d'independance politique.

www.dacoromanica.ro

ASPECTE ALE POLITICII INTERNATIONALE

A TARII ROMA.NESTI SI MOLDOVEI TN TIMPUL
LUI MIRCEA CEL BATRiN SI ALEXANDRU CEL BUN
DE

MARCEL D. POPA

Mica inarea majoritate a izvoarelor interne ale istoriei noastre,

cite s-au Ostrat, ne sint cunoscute si au fost utilizate de istoricii nostri,
in privinta celor externe sintem inc5, departe de a fi epuizat explorarea
si exploatarea vastului tezaur de informatii pe care acestea le contin
pentru trecutul nostru. In rindurile de mai jos ne propunern s semnairn

ttentiei medievistilor rom'ani un asemenea izvor, care a sciipat pin`a acum

investigatiilor bor. Este vorba de scrisoarea hanului Hoardei de Aur Ulug

Muhammed adresatA, la 14 martie 1428, sultanului otoman Murad al

II-lea
care prezintil un interes deosebit si pentru trecutul poporului
nostru, relevindu-ne, in special, un aspect necunoscut din durabila domnie
lui Alexandru cel Bun 1
Descoperitil si editatit acum patru decenii de filologul si istoricul
Lw c Akdes Nimet Kurat 2, scrisoarea este mentionatl fr a fi insit
1 Dintre lucrarile Inchinate marclui domn al Moldovei mentionarn : E. Picot si G. Bengesco, Alexandre lc Bon, prince de Moldavte, Viena, 1882, 100 p. ; P. P. Panaitescu, Alexandra
cel Bun, La cinci sate de ant de la moartea tut, Bucuresti, 1932, 60 p.; Constantin Bobulescu,
Pentru pomenirea tut Alexandru-cel-Bun. Iasii in legaturd ca aduccrea moastelor St. Ioan-cel-Nou
dela Suceava la 1402. Un aer sau epital din 1428, Chisinau, 1934, 74 p.; Ion I. Nistor, Alexandra
eel Bun, ca oca:iunea aniversdrii de 500 de ani de la moartea lui, Cernauti, 1932, 51 p. ;
N. lorga, In mural pomenirit Int Alexandra-eel-Bun, In Anal. Acad. Rom., Mem. Sect. 1st.",

Sena III, Tom. XIII (1932-1933), Mem. 10, 11 p.; Emil Diaconescu, Alexandra cel Bun,
13ucures1i, 1968, 86 p. ; includem In prezenta Insiruire lucrarea ha Die Minea, Principotele
Itomdne si politica orientald a impdratulai Sigismund, Note istorice, Bucuresti, 1919, 280 p.
ho studiul lui C. Racovita, Inceputurlle suzeranildflt polone asupra Moldovei (1387 1432),
in Revista istorica romana", vol. X (1940), p. 237-332, In care doinniei lui Alexandru cel
Btin Ii sint acordate spatii ample (nu am avut In vedere sintezele privind istoria romanilor).
2 Akdes Nimet Kurat, Kazan Hanagini kuran Ulug-Muharnmed Ilanin yaragi. Edirne
ye yUresi eski eserleri sevenler kurumu yaylnlarIndan, Istanbul, 1937 ; aceasta lucrare nu ne-a
lost accesibila. Mai tlrziu, a fost republicata, de acelasi autor, in Topkapi Saray; Mii:csi Arsinindela Alan Orda, Kjrim ye Turkistan Hanlarina ait Yarlik Ye Bilikler, In Dil ve Tarih
Coarafya Fachltesi yaylnlarIndan, Tarih Serisi 1" (Scrisori si yarllguri apartinind Hoardei de
Aur, Crimeei si Turkestanului aflate In Arhiva Muzeului Topkapl Sarayi", In Publicatiile
Facultatii de litere si istorie-geografie, scria istorie, nr. 1") ; aci, aulorul arata ca scrisoarea
Sc afla In Arhiva Muzeului Palatului TopkapI din Istanbul, Inregistratil sub numarul 10202
inentionata In catalogul documentelor vechi sub numarul 4472, fara a i se indica data si

continutul, dar cu precizarea cA este scrisa In limbo cagatay"; ea se prezenta Intr-o stare
bunk cn exceptia rIndului 13, care era deteriorat si de accea nu a putut fi descifrat integral
(op. cit. mai sus, p. 6 7).

REVISTA DE ISTORIE", Tom 31, Nr. 2. p. 253-271, 1978

www.dacoromanica.ro

254

MARCEL D. POPA

infatisata in intreaga ei semnificatie 3 de principalele sinteze istorice

privind Hoarda de Aur cum ar fi cele apartinind lui Bertold Spuler 4,
B. D. Grecov si A. I. Iacubovschi 5 sau lui M. G. Safargaliev 6, si cu toate
acestea ea nu a intrat in circuitul istoriografiei romane.
Iata textul documentului tradus in limba romana : Din
lui Dumnezeu Preamaritul, prin miracolul Profetului Muhammed bcrratia
de Ia
Muhammed 8 care Gazi Murad 9.
Salutari. Domnii hani ai nostri si domnii parinti ai vostri, sultanii
vilaietului Rum al vostru, trimitindu-si reciproc soli purtatori de cuvint,
obisnuindu-se intre ei daruri, salutari, umblind impreuna en negustorii

partasi, stabiira raporturi bune.

Apoi, domnul nostru hanul Toktamis 10 , trimitindu-si reciproc cu

marele vostru tata Gazi Baiazid 11 Beg, dupa vechiul i bunul obicei,
sol purtator de cuvint, schimbind intre ei daruri, salutari, arnindoi, pe
cind erau in buna prietenie, au trecut la cele vesnice. Apoi, prin porunca

lui Dumnezeu Preamaritul, pe cind i-a fost dat inaltul loc domnului nostru
hanului, noi ne aflam in lupta intre noi. in anii ce au urmat, petrecindu-se
evenimente importante, tronul a trecut in mina lui Barak 12. Anul trecut,
prin gratia lui Dumnezeu, a pornit oastea, la sosire i-au alungat pe Barak
si Mansur 13 (Dumnezeu) ne-a dat noua tronul i stapinirea. Iar ei, luludu-si numai oamenii lor, au rupt-o la fuga. De un an, doi, am sosit stramutindu-ne ca sa iernam de-a lungul Niprului. Desi v-am fi trimis oameni,

nu i-am putut pune pe drum, caci romanii 14 (Ulak) ziceau ca nu pot

trece. *tiara ca de la voi va veni un om pe apa. Cum s-a intimplat de
mi a venit I De la Haci Ibad . . . ( ?) am aflat de bunul vostru nume,
de starea sanatatii voastre. Mai apoi
si noi impreuna un veac ( 7) ...
daca' ne d putere, i noi cu ajutorul lui Dumnezeu, dupa bunul obicei
de mai inainte, prin raporturi bune intre noi, ne vom trimite reciproc
sol purtator de cuvint, expediindu-ne salutarile si darurile noastre, daca

3 Surprinde cd in amplul comentariu istoric referitor la Hoarda de Aur si la personajele

mentionate in bitik", A. N. Kurat nu Ineearca o prezentare a Mohlovei lui Alexandru cel Bun,
Impotriva cdreia solicita hanul sfatul i alianta sultanului Murad al II-lea. De asemenea, In
lucrarea citat apartinind lui B. D. Grecov si A. I. Iacubovschi nu se spune nimic despre
romni, atunci cind se aratd cS legStura pe uscat dintre Hoarda de Aur si Imperiul otoman a
fost opritd, autorii multumindu-se a afirma cd relatiile erau Intrerupte din cauza unor neIntelegeri" (op. cit., p. 144).
4 Bertold Spuler, Die Goldene Horde. Die Mongolen in Russland, 1223 1502, Wiesbaden,
editia a II-a, 1965 ; vezi p. 133, nota 1, 158 si 307.
5 B. D. Grecov si A. I. Iacubovschi. Hoarda de Aur 1 decilderea ei, Bucuresti, 1953,
p. 144, 385.
6 M. G. Safargaliev, Raspad Zololoi Ordi, Saransk, 1960, p. 161, 234.
7 Multumesc colegului Valerin Veliman pentru traducerea documentului, revilzutil dt.

regretatul Aurel Decd.

8 Mug Muhammed, han al Hoardei de Aur (1419-1424, 1427-1437/1438).
o Murad al II-lea, sultan otoman (1421-1444, 1444, 1446-1451).
Toktamls (Tohtamis), han al Hoardei de Aur (1377-1395).
11 Baiazid I Trdsnetul, sultan otoman (1389-1402).
12 Barak, han al Hoardei de Aur (1422-1427).
13 Mansur, cdpetenie ttard, fiul emirului Edigti.
14 RomAnii din statul feudal Moldova.
15 Haci Ibad (Bek, Ebek, Abbas? san Haci Abd); numele acestui personaj nu se poate
citi multumitor In document, din cauza deteriordrii sale ; pentru diferite supozitii, vezi A. N.
Kurat, Topkapi ... cit., p. 34. Pentru Bertold Spuler, el este vaggi `IbAd", op. cit., p. 133
nota 61 I p. 158.

www.dacoromanica.ro

POLITICA INTERNATIONALA A TARII ROMANE$TI $1 MOLDOVEI

255

negustorii partasi ai nostri vor cireula, toate tree, aceasta insa, ramine
pentru vecie si de buna seama aceasta este bine.
Asa stind luerurile, comunica-mi cum ar fi mai bine sag inlaturam
dintre noi pe ghiaurul asta de roman 16. Negustorii partasi mergind si
venind pe useat si pe aka, sa vada traiul sarmanilor saraci. Iar noi am
trimis salutari eu scrisoare prin Haci Ibad
( ?) ea s vina sa vada
starea sanatatii voastre... 1-am trimis pe Ibar '7, care e o persoana foarte
inteleapta, ca s

titi si voi, eu serisoare si salutari. S-a scris in anul maimu-

tei18, eind oastea se afla pe tarmul Niprului.

In ziva a douazeci si saptea a (lunii) cemaziytilevvel, in anul opt
sute treizeci si unu" 19.

Izvor de prima insemnatate, serisoarea lui T1u Muhammed catre

Murad al II-lea ne ofera prilejul de a analiza doua momente importante
din istoria noastra medievala in vremea domniilor lui Mireea eel Batrin
si Alexandru cel Bun.
Bunele raporturi dintre hanul ToktamI i sultanul Baiazid I pe
care ni le dezvaluie serisoarea, aduc din nou in discutie episodul trecerii
unui grup numeros de populalle tatara din Hoarda de Aur prin teritoriul
rornanesc in stapinirile otomane din Peninsula Balcanica.
Primul in istoriografia noastra care a abordat evenimentul a fost
P. P. Panaitescu ; pentru a-si lamuri cum si eind anume s-a petrecut
exodul sus-amintit, despre care pomeneste bizantinul Laonic Chaleocondi121, autorul a analizat situatia politica din aceasta zona a Europei,
ajungind la urmatoarele incheieri : dupa batalia de la Worskla (12 august
1399), mare parte din oastea lui Toktamis care-si aflase salvarea prin
fuga
s-a retras in Lituania, unde, insa, nu a putut ramine multa vreme ;
obligati 0, paraseasca tara lui Witold, tatarii tree (in 1401) prin Moldova
in Tara Romaneasca, unde li se admite asezarea. Mai apoi, domnul Mircea
eel Batrin a vrut s foloseasca pe tatarii treeuti in tara lui impotriva
lui Baiazid
Ce s-a intimplat precis, nu stim ; tatarii n-au vrut s'a
lupte impotriva turcilor si au trecut prin solii lor in legatura cu Baiazid
Mircea n-a putut sau n-a vrut sa-i opreasea i astfel ei tree Dunarea in
slujba noului lor stapin, dupa ce fusesera scurt timp in slujba domnului
roman" 22. In sprijinul parerii sale ea evenimentul s-a produs in 1401,
autorul aduce ca argument un raport venetian 23 din Candia, bazat pe
E vorba de Alexandru cel Bun, domnul Moldovei (1400-1432).
17 lin personaj neidentificat ; dupd opinia editorului scrisorii, s-ar putea ca acest Mar
18

sS nu fie un nume propriu.

18 Conform calendarului cu 12 anirnale folosit si de tAtari, anul maimutei este al noulea.

" Adicd 14 martie 1428.

28 P. P. Panaitescu, Mircea l'Ancien et les Tatares, In Revue historique du Sud-Est

Europen" XIX (1942), nr. 2, p. 438-444 ; ulterior, studiul a fost introdus de autor, aproape
integral, In monografia Mircea cel Bdtrin, Bucuresti, 1944, p. 285-291, 325-326 ; In conti-

nuare vom cita dupd monografie.

Vezi pasajul, pus la noi In valoare pentru prima oarti de P. P. Panaitescu, In Laonic
Chalcocondil, Expuneri istorice, traduse In romAneste de Vasile Grecu, Bucuresti, 1958, P. 75.
22 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 290.
23 Raportul venetian a fost publicat de Nicolae Iorga In Notes ct eatraits pour seroir d
l'histoire des croisades au XVe siecle, I, Paris, 1899, p. 116-117; republicat, cu uncle precizilri,

In Revue historique du Sud-Est Europen", an XIV (1937), nr. 4-6, p. 91-92, de acelasi
editor.
6

C. 7727

www.dacoromanica.ro

256

MARCEL D. POPA

o *tire sosita de la Enos la 11 aprilie 1402, in care se vorbe*te despre

lupta pornita de domnul Tara Romane*ti impreuna eu ungurii *i tatarii"
impotriva lui Baiazid".
Este evident cii intre raportul venetian, care indica clar ca fortele
coalizate au pornit impotriva lui Baiazid" *i parerea de mai sus ca tatarii
n-au vrut sii lupte impotriva turcilor" exista o contradictie ; ea izvora*te
din confundarea de catre P. P. Panaitescu a doua fapte diferite intr-un
singur moment istoric, cind in realitate Chalcocondil relateaza deplasa-

rea tatarilor prin teritoriul rominesc in Peninsula Balcanica, iar informatia

receptata la Enos, in 6 aprilie 1402, mentioneaza luptele purtate in acest

an impotriva turcilor otomani de Mircea cel Batrin in a carni oaste

se aflau *i auxiiari tatari , in aliantiti cu ungurii ; dupa cum se va vedea

insa, primul eveniment este anterior anului 1401 propus de P. P. Panaitescu.

Regretatul Aurel Decei are meritul de a fi lamurit *i intregit, in mare

masura, cunoa*terea episodului discutat. Intr-un erudit studiu 24, bazat

pe o larga informatie 26, el a reluat problema colonizarii populatiei tatare
in Peninsula Balcanica, considerind ca prin explicarea contextului acestui
eveniment se putea ajunge la deslegarea" unui pasaj inserat in cronica
lui al-'Ayni, pasaj care I-a determinat pe istoricul ture A. Zeki Velidi
Togan 26 sit afirme ca in anul 1399 (sau 1398) a avut loc o lupta la nordul
Dunarii intre hannl Toktanii i sultanul Baiazid I.
Succesiunea momentelor legate de acest exod potrivit lui Aurel
Decei
ar fi fost urmatoarea o parte dintre tatarii lloardei de Aur

in frunte cu noyonul Aktav 27, dupa ce fusesera infrinti din nou de Timur-

24 Aurel Decei, Elablissement de Aktav de la Horde d'Or dans l'Emplre Ottoman an temps

de Yildifirn Bayezid, In A. Zeta Velidi Togan Armagam", Istanbul, 1950 1955, p. 77 92.
25 Comparativ en P. P. Panaitescu, autorul citat aduce In discutie urmatoarele surse
noi : relatarile cronicarilor Nizam al-Din Abd al-vasi Sham! (art. cit., p. 82 83 ; vezi textul
ri traducerea in limba rusa In Sbornik materialou, olnosjacilisja k istorii Zololoj Ordi, Extrase
din lucrarile persane adunate de W. G. Tiesenhausen si prelucrate de A. A. Romaskevici 5i
L. L. Volin, Moscova-Leningrad, vol. II, 1941, p. 10 1-12 1); Sheref al-Din Ali Yezdl (art.
cit., p. 83 ; vezi textul si traducerea In limba rusa In Sbornik...cit., p. 14 1-189), Orudj Edrenevl
(art. cit., p. 87-88 ; vezi Cronici turcesti privind (Otte romine. Extrase, vol. I, Sec. XV mtlocul sec. XVII, Bucuresti, 1966, volum Intocmit de Mihail Guboglu si Mustafa A. Mehmet,

p. 50), Ruhi Edrenevl (art. cit., p. 88) si Ali Mustafa ( ibid.), precum si unele izvoare docu-

mentare mentionate In lucrarile istoricilor turci Tayyib G5kbilgin ( Rurneli' de Mail: ye Talarlar,
folosit de A. Decei in manuscris, art. cit., p. 89, a vazut lumina tiparului In 1957, la Istanbul,
cu titlul Rumeli' de Ydrilkler. Tatarlar ye Euldd-i Fdtihan, vezi p. 26, 87
88) si 0. L. Bar-

kan (XV XVI nci as;rlarda Osmanli imparatorlujunda zirai ckonomirn kukuki ye mall
esaslari. Birnici cilt: Kanunlar, Istanbul, 1913, p. 260) (art. cit., p. 90).
26 A. Zkl Velidi Togin, Unumi Turk tarihine giris, vol. I, En eski d virlerden 16
asra kadar, Istanbul, 1916, p. 338.

27 Aktav (Ak Taw, In turca osmana Akdag, Manic Alb), noyon tatar ; apare mentionat
pentru prima data In conturile Caffei la 5 noiembrie 1382 (Mao) (vezi N. Iorga, Notes et
extrais..., cit., p. 18-19, informatie pc care A. Decei nu o cunostea); apoi este pomenit Intre
conducatorii armatei lui Toktamis (informatia se OM la cronicarul persan Yezdl, In Sborntk...
cit., p. 167, textul in lirnba rusa) cu prilejul luptei linpotriva lui Timurlenk, din 18 iunie 1391,

de pe rlul Kondurcea (azi In regiunn Kuibl sev din R.S.F.S. Rusk U.R.S.S.); pe harta ml

Pra Mauro, In zong acestui rin exista indicatia : aci Tamerlan a facut un mare macel de tatari"
(cf. M.G. Safargaliev, op. cit., p. 154, nota 1). El reapare In izvoare cu prilejul luptei din aprilie

1395, clnd, Impreuna en Konce (Kunce) Oklan, Bek Yarlk, Davud Sufi, ginerele lui Toktamis, si Udurku, conducea aripa dreaptd a ostirii lui Toktamls (vezi Shaml, In Sbornik...cil.,
p. 120 si Yezdl, ibid., p. 176).

www.dacoromanica.ro

POLITICA INTERNATIONALA A TARLI ROMANE$TI $1 MOLDOVEI

257

lenk pe cursul inferior al Niprului in 1397", s-au indreptat spre apus ;

ei au traversat Bugeacul *i au patruns in Tara Romneasea uncle Mircea
cel Batrin i-a primit de voie, de nevoie" ; tatarii nu s-au stabilit definitiv
aici ; in urma tratativelor purtate de Aktav cu sultanul Baiazid I, acesta
din urma a acceptat cererile acestor inamici ai mi Timurlenk" permitindu-le sa se aeze in teritoriile aflate sub stapinirea sa ; in consecinta,
ei au trecut probabil in 1398" la sud de Dunare i Balcani 29 j
totui, Baiazid I, precaut, a deeis mai apoi uciderea capeteniilor Mare ;
masaerarea nu s-a putut face fara o impotrivire din partea tatarilor i
deci fr luptiL. Astfel, dupa parerea lui Aurel Decei, la aceasta, ciocnire
se refera cronicarul arab Badr al-Din al-'Ayni (23 iulie 1361 28 decembrie 1451) i nu la o lupta intre tatari i turcii otomani la nord de Dunare,
deoarece in aceasta alternativa ar trebui s admitem o campanie a lui
Yildirim Baiazid pe directia Moldova Hoarda de Aur, fapt ce nu poate

fi dovedit nicicurn" 29.

Ulterior, Mustafa A. Mehmet, prezentind unele aspecte ale istoriei

Dobrogei sub dominatia otomana 30, a abordat i el problema refugiatilor

t Mari, fara a eunoa0e insa studiul lui Aurel Decei. Fata de P. P. Panaitescu,
el aduce uncle elemente noi, cum ar fi estimarea numarului participantilor
la exod 31 i locul unde acqtia au fost colonizati 32.

Cit prive*te teritoriul pe unde a avid loc aceasta trecere Mustafa

A. Mehmet Ii exprima dezacordul cu P. P. Panaitescu (care isi inslOse
afirmatia lui Chalcocondil), aratind c i se pare mai probabila patrunderea

tatarilor prin Moldova *i de aici in Dobrogea, decit prin Tara Romaneasca

cum lasa sa se inteleaga cronicarul Laonic Chalcocondil, a earui relatare
despre trecerea scitilor" peste Dacia" i-a silit pe istorici sa caute explica-

28 A. Decei, pornind de la constatarea ca stirea ciocnirii Intre Mari i turcii osmanlli

sosise la Cairo in aprilie 1399, uncle a fost inregistrata de cronicarul aPA3n1, tindnd scama si

de conditiile de difuzare a stirilor In crock dateaya lupla ytntru a doua jumatate a anului
1398 (art. cit., p. 78).
23 A. Decei, art. cit., p. 92. In prezentul articol nu ne-am propus sa discutilm teza isto-

ricului turc A. Zeki Velidi Togan, reluata si in studiul Timms Oskuropa-Politik (in Zeitschrift
der Deutschen Morgenlandischen Gesellschaft", CVIII (1958), 2, P. 293), care, bazat In primul
rind pe o informatie consemnata la cronicarul arab al-'Ayni (Si la aceeasi data sosi vestea cii
Toktamis han, stapinul Orli Dest i Saray, se Intilni cu unele trupe ale lui 1bn Uthman si ea
au fost pierderi de ambele Orli..." ; vezi citatul la Aurel Decei, art. cit., p. 77-78, precutn si
textul tradus In limba rusa la W. Tiesenhausen, op. cit., vol. 1, p. 531), considera ca In anul
1398 (sail 1399) a avut loc o confruntare, la nordul Dunarii, 'titre tatarii lioardei de Aur Ii
turcii otomani. Asupra acestei probleme vorn reveni cu alt prilej.
30 Mustafa A. Mehmet, Aspecte din istoriu Dobroget sub dominaka otomand in vcacurile

XIVXV III (Mdrturiile cdldlorului Evlia Celebi), in Studii", tom.

18

(1965), nr. 5,

P. 1097-1116.
sI Dupa estimarile lui Enverl, numarul participantilor la exod se ridica cam la 30 000
de suflete. A. Decei, art. cil., indica ajnoximativ Et) 000 de persoane; asupra valorii acestel
cifre, vezi si Maria-Matilda Alexandrescu-Dersca, La compagne de Timur en Anatolie (1402),
13ucuresti, 1942, p. 60, nota 1.
32 ibrahim Pecevl stia ca unii dintre ei s-au stabilit prin partite Adrianopolei", iar altii
prin tinutul cazalei Baba < dag >", ibid., p. 1102, nota 54 si 1103, nota 59. Potrivit unci
legende locale un numar de 30 de familii tataiesti an fost asezate in satul Chirnogeni (fost
Chiuvenlia Giimnli), din raionul Negru Vocla, In timpul luptelor dintre Mircea i Baiazid
(ibid., p. 1103, nota GO; azi localitatea se Old In jud. Constanta). Evlia Celebi vorbind de o
anurnita categoric de populatie (citak) tocmai din aceste Orti ale Dobrogei, pune la baza
formarii ei elementul turco-tataresc, colonizat de sultanul Baiazid, i populatia locala" (ibid.,
p. 1103, nota 61).

www.dacoromanica.ro

MARCEL D. POPA

258

tia acestui fapt, care venea in contradictie cu conditiile politico-militare

de atunci" 33. Totusi, credem noi, incercarea lui Mustafa A. Mehmet de
a renunta, in cazul interpretarii informatiei lui Chalcocondil, la semnul
de egalitate pus intre Dacia i Tara Romaneasca, pe motivul c, grecii

i-au numit pe tatari sciti" si au atribuit Daciei" nu numai sensul de

Tara Romaneasca, ci i cel de Moldova pina in veacul al XVIII-lea, dupa

cum se poate vedea dintr-o scrisoare a lui Nicolae Mavrocordat din 3 septembrie 1711" 34, nu-si are temeiul. P. P. Panaitescu afirma si el ca tatarii
au trecut prin Moldova si abia dupa aceea au patruns in Tara Romaneasca35.

Este adevarat c, bizantinii obisnuiau sa' arhaizeze numele unor

etnii si al unor formatii statale, precum este la fel de adevarat ca prin
termenul Dacia" in evul mediu 36 nu s-a inteles numai Tara Romaneasca, insa, in cazul comentatului autor bizantin, Moldova apare clar
sub denumirea Bogdania" sau Bogdania Neagra" 377 deosebita de
Dacia" 38 (prin care desemna Tara Romaneasca) sau Dacia peonior"
sau Penodacia" 39 (prin care desemna Transilvania).
77

In cazul de fata, Dacia" peste care au trecut tatarii noyonului

Aktav, desemna, dupa opinia noastra Tara Romaneasca i anume acele

teritorii de la nordul Dunarii de Jos, care vor fi luate in stapinire de catre
Alexandru cel Bun in 1426 40
Reluind firul evenimentelor
asa cum ne sint dezvaluite de marturiile vrernii afla'm ca, dupa lupta de pe riul Kura (14 aprilie 1395),
Aktav, Bek Yarik Oglan i Tas Timur Oglan s-au retras spre partile

apusene ale Hoardei de Aur ; la putina vreme 41 avangarda ostii lui Tirnurlenk, comandata de emirul Osman, i-a ajuns din urma pe fugari i i-a
izbit pe cursul inferior al Niprului ; infrhuti, Aktav i Tas Timur Oglan

impreuna cu populatia care-i urma s-au refugiat la vest de fluviu,

unde se afla ulusul lui Hurmadai" 42, ai carui locuitori le erau dusmani.
Acolo situatia lor a devenit si mai rea declt jaful si robia", ceea ce 1-a
determinat pe Aktav sl-gi caute (scaparea) prin fuga" 43 ; actiunea
33 Ibid., p. 1101-1102.
34 Ibid., p. 1103, nota 58.

35 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 287 si nota 44.

38 Asupra acestei probleme, vezi studiul lui A . Armbruster, Evolufia sensulut denumirit
de Dacia". Incercare de analizci intre terminologia politico-geografica fi realitalea fi gindirea

politic& In Studii", tom. 22 (1969), nr. 3, p. 423 444.

37 Laonic Chalcocondil, Expuncri istorice, ed. cit., p. 63, 93-94, 158, 286, 290.
38 Ibid., p. 64-65, 75, 114-115, 130-131, 137, 148, 158, 199-200, 210, 282-287,
289, 291, 293, 295, 300, 309 ; o singura data apare Blahia, p. 287.
39 Ibid., p. 63, 137, 155 156.
49 Vezi mai jos.

41 Surprinde faptul ca A. Decei vorbeste In art. cit., p. 92, de o lupta Intre Aktav si
Timurlenk In anul 1397, chid In acelasi articol (p. 81) arata clar cum dealtfel este si
corect ca expeditia emirului din Samarkand Impotriva Hoardei de Aur a avut loc In anii
1395-1396; lupta de pe Nipru a avut loc In anul 1395.
43 Vezi Yezdl, in Sbornik...cit., p. 179. La Sham!, ibid., p. 121, apare locul Uimatai" ;
vezi pentru acest nume, A. Decei, art. cit., p. 85 si B. D. Grecov si A. I. Iacubovschi, op. cit.,
p. 344.
43 Vezi Yezdl, In Sbornik...cit., p. 179.

www.dacoromanica.ro

POLITICA INTERNATIONALA A TARII ROMANE5TI 51 IvIOLDOVEI

259

sa a reusit, caci izvoarele documentare si narative atesta asezarea lui

Aktav si a poporului" sau in Rumelia ".
Dar imaginea exodului populatiei din Hoarda de Aur dupa teribila

campanie a lui Timurlenk din anii 1395-1396 nu ar fi indeajuns conturata

daca nu am arata ca o parte din refugiatii tatari s-au asezat si in alte

teritorii, intre care Moldova, Tara Romaneasca si Dobrogea zona

geografica prin care s-a scurs grosul populatiei tatare spre Rumelia
51
izvoarele narative intre care ibn 'Arabsah ", Laonic Chalcocondil 46,
Ibrahim Peevi 47 si Evlia Celebi 48, o atesta.
" Sursele istorice referitoare la Aktav si la exodul tatarilor nu au fost epuizate de cele
trei studii pomenite. MentionArn ca In valoroasa culegere de izvoare orientale privitoare la
Iloarda de Aur initiatA de W. Tiesenhausen, stiri pretioase despre acest noyon i colonizarea
poporului" sari afldm si la Ibn 'Arabsah (Ahmad b, Muhammad b. 'Abd Allah b. Ibrahim
Shibab al-Din Abu 1- 'Abbas al-Dimashki al-Hanafi al-Adjami) (1389-1450) (vezi articolul

lbn 'Arabshah", apartinlnd lui J. Pedersen din Encyclopedic de l' Islam, vol. III, 1968, P. 734).
Vezi W. Tiesenhausen, Sbornik m7lerialou otnosjascihsja k istoril Zolotoj Oren, Culegere din
sericrile arabe, Sankt-Petersburg, 1884, vol. I, p. 465 s. urin. In istoriografia romanA, cronicarul Ibn'Arabsah a fost folosit, partial, de Maria-Matilda Alexandrescu-Dersca, In La campagne
de Timm. en Anatolie ( 1402), Bucuresti, 19 12 ; Insirind fortele armate pe care le pregatea sultantil Baiazid pentru inevitabila confruntare cu Timurlenk, Ii mentioneazA i pe Math veniti

din Dest-i Kipceak si care, potrivit cronicarului citat, an trecut prin Moldova (op. cit.,

p. 59-60), sub conducerca lui Ak Mir" (aceiasi lecturA a acestui nurne fusese facuta si de A.

Decei In studiul intitulat A partici pat Mircea cel Bdtrin la lupta de la Ankara? In Re vista istorica

romAnA", vol. VII (1937), p. 339 si urm., bazat pe Ruhi Celebi) (art. cit., p. 60, nota 1).
N e.i si A. Deed, Etablissement... cit., P. 88 si notele 28 si 31.

45 Dupil campania devastatoare a lui Timurlenk In Hoarda de Aur, cronicarul Ibn 'Arabmib afirma 0 mare multime dintre ei (tatari) pleacA ImpreunA cu Timur, cAruia i se supusese
yi

la care se afla ostatica. Din ei se separa o parte care nu poate fi socotitti

nici nu se

poate afla, nici de care defter, nici de cAtre divan ; ei plecard la rumi i la rusi, si asa soarta
lor vitrega i ursita schimbatoare i-a aruneat Intre crestini InchinAtori la multi dumnezei Ii
mosulmani captivi, cum s-a Intimplat si cu hassanidul Djebele. Numele acestei cete este Kara

Bogdan" (In NV. Tiesenhausen, op. cit., vol. I, textul in limba rusk p. 470). Kara Bogddn
( karabojddn) este numele turcesc dat Moldovei ; din cite cunoastem, el se Intllneste prima
om a la istoricul turc Yaztcio1u (Yaztclzade) Ali, In Tarih-i al-i Selcuk, a card redactare a fost
IndieiatA In anul 827 h. (5 decembric 1 123

22 noiembrie 1424) (vezi A. Decei, Le probleme

de la colonisation des Tures Seljonkides dans la Dobrogea au XIIIe si&le, In Ankara Univ.
1). I'.C. Faciiltesi Tarih Arastirrnalari Dergisl", Ankara, VI, 1968, 10-11, p. 89. Redactarea
operei lui tbn 'Arabsah fiind anterioarA anului 1450, consideram cA ne aflam in fata celei de-a
(lima atestAri cunoscute
In ordine cronologicA
a nuinelui de Kara Bogdan. Pentru consemnarea acestui nume, precum i pentru 1ntelesul ce i s-a atribuit de-a lungul secolelor, vezi
Emil V1rtosu, Bogdania, alt nume dal Moldovci, In Anuarul Institutului de Istorie i Arheologie", Iasi, I, 1964, p. 155-165, care InsA nu cunoaste aceste dougi mentiuni.
46 Laonic Chalcocondil InfatisInd rAspindirea tatarilor afirma cA : Ei veneau dinspre
Sarmatia (Rusia), mergind spre Tanais (Don); si o bunA parte din neamul acesta s-a salasuit
ad la Istru. Dintre acestia partea mai mare treclnd sub Baiazid peste Istru, a fost colonizatd,
fiecar trib din acest neam rAmlnind despartiti" (Expuneri istorice, ed. cit., p. 90).
47 Ibrahim Pecevt stia cA O parte din triburile tAtare mai sus mentionate (cele din Dest-i
Klpceak) s-au asezat In Tara Moldovei si Tara RomaneascA i s-au crestinat datoritA unui lung
rAstimp de legAturi prietenesti cu ghiaurii". Dupd cum mArturiseste cronicarul, el detinea informatia asezarii tAtarilor In aceste locuri i In Rumelia de la contemporanul sAu Ala Parmak (Omul
cu sase degete") (Muhammed b. Muhammed) (7-1623/1624), lrivAtat si traducAtor reputat
(vezi articolul din Encyclopedic de l' Islam, vol. I, 1960, p. 435 s.v.) ; ar fi interesant de aflat

de unde se informase Alti Parmak asupra acestei probieme (textul lui Pecevi, In Cronici turcesti. ., vol. I, p. 492-493).

45 Evlia Celebi, descriind Silistra. arAta cA hanul Baiazid Ildlrltn a colonizat aceste
locuri cu Mari. Mamele lor fiind bulgAroaice, valahe 5i mold wen:, ei au devenit pe urmaeitald" (in Cilldtori strdini despre frile romdne, vol. VI partea a 1I-a, Ingrijita de Mustafa Ali
Mehmet, p. 372), iar in alt pasaj intitulat Despre limba dobrogeana, adicA a neamului citak"

www.dacoromanica.ro

260

MARCEL 11 POPA

Cind anume a avut loc trecerea tatarilor in Peninsula Balcanicil ?

Am vazut ca data propusa de P. P. Panaitescu (anul 1401) este ulterioarit

evenimentului. in stadiul actual al inforrnatiei disponibile nu sintem

in mitsura sa fixam cu exactitate data colonizarii populatiei conduse

de Aktav, dar o anumita precizare se poate face : in batalia de la Nicopole

(25 septembrie 1396), incheiata cu infringerea crueiatilor, oastea biruitorului Baiazid nu cuprindea i contingente tatare ; absentu lor ne indrituiete
sa consideram c pina in mornentul luptei, exodul in sudul.Dunarii nu se
savirise. Pare probabil ca datarea propusa de Aurel Decei respeetiv

a doua jumatate a anului 1398 sa fie cea corecta.

Cine erau tatarii participanti, alaturi de Mircea cel Batrin, Ia luptele

impotriva turcilor pe care ii mentioneaza raportul venetian din apriie

1402 49 Am aratat mai sus ca i in Tara Roinaneasca, a carei stapinire

se intindea in acea vreme pina la gurile Dunarii, i-au aflat refugiu o parte
dintre supuii hanului Toktami. Cunoscute fiind calitatile ostaeti ale
tatarilor, este probabil ca domnul roman sa, le fi acceptat asezarea in stapinirile sale in anumite conditii, i in primul rind in sehimbul unor obligatii
cu caracter militar 50 Acetia vor fi constituit rezervorul de auxiliari
din oastea lui Mircea cel Batrin in luptele impotriva turcilor.
Actiunea lui Mircea din 1402, la care au paxticipat tatarii
instalati
desigur in teritoriile rasaritene ale Tarii Romaneti i ungurii, interesati
i ei in cel mai inalt grad din punct de vedere comercial i militar in asigura-

rea circulatiei pe fluviu, a fost un episod al neincetatelor lupte pentru

stapinirea gurilor Dunarii, unde pozitia dominanta o aveau Chilia Ii
Licostomo 51 Este probabil c acum, in urma acestor lupte, domnul
Taxa Romaneti sa fi intrat in stapinirea Chiliei 52.
afirm ea Dupa ce Ildirlm Llaiazid han a cueerit acest tinut <este \ orba de Dobrogea> de la
bulgari, valahi si moldoveni, a asezat acolo tatari si cetc de ostasi din populatia Anatohei.
Acest grup a rezultat din Incrucisarea ostasilor cu a lahii si a aparut Ull vocabular pe care II
foloseau Intre ei..." ( ibid., p. 352).
Pentru analiza documentului si a contextului istoric, vezi George T. Dennis, Three
raports frem Crete of the situatien in Bernonia, 1401 1102, in Studii Veneziani", XII, 1970,
p. 291-265 ; autorul fixeaza ca data a campaniei antiotornane pomenita In acest raport a

doua jumatate a lunii martie 1902 (p. 265).

50 Obligatii militare asernanatoare si-au asurnat tatarii si fata de Baiazid I (vezi Laonie
Chalcocondil, ed. cit., p. 75).
51 Pentru existenta de-sine-statatoare a celor dolla asezari atilt de Indeltmg discutata
vezi Octavian Iliescu, Locali:area nechiului Licostomo, In Studii. Revista de istorie", 25 (1972),
nr. 3, p. 935-462 si Gabriela Airaldi, I Genovesi a Licostemo net sec. XIV, In Studi medievalil

A cura del Centro italiano di studi still' alto Medio Evo", Spoleto, seria a III-a, an XIII,
fasc. nr. 2, decembrie 1972, p. 067-982.
52 incepInd cu Nicolae lorga care, In fundamentala sa monografie privind cele dotra
importante porturi de la Marea Neagra, propunea ca data pentru Instaptnirea lui Mircea eel
13Strin la Chilia anul 1403 (vezi Studti tstorice asupra Chiliei i Geld jit Albe, Bucuresti, 1899
(1900), p. 274), aceasta importanta problema cronologica a constituit obiectul a numeroase
Nati de pozitie In istoriografia romaneasca ; vezi istoriografia problemei la Octavian Iliescu,
Locali:area... cit. si Anca Ghiata, Condi title instaurdrit dominafiet otomane in Dobrogea, In Studii

istorice sud-est europene", vol. 1, Bucuresti, 1974, p. 52-55. Localizarea propusa de noi pentru
actiunea lui Mircea cel BatrIn din 1402 pare a fi confirmata sl de faptul ca informatia o dettnea
un oarecare Costa Carchia din Enos, cunoscator, prin activitatea sa comeroiala, a realitatilor
din Marea Neagra.

www.dacoromanica.ro

POLITICA 1NTERNATIONALA A TAM' ROMANE$TI

I M.OLDOVEI

261

Dupi infringerea lui Toktamis pe riul Kura si oda.G.1 eu impunerea

de dare victoriosul Timurlenk a unui nou han 53, istoria Hoardei de Aur
aflat5, in plin proces de decildere s-a caracterizat printr-o grava
cried, economicii,54 si politie, cea din urrnA manifestatit prin luptele intre
competitorii la puterea supremi i prin repezi sehimbiiri la domnie 55 ;

consecinta acestor lupte intestine a fost accentuata tendinta spre frimi

(area teritorialit In aceste conditii Hoarda de Aur inceta de a mai juca
un important rol international. Dimpotriva, Polonia, Marele ducat al
Lituaniei 56, Marcie enezat al Moscovei " si dinastii Timurizi 58, fac din
statul tiaar al Hoardei de Aur terenul de infruntare a ambitiilor si intereselor lor, intervenind in favoarea unuia sau altuia dintre pretendenti.
In cadrul acestor coordonate se inserie si prima domnie (1419-1424)
a lui 'Mug Muhammed in Hoarda de Aur ; neputindu-se mentine in tron
decit o scurtil perioadil, de timp, el este nevoit sO-0 caute refugia la protectoral sau, marele duce al Lituaniei.
In timpul celei de-a doua domnii (1427-1437/1438), cu toate et
a fost eonfruntat cu numeroase dificulati i Wit s lupte impotriva unor
53 Timur Kutlug, han al Hoardei de Aur (1395-140011401); fiu al hanului Timur Melik

(1375-1377); slujise, ImpreunA cu Edigii (?-1419), In oastea liii Timurlenk.

54 Criza economica din Hoarda de Aur a fost agravata de campaniile lui Timurlenk (si
in special de cea din 1395-1396), care au provocat devastarea i distrugerea unor Insemnate
centre comerciale (de ex. Tana, Saray Berke), luarea unui mare numar de captivi In special
mina de lucru calificata
refugierea masiva a populatiei Mare In tarile vecine, precum si
decaderea comertului caravanier de pc urma cAruia se obtineau marl venituri, alit pentru
vistieria hanului, clt si pentru negustorii Mari (se stie ca Horezmul, punct de legatura al
lIoardei de Aur cu Asia CentralA, Iran, Mongolia si China, a fost luat In stapinire de Timurlenk ;

asa se explicit de ce capetenia Edigti, In lupta pentru refacerea hanatului tatar, a facut marl
eforturi pentru recuperarea Horezmului). (Pentru gravele consecinte asupra comertului international ale campaniilor lui Timurlenk, vezi Jacques Heers, Genes au XIVe siecle, Paris, 1961,
p 367); la toate acestca se mai adaugau pagubele si nesiguranta rezultate de pe urma permanentelor lupte interne.
Intre 1393 si 1419 s-au perindat la conducerea Hoardei de Aur 9 hani, dupa cum urmeaza : Timur Katlug, Sadi Beg (1400/1401-1407), Pulat-han (1407-1410), Timur, fiul lui
Tiinur Kutlug (1410-1412), Cehlleddin (1412), Kerim Berdi (1412-1414/1417), Kibek han
(1414-1415), Cabbar Berdi (1417-1419?) si Cegre (1418?). Exactitatea unci astfel de cronologii este departe de a Intruni consensul specialistilor, datorita tocmai situatiei atlt de confuze
din Hoarda de Aur. Vezi A. N. Kurat, Topkapi...cil., p. 20-21 ; M. Guboglu, Paleografia qi
diplomatica turco-osmand. Studiu si album, Bucuresti, 1958, p. 115 ; B. Spuler, op. cit., p. 453
954 ; C. E. Bosworth, The Islamic Dynasties, ed. In lb. rusa, Moscova, 1971, P. 204. Pe linga
principii Mari angajati direct In lupta pentru suprematie In Hoarda de Aur, existau numerosi
descendenti ai lui Ginghis han, care, In fruntea ulusurilor lor, refuzau, uneori, sa se supuna
autoritatii centrale.
56 DupA esecul Incercarilor de a-1 reInscauna pe Toktamls, Witold, marele duce al Lituanici, uneori hnpreuna cu regele Poloniei Wladislaw II Jagiello (1386-1434), contribuie decisiv
la instalarea ca hani a lui Celaleddin, Kibek han si Cabbar Berdi, toti trei fii ai lui Toktamls,
si mai apoi la cea a lui Ulug Muhammed. Lituanul urmarea sa dobindeasca influenta politica
In Hoarda i prin aceasta Incetarea atacurilor Ware asupra tarii sale, contact nestingherit cu
Marea Neagra, trupe auxiliare Mare in diferite conflicte armate, influenta In tinuturile rusesti

prin mijlocire Otani s. a. (vezi B. Spuler, op. cit., p. 149-153).

57 Vasile I Dmitrievici, mare cneaz al Moscovei (1389-1425), Ingrijorat de influenta
crescInda a lui Witold In HoardA, intervine pe lIngA Edigii
acest adevArat facator de hani",
ca sa-1 sustina pe Kerim Berdi, un alt fiu al lui Toktamls, potrivnic Lituaniei, In lupta sa cu
CelAleddin, preferatul lui Witold (vezi A. N. Kurat, Topkapi...cit., P. 18 si B. Spuler, op. cit.,
p. 150-151).
58 Barak a fost sustinut de Ulug Beg (Muhammed Turghai) (1393-1149), fiul lui 5ahruh,

emir In Maverannahr (vezi A. N. Kurat, Topkapi...cit., P. 30-31).

www.dacoromanica.ro

MARCEL D. POPA

262

10

redutabii rivali 59, Ulug Muhammed a reusit, pentru un timp, s domine

fortele ostile autoritatii centrale si a incercat s redea statului tatar pozitia
internationala de odinioara. in acest scop, el a reluat legaturile externe
ale Hoardei de Aur. Pe linga consolidarea bunelor raporturi cu Mare le
ducat al Lituaniei, hanul s-a straduit s restabileasca relaii1e traditiopale" cu turcii otomani i cu statul mamelucior 60 , si a intervenit in treburile interne ale Marelui cnezat al Moscovei 6'.
imprejurdrile nu i-au permis insa lui Ulug Muhammed sa-si infaptuiasca proiectele. In Hoarda de Aur luptele pentru putere reizbucnesc.
iar tendintele separatiste ale principilor tatari se accentueaza din nou.
Puterile -vecine (Mare le ducat al Lituaniei si Mare le cnezat al Moscovei)
nu puteau accepta pasiv reconstituirea unitatii Hoardei de Aur si restabilirea puterii ei ; cit priveste celelalte state (al otomanior si Sultanatul
mamelucilor din Egipt), a caror alianta o solicita hanul, interesele priori-

tare ale acestora erau orientate in alte directii.

Afirmarea lui Seyid Ahmed 62 j Kiuk Muhammed 63, deteriorarea

raporturilor en Lituania si cu Marele cnezat al Moscovei " au fost tot

atitea cauze ale esecului politicii lui Ulug Muhammed.

Intelegind ca nu mai poate rezista fortelor care-i erau ostile, hauul
cu armata i cu cei care-I urrnau a parasit Dest-i Kipceakul si, dupa
mai Multe peripetii 65, s-a indreptat spre cursul superior al fluviului Volga,
impamintenindu-se, in anii 1437/1438, la Kazan, unde a pus bazele unui

nou stat tatar 66 Un pas decisiv spre dezagregarea Hoardei de Aur era
facut.

Dorinta hanului Ulurg Muhammed de a relua si intensifica raporturile econornice cu statul otoman nu se putea implini deoarece, as,a cum
ne informeaza documentul, in acea vreme romanii nu mai perrniteau
circulatia negustorilor tatari pe drumurile din tara lor 67
Negustorii partasi" (cum a fost tradusa expresia bazargan urtaki) 68,
intilniti frecvent in izvoarele documentare si narative ale vremii, aveau
o importanta economica si politica deosebita in cadrul societatii tatare "
si, in consecinta, ei se bucurau de o situatie priviegiata, iar hanii tatari,
stapinii lor de multe ori implicati direct in negot
erau interesat,i
59

Devlet Eeidi, Seyid Ahn.cd si Mica Muhanured.

60 In 21 aprilie 1929 la curtca burjidului Asraf Seif ad-Din Barsbay, sultan mamelue
(1922-1938), ajunge o attic din Heat da de Aur. Continutul n-esajului trimis de LluA Mohammed nu se cunoaste dar, proLabil, el ate unele accirrinAri cu cel trimis sultanului Murad al II-lea

(vezi A. N. Kurat, TopAapi...cit., p. 27, rota 52 5i B. Spulber, op. cit., p. 158-159).

61 Uthg Muhammed sustinca re Vasile II Dmitrievici (1925-1462), a cfirui suce 'stone
la tronul moscovit era contestatd de unchiul s5u, cneazul de Balla Iuri Dmitrievlci si de fiii
acestuia (vezi A. N. Kurat, Topkapi... cit., p. 27 si nota 51).
62 Seyid Ahmed I, ban al Hoardei de Aur (e. 1933c.1965).
63 Ktietik Muhammed, fiul lui Timur han, ban al Hoardei de Aur (c. 1435c. 1465).
63

65

Vezi B. D. Grecov si A. I. laculovschi, op. cit., p. 384.

Ibid., p. 386-387.

Hanatul de Kazan, care a cl5inuit pin5 la 1552.

Scrisoarea mentioneaz: Desi v-am fi trimis oameni, nu I-am putut pane pe drum,
&act rombnii ziceau cA nu pot trece".
68 Vezi si B. D. Grecov si A. I. lacuhovschi, op. cit., p. 193-144.
" Bolul acestei pturi privilegiate este subliniat de B. Spider, op. cit., p. 388-389.
66
67

www.dacoromanica.ro

11

POLITICA INTERNATIONALA A TARII ROMANE$TI $1 MOLDOVEI

263

in cel mai Malt grad ca acesti negustori sa-si desfkoare activitatile nestingherit.
Este indeobste cunoscut ci cea mai mare parte a produselor exportate din Dest-i Kipceak se scurgeau prin porturile de la Marea Neagra,
unde negustorii straini, in special cei italieni, stabiliti i organizati aci
in puternice colonii, practicau un comert deosebit de avantajos. Alaturi
de unele produse ale economiei locale, diverse marfuri sosite in lumea
tatara din regiunile invecinate si mai ales cele aduse din Extremul Orient
prin intermediul caravanelor ce strabateau una din cele trei rute clasice"
ale mirodeniilor 70 erau incarcate pe vase si transportate spre alte porturi
pontice i mediteraneene.

Dar, alaturi de caile maritime, un rol nu neglijabil in vehicularea

acestor marfuri sau macar a unora dintre ele, in directia Europei centrale,
estice sau sud-estice a revenit rutelor terestre " j in unele perioade chiar
negustorii italieni au explorat si exploatat drumurile de uscat. Mai mult
decit atit, se constata c 'Inca din a doua jumatate a secolului al XIV-lea,
comertul pe uscat creste in intensitate, iar negustorii de alte nationalitati
concureaza de multe ori cu succes
pe cei italieni.

Pina la masura preconizata de domnul roman, negustorii tatari

au participat, alaturi de localnici, de lioveni, genovezi, armeni s.a. la activitatea de schimb in tirgurile sau orasele Moldovei 72, unde aduceau cautatele
marfuri tataresti", ducind in schimb indarat produsele economiei moldovenesti sau diferite marfuri importate din Europa centrala, i apuseana
in cantitati mari, mai ales dupa ce drumul moldovenesc" segment
final al marelui traseu transcontinental care unea interiorul continentului

Marea Bahia, cu Marea Neagra cunoaste, datorita unui complex

de factori interni si externi, un trafic din ce in ce mai intens 73.
Un important centru de redistribuire a produselor orientale spre
diferite centre din estul i centrul Europei era Chilia 74, ai carei principali
furnizori erau negustorii genovezi. Dar Chi lia, era cantata, foarte probabil
si de caravanele negustorilor tatari din Eloarda de Aur, care sporeau,
prin activitatea lor, comertul cu marfuri orientale pe rutele terestre conectate la Dunare 75.
De asemenea, dupa cum rezulta si din scrisoarea mai sus prezentata,
negustorii tatari transportau marfuri si in teritoriile stapinite de turcii
si

70 Vezi .Jacques Heers, op. cit., p. 366,

71 Vezi B. Spuler, op. cil., p. 406-409.
72 Desi scrisoarea hanului tAtar se retell nuinai la faptul cA domnul Moldovei nu ma i
pirmitea negustorilor pArtasi" sail treacA mArfurile prin teritoriul sat' spre stapinirile otomane
din Peninsula BalcanicA, considerAm cA mdsura privea si comertul practicat de tAtari In interiorul tArii.
73 Vezi N. Iorga, Drurnurile de comerf creatoare ale statelor rorndnestt, extras din Buletinul
lnstitutului Economic RomAnesc", VI (1929), nr. 9, p. 455 470 ; N. Iorga, Istoria romcintlor
ii a civiliza
lor, Bucuresti, 1930, p. 75 ; P. P. Panaitescu, La route comerciale de Pologne

a la Mer Noire au Mogen Age, extras din Revista istorica romAnd", vol. III, fasc. II III,
Budiresti, 1934, p. 4.

74 Vezi, pentru aceasta perioadA, Serban Papacostea, Kilia el la politigue orientate de Sigis-

mond de Luxembourg, In Revue Roumaine d'Histoire", t. XV (1976), nr. 3, p. 421-436.

76 Nu este lipsit de InsemnAtate, In aceastA ordine de idei, faptul ca Sigismund de Luxetn-

burg, interesat In intensificarea aprovizionArii cu produse orientale a tArilor aflate sub autoritatea sa imperiala, a luat contact, In acest scop, In aprilie 1412, la Buda, cu reprezentantii
Hoardel de Aur (vezi Serban Papacostea, art. cit., p. 424, nota 10).

www.dacoromanica.ro

064

MARCEL D. POPA

12

otomani din Peninsula BalcanicA ; ei se indreptau in primul rind spre

acel mare centru de intilnire a drumurilor comerciale din sud-estul Europei

orasul Adrianopol (Edirne).

Privilegiile comerciale din 8 octombrie 1408 76 si 18 martie 1434 77
acordate negustorilor lioveni de Alexandru cel Bun si fiul sAu Stefan ;
consemniiiile alatorilor Ibn Battuta 78 (1330-1331), Zosima 79 (1419),
Guillebert de Lannoy 80 (1421), Johann Schiltberger 81 (inainte de 1428),
Evlya Celebi 82 (intre c. 1641 si 1667) ; cronicarii turci Tursun Bei 82,
Nesri84, Sa'adeddin88, Ibn Kemal", So1akzkle87, Miineggimbasi 88 i Kodja
Husein 89 in relatarile lor privitoare Ia campania din 1484 a sultanului
Baiazid al II-lea (1481-1512), incheiatil en luarea in sta,pinire a Chiliei
Cetatii Albe ; jurnalul eampaniei din 1538 90 a sultanului Soliman Magnificul (1520-1566) impotriva Moldovei lui Petru Bares, iata numai citeva
din izvoarele documentare si narative, mai apropiate si mai indepartate
in timp de data documentului discutat, care infatiseazA circulatia calatorilor, negustorilor si a ostirilor pe acest vechi si important drum comercial
76

M. Costachescu, Documente moldovenesti inainte ik

1932, p. 633-636.

teran eel Mare, vol. II, Iasi,

Ibid., p. 670 673 ; acest privilegiu este de fapt o reconfirmare a celui din 1408.
Vezi Caleitori strain! despre (dale romane. Editie Ingrijita de Maria 1-lolban, vol. I,
Bucuresti, 1968, p. 1-12. Pentru orasul Babadag, vezi Aurel Decei, Le problerne...eit., p. 106.
79 Vezi Cdlatori straini..., vol. I, p. 41-44.
89 Ibid., p. 45-52. Vezi si C. C.
Giurescu, Inlitnirca Int Guillebert de Lannoy si
77

78

Alexandru eel Bun, In Revista istorica roman5", IV (1934), p. 286-287.

81 Vezi Caltori straini..., vol. I, p. 31. Drumul de uscat care unca Chilia de Cetatea
A1b5 este atestat si de on portuthn bizantin din anul 1450 (vezi P. Nasturel, Aserarea orasului
Vicina i (annul de apus al Marii Negre in lumina unui portulan grec, In Studii i cercetari
de istorie veche", VII, 1957, p. 296-297).
82

Vezi la Mustafa A. Mehmet, Aspeete din istoria IJobrogei... cit., p. 1097-1116; asupra

traseelor, vezi p. 1098-1099, notele 8, 10-11, 13, 16, 19, 22-23 si ; vezi i Calatori strain!,
vol. VI, Bucuresti, 1976, partea a doua, p. 311-753.
83 Cronicarul turc, dupa ce prezinta cucerirea cetatii Chilia lacatul acestui *Mut",
descrie Cetatea Alb, aratind, Intre altele, ca ad este on loc de trecere al negustorilor din

Caffa, a negustorilor rusi, a celor din Dest d-Klpceak>, a negustorilor lei i unguri. Yntr-adevar
este un loc de trecere populat i Infloritor (Vezi Cronici turccchi, vol. I, p. 77-78).
84 Ibid., vol. 1, p. 130-132.
85 Ibid., vol. 1, p. 325-327.
86 Cronicarul ibn Kemal, care da uncle informatii mai aniiinuntite fata de ceilalti cronicari anintfli, arata cii lnainte de a Incepe ostilitatile Intre turci i ronthni, comandantul
navelor Inarmate ale Moldovei, deci prezenta unei flote a Orli, carc se aflau la Chilia, a fost
capturat i dus in fata sultanului Baiazid al II-lea (vezi N. Beldiceanu, La conquele de cites mare/le:rides de Kilia et de Celaka Alba par Babe:id II, In Sildost-Forschungen", Manchen, 1964,

t. XXIII, p. 36-90).

07 Vezi Cronici turcesti privind Jdrile ronulne. Extrase, vol. II, Sec. XVII inceputul
sec. XVIII, volum Intocinit de Mihail Guboglu, Bucuresti, 1974, p. 144.
88 Ibid., p. 249.
89 0 valoare deosebita au stirile cuprinsc in cronica lui Kodja Husein care, detinind,
tntre 1638 si 1650, Malta functie de prim-cancelar (rets-efend!) al Portii otomane, a putut
sa-si sporeasca inforrnatia istoricii din parcurgerea a numeroase documente aflate In arhivele
otomane. Prezentlnd cauzele care 1-au determinat pc sultanul Baiazid al 11-lea sa Intreprind
campania impotriva Moldovei In 1484, el afirma Ghiaurii din vilaietul Moldova care se aflau
In cetatile Chilia i Cetatea Alba, pricinuiau mereu pagube negustorilor care veneau acolo din
Caffa i Klrim si din Dest-i Tatar si apoi, treclnd peste fluviul Duniirea, atacau mereu Odle
islamice" (vezi Crontei tureesti, VOL II, p. 461).
9 Vezi Cdtatori strain!, vol. I, p. 380-385. Vezi i observatia lui T. Mateescu din studiul Un oras dobrogean disparutEster, In Pontice", 11 (1969) p. 413-426.

www.dacoromanica.ro

13

POLITICA INTERNATIONALA A TARII ROMANEETI $1 MOLDOVEI

265

ce unea lumea -War:A cu Peninsula Balcania, 91, straltind nemijlocit

teritoriul romh' nese, adicI Moldova 92 Tara Bomneasc i Dobrogea.
Izvoarele nu ne ingkluie s stabilim lista mArfurilor desfkute de
negustorii tatari pe piata romilneascI sau in st-dpinirile otomane din Peninsula Balcanic. Spre deosebire de activitatea negustorior italieni asupra
camia dispunem de o informatie abundentl, in cazul marfurilor vehiculate

de negustorii tatari sintem redt0 la ipoteze. Credem totui a nu greF,d

punind pe primul loc al acestora ma-numitele m6rfuri ttre*ti" 93,
intre altele : mtase, piper, camh/ (un fel de matase turceasc11), tebenci
(un fel de podoabg, de matase pe eaua calului), tmiie" ", la care ad'auglrn
ghimber (Zingiber officinale), cuioare, scortioarit, *ofran, orez, smochine,

stafide, lmIi, uleiuri parfumate, vite, cai, piei, blanuri, alaun (piatra.
writ), argint, diferite tes6turi i diferite arme 95.

Campania devastatoare a turcilor la nordul Dunilrii din auul 1420"

nu a crutat nici taxa lui Alexaudru cel Bun, care s-a confruntat acum,

probaail pentru intiia oaril, cu un adversar ce va pune in pericol, nu peste

mu1t5, vreme, integritatea teritorialil i chiar fiinta de stat a Moldovei.
Situatia grea in care se afla Tara Romttneased vecin i pericolul
unei invazii otomane il determinaserA pe domnul Moldovei s'a se adreseze
puternicului vecin i aliat de la nord care era regele Poloniei, cerindu-i
insistent ajutor militar97. DupA cum este cunoscut, atacul turcilor s-a
91 Vezi Halil Inalci'lc, The Ottoman Empire. The classical Age. 1300 1600, New York

Washington, 1973, p. 122-123 (harta), 129-133.

92 Pentru druinurile ce strAbAteau Moldova, vezi si I. Nistor, Handel und Wandel in

der .Aloldau bis :um Ende des 16. Jahrhunderts, nach den Quelen dargestellt, CernAuti, 1912,
13-22 ; Cecilia Alinescu si Natalia Pap, Vechile drumuri inoldovenoti, In Anuarul de geografie,
si antropogeografie", 1914-1915, p. 3-43 ; P. P. Panaitescu, La route ... cit.; C.C. Giurescu,
Isloria Romdnilor, vol. II, partea a II-a, Bucuresti, 1937 P. 533 ; E. Diaconescu, Vecht drumuri
moldovenesti, Iasi, 1939 ; Istoria Romdniei, vol. II, Bucuresti, Edit. Academiei, 1962,
p. 298-300 (vezi si harta, planp VIII) ; C. C. Giurescu, Tirguri sau orase si celdji moldovene
din sec. al X-lca pizza la adjlocul sec. al XVI-lea, Bucuresti, 1967, p. 56-57.
93 Referitor la expresia mArfuri tAtbresti", considerdm ca este momentul sa ne hidepartAm de vechea viziune enuntatA de P. P. Panaitescu (La route...cit., p. 9) si reluatA de Barbu
CAmpina (Scricri istorice, vol. I, Bucuresti, 1973,p. 69), potrivit cdreia negustorii tAtari nu

aveau nici un rol In vehicularea lor.

94 M. CostAchescu, Documente...cil., vol. II, p. 633 si notele 1 si 2.

95 Vezi i $erban Papacostea, Kilia...cit., p. 426, nota 14 si Radu Manolescu, Comer/La
Tdrit Rorndne$11 $i Moldovei cu Brasovul (Secolele XIV XVI), Bucuresti, 1965, p. 168.
" Vezi scrisoarea adresatA din Piotrkbw de Wladislaw Jagiello lui Sigismund de Luxemburg la 27 iulie 1420 (In J. Caro, Liber cancellarie Stanislai Ciolek. Ein Formelbuch der polnischen
Knigskan:lei aus der Zeit der husitischen Bewegung, partea a I I-a, In Archiv ftir osterreichische

Geschichte", vol. 52, Viena, 1875, p. 160-161, 163 ; vezi i articolul lui V. Pervain, Lupta
antiotomand a fdrilor romdne In anii 1419 1420, In Anuarul Institutului de istorie si arheologie Cluj-Napoca", XIX (1976) p. 71, 73-75.
" in aceeasi scrisoare, regele Poloniei anunta cS lntr-un interval scurt de timp (Intre
Rusalii i Sf. Jacob, aproximativ trei luni), curtea sa a fost vizitatA de trei solii ale domnului
Moldovei, care solicitau trupe pentru preintImpinarea unei invazil otomane ; Wladislaw ordonase comandantilor militari aflati In apropierea granitelor Moldovei sS acorde ajutor lui
Alexandru cel Bun ; de asemenea, regale ceruse acelasi lucru i vasalului sari, marele duce al
Lituaniei (J. Caro, Liber cancellarie ... cit., p. 160 161).

www.dacoromanica.ro

MARCEL D. POPA

266

14

produs, dar izvoarele vremii nu retin o cooperare antiotomana, a Moldovei,

Poloniei si Lituaniei asa cum era prevazut
ceea ce ne determina sO

credem ca Alexandru cel Bun si-a aparat tara, respingind pe invadatori,

numai cu propriile sale forte.
Cu acest prilej, domnul va fi inteles c turcii otomani, instalati in
imediata apropiere a hotarelor Orli sale, devenisera' un pericol permanent
pentru Moldova. Participarea la frontul comun al popoarelor amenintate
de expansiunea otomana, in scopul stvilirii i daca era posibil, al indepartahi acestor periculosi inamici era atitudinea politica ce i se impunea.
In consecinta, depasindu-si adversitatea favi, de regele Ungariei
care prin politica sa de hegemonie la Dunitrea de Jos afecta i interesele
Moldovei
,Alexandru s-a aliniat la cruciada antiotomana proiectata
de Sigismund de Luxemburg pentru anul 1426. In acest sens stau marturie
atitudinea favorabilit fata de propunerile regelui Ungariei, precum si
asigurarile date de domn solului Stefan Pohrnok de Berzeviczy98, salvconductulgg acordat celor 5000 de osteni polonezi, comandati de starostele

Rusiei Rosii, Janusz Kobilenskim, ce urmau si treaca prin Moldova

pentru a ajunge in zona Brailei locul de intilnire al trupelor aliate dar
mai ales trimiterea unui corp de oaste moldovenesc in acelasi locm
expresie a angajamentului ferm antiotoman al lui Alexandru eel Bun.
Dar, dupa aproape doua luni de zadarnica asteptare linga Brila, trupele

polone i moldovene au ridicat tabaraN2. Acest fapt i-a confirmat domnului Moldovei
ceea ce el cu siguranta va fi cunoscut de mai multa vreme

el atit Sigismund de Luxemburg, in goana lui nervoasa" de a fi pretutindenea in chestiile europene"

cum ii caracteriza Ilie Mineal03 firea
cit i Wladislaw Jagiello impreuna cu Witold, nu prezenambitioasit
tau garantii ferme in prevenirea unei noi agresiuni otomane impotriva
tarii sale.
Necesitatea apararii hotarelor de sud si sud-vest cel mai expuse
incursiunilor pradalnice ale akingiilor
precum si interese de ordin
economic i-au dictat lui Alexandru cel Bun actiunea din 1426. Pare probabil c dupa esuarea proiectatei cruciade antiotomane, domnul Moldovei
hotarit, folosindu-se in primul rind de efectivele armate dislocate linga

Braila, luarea In stapinire a teritoriului de la nord de Dunama de Jos

care apartinea Tarii Romanesti, stabilind astfel hotarele tarii sale pe
intreg litoralul Marii Negre cuprins intre Cetatea Alba' si bratul Chilia (cu
cetatealn, iar pe linia Dun'arii, de la confluenta cu Siretul pina Ia varsare.
98 Vezi Ilie Minea, op. cil., p. 181.
Mihai Costachescu, Docurnenle..., vol. II, p. 612 611.
100 Informatia se aflii la cronicarul polon Jan Dlugosz (vezi Ilie Ilinea, Inforina(iik
mine-mesa ale cronicii lui Jan Diugosz, Iasi, 1926, p. 18).
101 Ibid.
192 Ibid.

193 Vezi Principalele Romdne...cil., p. 134.

"4 Luarea In stbpInire a Chiliei de ciitre Alexandru eel Bun a fost larnuritit de P. P.

Panaitescu, In studiul Leglurile moldo-polone in secolul XV sl problcma Chiliei, In Romanoslavica", III (1958), p. 98-102 ; vezi Insd i obiectia prof. Alexandru Elian cu privire la modul

eronat In care P. P. Panaitescu a citat un pasaj din cronica bizantinului G. Sphrantzes In

problema localizArii Chiliei in Valahia Mare", cu prilejul Intoarcerii, in 1424, la Constantinopol a lui loan al VIII-lea Paleolog prin acest port (in Moldova i Bl:anjul in secolul al XV tea,

www.dacoromanica.ro

15

POLITICA INTERNATIONALA A TARII ROMANE$TI $1 MOLDOVEI

267

Revenind la documentul prezentat, sa incercam s stabiim cind si

cu ce prilej a luat Alexandra cel Bun hotarirea de a interzice negustorilor

tatari comertul prin teritoriul tarii sale. Din datele de care dispunem,
retinem ca posibile doua momente i anume : anul 1420 (odata cu atacul
turcilor asupra Moldovei) sau anul 1426 (odata cu luarea in stapinire a

teritoriului sus-amintit). Deoarece imediat dupa 1420 se constata c circulatia pe drumul de uscat105 ce unea Cetatea Alba cu Caffa crimeana nu

era intrerupta, credem cii initiativa domnului Moldovei devenise fapt implinit la sfirsitul anului 1426 sau la inceputul celui urmator, ceea ce concorda
si cu afirmatia din scrisoarea hanului Mug Muhammedl6.
Modificarea configuratiei teritoriale la Dunarea de Jos a insenmat
pentru Alexandru cel Bun nu numai dobindirea unor poziii militar strategice exceptionale, ci si asigurarea unui cadru economic F.Ai politic cit mai

avantajos pentru tara sal".

Interzicerea desfacerii i tranzitului produselor venite din Hoarda

de Aur prin intermediul negustorilor partasi" este o componenta a acestei
noi politici ; fara indoiala, restrictiile impuse care loveau In primul rind
interesele economiee ale Hoardei de Aur aveau i un pronuntat caracter politic, si ele au fost neindoielnic generate de ostilitatea care caracteriza In acea vreme relatiile moldo-tatare8. Nu este insa exclus ca si motive
din culegerea de studii Ingrijita de AIihai Berza, Cultura moldoveneascd in timpul lui $tefan ca
Mare, Bucuresti, 1964, p. 126, nota 1 ; pentru traducerea corectA a pasajelor, vezi Georgios
Sphrantzes, Memorii, 1401-1477, untie criticA de Vasile Grecu, Bucuresti, 1966, p. 17 si 19).
In legAtura cu plecarea lui loan al V I II-lea Palcolog de la Cetatea AlbA la Constantinopol, vezi
Al. Elian, art. cit., p. 130-131, nota 3, precum i erban Papacostea, Kilia...cit., p. 429,
nota 26, ambele avInd la bath informatia unei cronici scurte bizantine contemporanc. lieferitor
la perioada din anul 1426 In care Alexandra cel Bun a pus stApinire pc Chilia, considerAin c

ea trebuie fixata imediat dupa parAsirea taberei de linga Braila.

205 Vezi mai sus, nota 80.
206 De un an, doi, am sosit stramutindu-ne ca sa iernam de-a lungul Niprului. Desi
v-am fi trimis oameni, nu i-am putut pune pe drum, cAci romAnii ziceau ca nu pot trece".
102 Intensificarea traficuhii cu produse orientate prin teritoriul Moldovei, si implicit,
cresterea importantei internationale a drumului moldovenesc", instituirea controlului asupra
punct final al lmportantei artere comerciale ce lega Marea Neagra cu centrul i estul
Chiliei
Europei
sporirea veniturilor vistieriei realizata mai ales prin noile 61 substantialele taxe
asigurarea unui punct de trecere favorabil spre regiunile din sudul Dunarii (este
vamale
vorba de vadul aflat In fata orasului Isaccea), bogatia de peste a regiunii, iata numai citeva
din avantajele doblndite ca urniare a actiunilor anului 1426.
108 Pentru anii 1439 si 1440, Letopiseful anonim al Moldovei (In Cronicile slavo-roindue

din sec. XVXVI, publicate de Ion Bogdan, editie revAzuta i completata de P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, p. 15), mentioncaza incursiuni de jaf ale tatarilor In Moldova. Este

cunoscut faptul ca, in anii 1420 si 1422, Lituania, aflata In bune raporturi cu Ulug Muhanuned
a avut de suferit de pe urma incursiunilor pradalnice ale tatarilor (B. Spuler, op. cit., p. 154);
probabil tatarii vor fi lntreprins incursiuni i pe teritoriul Moldovei Inainte de cele consemnate
In cronicile interne ; ca interzicerea circulatiei negustorilor partasi" era expresia unui conflict Intre cele doua state ne-o dovedeste, mulatis mutandis, o scrisoare a lui Timurlenk adresata
lui Baiazid I, In februarie 1395, In care marele cuceritor mongol afirma ca dacil Toktamis
nu va lisa pe negustori i cilitori sa villa de acolo Incoacc..." (adicd din Hoarda de Asir
In stipinirile sale), atunci el va porni razboi Impotriva acestuia, ceea ce s-a si IntImplat (vezi
scrisoarea analizata In studiul lui A. Z. V. Togan, Tiznurs.. cit.). In anul 1430 se constata
o apropiere moldo-tatara [Vezi Codex epistolaris Vitoldi magni ducis Lithuaniae, 1376-1430,
collectus opera Antonii Prochaska, Cracovia, 1882, p. 915 (tomul VI din Monumenta medii
aevi historica res gestas Polontae illustrantiab legata, probabil, de pregatirea noii orientari

de politica externa a lui A lexandru cel Bun.

www.dacoromanica.ro

MARCEL D. POPA

268

16

de ordin economic s5, fi contribuit la luarea unei asemenea decizii, tiut

fiind c unele dintre marfurile pe care negustorii tAtari le comercializau
in stapinirile turceti din Peninsula BalcanicI, puteau fi oferite i de economia prospera a Moldovei. In acest fel, initiativa domnului crea conditiile amplificrii comertmlui moldovenesc cu regiunie sud-dungsene,
comert atestat, in perioada anterioar, de prezenta monedelor emise de

Petra I al Muatei i Alexandra cel Bun in tezaurele descoperite in

Dobrogeam.
Dar complexul de nasuri economice i politice adoptate de Alexandru

cel Bun nu putea rImine fr ritspuns din partea celor care-i vedeau preju-

diciate gray interesele in regiunea Dunkii de Jos. In consecint5,, Tara

Rom'aneasc111, regatul Ungariei i Hoarda de Aur vor incerca, singure sau

in diferite combinatii politice, s anuleze consecintele actiunilor domnului
Moldovei.

Dan al II-lea, cu sprijinul larg al regelui Ungariei, va urmari sa

obtina reintegrarea in hotarele statului sau a importantei regiuni pierdute.

Va face in acest scop apel, zadarnic ins5,, la toate mijloacele care ii st5,teau la indemin5,, politice i militarem.
Pentru Sigismund de Luxemburg in a carui actiune, orientata spre
toate orizonturile, controlul direct sau indirect al gurilor DunArii era o
necesitate atit comercialI cit i strategic5,, initiativa lui Alexandru cel
Bun a fost o grea infringere, care a compromis un timp politica sa orientalh'u2.

HotArit sg, recitige pozitiile pierdute i chiar sa" obtina noi avantaje,
Sigismund, pe lIng, sprijinul acordat actiunilor lui Dan al II-lea, a exercitat puternice presiuni asupra lui Wladislaw Jagiello, ineercind sa-1 determine pe regele Poloniei sa% consimt5, la punerea in aplicare a elauzelor
privitoare la Moldova stipulate in tratatul din 15 martie 1412, incheiat la
Lublau (azi Star4 L'ubovila)113. Dar nici ateptata intrunire de la Luck
(ianuarie 1429) i nici actiunea de mediere a conflictului, incredintatil
marelui duce al Lituaniei'14, nu au dat rezultatul scontat de Sigismund,
109 Vezi Scarlat Lambrino, Sapdturile arheologice din Tinutul Dundrea-de-Jos, In Revista
istorica romnii", IX (1939), p. 498-502 ; 0. Iliescu, Insemndri privitoare la descoperirt monetare (II), In Studii i cercetari de numismaticS", vol. II, 1958, p. 456, precum i informatiile
din lucrarea Din istorta Dobrogei, vol. III, Bizantint, romnt si bulgart la Dundrea de Jos, Bucure$ti, 1971, p. 404-405 $i notele. Pentru existenta legaturilor comerciale Intre Hoarda de Aur
si Dobrogea, vezi $i monedele de bronz emise In HoardS, datInd din anul 810 h. (1407-1408),

descoperite la Enisala (0. Iliescu, Insemndri...( II) cit., p. 456).

110 Asupra agravArii raporturilor dintre Tara Ronihneasca $i Moldova, vezi P. P. Panaitescu, Legdturite...cit., p. 99-102 $i Serban Papacostea, La inceputurite statulut rnotdovenesc.
Consideralii pe rnarginea unut tzvor necunoscut, In Studii i materiale de istorie medic",
vol. VI, 1973, p. 52-53.
111 Pentru cele douS campanii ale lui Dan al II-lea, din anii 1429 $i 1130, Impotriva
Moldovei, vezi I. Minea, Principatele Romdne...ctt., p. 196.
112 Pentru politica orientalS a lui Sigismund de Luxemburg, vezi I. Minea, Principatcle
Romdne...cit., passim 0 $erban Papacostea, Kilia...cit.
113 Asupra acestui tratat $i a consecintelor lui, vezi Florin Constantiniu $i Serban Papacostea, Tratatul de la Lublau ( 15 mantle 1412) qi situatia internationald a Moldovet la inceputul
veacului at XV-lea, In Studii. Revistd de istorie", 17, 1964, nr. 5, p. 1129-1140 si S. Papa-

costea, Ktlia...cit., p. 421-428.

114 Vezl scrisoarea adresati din Troki de catre marele duce al Lituaniei Itil Wladislaw
Jagiello la 3 mai 1429, In Codex epistolarts Vitoldt, p. 830.

www.dacoromanica.ro

17

POLITICA INTERNATIONALA A TARn ROMANE$TI $1 MOLDOVEI

269

situatia raminind neschirabata pina in momentul cind Alexandru eel Bun,

in ultimii ani ai domniei, i-a orientat politica externA in alt sens.
Ulug Muhammed, neputind rAspunde eficace iniiativei antit5lare
a lui Alexandru cel Bun, cu tot sprijinul pe care-1 avea din partea prietenului i protectorului situ lituanian115, i-a legat sperantele de puterea de la
sudul Dunraii, aflatll in plin proees de expansiune. Subliniind i interesul

turcilor otomani in activit54i1e neingrddite ale negustorilor partai",

hanul tiitar cerea sfatul sultanului Murad al II-lea, sugerind in ace1a0
timp i necesitatea unei actiuni conjugate impotriva Moldovei. Nu cunoatem reactia sultanului la aceast5, scrisoare, ins5, izvoarele istorice nu consemneazit nici o campanie otomanit impotriva Moldovei lui Alexandru cel

Bun de la 1426 inainte.

Atitudinea Lituaniei in conflietul lui .Alexandru cel Bun cu Dan al
II-lea, Sigismund de Luxemburg 0 probabil cu Uluk Muhammed, ne dezvAluie pozitia net osti15, a marelui duce. Vechea adversitate a lui Witold
fatiti de Alexandru cel Bun, suspendata pentru o scurt5 perioad5, de timp,
a fost reluatil i amplificatI dupI 1421116. Un rol important in agravarea
acestor raporturi a revenit i lui Sigismund de Luxemburg, care, speculind
cu abilitate neintelegerile polono-lituaniene, i intretinind ambitiile regale
ale lui Witold, a reuit s fac5, din biltrinul i ambitiosul conduditor al
Lituaniei un instrument al politicii sale orientalem.
Mu lt mai anevoie ni se ofer5, cunoaterii raporturile lui Alexandru
cel Bun cu turcii otomani i cu negustorii italieni genovezi i venetieni
incepind din 1426.
Campaniei impotriva Moldovei din 1420 i-a urmat o perioad5 de
tacere" a surselor, intreruptI in 1425-1426 de acuzatia adus5, lui Alexandra cel Bun de adversarii si, c s-ar fi aliat cu turciim. Pentru perioada
irnediat urmatoare, i care ne intereseazil, in mod deosebit, retinem ea
interesantA informatia potrivit creia, inainte de 8 mai 1427, curtea dom-

nului Moldovei era vizitatil de emisari turcin9; tiute fiind atitudinea

lui Alexandra cel Bun, precurn i practicile Portii in politica extern5,, pare
putin probabil ca aceasta solie sa," fi urnarit stabilirea unei aliante politice ;
116 Sint cunoscutc bunch: raporturi dintre Ulug Muhammed si Witold ; In anul 1426,
banul Mar a sustinut cu forte armate proprii pc marele duce al Lituanici In campania Impotriv a
Pskovului (vezi B. Spuler, op. cit., p. 157 si nota 18).
116 intrc 1418 si 1421, Ryngalla (Rimgaila), sora lui Witold, fusese sotia lui Alexandru
eel Bun. La 13 decembrie 1421, domnul Moldovei Ii acorda, pentru tot timpul vietii ei, tirgurile
Siret i Volohoviit, o renta anual de 600 ducati aur ;Lt. (vezi Documenta Bornaniae Historica.
A. Moldova, vol. I ( 1384-1448), 13ucuresti, 1975, p. 70).
117 Asupra raporturilor Moldovei cu Lituania, VeZi C. RacovitA, Inceputurile suzeranitalti...cit., p. 316-320.
118 Veil, Intre altele, scrisoarea marclui duce al Lituaniei catre Sigismund de Luxemburg,
editata de .1. Caro, Liber cancellarlae...cit., In Archiv fOr Osterreichische Geschicbte", vol. 45,
Viena, 1871, P. 481-483 si scrisoarea lui Sigismund de Luxemburg care Witold din 15 mai
1427, In Codex episfolaris Vitoldi, p. 724.
In Vezi scrisoarea adresat de Witold marelui rnaestru al Ordinului teuton, Paul von Russdorf, la 8 mai 1927, in Codcx epistolatis Vitoldi, p. 771.

www.dacoromanica.ro

MARCEL D. POPA

270

18

putem admite insa rosturile precumpanitor economice1-2 ale ambasadei

otomane, avind in vedere ca atit Alexandra cel Bun, cit si turcii sud-dunareni, neaflindu-se intr-un conflict deschis, erau interesati in intretinerea
unor relatii comerciale normale, reciproc avantajoase.
Genovezii, traditionalii furnizori de produse orientale la Dunarea

de Jos, dar si aliatii de data veche ai lui Sigismund de Luxemburg, nu

vor fi vazut cu ochi buni modificarile dictate de Alexandra cel Bun. Dar,
pentru continuarea activitatilor comerciale in Moldova, si in special in
cele doua importante centre care erau Cetatea Alb

i Chilia, aflate cindva

in stapinirea lor, trebuiau sa se incadreze In coordonatele politice si

economice impuse de domn.

Venetienilor, prezenti si ei in schimburile comerciale din bazinul
Marii Negre, dar intr-o rivalitate de neimpacat cu genovezii si in razboi
cu Sigismund de Luxemburg, nu le putea scapa prilejul de a profita de
pe urma modificarilor petrecute la Dunarea de Jos. Din punct de vedere
politic, Alexandra cel Bun era un posibil aliat impotriva unui dusman comun care era Sigismund de Luxemburg, iar din punct de vedere economic,

Republica lagunelor va incerca, probabil, sa obtina' anumite avantaje

comerciale, facindu-si siintita prezenta121 in cele doua mari porturi ale
Moldovei.

Am l'asat la urma relatiile Moldovei cu puterea suzerana. Raporfurile

lui Alexandra cel Bun cu Wiadislaw Jagielbo, pina la cotitura ce va

interveni in 1431, au fost bune122, cu toate ea, de-a lungul anior, au existat
i momenta in care, de ambele parti s-au formulat i nemultumiri. In repetate rinduri, regele Poloniei s-a opus actiunior ostile Moldovei preconizate
de Sigismund de Luxemburg si sustinute de marele duce lituanian, rezis-

tind presiunior de tot felul exercitate asupra sa de acestia, in diferit e

ocazii, i indeosebi la intrunirea de la Luck123. Aceasta atitudine ii era
dictata nu numai de natura raporturilor stabilite cu domnul roman, dar
si de interesele economice i politice ale propriei sale tari.

120 Reactia marelui duce la primirea stirii transmise de Alexandru cel Bun, potrivit cAreia
aceeasi solie urma s cerceteze i Lituania, pare a confirma si ea cit ambasada turcilor era dictat in primul rind de interese economice si mai putin de cele politice (ibid.). Relatiile corner-

diale dintre Moldova lui Alexandru cel Bun si turcii otornani sint atestate, intre altele, si de
circulatia monedelor de aur turcesti In Moldova anilor 1431 (vezi scrisoarea lui Joan de Ryza,
episcop catolic de Baia cAtre episcopul de Cracovia Zbygniew Olesnicki, adresatA la 5 martie
1431, publicatA de erban Papacostea In studiul llri noi cu privire la istoria husitismulut In
Moldova in timpul lui Alexandru cel Bun, in Studii j cercetAri stiintifice", Istorie, Ial, anul
XIII (1962), fasc. 2, p. 257). Amplificarea i intensificarea schimburilor comerciale din deceniile urmAtoare au fAcut necesarb reglementarea raporturilor politice l economice lntre Moldova
statul otornan (vezi actul dat la 9 iunie 1456, din Yeni-Derbend, de sultanul Mehmed al II-lea,

In Documente turcesti privind istoria Ronuinlei, vol. I, 14.55 1774, Intocmit de Mustafa A.
Mehmet, Bucureti, 1976, p. 2).

121 In 1435 guvernul venetian hotArlse s stabileascA relatii comerciale cu Cetatea AlbA,
uncle in 1436 va fi numit un viceconsul In persoana lui Franceso Duodo (Diedo) (vezi N. lorga
Noi descoperiri priviloare la istoria Rozndnilor, In Academia RomAnA, Mem. sect. ist.", seria
III, .torn. XIX (1937), p. 190-196 sl N. BAnescu, Maurocastrum
Mo(n) castro-Cetatea
Alba, in Academia RomAnA, Mem. sect. ist.", seria III, tom. XXII (1939 1940), p. 165 178.
122 CAsAtoria lui Ilia, flu! lui Alexandru cel Bun, cu Maria, sora sotlei lui Wiadislaw
Jagielio, Sonca (Sofia), In octombrie 1425, exprimA aproplerea moldo-polonA din aceaitA
vreme (vezi I. Minea. Informatitle romdnesti...al., p. 17 si Letopiseful anonitn al Moldova, ed.
cit

p. 14-15.
123 Vezi

I. Minea, Informalille rom6nOtt...clt., p. 18.

www.dacoromanica.ro

101 MCA INTERNATIONALA A TARII ROMANE$TI $1 MOLDOVEI

19

27 1

Interventia lui Alexandru eel Bun in Tara Romaneasca pentru a

sustine la domnie pe Radu al II-lea Prasnaglava124 impotriva lui Dan al

II-lea, omul regelui Ungariei, incorporarea la Moldova a irnportantului
teritoriu de la nord de Dunarea de Jos, masura antitatara dezvaluita de
scrisoarea hanului Ulug Muharnmed, actiunea energica impotriva acelora

care incercau sa-i nesocoteasca ordinele'25, dar mai ales esecul indelungate-

lor eforturi ale adversarilor si, i in primul rind al lui Sigismund de

Luxemburg, de a anula pe cale diplomatica sau prin forta armelor
rezultatele atit de avantajoase dobindite de Moldova in urma actiunior
din 1426, demonstreaza capacitatea acestei tari rornnesti de a-si impune
sustine o pozitie politica internal ionala proprie, conforma intereselor
sale, ilustrind in acelasi timp calitatile rernarcabilului om de stat care a
fost Alexandru eel Bun.
Indelungata sa domnie a constituit pentru Moldova o etapa hotaritoare in evolutia ei istorica si nu intimplator, peste decenii, principalele
dnectii ale politicii sale vor fi reluate, pe alt plan si in alte conditii internationale, de eel mai ilustru dintre urmasii sai Stefan eel Mare.
ASPECTS DE LA POLITIQUE INTERNATIONALE
DE LA VALACHIE ET DE LA MOLDAVIE SOUS LE REGNE
DE MIRCEA L'ANCIEN ET L'ALEXANDRE LE BON
nr:suNi2

Source de premiere importance, l lettre adressee par le khan de la

Horde d'Or Ulu0; Mahomet le 14 mars 1428 au sultan ture Murad II,
inconnue jusqu'a present & notre historiographie, a offert & l'auteur la

possibilit d'analyser certains moments des rapports roumano-tatars

a la fin du XIV-e sicle et au debut du sicle suivant.

On remet en discussion les relations entre Mircea l'Ancien voivode

de Valachie (1386-1418) et les Tatars, relations !lees lors du passage d'un
gioupe nombreux de population tatare, conduit par le chef Aktav de la
Hordre d'Or, A. travers le territoire roumain, vers les possessions ottoma-

nes de la PCninsule Balkanique.

Mais la nouveaut et l'importance particulire de ce document pour
les Etats roumains mdivaux consistent dans la dcouverte d'un acte
d'autorit Ur au voivode de Moldavie Alexandre le Bon (1400-1432),
qui interdisait les activitCs commerciales des Tatars a PintCrieur de son
pay s.

Cet article prsente, tout a tour, le regne d'ulug Mahomet, le

commerce pratique par les Tatars, les sources attestant la route eommerciale internationale qui traversait le Sud de la Moldavie.
L'initiative anti-tatare du voievode roumain, analyse dans le eontexte des directions de la politique etrangere de la Moldavie, montre la
position internationale de ce pays roumain pendant la 3-e dCeennie du
XV-e sicle.

124 Vezi P. P. Panaitescu, Legaturileoxil., p. 100.

125 In vara anului 1429, Alexandru cel Bun lmpiedica patrunderea pe Dunfire, pe la
China, a unui convoi de 12 vase, probabil genoveze, obliglndu-le sa-si schimbe directia si sfi-si
ducA Incarcatura la Cetatea Alba (Codex epislolaris Vito/di, p. 860 ; vezi asupra acestui moment
si
7

Papacostea, Kilia...cit., p. 431).

C. 7727

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

IDEEA DE IMPERIU IN OCCIDENTUL MEDIEVAL

IN LUMINA CERCETARILOR DIN ULTIMELE DECENII
DE

Si WAN BREZEANCT

Cil este necesar a se rescrie periodic istoria lumii, nota cu aproape

doug veacuri in urma, Goethe, nu mai comport& nici o indoiall in zilele
noastre. Aceastg necesitate nu decurge atit din imprejurarea Ca, multe
fapte ale trecutului au fost descoperite intre timp, ci ea se impune pentru
cs noi aspecte apar, pentru cg cel care trgieste o epocg de progres descoperg
anumite puncte de vedere de unde trecutul se dezvgluie si se judecg intr-o

noug manierVI. Intre marile teme ale istoriei universale, aflate statornic
in preocupgrile cereetgrii istorice moderne, putine ilustreazg mai convingl,
tor temeinicia reflectiei marelui ginditor german ea evolutia studiilor asu-

pra ideii de imperiu in Occidentul medieval.

Din examinarea evolutiei viziunii istoricilor moderni asupra ideii de
imperil se desprind doug fapte majore. Mai intii, se impune atentiei raportti strins intre evolutia acestei viziuni i exigentele climatului politic (}i
social in care-i desfkoarg activitatea istoricul. Incepind cu faimoasa thsput Sybel Ficker, pentru a ne referi numai la cercetgrile din ultimul
veac, disputg care nvi poate fi inteleasg fr luarea in consideratie a amplei

dezbateri din anii '60 ai secolului al XIX-lea In jurul unificgrii GermanieP,

discntia a alunecat in problema caracterului imperiului, partizanii caracterului universal al imperiului medieval i adversarii lor continuind sg se
infrunte ping1 in zilele noastre. In anii celui de-al doilea Reich teza caracteralui universal al imperiului devine oficial13. Istoricii celui de-al treilea
Reich au preluat F,si au dezvoltat aceeasi tea, pentru a furniza argumente

istoriee noii ordini" planuite de dictatorul nazist4. Pe bung dreptate s-a

subliniat e& la istoricii vremii, convingerile politice erau mai puternice

) Goethe, Geschichtc dcr Farbenlehre, in : Goethe's siinuntliche Werke, Stuttgart-Augsburg,

1858, vol. 39, p. 127.

2 G. Koch, Der Streit zwischen Sgbel und Ficker nnd dic Einschiitzung der mittelallerlichen
Kaiserpolitik in der modernen Historiographic, In vol. Studien Ober die deutsche Geschichtswissenschaft, I, Berlin, 1963, p. 311-336.

3 Reflectath, cu deosebire, In douil teze de doctorat apiirute In ajunul primului rAzboi

mondial (J. Hartung, Die Lehre von der Weitherrschaft im Miltelalter, Halle, 1909 ; NV. Rhsener,
Der Weltherrschaftsgedanke und das deutsche Kaisertum im Mittelaller, Halle, 1913).
4 Vezi tipic, H. Aubin, Das erste deutsche Reich als Versuch einer europilischen Staals-

gestaltung, Breslau, 1941; E. Bach, Imperintn Romanum Classica et Medievalia", 1945, p.

138-145.
.,REVISTA DC ISTORIE" Tom 31, Nr. 2, p. 271

298, 1978

www.dacoromanica.ro

STELIAN BREZEANU

271

decit integritatea flintifieW6'. Dupa al doilea rilzboi mondial6, cei mai

multi istorici germani i straini au abordat problema earacterului imperiu-

lui medieval dintr-o nouil perspectiva, pornind de la interesele monarhiilor

nationale"7 europene in plina afirmare. Din acest punct de vedere imaginea imperiului din Occidentul medieval apare mult mai nuantata ; carac-

terul universal al puterii acestuia este contestat, iar locul institutiei in

istoria medievala a Germaniei a fost complet reconsiderat in comparatie

cu perioada anterioara8. Al doilea fapt major eonsta in caracterul dialectic

al evolutiei conceptiei despre imperiu, urmind triada hegeliana teza-antiteza-sinteza, cunoasterea istorica dovedindu-se ea insasi un proces, dind
astfel cititorului sentimentul dinarnismului cercetarii istorice i complexiValli adevarului din ce in ce mai bogat, mai convingator6. Se cuvine insa
a fi mentionate dificultatile care au stat in fata studierii ideii de imperiu
medieval. 0 prima dificultate consta in insusi caracterul ideii imperiale.

Vagd, lipsita de consistenta in secolele IXXI, aceasta se precizeaza in

veacul XII sub presiunea realitatilor politice si sub influenta bizantina
si mai ales a dreptului roman, pentru ea dupa 1250 sa intre in epoca
teoreticienilor", in care pierde mice contact cu realitatea politick i sit se
transforme intr-o tema de reflectie si speculatie filozofiea. Totodata, spre
deosebire de Bizant, in Occident biserica nu a fost incadrata in stat, de
unde i existenta a doua idei de irnperiu, papala si imperiala, care au evoluat paralelm. 0 alta greutate izvoraste din bogatia si diversitatea docu-

mentatiei, foarte greu de dominat ; pe de alta parte, ea nu ne ofera de

o maniera suficienta reprezentarile pe care oarnenii politici si masele populane si le-au facut despre imperiun. In sfirsit, o alta dificultate majora s-a
dovedit a fi terminologia folosita de sursele vremii pentru a defini natura
puterii imparatilor medievali. De origine romana, aceasta terminologie
cunoaste de cele mai multe ori o schimbare evidenta de sens in evul de
mijloc, adesea chiar de la un izvor la altul, punind istoricul modern in

fata unui examen anevoie de trecut. Notiuni ea auctoritasu, renovaho

5 G. Barraclough, The Mediaeval Empire. Idea and Reality, London, 1950, p. 24.
6 Nu lipsesc Insa In aceastii perioada constructii anacronice, de inspiratie nazista (K. (;.
Hugeltnann, Stiimme, Nation und Nationalstaaten im deutschen Mittelaller, Stuttgart, 1955).
Vezi critica lucrarii la H. Sproemberg, La naissance d'un Etat alkmand au Moyen Age, Le Moyen
Age", 64, 1958, p. 213 248 si la 0. Brunner, In Historische Zeitschrift", 186, 1958, p. 103-114

7 Notiunea de monarhic nationala" este Wahl ca termen tehnic, pentru a surprinde

noua realitate teritoriala, politica si institutionala ce Incepe sa se conturtrze In sec. XII XIII
Intr-o Europa dominata de papalitate si imperiu. Asupra utilitatii unor atari termeni, vezi 0.
Brunner (In Historische Zeitschrift", 186, 1958, p. 109 110) si J. Sines (Nationalitiit" uncl
Nationalbewusstsein" im Millelaller, Acta historica", 18, 1972, p. 35).
8 Intre lucrarile fundamentale asupra chestiunii din perioada posthelica amintim : Carl
Erdtnann, Forschungen :ur politischen Ideenwell des FrOhmillelattets, Berlin, 1951 ; H. Folz,
L'idee d'Empire en Occident du Ve au X I l'e siecle, Paris, 1953 ; II. Pacaut, Les structures poliliques de l'Occident medieval, Paris, 1969 ; H. .J. Kirfel, Weltherrschaftsidee und BundnispolthA
Untersuchungen zur auswiirligen Politik der Staufer, Bonn, 1959 etc.
9 Vezi o buna prezentare a evolutiei conceptiei despre imperiu In ultitnul veac la B. Guene, L'Occident aux X/ Ve et X Ve siecles. Les Etats, P.U.F., col. Nouvelle Clio", Paris, 1971,

p. 288-291.

10 B. Folz, L'idee d'Empire, p. 6.

11 Ibidcni, p. 7.
12 Notiunea a fost studiata de H. Holtzmann (Der Weltherrschaftsgedanke des miltelal-

terlichen Kaisertums, Historische Zeitschrift", 159, 1939, p. 251

26 I ; editic noua, neschimbatrt,

Darmstadt, 1953) dar interpretarea sa a fost contestata de .1. Haller, H. .1. Kirk!, Walter
Holtzmann si altii.

www.dacoromanica.ro

IDEEA DE IMPERIU IN OCCIDENTUL MEDIEVAL

275

imperii13, honor imperii14, reges provinciarum, regulus, amicitia15, christia-

nitasn, corpus principium secularium17 etc. au provocat mari controverse

in rindurile specialistilor in incercarea de a surprinde evolutia ideii de

imperiu in Evul Mediu.

Inainte de a trece la analiza evolutiei ideii de imperiu se impun doug

precizari. Mai intii, analiza unei teorii sau a unui concept politic nu se
poate realiza in abstract, fgra, raportare la realitatea concreta asupra
cgreia isi exercita, influenta. Orice teorie politica medievall are la origine
un numar de axiome filozofice sau teologice, dar ea evolueaza, sub inriuri-

rea faptelor, facindu-se ecoul, intr-un domeniu particular, al mutatiilor

economice, conflictelor sociale si politice, realizarilor politice etc.18. Asadar,

In cele ce urmeaza ne preocupa modul in care ideea sau, cu mai multg

indreptatire, ideile" de imperil se adapteazg, se modeleaza la realitatea
in necontenita schimbare dar, totodatg, s surprindem capacitatea
conceptului de a depdsi planul reflexiei pentru a comanda saua contribui
la formarea unor structuri statale in numele unui ideal politic. In al doilea
rind, trebuie sa' distingem intre existenta palpabilg a unei stapiniri limitan, geografic asupra mai multor tgri i popoare i ideea, proprie nu numai
evului de mijloc, ca divinitatea Ii intemeiaza pacea i ordinea pe o stapinire dreapt i tocmai aceasta ordine, imagine a ordinii ceresti, reprezintg
de jure lumea'9. Aceasta ultima idee constituie pentru cei multi intr-o
societate impartitg in clase in care flagelul rgzboiului facea din pace un
imperativ al vietii sociale un vis colectiv, o aspiratde &are o stare
ideala de lucruri"20, identificata de masele populare cu imperiul, iar pentru factorii politici constituind un program de actiune. Prin urmare, un
imperiu este universal nu in realitatea sa teritorialg, ci virtual *i in raport
cu un ideal de unitate si de civilizatie.
De origine oriental, ideea de imperiu a trecut de la asiro-babilonieni
la persi i, de la acestia din urma, la greci21, in epoca elenistica, cind ideea
cunoaste i fundamentarea sa filozofica si cind, dupg subminarea bazelor

polisului grec, lumea clasica este in cautare de noi valori morale si politice. Nona comunitate elenistica de culturg, care teoretic trebuia s5 atingg
luatg
limitele universului (cosmos), isi afla cadrul sau logic in monarhia
in sensul etimologic al cuvintului a mi Alexandru cel Mare ; in conceptia stoicilor, teoreticienii noii formule de organizare a lumii, monarhu,

P. E. Schramm, Kaiser, Rom und Renonalio2, Darmstadt, 1957.

Peter Rassow, Honor Imperil. Die neue politik Friedrich Barbarossas, 1152-11592,
Darmstadt, 1961. 0 nouS interpretare a notiunii propune 0. Wolf, Der Honor Imperil" als
Spannungsfeld von Lex und Sacramentum in Hochmittelallcr, In vol. Lex el Sacramenta" irn
Mittelalter, Berlin, 1969, p. 189-207.
13
14

15
14

H. .J. Kirfel, op. cit., p. 24 si urm.

J Rupp, L'idee de chrelienle dans la pensee pontificate des origines a Innocent

III,

Paris, 1939.
17 Gunther Wolf, Universales Kaisertum und nationales Kniglum im Zeitaltcr Kaiser
Friedrichs II, In vol. Unirezsalbnuis und PalliAularismus im Illittelulta, Berlin, 1068,

p. 243 269.

Pacaut, In Le Moyen Age", 64, 19E8, p. 626.

G. Wolf, op. cit., p. 245.

15 M.
19

" R. Folz, L'idee d'Empire, p. 7.

21

Vezi

literatura problemei la G. Wolf, op. cit., p. 245.

www.dacoromanica.ro

276

STELIAN BREZEANU

lui Ii revine misiunea de a modela ordinea politica, pe aceea cosmic522.

Citeva veacuri mai tirziu, noua ordine romana (pax Romana) avea sa-si
gaseasca tot intre stoici cei mai buni teoreticieni si, dupi uzura stoicismului, intre filozofii neoplatonicieni. Monarhia, identificata en imperium
Ronianum i conceputa la scara universului, este considerata sisteniul
politic ideal in timp cci egalitatea constituie pentru neoplatonicieni irnaginea
si emanatia divinitatii. Crestinismul se substituie curind neoplatonismului ;
filozofii crestinipreiau insiti esentialul din ideologia de stat a predecesorilor lor
stoici si neoplatonicieni, punind bazele unei adevrate teologii imperiale23. In
Orient, Eusebiu de Cezareea stabileste o relatie intima intre functia monarhica
si divinitate : asa cum curtea imperialareflecta pe cea divin, imperiul roman
reflectauniversul24. De-a lungul unui intreg mileniu, aspiratia spre universalitate, rezimindu-se pe erestinism si pe mostenirea imperiala romana, avea sit

constituie una din laturile esentiale ale doctrinei bizantine de stat ; vitalitatea ei se datoreste bazei solide pe care ideea de imperiu a gasit-o in
strueturile eentralizate ale statului de pe malurile Bosforu1ui25. In conditiile

unei evolutii politice diametral opuse fata de Orient, in jumatatea occidentala a Imperiului roman doctrina lui Augustin face o distinctie neta,
intre imperiu si bisericiti ; episcopul de Hippona salva astfel pe plan teoretic biserica, singura realitate ce se putea impune tinerelor regalitati apusene, din catastrofa spre care se indrepta imperiul dar, totodata, punea in
mina papalitatii o arma redutabila in lupta pe care aceasta avea s-o angajeze pentru independenta si, apoi, pentru suprematie in Occident. Dar lumea

medievall occidentala nu a abandonat traditia imperiala romana ; civilizatia clasica a reprezentat pentru Oceidentul evului de mijloc o comoara
inepuizabila, care a dat fiecaruia ceva si in care fiecare a gasit ceva"".
Pe plan politic, in cautare de modele de stat societatea medievala, s-a miresat totdeauna antichitatii, in care vedea virsta sa de aur. De aici, aspiratia ei catre renastere" (renovatio). Reinnoirea apostolica, aspiratie de esenta
religios-misticI, ce nazuia spre intoarcerea la crestinismul primitiv, speranta
intr-o lume a mintuirii, intr-un imperiu al pacii i ideea reinnoirii Romei
ca centru al lumii sint principalele directii care se intilnesc in nol iunea
de renovatio, cu implicaii dintre cele mai importante pentru viata politic& i spirituala a omului medieval. Speranta intr-un imperiu al pacii, a
carei origine trebuie cantata in spiritualitatea iudaici i antica-paginiti,
si ideea reinvierii Romei ca centru al lumii au constituit, cu intensitati
diferite in functie de epoca, si mediu social, subiect de contemplatie dar
-1 program de actiune politica27.

22 J Touchard, Ilistoire des ides politiques, P.U.F., Paris, 1937, I, p. 43 5i urai. (vez i
literatura problemei, Ibidem, p. 59).
23 o analizA magistrala a transformArilor din ideologia tlrzle romanA si a fundamentelor teoretice ale universalismului roman 5i bizantin a Intreprins-o E. Peterson, Der Monosi

Meismus als politisches Problem. Ein Beitrag zur Geschichte der polilischen Theologie im Imperium
Romanum, Leipzig, 1935.

24 J. Torchard, op. cit., p. 105-106 ; N. H. Baynes, Eusebius and the Christian Empire, Melanges Bidez", I, Bruxelles, 1934, p. 13-18.
25 FundamentalA pentru studiul doctrinei imperiale In Bizant rAmlne lucrarea liii Otto
Treitinger, Die ostromischen Kaiser- und Reichsidee nach ihrer Gestaltung tin hofischen Zeremoniell 3, Bad Homburg von der Hobe, 1969. Vezi recent si H. Ahrweiler, L'idologle politigue de

l'Empire byzantin, P.U.F., Paris, 1975.

26 P. E. Schramm, Kaiser, Rom und Renovallo p. 292.

27 Ibidem, p. 6 i urm.www.dacoromanica.ro

IDEEA DE IMPERIU IN OCCIDENTUL MEDIEVAL

277

Cariera imperiului medieval in Occident este inaugurata, de ceremo-

nia din biserica Sf. Petru din Roma din 25 decembrie 800, pregnitA de
evenimente cunoscute. Alungat din cetatea etern& de o miscare a orasenimii, papa Leon III (795-816) se refugiaza, in regatul franc, cerind sprijin lui Carol cel Mare (768-814) pentru a infringe rezistenta populatiei
romane. Interventia regelui franc restabileste ordinea in Roma in toamna
anului 800 ; citeva luni mai tirziu, primea coroana imperial& din mina
papei Leon III, dup.& care era aclamat impgrat de populatia romang,
poporul imperial prin excelenta.

Cercetgrile din ultimele decenii ne ofera, o imagine foarte complex&

asupra originilor evenimentului consumat la Roma in ultimele zile ale

anului 800. Crearea unui imperiu in Occident apare astazi incununarea
indelungatului proces de emancipare a lumii latine de sub autoritatea
implratului din Constantinopol, in care initiativa a apartinut Romei. Inceputurile propriu-zise ale afirmArii papalitatii ca factor politic in Europa
apusean& se plaseaz& sub pontificatul lui Leon I (440-461), cel dintii
care suprapune vechii conceptii orizontale a bisericii o articulatie verticara,
fundamentind-o din punct de vedere teoretic i preluind o serie de atributii

de competent& imperiala29. Gelasius I (492-496) merge mai departe in

elaborarea argumentatiei doctrinale, care-i ingaduie s revendice pe plan
teoretic suprematia in respublica christiana, inclusiv asupra puterii ternporale, punind premisele emanciplrii pontificale de sub autoritatea bizantina' si ale rolului conduator jucat de papalitate pe scena politic& occidental& In secolele VIVIII. Inaugurata, de Justinian, in strins& leg&tura, cu
opera de recucerire", i continuatai de sucesorii s'ai, politica de transformare a papaliratii intr-un simplu mecanism al organismului condus de
imparat intirzie pentru aproape doug secole miscarea de emancipare a
Romei fata, de Constantinopolul imperial29, dar nu poate impiedica creste-

rea autoritatii episcopului roman in Occident, unde tinerele regalitati

medievale aveau s ofere un pretios reazim papei in atingerea obiectivelor

sale politice fat& de imparat. Prima junfatate a secolului VIII reprezintl,

neindoielnic, etapa decisiv& a emanciparii de sub obedienta bizantina,

a papei, care exploateaza, cu mull& abilitate carentele autoritatii basileilor

in peninsula, odat cu reorientarea politicii bizantine sub Leon III (717
741) si succesorii sai spre provinciile orientale ale imperiului, indeosebi
spre Asia Mica, placa turnant& a imperiului din Constantinopol. In aceste

conditii, episcopii de Roma se indreapt& spre regalitatea franca In fata

primejdiei ce venea din partea regilor longobarzi din peninsula, care, dupa

ce au lichidat exarhatul bizantin din Ravenna (751), ameninta cetatea

etern. Dubla interventie a lui Pepin cel Scurt in Italia in 754 si 756, rlspuns la cooperarea papei in substituirea Carolingienilor vechii dinastii
merovingiene, are ca principal rezultat crearea statului papal in teritoriile
fostului exarhat imperial, eliberate de sub stapinirea longobarda. Reactia
basileului Constantin V (741-775), care trece sub autoritatea patriarhului de Constantinopol diocezele din sudul Italiei si din Illyricum, aflate
28

R. Folz, La Papaute nufcliivale rue par cucicucs-uns de scs historicrs rf,cents, Revue-

historique", 218, 1957, p. 35-36.

29 Ibidem, p. 37.

www.dacoromanica.ro

STELIAN BREZEANU

278

pina atunci sub obedienta Romei", are ca rezultat ruperea ultimelor punti
dintre papa si imparat. Pe plan teoretic, doctrina lui Leon I si Gelasius I
ii afla o logica incununare in Donatio Constantini, celebrul fals elaborat,
dupa, toate probabilitatile, in anturajul papei in deceniul 7 al veacului
1TIII31, care consacra de jure emanciparea papalitatii de sub autoritatea
basileului dar, totodata, conferea episcopului roman un rang cvasiimperial
in Occident, imprejurare ce explica, locul eminent pe care documentul
urina sag detina in arsenalul propagandei pontificale din veacurile urmatoare in conflictul ce avea s opuna Roma papal imparatilor romanogermani32. Pasul urmator, crearea unui imperiu latin, trebuia s consolideze independenta Occidentului fata de Constantinopol, dar se va dovedi
nu lipsit de riscuri pentru pozitia in lumea apuseana a initiatorului actului.
Cit priveste rolul celuilalt mare actor al evenimentului din biserica
Sf. Petru in punerea in scena a actului, chestiunea este mult mai complexa.
Este un lucru stabilit e evenimentul din 800 nu 1-a gasit nepregatit pe
Carol cel Mare iar nemultumirea afectata de el, la care se refera Eginhard,
biograful situ oficial, avea in vedere forma si nu fondul lucrurilor. In adevar, alipirea regatului loncr6obard, lupta Carolingienilor impotriva primejdiei arabe si expansiuneafranca la sud de Pirinei, distrugerea puterii
avare din Pannonia si aducerea intre granitele regatului franc a triburilor
saxone an transformat monarhia franca intr-o superregalitate intre regalitatile occidentale, care corespundeau in conceptia contemporanilor unui
Aingur popor. La aceasta situatie singulara a regalitatii france se refera
Alcuin, principalul sfetnic al lui Carol cel Mare, in faimoasa scrisoare din
Mai 799 catre suveranul sau, in care, in conditiile crizei puterii pontificale sub Leon III si ale uzurparii tronului bizantin de catre Irena (797
802), regele franc este asezat, ca putere si presticriu, inaintea episcopului
roman si a imparatului33. Acelasi Alcuin foloseste pentru definirea rega3 V. Grumel, L'annexion d' Illgricum Oriental, de la Sicilia el de la Calabrie au patriarcal

de Constantinopole, Mlanges J. Lebreten", II (= Recherches des Sciences Religieuses"),

40, 1952, p. 191-209.
9, Chiar daca falsul a fost intocmit abia In anii 804-505, sub pontificatul lui Leon III,

tezA In favoarea cAreia au fost aduse in ultima vreme argumente convingAtoare (W. Ohnsorge,
Die Konstantinische Schenkung, Leo III. und die Anfunge der kurialen rbrnischen Kaiseridee
In : Idem, Abendland und Byzanz, Weimar, 1958, p. 104 si urm. ; Idem, Der griechische Papstpapyrus aus Erfurt, Itn: Idem, Konstantinopel und der Okzident, Darmstadt, 1966, p. 29 si
urm..; H. Beuman, Nomen imperatoris, Historische Zeitschrift", 185, 1958, p. 547), In substanta
sa Donatio apartine anilor care au urmat creArii statului pontifical.
32 0 bunA analizA a functiei actului In disputa ideologicA papa-impArat vezi la Giuseppe
Martini, Translazione dell' lmperio e Donazione di Costantino nel pensiero e nella politica d'Inno-

cenio III, Archivio della R. Societa Romana di Storia Patria", LVILVII, 1933 34, p. 219
362.

33 Data fiind importanta documentului, II redam In cele ce urmeazA In versiune romeneaScA PinA acum trei persoane au fost in virful ierarhiei lumii : 1. Reprezentantul sublimitAtii
apostolice, vicarul prea fericitului Petru, printul apostolilor, cAruia H ocupa si scaunul. Ceea

ce. tocmai i s-a Intimplat detinAtorului actual al acestui scaun, maiestatea voastra a avut
grija sd-mi fac cunoscut ; 2. Vine IndatA titularul demnitAtii imperiale, care exercitA puterea
secularA In cea de-a dola RomA <Constantinopol>. Despre chipul nedemn In care conducAtorul

acestui imperiu a

fo.-A depus.
nu de strAini ci de ai sAi si de proprii sal supusi, vestea,
s-A rAspindit pretutindeni ; 3. Vine In al treilea rind demnitatea regale, pe care Domnul nostru

Isus Christos v-a rezervat-o pentru a guverna poporul crestin. Ea este superioarA celorlalte

douA demnitati, le eclipseaza In intelepciune si le depAseste. Pe tine singur se sprijina bisericile

lui Christos, de la tine asteaptA salvarea, de la tine rAzbunAtorul crimelor, cAlAuzA a celor
rAtAciti, cel ce consoleaza' pe napastuiti
si sustine pe cci buni" (J. Touchard, op. cit., p. 133).
www.dacoromanica.ro

IDEEA DE IMPERIU IN OCCIDENTUL MEDIEVAL

279

lit&tii france dinainte de 800 notiunea de decus imperialis regni, subliniind

prin aceasta c prin stralucire i intindere monarhia lui Carol cel Mare este
demna de imperiu. In acest fel, mediul intelectual din Aachen asimila tot
mai mult realitatea carolingiana imperiului34. Echivalenta cu imperium
Romanum i cu sancta respublica, notiunea de imperium christianum se
concentreaza tot mai mult asupra regalitatii france36. Daca toate acestea
demonstreaza c initiativa lui Leon III nu 1-a putut lua prin surprindere,
este insa greu de stabilit cita influenta vor fi avut asupra suveranului
franc aceste idei din anturajul sau.
Si mai complexa ne apare astazi interpretarea data evenimentului
din 800 si noului titlu al lui Carol eel Mare de catre cei doi actori principali. Pentru papalitate, singura depozitara a traditiilor romane in Occident 36, noul imperiu nu putea fi decit roman i, implicit, unic ; prin aceasta,
era contestat statutul de imperiu i calificativul de roman al statului basi-

leilor din Constantinopol. Pe de alta parte, inca de la inceput, prin actul

incoronarii papalitatea incearca s acrediteze ideea ca ea singura est in
drept s legitimeze puterea imparatului roman in virtutea suprematiei pe
care o exercita in lumea crestina. La rindul sau, Carol cel Mare a avut o
cu totul diferita viziune atit asupra surselor puterii sale cit si a noului
titlu. Nemultumirea lui, la care ne-am referit mai sus, pare sa fi fost determinata de forma in care s-a desfasurat ceremonia din biserica Sf. Petru37
la inceput incoronarea de catre papa, ca act central al ceremoniei i izvor
al puterii imperiale, i nurnai in al doilea rind, ca element secundar, acla-

marea poporului roman, forma ce a dus la inversarea riturilor in raport

cu ceremonialul bizantin. Regele franc a intrezarit primejdia ce-1 ameninta

legind titlul imperial de papalitate si Roma ; aceasta explica refuzul de

a mai reveni la Roma dupa 800 ca i desfasurarea incoronrii imperiale
a lui Ludovic Piosul la Aachen, in sept. 813, incoronare oficiata de Carol
insusi. in ceea ce priveste viziunea lui asupra ideii de imperiu, cea mai
controversata chestiune legata de noua creatie politica din Occident, cercetarile recente au deosebit trei componente, cu ponderi diferite : crestinbiblica, franca si romana.
Latura crestin-biblica s-a dovedit intr-atit precumpanitoare in
viziunea imperiala a primului imparat franc si a mediului intelectual din
Aachen, incit unii istorici au vazut in monarhia lui Carol cel Mare o regalitate de inspiratie exclusiv davidiana"38. Fara a merge atit de departe,
Carol cel Mare, acest

ovus David, deopotriva rex et sacerdos, cum 11 pro-

clama sursele timpului, este puternic patruns de substanta crestinismului ; in conceptia sa, imperium christianum se concentreaza asupra regalitfitii carolingiene, ce se afla in fruntea poporului franc, popor crestin
prin excelentan. Suveranul franc, respingind teza papala pusa in scena
34 Ren Fdou, L'Elai au Mogen Age, P.U.F., Paris, 1971, p. 89.

36 Ibidem, p. 72-74 ; L. Halphen, L' ide d'Etai sous les Carolingiens, Revue historique"
185, 1939, p. 66.
36 C. Erdmann, Forschungen, p. 48.
" Eginhard, Vie de Charlemagne, ed. Halphen, Paris, 1923, P. 80. Cf. H. Sproernberg,

In Deutsche Literaturzeitung", 74, 1953, p. 676.

38 W. Mohr, Die Karolingische Reichsidee, Minster, 1962. Vezi i critica lui R. Folz

(In Revue historique", 231, 1964, p. 202-204).

',' R. Fdou, op. cit., p. 72-73.

www.dacoromanica.ro

STELIAN BREZEANU

280

de Leon III eu prilejul ceremoniei din 800, apara ideea c sursa imperiului
este in divinitate si detinittorul lui a Deo coronatus exercita protectia autoritara" asupra bisericii erestine si a episcopului roman.
Viziunea lui Carol eel Mare asupra imperiului nu este teritoriala ei mistica ;
prin notiunea de imperium se intelege misiunea cu care este investit,
misiune en o finalitate erestin, conceptul insusi de crestinatate comportind o doctrina si o etica politic41. Titlul imperial al lui Carol cel Mare
serenissimus augustus a Deo coronatus magnus et pacificus imperator Romanum gubernans imperium qui et per misericordiam Dei rex Francorum et
luat la cinci luni de la ceremonia din biserica Sf. Petra
Lan gob ardorum
si dupa' multe ezitri, reflectit in fapt viziunea sa crestina asupra imperiu-

lui ; formula Romanum gubernans imperium nu exprima alteeva decit

misiunea de a conduce poporul crestin eu care suveranul franc se credea

investit42. Cea de a doua componenta a ideii carolingiene de imperiu este
legata de situatia de exceptie dobindita de regalitatea franca in Occidental
european, stapinind peste regna et gentes ; titlul imperial al lui Carol eel
Mare notiunea de imperiurn este conceputa in acceptiunea sa primara,
ca putere de a comanda, si nu are vreo leg-a-tura cu teritoriul statului carovenea s consacre de jure aceasta situatie. Aceeasi conceptie
lingian43
imperiala o intilnim, fara vreo legatura eu ideea romana, in Britania
anglo-saxona si la regii erestini din Spania. In eonditiile concrete ale heptarhiei anglo-saxone, inca inainte de 800 cronicarii de dincolo de Canalul
Minecii vorbesc de un totius imperator Britanniae sau de un imperium
Saxonicum44; in secolul X exemplele se inmultese i fenomenul este legat
de pozitia particulara pe care unul sau altul dintre regii insulari o dobindeste in lupta impotriva primejdiei normande. In titulatura lor intilnim
calificativele de imperator, casere (cezar) i chiar basileusu. La sud de
Pirinei, aparitia titlului de imparat sta., in leg-a-tura eu preeminenta pe care
unii regi spanioli din secolele XIXII au dobindit-o intre ceilalti monarhi
iberici in opera de recueerire46. Atit in cazul carolingian cit si in eel al
regalittii anglo-saxone sau iberice, luarea titlului imperial era justificata
de stapinirea sau de hegemonia exereitata de un rege asupra mai multor
regate i popoare47. In cazul concret al lui Carol eel Mare, acesta este deplin
cons-tient e misiunea ce-o exercita in comunitatea crestina este indisolubil
legata" de titlul de rege al francilor i longobarzilor, fapt ce explica pastrarea
acestuia in noua titulatura pe care si-o ia in mai 801. Tot traditiei france

ii este tributar i practica, preluata de la inaintasi de Carol eel Mare si

de suceesorii sai, de a considera regatul ea un patrimoniu, care trebuie

impartit in mod egal fiilor, chiar daea unii istoriei adue un omagiu influentei conceptdei politice romane atunei eind incearel sa vada in actele de
4 Ibidczn, p. 74-75.
41 M. Pacaut, Structures politigues, p. 96.
42 Asupra conceptului, P. Classen, Romanum gubernans imperium, Deutsches Archiv",

IX, 1951, p. 103-121.

43 C. Erdmann, Forschungen, p. 11.

44 lbidcm, p. 4 i urm.
45 R. Folz, L'idie d'Empire, p. 52-54.
44 Ibidezn, p. 51-52, 65 si urm.; H. Lowe, Von den Grenzen des Katsergedankens in der
Karolingerzeit, Deutsches Archiw fr Erforschung des Mittelalters", XIV, 1958, Hit. 2, p.
361 i urm.
47 C. Erdmann, Forschungen, p. 4-5.

www.dacoromanica.ro

IDEEA DE IMPERIU IN OCCIDENTUL MEDIEVAL

281

impartire a imperiului divisio imperii (806), Ordinatio imperii (817) si

tratatul de la Verdun (843) o subtila dialectica intre ideea diviziunii i
cea a unitatii, titlul imperial fiind considerat indivizibil48. In aceste 9
imprejurari, locul componentei romane in cadrul conceptiei politice a mi
Carol cel Mare apare cu totul secundar, legat de regasirea vaga a ideii de
bun public si de communis utilitas49.
Putem conchide, asadar, ca in conceptia lui Carol cel Mare, noua
creatie politic'a, denumita in literatura de specialitate cu drept cuvint
imperiul din Aachen"50, pentru a sublinia deopotriva originalitatea si
realismul viziunii marelui suveran franc, era de inspiratie franco-crestina
si nicidecum romana. Dar nasterea noului imperiu, pregatita indelung de
intreaga dezvoltare a societ'atii occidentale din primele veacuri medievale,
nu este lipsita de o serie de echivocuri, ce anunta conflictele viitoare.Mai
intii, in raporturile sale cu Imperiul bizantin. Din necesitati politice, legate
de catastrofa din 811 suferit de Nikephor I in defileurile Balcanilor in
fata hanului Crum si de presiunile militare france asupra Venetiei, bizantinii au recunoscut in 812 titlul lui Carol cel Mare, dar nu ca basileu aT
romanilor, titlu rezervat exclusiv imparatilor din Constantinopol, ci ca
simplu basileus, inclus insa in familia de imparati bizantini cu calitatea
de frate"51 al impamtului roman de pretentii universale din Orient52.
Pent u suveranul franc insusi i rentru mediul intelectual din Aachen,
imperium Romanum era statul bizantin, continuatorul legitim al imperiului
cezarilor romani53 iar noul imperiu, ca imperiu franc, revendica numai
recunoasterea unui thc sub soare54. Dar in pofida acestui limbaj comun gasit
de Carol cel Mare cu basileii din Constantinopol nu putea fi ascuns reali-

tatea a doug imperii europene rivale ; de aceea situatia nu era mai putin
echivoca din punctul de vedere al doctrinei imperiale romane i crestine,
in virtutea camia nu putea exista decit un singur imperiu, cu misiunea
de a apara biserica cresting, si ea unica'. Incoronarea din 800 deschide
astfel problema celor doi imparati, ce avea s constituie timp de peste
patru veacuri un fapt de politica europeanas5 si o tema de reflexie polifleas. Nu mai putin important pentru evolutia istoriei politice medievale
48 R. Fidou, op. cit., p. 42.
42 L. Halphen, op. cit., p. 61-63.
6 Notiunea a fost retrarcahil pusA In luininA de C. Er dmann, Forschungen, p. 16 si urin.

Cf. H. Sproemberg, In Deutsche Literaturzeitung", 74, 153, p. 672-679.

51 Vezi satisfaclia lui Eginbaid (cp. cit., p. EC)) ch, In urma mai multor ambasade trimise

la Constantinopol, Carol cel Mare a lnvins rezistenta ImpAratilor romani" <bizantini>, care
i-au recunoscut titlul imperial, si le-a 7iS frati" (...vicitque eomm <imperatorum Romanorum>
tonturnaciam magnanimitate, qua eis procul dubio longe praestantior erat, mittendo ad eos
tiaras 14,ationes et in epistolis fratres cos appellando).
52 Fr. Dolger, Byzanz und Abendland rcr den Kreuzzitgen, In Relazioni del X Congresso

Internazionale di Scienze Storiche", Roma, 1955, III, Firenze, 1955, p. 73 si urm.

53 W. Ohnsorge, 1?encvatio rept Francorum, In vol. Idem, Abendland und Byzanz, p.
122 si urm. ; H. Le, Von den Grenzen" des Kaisergalankens, p. 358.
64 W. Ohnsorge, Renoratio reint Francaum, p. 128-129.

55 in acest seas, vezi clasica lucrare a lui W. Ohnsorge, Das Zweikaiserproblan im friihen
illaoltcr. Die Bedeutung des byzantinischen Retches fiir die Entwicklung der Staalsidee in Europa, Hildesheim, 1947.
55 in legettur cu aceastet problemet a fost elaborat i teoria translatiei imperiale studiat
la scara istoriei umane, ca mecanism al trecerii de la un imperiu mondial la altul, de W. Goez
( Transiatio irnperii, Ttibingen, 1958) jar la nivelul Occidentului medieval de A. van den Baar
(Die Airchliche Lchrc der Translatio imperil .Romani bis zur Mitte des 13. Jahrhunderts, Roma ,
1956).

www.dacoromanica.ro

STELIAN BREZEANU

282

10

este echivocul legat de diferenta de conceptie din tabara occidentala

asupra surselor i naturii puterii imperiale. Conflictul de doctrina dintre
Carol cel Mare i papa Leon III57 prefigureaza drama, in care rolurile

principale urmau a fi jucate de papa, i imparat, ce avea sa se desf4oare

pe scena politica occidentala in cursul veacurilor urmatoare.
Sub succesorii lui Carol cel Mare, ideea de imperiu evolueaza, sub
greutatea acestor echivocuri. Pe de o parte, incoronarea la Roma devine
o conditie necesara a luarii titlului imperial, actul oficiat de papa constituind in ochii contemporanilor principala sursa de legitimare a puterii
imparatului. Mai mult decit atit, in conditiile anarhiei politice din imperiu
i ale incapacitatii ultimilor Carolingieni de a restabili ordinea, papalitatea, principala beneficiara a operei lui Carol cel Mare, se substituie sub
energicii Nicolae I i Joan VIII puterii temporale in imperium christianum.
Pe de alta parte, contrar politicii realiste a lui Carol cel Mare, incapabilii
sai urma.,i au cedat curiei papale, legind ideea imperiala de traditia romana
prin renuntarea la vechiul titlu regal i luarea celui de imperator Romanorum. Ideea de imperiu pierdea in acest fel tot mai mult contactul cu realitatea i, totodata, trezea opozitia basileilor din Constantinopol, care contesta titlul suprem rivalilor lor din Occident. Conflictul de doctrina dintre
imparatii bizantini i ultimii Carolingieni cunoa0e punctul culminant sub
Vasile I (867-886) i Ludovic II (855-875), conflict hranit i din rivalitatea celor doua state pentru sudul Italiei58. In aceste imprejurari, propaganda

occidentala, a carei argumentatie a fost elaborata de Anastasius Biblio-

thecarius, principal colaborator al lui Nicolae I i loan VIII, trece la

ofensiva i, pentru intiia oara, contest& titlul de imparati romani basileior

din Constantinopol59. Disparitia imperiului din Aachen odata cu detronarea

lui Carol cel Gros, ultimul imparat carolingian (888), punea in lumina
fragilitatea formatiunii politice care incorporase pentru mai putin de un
veac ideea de imperil]. in Occident. Preluarea titlului de imparat de catre
ducii longobarzi din Italia in deceniile urmatoare famine un fapt minor
pentru istoria europeana dar evenimentul are importanta lui pentru evolutia conceptiei imperialc : pentru intiia oara irnperiul devine obiect de cucerire de catre un monarh, care pune stapinire pe Roma, sau se confunda en
regalitatea italiana insai60. Apare astfel o noua conceptde de imperiu, ce
are la baza amintirea i glorificarea Romei antice, conceptie in fundamentarea careia un rol esential 1-a jucat aristocratia romana, care a transformat
ideea de renovatio imp erii Romani dintr-o idee de caracter mistic intr-un
ideal politic, devenit curind un program de actiune61.
Renovatio imperii din 2 februarie 962 are loc in conditii asemanatoare celor in care a aparut imperiul lui Carol cel Mare. Amenintat in
57 W. Ohnsorge, Die konstantinische Schenkung, p. 101 si urm.
Asupra acestei evolutii, Idem, Das Zweikaiserproblem, p. 32 si urin. ; Idem, Die Ent-

68

wicklung der Kaiseridee im 9. Jahrhundert und SOditalien, In vol. Abend land und Byzanz, p. 184
226.

"

Vezi scrisoarea papei Nicolae I care basileul Mihail III din 865 (Mansi, Nova et amplissima collectio conciliorum, XV, col. 191) Cf. W. Ohnsorge, Das Zweikaiserproblern, p. 40
ei urm.

88 R. Folz, L'idie d'Empire, p. 44-45.

61 P. E. Schramm, Kaiser, Rom und Renovatio, p. 45.

www.dacoromanica.ro

11

IDEEA DE IMPERIU IN OCCIDENTUL MEDIEVAL

283

Roma de Berengar de Ivrea, fostul rege al Italiei, papa Ioan XII cere

sprijinul regelui german Otto I (936 973), care coboar pentru a doua oara
in peninsula. Dupa, ce se incoroneaza rege al Italiei la Pavia, vechea capi-

tala a regilor longobarzi, MIA ca Berengar sa poata reactiona, Otto I

patrunde in Roma, unde primeste din mina papei coroana imperiala.
lnterpretarea papala a evenimentului desfasurat in biserica Sf. Petru
apare limpede in privilegiul lui Ioan XII din 12 febr. 962, in care pontiful isi motiveaza, gestul, invocind victoria regelui german asupra maghiarilor si a altor popoare pagine si sprijinul acordat de acesta bisericii contra
lui Berengar. Asadar, papa incredinta regelui german misiunea de impe-

riunt si, odata cu aceasta, si pe aceea de aparator al bisericii (advocatus

ecelesiae), in virtutea careia astepta noi servicii din partea lui Otto I.
loan XII, iesit din rMdurile aristrocatiei romane, i succesorii sai vad
in Otto I un imperator Romanorum iar in imperiul renascut un imperium
Romanum de aspiratii universale 62 In opozitie cu conceptia papala, ramasa, fidela traditlei romane, Otto I si curtea din Aachen se gasesc sub
11111urirea mostenirii carolingiene. Mai intii, sint pastrate capitala la Aachen
interpretarea imperiului ca o superregalitate, Otto I fiind rege al

mi

Germaniei si Italiei. Noul suveran respinge, ca si Carol cel Mare, titlul

de imperator Romanorum pentru cel de imperator augustus iar bula sa
poarta inscriptia renovatio regni Francorum 63. Mediul intelectual saxon,
care cultiva traditia carolingiana, vede in Otto I un imparat franc, rupt
de ideea romana. Aceasta explica, faptul cit Widukind, calugar la manasUrea Convey, din Saxonia, care scrie la 966, ii dit titlul de imparat Inca
din 955 Otto I apare in cronica acestuia proclamat imparat de armata
victorioasa, asupra maghiarilor la Lechfeld si nu aminteste nimic de
evenimentele romane din 962 64. Ostilitatea mediului intelectual saxon
fata de romani si de titlul de imparat roman este ilustrata de faimoasa
diatriba a lui Liutprand, episcop de Cremona, ambasador la curtea din
Constantinopol, contra basileului Nikephor II Phocas si a bizantinilor 65.

Abia catre sfirsitul dornniei, in fata refuzului lui Nikephor II de a-1

recunoaste imparat, Otto I accepta de o maniera, formala titlul de imparat

roman o singura data, in 966, se intituleaza imperator Romanorum et
Francorum , considerindu-1 insa izvorit din actul cuceririi si din gratia lui

Dumnezeu si nu din vointa papei ". Restabilirea raporturilor dintre

Aachen si Constantinopol sub loan Tzimiskes (969-976), in urma recunoasterii titlului de imparat franc lui Otto I si a casatoriei mostenitorului

tronului cu Theophano 67, nepoata, a basileului, slabeste si mai mult orien62 W. Ohnsorge, Das Zweikaiscrproblem, p. 52 si urm.; R. Folz, L'ide d'Empire, p. 58.
63 P. E. Schramm, Kaiser, Rom und Renovatio, p. 68 i urm.; G. Barraclough, op.
cit., p. 15 ; R. Polz, L'ide d'Empire, p. 59 si urm.
" Cf. W. Ohnsorge, lVidukinds Sttliung :um Kaiscrtum, In : Idem, Abendland und

Byzanz, p. 255-260 ; R. Folz, L'idee d'Eng ire, p. 59-60 ; H. Le, Koisertum und Abendland ollonischer und fruhsalischer Zeit, Histotische Zeitsdnift", 196, 1963 p. 535.
65 Asupra evolutiei raporturilor lui Otto 1 cu bizantinii vezi, recent, W. Ohnsorge, Die
Anerkennung des Kaisertums Ottos I. durch BLzc,nz, In ldem Konstantinopel und der Okzident,

p. 176-206.

66 R. Folz, L'idie d'Empire, p. 60-62.

67 Este astAzi un fapt slabilit t.A Iheophatto nu era o po1,h3rogenetfi, MCA' a lui Romanos II, ci o nepoat a liii Tiimiskes. Ast pia Lasatotiei, cu Intreaga literatur asupra chestiunii, vezi NV. Ohnsorge, Die Rein Kaiscr 1 11 s ii. mit dcr 1 jzc ntincrin Theophano (972).
13raunschweigisches Jahrbuch", 54, 197J, p.

J6.

www.dacoromanica.ro

284

STELIAN BREZEANU

12

tarea romana a primului imparat saxon. Se poate, asadar, conchide ca

fondatorul noului imperiu nu revendica domininm mundi, promovind o
politic realist In efortul de adaptare a doctrinei imperiale la noua realitate politica 68 Otto II (973-983) urmeaz'a' traditia parintelui sau dar la
sfirsitul domniei,, probabil sub influenta ambitioasei Theophano, isi ia
titlul de imperator Romanorum din dorinta de a fi pe picior de egalitate

cu basileii din Constantinopol 0

Cu totul accidental sub primii doi imparati saxoni, titlul de imparat
roman devine curent sub Otto III (983-1002), a carui domnie inscrie o

pagina aparte in evolutia ideii de imperiu. Exemplul bizantin, care a

indrumat inca de la inceput pasii noului imperiu 7, cunoaste sub Otto III
punctul culminant al influentei sale, gratie educatiei primite de imparat
de la mama sa, Theophano. La aceasta s-a adaugat curind inriurirea lui
Gerbert de Reims, devenit principalul sau sfetnic, care avea 814 conduca
in cunoasterea traditiei imperiale romane 71. Analiza programului de
renovatio iniperii Romani, pe care si-1 propune tinarul imparat, s-a aflat
in preocuparile multor generatii de istoricii. In acest plan chiar daca
este foarte dificil sit facem distinctie intre gindire si program , asa cum
reiese din articulatiile doctrinale dar si din faptele lui Otto III, ultimele

cercetari au subliniat existenta unei triple inspiratii. Imitatia carolingiana aduce ideea unei superregalitati, care exercita hegemonia in Occident.

Imparatul cultiva, ca nimeni altul pina atunci, amintirea lui Carol cel

Mare, gravind pe bula sa de metal portretul rnarelui suveran franc 72. Dar
mostenirea franca cedeaza repede pasul in fata traditiei romane. Singurul
imparat medieval care-si stabileste resedinta pe Aventin in cetatea eterna,
Otto III creeaza noi demnitati si functii de rezonanta antica f}i bizantina,
irnita ceremonialul de la curtea din Constantinopol, se proclarna succesorul
lui August si Constantin cel Mare 73, toate acestea inscriindu-se in pro-

grarnul sau de renovatio, in virtutea caruia Roma aurea cum apare

vechea capitala a cezarior in documentele vremii urma sit redevina
centrul universului. Noile titluri de inspiratie bizantina, pe care tinarul
Imparat le adauga chiar daca, numai ocazional celui de imperator

Romanoruna, f;i anume servitor al lui Christos" si servitor al apostolilor",

dezvaluie cea de-a treia latura, de esenta crestina, a programului lui Otto
III i, totodata, latura principala a programului sau de renovatio : reformarea bisericii, prin reintoarcerea la crestinismul primitiv 74. Imperium
ehristianum a lui Otto III, ce se confunda cu respublica ehristiana, in care
amintirea romana ramine pe plan secundar, isi trage forta cea mai importanta din reprezentarea puterii sacre pe care o detine pe pamint locote-

68 R. Folz, L'idee d'Empire, p. 75; M. Pacaut, Siruclures poliligues, p. 169-170

" W. Ohnsorge, Das Zweikaiserproblem, p. 66-67; G. Wolf, Universales Kaiser-Wm,
p. 250.
7 R. Folz, L'idee d'Empire, p. 74-75.
71 P. E. Schramm, Kaiser, Rom und Renovatio, p. 96 si unn.
72 Ibidem, p. 93; R. Fedou, op. cit., p. 93. Pentru functia politicil a legendel lul Caro?
eel Mare In noul imperiu din Aachen, vezi R. Folz, Le souvenir el la ligende de Charlemagne
dans l'Empire germanigue medieval, Paris, 1950.
73 P. E. Schrainm, Kaiser, Rom und Renovalio, p. 108 si urm.; W. Ohnsorge, Das Zwell.aiserprobhm, p. 68 i urm.
74 R. B. Schramm, Kaiser, Born und Renovalio p. 122 si urm.

www.dacoromanica.ro

13

IDEEA DE IMPERIU IN OCCIDENTUL MEDIEVAL

285

nentul lui Christos" 75. In nurnele principiului unitatii puterii, ce decurge

in gindirea medievala din cel al unitatii creatiei, Otto III revendica conducerea atit pe plan temporal cit si in biseria, 75, incercind s organizeze o

crestinatate imperiala", condusa de imparat si in care papa reprezinta

Un simplu auxiliar in opera de reformare a lumii 77. In cadrul acestui prop am, ale carui laturi sint reintoarcerea la biserica apostolic i reinnoirea
Romei imperiale, tinkul impkat, ajutat de Gerbert, ales papa sub nurnele
de Silvestru II (999-1003), crecaza noi regi dupiti modelul bizantin, infiin-

teaza noi arhiepiscopate sau ia initiativa evanghelizrii populatiilor

plgme 78 Pe plan teoretic, idealul crestin si amintirea rornarfa' stau la baza

ideologiei imperiale a lui Otto III, care revendica puterea universala. Dar
ideea de a subordona efectiv intregul Occident latin sau, mai mult Inca,
de a creea o monarhie universala ramine lipsita de orice temei concret in
realitatea politica a timpului 79.
In deceniile ce urmeaza mortii timpurii a lui Otto III se inregistreaza
o dubla reactie fata de opera sa. La nord de Alpi, partizanii ideii imperi-

ale france, ostie romanizarii" ei, abandoneaza planurile himerice ale

lut Otto III, pentru a reveni la conceptia realista a primului suveran german asupra imperiului 50 Chiar daca mentine Inca titlul de imparat roman,
Conrad II (1024-1039), intiiul imparat din noua dinastie saliana, concepe
imperiul ca ansamblul celor treiregate asupra carora stapineste : Germania,
Italia si, din 1032, Burgundia. I.Trmasul sau, Henric III cel Negru (1039
1056), introduce titlul de rex Romanorum, ce desemneaza pe impkat,
inainte de a fi uns la Roma, sau pe succesorul sau, titlu dobindit prin eket ia principilor germani, fapt ce dadea o mai larga autonomie imparatului
fga de papalitate, dupa ce un moment incoronarea din Roma aparuse contemporanilor drept unica Bursa a puterii imperiale, in urma renuntarii lui

Otto I si a succesorilor si, contrar politicii lui Carol cel Mare, la

vechiul titlu regal. In noua viziune, imperiul pierde caracterul sau nebulos
5i renunta la ambitiile de hegemonie europeana sau mondiall din vremea
lui Otto III dar dobindeste mai multa consistenta prin transformarea lui
intr-un edificiu coerent, cu o arhitectura proprie, conceput ca o putere
dofinit i limitata geografic la cele trei regate 91 ; aceasta a conferit institutiei o mare capacitate de rezistenta, ce i-a ingaduit 0, se acomodeze pentru Inca doua secole la realitatile politico europene in
continua schimbare.
Cealalta reactie, cu consecinte de importanta decisiva pentru istoria
politica europeana a veacurior urmatoare si legatil nemijlocit de refornia

cluniacensa, a fost determinata atit de indisciplina din sinul biserieii,

care punea in primejdie existenta insasi a institutiei cit si de pericolul ca
papalitatea sa fie total subordonata de autoritatea imperiala in urma

75 E. Folz, L'ide d'Empire, p. 75.

75 Otto III este singurul ImpArat medieval care respinge autenticitatea donatiei constantiniene, datoritA consecintelor sale pe planul doctrinei In cadrul crestinatAtii latine (Schramm,
Kaiser, Rom und Renovatio, p. 168; R. Folz, L'ide d'Empire, p. 78).

77 R. Folz, Papauti p. 46.

78 P. E. Schramm, Kaiser, Rom and Renovatio, p. 136 si urrn.; W. Ohnsorge, Das

Zweikaiserproblem, p. 71-72.
" M. Pacaut, Structures politigues, p. 167-168.
80 C. Erdmann, Forschungen, p. 48; Schramm, Kaiser, Rom und Renovatio, p. 186-187.

81 C. Erdmann, Forschungen, p. 47-48; G. Barraclough, op. cit., p. 16-17.

www.dacoromanica.ro

STELIAN BREZEANU

286

14

reformelor initiate de primii doi imparati salieni. MiFarea pornita din

manastirea burgunda cuprinde in prima jumatate a secolului XI lumea de

la sud de Alpi, pentru a fi Imbrii4iatii i de papalitate la mijlocul aceluimi
veac, sprijinita la inceput i de autoritatea secularit cum este cazul lui
Henric III cel Negru pentru disciplina ce o aducea in viata clerului.
Intr-o prima etapa a ravarii, biserica reue*te sit, se emancipeze de sub
controlul puterii laice i sa realizeze o profunda reorganizare al carei
principal obiectiv era centralizarea institutiei in jurul Romei, fenomen care
face din episcopul roman suveranul pontif 82 Principalul artizan al acestei
reforme a fost papa Grigore VII (1073-1085), in opera canna noutatea

tine mai putin de doctrina cit de practica, unde nu mai recunomte pu-

terii seculare o sfera de sine statatoare 83 Aceasta concluzie pe planul doctrinei, impusa de reforma gregorianit, era incununarea logica a mo*tenirii
carolingiene, care a lasat ideea c autoritatea stabi1it trebuia s exer-

cite inainte de toate o guvernare moral, conforma eticii cretine, ;4 a

augustinismului politic, care conducea la afirmatia cri singura functie a

autoritkii temporale era sa sprijine biserica in opera de salvare a oamenilorm.

In aceasta lumina, ideea de imperiu era conceputa in i pentru biserica ;
cele douri, domenii spiritual *i temporal
se confunda tot mai nmlt

*i papa intervine suveran in ordinea temporal, preluind intr-o tot

mai afirmata aspiratie spre imitatio imperil; atributii, institutii i insemne ale puterii seculare 83. Tendinta este accentuatit in deceniile care

au urmat pontificatului lui Grigore VII, cind are loc transformarea

ideii de creOinatate intr-o realitate vie sub impulsul cruciadelor, cu care

prilej resursele temporale au fost puse in slujba bisericii, al carei ef este
privit suzeran suprem sau imparat spiritual" 86. In contact cu ideologia
romana, reforma gregoriana duce la consolidarea irnaginii asupra caracterului universal al bisericii romane, ideea de cre*tinatate substituindu-se
celei de imperium christianum 87 Acest fapt ne ofera cheia intelegerii feno-

menelor din perioada postgregoriana : dimensiunea spirituala a miscarii

cruciate, formarea ordinelor monaho-cavalerWi, pretentiile papale la
dreptul de demitere a imparatului precum i stabilirea unor raporturi
feudo-vasalice intre Roma i regatele europene 88. 0 spiritualizare"
functiei imperiale, purtkoare exclusiv a unei misiuni moral-religioase
advocatus ecclesiae
in slujba papalitkii, cum interpreteaza unii istorici
fenomenul 89, ori o puternicii, subtiere a ideii irnperiale, cum il interpreteaza altii 8, acest fenomen sta sub semnul marilor rnutatii politice i
ideologice pe care le cunoate Europa in secolul XI. Succesul operei lui
Grigore VII, ce are loc intr-un climat de larga dezbatere ideologica, in.
82 J. Touchard, op. cit., p. 151 ; R. Fdou, op. cit., p. 76 78.
83 Asupra concluziilor ultimelor cercetbri privind personalitatea lui Grigore VII, veld
R. Folz, Papaute, p. 51.
84 M. Pacaut, Structures politigues, p. 172.
88 AnuntatA prin Diclatus Papae (1075), aceastb tendinta este accentuat In perioada.
urm5toare (R. Folz, L'idee d'Ernpire, p. 87 si urm.).
" Idem, Papaute, p. 51.
87 A. van den Baar, op. cit., p. 107-108.
88 Ibidem, p. 108.

89 F. Kempf, Papstum und Kaisertum bet Innocen: III. Die geistigen und rechllichen
Grundlagen seiner Thronsireitspolitik, Roma, 1954, P. 94 ; A. van den Baar, op. cil., p. 108-109

"

R. Fo1z, In Le Moyen Age", 63, 1957, p. 546.

www.dacoromanica.ro

IDEEA DE IMPERIU IN OCCIDENTUL MEDIEVAL

15

287

cadrul careia propaganda papala, mult mai bine dotata doctrinal si juridic,
vadeste o superioritate incontestabila in confruntarea cu tabara imperialk
obligata sa lupte cu argumente extrase din arsenalul adversarului, se dato-

reste in mare mitsura suportului material de care beneficiazit Roma in

urma alipirii la statul papal a teritoriilor contesei Mathilda de Toscana
si a insulelor Sardinia si Corsica, a intrarii in relatii de vasalitate fata de
papa a printilor normanzi din sudul Italiei san a recunoasterii tutelei
pontificale de catre regii Ungariei, Croatiei, Serbiei, Cehiei, Danemarcei,
Aragonului si Castiliei, papalitatea urmarind in aceste legaturi feudale,
ma cum au subliniat ultimele cercetari, mai putin o preponderentil politica cit avantaje financiare 91

Veacul ce desparte venirea la tron a lui Frederic I Barbarossa (1152

1190) de moartea nepotului sau, Frederic II de Hohenstaufen (1212

1250), reprezinta ultima etapa din evolutia ideii de imperiu medieval, ina inte ca aceasta sa devina o terna de speculatie filozofica. Transformarile
social-economice, politice si culturale profunde legate, in principal, de renasterea economica, de afirmarea treptata pe toate planurile a orasului in

universul lurnii medievale si de reconstructia in directie nationala"

tinerelor monarhii europene, cum este cazul celor din Anglia, Franta si a
celei normande din Italia sudica, au exercitat o puternica influenta asupra
evolutiei gindirii politice a vremii. Una dintre cele mai importante consecinte a acestor transformari a fost declericalizarea" lumii medievale si
nasterea treptata a spiritului laic 92 Dar daca aceasta evolutie asigura
importante avantaje puterii seculare, o alta consolida pozitiile autoritatii
pontificale. In adevar, paralel en transformarea crestinatatii intr-o realitate vie sub imboldul miscarii cruciate, secolul XII inregistreaza o largire considerabila a cadrelor geografice in care Roma isi exercita efectiv

autoritatea, prin conectarea la continent, dupa mai multe veacuri de

izolare, a Angliei, in urma cuceririi lui Wilhelm I (1066), a Scandinaviei

si a regatelor iberice, in plina ofensiva impotriva dominatiei maure 93.
0 dubla miscare pornita din sinul bisericii si a imperiului
biserica in
dorinta de a-si prezerva pozitiile cucerite in perioada anterioara, arnenintate
de noua evolutie favorabila constructiei statale, imperiul vizind stabilirea
unui domeniu propriu de mauifestare duce la disocierea neta intre sacerdotiuln

i imperium, intre care lupta ia un tot mai pronuntat caracter

politic in disputa pentru suprernatie in respublica christiana.

Secolul XII inregistreaza in sinul bisericii doua curente in interpretarea raporturilor dintre sacerdotiu i imperiu. Cel dintii, de esenta teologica, ramine fidel traditiei gregoriene, recunoscind papei suveranitatea
asupra intregii lumi, in conceptia reprezentantilor lui temporalul fiind

cuprins in spiritual. In viziunea lui Bernard de Clairvaux, principalul

91 J. Touchard, op. cit., p. 151 155; R. Fdou, op. cil., p. 77-78.
99 M. Pacaut, Structures politiques, p. 176.
93 W. Holtzmann, Das millelallerliche Imperium und die wirdenden Nationen, Arbeitsgemeinschaft fr Forschung des Landes Nordrhein-Westfalen", Hft. 7, K6In, 1953, p. 15-17.
Studiul a fost reluat, In substanta lui, la al X-Iea Congres de stiinle istorice de la Roma (W.
Holtzmann, Imperium und National, In Relazioni del X Congresso Internazionale di Scienze

Storiche", Roma, 1933, vol. III, Firenze, 1955, p. 275

8

C. 7727

303).

www.dacoromanica.ro

STELIAN BREZEANU

268

16

reprezentant al curentului, temporalul nu are valoare decit raportat la

spiritual si in functie de eficacitatea lui in serviciul acestuia ; sabia seculara

este primita de la biserica si pentru biserica, 94. Celalalt curent, reprezentat mai ales de canonisti, tine seama de noua evolutie in curs si disti ige fiecarei autoritititi un domeniu propriu de manifestare. Huguccio de
Pi>a, cel mai de searna dintre canonistii din a doua jumatate a secolului

XII si dascal al viitorului papa Innocentiu III, recunoaste autonomia

iinperiului fata de sacerdotiu atit ca origine cit i ca finalitate. In conceptia

sa, originea puterii imparatului se afla in actul electiei principilor germani,
iar coufirrnarea" papala nu loveste, in esenta, indepeudenta puterii hiveriale. Pe de alta parte, el considera ca puterea seculara are un dorneniu de
sine statititor de actiune, iar autotitatea papala, suverana in cadrul cres-

tinatatii, se exercita numai in imprejurari exceptionale asupra temporalului 9.

De cealalta parte, propaganda finperiala nu pierde ocazia oferita

de noua evolutie din societatea europeana pentru a afirma independenta
imparatului fata de papa si pretentiile lui In suprematie universala.

Papalitatea, care continua sa vada in imparat un simplu purtator al

in isiunii de aparator al bisericii, se gaseste in timpul domniei lui Frederic I

0 a fiului sutu, Henric VI (1190-1197), in fata unui adversar mai bine

dotat atit pe plan politic, unde imperiul dobindeste o tot mai puternica
baza institutionala, cit si pe plan doctrinal, prin aspiratia spre secularizare a argumentatiei imperiale 96 Modificarile de pe plan politic merg in
intimpinarea operei primilor doi imparati salieni, sub influenta dreptului
roman renascut si urmind modelul Imperiului bizantin, cu care contactele
dt. yin foarte intense 97. Ideea cut imperiul constituie ansamblul celor trei

regate, intre care Germania este piesa centrala, cistiga tot mai mult

teren in conditiile disparitiei treptate a distinctiei dintre puterea imperiala

cea regala, ambele confundate in conceptul comun de imperiu, confuzie exprimata si in termenul german de Riyke, care, sub Staufeni, desemneaza deopotriva imperiul si regatul Germaniei 98 De aici i conceptia

noua asupra originii imperiului, in virtutea careia imparatul primeste

puterea (potestas) de la principii germani, care prin actul electiei revela

vointa divinut, i independent de interventia papei, care nu confera decit

un nume (nomen). Chiar daca istoricii stint departe de a fi ajuns la un acord
in interpretarea realitatii complexe, ce o reprezinta imperiul In secolul XII,
cei mai multi admit ca regele roman, desemnat de principii germani, este
privit ca un pre-impeirat, incoronarea papala reprezentind o simpla confirmare" in conceptia multor canonisti ai vremii 99. Henric VI merge mai
departe si incearca incercare compromisa insa de evolutia evenimentelor
din Germania de dupa moartea sa prematura sut transforme imperiul
94 M. Pacaut, Alexandre III. Etude sur la conception du pouvoir pontifical dans sa pensie

el dans son ceuvre, Paris, 1956, p. 402.

96 Ibidem.

96 F. Kempf, op. cit., p. 226-227 ; H. J. Kirfel, op. cit., p. 100 si urm.

" Asupra acestor contacte. H. von Kap-Herr, Die abendliindische Polilik Kaiser Manuels
mil besonderer Riicksicht auf Deutschland, Strasburg, 1881 ; P. Lamma, Comneni e Staufer. Rictrche sui rapport! fra Bisanzio e l'Occidente nel sccolo XII, 2 vol. Roma, 1955 si 1957.

98 R. Folz, Rialit de l'Empire au XIie siecle, Cahiers de l'Association interuniversitaire de l'Est", 1960, p. 28.
" Ibidem, p. 28-30.

www.dacoromanica.ro

IDEEA DE IMPERIU IN OCCIDENTUL MEDIEVAL

17

289

intr-o monarhie ereditara, fapt care ar fi slabit si mai mult valoarea constitutionala a interventiei papale in alegerea irnp5ratului100 . Pe plan doctrinal, inceputul secularizarii argunientatiei imperiale se realizeaza in
contact cu dreptul roman. Juristii din Bologna, principalii auxiliari ai
politicii lui Frederic I Barbarossa, afirma caracterul esentialmente roman
at imperiului, de unde decurge i teza unicitatii
in virtutea principiului
si uni/7 un Dumnezeu, o biserica, un imperiu, un papa, un imparat"
versalitatea lui. Totodard, ei proclarna pe Frederic I succesorul lui Constan-

tin cel Mare, Justinian, Heracliu, Carol cel Mare si Otto cel Mare, iar
constitutiile suveranului german sint inserate in Corpus juris civilis al lui
Justinian 11. Cea mai completa teorie asupra imperiului medieval occidental

o aflam in cronica universala a lui Otto de Freising, unchiul lui Frederic I,

care se misca, Inca in cadrele gindirii lui Augustin, chiar daca abandoneaza
planul transcedental 12 . In viziunea sa, Imperiul roman este, in succesiunea
celor patru imparatii universale asiro-babiloniana, persana, macedo-

neana si romana , al patrulea i ultimul imperiu, inainte de intrarea

omenirii in regnum Christim. In aceasta viziune anacronica, Imperiul

roman apare continuat de greci, in urma translatiei centrului imperiului
din Roma la Constantinopol in 330, de franci, ca urmare a translatiei in\ erse din 800, realizatain conceptia sa de Carol cel Mare prin actul cuceririi, si, in sfirsit, de teutoni prin renovatio imperii a lui Otto I (962)104.
Paralel noii doctrine imperiale in curs de secularizare, inteineiata, pe
dreptul roman si pe exeinplul bizantin, la incercarile curiei romane de a
acredita ideea cii imperiul este o simpla concesiune papal& catre regii
germani15, propaganda lui Frederic I Barbarossa dezvolta conceptia
potrivit careia imperiul roman este detinut de titularii sai direct de la
divinitate (divino beneficio); aparea astfel conceptia despre sfintul imperiu" (sacrum imperium), intemeiata pe traditia crestina a lui Constantin
cel Mare si a lui Carol cel Mare 106.
Dar aceasta doctrina imperiala foarte inchegata se precizeaza, se

modeleaza si chiar se schimba in contact cu faptele celei de a doua

juniatati a secolului XII, care cunoaste pentru intiia oara o politica cu
adevarat europeana, legata de infruntarea pe teren italian a papalitatii,
Imperiului romano-german, Imperiului bizantin si a regatului normand
din Sicilia si la care participa, cu regrupitri de forte si chiar cu risturnari
spectaculoase de aliante in functie de interese de moment, Franta, Anglia,
Ungaria, Serbia, republicile maritime italiene si chiar uncle puteri medi-

teraneene extraeuropene, bunaoara statele latine din Orient, sultanatul

selgiucid

i Egiptul. In acest context, intr-o prima etapa a domniei,

Frederic I promoveazit, sub influenta cancelarului Rainald de Dassel, o

politica anacronica, vizind dobindirea suprematiei in Europa in luptil.
104 Ibide/11, p. 31.

d'Empire, p. 115-116.
102 Ibidem, p. 111-113.
103 Asupra acestei teorii In lumea bizantinfi, ezi G. Podskalsky, Byzanlinisehe Rciclts101 R. Folz,

csehalologie, Munchen, 1972.

"4 Otto von Freising, Chronica sive Ilisloria de &alms eivilalibus, In col. Ausgewahlte
Quellen zur deutschen Geschichte des Mittelalters", Berlin, 1960, p. 12, 18 si urm.
105 Asupra faimosului incident de la Besancon (oct. 1157), vezi M. Pacaut, Alexandre
III, p. 92 j urm.
106 G. Barraclough, op. ell., p. 18; R. Folz, R&M de l'Empire, p. 31-32.

www.dacoromanica.ro

STELIAN BREZEANU

200

18

nu numai en papalitatea si cu Imperiul bizantin

care sub Manuel

Comnenul (1143-1180) urmareste o politica nu mai putin reactionara,
reluind planurile himerice de recucerire" ale lui Justinian si de stabilire
a unui imperium unicum in lumea crestinit 107
dar i cu tinerele regalitki
occidentale in curs de cristalizare pe baze noi18. Dupa esecurile grave
suferite in lupta en orasele lombarde si cu papa Alexandru 111(1159-1181)

si dupa umilirea de la Venetia (1177), in a doua parte a guvernarii sale

imparatul revine la o politica realistit in care accentul so deplaseaza pe
imperiul in sons restrins, redus la cele trei regate, realizind o consolidare
lui pornind de la principiile si mijloacele puse la dispozitie de societatea
germana contemporana. Abia in acesti ultimi ani ai domniei, cind Frederic I isi indeplineste functia de apitirator al bisericii prin luarea conducerii celei de a III-a cruciade, cronicarii latini din afara imperiului ii
re-unosc primul rang intre principii crestini i titlul de imphrat 108.
Prin mostenirea regatului Sieiliei, Henric VI, care preia condu-

cerea imperiului in urma mortii batrinului imparat in expeditia din

Orient, dobindea o situkie pe care parintele situ n-o avusese in eonMaul cu papalitatea. Piesa centrala a imperiului devine Italia, unde

resursele superioare ale regatului normand din Sicilia ii furnizeaza o forta

en care tinitrul imparat nitiznia sa puna bazele unui imperiu meditera-

nean ". El este prinml suveran german care incearea si treacit de la

hegemonie la dominatie efeetiva in Europa prin jocul raporturilor de

vasalitate. Regii Ciprului si ai Armeniei Miei

acesta din urmit primeste
ehiar coroana regala de la imparatul german i se recunosc vasali, Richard I Iniin de Leu, regele Angliei, este obligat sa-i depunit juramint
do vasalitate, iar Imperiul bizantin promite sa-i plateasea tribut lu. Desi

reprezinta numai un complex de state, de drepturi de suzeranitate, de

relatii feudale si zone de influentiV112, imprinl ameninta sub Henric VI

nyti mult ca oricind independenta tinerelor regalitki occidentale. Cea

mai mare primejdie plana insit asupra papalitkii, in pericol sa-si piarda
posesiunile temporale din centrul peninsulei, opera a atitor generatii de
pontifi, si situatia cucerita in ultimul veac in Europa prin stabilirea raporturilor de natura feudala fata de printii seculari.
Moartea neasteptata a lui Henric VI (sept. 1197) si disputa pentru
tron dintre Philip de Suabia, fratele imparatului defunct, si Otto de
Braunschweig, fiul lui Henric Leul, ofera Romei o ocazie nesperata sa
preia ofensiva in evolutia raporturilor sale en imperiul sub pontificatul
lui Innocentiu III (1198-1216), una dintre cele mai ilustre figuri ale
papalitkii medievale. Mai putin doctrinar decit s-a crezut eindva, elevul
lui Huguccio de Pisa este un dualist convins, care nu ignora evolutia
realizata in favoarea autoritkii temporale, careia Ii admite un domeniu
Vezi lucrarea lui P. Lamma, mai sus citatg.
I" W. Holtzmann, op. cil., p. 18 si urm. ; H. J. Kirfel, op. cit., p. 126-127 ; K. F. Werner, Das hochmittelalterliche 1mm-rim im politiscl en Bewusstsein Frankreichs ( 10 12. Jahrhundert), Historische Zeitschrift", 200, 1965, p. 37.
1L2 W Holtzmann, op. cil., p 24.
110 M. Pacaut, Structures politiqucs, p. 170.
111 R. Folz, Lidge d'Empire, 123-121; Idem, Raliti de l'Empire, p. 31 ; G. Wolf
Univervn e Kaisertum, p. 255-256.
112 H. Mitteis, Der Slagt des hohen Millelaltcrs, Weimar, 1953, p. 266.
122

www.dacoromanica.ro

IDEEA DE IMPERIU IN OCCIDENTUL MEDIEVAL

19

291

propriu de actiune 113. Dar Innocentiu III adaugiti noi argumente, de

naturiti istorica indeosebi, pentru a justifica amestecul sau in disputa

dintre cei doi eandida(i la scaunul imperial. Conform doctrinei sale, imperml apartine papalitatii prin origine (principaliter)
misiunea de imperiu

a fost transferatit in Occident in anul 800 de catre papa de la greei la

franci 114

marele pontif insista ca Mmeni

j prin finalitate (finliter)
ltul pimti atunci asupra rolului imparatului ea aparator al bisericii 116,
de uncle izvoraste ii dreptul Romei nu numai de a consaera pe imparat

ci si de a-1 evamina pe alesul principilor germani 116 Aceasta teza, euprinsa

in Per V enerabilem, a fost preluata, in pofida unor dificultati doctrinare

legate de modificarile din peisajul politic european in 1204117, de cei mai
multi eanoni,ti din prima jumatate a secolului XIII18. Prin argumentele
sale istorice, bunitioara prin teoria trauslaliei imperiale, Innocentiu III
afirma suprematia incontestabila a papei in lumea cre*tina iar prin pozitia

sa fala, de imperil' slabete notiunea in profitul celei de cre*tinatate.

Prima jumatate a secolului XIII reprezMta etapa ultima i cea mai

dramatica a infruntarii dintre papalitate i imperiu sub pontifii Grigore IX
(1227 1241) ;i Innocenliu IV (1243-1254) i sub imparatul Frederic II
de Hohenstaufen. Teza teocratica cunow;te expresia sa ultima sub pana
lui Innocenliu IV, papa doctrinar prin temperament dar totodata form
t;i realist in politic V116. El retpete cel dintii sa regindeasciti i s integreze
toate argumentele bisericii Donatio Constantini, translatio imperii,
teoria celor doua sitibii etc. intr-o construetie coerenta, in virtutea
careia revendica plenitudo potesttis. Aceasta ordinatio ad ?mum, realizata in profitul papalitatii, face ca domeniul spiritualului sa cunoasca o
largire considerabila iar imperiul sa fie incorporat in biserica ; papa poseda
admini,trarea ( ministerinm) spadei temporale in timp ce imparatul nu
cxercita decit dreptul de executio 12. in praetica, Innocentiu IV excomunica

destituie din funetia de imparat pe Frederic II i numete,

unul dupa altul, doi imparati in locul acestuia. De cealalta parte, se afla
in una dintre cele mai mari personalitat,i ale imperiului medieval, educat
in spiritul tradiiilor politice bizantine i arabe, foarte puternice la curtea
din Palermo 1 21. In lupta impotriva doctrinei papale, romanizarea"
ideii imperiale cunomte punctul culminant sub Frederic II, care vede
113 Ve7 i In acest sens, M. Maccarone (Chiesa e Stato nella dottrina di papa Innccenzo III,

Noma, 1940), F. Kempf (op. cil.,) H. Tillman (Zur Frage des Vuhltnisses Lon Kiiche und
Staal in Lehre und Praxis Papst Innocenz' Ill., Deutsches Archiv.", IX, 1951, p. 136-181)
etc. Cf. R. Folz, Papaut, p. 58-60.
114 A. van den Baar, op. cil., p. 99 si urm., cu literatura problemei.
116 Asupra sensului celor doi termeni principaliter i finalitcr
vezi F. Kempf, op.cit..

p. 59; H. Tillman, op. cit., p. 151 si urm.

116 M. Pacaut, Structures politiques, p. 178 ; R. Fedou, op. cit., p. 116.

117 Stelian Brezeanu, Translalio imperil" und das lateinische Kaisserreich von Konslan

linopel, Revue roumaine d'histoire", XIV (1975), nr. 4, 607-617.

118 A. van den Baar, op. cil., p. 112 si urm.; W. Gocz, op. cit., p. 166 si urm.
I" M. Pacaut, L'autorit pontificate scion Innocent IV Le Moyen Age", 65, 1960,
p. 92.
120 Ibidern, p. 106; R. Folz, Papaute, p. 60-61.
121 Fundamentahl pentru personalitatea lui Frederic II rainine Inca, la o jumitate de

veac de la aparitie, magistrala monografie a lui Kantorovdcz, Kaiser Friedrich der Zweite, Berlin, 1927, la care autorul a adaugat un volum complementar de Quellennweise und Exkurse,
1931.

www.dacoromanica.ro

STELIAN BREZEANU

292

20

in Roma caput et alytrix imperii iar in populatia Romei poporul imperial

prin excelenta 122 Imparat roman *i rege al Siciliei *i al Ierusalimului,
Frederic II se mic a. in plan universal *i nazuie, ea *i tatal sau, s puna,
bazele unui imperil mediteranean, a carui piesa, centrala, sit fie Italia.
Pentru intiia oara, in istoria sa, ideea imperiala afla in regatul Siciliei un
stat in care se putea inradacina dupa modelul bizantin 123. De aici, inver*unarea conflictului dintre cei doi adversari ale ciiror objective politice
sint primordiale : papa urmare*te sa-1 deposedeze pe Frederic II de regatul
Siciliei in timp ce imparatul cauta s lichideze statul papal *i sit transforme Roma in capitala de facto a imperiului 124 Fiul lui Henric VI *i al
Constantei de Sicilia opune tezei teocratice a lui Innocentiu IV ideea,
unui imperiu cu o finalitate laica, de sine statatoare. in viziunea doctrino
sale, imparatul este pater et filius iustitiae, reprezentant, a*adar, al justitiei, pacii *i ordinei pe pamint, fr BA' facia' vreo referinta l biserica sau
la, doctrina cre*tina,125. El opune notiunilor de christianitas i respublica
christiana, de tenta religioas, pe cele de corpus principum secularium 12a
0 Europa imperialis127, concepte complet secularizate. in ochii partizanilor sai, Frederic II apare drept vicarins Dei E,;i cooperator Dei i incarneaza, sperante mesianice de unde i calificativele de Cosmocrator,
Soter, Novus Adam 128, investit cu misiunea de reformare a bisericii
pentru readucerea ei la puritatea evanghelica 129. Dar domnia lui Frederic
II a fost cintecul de lebdda al imperiului medieval. Moartea sa lam, victoria
in tabara papalit *i consacra sfir*itul carierei imperiului medieval de
pretentii universale. incercarea nepotului lui Barbarossa de a pune bazele
unei doctrine politice deplin secularizate se dovedise prematura intr-o
lume in care biserica detinea Inca solide pozitii. Totodata, actiunea Jut

Frederic II a ruinat forta moralil a imperiului, care izvora tocmai din

caracterul sacru al institutiei 13. Pe de alta, parte, prima jumatate a secolului XIII adusese tot mai hotarit pe prirnul plan al dezvoltarii societatii

europene tinerele monarhii nationale", fapt ce ingusta considerabil

cimpul de actiune al imperiului, incapabil sit se acornodeze la noile realitati politice.

Pe masura ce imperiul se cufunda, tot mai mult in crizit duprt 1250,
transformindu-se treptat din imperiu romano-german intr-un stat german
17national"108, ideea imperiala pierde contactul cu realitatea, devenind
subiect de reflexie politica *i speculatie filozofica. in viziunea lui Alexandru de Roes, care scrie in penultimul deceniu al veacului XIII, exisFolz, L'idie d'Empire, p. 127.
Ibidem, p. 125; M. Pacaut, Structures politiques, p. 170.
1" P. Brezzi, Roma c l'Impero medioevale. Storia di Roma, vol. X, Bologna, 1947,
p. 405 si urm.
126 M. Pacaut, Innocent /V, p. 90.
126 G. Wolf, Universales Kaisertum, p. 260 si urm.
1" Mad de Paris, Chronicon Maius, In : Mom. Germ. Hist." vol. 28, p. 212. Cf. Stelian Brezeanu, In Revista de istorie", XXVII (1974), nr. 2, p. 299.
129 G. Wolf, Universales Kaisertum, p. 259; R. Folz, L'idee d'Empire, p. 130-132.
129 G. Wolf, Universales Kaisertum, p. 263 si urmn. ; H. J. Kirfel, op. cit., . 156-157,
R. Folz, L'idle d'Empire, 131-132.
139 Caltre mijlocul secolului XIII se aluneca tot mai mult de la imperiu spre crestinatate (L. Gnicot, Le XlIle stecle europien, P.U.F., col. Nouvelle Clio", Paris, 1968, p. 188).
122 R.
123

3301318 Karin Runge, Die frunkisch-karolingische Tradition in der ,Geschichtssehretbung

des sptiteren

Mittelallers, Hamburg, 1965, p. 152-153.

www.dacoromanica.ro

21

IDEEA DE IMPERIU IN OCCIDENTUL MEDIEVAL

293

enta imperiului este itnpusa de rolul sau ea factor de ordine intr-o

tkerrnanie aflata in plinit anarhie politica 13'. In opozitie cu acesta, gindi-

Ica calugarului cistercian Engelbert de Admont (Stiria) t;i a lui Dante,

care scriu in al doilea deceniu al veacului urmator, este pur speculativa,
fara vreo aluzie la realitate. La ambii existenta imperiului izvoraste
din necesitatea ordinii universale. in conceptia calugarului cistercian,
unparatul este aparatorul pacii generale, tara a distinge clar intre sacer%Min si imperiu '32. Sub pana marelui ginditor italian, justificarea impe1 iului este mult mai bogata filozofic. in tratatul sau politic De Monarchia
fun qia imperiala isi afla un intreit temei imparatul este cauza primara
ni ordinii universale, ratiounea insa'si de a fi a societatii si incarnarea
ntelectului universal al umanitititii '33. Dante face o neta distinctie intre
c le dona puteri universale, plecind de la dubla natura si dublul scop al
o nului ; puterii imperiale ti este incredintata de divinitate sarcina de a
se ingriji de atingerea scopului temporal asigurarea fericirii fiintei
umarte aici pe parnint in timp ce biserica trebuie sa aiba in vedere
atingere I scopului etern fericirea eterna al omului. Imperiul si
sacerdotiul, intre care trebuie sa domneasca armonia, sint egale si deopotriva responsabile in fata puterii divine 134. Dar oricit de bogata si de
viguroasa ar fi gindirea lui Dante, ea ramine profund conservatoare
lipsita de ecou intr-o lume ce scruteaza noi orizonturi politice.
:

In ce masura autoritatea imparatului era recunoscuta dincolo de

hotarele efective ale imperiului? Acest aspect, ultimul pe care ne propunem sa-1 prezentam in cele ce urmeaza, ocupa un kc eminent in preo-

euparile istoricilor din ultimele decenii. In perioada carolingiana, Britania

Spania, principalele regiuni din Occidentul latin ramase in afara impe-

riului si formind, fiecare in parte, un alter orbis, au opus propriul kr

irnperiu statului fondat de Carol cel Mare 135 ; pentru suveranii insulari
i iberici singurul imperiu roman era Bizantul 136. Situatia se schimba
odata cu crearea imperiului lui Otto I. Daca Britania i Spania ramin
Inca in izolare i continua traditia imperiala din perioada precedenta,
pe continent peisajul politic se diversifica simtitor. Pe de o parte, noul
irnperiu din Aachen nu mai cuprindea ansamblul teritorfflor lui Carol
cel Mare, lasind in afara regiunile Franciei occidentale, piesa centrala
imperiului carolingian. Pe de alta parte, in est, spatiul controlat de biserica romana se largeste considerabil, prin crestinarea populatiilor slave
ii maghiare i prin formarea regatelor Poloniei i Ungariei, care impiedica
expansiunea imperiului ottonian in aceasta directie. Aceeasi evolutie ne
intirnpina si in regiunile nordice ale Europei, unde se cristalizeaza rega-

tele scandinave. Analiza raporturior dintre imperiu i aceste tinere

131 W. Mohr, Alexander von Roes

Die Krise in der universalen Reichsauffassung nach
dem Interregnum In vol. Unlversallsmus und Partilcularisrnus im Mittelalter, Berlin, 1968, p.

270-300; R. Folz, L'ide d'Empire, p. 149-151.

132 Ibidan, p. 154-156.

133 Dante Aligheri, Monarhia (p. 605-688), In: Idem, Opere zninore, edilie Virgil
CAndea, Bucureti, 1971, cartea I, 4, 5, 6, 7, 11, 12. Cf. R. Folz, L'idie d'Empire, p. 156.
134 Dante Aligheri, op. cit., cartea III. Cf. R. Folz, L'ide d'Empire, p. 158 .
135 L. Lowe, Von den Grenzen des Kaisergedankes, p. 345 i um.; Idem, Kaisertum und

Abendland, p. 548-549.
136 Idem, Von den Grenzcn des Kaisergedankes, p. 358; K. F. Werner, op. cit., p. 57.

www.dacoromanica.ro

STELIAN BREZEANU

294

99

regate presupune disocierea aspectului teritorial de acela al autoritatii.

Teritorial, nici un imparat romano-german nu a incercat sa aduca regatul
francez intre hotarele imperiului. TJn rol important in acest sens I-a
putut juca faptul ca, in momentul formarii imperiului romano-german
de catre Otto I, la apus de Rin mai domneau incit succesorii lui Carol
cel Mare, priviti de cei mai multi contemporani ca singurii in drept sit
poarte titlul imperial 137 Amestecul Ottonilor in disputa pentru tron
angajata dincolo de Rin intre ultimii Carolingieni i Capetieni a fost

determinata de legaturile lor de familie cu feudalitatea francezit. tn

risarit, Ottonii i primii Salieni promoveaza o politica ofensiva, purtatit

adesea in numele misiunii cu care se socoteau investiti de catre biserica ;

dupa crearea regatelor maghiar i polonez i cretinarea lor, politica ex-

pansionista germana in aceste regiuni cunolWe eecuri rasunittoare.

Din punctul de vedere al autoritatii, ne intereseazil sa surprindem in ce

masura gindirea politica a timpului Elsa puterii imperiale dreptul sa-si
exercite misiunea i atributiile sale in afara celor trei regate care cornpuneau imperiul. Cei mai multi contemporani limiteaza misiunea imperial:A, de defensio ecclesiae Romanae, la Roma, papalitate ;i statul papal
si resping mice pretentie a imparatului de a o exercita dincolo de hotarele
imperiului, luat in sens restrins. Cronicarii francezi, englezi i spanioli
insista asupra faptului cit proprii lor regi indeplinesc misiunea de aparatori ai bisericii in teritoriile asupra carora h;i exercita suzeranitatea "8.
Mai mult decit atit, cronicarii francezi tind st-i as:eze pe Capetieni pe
aceeai treapta cu imparatii germani, dindu-le unora chiar titlul suprem
(tantus Francorum imperator)
in Anglia si in Spania monarhii continua
sa se intituleze imperator sau basileus
i respingind astfel veleitatile
Ottonilor i succcesorilor lor de exercitare a unei autorititi, oricare ar fi
natura ei, asupra regatelor occidentale 139 Singurul teren pe care imparatului i se recunowft o superioritate morala, in sensul unei preeminente
ii nu al unei autoritati efective, este acela al notiunii largi de cre*tinatate, conceputa Ca o comunitate a popoarelor crWine. Teoretic, papa
este instanta supremit in respublica christiana dar, in practica, slabiciunea
puterii episcopului roman din aceasta perioada ofera imparatului 1-tnsa
exercitarii misiunii sale religioase in afara hotarelor imperiului, niciodatit
insa spre apus 14. Aceasta atitudine independenta a tinerelor regalitati
apusene se explica pnin faptul ca ele nu datorau nimic imperiului ottonian,

o creatie de data recenta ; puterea regala din Occident nu putea fi considerata o uzurpare a unei puteri imperiale universale, in mitsura in
care se poate vorbi de monarhiile bulgare, sirbe i chiar occidentale fata
de Bizant 141.

Perioada 1050-1125 este decisiva pentru evolutia ulterioarit

raporturilor dintre imperiu i statele occidentale. La sfir;itul ei, pretentiile papale la suprematie in cadrul cretinatatii devin o realitate atit
imperiul cit i regatele occidentale sint privite cii aflindu-se sub papaMate 142. Prin pierderea caracterului sacru pe care ji intemeia i preten137 H. LOwe, Kaiserlum und Abendland, p. 514-546.
Ibidem, p. 542 i MM.
138 Ibidem, p. 545-546; K. F. Werner, op. cit., p. 16.
148 H. LOwe, Kaiserlum und Abendland, p. 556 i urm.
138

141

142

K. F. Werner, op. cit., p. 57-58.

G. Wolf, Universales Kaiserhun, p. 251-252; W. Holtzmann, op. cil., p. 13

www.dacoromanica.ro

18.

23

IDEEA DE IMPERIU IN OCCIDENTUL MEDIEVAL

295

la preemineniil in ordinea temporaliti, imperiul apare dup5,

concordatul de la Worms (1122) un stat ca oricare altul, cu nimic deosebit de celelalte monarhii ale vremii. Vechea imagine politicit a Evului
Mediu, in care imperium Romanum ocupa un loc preeminent in virtutea
tdile sale

faptului cii constituia un singulare imperium, cedeazA, locul unei imagini

pohtice pluraliste in ordinea tempora15,143. Aceast evolutie a fost gfabitI
de noua tendint5, din structura tinerelor monarhii occidentale. In Sicilia,

mai intii, unde inriurirea bizantinit a jucat un rol esential, in Anglia si

Franta, mai apoi, regalitatea pune bazele unor institutii cu o finalitate
strainA de idealul crestin144. Renasterea dreptului roman, chemat aici
si sustila pozitiile unor forte sociale si politice progresiste, oferit bazele
teoretice ale acestei noi evolutii, aducind nu numai ideea unei potestas
publica rotunda et plena ci i modelul unui stat, statul roman, care nu era
religios nici prin esenta si nici prin fina1itate""5. Prin redescoperirea lui
istotel in secolul XIII, ideea de stat face un pas inainte : era stabilitil,
inainte de aparitia bisericii crestine, existenta unui organism social
natural. Aristotelismul distinge astfel dou domenii, temporal si spiritual, fiecare cu o finalitate proprie, si ruineazit vechea conceptie a lui
Augustin asupra lumii. Chiar daci ii lipsea noua bazit institutionalA ce
incepea sit se contureze in monarhiile nationale" apusene, imperiul
Staufenilor beneficiazit si el, asa cum am vazut mai sus, de aportul
dl eptului roman in desacralizarea sa treptat. Dar dreptul roman aducea
ideea unui imperiu mondial ; propaganda Staufenilor insistil, de aceea,
asupra atributelor exclusive indeosebi asupra celor de legislator uni-

vasal si unic si de judeditor suprem

ale impratului '46. Rainald de

Dassel, cancelarul lui Frederic I Barbarossa, vorbeste despre reges provinciarum si chiar despre reguli, referindu-se la regii occidentali, in raport

cu autoritatea impitratului "7. Reactia propagandei nationale" nu se

lasa insiti asteptatiti. In Anglia, John of Salisbury opune cel dintii doctrinei
politice reactdonare a lui Otto de Freising o conceptie politic p1uralist5,
asupra lumii, contestind dreptul tiranului" Frederic I Barbarossa
de a exercita vreo autoritate in afara hotarelor imperiului 148 intr-o serisoare din 1168, tot el pune in gura lui Henric II Plantagenetul (1154-1189)
faptul c5, inaintasul situ, Henric I (1100-1133), era in Anglia rex,legatus

143 K. F. Werner (op. cit., p. 59, n. 3) conchide, cu dreptate desi cu oarecare lipsii
de nuanIS in formulare
ca evul mediu este lumea statelor particulare (Slaatenwell) si
nu a imperiului universal".
251. In Franta, un rol important In afir144 C. Wolf, Universales Kaiserlum, p. 253
mama personalittlIii regatului capelian In sec. XII I-au jucat legenda lui Carol cel Mare (vezi
H. Folz, Lc souvenir et la legende de Charlemagne) i mitul regal" (P. E. Schramm, Der
Konig von Frankreich 2, Darmstadt, 1960, p. 138, 139, 115 si urm. Asupra chestiunii, In ansamblul shu, ramlne fundamentahl excelenta monografic a l(1i M. Bloch, Les rois thaumalurges 3,
Paris, 1961).

145 E. Fdou, op. cit., p. 81.

146 S-a afirmat (K. F. Werner, op. eit., p. 58-59 ; Kirfel, op. cit., p. 17 si urm.) c
Staufenii n-ar fi ameninIat independenla regatelor occidentale ; in acest caz, cum se explica

reactia propagandei nationale" din sec. XII Impolriva lui Frederic I si a lui llenric VI?
147 Kirfel, op. cit., p. 24 si urm.

148
Quis Teutonicos constituit indices nationum? Quis hanc brutis et impetuosis hominibus auctoritatem contulit, ut pro arbitrio principem statuant super capita filioruln hominum?"
(John of Salisbury, Episiolae, In : Migne, Patrologia latina", vol. 199, col. 39, Cf. K. F.

Werner, op. cit., p. 38-39).

www.dacoromanica.ro

296

STELIAN BREZEANU

24

apostolicus, patriarcha, imperator et amnia quae volebat149. In viziunea,

engleza, regatul lui Wilhelm Cuceritorul i al succesorilor sal este un

regale imperium, iar regele este mai mare i mai nobil decit cezarul
romano-german 150 La sud de Pirinei, teoreticienii sustin cu argumente
istorice teza independentei regatelor iberice fata de imperiu, evocind

traditia lor imperiala i functia lor in lupta pentru apararea cre.,tinatatii 131.
Aceeai reactie impotriva pretentiilor universaliste ale mi Frederic I Barbarossa i ale succesorilor sli le intilnim i in Danemarca ori in Ungaria 132.

In sfirit, in Franta amenintarea gerrnana conduce, inca de la sfiqitul

secolului XII, la ideea ca regele francez exercita in regatul s,u atributii
imperiale, teza care avea sa-i afle formularea sa clasica (rex imperator
in sao regno) la mijlocul veacului urrnator sub pana lui Jean Blanot 153
In fata acestei reactii a monarhiilor nationale", aflate in alianta cu
papalitatea, propaganda imperiala bate in retragere in a doua parte a
domniei lui Frederic I Barbarossa. Imparatul insu*i in politica reala
recunoate egalitatea dintre irnperiu i regatele Angliei oi Frantei ; in
cautarea aliantei lor, marele Staufen vorbeF,tte, referindu-se Ia imperiu
i la cele doua regate, despre aceste trei regate" (hec irk regna)ut.
Dupa, incercarea quata a imparatului Henric VI de instaurare a
unei dominatii efective in Europa prin jocul raporturilor vasalice, pozitia
monarhiilor nationale" fata de imperiu se consolideaza i acestea iau o
tot mai net*/ cunotintil, asupra independentei bor. Aceasta evolutie este
foarte pronuntata in Franta lui Filip II August (1180-1223), care, dupa

afirmatiile lui Innocentiu III, nu recunoa0e superior in ordinea temporal" (rex ipse superiorem in temporalibus minime recognoscat)155,.

Venit in fruntea imperiului cu sprijinul aliatului sau francez dupa marea

batalie de la Bouvines, Frederic II trebuie sa tina seama de noua realitate politica. Dacl teza dorninatiei universale pierde orice ecou in politica
sa 136, marele imparat incearca in schimb sa-0 pastreze primul rang prin
crearea unei confederatii de stat (corpus principium secularium), in
care urma sa fie un primus inter pares 137. S-a subliniat, pe buna dreptate,
a aceasta preeminenta pe care urrnarea s-o exercite Frederic II in Europa
imperialis este pusa de acesta totdeauna in raport cu functia sa de aparator al bisericii (specialis defensor ecclesiae)'58 ; curtea din Palermo
146 John of Salisbury, op. cit., col. 271.
150 G. Wolf, Universales Kaiserturn, p. 253.
151 G. Post, Blessed Lady Spain" Vicentio IIispanus and Spanish National Imperialism

in the XIII", century. Speculum", 29, 1954, p. 198-209; Idein, Two notes on nationalism
in the Middle Ages, Traditio", IX, 1953, p. 306 si urm.
162 W. Holtzmann, op. cit., p. 21; H. J. Kirfel, op. cit., p. 128-130.
253 G. Post, Two notes, p. 289-290; A. Bossuat, La formule Le rot est empercur en
son royaume. Son emploi au XVe siecle decant le Parlament de Paris, Revue historique chi
ciroit francais et tranger", IV, 39 (1961), p. 371-372. Pentru functia formulei In afirmarea
drepturilor regale fata de supusi, vezi Ibidem, p. 374-381.
1" H. J. Kirfel, op. cit., p. 113.
155 G. Wolf, Universales Kaisertum, p. 258; A. Bossuat, op. cit., p. 372-373.

266 DacA In documentele interne ale cancelaiiei din Palermo ideea relativd la dominturn
mundi este Ina prezentil (Kirfel, op. cit., p. 158 si urm.), In documentele externe aceastd idee
dispare. Mi se pare, de aceea, lipsitA de orice temei afirmatia lui E. Kantormsicz (op. cit.,
p. 514-516) cd Frederic II, dat fiind caracterul universal al dominaliei sale, nu are politicfi
externil.
162 G. Wolf, Unioersales Kaiscrtum, p. 259 si urns.
159 H. J. Kirfel, op. cit.,
p. 147 5i urm.
www.dacoromanica.ro

IDEEA DE IMPERIU IN OCCIDENTUL MEDIEVAL

25

297

solidaritatea regilor occidentali in lupta contra ereziei" politice

a, oraselor lombarde, fasculate contra autoritltii imperiale, impotriva
primejdiei VA-tare si contra papei, a cgrei politica atingea interesele tutuso1icit5,

ror principilor seculari 159. Chiar dac5, nu la regii insisi, propaganda imperiala, a gasit un important ecou in opinia publica din Franta i Anglia 160,

anuntind astfel succesul operei lui Filip IV cel Frumos. Prausirea imperiului medieval de pretentii universale dupa, moartea lui Frederic II
inlatura orice primejdie ce putea ameninta tinerele monarhii nationale".
Dar pentru afirmarea depling, a independentei lor, monarhiile europene mai aveau de doborit cea de-a doua putere universa15, papalitatea , nu mai putin anacronicI decit imperiul. Am subliniat mai sus
cil odat5, en reforma c1uniacens6, episcopul roman a reusit nu numai sa-si
impunA, puterea intregii biserici catolice ci sa", exercite si o autoritate
temporall asupra unor regate occidentale, care au devenit vasale Sfintului Scaun. Aceast5, vasalitate se accentueazA sub Innocentiu III, care
impune acelasi regim si Angliei sub loan Far'a de Tar5, (1213). Pe de
alt'a parte, existenta unui der en o jurisdictie proprie si cu un vast sistem de imunit'ati i privilegii era incompatibil'a eu independenta i sllveranitatea statelor in curs de centralizare. Incercarea lui Henric II Plantagenetul de a supune clerul englez jurisdictiei regale s-a dovedit prematurrt ;

suveranul englez i succesorii si an lrgit cimpul influentei papale in

Anglia. in veacul XIII teoriile moniste ale lui Innocentiu IV ameninta
deopotriv5, imperiul i monarhiile nationale" in incercarea de l'argire
a domeniului spiritualului. Aceasfg, amenintare cunoaste punctul eulmi-

nant in primii ani ai secolului XIV sub pontificatul lui Bonifaciu VIII
(1294-1303) ; noutatea operei acestuia trebuie eautatg, mai putin pe
plan doctrinal cit in practic5,, unde Ii propune s impun5, doctrina teocratia a lui Innocentiu I1161. Dar incercarea lui de a supune Romei
pe Filip IV eel Frumos se loveste de rezistenta hotArita a opiniei publice franceze, ce se solidarizeazI cu actiunea suveranului s'au ; societatea
francezit fitcea astfel dovada coeziunii sale, datorat5, progreselor construetiei statale din veacul precedent si operei juristilor regali 162 Dup5, moartea
lui Bonifaciu VIII, care a urmat umilirii de la Anagni (1303), papalitatea
isi pierde treptat prestigiul i forta morara in eursul crizei pe care avea
s-o traverseze in perioada urmtoare datoriti "captivitAtii babilonice"

de la, Avignon (1309-1377) si marii schisme" (1378-1417). Pe plan

teoretic, Marsiliu de Padova dezvolta in Defensor Pads (1324) teoriile
juristilor lui Filip cel Frumos, despuind statul de oriee finalitate metafizica ; functia sa principala, asigurarea pacii, nu se mai inscrie intr-o
ordine divinrt, reducindu-se la functionarea farI dificultate a organelor
159
160
161

G. Wolf, Universales Kaiser-turn, p. 263 si urm.

Ibiden,, p. 264.
Gabriel Le Bras, Boniface VIII, sgmphoniste et modirateur, Mlanges Louis Hal-

phen", Paris, 1951, p. 383-394.

162 In acest sens este semnificativ noul continut pe care-I dobindeste notiunea de patrie ;
fail a pierde intru totul vechile acceptiuni medievale locul natal si patria communis, identificatA vag cu comunitatea crestinA sau en imperiul (B. Guene, op. cit., p. 119 120)
aceasta se identified tot mai mult In sec. XIII cu noua realitate teritoriald si politick monarhia
nationalA", asupra cAreia se rsfringe 1ntreaga ei forth' afec'ivA i emotionalA (G. Post, Two
notes, p. 281-320 ; E. Kantorowicz, Pro patria rnori" in medieval Political Thought, American historical Review", 56, 1951, nr. 3, p. 472-492).

www.dacoromanica.ro

298

STELIAN BREZEANU

26

cetalii"163. Membrii clerului, priviti ca membri ai cetatii si nu ai unei

caste privilegiate supranationale, trebuie sa se supuna jurisdictiei principelui laic ; termenii monismului lui Innocentiu IV erau rasturnati in
favoarea puterii seculare164. Chiar daca tezele mi Marsiliu de Padova
aveau s gaseasca putin ecou la contemporani datorita caracterului lor
revolutionar, ele anunta Pragmatica Sanctiune (1438) si Concordatul
de la Bologna (1516), care, in Franta, au incununat opera lui Filip cel
Frumos, creind biserica galicana, si biruinta statului asupra bisericii
in Anglia si in regatele scandinave in cursul Reformei.

L'IDEE DE L'EMPIRE DANS L'OCCIDENT MEDIEVAL

A LA LUMIERE DES INVESTIGATIONS DES DERNIERES
DECENNIES
RESUME

La pense politique et surtout l'ide de l'empire en Occident repr-

sentent Pun des domaines de l'histoire europenne mdievale, qui a

connu, par suite des investigations effectues ces derniers temps, des
progres incontestables.
Les preoccupations des specialists de cette periode se sont orientees
en deux directions. Ainsi, l'on a accentu la distinction entre les deux
qui ont volu
ides de l'Empire en Occident papale et impriale

parallelement. La premiere s'est aver& consquemment romaine et la

seconde a t beaucoup plus complexe, les historiens relevant l'existence
d'une triple inspiration franque, chretienne et romaine celles-ci jouant
un role different d'une priode a l'autre et mme d'un empereur a l'autre.

La preponderance de l'inspiration franque et chretienne romaine est

enregistre au temps de Charlemagne et d'Otton le Grand qui appliquent

une politique raliste ; l'ide de l'empire commence a se romaniser" sous
le regne d'Otton III et des Staufen et surtout sous celui de Frederic II,
dans le conflit pour la suprmatie en Occident avec la papaut et dans
la tentative de jeter les bases d'un empire mditeranen. Mais cette ten-

tative s'est sold par un chec retentissant dans les conditions du desaccord entre l'ide et la ralit.
Une seconde direction des preoccupations des histoires a consiste
dans l'examen de l'ide de l'empire en contact avec la ralit directe.
Par suite de l'analyse de cette intime relation entre l'ide de l'empire et

les faits conomiques, les conflits socio-politiques ou les realisations politiques, les recherches de ces derniers temps ont mis en lumire la maniere
dont l'idee se precise ou meme se transforme au long du Moyen Age. Ce

qui plus est, l'on a soulign la capacit du concept de dpasser le plan

de la rflexion pour commander ou contribuer a la formation de structures

tatiques au nom d'un ideal politique .

363 R. Fdou, op. cit., p. 82.

p. 200-203
www.dacoromanica.ro

366 Ibidem; .1. Touchard, op. cit.,

CONCEPTIA DESPRE ISTORIE IN OPERA

LITT ANTONIO GRAMSCI
DE

ANDREI SILARD

Cresterea continua in ultimii ani a influentei Partidului Comumst

cea mai recenta confirmare fiind conItalian in viata politica a Orli,
secintele deplasarii masive a electoratului italian spre platforma P.C.I.
in alegerile parlamentare din iunie 1976, a fost insotita de aparitia, cu
o frecventa crescinda, a unor studii i lucrari monografice (mai ales in
Italia si Franta), consacrate activitatii teoretice si practice a lui Antonio
Gramsci (ianuarie 1891 aprilie 1937), unul dintre intemeietorii acestui
partid. 0 serie de cercetatori au interpretat contradictoriu uncle pasaje

ale operei gramsciene, ceea ce reflecta nu numai optici politice divergente,

dar i bogatia de continut a conceptiei social-politice si activitatii de
militant a celni care apare astazi intr-o perspectiva istorica ca unul
dintre cei mai eminenti ginditori marxisti ai secolului XX. Cunoasterea
operei gramsciene in tara noastra * se inscrie pe linia politicii consecvente
a Partidului Comunist Roman de dezvoltare a colaborarii internationale
eu toate partidele comuniste, de studiere a istoriei, experientei si contributiei fiecarui partid la dezvoltarea gindirii si practicii sociale, la defini-

rea perspectivelor evolutiei societatii in noua etapa istorica"1.

PRELIMINAMILE CERCETAIIII

Originalitatea ii actualitatea scrierilor lui Gramsci deriva din permanenta sa referire la realitatile concret-istorice si la practica socialpolitica, intreaga sa opera fiind rezultatul unei gindiri creatoare, intr-o
continua lupta, impotriva oricaror schematizari ale istoriei. Gramsci mi
a sistematizat insa propria sa conceptie despre istorie in texte speciale,

ce ar putea fi considerate de referinta, ci a abordat acest concept in doua

moduri : fie criticind conceptiile si prerile unor autori, pe care le consiIn (am noastra au fost publicate : Scrisori din inchisoare, Bucuresti, E.S.P.I..P., 1955 ;
alese, Bucurcsti, Edit. politica, 1969 ; Scrieri curse, Bucuresti, Edit. Univers, 1973.
Studii si articole consacrate activitatii teoretice si militante a lui Gramsci au fost publicate
de : P. Apostol, A. Busuioc, Fl. Potra, G. Lazarescu, I. Fonta, A. Shard, s.a.

Opere

vollate

Aogramul Parlidului Comunist florndn d faurtre a societalii socialiste multilateral dez-

fi inaintare a Ronuiniei spre comunism, Bucuresti, Ldit. politica, 1975, p. 192.

RF.VISTA DE ISTOR1E", Tom 31, Nr. 2, p. 299

321, 1978
www.dacoromanica.ro

300

ANDREI SILARD

dera eronate, cum este cazul lui B. Croce* sau a lui N. Buharin, fie

relevinduli indirect propriile opinii eu prilejul dezvoltarii altor subiecte.

Datorita acestei particularitati, tratarea conceptiei gramsciene despre

istorie intimpina dificulti, ceea ce s-a reflectat in numarul relativ

redus de lucrari publicate pe aceasta tema in diferite taxi, precum *i in

abordarile trunchiate, unilaterale a activitatii gramsciene. Este incontestabil faptul ea, in lucrarile lui Gramsci, istoria nu poate fi disociata
de fiozofie i politica.; ea pulseaza in activitatea sa de militant *i in
scrierile sale, atit in cele din tinerete, cit *i in Caietele din inchisoare"**.
In conceptia sa, istoria se identifica cu insa*i mirarea lumii, cu
evolutia, transformarea i devenirea sa, avindu-1 ca protagonist pe omul
concret conceput ca subiect al raporturilor complexe in toate domeniile
vietii social-economice. Aceasta mi*care a lumii este rezultanta unui
ansamblu de raporturi de forte, care au actionat in trecut, actioneaza in
prezent i determina intr-o oarecare masura viitorul, devenind in cele
din urnal istorie care analizeaza trecutul, actualizeaza prezentul *i care

prevede"

in sensul proiectului"

viitorul.

Procesul cristalizarii conceptiei gramsciene despre istorie nu este

liniar ; Gramsci este tributar traditiei gindirii social-politice italiene, care
de la G. Vico la A. Labriola*** Ii gase*te punctul de referinta in cel
mai clasic maestru al artei politice 2 N. Machiavelli **** Studiile universitare au ghidat gindirea lui Gramsci spre conceptiile lui B. Croce
i sindicalismul
acest hegelian inteligent", precum i spre G. Sorel
francez. Factorii decisivi ai evolutiei acestui triplu i chiar cvadruplu
provincial", cum Ii define*te Gramsci insus,d obir*ia sa sarda,
trebuie insa cautati in traditiile culturii europene, in luminismul i rationalismul francez *i in consecintele revolutiei savirkiite in gindirea timpului de

catre Hegel. In acest Bens, formatia sa intelectuala este comparabila

en cea a fondatorilor materialismului istoric : Marx *i Engels
.
* Despre B. Crot.e vezi Note istorice" de la sfIrsitul lucrArii.

** Remarcabila activitate din tinerete de publicist revolutionar s-a concretizat In articolele publicate in ziare i reviste ca : H Grido del Popolo" (1914-18), La Citta Futura
Unita" (1924 26).
(1917), Avanti" (1915 19), Ordine N novo" (1919 24),

Cele aproximativ 3000 de pagini ale Caielelor din inchisoare au fost redactate de
Gramsci In anii detentlunil sale (1926
1937). Referintele la operele lui Marx, Engels si
Lenin din Ca fele shit Mcute din memorie sau din unele texte, care figurau In diverse cairti si
reviste. Imaginea care rezuma sanicia bibliotecii pc care Gramscl o ducea cu sine de la un
penitenciar la altul : o singura' valiza, pe care o lega cu o curea de piele pentru a o lmpiedica
sa' se deschia, subliniaz elocvent universalitatea i capacitatea activitatii sale intelectuale.
Constanta sa activitate intelectualti, vointa sa de a nu renunta la sine" clnd, de fapt, Incetase existenta pentru sine", hotiirlrea sa de a-si face eunoscut glasul critic In toate sferele
cunoasterii, i-au permis sa-si mentinii luciditatea spiritului In fate opresiunii fasciste. (P. Togliatti .4ntonio Grarnsci. Roma, Edit. Riuniti, 1967, p. 142 ; M.-A. Macciocchi Pour Grarnsci.

Paris, Edit. du Sevil, 1974, P. 91). Intre scrierile din tinerete si Caietele din lnchisoare"

existfi o certh continuitate pe planul ideilor si a modului coroziv de abordare a problemelor din
punct de vedere metodologic.
*** Giambattista Vico (1668 1774)
filozof, jurist si istoric italian. Considera cii

mersul istoriei este determinat de legi sociale obiective.

Antonio Labriola (1843-1904) cm de litere i filozof italian, propagator al materialismului istoric In Italia.
2 A. Gramsci Opere alese. Bucuresti, Edit. politicA, 1969, p. 206.
ginditor, om politic i scriitor din Florenta, strAlucit
**** N. Machiavelli (1469-1527)
reprezentant al burgheziei In ascensiune.
Georges Sorel (1847-1922)
teoretician al anarho-sindicalismului.
Pour Gramsei. Paris, Edit. du Seuil, 1974, p. 81.
****** )1. A. Macciocchi

www.dacoromanica.ro

CONCEPTIA LIR ANTONIO GRAMSCI DESPRE ISTORIE

301

In perioada marilor framintari in gindirea socialista, ceea ce-1 conduce pe Gramsci la depa*irea definitiva a ingustimii provincialismului su
*i la intelegerea creatoare (evitind cele doua extreme : dogmatismul *i

revizionismul) a spiritului operei initiate de Marx *i Engels, este leninismul. Fara Lenin, Gramsci nu ar fi atins poate niciodata amploarea
viziunii sale teoretice, nu ar fi avut acea larga deschidere spre lumea
faptelor *i ideilor care i-a permis evitarea schematizarii *i fatalizarii
istoriei.
MAN1FESTUL GlIAMSCIAN

Cheia pentru intelegerea intregii conceptii

rezicla in
parerea sa potrivit careia opera initiata de fondatorii
boramsciene
materialismului
istoric nu este un discurs definitiv i absolut despre istoria societatii omene4i, un sistem inchis *i rigid. In conceptia lui Gramsci, rnarxismul
este un complex via al teoriei *i practicii, care adera, strins la dezvoltarea
realitatii, adica la proeesul istoric de devenire al societWor. Pietrificarea
acestei teorii in scheme dogmatice o condamna la sterditate i inutiitate,

indepartind momentul atingerii scopului pe care-I urmare*te aceasta

filozofie. Viitorul conturat de marxism nu contine nici o schema imuabila,

nici o previzibilitate mecanicista, in sensul legilor naturii, a inlantuirii

moleculare a elernentelor sale constitutive ; viitorul conturat de aceasta
teorie este tendential probabilistic, delimitind directiile, impulsurile,

liniile de for
i echipotentialele. Confirmarea marxismului ca ansamblu
al legilor sociale generale i-a lost furnizata lui Gramsci de catre Lenin *i
de Marea Revolutie Socialista din Octombrie, care a izbucnit intr-o tara
relativ inapoiata din punct de vedere economic Rusia *i nu in Virile
industriale avansate, cum fusese prevazut de Marx. In dour], articole
despre Revolutia din Octombrie, tinarul Gramsci *i-a afirmat pozitia sa
dialectica : legile dezvoltarii istorice apar ea o tendinyi generalci, fiind in
realitate faptele oamenilor intr-un cadru delimitat de elernente objective
*i subjective ce caracterizeazu o realitate na,tionat. Revolutia bol*evica...
este revolutia contra Capitalului lui Marx. Aceasta din urma era in Rusia

mai curind cartea burgheziei decit a proletariatului..."3, intrucit pe

baza ei se putea invoca raminerea in urrna a tarn ca argument in fa-

voarea necesitatii dezvoltarii unui capitalism de tip occidental, inainte

ca proletariatul sa fie apt de a-si pune problema rnenirii sale istorice.
Marx a prevazut previzibilul. El nu putea prevede razboiul european *"... *i cii acest rlzboi va avea durata i efectele pe care le-a

avat. El nu a putut prevede ca... in Rusia razboiul va avea ea efect

eliberarea vointelor... suscitarea unei voint,e populare colective... care in

conditii normale are nevoie pentru formare de un lung proces de infil-

trari capilare..." (subl. A.S.). In Rusia, evenimentele au depii*it ideologiile", demonstrind ca legile materialismului nu sint pe atit de
Revolutia contra Capitalutui (publicat in ziartil Avanti" la 24 noiembrie 1917) si
Marx al nostru (publicat In II Grido del Porolo" din 4 mai 1918).
a A. Gramsci
La riooluzione contro II Capitate". In : Scrilli Gioranili. Torino, hinaudi, 1958, p. 148-152 (si : Perils Politlgues. Paris, Gallimard, 1974, p. 135-139).
** Prevtizut, de ante], de Engels (A.S.)

www.dacoromanica.ro

ANDREI SILARD

302

intangibile pe cit s-a crezut... Este adevarat ca daca' bolevicii an negat

unele afirmatii ale Capitalului, ei nu au negat insa gindirea sa imanentil...
Ei au trait gindirea marxista... i aceasta gindire considera totdeauna ca
factor determinant al istoriei nu faptele brute ale eeonomiei, ci omul,
societatea omeneasca... cei ce afirma o vointa sociala, colectiva, inteleg
faptele economiei, le judeca, le supun vointei lor, pina la a o transforma pe
aceasta din urma in forta motrice a economiei, in elemental formator al
realitatii obiective4..." (subl. A.S.).
Manifestul gramscian" este indreptat insa nu contra Capitalului
ci impotriva interpretarilor fataliste, deterministe i schematice date
operei lui Marx. Faptul c bolevicii au infirmat, prin actiunea lor istorica,

interpretarile unor pasaje din Capitatal" demonstreaza ca, revolutia

ma cum a fost codificata i sistematizata *, redusa la o ecuatie ce pretinde sa cuprinda nu numai procesul general, dar i fazele acestuia, nu

este un simplu act determinist, ci o actiune zonand colectivel in conditii

istorice specif ice. Or meritul incontestabil al lui Marx a fost tocmai elaborarea unei conceptii globale, integrale, care identifica realitatea cu actiunea umaniti concrete'', cu activitatea economica i productiva (cu praxisul"), in cadrul careia se stabilete un dublu raport organic intre natura
ji oameni, precum i raporturile sociale dintre oameni.

Marx a fost un gigant, actiunea sa a fost fecunda... nu pentru ea

el a extras din imaginatia sa o viziune originala a istoriei, ci pentru cit
tot ce nu era decit fragmentar, neterminat... a devenit la el maturitate,
sistern, contientizare... Marx este... un moment individual al (acestei)
cautari seculare... pe care o intreprinde umanitatea pentru a deveni contienta de existenta sa i de devenirea sa, pentru a descoperi ritmul
misterios al istoriei 0 de a risipi acest mister, pentru a fi mai puternica
in momentul gindirii i actiunii. Marx este patrunderea inteligentei in
istoria umanitatii, este ascensiunea contiintei..."5.
Dacit odata cu Marx, istoria a devenit pentru prima oara cea a actiunii ji practicii umane con,stiente, patrunderea inteligentei in istoria
umanitatii" nu inseamna in Mci un caz stabilirea unui set de reguli i
dogme definitive, absolute, in afara spatdului i timpului, a unei doctrine exterioare" faptelor istorice. Dobindind contiinta realitatii objective,
oamenii devin stapinii secretului care asigura succesiunea evenimentelor
i contribuie lii modificarea legilor, aparent imuabile, ale dezvoltarii

istorice. Contiinta puterii vointei individuale i colective le permite

oamenilor ca, ascultind de necesitate, supunindu-i-se, sa ajunga chiar sa
domine aceasta necesitate, identificind-o cu scopul pe care-I urmarete
vointa..."6 Or din punct de vedere marxist, vointei inseamnci conOlinta
scopului, ceea ce la rindu-i semnifica cunomterea exacta a propriilor
posibilitati, precum i a mijloacelor existente pentru a le exprima in
actiune.
4 A. Gramsci Ibidenl.
* Alai ales prin absolutizarea lilerci InvastAturii marxistc l prin eXtinderea la scartl
gencrala a unor analize efectuate de Marx In cazul unor situatii particulare, concret-istorice.
5 A. Gramsci Marx al nostru (in: Ecrils Politiques. Paris, Gallimard, 1974, p. 115
148).
6

Ibident

www.dacoromanica.ro

CONCEPTIA. E.T.JI ANTONIO GRAMSCI DESPRE ISTORIE

303

Astfel, Inca' in primele scrieri din tinerete, istoria apare in conceptia

lui Gramsci ca o pura activitate practica (economic i morala) a oamenilor : o idee se realizeaziti nu in masura in care ea este logic coerenta
cu o schema prestabilita sau cu adeviirul pur, cu umanitatea pura (care
nu exista decit ca program, ca scop etic al oamenilor), ci in masura in
care ea gaseste in realitatea economica justificarea sa, instrumentele care
ii permit afirmarea.
Insasi transformarea lumii apare ca un lant complex de dependente
si interactduni : prin activitatea sa fiecare om actioneaza asupra naturii,

asupra societatii (alti oameni), asupra sa Insui. Izvorit din practica

istorica si aplicat creator, marxismul este o expresie a articularii cornplexe a teoriei i practicii in raportul dialectic infrastructura-suprastructura. Revalorizind conceptul de praxis", Gramsci confera subiectului
primatul plenitudinii sale, dar nu in sens abstract, ci intr-o perspectiva

revolutionariti, in sensul trecerii de la necesitate" la libertate". Cu

alte cuvinte, in conceptia gramsciana negarea negatiei nu este numai
rezultatul unei determinari economice, ci a unei activii,ti umane, flind
actul asvmdrii constiente a contradicliilor economice in practica cotidiand.
Revolutia din Octombrie constituie pentru Gramsci tocmai un exemplu
al victoriei repurtate de vointa politica asupra determinismului economic,

a omului in realitatea istorica asupra cursului, aparent ineluctabil",

al evenimentelor. Este o victorie a gindirii creatoare asupra inchistarii
conducatorilor socialisti ai Internationalei a II-a, redusi la neputinta
politica prin propria lor abdicare de la lupta pentru transformarea societatii.

Prin insilsi geneza si esenta sa, materialismul marxist este incontestabil istoric, caci odatiti cu Marx, istoria continua sa fie domeniul

ideilor, a spiritului, a activitatii constiente a indivizilor izolati sau asociati.

Dar ideile, spiritul, se substantializeaza, isi pierd caracterul arbitrar ;
ele nu mai sint fictiuni abstracte, sociologico-religioase ; substanta lor se
gaseste in econolnie, in viola practicd, in sistemele ci raporturile de produclie
si de schimb... Karl Marx este mentorul vietii noastre spirituale si morale..."

(subl. A. S.).
Lectura de tinerete a operei lui Marx, desi marcata de o tenta de
voluntarism *, este dublata la Gramsci de o permanenta referire la practica politica si la realitatea concret-istorica, la caile optime de edificare
a unei societati, in care fiecare om sa devina artizanul propriului destin.

In manifestul sau

Revolutia contra Capitalului", Gramsci con-

sidera opera infitiptuita de Lenin ca rezultatul aplicarii creatoare a marxismului in conditii istorice specifice si utilizarii ansamblului legilor sociale

generale in vederea modificarii elementelor inacceptabile ale realitatii

social-economice nationale. Confruntind teoria marxista cu realitatile
concret-istorice, Lenin a oferit miscarii socialiste ceea ce i-a lipsit in
acea vreme : o autentica revolutie in gindire care a stat la baza unei
autentice revolutii sociale. Exemplul leninist de intelegere dialectica a
raportului teorie-practica si-a pus amprenta pe intreaga opera gramsciana,
7 Ibidem.

* Cu ocazia reuniunii socialiste de la Florenla (18-19 noiembric 1917) a fost lansata

contra lui Gramsci acuzalia adesea reluatii de atunci de voluntarism *i bergsonism (V.
Ecrits 00111155es, p. 30, 147, 425).

www.dacoromanica.ro

c. 7727

304

ANDREI SILARD

intrucit in conceptia sa, efortul lui Lenin de a uni teoria si practica

social-politica a demonstrat in fapt c sinteza efectuata de Marx si Engels

nu inseamna o epuizare totalci a mostenirii fiozofiei hegeliene, nu este un
cerc istoric inchis de acum inainte, in care actiunea de absorbtie a partii

vitale din gindirea hegeliana s-a terminat odata pentru totdeauna"8,

ci este un proces istoric complex, atit in planul economic, cit si in cel

suprastructural, care in dialectica sa imanenta creeaza sanse pentru noi

sinteze, noi depasiri i innoiri *.
Exaltarea omului," impinsa pina la voluntarism, istorismul marcat
de o tenta de idealism, apar in tinerete ea elemente legitime ale umanismului gramscian", constituind totodata puncte de confluenta cu parerile
similare ale tinarului Marx. Influenta lui B. Croce asupra scrierilor gramsciene din perioada 1915-18 este incontestabila,'; aceasta inriurire este
fireasca, intrucit gindirea lui Croce a stirnit in general o crestere a interesului tinerior pentru marxism, tot asa cum hegelianismul a constituit pentru

tinaml Marx originea unei noi conceptii despre istorie si legile ei. Lui
Hegel, simbol al libertatii gindirii in opozitie cu arbitrariul si constringerile metafizice, Gramsci ii recunoaste o valoare incontestabila, intr-o
strinsa legatura pe care o stabileste intre Hegel si Marx, intre idealism si
materialismul istoric****. In conflictul care-I opune pe Syllabus lui Hegel,
victorios este Hegel, deoarece el este viata gindirii care nu cunoaste limite
si se constituie ea insasi ca un luau tranzitiv, care se depaseste ca istoria
urmind istoria "8 (subl. A.S.).
Gramsci utilizeaza creator lectia sa de neohegelianism in lupta contra
materialismului vulgar, strict determinist, care nega influenta suprastruc-

turii asupra dezvoltarii istorice. *

Din conceptia sa dialectica a rezultat si polemica cu Buharm

, care

prin reducerea marxismului la o sociologie a redus in final o conceptie

despre lume la o schema mecanica" care ne dS iluzia ca avem toata

istoria in buzunar", adicS, cS poate standardiza" intreaga istorie. Or ex8 A. Gramsci Opere alese. Bucuresti, Edit. politicd, 1969, p. 84.
* Filiatia dialectidi dintre Marx si Lenin revine In permanent:1 in textele gramscienc.
Sugestiv in acest sens este urmatorul pasaj din L'Unita", 10 sept. 1925 : Leninismul contim
o vi7i1.111C asupra lumii, care Ii este proprie i Vara de care nu ar fi astazi posibila Intelegerea
lui Marx. Se poate spune di Lenin 11 continua pe Marx, actualDindu-1".
** Dumnezeu e Omul I" scria In tinerete Gramsci. (II. A. Ilacciocchi Op. cit., p. 59).
*** Opera gramsciana de maturitate s-a Miscut in buna parte prin lupta sa contra poziidler filozofice ale lui Croce. Rdminind fidel lui insu5i, Gramsci remarca nu fara ironie, eroceanismul" tineretii sale, atunci cMd scria In, Caietele din inchisoare" :In 1917..., eu eram mai
curind crocean" (A. Granisci II mak,icilisrno islorico c Ia filosofia di Benedetto Croce, Torino,
Ed. Einaudi, 1949, p. 199).
**** 0 legatura similara se poate stabili intre Croce si Gramsei.
9 Syllabus si Hegel aparut in II Grido del Popolo", din 13 ianuarie 1916. (A. Gramsci
Scrilli Giovanili..., p. 17 ; 5i Ecrits politiques..., p. 73).
Belevind dimensiunca etico-politica a materialismului istoric, Gramsci afirnia :
Nu este adevarat CS filozofia praxisului (marxista A.S.) exclude istoria etico-politica,
adica faptul di, ea nu recunoa5te realitatea unui anumit aspect al hegemoniei, c5 ea nu acordli
nici o inaportanta directici culturale i morale si di ea considera doar pentru pura aparenta
fenomenele suprastructurale." (A. Gramsci II niatcrialisimo..., p. 189).
Pentru polemica cu Buharin v. A. Gramsci
Operc alcse... p. 92-128.

www.dacoromanica.ro

CONCEPTIA LEI ANTONIO GRAMSCI DESPRE ISTIDRIE

305

perienta pe care se bazeaza filozofia praxisului nu poate fi schematizata ;

aceasta experienta e Insi istoria, in varietatea si multiplicitatea ei

RELATIA. ISTORIE-FILOZOFIE-POLITICN

Pornind de la parerea lui Marx, potrivit careia nu exista o cheie

universala pentru determinarea cauzei fundamentale", mai presus de
istorie, Gramsci considera ca inseparabila' legatura dintre istorie, filozofie
si politica. In conceptia sa, o fiozofie este istorie, deoarece ea reflecta istoria, dar si pentru e isi aduce contributia la formarea ei, i in acest caz

este politica. Notiunea de politica "la care se refera Gramsci nu se re-

zuma la aspectele ei clasice de organizare a valorilor i instrumentelor puterii, a artei de a guverna si de a supune (impartirea societatii in conducatori i guvernati* reproducind si legitimizind alte disjunctii : munca
inanuala munca intelectuala, teorie-practica, etc.), ci imp1ic cautarea
formelor i modalitatior de participare a fiecarui om la opera de transformare continua a lumii, adica la forjarea propriei sale istorii si a unei noi

filozofii, care sa reflecte schimbarile economice si suprastructurale in

societate.
Faptul ca' in conceptia lui Gramsci orice act in relatia munca-transformare este act politic, rezulta implicit din considerarea istoriei ca rezul-

tatul activitatii urnane productive, adica ca itinerariul praxisului in permanentii devenire.

Fundamentul acestei conceptii 11 formeaza omul, fiecare individ,

care mt e numai o sinteza a raporturilor existente, ci i a istoriei acestor
raportnri, adic c rezumatul intregului trecut"n. Omul este un proces,
procesul actelor sale", natura carora se identifica cu istoria insasi insa
caracterul actelor sale nu este legat de natura biologica" care constituie
doar o unitate generica, de suprafata, fiind de fapt o premiza a istoriei,
ci se fondeaza pe relatiile pe care omul, fiecare om le intretine cu alti
oameni Sj cu natura. Acesta este rnotivul pentru care istoria e intotdeauna
Morie contemporana, adica politica"12. Istoria admisa ca politica si identificata en ea este o recunoastere a iuterventiei (a insertiunii) imediate a
oamenilor, ca indivizi i ca grupuri sociale in realitatea lumii. Istoria este
filozofie iu masura in care ea este creata de gindire, filozofia, pasiunile,
continita i vointa colectiva a oamenilor ; in acest caz nu se poate separa
filozofia de politica si chiar se poate demonstra cil alegerea si critica uner
conceptii de,pre lmne** sint si ele fapt politic"".
" A. Gramsci Op. cit., p. 96.
* Referindu-se la scopurile finale ale noii orinduiri Gramsci scria c in operatia de

formare a conducatorilor, ceea ce e fundamental e premisa

oitn sa existe ve5nic oameni care

c*uvernea7a 5i oameni care slnt guvernati, sau vrem sa cream conditiile in care necesitatea
Aistentei acestei divi7iuni sa disport?" (1. Gramsci Op. cit., p. 148).
11 A. Grainsci Op. cit..., p. 49.
Scrieri alesc, Bucure5ti, Editura Univers, 1973, p. 184.
12 A. Gramsci
** Adevarata filozofie a fiedirui om este cuprinsa in intregime in conduita sa, in politica
sa, cad a actiona conform umi filozofii inseamnii intotdeauna a actiona politic (v. A. Gramsci

Opere alcse, p. 21 25).

Op. cit., p. 25. (D. Grisani R. Maggiori

13 A. Gramsci
Universitaires, p. 1972, p. 190-193).

www.dacoromanica.ro

Lire Gramsci. Paris, Ed

ANDREI SILARD

306

Identitatea istoriei si filozofiei* este imanentil in conceptia materialismului istoric** in sensul previziunii istorice a unei faze viitoare gi
prin leg/tura cu politica, relatie devenit/ evident/ odatit cu aparitia marxisrnului, adic/ in mornentul in care fiozofii nu s-au rezumat numai la
incerari de a explica lumea, ci si-au propus sarcina de a o schimba.***
Constientizarea contradictiilor sociale intr-un sistem filozofic relev emstenta unei dinamici interne a istoriei**** ; Gramsci revine Ia principiul acestei

dinamici, in cadrul c/ruia se situeazil legitturile dintre filozofia praxisului i istorie, ar/tind c/ in cadrul ei se dezvoltil functiile pozitive si negative
ale procesului istoric, Insui ritmul innoirii social-istorice. Filozofia praxisului inteleasI ca o totalizare, ca o conceptie integral/ este istorie in
m/sura in care ea uneste si face coerente elementele existeritei sale si leag/
intre ele diferite manifest/1.i evenimentiale sau organizeazil, fortele active
ale acestei istorii. Filozofia praxisului nu este o simpl/ metodologie istorica, un set de canoane de interpretare care nu ar avea aft/ menire decit
de a imbogAti cercetarea istorica, adicit o cazuistic/ dogmatia, ci dimpotriv, ea vine a afirme c/ orice realitate este istoricit, in perpetuit devenire,
c istoria d nastere intotdeauna unei noi realit/ti istorice
. Nu exist/ in
aceast a. conceptie nici o dezvoltare liniar sau de tip naturalist, c/ci procesele istorice sint guvernate de legi dialectice ale dezvoltaxii prin teze
antiteze, confirm/rile cele mai imediate ale acestei asertiuni fiind chiar
conceptiile despre lume care s-au succedat in cursul istoriei. 0 filozofie se
elaboreazil in jurul factorilor in permanent/ evolutie, urmind atit transform/rile elementelor fundamentale (structura), cit si ale celor derivate
(suprastructura), fiind un seismograf sensibil in urnarirea sistematic a. a
procesului istoric.
In conceptia grarnscianit istoria este un permanent proces de eli-

berare", adicl de trecere de la necesitate Ia libertate. Fiecare etapil

acestui proces, care este imediat absorbitil de trecut, adie depAsitit, concur*/ la actualizarea prezentului si pregitteste viitorul
operatie care se
efectueazI fie pozitiv, fie negativ. Istoria este ins/ si con?tiinfa de sine a
omului, care se surprinde ca subiect-obiect al istoriei, ca creator si produs

al istoriei, om care nu ignor/ valoarea provizorie" a cunostintelor sale,

Filozofia unei epoci istorice nu e deci altceva decit istoria" acelei epoci", adica
transformarea, prin politic, a realitatii ; istoria i filozofia sint, in acest sens, inseparabile,
constituie un bloc". Filozofia la care se retell Gramsci mt e filozofia unui filozof sau a
altuia, a unui grup de intelectuali sau a altuia, a unei mari parti din masele populare satt a
altei parti, ci e o Imbinare a tuturor acestor elemente, care eulmineaza Intr-o orientare determinal& devenind norma de actiune colectiva, adica istorie" concreta i completa (integrala)" (A. Gramsci Opere alese..., p. -It).
*- Y. A. Gramsci Ibidem, p. 82.
*** In sensul celei de a XI-a teze despre Feuerbach.
**** Dinamica interna a istoriei este determinata de lupta pentru depa5irea contradictiilor
sociale si din acest punct de vedere, istoria apare ca teren al eliberarii" omului, adica de
trecere de la necesitate la libertate. Acest proms este Intrevazut ca un lant de sinteze

depasiri, inerente unei dezvoltari dialectice care oseileaza Intre dour+. punete cardinale : nict o
societate nu piere Inainte de a-si fi consumat Intregul salt potential pentru Innoiri, iar omeni-

rea Isi pune Intotdeauna sarcini pe care le poate rezolva, caci la o examinare mai aprofundata se va constata Intotdeauna ca sarcina Insasi se naste numai atunci clnd conditille materialc
ale rezolvarii ei exista deja, sau cel putin2 sint In proces de devenire". (K. Marx
Prefa(a
(a Contribujii la critica econorniei politice".

In K. Marx, F. Engels

Buc., Edit. Polit., 1966 ed. III., vol. 1, p. 311).

D. Grisoni, IA. Magglori

/Indent.

www.dacoromanica.ro

Opere alese in doud volume.

CONCEPTIA LUI ANTONIO GRAMSCI DESPRE ISTORIE

307

evitind insa scepticismul i pesimismul moral. Istoria este pulsatia procesului de umanizare a omului, adica este rezultanta luptelor care se deruleaza la nivelul structurii (bazei economice) i suprastructurii. Aceasta.
miscare (devenire) istorica atit pe plan economic, cit i suprastructural,

se realizeaza prin acte politice, care tind spre o depasire a praxisului",

adica la o transformare a structurilor economice si politice ale societii,
conform exigentelor dezvoltarii cociale*. Orice realitate", intreaga
realitate" este istorie (istorismul fiind conceptia despre lurne care aderit
la acest punct de vedere), intrucit ea este un produs al trecutului, pentru ea
fiecare faza, a istoriei reale lasa' urme in fazele urmatoare si care devin,
77

intr-un anumit sens, cel mai bun document." Filozofia praxisului concepe
procesul de dezvoltare istorica ca o unitate, ceea ce face ca prezentul sh,
contina intreg trecutul si din trecut siti se realizeze in prezent ceea ce e

esential", fara ramasita vreunui incognoscibil", care ar fi adevarata

esenta". De aceea, istorismul nu poate fi pesimist si nu poate conduce la

un scepticism marcat, caci ceea ce se conserva in istorie, adica ceea ce se
transmite dialectic prin procesul istoric este esentialul ; restul, ceea CO
s-a pierdut" ceea ce nu s-a transrnis dialectic in procesul istoric era prin
sine insusi fara, importantii, sau era o zgura" ocazionala si intimplatoare,
era cronica, nu istorie, episod superficial, in ultima analiza neglijabil".12
ISTORISMUL

I LEGITATILE ISTORIEI

In conceptia filozofiei praxisului, nici un fapt, nici o conditie mi se

pot repeta, datorita prezentei umane, decit o data ca fapt i o data ea

lege... "ls. Omul este ultima cauza" care neaga cauzalitatea metafizicii

cu tendintele acesteia spre regularitate, normalitate, uniformitate. TJnicitatea actelor sale confera legilor sociale caracterul tendential-probabilistic

nurnai pasivitatea sa conferit legilor statistice o demnitate in stiinta

si arta politicii. Omul este cel ce neag toate schemele prestabilite si confera istoriei varietatea si multiplicitatea ei infinita". Intelectul si vointa
sa sint instrumente ale progresului istoric, politic si tiintific. Prin gindirea i lupta sa omul descopera legile sociale, care tocmai prin actiunea sa
inceteaziti de a mai fi legi, iar previziunea istorica este expresia modului
practic de a crea o vointa colectiva contra fatalisrnului si a jugului necesitatii. Tocmai aceasta nesupunere, cautarea neobosita a cailor spre libertate constituie fundamentul dialecticii istorice, a ascensiunii demnitatii
umane. In miinile fiecitrui om sta puterea de a stringe intr-un singur focar
ideile marete si realizarea lor concret-istoricii, de a nu permite strecurasi

* Gramsci considera di valoarea istoricit a unei filozofii poate fi calculath" dupii

eficacitatea practicii" pc care ea a cucerit-o...", etici dacti e adevarat ca orice filozofie

e expresia tmei societigi, ea ar trebui sa aelioneze asupra acelei societtlti, sii determine uncle

efectc, pozitive sau negative; gradul in care ea actioneald e locmai gradul insemnaldtii sale istorice

(subl. A.S.), dovada ell ea nu e o elucubralie" individualb, ci un fapt istoric". (A.Gramsci

Operc (nese. I3ucuresti, Editura PoliticA, 1969, p. 43).
14 A. Gramsci
Ibidem, p. 90.
Is A. Gramsci Ibidem, p. 123.
* Gramsci considerit cA filozofia praxisului este legat de coneeptia subiectivA asupra
realitAtii, In masura In care ea o rfistoarna, tocmai expliclnd-o ea fapt istoric, ca subiectivitate istoricti a unui grup social", ca fapt real care se prezint ca fenomen de speculatic"
filozofietl, deft in fond nu c decit un act practic, forma unui continut social concret i modal
de a face ca ansamblul societatii sa-si constituie o unitate morala (subl. A.S.) v.A. Gramsci
Opere alesc..., p. 82.

www.dacoromanica.ro

ANDREI SILARD

308

10

rea inadvertentelor dintre idei si materializarea lor practica*. Privita

prin aceasta prisma istorista, materia** este fundamentul praxisului in
actiune, este produsul unor nesfirsite procese anterioare, fiMd natura
umanizatiV, adica rezultatul transformitirii naturii de catre om. Unind
teoria eu practica, filozofia praxisului se bazeaza pe aceasta conceptie
integrala a realitatii, care implica intelegerea raportului dialectic dintre
orn si natura (materie), a raportului transformarii lor reciproce. Datorita
acestor elemente, precum si a inseparabilitatii dialecticii naturii de cea a
oinului, materia nu poate fi socotita ca atare, ci organizata social si istoric pentru productie i, prin urmare, stiintele naturii trebuie considerate
in esenta ca o categorie istorica, ca un raport uman". in lumina acestei
abordari critice i ummiste, filozofia praxisului e istorismul absolut, gindirea devenita absolut ineorporata in lume i terestra, un umanism absolut al istoriei (subl. A.S.). In aceasta directie trebuie explorat filonul noii
coneeptii despre lume"16.
Astfel, istorismul gramscian nu se refera numai Ia procesul aparitiei
unor legi, simultan cu disparitia altora, ci consideriti posibila explicarea
tuturor fenomenelor sociale numai in contestul progresului societatii si a
cunoasterii omenesti. Acest aspect rezulta implicit din identificarea
filozofiei marxiste cu istorismul absolut", afirmatie care a suscitat polernicile cele mai vii si violente***. Din ansamblul scrierilor gramsciene reiese

cu marxismul este istorism in masura in care el este rational, adica in

masura in care filozofia praxisului reflectu istoria oamenilor, ereatori ai
istoriei si produsul acesteia. Pentru a se realiza in practica, aceasta conceptie integrala despre lume trebuie su produca o norma de conduita in
viata, capabila de a indrepta vointa colectiva spre transformarea raporturilor sociale. Expresia coerenta a conceptiei despre lume existenta in societate, aceasta filozofie devine norma de viatl, calauzu de actiune colectiva
care actioneaza asupra realitatii in sensul modificarii acesteia ; ea este

410, de a deveni istorie" in momentul cind este inzestrata en o vointa

colectiva. Astfel spus, o filozofie este rationala" in masura in care, core:
punzind unor necesitati istorice objective, ea devine real" '*, Hind cauza
reala; a schimbarilor in realitatea inconjuratoare
* Pentru aceste conceptii, v. A. Gramsci Opere alese... p. 65, 96 97 98, 103, 101,
123-128.
** Conceptul de materie" utilizat de Gramsci este natura, realitil 1 ineonjuratogre
so na categoria filozofic, adica o realitate a priori si autonoml, situata in afaia oin MM.
16 A. Gramsci. Opere alcse. Bucuresti, Edit. politica, 1969, p. 125-126.
*** Pozitia istorista a lui Gramsci, care suscita Inca controverse, se insereaza in prirnul
rind in lupta contra deformirilor m^caniciste si fataliste ale conducatorilor Internationalei a
11-a. Conceptia sa este pusa in slujba valorizarii subiectivitatii In vechrea trecerii la actiunt
politica, iar exagerarile Iv! Gram;ci sint o reactic la lecturile contem?lative si anchilozante ale
Cqpitalului", simultan cu neglijarea revolutiei pe care istoria o p inea la ordinea zilei.
**** Acest proces de transformare a teoriei In real" reprezinta pentru Gramsci o rezultanta
a legaturii strInse dintre economic i suprastructur:i. (A. Granuei
II in iterialisrno storico...

.I

p. 39-40).

in sensul celei de awww.dacoromanica.ro

XI-a teze mardste despre Feuerbach.

CONCEPTIA LIJI ANTONIO GRAMSCI DESPRE ISTORIE

11

309

Exista deci, aparent la Grarnsci o conceptie antropologica despre

istorie, caci fundamentul gindirii istoriste gramsciene II constituie interpretarea conceptului de natura umana". Omul este privit ca un proces,
un produs al dezvoltarii istorice, o cucerire treptata a propriei identitati,
o devenire solidara in orice moment cu intregul trecut. In conceptia gramsciana unitatea genului uman nu poate fi definitci, prin natura biologica
comuna, nici pnin facultatea de a rationa*. Natura umana" este cornplexul raporturilor sociale" care include ideea devenirii : omul nu este
niciodata pe deplin format ; el devine, se schimba necontenit impreuna
cu schimbarea raporturilor sociale". In acest sens se poate spune e natura omului este istoria"17, adica un proces de devenire, in cadrul caruia
fiecare om neaga ideea i conceptia de orn in general", care nu poate
exista in istoria reala. Astfel, gratie unitatii i chiar identitatii pe care o
care justifica' de fapt pozitia
stabile,te intre filozofie, istorie i politiciL,
sa istorista Gramsei releva legaturile care unesc intre ele toate nivelurile unei formatiuni social-economice, influentarea lor reciproca avind
loc in procesul trecerii de la necesitate" la libertate". Prin prisma acestei
legaturi, identificarea filozofiei praxisului cu istorismul absolut apare mai
clara din punct de vedere logic : filozofia, atunci cind devine forta materiala", se realizeaza in practica prin politicil, confundindu-se cu istoria
care este in curs de realizare**. Din aceasta cauza, fiozofia i istoria
formeaza un bloc", iar orice antiistorism este in fond metafizica, caci nu
admite evidenta: perisabiitatea unor concepte i legi, precum i necesitatea reflectaxii schimbarior sociale in noi concepte i legitati. Filozofiei
ca moment teoretic al contientizarii oamenior in ceea ce prive.,te forta
exterioarit" (economia) care ii strivete Ii revine sarcina recunoaterii
ii identificrtrii contradictiilor, a elaborarii instrumentelor teoretico-practice care sa reliefeze aceste contradictii in vederea subminarii raporturior
de productie existente ; tot filozofiei Ii revine sarcina demonstrarii caracterului istoric deei temporal, caduc, al categoriilor economiei politice
burgheze,
in sensul identificarii momentului realizarii vointei colective,
care sa corespunda unei necesitati istorice***.
Aceasta fiozofie se concepe ea insi4i ca o faza de tranzitie a gin(lira filozofice, deci in mod istoric i aceasta trasatura distinctiva" se vede
nu numai implicit din intregul ei sistem, ci apare explicit in cunoscuta
teza, dupa care dezvoltarea istorica se va caracteriza Ia un moment dat
prin trecerea de la domnia necesitatii la cea a libertatii"". Filozofia praxisului" e o filozofie eliberata (sau care incearca sa se elibereze) de toate
elementele ideologiee unilaterale i fanatice, este covstiinfa deplinci a contra-

dictiilor, in care filozoful insui, individ sau intreg grup social, nu numai

Nu gindirea i-a unit sau i-a diferentiat pc oameni, ci ceea cc ei gindesc realinente"
p. 51).
(A. Gramsci Opere
17 A. Gramsci Ibidem, p. 51.

** Accastil transformare a realitiltii prin ro1itic, treceiea de la teorie la practia la

pun
istoria in devenire, nu este un proces unidirectional; filozofia care se transformfi
politicS

in istorie trebuie sS reflecte schimbArile pc care ea InsAsi le-a produs.

*** In sensul dcscifrSi ii teoretice a posibilitalii (le modificare a structurii (economiei)

potrivit principiului maixist, reluat de Gramsci, conform earuia noile relatii de productie nu
se pot impune inainte ca in sinul vechii societ5i sa se fi copt conditiile materiale ale acestor
raporturi (v. pag. 282, subsol).
18 A. Gramsci

Ihidern, p. 85.

www.dacoromanica.ro

ANDREI SILARID

310

12

ea intelege contradictiile, dar se constituie el insusi ca un element al contradictiei, ridic acest element la rangul de principiu de cunoastere si,
ca urmare, de actiune"19. (Subl. A. S.). Daca rationalitatea acestei filozofii
este demonstratiti prin forta ei de expansiune, ereativitatea ei* e exprimata
de faptul ca ea istoricizeaza gindirea in general, care se afla intr-un raport
dialectic, istoric, cu realitatea pe care o modifica oamenii.
Depozitar a unei asemenea sarcini de demonstrare a istoricitatii
oricarei orinduiri sociale, filozofia
ca activitate teoretica, nu ar fi fost
decit o metodologie a cunoasterii dezvoltarii istorice, ocupindu-se cu identificarea faptelor repetabile i cu traducerea lor in cat egorii logice capabile
de a descifra mecanismele care le guverneaza. In acest sens, fiozofia ar
fi fost stiinta istoriei, dar nu a unei istorii in cadrul careia principalul protagonist este oinul (si care este primul si cel mai important sens al istorismului gramscian), ci ca o cunoastere a devenirii istorice relevata prin praxisul
uman, ea istoriografie. Filozofia nu ramine insit in planul teoretic (Gramsci
plasindu-se in acest sens in linia gindirii a carei sursa este G. Vico, pentru
care istoria este ceea ce s-a creat de oameni in decursul timpului) : filozofia realizatiti", devenita politica, se va identifica cu istoria creata de oameni ;

ea va fi un istorism absolut", o monclanizare" absoluta a gindirii, un

umanism absolut al istoriei". In aceasta legatura iiidisoluhilit dintre teorie

si practica, filozofia, conceputa ea o activitate teoretica, este totodata

cunoasterea conditiilor de aetualizare a vointei in cadrul procesului obiectiv al realului. In acest sens, ea va fi stiinta dezvoltarii istorice, va fi, dupa
expresia lui Croce**, o metodologie generala a istoriografiei".
NECESITATE, LIBERTATE, INThIPLARE

Gramsci nu aprofundeaza conseeintele acestei luari de pozitie care

identifica fiozofia marxista cu istorismul absolut *** El releva insit c.
secretul unitatii dintre gindire si actiune, teorie si practicit, a identitatii
dintre filozofie, istorie i politica, rezida, in faptul cit inegalitatile sociale
conteaza numai in mitsura in care, oamenii au constiinta acestora ca indivizi sau ea grup social. In acest cadru, filozofia apare ca istorie in act"****,
viata insasi "***, caci actiunea in istorie a legilor-tendinta se manifesta in
dou5, moduli : fie printr-o linie mediana trasata in jurul valorilor corn-

pensatorii, fie printr-un nyu fenomen, ale carui premize sint create de
Midem, p. 86.
Filozofia praxisului este nu numai receptiva (ceca cc In mod strict ar implica simpla
reflectare a existentei) i coordonatoare (ceea ce implied efectuarea unei ordondri, adesea
19 A. Gramsci

pasive, a glndirii indivizilor), ci mai ales creatoare, termen ce trebuie Inteles In sensul"
relativ" al unei gindiri cc modified modul de a simti al unui clt mai mare numr de oameni,

deci modified insAsi realitatea, ce nu poate fi gindita fr acest numilr mare. Greatoare, de
asemenea, In sensul cd ea ne InvatA cd nu se poate concepe o realitate" ce ar exista prin sine,
In sine, si pentru sine, ci Intr-un raport istoric cu oamenii care o modified etc.". (A. Gramsci
Ibidem, p. 43).
** Pentru care istoria nu era declt etico-politicd", adicd numai intelectual-speculativ6.
Ir legAturi nemijlocite cu realitatea. (D. Grisoni, R. MaggiorlOp. cli.. p. 154, 237-238).
*** El sublinia InsA, c identitatea dintre filozofie i istorie este imanentA materialismutui", linsd doar ca previziune istoricA" unci faze viitoare de dezvoltare a societillii.
**** A. Gramsci Opere alese... p. 161.
Astfel interpreteazd Gramsci, In sensul indicat de cea de a XI-a tezA despre Feuer-

bach, afirmatia lin Engels, potrivit cdreia proletariatul german este mostenitorul filozofiei
clasice germane (v. F. Engels Ludwig Feuerbach $1 sfirfltut filo:oftei clasice germane. In :
K. Marx F. Engels Opere. vol. 21, Bucuresti, Edit. politicd 1965, p. 304.

www.dacoromanica.ro

13

CONCEPTIA LUI ANTONIO GRAMSCI DESPRE I1STORIE

311

fenornene contradictorii. Problema identitatii teoriei cu practice se

pune mai ales in cel de-al doilea caz, mai ales, atunci cind miscarea de
transformare e mai rapida, cind intr-adevar fortele practice dezlantuite
cer sa fie justificate pentru a fi mai eficiente si mai dezvoltate, sau se inmnl-

tese programele teoretice, care si ele pretind sa fie justificate din punct
de vedere realist, in masura in care dovedesc ca pot fi asimilate de miscarile practice, care numai astfel devin mai practice si mai reale"20.
Problema ic1entit ii teoriei cu practica se pune cu acuitate in contextul actiunii legilor sociale, care se manifesta ca actiunea sumara a

unui urias numar de factori intirnplatori", avind, deci, un caracter

statistic. Pe scan% de masa, intimplarile se coanihileaza, actiunile se redue

reciproc, si din aceasta lupta a contrariilor rezulta legitatea. Actiunile

individuale sint determinate de o multime de factori intimplatori, care
adesea nu pot fi explicati rational ; aceste actiuni individuale se contopese
insa in totalitatea actiunilor sociale (ale masei marl de oameni). Istoria
insasi exista prin unitatea dialectiea dintre necesitate si intimplare, dintre

particular si general'. Sub latura concretului, istoria este irepetabila ;

ea este repetabila in general, iar categoria de formatiune social-economica
releva modul de dispozitie si ordonare a elementelor constitutive ale socie-

tatii Ia un moment dat pe scant timpului istoric****.

Generalul, legitatea istorich se manifesta ca tendingi, iar determinismul dialectic este probabilistic, intrucit nu poate exista previziunea certa
directiei de dezvoltare a fiechrui 'element in parte
. Necesitatea se
realizeaza ca o medie a fluctuatiilor intimplatoare, intrucit rezultatul obiec-

tiv al activitatii oamenilor nu concorda cn proiectele individuale

In conceptia lui Gramsci, .... identificarca leoriei cu practica c un act critic (subl.A.S.).
prin care se demonstreaza ea practica e rationald i neeesara, sau c teoria e realista si rationala" (A. Gramsci Opere alese, p. 57).
20 A. Gramsci. Ibidem, p. 57.
** Legitatea interna se manifesta la suprafata sub forma intImplaril si cauzalitatii.
Se regaseste aici conceptia lui Engels : Intimplarea este o forma de manifestare a necesitatii,
fiind completarea acesteia; necesitatea, ea tendinta dominanta, ll croieste drum prin multimca
Intimplarilor. (K. Marx, F. Engels Operc alesc in 2 volume. Bucuresti, Edit. politica, vol.

2, ed. a III-a, 1067, p. 477).

Fara general, repetabil, istoria ar fi fost o ingramadire de fapte brute, haotice;
fara individual, specific, particular, ea ar fi devenit imperiul necesitatii oarbe.

**** Istoria a devenit stiinta tocmai prin extragerea caracteristicilor generale si repetabile ale formatiunilor social-ceonomice. Generalul, repetabilul exista Ineorporat In trasatura
vie a istoriei ; once rupere de concret si individual In istorie, once generalizare artificiala
mecanica, canloneaza cercetarea in schematisin i devine o Irina a progresului social.

Se cunoaste ceea ec a fost sau ceea ce este, nu ceea cc va fi, care este un
nonexistent" si deci incognoscibil prin definitie" (A. Gramsci ii materialismo storico e La
filosofia di Benedetto Croce. Roma. Edit. Riuniti, p. 160).

Sint istorice acele evenimente, care au legatura cu Infaptuirea legitatii, ndic cu

find conducator prin labirintul trceutului. in contextul istoric Ins, ...orice actiune este rezultatul unor vointe diferite, en diverse grade de intensitate, de constiinta, de omogenitate In
raport cu Intregul complex al vointei colective...", Problema esential a identitatii teoriei cu
practica este urmatoarea : .... sa construim pc o practic determinanta o teorie care, coinciAnd i identificlndu-se en elementele hotaritoare ale practicii lnsesi, sa grabeasea procesut
istoric In act, facInd practica mai omogena, mai coerenta, mai efieienta In toate elementele

www.dacoromanica.ro

312

ANDREI SILARD

14

proiectele si actiunile fiecitrui individ sint limitate de incorsetarile momen-

tului istoric respectiv. Dacit Gramsci considera cit libertatea este insitsi
dialectica istoriei", din insusi manifestul" salt rezulta pregnant ca libertatea nu este numai intelegerea necesitatii, a conditiilor istorice concrete
(care insa nu sint imuabile), dar si a posibilitdlii de a le transforma prin

voinfa colectivd. Aceasta vointa este capabila de a rupe incorsetarile necesitatii, creind astfel premizele unei noi libertati istorice ; vointa poate determina cu subiectul liberttii i forma necesitalii sit concorde. Garantia libertatii de actiune si a reusitei acesteia este oferita de faptul ca alegerea scopuri-

lor si a mijloacelor nu reprezinta un simplu joc al capriciilor subiective,

ci se incadreaza cu un coeficient de inventivitate i creativitate in alternativele oferite de ambianta sociala si de conditiile naturale*. Astfel, libertatea
ca o cunoastere a necesitatii, libertatea de a decide in cunostinta de cauza
presupune momentul mobilizarii vointei in vederea transpunerii in fapt
a proiectelor umane. Libertatea nefiind o caracteristica a individului, ci a
societatii, a omului articulat intr-un complex de relatii sociale, continutul principal al libertatii rezida intotdeauna in transformarea, prin actiune,
prin praxis, a realitatii si a existentei umane, ceea ce implica lupta oamenibr pentru eliberarea de constringerile propriului lor trecut. Fara aceasta
permanenta depasire a necesitatii ea produs al treeutului, progresul istoric ar fi fost imperceptibil, fieeare act, toate actiunile oamenilor putind fi
extrapolate liniar din trecut, fiind in intregime determinate de necesitate**.
Oamenii nu sint insa captivii treeutului i nici marionete ghidate
doar de categorii economice pentru filozofia praxisului, realitatea nu
este alteeva decit produsul interventiei, active si creatoare, a oamenilor
in ceea ce ce este istorie***. Privita prin prisma istoriei acestei interventii, filozofia marxista este un umanism absolut al istoriei", care nu
este insa altceva deeit un istorism absolut, caci natura omului nu se delineste printr-o conditie umana" generica, predeterminata, nici prin omul
in general" abstract i metafizic, ci istoric, adica prin reflectarea capacitatii
umane de a se concepe in raporturi sociale dialectice si de a deveni forta
-sale, adica potentind-o la maximum, sau, dimpotriva, data fiind o anumitil pozitie teoretica,
sa organizam elementul practic indispensabil pentru puncrea ei In lucru". (A. Gramsci Opere

alese..., p. 57).
* In conceptia gramsciana, contactul onului cu natura se realizeaza nu numai prin

tehnica, ci si prin cunoastere filozofica. El considera ca delimitarea stricta a societatii oamenilor" de societatea lucrurilor" conduce nu numai la un strict determinism, dar si la o ciuntire
a imaginii generale despre aspiratiile umane Intr-un moment istoric dat. Gramsci pledeaza
pentru elaborarea unei doctrine, In care toate aceste raporturi sa fie active si In miscare, stabilind foarte clar ca studiul acestei activitati e constiinta omului singur care cunoaste, vrea,
admira, creeaza... si se concepe nu izolat, ci plin de posibilitatile pe care i le ofera cei1ali oameni
societatea de lucruri..." (A. Gramsci Opere alese..., p. 49).
** 0 asemenea conceptie mecanicista i determinista conduce In cele din urma la un

sistem dogmatic", retrograd, de asa-zise adevaruri absolute si eterne". Aceasta conceptie

anti-istorista, care exclude din istorie vointa orn ilui, este un materialism vulgar", adica
metafizica materiei", care nu poate sa nu fie eternd si absoluta" (Ibid. p. 88). De aceea,
Gramsci subliniaza ca In expresia materialism istoric", rolul principal II are cel de-al doilea
termen. (Ibidem, p. 125).
*** In istorie exista chiar posibilitatea ca uncle personalitati sa se sprijine nu pe necesitatea generala, ci pe una specified (avInd Insa o libertate limitata de actiune). Fara negarea
necesitatii (si uneori i a libertatii), fArA voluntarisme, istoria (si politica) si-ar pierde propria
esenta, transformindu-se lntr-o
simpla stiinta a naturii.
www.dacoromanica.ro

13

CONCEPTIA LUI ANTONIO GRAMSCI DESPRE ISTORIE

313

care modifica realitatea istorica.* Mondanizarea" filozofiei praxisului

inseamna cab ea isi infige adinc radacinile in lume, neadmitind nici o interventie a vi eunei fiinte exterioare ; accasta terestrizare" in-

seamna ca activitatea teoretico-practica a omului, vointa sa, au inlocint

transcendent a, ca si autoreglarea natural.
Interventia vointei omului constient" in istorie are o importanta
politica in sensul trecerii de la simpla contemplare fiozofica la actiune, la
rasturnarea praxisului prin acte revolutionare. Fiozofia praxisului este un
istorism si un umanism absolut, deoarece in cadrul acestei conceptii integrate, care se considera ea insasi istoric, tranzitiv, se recunoate ca, lupta
pentru innoirea sociala, constituie o posibilitate reala (in trecerea de la
necesitate" la libertate"), pe care istoria o ofera ca sansa vointei colective a oamenilor reali***. Filozofia praxisuluiexpresia cea mai cora-

pleta a contradictillor istorice", este implicit legata de necesitate', si

nu de libertate", care nu exista si nu poate Inc

existe istoric"21

Marx inaugureaza pe plan intelectual o epoca istorica ce va dura probabil secole, adica pina la disparitia societatii politice ...****. Numai atunci
conceptia sa despre hmie va fi depasita (concept ia despre necesitatea depa)22.
ita de conceptia (lespre libertate
PARTIN ITATE tit MMI lit ISTORIC

Din istoricitatea filozofiei praxisului, (filozofie care afirma in mod

necesar istoricitatea oricarei conceptii despre lurne si viata), rezultii in
mod implicit ca fiecare adevar", considerat etern, imuabil, absolut,
avut origini practice si a reprezentat o valoare provizorie pe o anumita
treapta a dezvoltarii istorice. De aceea, fiecare eveniment, fiecare conceptie despre lume trebuie examinata istoric, in dinamica sa, caci constatarea c sistemele filozofice au fost depasite nu exclude, din punct de
vedere istoric, faptul ca, ele au fost valabile si ca au indeplinit o frmctie
necesara
cii ele erau demne de a se prabusi nu constituie o judecata,
morala sau de igiena a gindirii, emisa dintr-un punct de vedere obiectiv",
Indhidualitatea fiecarui om exclude existenta In istoric a conditiilor asemanatoare".
iecare indiN id arc Intotdcauna un grad de libertate, fiind tocmai creatorul i purtatorul conditiilor asemanatoare" (v. A. Gramsci Opere alese..., p. 65). Libertatea, care Inseamnd
realizarea unor posibilitati, simultan, cu eliminarca altora, este strIns legata de acest continut

al notiunii de umanism.

** Notiunea de vointa colectiN a", care apare frecvent In scrierile lui Gramsci desemneazil constiinta activa a necesitatii istorice" (protagonistul efectiv al istoriei reale). Aceast
vointa nu se poate constitui decit pe un teren ideologic prealabil pregatit, prin initierea, de catre
Partidul revolutionar, a unei reforme intelectuale si morale", care se bazeara pe sinteza aspiratiilor claei revolutionare si a altor forte sociale, cc militeaza pentru o Innoire a societdtii.
*** Vointa colectiN a se sprijina pc cca individuala, desi aparent fiecare individ este
lipsit de forta nececara pentru a efectua schimbdri sociale. Faptul acesta e adevdrat Ora la
un puilet. Cad fiecare individ se poate asocia cu cei ce doresc aceeasi schimbare... i sa obtind
o schimbare n.ult mai radicala decit cca care i se paruse posibild la prima vedere". (A. Grainsci
Op. alese
, p. 49).
21 A. Gramsci, Jbidm, p. 86.
**** Stat.
Dac dovedim ca vor disparea contradictiile, dovedim implicit ca va disparea,
adica sn fi depasita, i filozofia praxisului : In imperiul libertatii", gindirea, ideile nu se vor
putea naste pe terenul contradictiilor si al necesitatii luptei" (A. Gramsci Ibidem, p. 86).

22 A. GrvmsciIbidem, p. 69.

www.dacoromanica.ro

114

ANDREI SILARD

16

ci o judecata dialect-istorica"23. Afirmindu-se contra metafizicii jistorice,*

ca i impotriva prezenteismului"" lui Croce, Gramsci remarca ea, in
conceptia filozofiei praxisului, istoria este progresul, care insumeaza dialectica conservarii i innoirii coneomitente, dar innoirea conserviti treeutnl, depkindu-l. Actiunea arbitrark conjuncturala a istoricului de a aborda
unilateral trecutul, Fara legaturi en ansamblul general si cu procesul istolie in sine devine un simplu act de vointa arbitrarit, expresia unei tendinte
politice unilaterale, de moment, care poate oferi temei nu stiintei, ci nemij-

locit ideologiei politice. Ceea ce se retine din trecut pentru posteritate,

nu poate fi determinat a priori de savanti i filozofi, ci este un rezultat al
procesului insui, al necesitatii istorice. Numai astfel se poate intelege
Intr-o perspectiva sistemica procesul istoric, precum si filozofia istoriei,
.care demonstreaza ce efort colectiv a costat modul nostru actual de a
gindi, care rezumit i adunit toata istoria trecuta, chiar si in ceea ce privete erorile i delirurile sale, care, de altfel, daca au fost savirite in treqeut i au fost corectate, nu inseamna ca nu se repeta i in prezent i nu
se cer sa fie inca o data corectate"24.
Cunoaterea istoriei, ca i faurirea ei, este opera oamenilor. /n cerce-

tarea istoriei, pe calea care duce de la fapte la legi (metoda istorica)

de la legi la fapte (metoda logica), fiecare istoric este calauzit de cuno-

tintele, conceptiile i ideile sale, iar relief area adevarului istoric este conditionata de incerearile sale de a se retrage in spatele unui punct de vedere
obiectiv, pe care sa-1 reprezinte. Gramsci arata basil ca, in cunoatere nu

poate exista o obiectivitate in sine", cu caracter extra-istoric"

extrauman", adica independenta de activitatea teoretico-practica a omului ; ca i realitatea, cunoaterea, obiectivitatea i adevarul sint intr-o
permanenta devenire istorica. Obiectivitatea este punctul de convergenta
a rezultatului multiplelor interogari i cercetari teoretico-practice a oame-

nilor, verificate de praxis ; nici o data" nu devine obiectiva" decit in

masura in care i-a capatat acest statut prin praxis-ul oamenilor***. Obiec-

tivitatea este intotdeauna legata de prezenta omului, de activitatea gnoseologica i productiva, adica de activitatea subiectiva",universal-subiectiva****. Caci Ufa om, ... eine va decide asupra unei asemenea obiecti-

2: A. Gramsci Ibidcm, p. 114.

* A considera Intreg trecutul filozofic ca un delir i o nebunie nu e numai o croare
datoratA unei conceptii antiistorice caci aceastA conceptie cuprinde pretentia anacronicti de
a cere trecutului sA glndeasca Lisa cum &dim noi azicI reprezint i un adevArat reziduu de
metafizicd, cAci ea presupune o glndire dogmatica valabilA In toate vremurile si In toate tArile,
dupa mfisura careia se judecA Intregul trecut". ( Idem).
** Croce milita pentru o istorie scrisA In functie de interesele epocii In care trAieste istoricul, o istorie angajatft fatA de interescla prezentului.
24 A. Gramsci Opere alese, p. 25.
** Gramsci se IntreabA pe bunA dreptate : FArA om, ce ar fi Insemnat realitatea unlversului?... FArA activitatea omului, creatorul tuturor valorilor, chiar stiintifice, ce ar fi oblecII materialismo storico e la filosofla
tivitatea? Un haos, adicA nimic, vidul... (A. Gramsei
di Benedetto Croce. Torino, Einaudi, 1949, p. 56).
**** Pentru a demonstra obiectivitatea realitgii se face Intotdeauna apel la istorie si
la oameni; din aceastA cauzd, obiectiv InseamnA Intotdeauna obiectiv din punct de vedere
uman", ceea ce corespunde exact cu obiectiv din punct de vedere istoric", altfel spus obiecIbldem, p. 111). Filozofia Ii
tiv" ar Insemna In mod universal subiectiv" (A. Gramsci
istoria shit din nou indisolubile, caci realizarea unitAtii genului uman", a unei obiectivitAti"
cu caracter universal, certificate si acceptate de cAtre toll oamenii, unificati istoric, nu poatc
avea loc declt o datA cu disparitia contradietiilor care submineazA societatea umanA si a tuturor

www.dacoromanica.ro

CONCEPTIA LUI ANTONIO GRAMSCI DESPRE DSTORIE

315

viati ? Cine se va putea plasa in aceasta speta de punct de vedere al

cosmosului in sine" FA ce va insemna un atare punct de vedere7"25.

Pe calea spre domnia libertatii", judecata de valorizare va fi legatI
de partinitate, iar raportul obiectivitate-partinitate va fi raportul dintre
cerintele progresului procesului istoric 0 interesele fundamentale ale cla-

sei revolutionare. In acest context, obiectivitatea omului de tiinta, a

istoricului, coincide cu partinitatea sa,* in mAsura in care cercetarile sale

sint axate pe legile obiective (universal-subiective") care din trecut

prin prezent indica calea spre viitor. Aceasta coincident a partinitatii

0 obiectivitgii reclama intransigentI fatiti de tendintele de denaturare

privind sensul procesului istoric i fata' de ideologia politica care se degaj5,

din acest fals. Inlocuirea cercetarii cu inghesuirea realitatii istorice intr-o

schema conjuncturall, dictatA de imprejurari de suprafata, subiective,

vremelnice, conceperea istoriei prin intermediul schemelor naturaliste i
pozitiviste inseamniti, in cele din urmit, nu o cautare tiintificl a elementelor concrete ale devenirii istorice in inrantuirea lor dialectica, ci este o
incercare zadarnic de a recupera trecutul i de a-I utiiza pentru determinarea viitorului, prin descifrarea unei cauze fundamentale", unei cauze
a cauzelor"**, care sa justifice a posteriori 0 a priori orice eveniment.
Con0iinta de clasiti devine con0iintiti istoriciti abia in 'capitalism',
mai exact, cu dezvoltarea capitalismului. Filozofia praxisului a dat o lectie
de tiinta, a politicii chiar adversarilor ei cci dacl intemeietorul filozofiei
praxisului a analizat exact realitatea, el nu a facut decit sa, sistematizeze
in mod rational i coerent ceea ce agentii istorici ai acestei realitati simteau .,i simt in chip confuz F,4i. instinctiv i de care ei au devenit mai con-

0,ienti dupa critica adversarului"". Realitatile istorice au confirmat

parerile i previziunile gramsciene.****

conditiilor de alienare a oamenilor. Astfel, lupta pentru libertate, pentru unificarea istoricA a
gcnului uman este In cele din urmrt o luptA pentru obiectivitate, adicA pentru o societate umanA"

sau umanitate socializatil" (in sensul celei de a X-a tezc despre Feuerbach).
35 A. Gramsci

Opere alese... p. 111.

* Convingerile politice, partinitatea istoricului nu pot fi identificate cu valoarea cercetArilor sale, tot asa cum orientarea ideologicA justA nu fereste in mod automat pe istoric de
erori si nu poate Inlocui mAiestria profesionalA. Istoria si cunoasterea fiind procese, In cAutarea
adeviirului istoric mai avansat" este cel, care se situeazA pe punctul de vedere ea adversarul
lui ar putea exprima o exigentA ce trebuie IncorporatA, fie si numai ca un moment subordonat,
In propria lui constructie" (A. Gramsci Opere, alese, p. 40).
* Convingerea eronatA ea metodologia istorica a fost conceputA stiintific" doar In
mAsura In care se permite In mod abstract sA se prevadA" viitorul societAtii", Il determinA
pe unii istorici sii continue cAutarea cauzelor esentiale, si chiar a cauzei prime", a cauzei
cauzelor" (A. Gramsci Op. alesc, p. 104).
* PArere exprimatA si de G. LukAcs ( .... doar o datA cu capitalismul... constiinta de
clasA a ajuns In stadiul In care ea poate deveni constientA").
2 A. Gramsci
Ibidem, p. 75.
*** Privit retrospectiv, se poate spune cA, la Inceputurile sale, capitalismul a fost un
empirism ; el nu a fost imaginat si descris Inainte de a lua nastere. Capitalismul s-a manifestat
spontan si sporadic In diferite puncte ale globului, atunci clnd uncle tar! au atins un anumit
nivel de dezvoltarc. Nici o revolutie burghezA nu s-a proclamat ca atare ; nici un stat, In care
a triumfat revolutia burgheza (pasnicA sau violentA), nu s-a proclamat capitalist". OrInduirea
burghezA a apArut si s-a dezvoltat fArA un proiect conslient ; abia sub influenta criticii adversarului" : teoria marxistA, iar apoi a revolutiilor socialiste, capitalismul a capAtat o constiintA
de sine, adaptlndu-si In mod constienl raporturile dintre structurA si suprastructurA In vederea
supravietuiril acestei orinduiri.

www.dacoromanica.ro

316

ANDREI SILARD

18

Capitalismul a aratat insa, cum pe mura institutionalizarii ideologiei sale, s-a manifestat pregnant tendinta de denaturare a adevarului
istoric, al sensuhri istoriei, pentru a acigura unor grupuri sociale conservarea si perpetuarea pozitiilor lor sociale. Blestemul istoriei care planeaza
asupra burgheziei conduce in cele din urina constiinta sa istorica la conflict, la contradictie cu sine insasi, constiinta realit fiind siita sa se autosuprime, facind loc constiintei false*, a celei care doreste cu orice pret sit
justifice viabilitatea ordinii sociale existente. Falsul istoric, bazat uneori,
chiar i aparent, pe irn consens social privind o imagine traditionala asupra trecutului, traieste intr-o simbiozit cu cultivarea sentimentului de satisfactie privind prezentul. Dualismul constiintei, falsitatea ei, se perpetueaza
prin cultivarea spiritului de automultumire conditie necesariti a stabilititii i consolidarii regirnurilor depasite, impiedicind prin atitudinea pe
care o propagit depasirea reala a contradictiior sociale**. Acest mod de
a privi istoria (care este intr-o strinsiti leg'atura cu filozofia si politica) este
acceptata de oameni in vrernuri normale"***; noile judecititi si reinterpretari ale istoriei apar in perioadele de criza si opozitie fatisa, cind dis-

pare optimisrnul privind posibilitatea unei purificari" prin viitor, iar

trecutul, blamat pentru prezent, este supus uuor cercetari riguroase prin
prisma problemelor i dificultatior prezentului istoric****.
Metodologia istorica marxista nu postuleaza (asa cum se mai pretinde uneori sau cum o interpreteaziti Inca dogmatic cei ce se pretind
aparatori fideli ai acesteia) cit toate fluctuatiile politicii si ideologiei sint
expresii imediate ale economiei. Gramsci se refera la precautiile in acest
sens chiar a fondatorilor materialismului istoric, la dificultatea de a identifica pas cu pas, in mod static, evolutia structurii (economiei) si de a examina politica (deci, istoria) ca un simplu reflex" al tendinlelor de dezvoltare a economiei. Istoria se dezvaluie in perspectiva timpului, iar evenimentele au intotdeauna o semnificatie postuma", a efectelor lor.*****
Efectele constituie un lant in care, unele verigi, aparent importante, Ii
pierd cu timpul semnificatiile (si Myers). Criteriile de evaluare ale evenimen* Aceastii idee gramsciand este sugestiv exprimatd de G. Lukcs : , constiinta falsi se
transformk in falsitatea constiintei".
** Inchistarea metafizia lipsa capacitiitii de regencrare i Innoire, In general criza
ideli de progres nu este deci o crizd a ideii insCtsi, ci o crira a purtatorilor acestei idei, care au

devenit ei 1nii natura" ce trebuie dominatil" (A. Grainsci Opere alese, p. 53).
*** in vremuri normale", mernbrii unui grup social, care are o conceptie proprie

despre lume", pot Imprumuta de la membrii unui alt grup social, din motive de supunere si
subordonare", unele idei sau chiar o conceptie, pe care o proclatna In vorbe i pe care ii
lnchipuie chiar cd o urmeaza...". In timpul crizelor, a vremurilor exceptionale", grupul respectiv se elibereazd de orice subordonare si se pune In miscare ca un ansamblu organic, urrnIndu-si
propria conceptie (A. Gramsci Op. cit., p. 25).
**** Cercetarea trecutului, datoritii imperativelor prezentului, nu Inseamnit subiectivisni

declt dacd se Incearcd modernizarea" istoriei (in sensul preconizat de Croce), prin stergerea
limitelor calitative dintre trecut i prezent. Semnificatiile istoriei se dezvAluie In plenitudine
In perspectiva timpului si este firesc ca unele judecilti sd se modifice (A. Gramsci Scricri
alese, Bucuresti, Edit. Univers, 1973, p. 108).
A. Gramsci Opere alese
, p. 89.

www.dacoromanica.ro

19

CONCEPTIA LUI ANTONIO GRAMSCI DESPRE ESTORIE

317

telor din trecut variazI in timp, se modificl perceptia si selectia faptelor

istorice, ceea ce conduce implicit la modificarea imaginii despre istorie.
*
Conceptia lui Gramsci despre adevkul tiintific si partinitate*
derivI din intreaga sa conceptie despre istorie* * ca teren de afirmare a
luptei oamenior pentru libertate intr-o realitate dialecticI, care nu poate
fi definit decit prin prezenta umanrt, c/ci realitatea este si ceea ce oamenii
transform*/ prin actiunile si proiectele lor, prin decizii, sperante, hot/-

rire i luptl.
Prin intreaga sa activitate teoreticrb si practicl Gramsci a militat
contra sablonkii viitorului si denaturkii prezentului istoric, de dragul
incadr/rii procesului istoric intr-o schem/ prestabilita***. De la primele
articole din tinerete si pin/ la ultimele file ale Caietelor", redactate in
vara anului 1936, Gramsci a fost receptiv la orice fapt istoric, la orice idee,
pe care le-a examinat ins/ intotdeauna la lumina critic./ a evidentei istorice, prin plasarea fiecrbrui fenomen, in totalitateos sa**** , in contextul proce-

sului istoric. El a considerat intotdeauna c orice faz'a structural-a" trebuie

cercetatil concret, numai dup./ ce ea a parcurs intregul au proces de dezvoltare"27; in timpul procesului insusi, aceast/ analizI nu poate fi efectuatI
.
decit incomplet si ipotetic

Intreaga sa metodologie s-a regkit in activitatea practicI de formare si intkire a P.C.I., desf/surat'a de-a lungul unui sir de grele Meercki, intr-im efort continuu de descifrare stiintificI, creatoare a realitkilor concret istorice.******. In lucrarile si in activitatea sa, Gramsci revine
in permanent/ la ideea 6', ..." in realitate se poate prevedea in mod
stiintific" doar lupta, nu momentele ei concrete, care nu pot 0, nu fie rezul-

tatul unor forte contrastante, in continu/ miscare, forte ce nu pot fi

* Partinitatea este privitA si prin scopul politic al filozoliei praxisului : crearea conditillor pentru a asigura progresul intelectual al maselor" (A. Gramsci Op. cit., p. 30).
** Conceptia gramscianA despre istorie se regaseste In studiul unor pasaje ale istoriei
italiene, cum e cazul Risorgimento"-ului, ca si In analiza unor fenomene social-politice. Gramsci
s-a opus oricarei tratAri si interpretAri eurocentrice a istoriei, conferind acesteia o dimensiune

autentic universalA. Subliniind itnportanta Marii Revolutii Socialiste din Octombrie, el a

stabilit totedatft o relatie strInsd lntre implicatiile luptei antiimperialiste a clasei muncitoare
din Wile avansate economic si lupta popoarelor asuprite pentru independenta nationalA. Tot
asa cum preocuparile lui Marx I-au condus pe acesta la studiul unor experiente istorice din diferite parti ale globului, Gramsci a analizat specificul luptei de eliberare a tarilor din Extremul
Orient ca parte componenta a procesului revolutionar mondial (Gramsci Ordine Nuovo,
Torino, 1963).
*** Aceste denaturAri se rAsfrIng nu numai asupra calitatii operelor stiintifice elaborate
despre prezent si trecut, dar si asupra dezvoltArii procesului istoric Insusi, In numele cAruia se

efectueazd aceasta ciuntire voitA a realitatii.

**** CAlAuzA In descifrarea si catalizarea procesului istoric, adevArul se relevA nu numai

prin analizA, clt mai ales prin sintea, cad... societatea, ca si omul, este Intotdeauna In mod
esential o unitate istoricA..., care se dezvolta negIndu-se si depAsindu-se continuu. Politica
si economia, mediu si organism social constituie Intotdeauna o unitate si unul din marile merite ale marxismului constA tocmai In afirmarea acestei unitati dialectice" (Organizare economicA si socialismul" apArut la 9 februaric 1918 In II Grido del Popolo" ; v. A. Gramsci
Ecrits..., 143).
27 A. Gramsci Opere alese, p. 89.
Adesea forma mascheaza fondul, Gramsci furnizlnd ca exemplu istoria bisericii

care, In multe privinte null gaseste explicatia In economic. (A. Gramsci Ibidem).
P. Togliatti Antonio Gramsci, Roma, Edit. Riuniti, 1967.

www.dacoromanica.ro

ANDREI SILARD

318

20

reduse la o cantitate fixei, deoarece in ele eantitatea devine necontenit calitate"28 (subl. A.S.). Toot& activitatea politic& desfaurata' de Gramsci a
fost ghidatil, de semnificatiile i implicatiile acestei constatari, care conduce

la transformarea bataliei pentru socialism intr-o autentic& necesitate a

momentului istoric, intr-o descoperire, proprie fiecrtrui partid, a CAilor de

solutionare a contradictiilor sociale, a solutiilor ce depind de thc, timp,
calea spre prezentul istoric i interdependente. Rezultanta, direct& a conceptiei sale despre istorie, convingerea lui Gramsciurmat& neabraut in
practic&

revolutia nu este un act determinist i nici o rezultantil

mecanic& a unei crize economice, ci un proces complex care antreneazil

legltura dialectic& dintre baza economic& i suprastructur, a fundamentat
toate actiunile sale teoretico-practice de revolutionare a mentalitatilor,
de desfAurare a luptei pentru reformare moral& i intelectuall" a socie-

t64ii in toate compartimentele ei. Efortul lui Gramsci de a uni dialectic in insi conceptia despre istorie toate laturile teoriei i practicii
revolutionare i de a transforma partidul revolutionar in organizatorul 8i

educatorul maselor este o consecintl direct& a conceptiei sale despre revoi are drept component&
lutie formatil inc.& sub influenta M.R.S.O.
esentialI lupta mig&loasI i permanent& pentru demonstrarea unui numar
crescind de oameni a necesit&tii unei reformari morale i intelectuale
societatii". Prin prisma actualitatii componentelor ideologic& i cultural&
a luptei pentru socialism, Gramsci apare astdzi ca o prima deschidere crea-

toare a micarii revolutionare din Italia in efortul ei de a forma o con-

tiintl national& modern&, cu toate implicatiile sale politice i culturale.

Demersul istoric gramscian, fundamental opus oricarei metodologii de
tip paternalist, de vulgarizare i denaturare a realitatii, de generalizitri
sui-generis i de monocentrism in gindirea tiintifica, nu putea 85, nu ridice
in permanent& problema concordantei teoriei cu practica", care in fond
este calea afirmarii adevrului tiintific (chiar incomplet, ca,ci tiinta istorica
reflect& i progresul cunoaterii, a metodelor acesteia, adevarul absolut"

fiind continut in succesiunea adevrurilor relative, partiale). Adevarul

este revolutionar numai in msura in care se opune oricaror denaturari
ale realitatii, indiferent de motivarile i ratiunile acestora, deformari care
perpetuate, rise& s& conduc& In depolitizarea i pasivitatea maselor.
Gramsci considera ca aceste subterfugii nu sint necesare noii viziuni
asupra lumii, ca filozofia praxisului n-are nevoie de proptele eterogene ;
ea insIi e atit de puternica i fertill in adev&ruri noi, incit lumea veche
recurge la ea pentru a-i completa arsenalul cu armele cele mai moderne
28 A. Gramsci

Opere alese..., p. 104.

in limbaj istorico-politic se poate afirma c, In conceptia lui Gramsci, exercitarea

puterii de care burghezie, mai ales In tri cu suprastructuri dezvoltate, nu este numai expresia
raporturilor economice dominante In acel moment istoric, ci
iniflocul pentru structurarea
cadrului social necesar pentru ca ideile i obiectivele acestei clase Ca capete valori i valente,
cel putin In aparentA, universale. Reteaua complexA de conditionari ideologice, politice si
culturale este destinatA sd modeleze un anurnit mod de viap si o anume viziune asupra lumii,
*

avInd drept scop asigurarea perpetuArii dominatiei politice a burgheziei determinA ca

care
In momentele de crizA glndirea si actiunile majoritatii populatiei sA coincidA cu interesele puterii

(A. Silard, Antonio Gramsci: 40 de ani de la moarte. RomAnia LiterarA" X, nr. 19, 12 mai
1977, p. 20-21).

**P . Apostol Prefal la Opere alese", p. 6

7.

www.dacoromanica.ro

coNCEPTIA Ian ANTONIO GRAMSCI DESPRE ESTORIE

21

319

si mai eficace"29. Viabilitatea acestei conceptii despre lume reclama o

singura conditie rnetodologic'a prealabila : aceea de a avea discerndmint
si o atitudine critica fata de orice teorie, judecata sau afirmatie, de a
delimita lait-motivul, elementele devenite stabile si permanente in opera
oricarui ginditor,* tinind searna de faptul ca. pasiunile, stilul vioi" sint
adesea surse ale unor erori de logica, iar rapiditatea mai mare a gindirii
e adesea in detrimentul soliditatii ei".39 Numai astfel marxismul evita
trasaturile fiozofiilor speculative**, care caracterizeaz declinul unei gindiri institutionalizate (si reactia ei impotriva acestui declin) dupa atingerea apogeului***.

Adevarul stiintific se afirma ca un pesirnisrn al inteligentei", conceput de Gramsci ca o atitudine dialectic, inseparabila de optimismul
inimii" pe calea lung i dificila de formare a unei vointe colective revolutionare. Inteligenta este pesimista, intrucit ea cunoaste in permanenta
limitele cuceririlor ei in procesul descifrarii si rezolvarii contradictiilor,
precum si riscurile extremelor in calea de tranzitie a societatii oarnenilor" de la necesitate" la libertate". Optimismul este generat de actul
politic, prin care vointa adera la realitate in scopul transformarii acesteia
prin praxis, adica prin politic, intr-un sens revolutionar.
In inchisoare, Gramsci va elibera formula numai adevarul este

intotdeauna revolutionar" de utopiile****, entuziasmul facil si rezonanta

. 1i va restitui insa intreaga sa semnificatie
idealista a tineretii sale
politicd, atunci cind va scrie ca in politica de mase, a spune adevarul
este o necesitate politica"31.

NOTE ISTORICE
Benedetto Croce (1866

1952)

nationale In ultimul cabinet (1920

istoric, filozof i om politic italian. Ministru al cducatiei

21) Giolitti. (v. A. Gramsci
Opere alese. Bucuresti,

Editura Politica, 1969, p. 27). Dupii cel de al doilea razboi mondial a fost senator.
Atras de marxism Inca din tinerete, In special sub influenta lui A. Labriola, Croce s-a
Indreptat insa rapid spre conceptii revizioniste, asa cum o atestii escul sau intitulat Materialis-

29 A. Gramsci, Op. cit., p. 124.

* Gramsci mentioneaza criteriile de prudenta fata de operele lui Marx si Engels, recomandind studierea atenta a acestora, In vederea stabilirii corecte a aportului ficcaruia la dezvoltarea materialismului istoric (A. Gramsci, Op. cit., p. 70-72).
39 A. Gramsci, Op. cit., p. 72.
** Gramsci considera ea In prezent, filozofia praxisului nu poate face decit o afirmatie
generala" despre stadiul viitor al societatii omene5ti ; In fapt, ea nu poate sa evadeze de pe
actualul teren al contradictillor, nu poate afirma, declt In general, o lume lipsita de contradictii,
fara ca prin aceasta sa nu se creeze imediat o utopie" (Op. cit., p. 86). Tocmai datorita acestor
limitari obiective, propozitia privitoare la trecerea de la domnia necesitatii la cea a libertilt.ii
trebuie analizata si elaborattl cu multa finete si delicatete" (p. 88).

*** v. A. Gramsci, Op.cit., p. 61-62.

**** In eonceptia gramsciana, utopia are o certa valoare filozofica si politicS, conducind
la fermentarea revoltelor contra realitatii inacceptabile, la constientizarea oamenilor. Gramsci

considera religia ca o gigantica utopie" o grandioasa tentativa de a Impaca intr-o forma

mitologica contradictiile reale ale vietii istorice" (A. Gramsci Op.cit., p. 86-87). Ideile
propagate de religie au lost in buna parte nobile ; insa tot religia, biscrica
devenita o alienare a credintei, a contribuit adesea In decursul istorici la potolirea elanului revolutionar.
M. A. Macciocchi, Pour Gramsci, Paris, Edit. du Scuil, 1974, p. 40
n A. Gramsci, Passato e presente. Torino, Ed. Einaudi, 1952, p. 53.

www.dacoromanica.ro

10

c. 7727

320

ANDREI SILARD

22

mul istoric $i economia marxistil", publicat in anul 1900. Aceasta lucrare furniza, asa cum

remarca Gramsci, armele intelectuale pentru dona din cele mai importante miscAri revizioniste
ale epocii, celei a lui Bernstein In Germania si a lui Sorel In Franta". Intrevazind In recrudescenta revizionismului un aport important al operei sale. Croce a crezut ca a lichidat", marxisinul, pc care-I considera ca o putt schema economicA de interpretare a istorici".
Aldturi de G. Gentile (care mai tirziu a aderat la miscarea fascistA), Croce este considerat
a fr parintele neoideilismului italian, In mAsura In care In luerdrile sale el a redus realitatea
la u.a a spiritului si istoria conereta la cea a ideilor*. Afirmindu-se contra determinismului
mecanicist de orice natura, idealismul crocean restituia omului locul sail de unic protagonist
5i creator al istoriei si nega schemele prestabilite, fataliste care si-au croit loc In filozofia istoriei
de la Inceputul secolului al XX1-lea. Acest aspect pozitiv al activitAtii lui Croce a ancorat Insa
In scheme care acordan omulni statutul abstract de orn universal", definit ca o idee, rupta de
realitatea sociald, motorul istoriei fiind considerata glndirea, spiritul. Redind omului primatul
plcnitudinii sale, dar operind in permanenta cu natura umanA, generalizata, abstractii, ruptd de
realitAtile social-economice, Croce proiecteaza pe omul concret, pe ficcare individ, in afara
dezvoltdrii istorice**. Filozofia, identificata cu istoria, era considerata ca stiinta a spiritului",
in timp ce stiintele naturii nu constituiau decit un pseudo-concept", Intrucit ele crau legate de
materialitate 0i deci, private de caracterul de universalitate a spiritului.

Dusman declarat al socialismulni, Croce a fost un politician liberal, care In timpul

dictaturii lui Mussolini s-a situat pe pozitii antifasciste. El si-a exprimat In nenumarate rinduri

opiniile sale antifasciste, fara a fi Insa persecutat pentru ele. Aceastil atitudine a regimului
fascist fata de el se explica prin faptal cA, Inca de la Inceputul sccolului, Croce a devenit cel
mai bun instrument de daminatie al burgheziei, care asa cum remarca Gramscl a contribuit substantial la hegemonia unui grup social asupra hegemoniei nationale In totalitatea sa".
Datorita prestigiului de care se bucura Croce (Gramsci considera e;1 in anul 1918, el era cel
mai mare glnditor al momentului"), conceptiile sale devenisera treptat o dogma pentru intelectualitatea italianA. Astfel, generatii de italieni au afirmat ca istoria, cu locul ei privilegiat In

ansamblul stiintelor, acordat de Croce, este istoria ideilor, a spiritului care se dezvoltA, se
mi$ea continuu spre libertate, fara a tine seama de forte materiale, economice si sociale, iar
arta era considerata ca independentA de istoria reala, avIndu-si obirsia doar In constiinta moral&
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, sub presiunea valorilor culturii moderne, a filozofiei
$tiintei, a marxismului, curentul crocean a pierdut teren i audientA, dar si-a pastrat influenta
asupra unor categorii ale intelectualitAtii italiene (de exemplu, invAtatorii). DacA azi Croce este

ingropat din punct de vedere cultural si al filozofiei istoriei, acest fapt se datoreste in buna
parte ennoasterii i difuzarii operei gramsciene, care a luat nastere tocmai In lupta contra concent iilor croceene. Gramsci insii era constient de faptul cA, glndirea lui Croce a reinnoit cultura

italiana, provinciala si de inspiratie pozitivistA, si a stIrnit o crestere a interesului tinerilor

pentru marxism, tot asa cum hegelianismul a constituit pentru tinArul Marx originea unei noi

conceptii despre istoric si legile ei. Gramsci insusi a utilizat creator lectia sa de neohegelianism
In lupta contra materialismului vulgar, prin relevarea dimensiunilor etico-politice ale materialismului istoric***.
Datorita influentei exercitate de conceptiile si personalitatea lui Croce asupra intelectualilor, si mai ales a acelor elemente ale gindirii acestuia care, situlndu-se In linia traditiilor

incepute de intelectualii Renasterii, militau pentru educarea oamenilor de sus", fara a intra
direct In actiunea politica $i istorica raala, Gramsci 1-a considerat ca fiind principalul adversar
cc trebuie atacat, reactionarul cel mai daunator al peninsulei"****. Confruntarea sa cu Croce
nu este numai o lupta teoretica, ci i un moment politic si cultural, In masura in care scopul
* Gramsci considera ca in conceptia lui Croce istoria devine o istorie formala, o istorie
a conceptelor si, in ultimd analiza, o istoric a intelectualilor, ba chiar o istorie autobiografica a
gindirii lui Croce..." (A. Gramsci Opere alese. Bucuresti, Ed. politica, 1969, p. 85).
** Rupt de realitAtile social-economice, istorismul crocean cade pradd racilelor pe care
dorea sa le combata" : pozitivismul, schematismul, determinismul mecanicist. Viziuma sa
asupra dialecticii istoriei este de tip evolutionist, Croce concepind dezvoltarea istorica ca pe o
competitie sportiva, cu arbitrul sau i cu reguli prestabilite care trebuie riguros respectate...".
(A. Gramsci 11 materialismo storico e la filosofia di Benedetto Croce. Roma. Ed. Riumti, p.
265).

*" Nu este adevarat cA filozofia praxisului exclude istoria etico-politica, adicA faptul
ca, ea nu recunoate realitatea unui anumit aspect al hegemoniei, CA ea nu acordd nici o importantA directiei culturale i morale i cA ea considera doar pentru punt aparentA fenomenele
suprastructurale" (A. GramsciII materialismo storico e la filozofia di Benedetto Croce. Torino,
Einaudi, 1949, p. 189).

'* M.-A. Macclocchi Op. cit., p. 76 77.

www.dacoromanica.ro

23

CONCEPTIA LIM ANTONIO GRAMSCI DESPRE ISTORIE

321

lui Gramsci consta In stabilirea condiliilor care ar permite clasei re\ olutionare
asigure
functia conductitoare in societate, prin relnarea capacitii ei de a-si demonstra suprematia
pc terenul ideologic si al culturii. Acest ultim deziderat nu pulea fi reali7at decit prin crearea
intelectualilor organic legati de clasa revolutionaril, deci implicit prin lupta inij olriva conc ptiei elitiste" despre inlelectualitate.

LA CONCEPTION DE L'HISTOIRE DANS LUUVRE

D'ANTONIO GRAMSCI
RI-ESUME

L'tude se propose de relever le remarquable apport d'Antonio

Gramsci au developpement de la science historique. On souligne les conse-

quences politiques et phiosophiques de l'identit entre la philosophic,

l'histoire et la politique, tablie par Gramsci. Point de depart pour cornprendre les lments fondamentaux de la conception socio-politique

gramscienne, cette identit est considere par Gramsci comme immanente

dans la philosophic de la praxis. Cette conception du monde, autonome et
intgrale, est l'histoire mme, parce qu'elle reflete Ia realit dialectique,

mais aussi parce qu'elle contribue a la transformation de cette realitC,

et dans ce cas, la philosophic s'identifie a la politique.
L'identit philosophie-histoire-politique justifie la position historiciste de Gramsci. Loin d'tre volontariste", l'identification de la philosophic de la praxis a historicisme absolu" explique la dynamique interne
de l'histoire, ayant comme protagoniste l'homme concret qui est le sujet
des rapports complexes : couomiques, sociaux, psychologiques, etc. Les
hommes dont panle Gramsci ne sont pas des marionnettes dont les fils

sont tires par des forces extra-histoniques" ou dterministes, mais les

crat curs de l'histoire, qui ont la capacite de devenir la force modificatrice des rapports sociaux dialectiques. L'humanisme gramscien justifie
sa position historiciste, car la nature humaine" n'est pas une chose fixe
et predeterminCe pour tous les homines de tous les temps, mais un mou-

vement", c'est-a-dire une histoire".

Dans cette perspective dialectique, l'tude met en evidence la conception du Gramsci sur les rapports : libCrte-ncessitC, lois historiqueshasard, giSnral-particulier, quantitC-qualitC, histoire-avenir, pass&prvision, homme-rnatire, vCrite-partinitC et examine la signification

theorique et pratique de l'objectivitC humaine".

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

DOCUME N

DIN ISTORICUL PRESEI UNIRII : JURNALUL CRAIOVEI"

(1854)
DE

ADRIAN T. PASCU

/n timpul luptelor pentru realizarea obiectivelor sociale i nationale

cuprinse in programe revolutionare, presa joaca un rol de mare importanta ideologieo-politica, edueativa 1. Acest rol a ies,sit pregnant in evident& in eazul presei militante din perioada care a urmat revolutiei de
la 1848-1849, eind in prim planul luptei pentru progres social desfkurate de romani a trecut problema Unirii Moldovei .,i Munteniei 2 Continuind traditiile presei politice revolutionare 3, periodieele editate de militantii exilati i de colaboratorii lor din Vara au dat vietii politice un autentie element de dinamism, expresie a maturizarii procesului de formare
a natiunii romane 4. Analiza lor nuantath, atit din punet de vedere bibliografie eit Ei istorie, continua sa fie deosebit de instructivii, plina de
invataminte ; permite reliefarea unei permanente din istoria poporului
roman : lupta pentru afirmarea fiintei sale nationale, pentru libertate,
neatirnare i progres, pentru prietenie i colaborareeu celelalte popoare"5.
Avind in vedere slujirea acestor imperative majore, ne vom referi
in continuare la Jurnalul Craiovei". Este vorba de prima gazeta din anii
luptei pentru unire, aparuta in tar& in primavara anului 18545, prin valo1 Programul Parlidulut Comunist Roman dc faurire a socieldfii socialiste multilateral
dezvollate f t inaintare a Romaniel sprc comunism, Bucuresti, Edit. politick 1975, p. 163.
2 Vasile Maciu, Pozitia claselor sociale fajd de Unirea Principatelor Romane, In Revista

de filosofie", Bucurestl, XIII (1966), nr. 1, p. 3-4.

a Nicolae lorga, Istoria preset romanestt, Bucuresti, 1922, p. 91-101 ; Dan Berindei,

Dezvollarea preset bucurestene In perioada formarii st organizdrit statului national roman, In

Studii", VI, 1962, nr. 3, p. 668 si urm. ; Constantin Antip, Contributii la istoria preset romanesti, Bucuresti, 1972, p. 28-30.
4 Vezi Damian Hurezeanu Formarea natiunii romane, In Revista de istorie", 28, 1975,
Nr. 7, p. 1021-1039.

5 Nicolae Ceausescu, Expunere cu privire la activitatea politico-ideologic-a si cultural-educalled de formare a omului nou, constructor constient si devotat al socieldfil socialiste multilateral
dezvoliale si al comunismului in Romania, prezentatA la Congresul educatiei politice si al culturii
socialiste
2 iunie 1976. Bucuresti, Edit. politick 1976, p. 9.

a Fit. Arh. St. Dolj, Craiova, fond Oclrm. jud. Dolj, nr. inv. 26/1854, f. 1, 8, 9, 11, 21 ;
nr. inv. 94/1854, f. 15-17 ; Nerva Hodos si Al. Sadi-lonescu, Publicatiile periodice romanesti,
tom. I, Bucuresti, 1913, p. 358 ; Bibliografia analiticd a periodicelor romanesti, vol. II,
1851 1858, partea I-a, IntocmitA de loan Lupu, Dan Berindei, Nestor Camariano si Ovidiu

Papadima, l3ucuresti, Edit. Academici, 1970, p. VII si 213.

REVISTA DE ISTORIE", Tom 31, Nr. 2, p. 323 332, 1978

www.dacoromanica.ro

DOCUMENTAR

324

rificarea traditiilor preei din Oltenia 7. 0 publicatie editata in conditii

iAorice nationale i continentale complexe 8, care prin contimitul artico-

lelor inserate a fost de fapt o tribuna de lupta a tuturor exponentilor

natiunii rot:mime. Continua astfel seria publicatiilor militante Romania
viitoare", Junimea romana" t;,i Republica romAna" editate de revolutionarii exilati in vestul Europei 8, publicatii eitite cu deoebit interes
in Oltenia 1. Chiar redaetori i colaboratori de prestigiu ai gazeteloi
revolutionare anterioare an scris materiale utile pentru Jurnalul Craiovei"ll. De aemenea, insasi tipografia era aceeasi unde apilruse si Nationalul"12.

Jurnalul Craiovei" a aparut la 13 2.5 mai 1854, la doua zile dupa

ce G. [Iorgu] Macescu a obtinut aprobarea cirmuirii doljene 13 Numilrul
de debut realizat in limbile romana si francezil, tocmai pentru a facilita popularizarea dezideratelor nationale in fata opiniei publice continentale arata ca acum a soit momentul pentru romani sa dea dovezi
lumii c merita prin barbatia lor de a fi in rmdul popoarelor libere"14.
Chemarea la lupta de eliberare nationala era realizata concomitent en
aceea la actiunea de emancipare sociala si politica interna. Atit articolul

semnat in primul numar de C. liaralambie cit si un memoriu ulterior

al redactorului G. Macescu evideutiau aceasta. Astfel, la sfirsitul razboiului, respectindu-se proprietatea, urma sa infloreasca comertul, iar taranul se va bucura de munca sa''15. Libertatea individuala a omului"
7 in anul 1b38, inainte de a dispare la Bucuresti Romania * Iii Aron Florian si Hill"
Constantin Leca intentiona sa scoala la CraioN a Desteptatorul" (Nicolae lorga, op. cit., p. 58).
In cele din orma a editat Mon iicul", Intre 3 octombrie 1838 si 25 septembrie 1839 (Nezi Nerva
Hodos si Al. Sadi-lonescu, op. cit., p. 438). Un deccniu mai Urziii, in urma reN olutiei, dupa o
temeinica pregatire coordonata de Nicolae Balcescu, comisaiii de propaganda Petre Cernatescu
si Teodor Strambeanu au scos in august-septembrie 1848 gazeta Nationalul" (Fil. Aril. St. Dolj,
Craiova, fond Magheru, XXXVI bis 32 ; Nerva Hodos si Al. Sadi-lonescu, op. cit.,p. 444 ;
N. lorga, op. cit., p. 91 ; Ileana Petrescu, 0 ga:cla pasoptista, In Ramuri", V, nr. 47, 1 ) mai
1968 ; Florea Firan, Inceputurile preset lilerare craiovene, In Rezonanle culluralc ollene, Cralova
1971, p. 117-118 ; Ileana Petrescu .si Vladimir Osiac, Arm( revolu(ionar 1848 in Oltenia, Cratova,
Scrisul romanesc, 1973, p. 75-80 ; Nicolae Andrei, Ani de lumina, Craiova, Scristil roin5nesc,
1976, p. 328-329 ; Istoria Craiovei, Craiova, Scrisul romanesc, 1977, p. 53). Tribuna mobilizatoare, In vederea unirii fortelor revolutionare romane, prin articolul prograinatic redactat
de transilvaneanul Ioan Axente, publicatia explica maselor populare principiile sale despre

tot ce este national, despre ban nationalitatii si drepturile ce le are o natinne, fie ea mica
sau mare" (Vezi si Adrian Pascu, loan Axente Sever si revolutia ronnina de la 1818, in St idii",

26, 1973, nr. 3, p. 489).

8 L. Boicu, Austria fi Principatele l?omdne in vretnea ra:boiului Crimeii, 1853
Bucuresti, Edit. Academiei, 1972, p. 125-138, 112-144, 191.

1856

9 Cornelia Bodea, Lupla pentru Unire a revolulionarilor exilati de la 1848, In Studii privind

Unirea Principatelor, Bucuresti, 1960 ; idem, Din activitatca revolujionara a Junimit romcine'

de la Paris intre 1851 1853, In Studii", XIV, 1961, nr. 5 ; Dan Simonescu, Din istoria
preset romtinesti : Republica romdna" Paris, 1851, Bruxelles, 1853, Bucuresti, 1931.
Fil. Arh. St. Dolj., Craiova, fond Magheru, LXI bis/15, 16.
11 B.A.R.S.R., Bucuresti, Msse., nr. 6, f. 45.
12 Fil. Arh. St. Dolj, Craiova, fond Ocirm. jud. Dolj, inv. 26/1854, f. 1.

" Ibidem, f. 2 (fost dos. nr. 14 a).

Jurnalul Craiovei", Craiova, I, 1854, nr. 1, 13/25 mai, p. 1.
14 Ibidem, f. 1-2.

www.dacoromanica.ro

DOCUMENTAR

325

urma a fi vitzuta in legi drepte"16. Erau formulate deziderate ale revolutiei de la 1848, transformari burghezo-democratice. Pe primul plan al
luptei avind in vedere eliberarea Craiovei, a Olteniei de sub ocupatia
tarista si parasirea orasului de arbitrarii guvernului"7 trebuia trecut

insa dezideratul national. Trebuia declansata lupta unita a fortelor sociale

i politice interne impotriva vrajmasului obstesc" care ocupa Inca ter-toriul de la est de Olt. De succesul luptei nationale depindea la acea data
progresul social al rornanilor, dIdeau sI se inteleaga cei ce semnau comentarii la situatia politica"18.
Chemarea la lupta impotriva ocupatiei instaurate in vara anterioara
era insotita de apeluri si proiecte in vederea infaptuirii in conditiile
ex tinderii razboiului continental a unirii Moldovei si Tarii Romfinesti.
17n astfel de proiect a fost publicat in numarul al treilea, aparut la 17/29
iunie 1854. Elaborat de Dimitrie Bolintineanu, intr-un articol care purta
chiar titlul dezideratului national 13, proiectul isi propunea cistigarea de
partea fortelor revolutionare, a opiniei publice europene"20. Pe baza unor
argumente istorice convingatoare, apelind si la articolul 425 din Regulamentul organic, autorul proiectului sustinea ideea unirii celor doua tari
romane sub suzeranitatea Portii si cu concursul si garantia puterior democratice ale Europei, care la acea data ar fi putut asigura autonomia declarata anterior 21. Desigur, Bolintineanu exprima punctul de vedere al unui
larg cerc de militanti revolutionari care, inca din 8/20 martie 1849, cu

prilejul adunarii de la Constantinopol a emigratiei romane, cereau in

interesul national... ca ambele emigratii din Moldova si Tara Romaneasca
sa se impreune sub o singura directie" si sa lucreze pe linga cabinetele
europene pentru unirea ambelor principate intr-un singur stat, sub suzeranitatea Turciei" 22.
Unirea Principatelor, aprecia D. Bolintineanu in Jurnalul Craiovei",

eta de mare folos atit romanilor cit si Europei. Centralizarea politicoadministrativa" ar fi contribuit la dezvoltarea de ansamblu a statului
national roman. Apoi, prin crearea acestuia, se putea forma o bariera
puternica intre cele doua imperii aflate in conflict, o bariera care se
afla, dar slaba si lasata la dispozitia Rusiei..."23. Utilitatea noului stat
pentru asigurarea linistei la Dunare era argumentata in strinsa legatur5,
Cu posibiitatea apararii de catre localnici a spatiului carpato-danubianopontic. Franta si Anglia, participante la razboiul ce se extindea, dacI
ar fi dorit sI apere acest spatiu calcula Bolintineanu nu ar putea
tine la DunIrea de jos 100.000 de oameni si nici nu-si puteau permite sa
cheltuiascI in plus circa 200 de milioane de franci 24.
18
17

18
19

Fil. Arh. St. Dolj, Craiova, fond OcIrm. jud. Dolj, inv. 94/1854, f. 15.
Ibidem. (fost dos. nr. 54 1854).

Jurnalul Craiovei" nr. 1, p. 1-2.

Cel de al treilea numAr al ziarului nu se pAstreazd. 0 copie, cu caractere semichirilice,

a articolului semnat de D. Bolintineanu, la B.A.R.S.R., Bucuresti, Msse, nr. 6, f. 45-54.

28 Isloria Craiovei, p. 57.
21 B.A.R.S.R., nr. 6, f. 52-53.
22

Ion Ghica, Amintiri din pribegia dupd 1848. Noi scrisori alre V. Alecsandri, comentate

de Olirnpiu Boitos, vol. 3, Craiova, 1940, p. 86.

23 B.A.R.S.R., Ms. nr. 6, f. 50.
24 Ibidem, f. 49.

www.dacoromanica.ro

DOCUMENTAR

326

In schimb romanii, in cadrul unui singur stat, cu o autonomie garantata si cu o armata proprie puteau realiza in conditii optime apararea
teritoriului lor istoric, de o deosebita importanta strategica.

Includerea in cadrul articolelor publicate de Jurnalul Craiovei"

a ideilor inaintate de la 1848 consolidarea autonomiei interne, inlaturarea armatelor straine, unirea, armata nationala, legi noi, libertati

individuale, intensificarea cornertului, a celorlalte activitati economice,

emanciparea taritinimii s.a. a stirnit reactia elementelor reactionare
din interior si din afara. Vechiul cirmuitor al Doljului, care efectuase
anterior numeroase arestari si exilari, sub protectia trupelor de ocupatie 26,
a pus la cale oprirea aparitiei gazetei dupa, ritspindirea celui de al treilea
numar 26. G. Macescu a mers la Musir Sami Pasa, guvernatorul Vidi-

nului si nazirul Romaniei" dupa parasirea Olteniei de dare trupele

ruse 27. In urma protestelor redactorului, demnitarul otornan a adresat,

in 2 iulie 1854, o nota, cirmuitorului judetului Dolj, cerind a lasa liber
iesire acestui jurnal frii s5 i se faca nici o cenzura, Risind ritispunderea
asupra redactorului care, la intimplare de vreo abatere va trage singur
asupra-i osinda ce-i hotaraste articolul de lege din condica penala"28.
Din considerente tactice, guvernatorul Vidinului, care continua politica
Portii de apropiere a miitantior rornani numai pentru a-i supraveghea,
avea de gind sa lase sa circule Jurnalul Craiovei". Solicita insa autoritatilor judetene s trimita regulat la cancelaria sa cite un exemplar din
acel jurnal spre a se vedea totdeauna spiritul lui"29. Cirmuitorul Doljului a trimis, hi, 4 iulie, materialele care mmau sa apara in al patrulea
numar al jurnalului. Preciza ca, acestea erau articole dintre cele ce au
eirculat in acest principat in anul 1848", potrivnice atit ordinului regal

cit si vatamatoare linbtei obtesti, pe care temei... s-a poprit iesirea

afara a unei asemenea gazete"". Cum redactorul G. Macescu a stitruit
a se tipari Fara, exceptie articolele, cirmuitorul a interzis editarea numarului. Solicita lui Musir Sami Pasa sa citeasca originalele i sa decida31.

Acesta a raspuns in 15 iulie incuviintind libera iesire a acelui jurnal numai sub cenzura noastr5,"32. Evident si acesta era un abuz. Cirmuitorul
reactionar nu a dat insa curs dispozitiei. Profitind i de faptul ca, pentru
o perioadit de timp, redactorul, de comun acord cu revolutionarii intrati
in tarit, a activat in afara Craiovei, acest cirmuitor a pus capat activitatii
de publicare a unui ziar militant in Oltenia. Revenirea lui Macescu iii
resedinta judetului Dolj si incercarea lui de a obtine, la 28 septembrie
1854, o noua, aprobare nu au putut asigura reaparitia Jurnalului Cra25
28
27
25
25

Gaze t a Transilvanici", Brasov, XVI, 1853, p. 376.

Fil. Arh. St. Craiova, fond Ocirm. jud. Dolj, inv. 26 (fost dos. nr. 14.a, f. 9/r.)
Ibidem, f. 8r.
Ibidem.
Ibidem, f. 8r. In acelasi timp, guvernatorul Vidinului cerea oprirca rAspindirii ziarului

lui Zaharia Carcalechi (ibidcm,

" Ibidem, f.
31

32

I.

llr-v.)

9r.

Ibidem, f. 9v.
Ibidem, I. 21r-v.

www.dacoromanica.ro

DOCUMENTAR

327

iovei"33. Impotrivirea vehementa venea acum i din partea autoritatilor

habsburgice, care considerau ea, la Craiova, presa predica idei socialiste
i comuniste"34. Ap, aprecia Alfons Graf von Wimpff en, acest mare
dth5man al emigratiei romane", cum 11 caracteriza N. Iorga 35, revendicarile economice, sociale i politico-nationale preconizate, de pe poziii
bnrgheze radicale, de D. Bolintineanu i ceilalti colaboratori la Jurnalul

Craiovei". La rindul lor, autoritatile otomane, pe masura ce au trecut

iarki in nordul Dunarii, an acceptat tacit masura arbitrara.

De0 de scurta durata, aparitia Jurnalului Craiovei" a reprezentat

totu0 un fapt foarte important, prin publicarea proiectului de program
unionist de la 1854. De asemenea, ea a servit activitatii generale desfkurate de revolutionarii care incercau sa reintre in tara i sa ridice poporul
la lupta pentru inlaturarea ocupatiei instaurate in urma cu aproape un
an, pentru trecerea la crearea statului national modern. Aa cum va
spune redactorul G. Macescu, Jurnalul Craiovei" a indeplinit functii
folositoare i anuntatoare de lumini"36, propagind o parte din punctele
viitoarelor programe unioniste. Jurnalul Craiovei" a deschis seria publicatiflor unioniste din taril, fiind primul dintre cele cinci ziare aprobate s5;
apara in 185437. El a fost deci primul organ de presa al miwarii revolutionare pentru unire desfa4urate in acel an, un organ de presa militant,
aparut in contextul adincirii starii de spirit de lupta a maselor populare,
a tuturor fortelor sociale progresiste din Oltenia. 0 stare de spirit intre-

tinuta de Jurnalul Craiovei" in mod stralucit i concretizata, in numeroase actiuni sociale i nationale desfkurate in satele, tirgurile i ormele
de la vest de Olt, apoi in intreaga Tara Itomaneasca 38. Toate aceste
miwari urmau a fi valorificate de revolutionarii aflati la Dunare, care
urnlareau si formeze un guvern, capabil sa conduca lupta pentru unire
si reorganizare interna a t'arii 33.
Articolele publicate in Jurnalul Craiovei", cu precadere programul
rnkcarii de innoire a societatii romane0i, precum i prezenta temporara
a unor revolutionari emigranti au sporit ne1initea, dezordinea i frica
inarii boierimi conservatoare 40 Ea s-a impotrivit continuarii aparitiei
jurnalului, determinind dupa cum am vazut cirmuitorul judetean
reactionar sa indeplineasca un act lipsit total de patriotism. Pe de alta
parte, Austria, care dupa alianta cu Turcia pregatea ocuparea
.Principatelor, era impotriva generalizarii micrii revolutionare din
33

Ibidein, inv. 91/1854 (fost dos. nr. 56), f. 15r-v, 17 r.

34 Alfons Wimpffen, Erinnerungen aus der Watachei Wiihrend der Beset:Ling durch die

Gesterreichischen Truppenin den Jahren 18.54-1856, Wien, 1878, p. 68.

" N. Iorga, Conflictul militar austro-rus din 1854-18.57 dupd un marlor austriac, In
,,Anal. Acad. Rom. Mein. Sect. Istorie", seria III-a, t. XIX, 1937, p. 249.
" Fil. Arh. St. Craiova, fond OcIrm. jud. Dolj, inv. 94/1854 (fost dos. nr. 56) f. 17 r.
37 Dir. Aril. Cent. St., fond M. I., Dir. Ad-ve, dos. 18/1854, f. 5; Dan Berindei, op.
cit., p. 669.
33 Dir. Arh. Cent. St., fond M.I., Dir. Ad-ve, dos. nr. 2/1854, f. 3 si urm.; Ibidem,
Alicrofilme, Austria, rola 81, c. 353-364; B.A.R.S.R., fond Corespondenta consulatului
austriac din Bucuresti, Mapa X, acte 139, 184, 234, 237-238, 246 s.a.
m Telegraful romAn", Sibiu, II, 1854, nr. 71, p. 283.
" Fil. Arh. St. Craiova, fond Ocirm. jud. Dolj. inv. 11, dos. nr 5/1854, f. 56, 85, inv.
41. (dos 22/1854), f. 386 r-v. s.a.

www.dacoromanica.ro

328

DOCUMENTAR

Oltenia, mult prea aproape de Transilvania i Banat, unde dealtfel concentrase puternice trupe 41, Ea nu putea deci accepta din interese
straine aspiratiilor romanilor
nici editarea unei publicatii care propunea.
unirea Principatelor, prilej de mobilizare la lupta a supu0lor sii, crunt
exploatati de oamenii regimului neoabsolutist. De asemenea, prezenta .
armatelor turce in nordul Dunkii, apoi in tara, impreuna, cu cele austriece,
a impiedicat realizarea planului privind organizarea unei noi ridicari la,
lupta a romanilor, prin crearea legiunii acestora
i pentru cii faceau
eforturi Gh. Magheru 42, Chr. Tell
i ceilali revolutionari 44
i insurectionarea Olteniei 45. Prin aceasta, turcii an impiedicat practic i editarea in continuare a Jurnalului Craiovei". Nu au putut insa impiedica,
nici ei, nici habsurgii, nici boierimea conservatoare, generalizarea ideilor
de unitate, autonomie, pina la independenta, idei la a caror popularizare

contribuit in 1854 Jurnalul Craiovei". Ulterior, prin noi modalitati

tactice, aceste idei Ii vor gasi concretizarea in indeplinirea obiectivului
strategic national.

41 L. Boiciu, op. cit, p. 140.

42 B.A.R.S.R., Msse, Arh. I. Ghica, V, act 109; f. 902-905. Vezi i Apostol Stan si
Constantin VISclut, Gheorghe Magheru, Bucuresti, Edit. stiintific, 1969, p. 199 200.
45 B.A.R.S.R., Msse., Arh. Chr. Tell, I, varia 2a-31; Anastasie Iordache si Constantin
VlAdut, Christian Tell, Craiova, Scrisul romnese, 1976, P. 71 si urm.
44 Vasile Maciu, De la Tudor V ladimirescu la rscoala din 1907, Craiova, Scrisul romnesc,
1973, p. 174.

45 Detalii la L. Boicu, op. cit., p. 125-138.

www.dacoromanica.ro

CONTRIBTJTII CRONOLOGICE LA DOMNIILE

LUI ALEXANDRU I BOGDAN LAPIJNEANIT
DE

TEODOR 13OJAN si IOAN GABOR

Analele, cronicile si istoriile noastre consemneaza lacunar si divergent elementele cronologice ale incheierii domniei lui Alexandru Liipusneami, ale mortii lui i cele ale inceputului dornniei fiului situ, Bogdan.
Astfel, incheierea domniei lui Alexandru L5,pusneanu si moartea lui este
data in 15661, 15682, martie 15682, 5 martie 15684, 5-16 martie 15685,
5 mai 15686, 15727, ori este omisit 8. in lucfarile mai recente aceste douil
1 Gheorghe incai, Opere II. Hronica romanilor, tomul II, editie Ingrijit de Florea
I ugaru, note de Manole Neagoe, Bucuresti, 1969, p. 292.
2 Letoptseful Tdrii Moldovei pind la Aron Voc ( 1359-1595), lntocmit de Grigore Urethe si Simian Dasclul. Editie de Constantin C. Giurescu, Craiova, 1939, p. 149 ; Grigore
Ureche, LetopisefulTarti Moldovei, editie IngrijitA, studiu introductiv, indice i glosar de P. P.
Panaitescu, Bucuresti, 1955, P. 180 ; D. Onciul, Din istoria Bomaniei, Bucuresti, 1908, p
185 186 ; A. D. Xenopol, Istoria romanilor din Dacia Traiana, ed. a III-a, revzut de autor,
lngrijita si tinutS la curent de I. Vladescu, vol. V, Bucuresti, 1927, p. 84-85 ; Istoria Romanici,
Ni 1. II, Bucuresti 1962, p. 909 ; Miron Constantinescu, Constantin Daicoviciu, Stefan Pascu,
Isloria Romaniei. Compendiu, Bucuresti, 1969, p. 623.
3 Cronicile slavo-romane din sec. XV- XV I publicale de Ion Bogdan, editie revAzutil si

upletatd de P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, p. 147 ; Aurelian Sacerdoteanu, Lisle de

izzrani, In Hrisovul", I (1911), p. 165 (in extras p. 27) ; Diclionar enciclopedic roman, vol.
I
Bucuresti, 1964, s. v. damn.
4 Documente priviloare la istoria romanilor, colectia Eudoxiu Hurmu7aki, vol. XV,
nrtea I, Bucuresti, 1911, p. 628 ; N. Iorga, Isloria romanilor, vol. V, Bucuresti, 1937, p. 97.
o

6 Istoria Romanici in date, elaborata sub conducerea lui Constantin C. Giurescu, Bucurcsti
1.)71, p. 458
6 Data de 3 mai 1568 a sfIrsitului domniei a doua a lui Alevandru Lapusneanu si a mortil
ii a lost consemnat mai Intli de N. Iorga, bazindu-se pe un calc incomplet pe care N. BelchTann I a scos dupii piatra funerar a unui cAlugar Pahomie, gilsitti de el la m'andstirea Slatina
Oatra pe care lnsa marele istoric nu o mai gilseste acolo prin 1905. Vezi N. Iorga, Istori
romanilor..., vol. V, P. 97, n. 4 ; N. Iorga, Inscripf it din bisericile Romaniei, Fascicula I,
Bucuresti, 1905, p. 18, inscriptia nr. 102 ; Documente..., colectia E. Hurmuzaki, vol. XV, partca I, p. 629, nota 1 ; Ioan Bogdan, Scrieri alese, cu o prefatil de E. Petrovici, Bucuresti, 1968, p. 411 ; Documente priviloare la istoria Ardealului, Moldovei fi Tdrii Romaneglt,

j ubhcate de A. Veress, vol. III, Bucuresti, 1931, p. 155, nota 3.

7 Nicolaus Isthvanffius, Regni Hungarici historia, Coloniae-Agrippinac, 1721, p. 321 ;
Nicolae Costin, Chronica l'alachica, copic manuscrisd din 1765, fila 325, In prezent in Biblioteca Academici R. S. Romnia, Filiala Cluj-Napoca, sub cota Ms. roin. 53.
8 Nicolae Costin, Letopiseful Tdrii Moldovei dela zidirea mmii pind la 1601, editie cu o
ntroducere de loan St. Petre, Bucuresti, 1942, p. 490, ambele redactii ; Miron Costin (gresit,
In loc de Nicolae Costin, - n.n.), Opere complete dupti manuscripte si note de V. A. Urechia,

tomul II, Bucuresti, 1888, P. 335-336.

www.dacoromanica.ro

330

DOCUMENTAR

evenimente sint separate, indicindu-se sfir0tul domniei lui Alexandru

L5pupeanu intre 3 0 16 martie 1568, iar moartea lui in 5 mai 15689.
Pe de alt parte, inceputul domniei lui Bogdan IV Lhpusneanu este
trecut sub anii 13661, 1567", 156812, martie 1568", 5-16 martie 1568",
5 mai 136819, 157216, 7076-1374, 7076-1372 (sic !)17. Diferit apare si

numele de calugarie al lui Alexandru rapupeanu, atribuindu-i-se fie

numele de Pahomie 18, fie cel de Paisie 19.
justificate de inski dezDivergentele asupra acestor probleme
acordul izvoarelor cunoscute pini acum '10 gitisesc clarificarea in douii,
insemrairi facute in 1368 pe un manuscris slavon pAstrat azi in Biblioteca,
9 Constantin C. Giurescu, Dino C. Giurescu, Istoria rorndnilor din cele mai vecht limpurt

ptrul astd:i, ed. a II-a, Bucuresti, 1975, p. 908; Documente privind istoria Romania, Introducere, Vol. I Bucuresti, 1956, p. 489 ; vezi nota 6 de mai sus.
" Gh. 5incai, Opere II..., vol. II, op. cit., p. 292-293, apud Constans Miron, Chronica
Valachica, cap. 52, si apud Engel, Recent. Hist. Mold., p. 214. Editorul voluinului consemneaza eronat datele din nota a) de la p. 293 ; Gh. Sincai, Colecfie de documente, manuscris,
vol. III, fila 48 din Ms. rom. 463 din Biblioteca Academiei R. S. Romania, Filiala ClujNapoca ; August-Treboniu Laurian, apud Miron Costin, Opere complete..., ed. V. A. Urechia,
op. cit., vol. II, p. 337.
11 Miron Costin, Opere complete..., ed. V. A. Urechia, op. cit., vol. II, p. 337, nota cu
asterisc, In care editorul consernneaza ca la Arhivele Statul ui exista urice date de Bogdan
Inca In octombrie 1567. Datarea este lnsa gresita i astfel de urice nu au fost publicate pina
acum In niciuna din colectiile noastre de documente.
12 D. Onciul, Din istoria..., op. cit., p. 185-186 ; Istoria Romoinici, op. cit., II, p. 909 ;
Cdldtori strdini dcspre tank romane, III, Bucuresti, 1971, p. 282, nota editorului ; A. D. Xenopol, Istoria romdnilor..., op. cit., vol. V, p. 85, nota 105 ; Miron Costin, Opere complete...,
ed. V. A. Urechia, op. cit., II, p. 337, nota cu asterisc la Cod. C ; Cronicile slavo-romone...,
ed. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 147.
13 Gr. Ureche, Letopiseful..., ed. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 181 ; Gr. Ureche, Letopiseful..., op. cit., ed. C. C. Giurescu, p. 150 ; Aurelian Sacerdoteanu, Lisle..., O. cit., p. 165
(In extras p. 27); Dicfionar enciclopcdic roman, op.cil., 11, s.v. domn.
14 Documente privind istoria Romania. Introduccre, vol. I, op.cit., p. 489 ; Istoria Roma-

nia In dale..., op.cit., p. 458 ; C. C. Giurescu, Dino C. Giurescu, Istoria romdnilor..., op.cit.,
p. 908.
15 N. Iorga, Istoria romdnilor pcntru poporul romanesc, Valenii-de-Monte, 1910, p. 397.
16 N. Isthvanffius, Regni hung..., op.cit., p. 321 ; Miron Costin, Opere complete..., ed.
V. A. I'rechia, op.cit., vol. II, p. 337, In Codicele Vacareseu si nr. 11.
17 Nicolae Costin, Letopiseful..., ed. Joan $t. Petre, op.cit., p. 491, redacOa calre cititor
ri redactia catre domn ; Miron Costin, Opere complete..., ed. V. A. Urechia, op.cit., p. 337,
apud Cod AA Vacarescu i nr. 11 ; Miron Constans, Ilronica Valachica..., op.cit., ins. rom. 53.
(nr. vechi 57).
16 Cronkile slavo-romdne..., ed. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 117 ; Gr. Ureche, Letopiseful...,

ed. C. C. Giurescu, op. cit., p. 149 ; Gr. Ureche, Letopiseful..., ed. P. P. Panaitescu, op. cit.,
p. 181 ; A. D. Xenopol, Istoria romdnilor..., op. cit., vol. V, p. 84 ; N. lorga, I sloria romdnilor,
vol. V, op.cit., p. 97.
" Nicolae Costin, Letopiseful..., ed. loan $t. Petre, op.cit., p. 489, redactia catre domn ;
Miron Costin, Opere complete..., ed. V. A. Urechia, op. cit., vol. II, p. 336 ; Gh. 5lacai, Hronica
romanilor..., op.cit., II, ed. Fugaru Horea, p. 292 ; Constans Miron, Chronica Valachica, cap.
51, ms. rom. 53.

www.dacoromanica.ro

331

DOCUMENTAR

Academiei R. S. Romania, Filiala Cluj-Napoca 2, insemnari pe care le

reproducem aici in facsimil :
y to 64c vTilopti rntrfiAKfinii-nfirent
f fit t'Aif rOZKI pfiapitpAillin tisk.
k

Srro rat

11f1/ ITA0eltif hEIWilliettilin

?A'l

A.

0 S II

tv4411 44.11 d

jri.j rilkm0

ro

11

it- I

tf

aak4tmn *" 411)1 .44r2

/a7(

fro
/at

\)
(."
-

Fig. 1 Prima Insemnare (sells& cu negru pe fila 89r)

,-

.r4 (-Ft i,1/44141{.-0f re SlyIr hsi1

f0 ISLA. H olti (lift tai4rr$ iMatimitAmti+

A /fora c,r...i.tik,rArsist.,00 fe4to imp,' HE tilitsAa

itAilti fit farm ff Tftv41 f:fin

.1:117rtitaN

liirti0 icahAn6.4,153AoenqAysq: tikiCO

esea.,wrc,t.
tt GAM rrti iiht4aseAtwit
A

elf Frfirtit^ ( a(4 efic.cpkr.,fietTiM4

. a,
1

;a

.....

ri

adf a. Ct.." mu,A,74....,

eff A ft.,..141

414C

ma. rtrtia

Unit.

'

444.1.

-' S ^1,t'"66
""-s.

Fig. 2 A doua Insemnare (scris6 cu rosu pc lila 89)

20 Ms. sl. 26 (numAr vechi 18), Sbornic, cuprinde, pe lInga anew) texte religioase, si
texte astrologice, ca zodiacul, trepetnicul, gromovnicul, colednicul. Provine din fosta biblioteal arhidiecezanii de la Blaj, dar In 1661 (vezi fila 1r si 29 a apariinut mAnAstirii din Bdigrad
(Alba Iulia). A fost descris de I. Iufu, Manuscrisele slave in bibliotectle din Transavania i

Banat, In Romanoslavica", VIII, Bucuresti, 1963, p. 453 si 456-457, dar nu a sesizat Insemnarile de la f. 89, Inca dolman manuscrisul din sec. XVIXV II, consemnind ca filigran o
Republicii
sterna. Pr. Chiril Pistrui, Manuscrisele slave In Transilvania Biblioteca Academiei
nr. 9-10, sept.Socialiste Romiinia Filiala Cluj, In Biserica ortodoxii rombn'a", anulf.XC,
89, si nu sesizeazil
oct., 1972, p. 1101, transcrie si traduce incomplet InsemnArile de la
lnsemraitatea acestora pentru cronologia epocii. Atentia asupra valoril acestor Insemnari a
fost atrasfi de coautorul acestei lucrilri In comunicarea Manuscrise slavonc din fondul Blaj (30
mai 1975).

www.dacoromanica.ro

332

DOCUMENTAR,

Textul slavon al ambelor insemnari fiind deosebit de clar, transcrierea lui este superflua, dar este utila traducerea lor integrala si cit
mai corecta 21.

Prima insemnare : In anul 7076 (.1568), luna martie, in 9 zile

prirni domnia drepteredinciosul Ion Bogdan voievod al Tarii Moldovei

fiul preacucernicului Alexandru numit monahul Pahomie".
A doua insemnare : In anul 7076 (.1568) a murit dreptcredinciosul Io Alexandru voievod, domnul Moldovei, luna martie, 11, si a fost
inmormintat la Slatina, martie in 14 zile".
Avind in vedere abundenta informatiior cuprinse in aceste doua
insemnari (data inscaunarii lui Bogdan, data mortii lui Alexandru Litpuneanu, data si locul inmormintaxii lui, ca 9i numele sau de calugar),
sintem indreptatiti sa le consideram sincronice cu evenimentele consemnate. Ele sint scrise de aceeasi persoana, de pisarul manuscrisului.
Precizia informatiilor ne indeamna, s credem c, insemnilrile an fost facute
la Curtea domneasca, ori in vreuna din manastirile din timpul lui Alexandru Lapusneanu, poate chiar la Slatina. Filigranul hirtiei, mistretul
(vezi f. 25, 43, 93, 101, 377)22 este tot in sprijinul tezelor de mai sus,
pentru ca. el apare frecvent pe hirtia manuscriselor moldovene din a doua
jumatate a secolului al XVI-lea 23 In sfirsit, datele insernnarilor sint
in concordanta cu datele istorice pe care le cunoastem din Letopiseful
lui Azarie si din alte izvoare. Pe de alta parte, ele se incadreaza perfect
in hmitele 5-16 martie 1568 stabiite pe baza documentelor care ni s-au
pastrat de la acesti doi domni ai Moldovei. In acelasi timp, aceste inbemnari completeaza informatiile noastre de pina acum.
Admitind autenticitatea i corectitudinea acestor insemnari, sintem
indreptatiti sa le consideram si ca etalon pentru analiza critica a celorlalte anale, cronici i istorii care consemneaza evenimentele din Moldova
anului 1568. Astfel, consemnarea lui Grigore Ureche, cS Bogdan a fost
ridicat domn dupd moartea lui Alexandru Lapusneanu, este respinsa
atit de insemnarile de pe fila 89r-v, cit si de cronica lui Azarie. Primul
izvor, notind evenimentele imediat dupa constimarea lor, precizeaza
ca Bogdan a primit domnia la 9 martie 1568, iar Alexandru Lapusneanu
a murit dupa doua zile, in 11 martie 1568. Al doilea izvor, Azarie, reda
evenimentele In aceeasi succesiune, mentionind cS Alexandru... a dat
schiptrul singurei stapiniri fiului sau, Bogdan ..." dar a mai trait numai
putin" si a murit, in 1568, luna martie. Azarie nu indica insa zilele in
care au avut loc aceste doua evenimente, distantate oarecum in timp de
perioada redactarii cronicii sale.
Elementele cronologice cuprinse in insemnarile de pe inanuscrisul
1/4,1avon 111'. 26, aici analizate, ne ofera posibilitatea de a inlatura petele
albe" din cronologia domnilor Moldovei, Alexandru si Bogdan Lapusueanu.
21 Pr. Chiril Pistrui, Manuscrise slave..., lucr.cil., p. 1101, omite din insemnarea a doua

data Inmormintarii lui Alexandru Lapupeanu.

22 I Iufu, Manuscrise slave..., lucr.cit., p. 456 5i Pr. Chiril Pistrui, Manuscrisc slave...,
lu r cit., p. 1100, arata grgit ca filigranul hirtiei acestui Sbornic ar fi o sterna, pentru ca, de
fapt, nu apare decit filigranul mistret.
23 I.-A. Candrea, in introducerea la Psalltrea Scheiand cornparald cu caelalle psallirt
dm sec. XVI si XVII traduse din slavoneste, Bucure5ti, 1916, p. XCVIIXCIX, semnalea75
ca filigranul mistret, de diferite tipuri, apare In special In primel^ trei patrimi ale secolului al
XVI-lea, indeosehi In manuscrisele rno1dovene5ti.

www.dacoromanica.ro

VIA T A

STIINTIFICA

COLOCVIUL INTERNATIONAL DE DEMOGRAFIE ISTORICA

Prestigioasa manifestare, organizata de Comisia internationala de demografie istorica

si-a desfasurat lucrarile In 7ilele de 5-9 septembrie 1977. Programul extrem de bogat al

celor trei zile de dezbateri la Cluj-Napoca (In salile Universittii), completat cu vizitarea municipiului si a Muzeului Transilvaniei, precum si cu primirea participantilor la Presedintia Consi-

liului Popular Judetean, a fost fericit Implinit cu o excursie de doua zile la minastirile din
Moldova de Nord. Lucrarile ColocN iului s-au bucurat de participarea oaspetilor din Belgia,
Brazilia, Canada, Cehoslovacia, Lis etia, Franta, R. D. Germana, Grecia, Italia, Norvegia,
Polonia, Suedia, Ungaria. Tara noastra a fost reprezentata de o delegatie condusa de acad.
Stefan Pascu , formata din 25 de cercetatori din Cluj-Napoca, Bucuresti, Iasi, Sibiu, Bistrita i Tlrgu-Mures : I. I. Adam, I. M. Copil, Adriana Ghibu, Natalia Giurgiu, St. Enroll,
Al. Matei, Stela Maries, L. Moldovan, Ecaterina Negruti, Gh. Platon, G. Retegan s. a.
In vederea pregatirii Colocviului, au fost redactate din vreme si trimise In multe lri
ale lunni chestionare asupra celor trei teme puse In discutie. Chestionarul asupra primei t 'me
(Inregistrarea botezurilor, cSslltoriilor i InmormIntarilor de care biserici") a fost elaborat
de catre Andr LaRose de la Universitatea din Montreal ; se solicitau date asupra reglementarii
Inregistrarii, asupra inventarului ci lnfSiilrii registrelor, asupra raporturilor Intre inregistrarea
confesional i cea civil, asupra exploatarii registrelor parohiale ; se propuneau formularea de
sugestii asupra directiilor cercetarii ulterioare. Chestionarul asupra celei de-a doua teme (inceputurile statisticilor nationale") a fost alcatuit de Etienne Helin de la Universitatea din Li ge,
secretarul Comisiei Internationale de demografie istorica ; se puneau Intrebari asupra raportului Intre primul recensamInt al populatiei la scam Intregii tari i numaratorile demografice
anterioare, asupra conditiilor Intreprinderii si realizarii primului recensamInt, actiunii recen

lentilor, tchnicii de lnregistrare, specificului variabilelor colectate, limitelor lucrarii verificarilor i utilizarii ci. Chestionarul asupra celei de-a treia teme (Sursele demografiei istorice")
a fost trimis de Jacques Dupaquier din laboratorul de Demografic Istorica de la Ecole des
Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris, Secretar-adjunct al Comisiei Internationale de
demografie istorica ; se propunea a se raspunde asupra bibliografiei problemei, statisticilor
miscarii naturale, structurii i repartitiei populatiei In plan national. Pe baza raspunsurilor
primite, fiecare din cei trei demoistoriografi a prezentat raportul general de deschidere a dezbaterilor asupra tcmei date. S-au prezentat, de asemenea, 58 de comunicari ; au fost facute numeroase interventii.
La Colocviu a lost marcatii o importanta contributie romemeasca. Raportul general al
Intregii reuniuni a fost expus de acad. Stefan Pascu, presedintele Comisiei Internationale de
demografie istorica. Subliniindu-se Inseinnatatea disciplinci, atragIndu-se atentia asupra vanetatii tehnicilor de cercetare si izvoarelor utilizabile, s-a schitat o istorie a actelor de stare civila
si recensinnintelor demografice pe plan mondial. S-au stabilit i jaloanele unei asemenea istorii
In Romania, cu relevarea speciala a conscriptiei josefine din 1784-1787, a catagrafiilor moldoveneasca din 1820 si regulamentare, a recensamlntului din 1850-1851 de dincolo de Carpali
si a celui din 1859-1860 din Vechea Romanie. Luarea In considerare a problemelor dinamicii
populatic1 a prilejuit trecerea In revista a unor momente esentiale ale procesului In secolele

X1XXX i sublinierea perspectivelor. S-a aratat preferinta pentru o politica demografica

optimalista, In concordanta cu interesele poporului respectiv, i s-a lncheiat In spiritul nostril

mnanist : Si odatii cu cresterea populatiei, a medic! dc virsta, a sperantei de viatil se dezvolta
si 'Uinta demografiei, care a depasit domeniul cifrelor pentru a deveni o stiinta In slujba omu-

pi, care a depasit fa7a cercetarii individualc pentru a deveni colectiva".

21 de comunicari In cadrul celor trei teme, precum i diferite interventii s-au datorat
participantilor din tara noastra. In Intimpinarea colocviului a fost totodata publicat volumul
11 din Populalie ci socictate care lntruneste noi interesante lucrari.
REVISTA DE ISTORIL". Toro 31, Nr. 2, p. 993-335, 1978

www.dacoromanica.ro

VIATA TXINTIFICA

334

fnsAsi alegerea Romaniei ca gazda a reuniunii ce precede ccalalta manifestatie, de

mai mare amploare : Congresul Istoric International din 1980 de la Bucuresti este semnificativA. Este o recunoastere a rolului Romaniei in lumea contemporanA, este o elocvent marturie referitoare la succesele istoriografiei tarii In general, a demoistoriografiei In special, In
Inflorirea careia existA aportul valoros al atItor oameni de stiintA.
Louis Roman

COLOCVIIIL DE GEOGRAFIE ISTORICA BIZANTINA

In

zilele de 12-13 septembrie 1977 s-a desfasurat la Bucuresti sedinta de lucru' a

comisiei de geografie istorica bizantina internationala, cu participarea reprezentantilor tarilor

europene. Colocviul a fost deschis in prezenta acad. Mihnea Gheorghiu, presedintele Academiei
de Stiinte Sociale si Politice, care a adresat participantilor un cuvint de salut. La rIndu-i prof.
Helene Ahrweiler (Sorbonne), presedintele comisiei de geografie istorica internationala, a adus
cuvinte de rnulturnire organizatorilor colocviului, subliniind cA acesta se Inscrie In suita de
manifestAri stiintifice din domeniul istoriei, organizate In tarn noastrA In acest deceniu, suita
inaugurata de al XIV-lea Congres international de studii bizantine (septembrie 1971) si care
se va Incheia cu al XV-Iea Congres international de stiinte istorice de la Bucuresti din 1980.
Colocviul a avut la ordinea zilei trei puncte : a) rapoarte privind situatia cercetarilor din
domeniul geografiei istorice bizantine In diferite tan in perioada cc s-a scurs de la ultima
sedinta a comisici, desfasurata la Atena (decembrie 1974); b) scurte comunicari personale de
geografie istorica bizantina, si c) proiecte pentru viitor.

La primul punct au luat cuvIntul Armin Hohlweg (Republica Federala Germania),

Johannes Koder(Austria), Johannes Irmscher (Republica Democrata Germana), Andr Guillou

(Franta), Agostino Pertusi (Italia), Semavi Eyice (Turcia), Anna Avramea (Grecia), Vera
Hrochova (Cehoslovacia), Petre Diaconu (Romania), Anthony Bryer (Anglia), Vasilka TApkova-Zaimova (Bulgaria) si Boiidar Ferjanid (Iugoslavia), care au prezentat stadiul cercetarilor de geografie istoricA bizantina In tarile pe care le reprezentau. In ansamblu, se poate
vorbi de eforturi, mai mult sau mai putin sustinute, la nivelul fiecarei tali In acest domeniu
al bizantinisticii. Au fost elaborate lucrari de geografie istoricA bizantina (R.F.G., Austria,
Franta, Grecia, Cehovlovacia, Romania, Bulgaria, lugoslavia), au fost Intocmite fisiere
complete cu monumentele i sapaturile arheologice din teritorii ce-au apartinut clndva statului
bizantin (Grecia, Romania, Bulgaria), au fost Intreprinse de care specialisti din Franta, Italia,
Angha, S.U.A., Grecia, Austria, sApaturi arheologice In vechile teritorii bizantine, au fost
Intocmite harti istorice bizantine (R.F.G., Austria, Bulgaria, lugoslavia) etc. Clteva dintre
proiectele nationale
unele dintre ele deja In curs de realizare mi se par foarte importante
pentru viitorul cercetdrilor In domeniul geografiei istorice bizantine. Intre acestea figureaza
Tabula Imperii Bizanlini (Austria), atlasul geografic si istoric al Orientului Apropiat, pregatit
de specialistii de la Universitatea din Tbingen (R.F.G.) i Reallexikon der .Byzanlinislik
pregatit In R.D.G., care va fi, de fapt, o enciclopedie Pauly-Wissowa medievala. De un real
interes slnt sapaturile arheologice engleze de la Amorion sau cele ce urmeaza. a fi efectuate la
Samosata, pe Eufrat, ca 5i cele Intreprinse de arheologii americani pe coasta pontica a Anatoliei.
Dar cele mai multe dintre aceste realizAri ramln fructut unor initiative individuate sau ale unor
cercuri foarte restrInse de specialisti, fara a exista o coordonare la nivelul fiecarei tari pentru
cercetari sistematice In accst domeniu. In acest sens, prof. H. Ahrweiler sublinia necesitatea
unei coordonAri a eforturilor depuse In domeniul geografiei istorice bizantine ant pe plan national
ctt si international, de catre misiunile oficiale britanice, franceze, germane, italiene, americane,

austriece etc. din Istanbul, Atena, Roma, Beirut, Cairo si din alte centre si de cAtre colile
arheologice ce Intreprind sapaturi, cu deosebire In Asia Mica si Italia de Sud, precum i Intre
acestea,. i autoritatile locale.
In cadrul seriei de scurte comunicari, prof. A. Pertusi s-a oprit asupra unui mic raport
adresat de un anonim slrbo-dalmatin papci Sixt IV, In care slnt indicate drumurile din Balcani
pc care trebuiau sa le urmeze armatele cruciadei antiotomane, planuita de papalitate. Pe marginea acestui raport, autorul a dezvoltat importante probleme metodologice de geografie
istorica bizantina. Prezentlnd o mica cetate bizantina necunoscutA din regiunea anatoliana Silifke,

prof. S. Eyice a pus In lumina serviciile pc care arheologia le poate aduce geografici istorice.
l.a rindul sat', P. Diaconu a relevat importanta arheologiei In cazul concret al Dobrogei bizantine, regiune periferica asupra cAreia informatiile surselor bizantine sInt foarte sarace. in sfIrsit,
In comunicarea sa A. Avramea a prezentat o hartA a Tarn Romanesti, descoperita la Biblioteca Nationala din Paris, care constituie o copie a unei harti germane Intocmite In 1747.

www.dacoromanica.ro

krIATA IMINTIF1CA

835

Diutre prolectele Internationale, ce urmeaza sA stea In atentia comisiei de geografie

Utopia( bizantina In anti urmatorl, death au fost prezentate de prof. H. Ahrliciler In cadrul
colocviulul de la Bucuresti. Gel dintli, finantat de U.N.E.S.C.O., cc interescaza deopotriva pe
bizantinisti I arabisti, arc ca tema Insulele mediteraneene
loc de Intilnire intre civilizatia
europeana l cca araba". Principala atentic va fi acordatil insulalor centrale si occidentale ale
Mediteranci dar l fatadei maritime a Africa de Nord. Cel de al donee proicct arc ca obiect
studierca litoraluluI blzantin, cu ansamblul comunicattilor maritime, fluviale i chiar terestre.
Cele cloud. proiccte au In vedere publicarea de lucrAri de geografic istorica bizantina, schimburl

de tined cercetatori, finantarca unor sapaturl arhcologice In regiunile studiate etc.

Stelian Brezeana

CALATORIE DE DOCUMENTARE tic CEHOSLOVACIA

In perioada 12-27 octombrie 1977 am Intreprins o calatorie de documentare In Ccoslovacla, ca oaspete al Universitatii din Praga. Constituind un prilej de investigatii utile In
bibliotecile praghcze Si mai ales la marea biblioteca universitard Kiementium
vizita
s-a dovedit In acelasi timp deosebit de folositoare prin cunoasterca directd a unor realitati s1
prin contactele stabilite cu mai multi specialisti cchi.
Calauzit cu mutt/I amabilitate de dr. Josef Haubelt, specialist In lstoria stiintelor, care
se intereseadi si de istoria romancasca si pregateste o vizita de documentare In Romania, am
lost primit la Catedra de istoria universala de seful catcdrei Alena Zavadova si am discutat,
de asemenea, l cu alte cadre didactice universitare. Cca mai importanta manifestare a constltuit-o informarea pe care am prezentat-o, la 24 octombrie, In feta membrilor Catedrei,
cu privire la preocuparile i realizarile actuale ale istoriografici romanesti. Cu acest prilej, colegil

cehl si-au aratat interesul pentru o mai bund cunoastere a Romaniei si a istorici sale, pentru
colaborarc mai strInsa cu istoricii romant.

Tot la Praga am avut Intrevederi cu lectorii de limba i literatura romana Marie Kavicova
sl XIII Felix, precum i, la Institutul cchoslovaco-sovictic, cu Miroslav Tejchman, specialist
In istoric contemporana sud-est europeana, cunoscator al limbii romane si autor al mai multor
studil privitoare la istoria noastra.
Deosebit de interesanta, desi a durat numal doua zile, a fost i vizita pc care am facut-o
la Unlversitatea din Brno. Brno este un puternic centru de cercetalri asupra istoriei Europel

Rasaritene, mcritul pentru aceasta orientare revenind In buna masurd profesorului Josef
Macitrek. Autor al unor monografii si sinteze privind aproape toate popoarele Europei Centrale

Rasaritene, specialist In istoria romaneasca (activita tea sa debutind, In unna cu o jurndtate de veac, cu o cercetare privitoare la raspIndirea husitismului In ladle romane), profesorul
Macurek este In prezent tan sef de scoala rccunoscut i continuat de discipolii sai. Nu a Incetat
aid In prezent sA se intereseze de istoria romaneasca, mi-a aratat o iinpresionanta eclectic de
fotocopii ale unor documente privind istoria noastra medievala, culese In arhivele cchoslovace
sl

sau din alte tad.

La Uversitatea din Brno am fost primit la Catedra de istoric a Europei Centrale, Rasaritene i Sud-Estice de seful catedrei, prof. Frantitek }fejt, care a avut amabilitatea sal ma prezinte i studentilor, treclnd In revista activitatea mea stiintifica, In primul tind preocuparile

de istorie a raporturilor romano-cchoslovace. Am discutat, de asemenca, eta prof. Richard

Pralek, preocupat mai ales de istoria Ungarici, dar interesat si de istoria noastra, conducind
01 lucrari de diploma cu accastii problematical (mi-a aratat o asemenea lucrare, despre reformele tut Cuza oglindite In presa cella). M-am Intllnit si cu profesorul Jaroslav Kudrna, cunoscut

specialist In probleme de istoriografie universala, precum i cu alte cadre didactice universitare.

Am Intreprins o vizita sl la filiala Institutului cehoslovaco-sovietic din Brno, Oka Intr-o
aripil a cetatil Spielberg, renumita Inchisoare politica sub Habsburgi, astazi In cea mai mare

parte muzcu. Am discutat aid cu dr. Vladimir StAsny si dr. Milan Smerda.
Am Intllnit peste tot In Cehoslovacia un intercs deosebit pentru Romania si dorinta de
a Intreprinde mai mult pentru conlucrarea istoricilor din celc douS tad. A fost, cred, semnificativ In acest sens, i interesul pe care numerosi istorici I-au manifestat pentru cartea mea recenta
Relationships between Romanians, Czechs and Slovaks, 1848-1914. Exisla o frumoasii traditie
de colaborare
de amintit aid si ccle douS simpozioane romano-cehoslovace din 1967 si 1969 ,

traditie care poate fi continuata, cu nol realizari, de istoricii din cele douA tAri.

Lucian Bola
11

- c. 7717

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

E CEN Z

II

**al, Independenta Romniei. Documente. vol. II, partea III, Cores-

pondenfd diplomaticci stritind, Bucuresti, Edit. Academiei Republicii

Socialiste Romilnia, 1977.

In seria de documente publicate de cAtre

tantd pentru cercetAtoril problemelor la care

in cinstea centenarulul independentci noastre

II utila folosire a culegerii. Documentcle sin.

DIrectia generaM a Arhivelor Statului, cu

colaborarea Institutului de istoric N. Iorga",

de stat, volumul II cuprinde corespondenta

diplomatica strAinA. Marcle numAr de docu-

mente, cc se publicA cu acest prilej, a Meld

necesard impartirea volumului in cloud pri :
partea I, cuprinzind perioada de pind la
proclamarea independentei, iar partea II-a
din mai 1877 pind la sflr5itul anului 1878.
Toate documentele sint inedite si provin din

fonduri de arhivd din strainAtate. Piesele

publicate au lost selectionate cu migald de
un colectiv de cercetAtori din cadrul Directiei

generale a Arhivelor Statului. Coordonator

al acestei serif este Ionel Gal, director general

al Arhivelor Statului, far redactor responcabil Vasile Arimia. Redavtod responsabili

adjunct! pentru cele cloud tomuri de co-

respondentii diplomaticA sint Iosif

I.
Adam si Dan Berindei. Culegerea, transcrierea, traduccrea, adnotarea. confruntarea Ci
colationarea textelor s-au efectuat de cAtre
un colectiv din care au fdcut parte urmAtorii :
Lelita Gdmulescu, Vasile Matei, Gabriela
aldrdsoiu, Elena Moisuc, Cornelia Moraru,

Sanda Racoviceanu, Dumitru Zaharia. Au

mai colaborat Eugenia Ciocan, Valentina

Costake, Slavka Diamandi, Marilena Popescu

si Sabina Popescu.

Intreg materialul publicat provine din

fondul de microfilme i xerografii pAstrat la

Arhivele Statului. El a lost cules ca urmare

a actiunii de reproducere I colectare a documentelor din strAiniitate privind istoria tArii
noastre. Intilnim astfel piesc din arhivele
Ministerelor de externe ale Marii Britanii,
Austro-Ungariei, Belgiei, Frantei, Germanic!,
Italiei, Rusici, Serbiei sau Statelor Unite ale
Americii. Depistarea cclor publicate in volumul II a necesitat strAdanie i coinpetcntd,

materialul parcurs fiind de multe ori mai

numeros decit coca ce s-a incredintat tiparului. Dupd pdrerea noastrA acest efort a

dus la excelente rezultate. Cele doud tomuri

de corespondenta diplomaticA &yin acum
instrumente de Informare de maxima Impor-

se refer& Tehnica de elaborare, infatisarea

volumului, sint auxiliare pretioase In buna
reproduse in original, dindu-ni-se 1 traducerea in limba romAnA, ceea ce sporeste valoarca stiintificA a lucrdrii. Intreg materialnl
este organizat strict cronologic, iar la fiecare

document se reproduce data si dupd stilul

vechi, ceea ce faciliteazA mult folosirea lui.
Cind s-a ivit cazul, s-au dat in notd, la Mrsitul documentului rcspectiv, explicatil asupra unor evenimente sau persoane.
Din punct de vedere formal intilnIm cores.
pondentd diplomaticd provenind de la reprezentantii altor state In Romania, instructiunI

care agentil diplomatic! la Bucuresti, ra-

poarte ale unor diplomati In principalele capitalc europene, mai ales de la Constantinopol,
Viena, Petersburg, corespondenta de presA,
toate acestea referindu-sc la probleme roman

nesti. Lista documentelor este tradusA si In

limba englezd, dind astfel l cercetAtorului.
strain posibilitatea folosirii intregil lucrdri.
In partea I se publica i o foarte utild Nota
asupra editiei", in care Iosif Adam si Sanda
Racoviceanu arata cum s-a intocmit lucrarea
el dau explicatil asupra tchnicii folosite.
Ficcare din cele douil tomuri este Inzcstrat
cu un indice. Un numAr dc ilustratii, reproduse
la finele fiecArcia din cele douA pArti completeazA vizual intreaga lucrare, oferindu-ne
portrete i imagini ale evenimentelor de care

documentele ne vorbesc. Toate acestea fac

din Intreaga lucrare o culegere alcAtuitA dupA

ccle mai exigente cerinti ale tchnicii de editare,
dui:a cele mai pretentioase deziderate ale
specialistului.
Volumul se bucurd de un studiu introduc-

tiv semnat de Dan Berindei. Pentru a usura

prezentarea materialului, fiecare parte a volu-

mului isi arc o introducere. Ni se dezvaluie

importanta materialului documentar, prin o
expunere cronologicA, dc bland tinutA stiinWird, pe baza evenimentelor. Sint arAtate
vederile unor oamenl politici sau militarI si
cum se rcflectd acestea In materialul publicat.
Activitatca diplomaticd, participarca militard,

REVISTA DE ISTORIE", Tom 91, blr. 2, p. 337-348, 197b

www.dacoromanica.ro

IIEcZNZU

338

shit ineadrate de autorul introducerii In mersul

general al evenimentelor, cApAtind astfel mai
mult relief si importanlA. Dan Berindei porneste de la prezentarea luptei pentru indepen-

denlA a poporului romfin i importanta sa

In istoria rAsilritului european. FArA a pierde

din vedere cadrul general, autorul subliniazA

pc bunA drertate cA nasterea RomAniet

moderne a fost in primul rind rezultatul cforturilor i sacrificiilor poporului romAn, care
a reusit, fAcind falA indiferentei i &semi
ostilitatii puterilor, sa-si croiascA drumul
inainte, realizindu-si obiectivele nationale
Intre care independenta se Inscria la loc
marcant"1. Aroi, urrnind documentele volumului, pc care le incadreazA In faptc de istorie
universalA i explicatii de istoric nationalA,
Introduccrea ne prezintA pc larg initiativele

ce aveau sA aducA independenta de stat a

RomAniei. Imprejurarile, bine analizate i cu

claritate expuse, creeazA un bun cadru pentru

intelegerea i folosirea documentelor din
volum.

Seria documentelor se deschide cu un

rapert din 3/15 februarie 1853, semnat de
Eugene Poujade, agent si consul general al

Frantei la Bucuresti, care in ajunul rizboiului

din Crimeea, propunca la Paris independenta
ji neutralitatea Principatelor romAne. Apoi,
tn tot timpul rilzboiului, pinA la Inchoierea
Tratatului de la Paris, relatArile diplomatilor
strain! vorbesc despre nAzuinta spre independents a romAnilor. In ianuarie 1856 L. Becard,

agent si consul general al Frantei, stAruia

pentru suprimarea legAturilor care unesc

Moldo-Valahia de Poarta otomanA". Privind

epoca de dupa 1859, un grup de documente
ne dezviluic politica externA a lui Alexandru
Ioan Cuza, consideratA de un diplomat turc
cA nu a facut altceva declt CA Infrunte autoritatea suzeranA". Aspiratia spre independentA a domnitorului unirii, continua sa retinA
pe toti observatorii strAini at societAtii romanesti pfnA in 1877. Corespondenla diplomaticA

ne aduce intr-o luminA mai completA ecoul

demersurilor i strAdaniilor pc care le face
guvernul de la Bucuresti In anii premergAtori
cuccririi independentei, pentru a apAra autonomia tArii l drepturile ei legitime. Incercarea din 1873 sau problema dreptului de a
incheia conventii comerciale dA loc until
numAr de rapoartc, care, In ceea cc ne prive5te, furnizeazA stiri deosebit de interesante

privind optica In care era vAzutA situatia

internationalA a RomAnici, intercsele economica ale puterilor strAine, situatia internA

etc. In aceastA vreme agentul diplomatic al

Frantei raporta ca la Bucureti prerogativele
suzeranitAtii Portii sint reduse la perceperea

tributului anual", iar aceastA formalitate

1 Partea I, p. XI.

IndeplinitA, guvernul roman Intelege sA trateze

cu puterile strAine,

l chiar cu Poarta, pe
picior de egalitate si de independenta per-

feetA". Redeschiderea crizei orientate obllga

pe diplomatii strAini sA se intereseze de atitudinea RomAniei. Consulul general al Marti
Britanii la Bucuresti ii semnala lordului

Derby a principele Carol asteaptA doer

o IntorsAturti

favorabilii a evenimentelor
pentru a-si proclama independenta". l rapoartele vorbesc despre pregatiri militare, despre

intelegerea cu Rusia. Sint InsA in aceste rapoarte I tiff, unele foarte pretioase, cu privire la politica guvernului romAn ca l la

pozitia marilor putori. Ne vorbesc despre

eforturile pentru neutralizarea Duniirii, poli-

tica de neutralitate, apropierea de Rusia

si

avertismentele, mai ales ale Angliel l Frantei,

temAtoare de orientarea spre vecinul din rAsa-

nit. La Inceputul anului 1877 tot mai multe

sint vestile despre pregatiri militare, tatonArile la Petersburg, Viena sl Berlin. In aprilie
1877, se raporteazA CA Alvensleben a primit

instructiuni de a-i determina pc romAn1 sA

sc angajcze pe cable politicil rusesti". De la

mijlocul liii aprilic stirile de rAzbol detin

prioritatea. Imediat dupA semnarea conventiei romAno-ruse, KogAiniceanu 11 declarA lui

Mansfield, agent si consul general al Mari!

Britanli, CA singura noastrii dorintA este
de a pAstra ceea ce am dobindit si de a nu
schimba In nici un fel pozitia noastrA politicA". Cu pregAtirea proclamAril independentel si a primeior ecouri ce a trezit actul
de la 9 mai 1877 se Incheie partca Intlia a
volumulul.

Partea a II-a Incepe cu allele imediat

urmAtoare proclamArii independentel. Rapoartele incearcA sA evalueze consecIntele, se

mentioneaza entuziasmul populaliel. Infor-

matli pretioase rAzbat despre starea de spirit

din larA, despre miscarea popularA In favoarea cuceririi independentei. Reline atentia
de asemenea problema cooperAril armatel
romAne. La 3/15 Write 1877 englezului Kingston

i se pare aproape imposibil ca armata romanA

aS nu ia parte activ la lupta iminentA ..."

Sint urmArite cu atentie tratativele romAne-

ruse si toate ImprejurArile cooperAril militarc. Rapoartele ogiindesc i intentiile marilor

puteri. In mai Viena ii aratA tendinta de a

se opune oricArei influente sau protectorat
exclusiv in Wile crestine eliberate de sub

turd. In ceea cc priveste independenta RomAniei chestiunca este aminatA de mantle puteri.

Dar o notA foarte secretA", pornitA de la

Ballplatz la 31 mai/12 iunie 1877 aratA marea

valoare a actului din 9 mai, subliniind imposibilitatea ignorAril proclamArii independentei RomAniei. In legAturA cu parliciparai
armatel romAne dincolo de DunAre consulli

raporteaza pe larg dezpre discutille din Ord.

In acelasl timp alte documente no vorbesc

www.dacoromanica.ro

RECENZI1

despre ecoul produs la romAnii din Transil-

vanta, prin mAsurile cc se lau de cAtre autorltAt1 spre a Impiedica trecerea lor In RomAnia

si a se lnrola In armata romAnA. Atitudinea

diplomatilor strAinI reprezintA desigur pozitia guvernelor ce le reprezintA. Mansfield
vede campania armatei romAne inutilA,
Dbains o prezintA de cele mal multe ori mall-

%los, Fava este favorabil romAnilor, dar are

reprezentantil
austro-ungar si german s1nt mai favorabili.
Lipsesc rapoarte rusesti, probabil pentru cA
Gorceakov, In aceastA vreme, era la Bucuresti. Mansfield scria la 9121 dec. 1877 cA
entuziasmul guvernului romAn cu privire la

Indolell asupra rezultatelor,

339

diplomaticA a RomAniel, interesul subit al

diplomatic! britanice, Intelegerea germanorusa. In mijlocul atltor adversitAti sau interese contradictoril, manifestate

de marile

puteri, apar In permanentA de dincolo de

DunAre statornice dovezi de simpatie din

partea Serbia In ziva independentel ei.

Serbia trimitea un mcsaj In care vorbea
despre telul comun al luptel pe care cele

doufi popoare au sustinut-o vitejeste, a strins

si mai mult vechile noastre legAturi de prie-

tenie si interese". Si volumul se Incheie cu

problemele ridlcate de Consfresul de la Berlin

si cu efortul pentru recunoasterea indepen-

rolul jucat de armata lul In ultimele opera-

dentei.
Privind In ansamblu matcrialul documentar

Dbains se laudA In ianuarie 1878 cA este

singurul agent diplomatic la Bucuresti, care

la baza acestui mare eveniment al istorlei

noastre nationale. Un cuvInt de laudA se
cuvine colectivului care a investit munca

tiuni este tn mod curios exagerat". Reprezentantul Belglei informeazA obiectiv, chiar cu
simpatie, dar pAstreazA o rezervA prudentA
In relatille cu oficIalitAtile romAnesti pentru
a nu angaja Belgia Intr-o atitudine sau alta.

nu a cerut audientA

sii

prezinte felicitAri

domnitorulul sl care evita legAturile cu mlnistril romAni. Atitudinea lui porneste de la

credinta sa cA guvernul romAn era sub influenta Rusk! si Germania In perioada
de pregAtIre a Congresului de la Berlin shit
mal ales stiri despre ecoul intern, actiunca

publicat In acest volum, 11 considerAm de o

deosebitA importantA, prin stirile ce ni le
aduce cu privire la unele importante momente
din lupta pentru cucerirea independentei,
la uncle probleme interne si externe, care stau

si competentA, precum si Directiel generale

a Arhivelor Statului care a avut initiativa

sl a lucrarii si a aduceril In lard a documentelor.

Paul Oprescu

IOAN LITPM, Serieri alese, I, Introducere, editie critic5 note si comentarii de acad. tefan Pascu si Pompiliu Teodor, Cluj-Napoca, Edit.
Dacia, 1977, 259 p.
Unul din meritele edituril clujene Dacia
este si acela cA revalorifica, prin temeinice
edit!! critice, opera unor strAluciti reprezentanti al vechli scoll Istorice din orasul de pe
Somes.

Seria a fost deschisA cu volumul

loan Moga, Scricri islorice 1926-1946, Editie

IngrijitA de Mihail Dan s1 Aurcl RAdutiu.

Studiu introductiv de $tefan Pascu, Cluj,

Editura Dacia, 1973, 357 p. 0 continultate
a preocupArilor edituril In aceastA directie
se concretizeazA In actuala editie, In care
shit selectionate o parte din contributiile
stiintifice ale lul loan Lupas (1880-1967),

reprezcntant de sea mA al istoriografiel romAnestl din perioada InterbelicA.

Editia criticA de fatA debuteazA cu o te-

meinicA Iniroducere (p. 7-28), In care editorii prezintA, cu deosebitA aplicatie, viata
si activitatea culturahl, politicA si stiintificA
a creatorului de scoalA care a fost istoricul
loan Lupas. Cercetarca unci opere ant de diverse si, nu o datA, contradictorie, cum este
aceea datoratA lui loan Lupas, impunc, In
mod flresc, raportarea ei la etapa de creatie,
detectarea formatiel spirituale a omului de

stiintA, In directA congruent/I cu specificul

unui lnceput de secol atit de frAmIntat.

Originar din SAliste (jud. Sibiu), Ioan

Lupas urmeazA Koala elementarA In comuna
natalA iar cursurile medii la gimnaziul crAiesc
din Sibiu, pc care este silit 0-1 pdrAseascA,
In 1899, In urma unui conflict. Dup5 absolvirea liccului romAnesc din Brasov, loan
Lupas se Inscrie la Universitatea din Buda-

pesta, la cursurile FacultAtii de litere si

filozofie ; aid va studia istoria modernA,
istoria Ungarici, filozofia, diplomatica sl

latina. Anii de studii budapestani, hotArItori

pentru evolutia istoricului de mai tlrziu, li

Incheic In 1904, cu diploma de licentA In

istoric si latinA, la care se adaugA teza de

doctorat Biscrica orlodoxd roman6 din Transil-

vania si unirca religioasd in cursul veacului

al XV III-lca.
Epoca fertilA a studiilor universitare n-ar
fi completA dacA n-am aminti activitatea
culturald a lui Ioan Lupas in cadrul Socieldlii
Peiru Maior 1 In calitate de frecvent colaborator la revista LuceafArul".

www.dacoromanica.ro

940

RECZNZILI

DupA un scurt staglu la Brad, ca profesor

de liceu, loan Lupa5 se Indreapta spre Berlin,

beneficiind, alaturi de Octavian Goga, de o

bursa de studii, acordata de Societatea TranstIvania. Anul studiilor berlineze, profitabili
pentru formatia viitorului cercetator i dascal
de lstorie, 11 familiarizeaza cu metodica de
cercetare germana, determinlnd o largire a
orizontului sau intelectual i o sensibilizare
pentru problematica de filozofie a Istoriei.
Dupa o scurta caltorie de studii In Italia,
reintilnim pc loan Lupas la Institutul teologic
din Sibiu, in calitate de profesor, unde 1si
va inaugura cursul cu prelegerea Despre ortglnea romdnilor. Negasind Intelegerea necesara

pentru Implinirea aspiratiilor sale, prea curajoase fatA de momentul pe care 11 traversa,

Unarul profesor se vede obligat sa-si intrerupa cursul, in 1909, stabilindu-se la SAliste,
ca protopop si inspector scolar. Aceasta este

epoca In care Ioan Lupas se dedica, dupa

puteri, ridicarii poporului la cultura, In

spiritul traditiei iluministe. Perioada coincide

si cu aparitia primelor contributil stiintifice

fundamentale, dintre care retinem monografia
Andrei Saguna. Staruitoarele cercetari asupra

veacului luminilor au drept rezultat contributii de genul : Misiunea episcopilor Gherasim

Adamovici f 1 loan Bob la curtea din V iena

1792 (1912), Contribufiunt istorice priviloare
la trecutul romdnilor pe Pdmintul Crdiesc
Contribufiunt la Istoria romdrillor
ardelent, 1780-1792. Cu 84 acte si documente
inedite (1915) s. a. Prin lucrari de genul
(1913),

celor mai sus mentionate, cercetarea veacului

lisminilor primeste noi dimensiuni, Indeosebi
In directia referintelor la istoria centraleur opeand.

loan Lupas, de acum o personalitate pe

deplin conturata, era cunoscut in Transil-

vania si peste Carpati. Este epoca In care

semneaza o seama de contributii, temeinic
documentate, dedicate NI Gh. Lazar si V.
Moga, ziaristicii ardelene, lui G. Barit si
A. Muresianu, epocii reformei In Ardeal
(1917)

si redacteaza o istorie bisericeasca

a romanilor ardeleni (1918). Ales membru al

Academiei Romane, In 1916, loan Lupas va
rosti discursul de receptie abia In anul 1920,

cu Nicolae Popea f t loan M. Moldovan,

raspunsul fiindu-i acordat de N. lorga.

Afirmlndu-se pe tarlmul vietii politIce ca

un element progresist, animat de spiritul

patriotic pentru Unirea cu patria mama,
Joan Lupas ajunge profesor la Universitatea

clujeana, nou Infiintata. In aceasta calitate

va depune o staruitoare munca de dascal,
va semna cursuri i va conduce seminarii,
va contribui la pregatirea mai multor generatil de student!, dintre care unil se vor distinge prin contributil stiintifice remarcabile,
creind o adevarata Koala istorica,

Personalitatea istoriculul s-a 1mpus nu

numai de la catedra sau In munca de cercetare ci l printr-o neobosita activitate culturala : a contribuit la bunul mers al Institutului
de Istorie National& fundat In 1920, a fost
presedinte al Sectiunii istorice a Academie
Romane, membru In Comitetul central sl
presedinte al Sectiunli istorice a Astrel.

A sustinut conferinte, a participat la polemid dar a ramas, 1nainte de toate, un credincios adept al zeitei Clio, un cercetator si
un popularizator al istoriei, stiinta care a gasit,
In persoana profesorulul loan Lupas, pe until
din cei mai pasioaati I mal devotati slujitori
ai perioadei.
Dupa aceasta privire retrospectiva asupra
vietii i activitatii istoricului de exceptie

care a fost Joan Lupas, vom putea patrunde

mai bine In universul valorii stiintifice si N om
Intelege la justa lor importanta valentele
documentare i educationale ale articolelor

si studiilor incluse de editori In volumul I

din Scrieri alese, volum care demonstreaza.
In ansamblul lui, dimensiunile personalitatil
istoricului si, In acelasi timp, incita la abordarea dar si la reinterpretarea unor subiecte
de cercetare istorica.
In spiritul celor propuse In Nold despre
edifie (p. 29), selectia se deschide cu textul
unei conferinte, sustinuta, la Colegiul Aca-

demic din Cluj, cu prilejul deschiderii anului

universitar 1939-1940 : Valoarea educatiod
a Istoriet nafionale (p. 31-38). Parte integranta din ciclul de lectii inaugurale, rostite

de Ioan Lupas timp de cloud decenii, conferinta a fost sustinutA Intr-un moment
politic de exceptie, clnd evenimentele lncercan sa ameninte integritatea statului unitar
roman. De fapt, valoarea interioara a lectiei
este In deplina congruenta cu dominantele
conceptiei istorice de o viata a lui Joan Lupas. Initial, lectie de introducere la cursul
Politica externd a Transilvantel, predat In
primul semestru al anului universitar 1920
1921, Individualitalca istoricd a Transilvaniel

(p. 39-53) ne aduce In fata una din temele

preferate ale savantului. Subliniind sensul
istoric al voievodatului ca institutie, contributia lui Joan Lupas nu pierde cu nimie din
importanta tiint,ificA, daca mai retinem si
alte studii ale aceluiasi autor, cum ar fi,

de pildA Volevodatul Transilvaniel in secolele

XII 1 XIII sau Fazele istorice in evoluliunea

constitufionald a Transilvantei.
Sensul si scopul istortel, lectie expusa la
1 noiembrie 1923, inclusa in editie (p. 54 62),

ne demonstreaza, In mod peremptoriu, cA

loan Lupas s-a aplecat, l Inca cu succes,
asupra filozofiel istorlei, subliniind contributiile In domeniu ale lui Leopold von Ranke
Oswald Spengler, dar precizIndull, In
acelasi timp, punctul de vedere ; In acest
si

glens, loan LupaS se declara adeptul rnetodei

www.dacoromanica.ro

rtt.CEIVALt

541

explicativ-stlintlfice. Preocupat de problema

periodizArii istoriei, loan Lupas Isi fixeazil,

ni se relevA ca un interesant studiu, depiisit,

pentru Imparfirea (starlet romantlor

Popovici din 1792, In ansamblul lor, raportate la universul operei lui Petru Maior,
nu poate fi sustinutd temeinic, fiindcd, deja
In 1792, o parte din ideile istorice ale Scolii
ardelene erau receptate In anumite medii ale

In mod clar, punctul de vedere In Difertle

criterii

in epoct (p. 63-71). In spiritul acestul studiu, evul modern romanesc este marcat de

revolutia lui Tudor (1821).

Prin multe din contributiile lui loan
Lupe s-au conturat, In contextul scolii istorice de la Cluj, preocupAri pentru istoria
istoriografiei, domeniu subordonat, potrivit
conceptiei sale, reconstituiril evenimentului.
Acestui spirit critic de cercetare li rdspunde,
In chip deosebit, lectia de deschidere a cursului

de Istorta Romilnllor, sustinutd la Universitatea din Cluj, In toamna anului 1940 : Probleme de istorlografie transilvand (p. 72-84).
Potrivit conceptiei sale (aceea a istoriei

unitare a poporului In care se incadra

si

Transilvania, prin remarcabila sa contributie

la civilizatia romdnilor) termenul de istoriografie transilvfineand este depAsit In sensul
strict al cuvIntului, cercetarea fiind expusa
si

la realitAtile din afara arcului carpatic.

Din scrisul cronicarilor MUM ai Transit-

vaniei (p. 85-112), studiu extrem de inte-

resant si de mobilizator pentru eventuate noi

cercetAri, a constituit, initial, o introducere
la seminarul despre Vechea istoriografie Iranstivdneand. Studiul, In sine, este o mdrturie
In plus a preocupdrilor profesorului clujean
pentru chcstiuni legate de istoriografie. Strins
legatil de aceastd contributie, ne apare cea
imediat urmatoare, intitulata : Dezvoltarea
istortografiei romdne din Transilvania in sec.
X V XIX (pp. 113-135). Intr-o primA
etapA, introducere la Cronicart ft istorici
romdni din Transilvania
Scoala ardeleand,

III, Craiova, 1933, lucrarea ne demon-

streazA, In mod term, faptul cd una din domi-

nantele activitstii sale stiintifice a constituit-o abordarea istoriei istoriografiei.

IntrodusA In editia de fatA, conferinta
rostitA In Aula Universitatii clujene, In 8
noiembrie 1923, intitulatd Activitatea literar-

stiinfiftcli a lui Dimiirie Canternir (p. 136

148), poate si trebuie consideratA nu numai

ca un moment In fisierul personal al lui loan

Lupas ci si In cadrul mai larg al exegezei

cantemirlene. Cu ocazia centenarului mortii

unei alte personalitati din istoria culturii

avem In vedere pe Petru Malor

Joan Lupas a expus, la 15 februarie 1921,
conferinta Scrterile istorice ale tut Petru
Mator (conferinta va fi publicatA In Anuarul

romfinesti

Institutulut de Istorie Na(ionald din Cluj).

Textul conferintei este, In esentA, o dovadd
concretA a preocuparilor Kola istorice clujene asupra unuia din eel mat remarcabili
reprezentanti al colii ardelene.

pe anumite coordonate ca opticd : !tithetatea ideilor cuprinse In predica lui Sava

societAtii romdnesti.
Hegel f t influenfa lut In scrtsul lui Nicolae

Bdlcescu fi Mihat Eminescu (p. 176-183),

studiu datorat lui Joan Lupas, va Intruni

aprecierile cuvenite In ampla cercetare a
lui Tudor Vianu, Influenfa lui Hegel in cultura romdnd, lucrare editatA cu ocazia centenarului mortii filozofului (1933). Influenta

lui Ranke asupra lui KogAlniceanu a fost

abordatii, nu o datA, In istoriografia romAnd ;

de fapt, Insusi Mihail KogAlniceanu a recunoscut atasamentul sal fata de marele istoric.
Contributia lui Ioan Lupas, Leopold Ranke
f i Mihail KogAlniceanu, parte integrantA a
editiei de fata (p. 184-194), reprezintA, In
esentd, o cercetare de o valoare documentard
incontestabilA, conformatd si de recentele

studii ale lui Al. Zub.

Viata si activitatea istoricului loan Bogdan
1-a preocupat In mod deosebit pe Joan Lupas.
Rezultatele acestor strAduinte s-au concretizat In cloud studii de o certA InsemnAtate,
introduse In editie : loan Bogdan (p. 195
202) si loan Bogdan in lumina unor fragmente
din corespondenfa sa (p. 203-229). Ambele
studii subliniazA contributia lui Joan Bogdan
la critica latinismului exagerat, sesizeazd

spiritul critic profesat de istoricul fondator

de scoald, legaturile sale cu slavistica europeanA etc. Anumite aspecte ale personalitdtii

lui loan Bogdan au fost relevate, In ultimii

ani, de cercetarile regretatului profesor Mihail

P. Dan, fost student al

lui Joan Lupas.

Ultimul studiu, reeditat In volum, este un
medalion, Teodor V. Pacdfian (p. 230-239),
de o reald valoare comemorativd, care demon-

streazA, o datd In plus, Intelegerea si pretuirea

lui Joan Lupas pentru lnaintasii istoriografiei

transilvdnene.

Cele 15 studii, incluse In editie, diferite

ca subject de abordare dar definitorii pentru
conceptia si metoda istoricului Joan Lupas,

de pertinente comentarii (p.

240-247), In care editorii judecA valoarea
fiecArui text In raport direct cu restul conbeneficiazA

tributiilor semnate de istoric asupra accleiasi

problematici. Comentariile contin si referinte
stiintifice asupra unor lucrAri romdnesti sau
strAine care abordeazA o tematicd identicA
sau apropiata de aceea care a fost, odatA, In
atentia lui Loan Lupas.

Chestiunea originit f 1 continuttelf it romd-

Concluziile care se impun pe marginea

ntlor tntr-o pudica de la 1792 (p. 166-175)

ediliel de Scrlerl alese, I, se referd la utllitatea

www.dacoromanica.ro

sal

ferCnIlar.t

ei stiintifIc i educativA, ca si In cazul altor

aparitil editoriale similare ; editia contribuie.
Intr-o manieril aparte, la conturarca persona-

culturA, calitAtl care au dublat Intotdeauna

profesorul de la universitatea clujeanA.
lamb Mdrza

MAW lui loan Lupo, ca savant si om de aleasA

ILCIO DIRITROV, Bdigarskata dernokraticina obRestvenost, failizmdt

i voinata (Fortelo democratice din Bulgaria, fascislnul pi rdzboiul),
1934 1939, Izdatelstvo na Otecestveniia front, Sofiia, 1976, 332 p.
Interesanta lucrare a istoricului bulgar

Ilcio Dimitrov prezintA, In baza and bogate

documentatii,radiografia" am putea spune
a unci scurte dar, din pAcate, Intunecate
perioade din istoria poporului bulgar. Este

vorba de perioada anilor 1934-1939 clad,

asa cum aratA autorul, a avut loc, pc de o
parte, IntArirea dictaturii monarho-fasciste,
concentrarea puterii In mlinile tarului, gene-

Blocul clstigase alegerile sI se instalase

la clrma tArii In numele instaurArli regimulul

parlamentaro-constitutional burghez, al pro-

movArii unei politici care sA tinA cont de

interesele maselor populare. DatoritA InsA

Upset de omogenitate, a tendintelor centrifuge

din interiorul sAu, la care s-au adaugat consecintele crizei economice mondiale care a
lovit scrios si Bulgaria, Blocul nu a putut pune

ralilor, functionarilor superiori de stat si

caricristilor politici, grupali In jurul acestuia",
far pe de alta privarca maselor largi populare
de drepturile politice si libertfitile cetiltenesti

consecvent In aplicare Mei principiile and

conduceri democratice si nici programul de

riei In eel de al doilca rAzboi mondial de

partca blocului fascist" (p. 25).

moment cu a cArui prezentare Incepe capitolul

I al lucrArii, intitulat De la dictatura militarA

elcmentare" In paralel cu antrenarea Bulga-

Lucrarea este precedatA de o introducere

In care shit prezentate pc scurt principalcle
partide i grupAri politice burgheze, inclusiv
cele fascistc, care actionau In tail In ajunul
loviturii de stat militaro-fasciste de la 19 mai
1934. Apoi, In cele patru capitole ale lucrArii,

autorul analizeazd In mod detaliat evoIutia

situatici social-politice din Bulgaria anilor
1934 1939.
hi iunie 1923 printr-o loviturA de stat,
caracterizatA de istoricii bulgari drept militaro-fascistA, la ctrma tArii a venit un guvern

fascist condus de Al. Tankov 1. In urma

loviturii guvernul Uniunii Populare Agrare
Bulgare, condus de Al. Stamboliiski, este InIA-

turat de la conduccre. DupA o perioadA de

8 aril in care noul regim cu toate cforturile
depuse, inclusiv schimbAri de cabinete, n-a
rcusit sA-si creeze un sprijin de masa, In iunie

1931 partidul de guvernAmInt Intelegerea

democraticA" (Demokraticcski sgovor) este

Invins In alegerile legislative. La conduccrea

Ora vine un guvern al Blocului Popular"

(Naroden blok), coalitie politicA burglicza

formatA din Partidul Democratic (condus de
Al. Malinov), Uniunca PopularA AgrarA BulgarA (aripa lui D. Ghiccv), Partidul National

Liberal (condus de Gh. Petrov) si Partidul

Radical (condus de St. Kosturkov).

1 Istortla na allgarskata komuntstIceska

partner, Izdatelstvo na B.K.P., Sofiia, 1969,
p. 269.

ImbunatAtire a situatiei maselor muncitoare.

Toate acestea au diminuat scrim rezistenta

opusA loviturii de stat de la 19 mai 1934,
la cea monarhicA".

De la inceput autorul declarA cA prin

lovitura de stat de la 19 mai 1934, a fost

dcschisA calea spre dictatura fascistA In Bulgaria" (p. 26)2. El urmAreste cu ateatie

evolutia vicii politico interne din Bulgaria,

disensiunile din slnul partidelor sau dintre
partide, reliefInd faptul cA dcsi aproape toate
partidele l grupArile politice burgheze, cu
exceptia color de extremA dreaptA, erau
adepte ale parlamentarismulul, atitudinea br
fats de lovitura de stat a fost diferitA : uncle
au privit lovitura de stat cu satisfactie
(U.P.A.B.

gruparca Al. Stamboliiski"),

altele au criticat doar modul In care s-a deetuat transferul de putere si au ccrut membrilor
lor sA adopte o atitudine de expectativA

(Partidul Democratic). In sfIrsit au fost

el

partide sau grupArt care au condamnat lovitura de stat considerind-o drept o aventurA,
o Incercare de instaurare a unci noi dictaturi"
(U.P.A.B.
gruparea Vrabcca 1") (p. 30).

I In alte lucrArl ale istoriografici bulgare

se considera cA In urma lovituril de stat de la

9 iunie 1923 In Bulgaria s-a instaurat dictatura monarho-fascistA". Perioada anilor

1931-1934 este consideratA drept o bresii In

regimul de dictaturd fascistA, Mr In urma

lovituril de stat militaro-fasciste din 19 mai
1934, s-au creat posibilitAtt pentru instaurarca dictaturii monarho-fasciste, incepind
cu luna noiembrio 1935. A se vedea : Istorlia
na BAlgarskata komuntsticeska partlia...
p. 276, 372, 400.

www.dacoromanica.ro

RECENZII

Pe o pozitie fermd, deschisd, s-au situat

Partidul Comunist Bulgar i Partidul Muncitoresc Social-Democrat care au apreciat

corect caracterul fascist al loviturii de stat

si al puterii instaurate prin aceasta" (p. 27),
caracterizindu-le ca o actiune Indreptatd
lmpotriva poporului, plind de urrndri perienloase pentru viitorul Bulgariei" (p. 37).
Dar P.M.S.D.B. era un partid cu o influmid redusd In mase si de aceea protestul sdu,
(Ie altfel singurul protest deschis Impotriva

loviturii de stat pornit din rindul fortelor

politice necornuniste, a fost adresat tarului.
La xIndul sdu P.C.B., desi constituia cel mai
dinamic element al fortelor antifasciste, n-a

putut organiza o rezistentA de masA Impotriva

dictaturii militaro fasciste" datoritA faptului

ea a fost paralizat de curentul sectarist de

stinga care domina conducerea lui" (p. 38).

Autorul urmAreste evolutia situatiei poli-

tice pc cloud planuri : 1) al comportArii echipei

aflatd la conducerea tArii, care urmArea crearea unui stat totalitar dupd exemplul ltaliei
sau al Germaniei ; 2) al actiunilor partidelor
politice (dizolvate de jure dupd 19 mai 1934).
Li prezintA gruparile i regrupArile de forte la
nivelul echipei guvernamentale, mecanismul

prin care a avut loc transferul puterii In

infinite tarului, evolutia unora dintre participantii la lovitura de stat spre opozitia fatd
de regimul la a cdrei instaurare contribuiserd.
Grupdri si regrupdri au loc si In rindurile
partidelor politico nefasciste, care pun bazele
unui larg front opozitionist fata de regim.
Un rol important In crearea acestui front i-a
revenit P.C.B. care, spre fincle anului 1934,
face propuneri concrete U.P.A.B. si P.M. S.D.B.

de a crea un front unic de luptd lnipotriva

regimului instaurat la 19 mai 1934. Dar dacA

Ia nivelul partidelor, In acest an, nu se reali-

zeath nimic concret, pc linia organizatiilor

de tineret aceastd actiune reuseste. n noiembrie 1934, de pita, conducerea organizatiilor
de tineret Uniunea Tineretului Muncitor
(, Hems") i Uniunea Tineretului Agrarian
gruparea Vrabcea", publicd un apel comun
de luptd Impotriva exploatArii capitaliste
a terorii fasciste, apel primit favorabil si
de conducerea altor organizatii de tineret.

Anul 1935 debuteazA cu o puternicA acti-

vizare a vietii politice, provocata de intentide regimului de a modifica Constitutia ".

lmpotriva acestor proiecte s-au pronuntat
toate fortele opozitiei. Ele nu au gAsit ecou
mei chiar In rindurile cele mai apropiate
regimului. Impotriva intentiilor guvernului
de a schimba Constitutia s-a pronuntat, In
modul cel mai ferm, Partidul Comunist
* Este vorba de Constitutia adoptatA In
anul 1879, cunoscutA sub numele de Consti-

tutia de la Tirnovo.

313

Bulgar. El a propus celorlalte forte de opozitie

o platformd constitutionala democraticA, anti-

i antimonarhicd. Lupta sa pentru

apdrarea Constitutiei, a drepturilor i libertAtilor democratice ale cetAtenilor a reprezentat, asa cum aratd autorul, o etapd importantd In eforturile depuse pentru Infrin-

fascistil

gerea sectarismului de stInga, pentru Insusirea

tacticii de front popular" (p. 74).

Ca urmare a puternicci opozitii a fortelor

nefasciste, unanime In apArarea Constitutiei,
intentiile regimului au fost contracarate, proiectul noii Constitutii nefiind nici mAcar publi-

cat. Autorul remarcA faptul cA unitatea de

vederi a opiniei publice bulgare in problema
mentinerii vechii Constitutii exprima posibilitatea crearil unui larg front antifascist

dictaturii. Nerealizarca acestui

front, concluzioneazA Insd el, s-a datorat in
primul rind pregAtirii insuficiente a factorului subiectiv" (p. 71).
In continuare, Ilcio Dimitrov descrie amdnuntit procesul de transformare a dictaturii
militaro-fasciste In dictaturd monarho-faslmpotriva

cistA. El aminteste cA in perioada mai 1934

noiembrie 1935 au fost schimbate trei guverne,

In cadrul cdrora tarul, sprijinit In primul rind

de partidele fasciste, a cApdtat o influentA
tot mai mare.
Spre deosebire de pozitia oscilantd a partidelor burgheze, P.C.B. a mers, mai ales dupd
depAsirea anumitor limite, pe o linie tacticA
fermA, de realizare a unei largi unitAti antifasciste. Aceasta a stimulat si partidele burgheze nefasciste sd renunte la pasivitatea lor
si sA se manifeste mai ferm pc linia realiLArii

unitatii de actiune a fortelor opozitioniste.

Capitolele II si III ale lucrdrii trateazd

situatiei politice din Bulgaria, din

noiembrie 1935 si Wild In primAvara anului
1938. AceastA perioadd debuteazd prin instaevolutia

larea la clrma Orli a guvernului condus de

Gh. Kioseivanov care proclamlnd ca. urmareste

normalizarea situatiei din lard i aducerea ei

la o viata politicd armonioasA i linistitA"

(p. 104), pregatea de fapt terenul pentru impunerea monarho-fascismului ca formA a dominatiei de clasA a burgheziei" (p. 192). Un nou

pas spre instalarea dictaturii monarho-fasciste 1-a constituit remanierea ministerialA

din octombric 1936 (Gh. Kioseivanov rAmine

prim ministru). Procesul se incheie in urma alegerilor parlamentare din primAvara anului

1938 clad, de jure, este asiguratA puterea

supremA a tarului In cadrul sistemului de
dictaturd" (p. 254).
In contextul prezentdrii amanuntite a

evolutiei situatiei politice din acesti ani, autorul remarcd faptul cii la finele anului 1935 si
la inceputul anului 1936, In tard se conturaserd

principalele grupdri politica care, In pofida

schimbdrilor i regrupdrilor ce vor mai avea

www.dacoromanica.ro

RECENZII

344

loc, Isi vor mentine fizionomia pia la inlAtu-

rarea dictaturii monarho-fasciste, la 9 septembrie 1941.

Cresc si se delimiteazii In aceastd perioadd

detasamentele fortelor de stinga. Pe pozitia

cea mai consecventd si mai ferind se posteazd
Partidul Comunist Bulgar care, prin noun sa

linie tactica adoptatd la plenara a VI-a a

C.C., din februarie 1936, creazd premisele

organithrii unci largi miscari antifasciste.

Frontal fortelor de stinga se mdreste prin ralierea unor curente de stinga care se delimiteazii

In rindurile unor partide si grupdri politice

burgheze. Amintiin lntre acestea, U.P.A.B.

gruparea Pladne", P.M.S.D.B., Liga militard (Voena liga) etc.

Concomitent ii desfdsoard activitatea

fortele de centru, reprezentate de principalele
partide si grupari politice burgheze care nAzu-

iau spre refacerea regimului parlamentar

reinstaurarea Constitutiei de la Tirnovo. Rolul principal In cadrul acestora 11 juca UD.A.B.
gruparea Vrabcea", in jurul cdreia s-a

concentrat

parte a membrilor Partidu-

lui National-Liberal, ai Partidului Radical,

ai P.M.S.D.B., si a membrilor fostului partid
de guverndinint In perioada 1923-1931,
Intelegerea democraticil". De asemeni aici
intrau Partidul Democratic si o serie de altc
partide.
Tot mai active devin !Lisa In accastA perioadd fortele de dreapta reprezentate de organizatii fasciste ca Miscarea social-populard",
Uniunea Legiunilor Nationale Bulgare" etc.

FAr a participa direct la conducerea statului, organizatiile fasciste constituiau sprijinul politic al dictaturii monarhice" (p. 126).
Unul din cele mai importante momente ale
perioadei 11 reprezintd crearea In mai 1936 a

asa numitului Comitet al celor cinci". Din

U.P.A.B. gruparea Pladne", Liga inilitar

etc. In pofida limitelor sale, subliniazd auto

ml, prin infiintarea acestui comitet, In viata

politicd a apdrut o grupare politicA nefascistd" care a enuntat deschis un program

de inlAturare a dictaturii i restaurare a regimului constitutional" (p. 139).

Remanierea guvernamentald de la 23 octombrie 1936 care a dus la consolidarca dictaturii monarho-fasciste determinii pe conducdtorii partidelor nefasciste s renunte vremelnic
la disensiunile dintre ei i sd Incerce realizarea unei largi uniuni politice In numele Cons-

titutiei" (p. 202). Comitetul celor cinci"

elaboreazd un document comun al partidelor
de opozitie, pe care 11 adreseazA tarului. In
document se aratd cd prin amlnarea alegerilor s-a pierdut momentul cel mai favorabil
pentru realizarea unitatii dintre capul sta-

tului i popor si se cerea desemnarea unui guvern de concentrare nationalli. Actiunile desfAsurate de Comitetul celor cinci" In veder

restabilirii regimului parlamentar, a respect:ail prevederilor constitutionale, actiuni la

care s-a cAutat atragerea tuturor fortelor de

opozitie, erau, dupd pArerea autorului, o

dovadd a orientrii Comitetului spre cola

borarea cu celelalte partide nefasciste si a
cdutArii unui larg sprijin popular In vederea
reinstaurdrii prevederilor

constitutionale"

(p. 207).
Dupd instalarea la clrma tdrii, In noiembrie

1935, a guvernului Gh. KioseiN anov, acesta

si-a propus zgomotos atragerea poporului la
conducere" prin organizarea alegerilor pentru consiliile con-innate si Parlament. Prevd
zute a avea loc In anul 1936, de shit amlnate

pind in priindvara anului 1937 dud, dupa

aprobarea de cdtre tar a noii legi electorate

gruparea

(ianuarie 1937) se hot:waste tinerea alegerilor

Liberal (condus de B. Smilov), Partidul Radi-

aceluiasi an. Urmdrind largirea rindurilor

opozitiei. Comitetul celor cinci hotArdste

el

an

Meat parte : U.P.A.B.

Vrabcea", P.M.S.D.B., Partidul National

cal (condus de Gh.P. Ghenov) i Intelegerea democraticd. Desi la baza credrii acestui
Comitet a stat unirea a (loud' curente de bazd
ale opozitiei burgheze, dintre care unul reprezenta fidelitatea fata de conducerea burghezo-

loialitatea absodemocraticA" iar al doilea

lutA fatd de capul statului" (p. 136), aceastd
coalitie
aratii autorul se opunea fascismului i dictaturii" si se sprijinea pe o
platformA de refacere a regimului parlamentar
constitutional" (p. 137). In acelasi timp Insd,

Comitetul se opunea si frontului popular

care reprezenta a treia linie politicA In evolutia

tArii" (p. 139) cdutind, In functie de etapd,

cind colaborarea cu fortele de stlnga, chid
cu cele de dreapta. AceastA atitudine deseori
inconsecventd a Meat ca in afara Comitetului sA rdmInd P.C.B. i alte organizatii politice care eNoluaserd spre stinga, ca de pildd

pentru consiliile comunale In luna martie a

organizarea de asa numite comitete constitutionale In cadrul efirora shit atrasi, In afara
reprezentantilor celor cinci partide, i alti
adepti ai democratici i constitutici". Apre-

ciind aceastA atitudine ca un pas inainte

pe calea unei uniuni reale a tuturor fortelor

democratice" (p. 209) P.C.B. hottirdste sa
sprijine si el aceastd actiune. Prezentind en
lux de amAnunte atitudinea diferitelor partide si grupAri fata de alegerile din martie
1937, autorul concluzioneail cd unitatea clt
actiune realizata de fortele de opozitie a
reprezentat unul din apogeurile unitatil
antifasciste ale democratiei billgare In ajunul
celui de al doilea razboi mondial" (p. 214 ,
si un prim sueces mai lnsemnat pe linia creArii

unui larg front popular In Bulgaria" (p. 217).

www.dacoromanica.ro

RECENZII

in primavara anului 1938 au loc alegeri

parlamentare. In vederea alegerilor fort.ele

democratice, dInd curs chernarii P.C.B., li

string rindurile coalizlndu-se. Ca atare, alegerile au Insemnat noi succese importante ale
miscarii antifascisle din Bulgaria, un nou pas
pe calea fauririi frontului popular" (p. 246).
Prezentind atmosfera din preajma alegerilor,
autorul demasca muneroasele manevre tactile
la nivelul echipei guvernamentale prin care
se urmiirea sa fie alese numai acele persoane
care erau fidele regimului existent. El descrie
procesul complex de formare a coalitiei forte-

345.

tici active de pace si Intelegerea cu popoarele

apropiatc sau mai IndepArtate" (p. 289).

in Incheierea luerArii autorul considera

ca chiar daca s-a ajuns la instaurarea dic-

taturii monarho-fasciste, poporul bulgar s-a

opus regelui i politicii promovate de acesta,
sentimentele, starea de spirit si nazuintele
marii majoritfiti a poporului bulgar fiind exprimate de fortele nefasciste" (p. 321). In cadrul

acestor forte politice cel mai consccvent a

Partidul Comunist Bulgar care a
militat neobosit pentru unirea tuturor fortefost

lor democratice antifasciste ale poporului

de a orienta aceasta coalitie spre realizarea

bulgar, In lupta Impotriva dictaturii monarhofasciste.

Impotriva regimului. neferindu-se la rezul-

Lucrarea recenzata are marea calitate ca

prezinta cititorului complexitatea vietii poli-

lor democratice*, subliniind stradaraile P.C.B.

unei unitati principiale, bazate pc lupta activd

tatul alegerilor**, autorul conclude cd coalitia

democralica s-a manifestat ca o Inseinnatil

forta politica" (p. 255), iar actiunile i activita-

tea ei shit urmarite pina in ajunul celui de al

doilea rd:bot mondial, cum de altfel se si
intituleaza ultimul capitol.
Urmarind, In cadrul acestui capitol, evolutia vietii parlamentare pina In vara anului
1939, autorul prezinta procesul in urma caruia
deputatii opozitici devin o forta tot mai activa

ce foloseste toate formele posibile In vederea criticarii dictaturii monarho-fasciste", qi

demascarii politicii economice a guvermilui"
de legare a economiei tarii de cea a Germaniei (p. 261).
Atentie acordA autorul In acest capitol *i
problemelor de politica externA a regirnului
monarho-fascist, subliniind activitatea intensa a opoLitiei democratice care a demascat

In cadrul parlamentului politica Germaniei

hitleriste si a cerut promovarea unei poli-

tice din Bulgaria anilor 1934-1939, fortele

politice care s-au confruntat si cele care s-au
coalizat, diversele orientari politice i atitudini, numeroasele problem care au confruntat
viata politica internA i externa a Bulgariei.

Constituie un mare merit al autorului faptul

ca Incearca sil explice cauzele si sa prezinte
procesul complex de trecere In opozitie fata
de regimul fascist a unor organizatii si grupa ri politice care initial, si-au adus un aport
direct la instaurarea lui. Desi lucrarea sufera
de uncle inconseevente In folosirea terminolo-

giei ca de pilda, folosirea In uncle locuri a

termenului de dictatura militara, alteori cel
de dictatura militaro-fascista, sau de dictatura
monarhica iar uneori cel de dictatura monarho-

fascista, In ansamblu ea constituie un aport

vizibil la explicarea procesului de instaurare
a regimului fascist In Bulgaria.

Crifan Iliescu

EDOUARD PERROY, Le monde carolingien, Paris, Socit d'dition

d'enseignement suprieur, 1974, 274 p.
Lucrarea lui Edouard Perroy, profesor la
facultatea de litere si stiinte umanistice din
Paris, Incearca ordonarea principalelor probleme care privesc Europa occidentala si cen-

trala In epoca carolingiana (secolele VIII

IX). Nu este vorba de un studiu de ansamblu,

ci de o lucrare care laslnd de o parte evenimentele politicc analizeaza economia carolingiana, structura sociala care II corespunde,
institutiile politice si administrative.

* in aceasta coalitie au intrat partidele

ce formaserfi Comitetul celor cinci", Partldul

Democratic, U.P.A.B. gruparea Pladne" p
Partidul Muncitoresc.
** Din 160 deputaji, 63 erau din partidele
a flate in opozitia regiinului.

Prima parte a lucrarii, Economia caro-

lingiana" urmareste : 1) Problema si sursele

subiectului ; 2) Mecanismul regimului dome-

nial, In fine 3) Activitatile de schimb.

Sursele referitoare la economic shut gru-

1) surse relative Ia,

fiscurile regale si 2) surse relative la proprieta-

pate In cloud categorii :

tile eclesiastice, foarte complete fiind polipticurile-inventarii detaliate (de exeinplu polip-

ticul manastirii Saint Germain des Pres)..

Odata cu expunerea datelor probleinei,
autorul trece la studierea regimului domenial.
Atingind problema Intinderii", forrnArii

dezintegrarii domeniilor, Istoricul francez

mentioneaza ca cele trei categorii de proprie--

tari funciari (suveran, minastire, senior laic),

posedau domen ii ce variau considerabil ca

www.dacoromanica.ro

346

RECENZII

lntindere. Cclula economica de bazd o reprezenta villa sau fisci (pentru proprietatile
regale). Dar caracteristica domeniului carolingian nu apare net marcatA prin Intinderea

lui (variabild) ci prin structura sa internA,

prin modul de exploatare".
Seco lul al IX-lea este o epoca de crealle
a domeniilor noi, care apar fie prin defrisari
de terenuri (de exempla in regiunea Ardenilor), fie in tinuturi noi care mi cunoscuserA
organizarea domenialA i unde cuceritorii au
impus economia acestui regim, fie prin fractionarea unor vechi domenii cedate de seniori
laid minastirilor.
Elementele fundamentale In organizarea

domeniului, pe care autorul le puncteazA,

sint rezerva, anexele i paminturile necultivate. Rezerva cuprindea pAmInturile cultivate (terra ara bilis) aflate In exploatarea direct A

a proprietarului sau a administratorului, curtea

(curtis), centrul de exploatare sau grupul
de clddiri cu locuinta seniorului (sala domini-

cata), grAdina, livada, pasunile, la care se

adaugd pamInturile arabile propriu-zise grupate dupA cultura practicatA anual (cultura).
Pc rezervii locuiesc sclavii care formeaza fami-

lia proprietarului. Adapostiti i hraniti de

stapin acestia nu posedd nici un mijloc de
Intretinere propriu. Anexele cuprind moara,

biserica sau capela iar In categoria pdminturilor necultivate (deserta) se gAseste i padurea (silvae).
Exploatarea acestor paminturi ale rezervei

seniorale se asigura urmind principiul siste-

tnului domenial : folosirea tAranilor liberi

sau neliberi, asezati dincolo de paminturile

proprietatii. Acestia primesc pamint (ce
poate fi lasat mostenire ereditara) pentru alf
asigura existenta. Chiria acestui pamlnt reprezinta renta anuala pe care stapinul o fixeaza

odata pentru totdeauna atit In naturd cit

si

In bani, la care se adauga diferite servicii gra-

tuite pe pamIntul rezervei unde taranul se

foloseste de propriul inventar agricol. Deci,

subliniaza autorul, prin aceste paminturi date

In arenda proprietarul obtinea mina de lucru
gratuitA i rente cc sporesc productia obti-

nuta pe domeniu. Aceste produse nu ar fi

considerate decit o chirie pentru pamint dacd

la ele nu s-ar adAuga prestatiile de mama.

PdmInturile ocupate de tarani apar In
documente sub numele de terra mansionaria
In care mansa desemneaza pdmintul unui sin-

10

rentiere este marcata de conditia juridic:I a

taranului : 1) liber ; 2) dependent ; 3) conditie

intermediarA !litre libertate i servitute. La
aceasta deosebire se adaugA o alta care priveste caracterul diferit al snrcinilor datorate
seniorului.

Prezentind In linii generale problema orii naturii acestor paminturi, Perroy

subliniaza cele doua puncte ale conflictului
dintre romanisti i germanisti. Daca primii
sustin cA mansa este o continuarc franca a
ginii

iugum-ului roman, ceilalti considerA Ca aceste

manse sint de origine germanica inventate

impuse de popoarele germanice peste tot
unde s-au asezat". Dar pentru autorul acestei
oh

carti importanta Famine nu atit stabilirea originii cit influenta anumitor elemente care au
produs generalizarea caracteristicilor sale
proprii. Acceptind definitia general recunoscutA de istorici a acestor manse ca un ansamblu de paminturi capabile sa asigure minimum
de existentd al unci familii de tarani " Perroy
nu acceptA calculele care Incearca sa demons-

treze cA suprafata acestor pAmInturi ar fi

prezentat o mare fixitate, o identitate de structuril internA. AlAturindu-se parerilor altor doi
istorici (Ch. E. Perrin, si F.L. Ganshof), auto-

rul cere o mal mare nuantare a acestei pro-

accentuarea complexitatii, a neregularitatiilor sistemului manselor.

Ultimul subcapitol legat de problema regimului domenial se retell la Rolul economic al
domeniului". Modul In care trasdturile esenbleme,

tiale ale economiei au actionat In contextul

general al epocii tidied citeva Intrebari. Prima

legata de latura demografica Incearca sa

stabileasca dacA populatia era In crestere sau
in scadere. Se poate vorbi de o anemie demografica In ansamblul luinii carolingienc", cu

exceptiile cunoscute, In regiunea pariziana

sau pe domeniile renane. In ccea ce priveste
veniturile domeniului, Perroy lnfatiseazd natura si originea lor diversa, ca si destinatia
diferitA In functie de categoria de proprietar
funciar.

Prima sectiune a lucrArii se lncheie cu

capitolul Activitatile de schimb". Autorul

IncearcA sa demonstreze cA desi schimburile

erau de foarte mica importanta totusi pentru
anumite regiuni sau perioade ale acestei epoci

nu se poate vorbi de o reluare a activitatilor

de schimb.

Incercind sa contureze cadrul urban al

gur taran.

acestor activitati, autorul demonstreaza, bazln-

Imparti In doud sau trei categorii principale :

1) mansi ingenuiles (libere) ; 2) mansi servi
(servile) ; 3) mansi ledilas (lizi). In aceastA
clasificare autorul neglijeaza mansi fiscales

bane". Orasele capata un caracter semirural,

ceca ce duce la degradarea rolului lor econo-

In marea lor varietate manselc se pot

care provin din donatii regale si care nu au

nimic de a face cu sarcinile grele i conditia
juridicA a celorlalte categorii. AceastA dife-

du-se pe documente, stagnarea vietii urmic. Aceste afirmatii Perroy le nuanteazA

aratind cd anumite cetati din nordul Galiei

suportA un fenomen invers : avInt demografic,

cresterea suprafetei construite ; se impune

ipoteza unei crested a activitatii mestesuga-

www.dacoromanica.ro

11

RECENzu

resti i comerciale. De exemplu aparitia in

347

regiunea Ga lid de Nord a unor asezari ce

apar In texte sub numele de Fontes si care
concentrau populatle partial detasata din
mediul ruraL Puternic legate de reteaua flu-

amestecul a (lona elemente : minoritatea de

rAzboinici de origina germanica care parvinc
la Impartirea pamInturilor i vechea aristocratic galo-romana. Prin interese comune ri
mod de viata analog, cele douA aristocratii

In subcapitolul Negustorii" Perroy Ii

reaza structura i caracteristicile sale originale

unui fenomen pc care conditiile economice II

viald aceste mici tirguri erau dotate cu cheinri

antrepozite care asigurau traficul marfurilor, negotul.

pune intrebarea daca acestia formats sau nu o

categoric ornogena, numeroasA i bogata.
he cunosc mai multe categorii de negustori :
Lvreii, care aduceau curtii lui Carol cel Mare
orientate ; predecesorii acestora
produse
au fost sirienii, termen generic care se refera
la toti negustorii veniti din provinciile orien-

tate ale vechinlui imperiu roman. La cele

cloud categorii se adaug negustorii ambulanti
locali. Mai numerosi decit evreii, mai Instariti

declt vinzatorii ambulanti slat negociatores

care par a apartine unei categorii de negustori
profesionisti a caror actiN Rate este mai ampla.

1cestia obtin de la suveran privilegii : scutiri de rechizitii, de serviciu militar.

In legatura cu piejele sau marfurile aduse
la schimb, lucrarea aminteste mai !nth pe
plan local, existenta pietelor denumite forum
%au mercatum, In care schimburile crau In
mid cantitati ; taranii din Imprejurimi veneau
cu produsele excedentare. in schimb ei cumparau produse de manufactura. Pe plan regional cornertul angrena cantitAti mult mai mari
din produsele de prima necesitate (grin, yin,
peste, sure, metale).
Marcie comer t. se ocupa Insil cu produsele

de lux din orientul bizantin san islamic.

Veniturile acestui comert erau foarte ridi-

cute. Cdile prin care marfurile pAtrundeau In

lumea franca sint fie pe continent, prin tnile
slave sau prin cimpia danubiana, fie prin Mediterana orientala cu porturile bizantine ale

fuzioneaza formind un singur grup social

unit si puternic.
Accastd societate de tip agrar Isi datopot explica partial : vasalitatea. Vointa oameni-

mentalitatea epocii au creat aceasta

institutie sociala pc care autorul Incearca sit
o defineasca In capitolul Vasalitatea carolingiana". Desi elementele constitutive ale
lor si

unui regim vasalic apar Inca din perioada

merovingiand,

totusi

secolul

IX crecazA

vasalitatea ca o opera proprie. Perroy con-

sidera ca cele (lona caracteristici fundamentale

ale acestui regim shit legdtura Intre efectuarea datoriei vasalice si concesiunca de 'Amin-

turi ca beneficiu, caracterul ereditar In cre-tere al beneficiului.

Dar transformarile impuse de fenomenul
de vasalitate la nivelul unei categorii laice
nu intlrzie sa influenteze i clerul. Ideia centrala a capitolului Clerul i regalitatea In
societatea carolingiana" este ca extinderea
vasalitatii a fost unul dintre factorii care a
contribuit In mare masurd la ruinarea autoritatii monarhice.
Ultimul capitol al acestei parti se ocupA
de studierea claselor inferioare". Principsul
care separa clasele inferioare este cel al liber-

tAtii. I.ibertate totala poseda numai micii proprictari considerati ca liberi desi cu indatoriri

materiale mari si taranii cultivatori (coloni)

din villae. La aceste categorii se adauga masa
dependenta pe care autorul considera ca trebuie sa o numim sclavi si nu iobagi.
0 sectiune a lucrarii se ocupa de studierea

Italia de Sud san ale Adriaticei.

0 ultima Intrebare pc care Perroy
pune In legatura cu activitAtile de schimb

administratiei carolingiene". Cu toate ca

balanta conturilor si a platilor. Din acest

punct de sedere caracteristica era deflatia
monetara. Autorul remarca un marasm al

unei aristocratii preocupata mai mult de

interesele proprii declt de sprijinirea autoritatii
suveranului. In aceste conditii nu putem vorbi

este cea legata de modul In care se stabileste

preturilor". Masa monetara In circulatie este

minima si nu circuld dectt cu Incetineala.
In acelasi timp este minima si masa bunurilor
si a serviciilor oferite pc piata. in fata acestei
paralizii a schimburilor, preturile ramln salute ; argintul, In calitate de scara a valorilor, ramine rar i scump.
A doua sectiune a cartii, Societatea caroligiana", demonstreazd CA In general societatea acestei epoci se caracterizeaza prin : existenta unei aristocratii funciare impusa de

marea proprietate (criteriul esential al distinctiei sociale), ets aparitie relativ recentA,
posterioarA invaziilor germanice, formata prin

sa. impuna ordine, sa

asigure o armaturA puternica statului, impe-

suveranii Inceardi

riul se mentine unit numai prin bunavointa

decit de o administratie rudimentarA. Nici

unul din principalele servicii ale palatului

nu corespunde, nici pe departe cu ceea ce noi

am numi administratie centralA".
Aceleasi caracteristici se mentin sl la
nivelul cadrelor locale ale administratiei.

Teritoriul este ImpArtit In comitate a caror

Intindere variazA de la o zonA la alta. Comitele

exercitA conducerea ajutat de un personal

administrativ format din notarius, un scrib
capabil de a redacta textele esentiale ale
administratiei", vicontele, un fel de delegat
permanent al regiunii", i vicarul, reprezentat
al autoritatii contelui Intr-o circumscriptie

www.dacoromanica.ro

RECENZII

348

secundara. Conte le reprezinta pe plan local

puterea stiveranultti alit In sectorul adininistra-

tiv gi financiar cit gi In cel juridic $i militar.

Caracterul nu mai aparent uni tar al imperiu-

lui este dat pe de altil parte de existenta regatelor (cea mai mare parte a regiunilor Inglobate In imperiu In secolul al IX-lea dar mai

ales trei dintre acestea, Aquilania, Bavaria

$i Italia s-au constituit In regate autonome).
Tot on caracter autonom pastreaza ducatele
nationale", teritorii care teoretic se supun
autoritfitii suveranilor carolingieni (tar practic ii pastreaza legile, organizarea politicA.
Acestea sint : ducatele din regiunca Loinbarda, Bretania i Gasconia.
Ideia centrala a capitolului Adtninistratia
juslitier este aceea ca de fapt conditia esenti. lii a puterii politice este exercitarea justitit . 0 aparenta unitate caraclerizeaza gi organizarea juridica a imperiului ; ea este data
de marea diversitate a legilor i obicelurilor
aplicate In tribunalele publice. Suveranii carolingieni au incercat sit redacteze in scris principtile esentiale ale organizarii juridicc. Astfel,
Carol cel Mare a pus s se Intoctneasca legea

saxonilor, a turingienilor, a frizonilor. Tot

snveranii carolingieni au Incercat sa putol
In aplicare Inane principii In exercitarea
justitier. Astfel, justitia poate aparca ca o
Indatorire impusa suveranului de morala ere-5Una. Incercind sa atnelioreze acest regim
imperfect al administratiei justitiei, suveranul

d. o serie de reforme care introduc principii

echitabile i fac sa crease:1 autoritatea regala
In domeniul juridic".
Pentru limitarea abuzurilor de putere In
comitate, Carol cel Mare Incearca sit diminueze competenta politica a contelui. in
acest scop se maregte importanta tribunalului palatului (prezidat teoretic de suveran),
care devine instanta suprema a imperiului.
Capitolele finale ale lucrarii se axeazil pe

diferitele probleme care privesc armata $i

finantele sau mijloacele de control.

Degi este o societate rzboinica, totugi

imperiul nu poseda o armata regulata, chiar

12

dacd obligati\ itatea de a veni la oaste exista.

Fiecare franc de conditie liberit este prin

definitie on razboinic. El are datoria ca de
fiecare data clnd este chemat, sa-gi ia armele

fie ca supus al suveranului, fie al vreunui

mare senior."
Studiind documentele carolingiene s-a

putut stabili un tablou al principiilor fundamentale ale legislatiei militare : 1) Serviciul

militar este supus suveranului ori care ar ii

comandantul militar ; 2) Serviciul militar este

obligatoriu pentru fiecare om liber indiferent

de conditia sa economicil sau rangul sau

social.

lii domeniul finantelor se poate observa

absenta unui veritabil sistem financiar, impusa de conditiile materiale ale vietii. Capitolul puncteaza citeva idei : 1) Exista Inca
in timpul lui Carol cel Mare vestigiile unei
fiscalitati directe, care cuprinde in acela0
timp capitatia i un impozit funciar ; 2) Acest
impozit nu apare decit asupra anumitor patninturi i numai anumiti contribuabili continua
sa-I plateasca, i el este pe cale de disparitie.

Concluzia la partca a III-a a lucrarii arata

ci In lipsa unui adevarat aparat administrativ palatul regal nu putea asigura el Insugi
ordinea. Singura rezolvarc era ca suveranul
sit se ocupe el Insugi de toate problemele si
daca era posibil chiar la fata locului.
Adevarata problema nu este de a gti de
ce s-a prabusit imperiul carolingian, ci prin
ce joc al circumstantelor gi actiuni individuate

el s-a putut mentine, de bine de rill, timp

de mai bine de un secol".
Dintre lacunele rnonografici mentionam
ca lucrarea nu poseda un aparat critic gi o
bibliografie.

Prin faptul de a da cititorului lntr-un singur volum ultitnile opinit asupra epoch carotin
giene lucrarea repreiinta totugi un bun instru
Inca pentru medievigti, putlnd fi apreciata

ca un util i judicios instrument de lucru.

www.dacoromanica.ro

Andrei Busnioccanu

MN

RI

ISTORIA ROMANIEI
DOCUMENTE PRIVIND MAREA RAS-

COALA A TARANILOR DIN

reprezintd un punct de referintil in istoriogra-

VOLUMUL 1, EDIT. ACADEMIEI

R.S.R., BUCURESTI, 1977, p. 573

fia rdscoalci din 1907 5i este un rezultat al

unei ample si temeinice investigatii documentare a unor variate i numeroase fonduri
de arhiva locale i centrale, insusi autorii

Inca un volum se adauga la lucrarile

afirmind ca accentul principal al acestei editii

rascoald a tdranilor din 1907. Tiparit in

evidente necesitati deoarece are meritul de a

cerceta cxhaustiv si de a introduce In circui-

1907,

de interpretare i publicare a unor izvoare si

inateriale documentare referitoarc la marea

cade pc documentele de arhiva".

Aparitia acestui volum rdspunde unci

anul In care Intregul nostru popor aniverseazd

Implinirea a sapte decenii de la marele eveni-

tut stiintific o serie de documente din fonduri de arhivii i publicatii carora nu Ii s-au
dat atentia cuvenita pina acum.

ment, volumul de fata se Inscrie organic In

.1 mplele preocupari ale cercetiltorilor de isto-

rie din tura noastrii, de a pune in evidenta

In lumina conceptiei profund stiintifice a
partidului,

lupta

secularit

nostru pentru libertate

poporului

dreptate socialii,
volumul I de documente privind marele seism
i

social din 1907 este rodul colaborarii fructuoase

dintre cercetalorii din cadrul Institutulni de

studii istorice i social-politice de pc ling
C.C. al P.C.R., Institutul de istorie N. Iorga"
si Directia Genera la a Arhivelor Statului.
Acest volum cu care se deschide de fapt
colectia este dedicat raporturilor agrare si
situatiei economice j social-politice a taranimii rounane de la sfirsitul secolului al XIX-lea
si ineeputul secolului al XX-lea si a aparut
sub Ingrijirea llnui colecliv de cercetiltori

format din : Damian IIurezeanu, Mircea losa,

Vasile Niculac, Marin Badea, Augustin Deac,

Ion Fe lea, Marin Florescu, Coralia Fotino,

'tau Geogescu, Ion Ilincioiu, Anaslasie lor-

dache. Traian Lungu, Rodica Soimescu, Geor-

geta Tudoran, avind drept coordonatori pc

Ion Popescu-Puturi i regretatul academician

Andrei Otetea.
Volumul are meritul de a oferi istoricilor

nostri izvoare docurnentare in mare parte

inedite, care introduse In circuitul stiintific
yin sa adInceasca aspecte mai putin cunoscute

totodata sa imbogat.easca documentatia

legata de acest eveniment.
Acest volum inmanuncheazil 416 documente din perioada 1893-1910 si cuprinde
ai documente edite apdrute pina acum In
editii partiale care nu rcspectau Intru totul
exigentele normelor stiintifice. Culegerea de
clocumente pc care Incercam s-o analizam
si

Prin tema abordata, prin bogatia de material pus In circulatie, volumul se Incadreaza

in mod fericit in bogata paleta a lucrarilor

care au vazut sau urmeaza sa vadd lumina
.tiparului cu prilejul aniversarii a 70 de ani
de la marele eveniment. Elaborat in spiritul

Programului Partidului Comunist Roman si al

celorlalte documente de partid, volumul redd
din documentele inedite ceea ce este caracte-

ristic, ceea ce exprima esenta fenomenelor

chiar daca fac aceasta dezvaluind o situatie
concretd, un fapt anume. Acest volum este
totodata i un omagiu adus aceleia care a
conservat din generatie in generatie, trasdturile specifice ale Intreguhii nostru popor :
harnicia i justelea, omenia si dreptatea,
cinstea si curajul" (p. VII).

Editorii au cautat sS desprinda din intreaga

varietate a surselor documentare, elernentele

care redau cu obiectivitate realitatea isto-

rica.

Acest volum evidentiaza cb marea rascoala din 1907 a lost un produs obiectiv al

conditiilor social-economice si politice ale

Romaniei.
Volumul incepe en o introducere In care se
releva importanta colectiei, se reliefeazd uncle

aspecte mai importante ale documentelor.

0 pondere Insemnatil in suita docurnentelor din culegerea de fatd revine Contractelor

de invoieli agricole, tablourilor i rapoartelor
privind situatia invoiclilor i dupa rascoala
in 10 din cele 32 de judete ale tarn de atunci".
Se desprinde din accasta categoric de documente caracterul inrobitor al contractelor de
invoieli agricole in cuprinsul cdrora coexistau

'tEVIST21. DC ISTORIE", Tom 31, Nr. 2, p. 349-357, 1978

www.dacoromanica.ro

INSEMNArtr

350

cele 3 forme principale sub care mosicrul salt

arendasul storceau supramunca producdtorilor nemijlociti, renta In muncd, renta In bani

pentru necesitAtile cu caracter special In

gospodariile mosierilor si arendasilor.
Uncle documente relevd ca until din fenomenele care contribuiau la adincirea mizerici

se gAseau In mare nevoie, proviziile fiindu-le

pe sfirsite.
0 categorie de docurnente relevd abuzurile

care reprezenta un adevdrat flagel. Asa cunt

aratd docurnentele, o forma sub care camdta
se practica pe o scard Intinsd constd In aren-

si renta In produse. Contractele de Invoieli

erau perfectate mai ales atunci cind tdranii

comise de mosieri si arendasi care se tineau

lant de la mdsurarea i delimitarca loturilor
de pamint i pind la dijmuirea produselor.
Uncle

izvoare

documentare relevd cii

repartitia proprietatii funciare prezintit ano-

ruindrii maselor tdrinesti era si camdta

darea pdmIntului celui Imprumutat" de

cAtre citnAtar. Uncle documente relevii cd

luna lucratoare fixed de proprietari i aren

dasi In foarte numeroase cazuri depdsea pc
cea calendaristicil.

Volumul de WS Ininiinuncheazd

malii si contradictii care sc repercutau dureros

asupra tiiranimii, cifrele mentionate de statisticile din volum indica polarizarea In milnile unui grup restrins de privilegiati a unei
imense Intinderi de pamint arabil si forestier,

In timp ce milioane de hirani detineau o supra-

fata de teren arabil cu 10% mai mica decit

mosierimea i cu peste un milion i jumatate
ba. mai mica de paduri.

Uncle documente relevd cil desi la inceputul secolului al XX-lea angajarea tdranilor in

vederea executdrii unor munci contra pliii

In bani era frecventil, totusi formele muncii In

dijnii persistau.

Contractele agricole ca si rapoartele,

tablourile privind conditiile de invoieli releva
exploatarea crincenA a taranilor de catre proprietari si arendasi constituind totodata n
puterni cd forta demascatoare la adresa regimu-

lui agrar bazat pe dominatia economicd a

mosierimii asupra satului, mdrturii elocvente

ale Incatusarit economice a lardnimii muncitoare.

Starea crunta de mizerie In care se afla

tarinimea la Inceputul secolului al XX-lea
Impreund cu alte aspecte care aratd cd marii
proprietari i arendasi Inca lcau conditiile de
Invoiald i asa foarte grele, ca de exemplu
retinerea samavolnicd a recoltei tdranitor,
impunerea la munci suplimentare fatd de prevederile initiate ale invoielilor, izgonirea Oranilor fatd de prevederile initiate ale Invoieli-

lor, izgonirea tdranilor recalcitranti" de pe

moiii, globari pentru motive imaginare stilt
amplu relevate de unele documente incluse

In volum, ca plIngeri, petitii, ccreri ale harani-

lor catre autoritatile locale sau centrale.

Alituri de invoielile agricole Inrobitoare,

de lipsa acutd de pamInt i pdsuni, de camdta

care bintuia ca o ciumit satele, de abuzurile

en samavolniciile de tot felul, conditiile de
viatd materiale i spirituale ale hirdnimii erau
din cele mai mizere si sInt redate In documente. 0 serie de documente se referd la muncitori agricoli, altele atesta fenomenul angajdrii

de muncitori salariati din straindtate pentru

semnul de Id al muncilor agricole san

serie de docurnente privind situatia materiala

si cultured a maselor tardnesti. Problemele

invatimintului la sate sint reflectate de asemenea documentar atlt prin date si materiale
din lucriirile cpocii cit si prin rapoarte ale
invdtfitorilor si ale revizorilor scolari judeteni
precum si prin procesele verbale de inspectie

ale medicilor. care aratd starea localurilor

de scoald. lipsa de Invdtillori, frecventa elevilor i conditiile vitrege In care trebuie sd se
desfasoare procesul de Invatdmint.
Apreciem cd selectionarea documentelor

pregatirea pentru publicare desi au ridicat

numeroase probleme, au fost rezolvate cu
si

succes de editori. Credem cd ar fi fost nimeri t

ca volumul de fatA sd cuprindd si un rezumat

Intr-o limbA strdind de largd circulatie care

sd facd cunoscut istoricilor straini problematica
culegerii, sau mdcar lista registrelor sA fi fost
tradusd.
De dorit ar fi fost dacd editorii ar fi inclus
In volumul de fatd uncle reproduceri, deoarece

includerea lor In text ar fi dat acestuia o

notil de variatie. Nu putem lncheia suscinta
prezentare find a-I recomanda cu caldura
cititorilor i specialistilor care pot gasi aici
date importante, semnificative, atit pentru
istoria locald cit si a poporului roman In
general.

Volumul reprezintd o bogatil sursa de

informatii inedite ce trebuiesc luate In consideratie la scrierea unor viitoare monografii
locale. Necesitatea colectiel, rezultatele obtinute i calitatea volumului Indreptiltesc continuarca publicdrii documentelor. Feli citind
pe editori pentru acest pretios instrument
stiintific
indispensabil oriedrui specialist
In stiintelc sociale i iubitor de istorie,

remaram i Inalta tinutd stiintified si prezentare grafica.

www.dacoromanica.ro

Conslanlin Dobrescu

INsmviNARI

STEFAN IONESCU, Manuc Bei, zaraf $i

diplomat la Inceputul secolului al
XIX-lea, Cluj Napoca. Edit. Dacia,
1976, 206 [207] p.

Bogatul negustor armean lianuc bei

Mirzaean
intrat prin filiera Portii si rosturi cannitdresti In viata politica si economica

a Tara Romanesti pentru ca mai ttrziu sA

pribegeascd. In Rusia ca protejat al tarului
Alexandru I a constituit o figura' foarte

pitoreascd, dar in acelasi timp Insemnatil In

istoria principatelor dundrene si a sud-estului
european la Inceputul secolului al XIX-lea.
Spre deosebire de studiile mai restrinse dedi-

cate acestui personaj in trecut, dintre care

cele mai temeinice au apartinut regretatului
orientalist IIagop Djololian Siruni, lucrarea
de fatii prezinta In chip monografic biografia
si bogata activitate desfasuratd In bund masuril

la Rusciuc, Istanbul, Bucuresti si Chisindu

de acest intreprinzator om de afaceri i favo-

rit al marelui vizir otoman Mustafa Bairaktar,

devenit apoi dregator la curtea lui Constantin

Ipsilanti, iar In chip paradoxal, la amurgul

vietii, consilier de slat" in Imperiul tarist.
In alcMuirea arta sale autorul a fAcut apel
la o gamil variatO de izvoare interne si externe,

ineditc sau publicate, a ilustrat-o cu o iconografie adecvatA, constind din portrete si

reproduceri dupA stampe de epocd si a pus in

circuitul stiintific pentru prima oarA izvoare
armenesti, descoperite de amintitul istoric
Siruni.

Documentarea Ingrijita a hierarii n-a

Impiedicat, tusk pe St. Ionescu s evite tratarea pedanta, didacticistA, a subiectului, ci
dimpotrivd, datoritd stilului phicut si alert,
folosind uneori chiar dialogul, sa-i confere o
largS accesibilitate. Monografia, dedicatd lui

Manuc bei constiluie evident, Wit la un

punct, o lucrare de popularizare, dar care respectA adevOrul istoric si-si mentine tinuta
stiintificA.

Autorul ne introduce la linceput, In coinplexul cadru economic, social si politic preientat de Tara liomAncasca In primii aid ai
veacului trecut, cind In vremea dorriniei sub
uncle aspecte, promitiltoare, a lui Constantin
Ipsilanti (1802-1806), Manuc
Inceput
prodigioasa carieril In resedinta de scaun a
principatului muntean.
Nalscut In 1769 la Rusciuc, Intr-o veche
famine arineana, Manuc Ii Meuse ucenicia
In practica negustoreasca atlt la sud de Dundre

clt si In Moldova unde a locuit intre 1780

1785, invatind i romaneste. Reintors in
orasul de bastind In ultima decadii a secolu-

lui al XVIII-lea, Manuc a dobindit o stare

materiala prospera care I-a fAcut sS devina
vistierul i omul de Incredere al ayanului de

351

Rusciuc, lnaltul dregator otoman, temut rival

al lui Pazvantoglu, Tersenik Og lu. Datoritd
interventiei unui prieten armean comun Bogos
Sebastian, Manuc a fost poftit la curtea lui
Ipsilanti i &Attalla chiar serdar In 1802. La

Bucuresti, el si-a fructificat veniturile prin

ncgo i camatil, dobindind proprietati in

Tara Romfineased i ridicindu-si case In orasul ei de seaun. A ramas vestit In istoria capitalei noastre mai ales pentru faimosul han ce-i
poartA numele, pe care 1-a construit la 1804,
pe fostele terenuri ale Curtii Vechi din apropicrea Dlmbovitei. Dupd uciderea lui Tersenik Og lu la 1804, Manuc n-a Intlrziat hisd sd
dobindeascA protectia succesorului acestuia,
noul a yan de Rusciuc, Mustafa pasa Bairaktar,

care fAcca parte din rindurile dregAtorilor

luminati sprijinitori ai reformelor initiate de
sultanul Sam al III
TotodatA, Manuc si-a creat relatii si hi
cercurile diplomatice din Bucuresti, asigurindu-si, In special, prietenia consulului rus
Luca de Kiriko. Autorul reconstituie apoi
cadrul istoric al evenimentelor ce 1-au plasat
pe Manuc bei Intr-o pozitie neasteptatd,
datoritii izbucnirii razboiului ruso-turc si
mai ales frAmIntarilor interne care au zguduil
Imperiul otoman, Iii anii 1807-1808. Mai
Juni, rAscoala ienicerilor rctrograzi potrivnici

reformelor sultanului, care a diis la 29 mai

1807 la detronarea liii Selim al III-lea, a
provocat o reactie in rindurile cercului politic
cu oarecare orientare progresista Amicii

din Rusciuc", unde Mustafa Bairaktar juca

un rol de seamA. 0 noud loviturA de paint

a Indepartat pc efemerul sultan Mustafa

al IV-lea la 28 iulie 1808, iar succesorul aces-

tuia, Mahmud al II-lea, a Incredintat viziratul lui Bairaktar. Anii 1807-1808 au fost
cei de maxima influentil exercitatd de Mannc

bei asupra tovarAsului sat' de idei, devenit

mare vizir si pe care 1-a sprijinit din punct de

vcdere politic si financiar din toate puterile.

Pentru aceastil atitudine, influentul armean

a capdtat din partea noului sultan chiar titlul
nominal de bei al Moldovei" (22 septembrie
1808). 0 noua rdscoalii a corpului ieniceresc,
acest vestigiu perimat al orinduirii militare
feudale otomane, a dus insA la sacrificarea
lui

Bairaktar, adept al reformelor, care a

pierit in tiinpul singeroaselor evenimente

petrecute la Istanbul la 15 noiembrie 18082.
1 Vezi
In accastA privinS remarcabila
monografie a istoricului ameriean Stanford

J. Shaw, Between Old and New. The Ottoman

Empire under Sultan Se lim III, 1789-1807,

Cambridge, Mass. (S.U.A.), Harvard Univ.
Press, 1971, XIII + 535 p.
2 Pentru viata i cariera acestui luseinnat

dregnor otoman, autorul ar fi putut face

apel si la clasica lucrare a istoricului so vietic

A.

F. Miller, Mustapha Pacha 13airaktar,

www.dacoromanica.ro

INSEMNARI

352

OdatA cu moartea acestuia, Manuc a parasit

capitala Imperiului otoman, unde se instalase
dupa izbucnirea rAzboiului cu Rusia si a revenit in Tara RomAneascA, aflatA atunci sub
ocupatia militara taristA. Autorul monografiei
aratA cA Manuc 1st pAstrase legAturile cu
cercurile influente rusesti, cistigase increderea
comandantilor militari din principate Miloradovici
Prozorovski i drept urmare,
pierzind ori t ce incredere in posibilitatea de
L

renastere a Turciei, a trecut in tabAra ru-

seascA. A incercat sA-i ajute pe rusi sA doblin-

deascA cetatea Giurgiului la 1809 si apoi din

1810 a devenit mijlocitor activ al negocierilor
de pace purtate Intre curt ea de la St. Petersburg si Poarta OtomanA. In decursul acestor

complicate tratative, In care s-a dus o lupta

acerbA pentru stApinirea principatelor dunarene 3, desfAsurate In faza finalA chiar intr-o

aripA a hanului lui Manuc din Bucuresti,

intreprinzAtorul armean a tinut, In permanenta la curent partea ruseascA
datoritA
relatiilor sale

cu schimbArile instructiilor

primite de dregatorii Portii

prin indis-

cretiile comise de fratii Moruzi, dragomani ai

delegatiei otomane, a aflat de primejdia care

ameninta Rusia prin invazia lui Napoleon.

In urma gravel situatii create, cabinctul

tarist s-a grAbit sA renunte la pretentille
anterioare si a acceptat sA incorporeze la

sA-si scoatA intreaga familie din tars, expusa

represaliilor lui loan voda Caragea, docil

instrument al Portii. In timpul Congresului

de la Viena, Manuc s-a deplasat in Capitala
Imperiului habsburgic, fiind primit In audienta chiar de tarul Alexandru I, la 3 octombrie 1814 ; el a cerut suveranului protectie
ii si-a Meat cunoscute IndrAznetele sale proiecte de colonizare a Basarabiei, de creiere

a unui mare port la gurilc DunArii, Alotandropol, si de ridicare a econotniei acestei provincii. Tarul a fost atras de ideile Intreprinzatorului armean i i-a acordat perinisia de
a se instala in imperial sau, nuinindu-1 chiar

consilier de stat". In toainna anului 1815

Manuc s-a instalat la ChisinAu, dupa ce-si
lichidase o parte din bunurile lasate In Tara
Romaneasca si a achizitionat proprietati In

Basarabia. El a Incercat sA-si puns In aplicare

proiectele, dar moartea nu i-a inai oferit
rilgaz. A decedat la conacul sat' din Hincesti

la 20 iunic 1817, In urma unui atac de apoplexie 4,

Reconstituind cu pricepere 5i interes activitatea bogAtasului i diplomatutui arinean,

st inai ales rolul jucat In via ta politica i economica a principatelor, kit. lonescu n-a
idealizat personalitatea acestuia, a hisat clar
sA rezulte ca Manuc bei n-a avut convingeri

politice feriae si nici n-a lost adeptul unei

Imperiul rus doar partea rAsariteana a Moldove! dintre Prut si Nistru i sa obtina iesirea la gurile Dunarii. Pacea a fost semnata
la Bucuresti, chiar In marea salii a hanului
lui Manuc, la 16/28 mai 1812. Rusii au tinut,

stricte ideologii cAutind in primal rind sa-si

armonizeze interesele cu acelea ale protectorilor sal, fie ei romani, rusi sau otomani.
A aratat sincer devotainent i afectiune nu-

mai tirziu, sA-si manifeste recunostinta pentru

serviciile aduse lor de Manuc bei. Dupii. cum

Turcia i Inzestrindu-le cu coli. Figura tipica

aratA St. lonescu, bogatul demnitar arinean

ne

mai simtindu-se in siguranta In Tara

Romaneascal unde nu se mai putea astepta

declt la razbunarea Portii, t avind drept
pilda sAlbatica ucidere, la Colentina, la marginea Bucurestilor, In primavara anului 1813,
a lui R amiz pap, fost dregator otoman refugiat in Rusia i cAruia i se promisese iertarea,

a pAsa nit principatul muntean la 1 aprilie,

installndu-se temporar la Sibiu. Peste un
an, datoritA sprijinului Rusiei, el a izbutit
reeditatA la Bucuresti In 1975 In limba fran-

cezA de catre Asociatia internallonala de

studii sud-est curopene si unde se fac referiri
si la Manuc bet.

3 0 izbutitA analizA a situatiei principa-

telor in aceasta perioada la Sergiu Coluinbeanu, Conti. Mufti privind silualia inlerna Ronald

a Tdrilor Romdne inlre anii 1806 1812,

in Revista de istorie", tom. 29 (1976)
nr. 5, p. 657-676.

mai pentrn neamul din care s-a nAscut, fAcind

nurneroase danii comunitatilor armene din

a perioadei capitalismului incipient In acest
colt al continentului, imbinind priceperea in
afaceri cu Un ascutit simt al diplomatiei si
ajungind la o situa tie rar atinsA de vreunul
din conationalii sAi, personalitatea contradictorie a lui Manuc bei a dominat, fSrS IndoialA, scena politica a sud-estului european
la inceputul secolului al XIX-lea.
Paul Cernovodcanu

4 0 versiune putin diferitA a mortii lui

Manuc bei este redatA In notele generalului

maior rus Ivan Petrovici Liprandi, insotind
textul lucrArii sale pAstrate in manuscris
asupra revolutiei din 1821 si care a fost publi-

cata In original si traducere in Documenle

privind isloria Romdnici. Rdscoala din 1821,

vol. V, P:voare narailve, Bncuresti, Edit.
Academiei R.P.R., 1962, p. 457-497. AmA-

nuntele privind pe Manuc si familia sa se

aflA la p. 474-476 (text rus) i p. 491-496
(traducere romand).

www.dacoromanica.ro

INsamNAut

PAVEL CHIHAIA, De la Negro Vodii"

la Neagoe Basarab. Interferenle lilerararlislice tn cultura romdneascd a eoulot de mijloc, Bucuresti, Editura Academiel R.S.R., 1076, 255 p.

Continuare a volumului Din eelafile de

swan ale 'Tara Romanc.$/i, lucrarca istoricului

<le arta Pavel Chihaia, IntemeiatA pe o vasta
clocumentatie, pe o intinsA bibliografie ca si

pe cercetarea docuinentelor de arhiva, vine

sa Intregeasca in modal cel mai cuprinzator
cunostintele noastre despre legendarul In-

temeietor de Ora Negri' Voda" si despre

importantul ctitor de scrieri i monumente

Neagoe Basarab, usurindu-ne Intelegerea specificitAtii unor importante perioade ale evului
mediu romAnesc.

in prima parte a luerArii intitulata Geneza si evolutia mitului lid Negru Vochr,

autorul Intreprinde o trecere In revista a do-.

cumentelor In care apare mentionat numele
lid Negri! Vodil" precum si a cercetatorilor
pe care i-a preocupat identitaea acestui
personaj.

Rind pe rind, autorul ne prezintA ipotezele formulate In legaturA cu mitul lui

Negri' VodA" de diversele personalitati din

secolul trecut ale culturii noastre : B. P.
Jiasdeu, A. D. Xenopol, D. Onciul, N. lorga
etc. Dintre aceste ipoteze, Pavel Chihaia o
considera demna de retinut pe cea emisa de
istoricul D. Onciul potrivit careia descalecatul" din Tara RonnIneascA este o improvizatie cArturareasca inspirata de letopisetele
Moldovei.

Pentru a creiona imprejurtirile In care

Negni Voda" si-a facut aparitia In istorio-

grafia Tani RomAnesti, autorul intreprinde

o analizfi minutioasa a diferitelor versiuni ale
cronicilor Tani RomAnesti din secolele XVI
XVII, pornind de la cele cunoscute spre cele
in U vechi. Autorul reda in detalli continutul
si semnificatiile acestor cronici, straturile
succesive ce Ii s-au adaugat de-a lungul timpului, subliniind faptul deosebit de semnificativ ea aceste scrieri consemneaza cind

juinctul de vedere al voievozilor, cind al

diferitelor fatnilii boieresti, In functie de
interesele $i pozitia sociala a celor ce le-au

redactat. De aceea, nu este deloc de mirare

faptul ea, aceste cronici cuprind despre
aceleasi perioade

aceleasi

evenimente,

stiri contradictorii.

Autorul considera Cronica despre Radu

de la Afumati din 1525 drept prima cronica
propriu-zisa cunoscuta a Tarii Romanesti,
o creatic originala romAncasca In limba slavona, cu caracter laic, reprezenlind.... piatra
de temelie a istoriografiei din Tara Romaneasca, statornicind pentru citeva

secole

cronologia voievozilor, date In legatura cu

353

activitatea lor si chiar denutnirea kr, care se

pastreaza pina In zilele noastre".
Prezentarea cronologica a cronicilor moldovene ii da posibilitatea lui Pavel Chihaia
sa cuprinda stirile care au fost preluate din
ek 1 inserate In cronicile din Tara RomaneascA (Cronica despre Radu de la Afumati
din 1525 si Cronica boiereascA despre Matei
Basarab din 1636-1640), si invers, tirile
luate din scrierile Tarii Romilnesti i inserate
In letopisetele Moldovei (la episcopul Macarie,
Grigore Ureche gi Miron Costin), stabilind

originea acestor Imprumuturi, mobilele care

le-au determinat ca si momentul In care an
fost efectuate. Autorul considera pc buna
dreptate cii, Imprumuturile constatate In
cronicile din Tara RomAncasca si Moldova
pot constitui repere pentru datarea reciproca
a acestora precum i pentru evidentierea
izvoarelor kr.
Pentru a depista diferitele ipostaze in
care apare descaleciltorul" de tart"' Negru
Voda", Pavel Chihala recurge la toate categoriile de izvoare scrise
documente, cronici, acte de cancelarie
ca i la cele figurative
pictura, sculpturil, arhitectura.
Daca initial Negru Voeld" a fost conceput

din nevoia de a fi explicate Imprejurarile

legate de Intemeierea Tani RomAne$ti dupa

inodelul mitului din Moldova, ulterior el

a lost identificat cu diverse personaje, servind

intereselor de clasa ale acestora.

Legendele despre descalecator" au gravitat In jurul a trei centre : Cimpulung, Arges

si Tismana. Autorul considera ea odata cu

zugravirea portretului

lui Negru Voda"

In biserica manfistirii Arges, s-a facut un Insemnat pas pentru inserarea In real a acestei
improvizatii carturare$ti tirzii.
Incursiunile In cronicile Tani Romanesti

pentru identificarea lui Negru Voda" ca

si analiza unor opere artistice legate direct
de viata de carte din Tara RomAneasca, i-au

permis autorului sa surprinda si uncle conflicte Intre voicvozi care si-au alfiturat conform intereselor lor clnd puteri straine, clad
diferite familii boieresti, sau cele Intre voievozi I unii boieri, ca urinare a tendintei
kr de descentralizare a puterii domnitorului,
reusind sit redea atinosfera epocii respective,
mcntalitatea caracteristica oamenilor din
acele timpuri.

in parlea a II-a a luerarii intitulata Cu

privire la invataturi $i la citeva monumente

din vremea lui Neagoe", autorul analizeaza

intr-o nouil lumina aceasta fundamentala

opera literara a evului mediu romfinesc urmarind prezenta conceptiei, In diferite opere
plastice. Autorul ajunge la concluzia Intemciata ca accasta lucrare nu vadeste o unitate de structura, anumite parti ale ei fiind
scrise la date diferite si In ocazii diferite si

www.dacoromanica.ro

INSEMNARI

354

adaugate ulterior. Initial a existat o scriere

independentd compus din capitolele VXII
elaboratd de lnsusi Neagoe Basarab la care
s-au adaugat apoi scrieri independente care au
format cap. I, II, III, IV si XIII ale lucrarii.

La alcatuirea versiunii a lI-a a inviitaturilor

redactorul ei n-a inserat toate scrierile Mdependente ale voievodului ci numai pe cele
pe care le-a crezut de euviinth.
Existd o legaturgi perfectO Intre conceptia
voievodului Neagoe Basarab exprimatd in
opera sa i pictura exterioara a bisericilor
moldovenesti, Intre expunerile de principii
din Invdtaturi" si reprezentdrile pictate de

la biserica manfistirii Ca tut, ceea ce presupune

marea rezonanth, puternicul prestigiu de

care s-a bucurat aceastd opera.

Ultimul subcapitol al partii a II-a readuce

In discutie un subiect major al creatiei medicvale romanesti
complexul monastic isi-

hast din Muntii Buzaului. Aceastd temii a

format obiectul de studiu al pasionatului
eruditului om de stiint Alexandru Odobescu,

dar care a lost data, pe nedrept, uitarii de

catre cercetatori. Analizind acest complex
monumental, Pavel Chihaia 11 leaga de numele

lui Neagoc Basarab, In sensul ca, prima marturie scrisd despre acesta 11 constituie pomelnicul de la schitul Agaton din vremea vole-

vodului chid are We un reviriment al isi-

hasmului In Tara Romaneasca. Insui Neagoe

Basarab a fost un adept al curentului isihast

pe care, de altfel, 1-a i prezentat la Inviit.1turile sale ca pe un ideal monastic.

Recenzia cartii lui Pavel Chihaia ne-a
prilejuit ocazia de a enunta doar citeva din
problemele complexe ridicate de autor, doltciteva din rezolviirile originate pc care le-a
dat acestora, cititorului rdminindu-i pla-

cerea de a descoperi multe altele legate de

una din cele mai importante perioade din
istoria poporului roman, i anume, epoca de
culme a civilizatiei medievale romanesti.
Legaturile permanente, schimbul nein-

trerupt de valori dintre Tara Romaneascd,

Moldova si Transilvania, ca

inceputul

procesului de trccere de la constiinta ecu

menica" la cea nationala In societatea romaneascil, constituie firul rosu care uneste toate
capitolele earth.
Lucrarea istoricului de arta' Pavel Chihaia

o abordare complexa, de Malta tinuta

stiintifica, care vine cu noi rilspunsuri I cu

rezolvari inedite la problema veche dar mereu
actuala
legata de Intemeierea statulut
muntean
se recomanda de In sine ca o
lucrare indispensabild pentru toti cercetatorii
din domeniul istoriei i istoriei artei.
Ilustratia ampla, riguros selectatd si de
bund calitate care insoteste i sustine textul.
sporeste valoarea documentard a acestei
pnportante lucrilri de istoria culturii.
Maria Constantin

ISTORIA UNIVERSALA

JEAN BERENGER, Finances et absolulisme autriehien dans la seconde rnoilid

du XV I I-e siiele, Paris,
nationale, 1975, 527 p.

Imprimerie

Lucrarea de fatil reprezinta teza de doctorat a lui Jean Berenger, sustinuta cu cinci
ani In urrnil. Elev i discipol al cunoscutului

mental. obt.inut In arbivele austriece, franceze

cehesti, ungare s. a. Autorul a dorit, ca
aceastil lucrare sd oglindeasca epoca in care

monarhia austriacd a incercat sa-si recapete

pozitia de mare putere europeand, in locul
Spaniei allatii In decadere i ca rivahl a
Frantei, epoca ce acopera domnia Impdratului

Leopold I (1658-1705).
Vastitatea i importanta temei 1-au decentrale V. L. Tapie, J. Berenger, autor al terminat pc J. Berenger sd se concentreze
unor alte lucrdri legate de aceastil temd *, asupra a 'Jolla aspecte importante legate In
rind de fiscalitate si de aportul finana parcurs nfl foarte bogat material docu- primul
telor In evolutia unui stat si In al doilea rind
de caracteristicile si limitele asa numitului
absolutism austriac". Delimitind astfel aria
* Les relations franco-hong roiscs pendant
temei pe care o urmareste, autorul prezinta
It gotwernement personet de Louis X IV , In
intr-un capitol introductiv, (Iona din Intre,Intormation historique", 1967. Nr. 3 ; La barite fundamentale legate de istoria impe.Hongrie des Ilabsbourg an XV II sidcle. Re- riului Habsburgic : a) In cc indsurd se poate
publique nobiliai re on Monarchie limite, In vorbi de Austria" ca stat unitar si b) In cc
Revue Historique", 1967, fasc. 483, La
masurd se poate vorbi de absolutism" In
Contre-R forme en Hongrie au XV I I-e sieele,
In Actes du colloque franco-hongrois", Paris, acest stat? Rilspunzind la ele, In limp si
spa tiu, autorul trece apoi la cercetarea aproape
B.N.S.P.F., 1974 etc.
specialist in

problemele

istoriei Europei

www.dacoromanica.ro

INSENINARI

cxhaustiva a finantelor monarhiei austriece

in anii 1657-1699. Interesul autorului s-a
indreptat tocmai spre ldmurirea acestor
probleme ca element cc a determinat saltul
spectacular facut de monarhia austriaca, In
rindul puterilor europene, intr-o vreme clnd
Franta lui Ludovic XIV (1613-1715) domina
Europa.
Astfel, J. Berenger constata cd in tiinp ce
In celelalte state europene, lipsa de bani era
temporaral, determinata de anumite perioade

entice, In monarhia austriaca ea era quasipumanenta. Aceasta situatie rezulta si din

natura ambigua pe care puterea imperiala

(austriaca habsburgica) o mostenise la moartea lui Carol Quintul (1556), clnd o singurd

persoana trebuia sa Indeplineascd shnultan

obligatiile de print creditar, sef al crestinaAtli, sef al lurnii germane, aliatul natural al
monarhiei spaniole. Acestei con\ ergentc trebuia sa-i rilspundA puterea imperialA si in a
doua jumatate a secolului al XVI I-lea.
Pentru mai buna hitelegere a problemelor
discutate, autorul lucrarii de fatal pune la
dispozitia cititorilor o cantitate impresionanta

statistici, date, surse de venituri, impoMe, lisle cat cheltuieli civile, cheltuieli ale
ale

armatei, produsul vamilor, contributii, bilanturi anuale etc ; de asemenea prezintA Incercarile de reforma in diversele domenii de acti-

hiei austriece nu au vrut sa abdice niciodata, a

determinat In mare parte politica external

sovaielnicA a Imparatilor habsburgi atit in

rasaritul (conflictul cu Imperiul otoman) cit
si In apusul imperiului (problema Italiei si
Frantei) pc care 1-au condus.
Practic reformele Intreprinse de Leopold I
nu au avut tin caracter de fond, ci au constituit doar o Incercare de hnbunatatire si modernizare In functionarea sistemului de conducere
cameral". Practic, puterea imperialA era

limitata tocmai de greutatea acelor consti-

tutii aristocratice care dirijau I,Srile ce formau

aceasta monarhie.

Primele reforme de structural nu au intervenit de fapt cleat odata cu Maria Tereza

(mai ales dupa criza din 1740) ele Mud continuate In avalansA de Iosif al II-lea In
scurta sa domnie. J. Berenger considera,
poate exagerat totusi, ca succesul lui Leopold
I In a-si tripla veniturile in cei 30 de ani s-ar
datora nu Incercarilor de reforme ci In primul
rind Infloriril economice i interesului aristocratiei spre o modernizare a fiscalitatii.
Lucrarea este structuratA intr-o introducere i doua parti (cu capitole i subcapitole),

un indice bibliografic (surse documentare

inedite grupate pe tari, documente edite,
lucrari vechi, studii i articole), un indice de
persoane i unul de locuri.

vatate, rolul jucat de clteva personalitdti,

elemente si prin care J. Berenger lsi argumen-

teaza punctul de vedere cat privire la rapida

Inflorire a economiei i vietii austriece dar si
In legatur en esecul final.
Constatarile lucrrii arata ca nu se poate
orbi nici in a doua jumatate a secolului al
XV II-lea de o Austrie intr-un sens modern al
CU\ intului, ci cel mult de o monarhie federalil

al cdrui conducator nu era nici pe departe

absolut si in orisice caz cu mult mai sarac
decit o mare parte a supusilor sai.
Cea mai importanta concluzie la care
ajunge J. Berenger este legata tocmai de
problema absolutismului austriac, pentru cd
In timp cc, din punctul de vedere al teoreticienilor francezi din sec. al XV II-lea monarhul

avea puteri nelimitate tocmai in dorneniile

financiar si legislativ (exemplu concludent
filnd Ludovic al XIV-lea), suveranii Habsburgi, nu puteau legifera In afara unor rare
exceptii, decil cu acordul starilor ; acestea
ajungind sal aibe uncle prerogative (ca in
Boemia sau Austria Infcrioara), care In
Franta tineau de competenta administratiei

regale. Mai gray este Insa, dupa parerea

autorului, rolul pc care 1-au jucat dietele si

starile pe plan general financiar si politic,
cad ele aveau dreptul sa voteze anual i sa
urmAreasca punct cu punct acele contributii
ce constituiau principalele veniturf ale monarhului. Acest principiu de la care dietele monar-

353

Stefana Sindonescu

RAMON DE ARMAS, La Revolucion pospuesla. Conlenido y alcance de la Revolucin Marliana por la independencia, La
Habana, Editorial de Ciencias Sociales,
1975, 216 p.
Lucrarea Revolujia aminald contine o interesanta analiza asupra Revolutiei cubane
din anul 1895. Reaminthn cA Jos Maria
Marti, eroul national al poporului cuban,
fusese unul dintre ideologii miscarii de eli-

berare a Cubei in a doua jumatate a secolului

XIX.
in introducere se analizeaza pe scurt
situatia social-economica a coloniilor latinoamericane In general si a Cubei In particular.
Se aratd aici cA In ultima decadd a secolului
al XIX-lea, burghezia cubana dorea sa detina

puterea politica si nu se limita numai sa fie

uzufructuara absolutd a proprietatii. Marele
patriot si ideolog Jos Marti intuise a Revolutia cubanA era conditionata in mod
necesar de trecerea pe calea capitalista de
dezvoltare. Istoria a aratat de altfel CS Revolutia In Cuba a fost victorioasd abia dupd
rasturnarea regimului reactionar al dicta-

torului Batista In 1959 (p. 8-9).

www.dacoromanica.ro

INSEMNARI

356

DupA oblinerea independentei, regimul

colonial a supravietuit In cadrul Republicii.
Grupurile care puseserd mina pc putere nu
erau interesate Ia o transformare radicald a

structurii economice coloniale bazatA pc proprietatea latifundiard asupra pdmintului.

Obiectivul lor era o consolidare economicA

prin intermediul puterii politice. Marti ardtase la tiinpul salt c Oligarhia vAzuse in
independentA doar modul de a despuia pc
spanioli de putere, pentru a se aseza, pe spatele patriei recent ndscute, in locurile de
cinste rdmase goale" (p. 13).
Mare le revolutionar vedea instaurarea re-

publicii in patria sa legatA de inodificarea

structurii economice. El sesiza cd in aceastil

peioadd America noastrA a intrat in era

industriald" (p. 21) si de aceea a cAutat

solutii politico proprii adecvate specificului

latino-american.
Marti intrevdzuse penetratia State lor
Unite si sesizase cii acetea vor deveni o

noud forta coloniali care intentiona sd restabileascal cu noi metode si mimiri sistemul
imperial pe uncle se corup si mor republicile" (p. 26). Astfel el a anticipat nasterea
imperialismului nord-american, ale cdrui tentacule Incepuserd acapararea economica a
Cubei, In contextul evenimentelor din 1895.

Aceastd remarcabilA intuitie s-a confirmat

cdci Incepind din anul 1860 penetratia capitalului financiar nord-american a subjugat
treptat economia nationali a Cubei.
Republica cabana a lui Marti face obiectul

altei pArti a monografiei in care Ramon de

Amas releva conditiile specifice ale insulei

fall de restul tdrilor din America Latin&

care obtinuserd independenta.

guayu (16-18 septembrie 1895), se accepta

participarea masivA in Armata Eliberatoare
a paturilor erninamente populare si cu venituri mid, a burgheziei mijlocii i chiar a
persoanelor de provenientd mosiereascd ci
a oamenilor cu profesiuni libere. Cu toate
acestea prin nmartea lui Marti s-a rupt echtlibrul Inca neconsolidat Intre fortele participante la rizboiul de independentd si, anume

intre militari"

civili". Prin Constitutie

s-au asimilat functiile civile en cote militare

frustrindu-se astfel proiectul martian de republic& In care instrumental de control
(Partidul Revolutionar Cuban) a lost inlocuit
en factorul numit Reprezentarea Plenipotentiara a Consiliului Guvernului cuban In
strAinAtate. Din aceastd cauza pozitiile ceh r
trei diriguitori ai insurectiei (cei doi MaLeo
si Maximo Gomez) au fost slAbite. Extinderea

revolutiei In toatA insula a atras pe vechii

politicieni autonomisti, fapt ce a insemnat
o considerabili Intdrire de clasa pentru onmenii din guvernul civil deoarece ei an primit

functii de comanda militare In Armata Ehberatoare. Generalul Gomez

diva moartea
eroicd a sotilor Maceo
remara In jurnalul
situ cd aceasla mAsurd a contribuit la paralizarea si perturbarea atiunilor militare din
cauza disputelor dintre noii comandanti care
nu aveau aptitudini militare si nu doreau
radicalizarea Revolutiei (p. 92-93).
Astfel dupd obtinerea independentei, Consaint de Guvern compus din burghezia natio
mid cc constituia elementul civil al Revolutiei

si o parte considerabili a comandamentului

militar, Incepe sA detinA primatul, fapt
care va favoriza

aseensiunea

elementelor

unei forme de stat republicane.

reactionare de dreapta ale burgheziei.

La nehotdrirea observatA incepind ch
1896 In decizii, masuri i activitate a Guyernului civil al Revolutiei s-a adAugat si apelul
acestuia la guvernul nord-american ca sd ne
gocieze cu Spania, independenta, pe baza
unei indenmizatii si astfel sit sc pund capat

0 importanta parte a vohnnului este consacratd rizboiului, care este considerat de

autor drept o dula frnstrare. La 24 februarie 1895 poporul cuban a luat armele In-

revolutionare ale lui Jose. Marti au fost spul

berate si burghezia cuband a pactizat cu
cercurile imperialiste din S.UA., permitind

Formula care urma sA dea viald 'mina

tuturor fortelor progresiste antiimperialiste
Marti o gaseste in crearea Partidului Revo-

lutionar Cuban In primAvara anului 1892 pe

teritoriul S.U.A. Dupd rizboiul de independentA (1895-1898) el Intrevedea instaurarea

cepind Razboiul de Independent& mai inainte

de debarcarea nucleului vechilor militari ai

emigratiei, ce avea in frunte pe J. Marti,

i fratii Jose si Antonin Maceo.

Dupd debarcarea cdpeteniilor revolutiei
s-a initiat adevaratul proces de consolidare
a insurectiei.

GOrnez

Moartea eroica a Ini Marti In luna mai

1895 a dus pentru moment la stagnarca

insurectiei, lnsii ceilalti lideri politic! au reusit

sA o dezvolte i sa o extindA In insula. Dupd

insurectiel din Cuba. in acest fel planurdc

ocuparea Cubei de cAtre infanteria marina

nord-americand.

Lucrarea este Insotila de anexe docum.ntare i o bibliografie.

Subliniind importawta deosehitA a acestei

recente lucriri asupra Revolutiei din Cuba,

asteptAm cu interes viitoarele productii ale
istoricilor din Indepirtatul meleag al Antilelor

constructori ai noii orinduiri in patria lot

constituirea Republicii In localitatea Jima-

www.dacoromanica.ro

loan I. Neagu

INSEMNARI

357

EUGEN CIZEK Structures et ideologic dans

Les Vies des Douze Cesars" de
Suetone, Bucuresti, Edit. Academiei,
Paris, Les Belles Lettres, 1977, 294 p.

trebui asezat Intre categoria II si III. Un

singur lucru ni se pare ciudat In aceasta eta-

Cunoscut specialist In domeniul culturii

ceea ce nu permite situarea succesorului lui

Galba in rindul ImpAratilor excelenti (cf.

romane din epoca imperiala, prof. Eugcn Cizek

a publicat recent o carte cu caracter monografic despre scriitorul C. Suetonius Tranquillus, carte aparuta la Editura Academiei
In colaborare cu prestigioasa editurA pariziana
Les Belles Lettres. Obiectul propriu-zis al
analizei, cum arata Ai titlul, it constituie
Viefile celor doisprezece Ce:ari, principala
opera care ne-a parvenit de la scriilorul roman.

Mai lntli prof. Cizek zugraveste mediul cultural In care s-a format i s-a dezvoltat Suetonin (al doilea clasicism roman), cariera
politica a scriitorului (el face parte In calitate
de ato epistulis din consilium principis In
timpul doirmiei lui Hadrian), traditia genulni
biografic la greet si la romani. 0 contributie

sificare : asezarea lui Otho In prima categoric.

Or, Suetoniu subliniaz ca la Inceputul
domniei Otho s-a aratat un imitator Neronis,

Suetoniu, Otho, 7, 1). Cd In atitudinea sa

exista o modificare provocatil de conflictul
cu Vitelius, modificare care Ii situeaza la
antipodul sistemului de guvernare neronian,
asta este altceva. In rest clasificarea Imparatilor ni se pare judicioas5.
0 altA chestiune asupra careia autorul
formuleaza o interpret are interesanta este
dizgratia In care a cazut Suetoniu spre sfirsitul vietii. Coroborind toate datele cunoscute
din izvoarele antice, prof. Cizek arata ca,

probabil, Hadrian s-a temut de influenta

politica a aliantei dintre Septicius, conduca-

torul fractiunii politice careia ii apartinea i Sttetoniu, si Sabina, sotia ImpAratului. Septicius,

importanta ni se pare a

fi reconstituirea
cercului literar din care Ricca parte Suetoniu,

sprijinit de Suetoniu, a incercat sa determine

cerc caruia ii apartineau si Tacit si Plinkt

favoarea cAruia el o cistigase pc imparateasa.

cel tinar. Vic* le celor doisprezece Cezari skit

analizate sub toate aspectele I compozitie,
izvoare, substratul filozofic, ideologia social-

Informal asupra acestor chestiuni Hadrian

renunta la colaborarea lui Septicius si Sue-

un non curs at politicii imperiale, curs In

toniu si a altor partizani ai lor.

politica, caracterele Imparatilor. Din punct

de vedere social-politic, conchide autorul,
Suetoniu este un partizan al principatului
fundamentat pe concordia ordinurn, adieft

concluziile cartii autorul arata si destinul

operei istoricului roman de-a lungul secolelor.
Inregistrind toate interpretarile formulate

domniei lui Hadrian arat o Indepartare dc

acest program politic, ceea ce Ii face pe
Suetoniu sa forinuteze in chip voalat tmele

dans Les Vies des Dou:e Cesars" de Suetone

se impune ca o lucrare originals care, cu siguranta. se va numAra printre cartile de referintA
asupra lui Suetoniu. Dar pe linga toate meri-

pe ordinul senatorial si cel ecvestru. Evotutia

avertismente la adresa Imparatului. Toti

Imparatii sint judecati prin prisma acestui

ideal politic. Suetoniu apartinlnd prin origine

clasei cavaleritor elogiazaI ton principii care
s-au sprijinit pe aceasta clasa (de exemplu,
astfel se explica aprecierea pozitivA a unor
acte ale lui Nero). Fiecare viata este analizata

de autor pina la cele mai mici detalii, iar

rezultatele analizei slut Inscrise In chip sintetic in tabele sinoptice, dupA metode structuraliste. In final (p. 151), Imp:Irani shit

de exegetii moderni (cf. bibliografia de la

p. 247-252) cartea Structures

et

ideologie

tele In sine cartea mai dovedeste un lucru

asupra caruia se cuvine sa meditam : necesitatea elaborArii unor studii stiintifice roma.nesti asupra unor subiecte de interes general

In limbi de circulatic pentru inscrierea in

circuitul cultural universal. CercetArilc fAcute

de prof. Eugen Cizek In bibliotecile din

Franta cum si contactele cu personalitati

stiintifice ca M. Rimbaud, Pierre Grimal,

Impartiti In patru categorii In functie de

Alain Michel etc. au avut ca rezultat publicarea a doua earn importante : L'poque de

Cezar, Vespasian ; III Imparatii rAi

la editura Brill din Leyden si cartea despre

Snetonius. Ele dovedesc utilitatea contactelor In dotneniul culturii.

virtuti i vicii : I imparatii excelenti

Augustus, Otho, Titus ; II Imparatii buni
Tiberin,

Galba, Domitian ; IV Imparatii detestabili :

Caligula, Nero, Vitellins. Claudius, singurul

ImpArat care lipseste din acest tablou, ar

Nron et ses controverses ideologiqucs aparuta

Glieorghe Ceausescu

www.dacoromanica.ro

REVISTA DE ISTORIE publicA In prima parte studli, note si comunicAri

originate, de nivel stlintific superior, din domeniul istoriel vechl, medil, moderne
contemporane a RomAniel l universale. In partea a doua a revistel, de informare stlintificA, sumarul este completat cu rubricile: Probleme ale istoriagrafiel
contemporane (Stud II documeatare), Viata stiintifick Recenzil, Revista revistelor, InsemnAri, Buletin bibliografle, in care se publicA materiale privitoare la
manifestAri stlintifice din tall l strAinAtate l sint prezentate cele mai recente
lucrilrl I reviste de speclalitate aplirute in tarA I peste hotare.

pi

NOTA CATRE AUTOR I

Autorii lint rugall al ti1in1t studille, notele 1 comunlarile, precum 01

inaterialele ce se incadreazA in celelalte rubric', dactilografiate la douA rInduri In
trel exemplare, trImiterile Infrapaginale flind numerotate In continuare. De asemenea, documentele vor fl dactilografiate, lar pentru cele In limbi strAine se va
anexa traducerea. IlustralIle vor II plasate la sfirsitul textulul.
Numele autorilor va fi precedat de initial& Titlurile revistelor citate In
bibilografie vor ft prescurtate conform uzantelor Internationale.

Autoril au dreptul la un numar de 30 de extrase.

Responsabilitatea asupra continutului materialelor revine in exclusivitate
autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restitule.
Corespondents privind manuscrisele, schimbul de publicatil etc., se ve
trimIte pe adresa Comitetului de redactie, B-dul Aviatorilor nr. 1, 13ucurestl.

RETISTE PUBLICATE IN EDITURA ACADEMIE!

REPUBLIC!! SOCIALISTE ROMAMA
REVISTA DE ISTOR1E
REVUE ROUMAINE D'H1STOIRE
STUDII $1 CERCETARI DE ISTOR1E VECHE I ARHEOLOG1E
DACIA. REVUE D'ARCHEOLOGIE LT D'HISTOIRE ANC1ENNE
REVUE DES ETUDES SUD-EST-EUROPEENNES
ANUARUL INSTITUTULUI DE 1STORIE I ARHEOLOGIE CLUJNAPOCA

ANUARUL INSTITUTULUI DL ISTORIE I ARHEOLOGIE

A. D. XENOPOL IA$1
STUD!! I CERCETARI DE ISTOR1A ARTEI
SERIA ARTA PLASTICA
S ER IA TEATR U-M UZ ICA-C INEMAT G RA F IE

REVUE ROUMAINE D'HISTOIRE DE L'ART

SERIE BEAUX-ARTS
SMIIE THEATRE MUSIQUE

www.dacoromanica.ro

CINEMA

LUCRARI APARUTE TN EDITURA ACADEMIE!

REPUBLIC!! SOCIALISTE ROMANIA
**. Insert') line Daciel Romane, vol. I, 1975, 285 p., 2 pl., 31 lei.

MITREA BUCUR s. a. (sub redactia), Studil i cereetari de muuismatica, vol. VI,

1975, 308 p., 1 barn, 40 lei.
Studii si materiale de istorie medie, vol. VIII, 1975, 259 p., 2 pl., 28 lei.
MIOC DAMASCHIN (sub redactia), Doeumenta Romania, Ilistorica B. Tara Romeneased, vol. XI, 1593-1600. Doninia lui Mihai Viteazul, 1975, 747 p., 1 pl., 51 lei.
MIOC DAMASCHIN (sub redactia), Doeumenta Romaniae Ilistorica B. Tara Romeneased, vol. III (1526-1535), 1975, 452 p., 40 lei.
. . Mihai Viteazul. Culegere de studii, 1975, 280 p., 1 pl., 24 lei.
Nouvelles etudes d'histoire, vol. 5, 1975, 275 p., 26 lei.
NICOLAESCU PLOPSOR DARDU i WOLSKI WANDA, Elemento de &melted],
si ritual funerar la populatille vechl din Romania, 1975, 292 p., 1 pl., 23 lei.
OLTEANU STEFAN, Les Pays roumains a l'poque de Michel le Brave (L'Union de
1600), 1975, 159 p., 13,50 lei.
PIPPIDI D. M., Seythiea Minora. Recherches sur les colonies greeques du littoral roumain de la Mer Noire, 1975, 314 p. XXXIV pl., 38 lei.
POTRA GEORGE, Documente privitoare la istoria orasulul Bucuresti 1821-1848, 1975,
527 p., 43 lei.
SANDRU D., Reforma agrara din 1921 In Romania, 1975, 360 p., 24,50 lel.
CIHODARU C., CAPROSU I. si IMANSCHI I. (sub redactia), Documenta Roumania.
Ilistorica A. Moldova (1384-1448), vol. I, 1976, 607 p., 46 lei.
NICOLAE STOICESCU, Viad Tepes, 1976, 280 p., 20 lei.
ION POPESCU-PUTURI, acad. Andrei (Aden (sub redactia) Documente privind marea

rascoala a laranilor din 1907, 573 p., 38 lei.

*, Independenta Romaniel, 1977, 526 p., 39 lei.
.*. Arta si literatura In slujba independentei nationale, 1977, 238 p., 28 lel.
IONEL GAL (coordonator), Independenta Romaniel, Documente, vol. I, 1977, 420 p.,
33 lei.
STEFAN PASCU s. a. Documenta Romaniae Ilistorica D. Re lap] Intre Tarn. Romane,

vol. I (1222-1456), 1977, 527 p., 39 lel.

PETRE DIACONU, SILVIA BARASCHI, raculul lui Soare. Asezarea medievald

(secolele XIIIXV), vol. II, 1977, 201 p. + XXVIII planse, 36 lel.

Ru ISSN CO-3878

17'40

www.dacoromanica.ro
43 856
I

Lei 10.

I. P. iiironmiTIi C. tsar
1 ..ty.