-1-

TS
Curbura normală a unei suprafeţe

Fie S o suprafaţă şi r : D ® R 3 o parametrizare pentru S . Deoarece vectorul

ru ´ rv nu se anulează pe domeniul D ( r este regulată!), rezultă că putem defini
r ´r
câmpul vectorial n : D ® V3 , n (u, v) = u v (u, v) numit câmpul normal unitar

EN
ru ´ rv
al suprafeţei S .
Fie P = r (u, v ) un punct pe suprafaţa S şi t un vector tangent la S în punctul
P . Intersecţia dintre S şi planul determinat de punctul P şi de vectorii n ( P ) şi t este o
curbă plană numită secţiunea normală a suprafeţei S în punctul P , în direcţia vectorului

D
t.
Când acest plan se roteşte în jurul normalei la S în punctul P secţiunea normală se
modifică şi o dată cu ea se modifică şi TU
curbura sa. Este evident că modul în care

u
variază curbura secţiunii normale în
punctul P ne dă informaţii asupra formei n (P )

ar
suprafeţei S în jurul punctului P . t
P
Fie a(s ) = r (u (s ), v(s ))
S
reprezentarea normală a unei secţiuni
og
()
normale în punctul P . Fie a ¢ s = t s ()
vectorul viteză al curbei a în punctul P .
Rezultă că t s () este un vector unitar şi
R
D

tangent la S în punctul P .
()
1.Definiţie. Numărul kn t = t ¢, n se numeşte curbura normală a suprafeţei S
FO

în punctul P , în direcţia vectorului t .

t in

2.Observaţie. Pentru curba plană a putem defini câmpul normal unitar N prin
N ( s) = n (a(s )) . Atunci prima formulă a lui Frenet pentru curbe plane devine t ¢ = kn ,
()
unde k este curbura lui a . Rezultă kn t = k . În felul acesta este justificată
l

()
O

denumirea lui kn t . Ţinând cont de interpretarea geometrică a semnului lui k ,

LY

()
deducem că în cazul în care kn t > 0 , atunci încovoierea suprafeţei în direcţia lui t se

()
face în sensul indicat de n ; în cazul în care kn t < 0 , încovoierea suprafeţei în direcţia lui
t se face în sensul opus lui n .
3.Definiţie. Fie S mulţimea tuturor vectorilor tÎ TP S pentru care t = 1 . Este
ON

evident că S este o mulţime compactă în TP ( S ) . Din definiţia 1 obţinem funcţia reală

 -2-

t ® kn (t ), t Î S . Deoarece funcţia kn este continuă şi definită pe o mulţime compactă,

TS
rezultă că este mărginită şi îşi atinge marginile. Valorile extreme ale funcţiei kn , notate
k1( P) şi k2 ( P) , se numesc curburile principale ale suprafeţei S în punctul P , iar
direcţiile corespunzătoare se numesc direcţii principale ale lui S în punctul P . În cazul
în care k1( P) = k2 ( P ) , adică funcţia kn este constantă, vom spune că punctul P este un

EN
punct ombilical.
S definită prin parametrizarea r : D ® R 3 putem defini
Pentru suprafaţa
funcţiile L, M , N : D ® R după cum urmează: L = ruu , n , M = ruv , n şi
N= rvv , n , unde ruu , ruv şi rvv reprezintă derivatele parţiale de ordinul al doilea ale

D
funcţiei vectoriale r.
4.Definiţie. Forma pătratică II P :TP S ® R ,
TU
II P (w )= Lx 2 +2 Mxy + Ny 2 ,

u
w = xru + yrv , se numeşte a doua formă fundamentală a suprafeţei S în punctul P

ar
iar L, M şi N sunt coeficienţii săi. Funcţia P ® II P se numeşte a doua formă
fundamentală a suprafeţei S şi se notează II .
5.Propoziţie. Fie a reprezentarea normală a unei secţiuni normale a
S
og
suprafeţei S . Dacă t este vectorul viteză al curbei a , atunci
kn (t ) = II (t ) .
() ( ( ) ( ))
Demonstraţie. Derivând în raport cu s relaţia a s = r u s , v s , obţinem
R
D

t = a ¢= ruu¢+rv v ¢ . Derivând din nou, rezultă t ¢= ruuu¢ 2 +2ruvu ¢v ¢+ rvv v ¢ 2+ ruu ¢¢+ rv v ¢¢ .
FO

Ţinând cont că ru , n = 0 şi rv , n = 0 , obţinem în final:

t in

kn (t ) = t ¢, n = ruu , n u¢ 2+2 ruv , n u¢v ¢+ rvv , n v¢ 2= Lu¢ 2+2 Mu¢v¢+Nv¢ 2= II (t ) .

Din teoria formelor pătratice reale se ştie că există o bază ortonormată {e1 , e2 } în
spaţiul tangent T p S în care forma pătratică II capătă forma canonică
l
O

II( w ) = ax¢ 2 + by ¢ 2 . Deci k n (t )= II(t )= ax ¢ 2 + by ¢ 2 cu t = 1, adică

LY

x¢ 2 + y ¢ 2= 1 . Dacă a = b , rezultă că k n (t ) = a . Dacă, de exemplu a < b , rezultă

a £ ax¢ 2 + by ¢ 2 £ b pentru x¢ 2 + y ¢ 2 = 1 . Deci a şi b sunt valorile extreme ale lui
k n (t ) care se ating pentru t = e1 (1,0) şi t = e2 (0,1) . Deci a şi b sunt curburile
ON

principale în punctul P .
Obţinem astfel:
 -3-
2 2
6.Teoremă. k n (t ) = k1 ( P ) cos q + k 2 ( P ) sin q , unde q este unghiul pe

TS
care-l formează t cu e1 , vector în direcţia căruia se atinge curbura principală k1 ( P ) . În

plus, dacă P nu este ombilical ( k1 ( P ) ¹ k 2 ( P ) ), direcţiile principale în punctul P

sunt ortogonale.
Formula de mai sus se numeşte formula lui Euler.

EN
Din cele de mai sus rezultă că dacă A este matricea formei pătratice II într-o bază
ortonormată din T p S , atunci curburile principale sunt chiar valorile proprii ale lui A .
7.Observaţie. Prin definiţie, funcţia kn acţionează pe vectorii tangenţi de lungime
egală cu unu. Acţiunea sa poate fi extinsă în mod natural şi asupra vectorilor tangenţi nenuli
æ w ö

D
( )
oarecare prin kn w = kn ç ÷ . Fie w = xru +yrv un vector tangent nenul. Atunci
è w ø
2
TU 2
æ x y ö æ x ö æ x öæ y ö æ y ö
kn ( w ) = kn ç

u
ru + rv ÷ = Lç ÷ +2Mç ÷ ç ÷ +N ç ÷ =
è w w ø è wø è w øè w ø è w ø

( ) ar
1 Lx 2+2 Mxy +Ny 2
= 2
Lx 2+2 Mxy +Ny 2 = (vezi paragraful precedent). Dacă
w Ex 2 +2 Fxy + Gy 2
S
pentru un vector tangent utilizăm notaţia dr = ru du + rv dv , obţinem în final
og
L du 2 + 2 M du dv + N dv 2 II ( dr )
kn ( dr ) = = .
2
E du + 2 F du dv + G dv 2 I ( dr )
R
D
FO
l t in
O
LY
ON
ON
LY
FO
O
4

lt
RS
in
D
TU
og DE
ar
u
NT
S