dtn fonctut cultural al Sockitălu

m ’t'ariaa Romănească‘*,

r?

Publicat

" AL. OpOBESCU

MOȚn
Răscoala Rotmâniloc Hvdeieni sub Horia
îa î784 85,

IGRRTER ROMANEi^SCĂ
 BIBLIOIECÂ
CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE
% Ml Iniuiiti itutjmiu 1 un i. iitnmei, „,i. „ „„.„a

Siria A. ȘTIINȚA PENTRU TOȚI No. 16. îngrijirea păsărilor, de C. S.Moțai,

No. 1. Omul 'primitiv. Cum eră. de Profesor Prof. Universitar.
I. SImionescu. No. 17. Rătăciri Bolșeviste, de Maior I.
Mihai.
No. 2. Viața omului primitiv, de profesor
I. SImionescu. • No 18. O stupină IntPun roiu, de N. M-
coiaescu.
No. 3. Cazurile naturale, de profesor I. Si-
mlonescu. No. 19. Cum se întemeiază o vie, de D. Cădere.
No. 4. Albinele, de T. A. Bădără'u. No. 20. Răsadnița și Plantele din răsad
No. 5. Diabetul, îngrUșarea și gălblnarea de V. Sadoveanu Profesor.
, de Dr. M. Cahânescu-Carlsbad 21- Lehazia, de E. Gheorghiu.
No. 6. Razele vizibile și invizibile, de C. No. 22: Meșteșugul vopsitului de A. Oorovei
Gheorghiu. No. 23. Cum orbim, de Í. Glăvau.
No. 7. Viața microbilor, de Dr. 1. Gheorghiu No. 24. Conservarea carnet, de A. Gheorghiu
No. 8. Furnicile, de T. A. Bădărău. No. 2.x Calul, de Prof. E. Udrischi.
No. 9. Viața plantelor, Prof. 1. Simionescu. No. . 26. Doctorul tn casă, de Dr. O. Apostol.
No. 10—11. „Pasteur*, de C. Motaș. (Viața No. 27. Cum trebue să ne hrănim, de £.
«și roadele munci sale) Severin.
No. 12. Soarele șt Luna, de Prof. I. Simio­ No. 28. Lămurirea legei dărilor, de I. Pascu
nescu. No. 29. Beția, de Dr. Emil Gheorghiu.
No. 13. Telefonia fără fir, de Prof. T. La- No. 30. Lămurirea Constituției, de Artur
lescu. Gorovei.
No. 14. Porumbeii mesageri, de V. Sadpveanu- 5er/a C. DIN LUMEA LARGĂ
No. 15. Planeta Marte, de I. Pașa No. 1. Ucraina, de G. Năstase, asistent uni-
No. 16. Delà Orner la Einstein, de Gen. Pa- versitar.
naitescu. No. 2. Cehoslovacia, de Prof. I Simionescu.
Séria B. SFATURI PEf^TRü GOSPOJARI No. 3. Munții apuseni, de Prof. D. David
No. 1. îngrijirea păsărilor, Boalele lor de C; No. 4. Finlanda, de Profesor I. Simionescu,
S. Motaș, Prof. Universitar. No. 5. Bucovina, „ „ „
No. 2. Ddspre tovărășii de preot C. Dron. No. 6. Basarabia, de G. Năstase.
No. 3. Scarlatina și alte boale molipsitoare No. 7. Dobrogea, de Dr. C. Brătescu.
de Dr. 1. Gheorghiu. No. 8. Spre polul sud, de Prof. I. Simionescu.
No. 4. Livada din sâmburi, de C. Gheorghiu. No. 9. Olanda, de Apostol Culea. (Țara fi
No. 6. in jarul casei, de M. Lupescu. Poporul).
No. 6. Casa, de Profesor !. Simionescu. No. 10. viața în adâncul mănilor, de Mătăș
No. 7. Morcovul și alte legume, de P. Roziade. No, 11-12. Mitropolitul Șaguna. de Pro!
No 8. Sifilisul, de Dr, E, Gheorghiu. I. Lupaș.
No. 9. Temeiul îmbunătățirii vitelor, de D. No. 13. Către Everest, de I Simionescu.
G. Ghițoiu. No. 14. Români de peste Nistru, de, V. Harea
No. 10. Votul obștesc, de A. Gorovel. 5e/73 D. ȘTINȚĂ APLICATĂ
No. 11. Creșterea porcilor, de A. Oescu. No. 1 Fabricarea săpunului,de:\n^.A3<ă\ou^
No. 12. Viermii de mătase, de A. A. Bădărău. No. 2. jMofoore Diesel, de Ing. Ca sseti,
No. 13. Oftica, de Dr. Gheorghiu. No. 3. Despre pnrțumuri, (Indus, r arfumului)
No. 14, Pelagra, de Dr. Babeș. de Prof. Severin.
No. 16. Alegerea semințelor, de Lacrițianu No. 4-5. Aerul lichid, de îiie Matei.
Profesor Nb. 5. Industria azotului, de Laurențiu Caton
í
In (iccace «iptimana vn apare trn număr ce cuprinde 32 naaini cu fiouri «i .. . ...
Se pot Uce abonamente pentru 20 numere, trlmitănd 50 lei prin mX.t ’Lîî.î
ROMHNf ftSCft" - Bucure»« Bulev.rdui Academiei 3. ’ ’ -CBRTia
Pe vânzare la toate libririele »i depozitarii de gazete din (ari.

i
* ;■ t ■■■■ *549563W*

HL. ODOBESCU

r
I
> 3

Răscoala Românilor Ardeleni sub căpetenia lor Horia

in iarna anilor 1784—1785.

, ■ [Răscoala iobagilor 'Ardeleni sub ^petenia loî?

Eoria, — s’a petrecut, mai aș putea zice, la grar«
mițele noastre, dincolo de județele Jiului. Abe^
peste șease ani de astăzi îsi va împlini primul său
centenariu
Și cu toate acestea, când intrăm în cercetarea ine?
legiuitelor întocmiri sociale care au produs o a fap«
îtelor crunte prin care s’a semn^at, a sfârșituluȚ
Rngwzitor la care a ajuns, ne-am crede cu mai’
multe sutimi de ani depărtați de timpuri și de
locuri așa de .înrăutățite, așa de. încruntate,
de sângeroase. Z
r Dar, ceea ce s’a petrecut cu-Komânii din Ardeal;
la 1785, — acum nouă-zeei și patru ide ani, — se'>
aduce așa de mult cu ceea ce s’a întâmplat, toă,;^
acolo, cu șease-zeci și patru ani mai îd Urmă,
p.dică, mai subt ocbii noștri, la 1848, încât
») «Mglii» a apărut îa broșură în MartieV A1878,
tf I wț

»iiuațșGA județeană ÎH 3
 ■V
t
> 2

toane sa Ee înfrebam' daca; cum-va veninul social

mre a provocat, ,în acea Eenorocită' țarâi suroră a
periodice și desperate frenezii, să
fetarpit acum cu totul, sau nu cum-va mâine poi­
mâine, el are să izbucnească din nou, prin și maif
spăiinântăboare convulsiuni 1
r fVrand nevrănd, cată^ să purtăm grijă de jăratic'
ascuns sub'cenușă, nu se mis-
iuiește Șl care poartă' în sânu’i toate urgiile focu.
razele lumineî«
itoate binefacerile căJdurei.
Numai lumini și înfrățitoare Căldură! îatăî de
Bigur ^a ce noi, ‘Românii, dorim pentru înșine
gi pentru frații noștri de peste tot locul,
(h ©ar, din nenorocire, nu sunt toți la-o-laltă, la
ncelaș cuget cu noi, și adesea soarta osândește fără
TOie pe sărmanul popor româE, la lungi, la grele
ț la nemeritate încercări. ° *
;r Riind el msuși de o fire blândă’ prietenoasă, des-
, «®aptă, primitoare și iubitoare de toate bunurile
câ^i-va ani Eumai de
pace Șl de libertate u sunt de ajuns, ca să-și curețe,
țarina de ori ce burueni sălbatice și sa’ se pună d’a
rândul cu alte popoare care au lucrat secoli înde-
hmgi la. cultivarea lor, - fiind, zio, așa bine îa,
.'’® “atură. Românii, biet! se văd mere®
stanjmiți îE deșvoltarea lor firească, opriți pe loe
^n silă și nevoiți a tot plivi, a tot lepădă dupe braz^
dele lor, pietroaiele sterpe ce le asvârlă mereu ves
cimi dușmani în ogoarele lor.
! D-voastră vedeți și cunoașteți țara noastră cea
L uitw. Oarpați și Dgnăre,,în trecutul ca și în pre-\
(
 3

zcntul ei. De aceea; nici ca cuget a atifigo aci dea-i;

pre pietrele ei din casăi.
La Carpați o să-mi duc jalea.

Síim zice .vechiul nostru poet 5

Lor eu voi s’o hărăzesc!

In Jara munților, în mândrul -Ardeal al Kom^

iior, voi săi văi strămut cu mintea, și d’aș pu-<
vea, — să văi fac a simți pentru acea frumoasă bu-t
cată din moșia strămoșească a neamului românesc,,^
o iubire și un dor încă mai vii și mai spornicei de-i
cât acelea ce de sigur le purtați în inimile d-voastral’>
Atunci eră timpul când după legile țării
care înfiereau pe iobagii români cu denumirea
legală de lotri sau de tâlhari, poporul românesc fu
abia tolerat în vechia lui patrie și aceasta, numai
pentru folosul ce trăgeau proprietarii maghiari din-s
frinsul, ca de niște vite de muncă.
Atât de revoltătoare devenise pentru tot omul
cu simțire, starea în care ăjunsese bieții iobagi
mâni subt asuprirea trufașă și, sălbatică a Maghiar
rilor, încât un cuvios episcop din secolul din urmă,
iGrigorie Maior, auzind într’o zi tânguirile unei
pbporimi din ținutul Dejului, pe care stăpânul său
ungur nu voia’ s’o îngăduie a clădi biserică româ-i
inească pe moșia lui, strigă cu desperare, înalțân-
du-și mâinele către cer: .
„Doamne, Dumnezeule! Așa’ți trebuie, dacă ai
dat locul domnilor, de acum nu mai ai pe seamă-ți
nici (atâta țo.C;, cât să-ți ridice ție. oameflii cas,Îd.’V
 í *
. lAi’tÎel statürÜ, 'domnilor, lucrurile cu ITomâ^mî
öin Ardeal pă;fi^ te al patradea j^trar al secolului
al XVIII-lea, când pe tronul Austriei rămase sin-!
gur stapănitor, la 1780, losif al Il-Iea, carele fu^'
eese pânăi la vârsta de patruzeci de ani ținut supjö
epitropîe riguroasă) de niumâ-sa, vestita Imp^râ-*;
teasă Maria Theresa, marea pixîtectoare a naținnii'i
gi a nobilimii ungurești. 'i
De altmintereîea, Maria Tlierezâ a fost precumf '
gtiți, o fenieie cu cap, care a știut să-și foloseasciaî
toate istețimele minții sale femeiești, spre, aju-*]
torul politicei ce urmarea.
Dânsa a fost aceea care, învinse fiindu-i câtaÎ*
neîe în război de ianicerii turcești, a izbutit a face
ca Poarta să-i dăruiască, drept mângâiere, fru-^
moașa și sărmana noastră Bucovină. '
Tot dânsa, în totdeauna corectă și trufașă} înî|
relațiunile sale cu supușii, stabilise la curtea Vie-
nei cele inaji stricte și mai desvoltate regulamente '
'de etichetă, în care, bunăoară, se explica cu deamă-i^ '
runtul nemeșilor Unguri că, fiind poftiți la prânM
^1 [împărătesc, nu se cuvine să se descalțe de ciss
me pe sub masă, nici să-și aprinză pipa, nici să
scuipe pe jos, nici să bage degetele în bucate, toicii
să-și sufle masul fără batista). V , *'
Despotica Maria Thereza, — și permiteți-mi a'
adaoge că acuzațiunea de despotism nu o întemeiez;
câtuși de puțin pe rigoarea prescripțiunilor maiij
sus pomenite, — despotica Maria Thereza nu isbu*'
tise a insuflă fiului său losif, mai nici una din})
aplecările ei. =
Dui losif nu-i pl^je^ de. le.c eticîibta șî' cexâtebSjâ,
 5

alul. El se adapase cu ideile de filosofie umanifarS

ce se deșteptase, în timpul acela, mai ales îs EiX-<
glitera gi în Franța
Principiile de egalitate între oameni plăceau'
foarte mult minții sale și el își croise o teorie ide
nivelare universală a omenirii, pe care știă totuși!
s’o împace foarte binișor cu autoritatea absolută u
unui monaro autocrat.
iEl visa’ să devină pentru numeroasele și feluri­
tele popoare ale împărăției austriace un dispensa^
tor suprem al tuturor beneficiilor filosofici,
A face o apă din toate acolo popoare, fără a maî
lăsă să subsiste distincțiuni de legi și de privilegii,
de limbo, de credințe, de uzuri, ba nici chiar de
port: iată ceea ce se frământase, în timp de patru,-«
zeci de ani, în creerii lui losif al Il-lea
, Negreșit ca, cu asemenea idei, eî se află mai cui
seamă în antagonism direct cu instituțiunile încă
de tot feudale ale Ungariei și Transilvaniei. De a-
ceea, cu deosebire nu iubea pe Unguri, sau cel pil-
Ițîn pe nobilii lor. _ '
Când dar losif ajunse în sfârșit a fi deplin stă^
jpân pe faptele sale, el se grăbi a-și pune în prac-<
itică sistema sa de organizare socială, fără' de a'
lua în seamă toate furtunile ce ea putea să stâiM
nească & atâtea cercuri de privilegiați de tot felul,
pe caro asemenea inovațiuni îi jicneau în foloasele
și ,în credințele lor.
losif se răpezi, fără de nici ud cumpăt, în re?
Îorme și, iîn cei doi, trei primi ani ai domniei Iul,
el decretă ca la patru sute de legiuiri diverse, prin
care tpate întocmirile administrative, financiare.
 6

Religioase, militare, industriale, comerciale. Ba șî

chiar gtiijițîfiw ale Joilor dependințe, de coroana
Austriei, erau făcute val-văirtej.
Intențiuidle lui erau mai adesea demne de toatăl
ÎWda; dar procedările expeditive ce întrebuința au^
tocratul produceau, — cu sau fără cuvânt — no-
încetate tieniulțumirî, conflicte și turburări. ODibe-:
ralul împărat însă, biziuîiîdu-se pe credința că dân­
sul singur urmărește principiele nestrămutate ale
Îilosofiei sociale, ră^undeă la toate obiecțiunile,
prin lungi și seUtiinentale raționamente umanitare,
care până la capăt, ajungeau toate la concluziunea:
^/Așa voi, așa fac! Eu sunt peste voi toți mai mare î”
'Nu se poate tăgădui că losif al Il-lea avea foarte
prețioase și rare calități. !E1 era simplu în viețuirea
ea; îi plăcea să se instruiască despre toate; căută
'Bă afle păsurile oamenilor din popor și să-i ajute,
pu precădere asupra exigențelor nobilimii.
încă de la anul 1773, losif, — carele, ca uneim'
piu particular, vizitase cu deamăruntul mai toate
părțile îEuropeî, călătorise în Ardeal și insu-s
flasc o dragoste cu totul specială poporațiunii ro-(
mânești.
iKecunoscând în Eenorociții iobagi români, orî-t
gina, limba și alte rămasuri ale colonilor romani
din Dacia, ©1 le repețea mereu, cu oarecare mândrie,
că „dânșii, strănepoți ai lui Traian, erau adevărați
feciori ai săi, de oare-ce el, proclamat împărat al
sacro-sîntei împărății Koniane, poartă singur as-,
iăzi moștenirea imperială a Cezarilor din Roma”.
Tot cam pe atunci, spre a lasă o amintire vie iit
poporul ardelean despre vizita cei făcuse Impă-*
 ___ 7^ _

ralul, s’a așezat în ținutul Nasahidului, patru Soual

sate românești, cărora s’a dat numiri latine, care,
împreunate, formează un vers ce promite mântuire
tinerei nepoate a anticului Komulus. '
'â.cest .vers sună astfel: ■ a '
Salva romuti parva nepos,
?4tâta însă ar fi fost puțiiî ca să mângâie pe
bieții iobagi de cumplitele lor suferințe; dar losif!
făcu pentru dânșii mai mult.
Cu câțiva ani mai înainte, la 1764, se întocmise
spre paza granițelor despre imperiul turcesc, re-«
giraente de Grăniceri. Trei dintr’aoestea erau com'x
puse numai de lîomâni, Ardeleni și Bănățeni, pc
cari guvernul austriac, făcându-i militari și sta-«
bilindu-i în! satele de pe margine, îi desrobise dinj
iobăgia domnilor maghiari, ü scutise de biruri și-î
împământenii pe domenii ale Statului, sau ne
moșii cumpărate de la Unguri.
D’a lungul munților mehedinfenî, pe partea los
apusanâ, se întindeă zona regimentului de Grăni-t
ceri de Banat, iar de pe la Jiu încoace, până Jai
scaunele săsești difi Sebeș, din Sibiu și difi Brașov,,
adică lîn adevărata țară a muntemior ârdeleni','
strejuiau vestiții Moți, formând regimentul I-iude
LGrăhioeri români.
Apoi dincolo de scaufiele săsești și de granițele
jSabuilor despre Moldova, adică pe hotarele înve^
cinate cu Bu(X)vina, spre Năsăud și Bistrița, eră
regimentul al 2-lea româfieso, a cărui istorie al
scris-o, cu interesante amănunte, venerabilul pa;-'
triót transilvan, G. Bariț. - "
Mareja fost mulțumirea mândria iobagilor ro2
 8

tn'â'ni de la grani^, când s’au văzut de odataî scăr<

, păți de robia nemeșeasoă și au căpătat în' mâini
arme, de la care erau strașnic popriți de către dom-,
mii lor de mai nainte
X ®i se simțeau acum ca rejnvîați. Stăpâni le e-»
rau Dumnezeu numai în cer, și împăratul pe pak
mânt. Ei, cu sapa ;își munceau țarina lor prop^rie,
gi cu arma își apărau țara.
(La asemenea .viațăij volnica! și voinicească, se
prinseră a năzui cu dor toți Românii din "Ardeal.
losif al Il-lea căută' a-i mângâia la a doua a sa
călătorie iîn Transilvania, în anul 1783, acordând
ioleranță depliuă â cultelor și prin urmare liberul-
exercițiu al religiunei ortodoxe; apoi se cercă a u=<
șură nevoile iobagilor, regulând printr’o legiuire
mai echitabilă, munca săteanului și instituind tri-i
bunal© cu sarcină să asculte plângerile clacașuluî
contra stăpânului, care ar abuză de dânsul
y [Ungurii turbau de mânie: „Românii, — ziceau
ói, — sunt fiare sălbatice, cărora nu se cade să O
se jdeanici un. drept social, căci mintea le e tâmpită,
stricată și neprimitoare de cultură. iEi nu sunt de
0 potrivă la fire cu oamenii. Este dar o. nesocotință
primejdioasă a-i îndreptați deopotrivă cu celelaltoi
națiuni . , x < -í, ♦ î <_
ri Asemenea cuvinte, domhilor, figurează neîhce-i
tat iu reclamațiunile oficiale, adresate de Un^rî
cătic cancelaria imperială '
'' Iar pe când Ungurii scriau într’astfel, ei, în' Ar«
deal^puneau ordinele împărăbești sub saltea și ad«
ministrau dreptatea, — sau mai bine
după vechiul obicei feu(W. al țărpi^
 9

îlbmânii Sncepurâî și ei acum' a simți că liJia

Bese Impăhiatul, și aZia făceau Ungurii.
iEi se chibzuiră a trimite plângeri d’adreptul la
CUnul lor împărat diiî Viena.
Pentru aceasta, le trebuiâ ufi sol îndemănati’o^
icarele să nu-și piardă rostul în' curțile împărătești«*
H găsiră in personalitatea, devenită legendară,,’
« lui Niciilae Ursu al Florei, din satul ’Albacu, căr»
ruia-î ziceau toți Jn de obște, căci tare bine
ifeorifir, sau cântă din gură doinele muntenești al<
ftioților din țara 'Abrudului și Hațegului. >
jNicolae Băicescune-a schițat, domnilor, cu penel
«.cânteietor contureîe geUerale și priveliștele caracH
Sferistice ale Transilvaniei.
Uați-mi voie acum* și mie, umilit închinător al
mareluii mostam istoric—să vă preîmblu un' minui'
vederile pe harta topografică a acelui unghiu, caiy
conține vizuinile vitejUor munteni sau ^Koți. -
Nu este acel unghiu, țara Oltului pe care mai ca
camă o vizităm noi, când trecem vara granița pe lai
fTurnu-Koșu, p© la Predeal, pe la Oituz sau pe lai
Bicaz. Dar chiar a<d de vale sub poalele prelungitei
ale Ceahlăului, în ținutul săcuiesc numit Cikul, stă
obârșia Oltului, și alături cu dânsa, aceea a fra-i
telui său ardelenesc, a Mureșului, carele niai întâi
«e urcă spre nord, străbate tot șesul transilvan, de
la răsărit spre apus și în fine, aplocându-sc iar(
către Carpați, vine, tocmai la marginea occidentală
a principalului transalpin, de desparte prin mă-
noasa-i luncă aprigii munți ai Hațegului, de stân-
cele nu mai puțin aspre și păduroase ale Zaraji;^
dului și Abrudului. ,
 10

/ Prin țara Hațegului, lipifâ dos în dos cu Gorjiul

fiostru, se scurg spre Mureș apele Strilului, scăl-:
dând, el și pâraiele lui, numai sate și cătune româ-:
nești, printre care stau ruinele anticei Sarmizege-:
tuze, la Grădiștea, și cetățuiele mai moderne ale
CElunedioarei și Hațegului.
. De partea dreaptă a Mureșului, — care acolo
itrece pe lângă târgul Ifevei, pe lângă Ilia șâ apoi se
strecoară în Ungaria și în Banatul Timișoarei, că-
itre Arad, — d’a dreapta Mureșului, zic, se întinde
jîn depărtare, regiunea muntoasă a ■Zarandului,
străbătută de apa Crișului, care curge și el către
apus, în paralel cu Mureșul. Pe malurile Crișului
stau îndesate tot târgulețe și sate românești: Cu-
rechii, Bradul, Mesteacănul, Baia de Criș, Alma-
giul și multe, multe altele, care și-au lăsat numele
lor în analele memorabile ale anului 1784
,, Deasupra Zarandului, și încins într’ufi brâu în-*
gust de munți aspri și înnalți, șerpuiește râul A’<
(rieșul, în a cărui sălbatică vale, stau pitulate, prin-<
itre stânci și păduri, numai selașe neaoș românești,
adăpostiri ale inândrilor Moți diiî țara Abrudului.
Acolo, sub piscurile semețe al© Detunatei stă târ­
gul Abrudului și băile lui de aur
Mai sus, pe apa Arieșului — carele, eșind aploi
din strimtoarea munților, curge spre răsărit, pe
lângă Turda, — mai sus pe 'Arieș se vad satele
'{Câmpeni, Ponoarele, Scărișoara și Vidra, ce ss
reazimă spre apus de munții Bihorului; iar în fun-
dul cel mai adânc al văilor, chiar la obârșia 'Arie-i
șului, zace Albacul, satul de naștere al lui Horia,
unde modesta lui căscioară țărănească, încă și până
/
 astăzi se păstrează cu sfințenie de nepoții eroiîoi
gi martirilor de la 1785,
lioria din Albao, iobagiu de pe domeniile Sta*
tfeului, fosti’a el, mai întâi, precum.' se pretinde, că-i
tanăS împărăteasca? ,
'Aceasta e probabil, ca este încă §i mai proK
babil este că el știă scrie și citi, că vorbea’ nem<
și fără îndoială că, prin mintea și istețimea
lui, era privit ca omul cel mai de frunte și mail
de temei dintre țăranii români din ținuturile am-»
prejmuitoare. «
Pe dânsul îl aleseră dar ei, în mai multe rânduri)
ca să ducă la iViena, plângerile lor către împăratul?'
Intr’ufí rând chiar, văziâind ei că, din câte bunuri
le făgăduise, nimic tiu se împlineă, și, încredin-*.
țați fiind că vina nu este a monarchului, ci a ne<
meșilor, a viccșpanilor și a solgabirăilor, adică a
boierilor, prefecților și subprefccților unguri, ei!
legară cu jurământ pe trămisul lor, ca să fiu se
întoarcă înapoi, până ce nu se va fi încredințat cui
ochii, cum ca împăratul le-a citit jalba
Horiajură și, plecând pe jos la Viena, — ca șî
în alte rânduri, — avă vreme, în patru săptămâni
cât țină drumul, să plănuiască cum va face a-șî
împlini juruirea. a
minte și încercat; eî știa bin'g
că împăraților nu le prea place a-și perda vremeaj
citind lungi jeluiri.
dată dar ce se gândi să facă:
/ împăratul losif avea obiceiul foarte lăudabil do
a primi pe oricine îfi palatul său. Vizitatorii doi
orice treaptă se înșirau, la anumite ore ale zilei.
 12

în lungi galerii, și nionax'oul, trecând pe dihainteă

fiecăruia, 11 întrebă ce-i este de lipsă.
t In ziua când veni și rândul lui Horia de a fi cer-
cetat de losif, el îi zis-o căi vine cu plângeri de fial
îlbmânii din’ Ardeal și-i înnrână o hârtie, în care
toate acele plângeri erau coprinse.
. „Bine, voinice; voi îngriji eu de voif' >
Y f-
•— Așa o, mărite împărate, ■ răspunse Horia,
i~ dar eu am venit aci legat cu jurământ de la' ai'
mei, ca să văd pe Măria ta, citind cu ochii Măriei
«ftale, cartea noastră ; că de-i citi-o însuți, bine știmi
noi cu toții că nu ne-i uîta^h
* losif zâmbi cu bunăvoință de obstinațiUnea ță­
ranului și deschizând hârtiă, iață, ce citi țntr’însa:
/ <? • '

jiMărlfe împărate !
^„împărțeala săptămânii : *-
, ‘„Patru zile de robot ■(adică de clacă)’;
,A cinoea la pescărit;
1 „A șeasea la vânătoare! ’
,,Și toate acestea la o laltă, numai pe samă dom­
nului. .. ,
^^„'A' Șaptea zi, doară-i a lui Dumnezeu!
'„Apoi judică, prea drepte împărate, cu ce o să
ne mai plătim și noi de bir și de toate cele dări !’"■
Anecdota, — fie autentică sau nu, r~ ne dă to-
tuși măsura iînțelepciunii lui Horia, '
De am crede ceea ce au mai spus în urmă Ufî-
gurii, Horia în acelaș rând sau în altă întrevedere
a sa cu împăratul, i-ar fi 'zis, dă, dacă nu se va face
dreptatea iobagilor români, apoi ei au să și-o fac^
^gig,i, ucigând pe toți domnii lor unguri.
 13
A-. .,_X

; losif ar îi răspuns atunci, scorii și coprWtor;

ihr dasP*
jj,Faceți voi aceasta !’'
' Spus’a sau nu a spus într’asifel losif impgratuî*
de altminterea nu prea mare prieten al neaniu-*
lui unguresc, —■ bâoi știm că] jjn toamna anului
>1784, Floria era întors acasă‘ íü Ardeal și coling
mereu satele romanești din Bihor, din Zarand, 'diri
Flațeg, din Abrud și din 'Zlatna, îndemnând pe io<
bagi a împlini voințele împăratului, de la care ei
trebuie să aștepte Sumai bine și ajutor« \
' In Amra acelui aH, țăranii acestor părți erau maî
nu osebire turburați. Și iată' unele din cauzo *
De mai mult timp jpcă venise în Ardeal ofițeri
împărătești, cu ordin ca să înscrie recruți pentru
armata imperială].
Iobagii români alergau în gloate spre a se înrolai/
cu speranța că, devenind catarfe, vor căpătă toți-
libertatea și drepturile acordate regimentelor^ d^
BrănicerL <. «
.Ofițerilor recrutători,’ — în' genere italieni sau
^ germani, — le plăceă cu deosebire acest «el os-«, *
fâșesc al Românilor și ei îi ocroteau, — cu sau făr^-
drept legal, — în contra multor asupriri locale.,,
‘ QDar, iîn curârid, proprietarii Unguri se plânseră] <
la autoritățile lor civile și la guvernatorul suprem
1______ :„ii- _____ -I _____ _

al Transilvaniei, care pe atunci eră’ baronul Haș,^

ÎMichail Bruckental din' Sibiu. Ordin fu dat ca îh-i/
rolarea să înceteze și iobagii înscriși să se întoarcă
IJG ța casele Ipn. Mu aceasta mulți țărani^ dar mai'

-1
 14

cu sGamăz cei din ’douâ sate diiî țara ITafcgului, —

iGonzaga și Vălceielo. trebuirăi reprimați priri
iprța armatăi.
In ținutul Zlatnei, alt subiect local de nemulțu-i
mire întărâta pe săteni
'Până îri vara din urmă, cârciumile depe dome-
, miile imperiale de la băile de aur fusese lăsate cu
ilo mică arendă pe seama pământenilor; acum însă
ele se dase cu chirie mai mare, unui american,,
care trăgea el toate foloasele, lipsind de dânsele
;pe oamenii locului.
■De aci, nemulțumiri, bătăi prin cârciume, spar-«
geri de buți și neorândueli de tot felul.
Horia le vedcă toate acestea și nu dormeă.
Bîmțise că cu un popor așa tare întărîtat pentru
mii de cuvinte, va îndeplini lezne gândul de libe­
rare ce-și croise în mintea sa,
_ Intr’o joi, la 28 Octombrie 1784', se făcea târg
lă satul Bradu de pe apa 'Grisului. Da târg eră^a-,
flunată toată românimea din Zarand.
. lloria făcu știre tuturor ca, pe duminica viî-i
toare să fie cu toții adunați în biserica de la Mes^
iteacăn, un sat învecinat, că are să le aducă știri
de la împăratul
La 1 Noiembrie, după sfânta shijbă, eșind din
biserică, în mijlocul poporului, Bpria ^use curat
Lomănilor adunați că „le-a venît vremea sal se
scape de asupritorii lor. însuși Imljlaratul le dă
voie deplină. Să jure dar cu toții pe crucea aurită
ce el poartă la piept căi, în numele lui Dumnezeu și
al împăratului, ei nu mai vor robi la domnii lor,
străini de neamul românesc. Să se întocmească dar

i
 15

în gloate și îrf graba sal alerg® la Octiitea.-Alba],

unde vor găsi anme, spre a sc iîntrarma și a-și
pára cu ele dreptățile lor, de cum-va vor fi împiie-*,
dicați de către Unguri”. ’
îndată acolo, Grigore CrișaS, ifruntaș din par-<
tea locului, fu ales căpitan al ^acestei cete și, pa:
când Horia se repeztea îîiî munții "Abrudului, ca sâ
răscoale și acolo satele, gloata din 'Mesteacarî, vox^
ind să se ferească de a deșteptă fără timp luarea a-*
minte a Ungurilor, se îndreptă către satul Gurechü*
dintre munți, ca de aci, a doua-zi să treacă pe sui^'
cumpăt la Oetatea-’Albă
iVice-comitele ungur al Zaraiîdului prinse vesi^
de mișcările Românilor și îndată trămise trei sub’-»'
prefecți cu câți-va Panduri, ca să risipească ceata
conjuraților, '
Subprefecții călcară peste noapte casa difi Cib
rechi, unde dormea liniștit Crișanul și-1 prinseră
legat .
Dar căpitanul Românilor cbiemă cu chiote desî
perate pe ai săi
In mijlocul nopții, țăranii adunați în tabără su
deșteaptă infuriați și asvârlindu-se pe funcționarii
unguri și pe Pandurii lor, îi ucid fără cruțare, scă?
pând pe al lor căpitaiS
iR’uptoarea eră făcută; sângele cursese. Țăranii
știau că pedepsele ce-i așteaptă de la Unguri voj^
fi cumplite. — „Sânge pentru sânge! Decât noi,^
mai bine ei!”
Acum nimic dU mai puteă să pună stavilă fu-*
riei răzbunătoare a Românilor.
\ De a doua-zi de. dimineață chiar, și adele urmălj
 16

to.ire era ranfluî, răscoala țăranilor, purtâMd cu

Bine pretutindeni măcelul și pârjolul, se râ:gf^â,ti-i
ește capecin^niie d'a lungul Mureșului prin toate
Bâtele, până și în' depărtate ținuturi românești din!
tUngaria și din' Banat. ’ ~ .
-Apele, altă dată așa limpezi și line ale Mureșului
fie mohoriXsic, în acele cumplit© ial© din Noembrie
. sîngele ce varsă fără preget deșgliiebata
inanie a lobăgimei turbat©, Iif întunerecul viforos
6.1 nopților tomn'atîce, ele se roșesc și se luminează,
^lindind lucoarea flăcărilor ce stârnește pretu-f
iwndeni apriga sete de răzbunare a țăranilor.
Tot asemeni și ia laturi, numai foc și sînge ros-i
cogolesc valurile pripite și volburoase ale Striiuluî
ale Arieșuluî, ale Grișului, și ale tutulor pâraielor
muntoase din țara Moților.
. pretutindeni, gloata înfuriată a țăranilor;
6dăugandu-s© din sat an sat, dă foc caselor și
verilor domnilor mîgiui și ale preoților de alte legi •
iy pe dânșii, pe preoți și pe domni, unde i prind
îi ucid fără; milă, cu soțiile, cu copii și cu neamu-t
rile lor. ;
Nimic din ce e Ungur sau unguresc nu mai află
cruțare dmainte-a urgiei fatale a jurământului lor.
In curs de o lună de zile, cetele revoltațilorras-
fețindu-se peste tot cuprinsul ținuturilor p© care
le-am descris, pustiesc peste 60 de sate cu Unguri
ard și jefueșc ca la 140 de case domnești și paro'
chiale și ucid mai multe sute de Unguri, mai cu;
scamă din clasa nobilimii.
Cari din aceștia însă, apuca sa scape prin fugii,
se (adună îndată la Deva, la Hunedioara, la Arad,
 17

la Cetatea-Albă, la Cluș și acolo organizează', și

'din parte le miliții de Husari ungurești ca sa se
lupte cu țăranii ; iar pe câți din Ftoinâni pot pune
mâna, — fie revoltanți sau pașnici locuitori, — îi
'judicâ^ și-i ucid pe loc, simulând niște tribunale
impro^dzate, care și pentru simple bănueli, nu cu­
nosc altă osândă decât moartea cu caznă.
Astfel revolta șe preface fățiș într’o luptă de na­
ționalități. '
Această luptă cruntă și-ar fi capătat de sigur
rezultatul legitim, dacă, pe lângă dreptul de apă­
rare, Ungurii n’ar fi întrebuințat și ori-ce alte
mijloace viclene, spre a trage în partea lor ajutorul
decisiv al autorităților imperiale.
E curios lucru în adevăr, a vedea câ xU începutul
acestei răscoale, guvernul superior al Transilvaniei
nu cutează' a întreprinde contra Românilor revol­
tați nici o represiune prin forță. Chiar de la Viena
nu sosesc alte ordine decât a căută să împace pej
Români prin blândețe, să le promită ertare totală
fle la împăratul, dacă se vor astâmpără de sineși.
Nici trupele împărătești din Transilvania nu se
mișcă în contra lor; de câte ori Ungurii recurg la
șefii militari austriaci ca să le ceară ajutor, a-
ceștia caută a se furișa, spre a le denega mai Iczno
sprijinul cerut.
In timpul acesta, țăranii români țin una ca
mai ci sunt cu adevăr credincioși Impăratuiui/^i X

că dânsul are să le întărească lor pământurile st^i ă

moșești, pe care ei, prin izbânda lor, le-au căpăMt"
acum înapoi de la cotropitorii străini, ce pe no-
«rAQlKi ALESE DIN SCRllTOSIl KOWANI» 2
 18

dreptate s’aii fost așezat domni în țarina împăra-'

tească a poporului românesc
lîoria, iîndemnat la un armistițiu de maiorul
Schultz și de doctorul Molnár, cari i se trárait de
guvernul central ai Transilvaniei, ca să-i vestească!
iertarea ce le acordă împăratul, comunică tablei'
sau consiliului unguresc din Hunedioara, ,ulti*
matul său, cu coprinderea următoare:
,,Punctul I-i: Provincia și toți nobili să jure pe
cruce că vor fi credincioși la condițiunile ce el
impune
y,Punctul ‘2-lea: Nobili să nu mai fie, cî fînmai
funcționari, lîntăriți de împăratul.
„PzzaciwZ ^-Zeaz Toți locuitorii Ardealului săplă-
tească deopotrivă dare către împăratul, fără (de
a mai fi vre-unul scutit.
,,Punctul Domnii să-și părăseascaJ mo­
șiile lor de până acum.
Punctul 5-lea: Moșiile domnilor să se împartă
'între țărani, după o lege ce o va face ImpăratuiL
,,Punctul 6-lea și ultim: Dacă autoritățile nngii..
rești primesc aceste condițiuni, să ridice steag alb
d’asupra cetățuiei de la Deva.
„El, Iloria, va așteptă răspunsul până la 15’
Nosmbrie; iar dacă va găsi; împotrivire, va urmă)
războiul ca până aci’
Vedeți, împăratul și iar împăratul; împăratul
pretutindeni. Credința lui Horia în losif nieaeste
deplină, și până la ceasul lui din! urmă, ea și-a!
păstrat tenieiu în inima și în! cugetele lui
• Poate că însuși losif avea încredere în sincera
■"idelita.te a Ko.mâniior si de aceeaA mult ,<a luptat
el în contra desperatelor reclamări al© ungtirimii,
ca să cruțe pe iobagii romani, în dreapta lor revoltă)
în contra asupritorilor ungurești.
Lucrurile d’ar fi stat tot ast-fel, Românii de
sigur ar fi mers departe. Dacă însuși împăratul'
rămâneă nestrămutat în acea dispozițiune ce se
manifestă la dânsul de a lăsă pe Români să facă)
precum știu, apoi unde mai avea să ajungă ungu­
rimea, așa puțină și așa slabă în fața gloatei în-i
desate și neînstrunate a țărănimii românești?
Ori cât se desperau și se indignau Ungurii, stri­
gând din răsputeri împăratului:
„Vezi I acești rebeli sălbatici au pus gând să)
stârpească nobilimea; ei vor să limpezească Ar-
dealul, și poate și Banatul, și poate însăși Wi
„garia, de toată suflarea ungurească! Dă-ne ajutor
„căci tu ești rege al Ungariei. Tu trebue să nemâni
tuești!” — losif însă, carele nU primise nici o dată)
a se încununa rege al Ungariei și care mutase co- “
roana S-tului Ștefan din Buda, în tezaurul Vienei,
losif stă nesimțitor la aceste desperate și înfuriate
chemări.
Ungurii simțiră căi pe alt ton' trebuiau să sune
alarma pentru "ca să insufle îngrijare curței de la
iViena.
Atunci, închipuiră â buciumă că Horia, îngâm­
fat de leznicioasele-i succese, nu voește să mai)
știe de împăratul, că el s’a declarat ^Rege ăl
ba că a și bătut monetă cu acest titlu uzurpat.
Și, spre dovadă, ei — falsari politici — scoaseră)
la iveală niște derizorii bănuți de aur, în ale că-i
ror inscripțiu'ni românești se văd cât colo groso-^
lana impostură și cliiar ortografia iimbei ungurești.
 20

Ca atarî născociri, purtafe la VieÏÏa priiî căilQ

cele mai autorizate pe langâj Impâiratul, ei obț^^
nura într’adevătT mai mult succes de cât prin toate
doleanțele de mai nainte.
Curtea, intrând acum prepus despre propor^
‘ițiunile amenințâtoare ce poate lua rascoala diii
/Wrdeal, depârtă' pe Generalul Preyss, care coman-i
rdase armata din Transilvania §d, bănuind de inca­
pacitate pe ^vernatorul Brukenthal, denumi ca
comisar speciaLîu Transilvania, pe cernitele AntoiS
dankovitz și ca comandaîit militar pe Ceneralul“!
Papilla. " . '" w < *•-
^,^'Pe de altă] parte, ordine fura] date regimentelor
imperiale din ;Ungaria de a purcede încontra re-<
belilor, de a-î supune cu ori-ce preeț și de a prinde
pe căpetenii, puind și premii mari pe capetele lor.
Din momentul acesta, adică] de prin luna lui(
'Decembrie 1784, războiul schimbă caracterul.
>Iobagii români rămaseră mai întâi în mirare^
de a vedea] cum că însăși cătanele împăratului
umblă acum’asupra lor. ”*
uCine pare i-a trădat? _ _
J — HGQ'iacând acesta iîi î^re'dinâ ca împăratul
fâ cu dânșii. '
-—Sau insuși .
, îiegreșit că între aceste două alterSative s’aui
împărțit părerile.,
'.V Cei puțini, cari au crezut că Horia i-ar fi a.mă-
^git, au depus jos armele s’au predat îndată oș^
itirii -5,
Gei-Palți, din contra, în Pan'de risipite, s’au lup-,
i cu vitejie împotriva regimentelor gi s’au ros*
 I
îI
i '.......... * '
_____ .
l
l

•-i
^1
21 •

îfcit ifâțiș chiar împotriva împăratului, care-i nă­

pustise pentru a se uni cu doninii unguri.
Dar nici că era cu putințăj ca o asemenea liiptiă
să țină mult; cetele lui Hori a abia aveau o organi-i
națiune; ele erau armate numai cu sulițe, cu săbii,:
cu ceva puști și pistoale, strânse p© apucatele. îElei
n’aveau căpitani experimentați, de oare ce Horiaj
tfu«^ silit să încredințeze comanda unei cete, fiu->
lui său Ion, un copilandru ca de 14 s’au 15 ani,.,ca-^
rele totuși făcu minuni de vitejie.
Apoi iarna apăsa greu în’ acele locuri muntoase;
merindele și nutrețul de pretutindeni perise prin!
foc și prin răsipă.
.. Gerul și lipsa munceau pe bieții munteni, mai
tare chiar decât prigonirile cătunelor.
iEi se luptară însă voinicește, respinseră chiar.
. p’alocurea soldățimea; dar, risipiți în cete mici,'
— deși revolta întreagă coprinsese o oaste de
inh' și mai bine de oameni, — Una după alta, icăW
zură toate cetele. Se iucisera! m bătălii oameni
mulți; alții, cu sutele și cu .miile, fură aruncați iii
închisorile cetăților, de către /autoritățUe unguj
tești care acum prinsese la inimă.
In mijlocul acestei cumplite dărăpănari a pla-i
nurilor și a speranțelor sale, ce făc^ oare Horia V,
Din minutul când văzuse că oștirile împărăteș ti'
BÖ declară fățiș în contra oamenilor săi, totul iad
daco a crede că el a simțit cum‘ că mințile Impăra-ij
'tfeului fusese din nou îmbrobodite de inimicii nea-^
imului românesc.
^1 atunci povățui pe ai săi să fiu se mai rmipo--
Srțveașcă gix fĂrâ de, a pierde, cu totul ori ce spe-*
 ___ 22___

ranța d© îndreptare a lucrurilor românești îrf Ar-<

deal, făcu știre ca va căutăl săi răsbească printre
haitele prigonitorilor sai și se va duce încS odată!
la yiena,^ca săi spună d’a dreptul împăratului toat©
nouiie păsuri ale poporului român ; iar în primă­
vara viitoare, când vor muguri codrii, atunci lupta'
va reîncepe, mai priincioasă Românilor, cari pân^
la acel timp vor putea fi și mai bine pregătiți.
Luându-și dar rămas bun’ de la ai săi, Horia^
însoțit numai de credinciosul său secundant, loau
Oargă, poreclit Cloșca, din Gărpenișul Zlatnei, se
îndreptă către casa sa din Albac și, pornindu-și so-î
ția și pruncul către Beiuș íü Ungaria, merse să se
ascundă deocamdată!, în’ munții păduroși ai Rada^
cului, care despart țara Abrudului de ținutul Bi^
horului. ii
Acolo trăi cafevă zile prin peșteri și prin' părăsii >
Ibele colibe de vară ale bacilor. *
Dar locoteneatul-colohel Kray, diű al doilea re^
Husari săcui, carele risipise cele din
urmă' ramăSșiț© ale cetelor românești din: valea A-*
T 'A' T Ga tet dinadiîîsiil după urmele
IUI, cu gând să-și câștige, cu prinderea capului/
principal al rebelilor, o i^ăsplatăi excepțională
Acest ofițer ademeni’ cu băhi pe hiște gornicí
Bau pădurari ai locului, cari cunoșteau toate po-t
fel înfuHdăturite mdrilor gî asupra căforai
Horia și' Cloșca nu aveau prepus de trădare
, Intr una dih ultimele !zî1q al© aHului 1784, la S71
Oecemvrie, acei vânzători, prefă<^h'du-s0 că por^
nesc la vânătoare, călăuziri p© Husarii lui Kray
nană la ascuni^teajea Unde, fără de nici o banun
 23

ială, Horia și Cloșca ședeau duși pe gânduri, într’o

poienița, încălzindu-se la foc, după cum au obi-
ceiu țăranii noștri, când îi apasă grijile și nevoile.
Când se văzură înconjurați fără veste de o gloată
așa numeroasă de vrăjmași, atât numai putu face
Horia cât să asvârle în foc o desagă cu hârtii, ce
o avea în sân'.
Ce mari taine va fi conținut acea desagă?.... U-
nul Dumnezeu mai știe!...
Kray, iînveselit și îngâmfat foarte de prada ce
făcuse, mână îndată pe prinșii săi la Zlatna; iar
de acolo îi strămutară curând, sub strașnică pază,
în temnițile de la Oetatea-Albă.
’ In cale, Ungurii își făceau o mârșavă bucurie do
a batjocori în tot chipul pe inefericiții căpitani jai
HomânUor, acum cu totul îhfrânți. Urmărind cu
înrăutățită viclenie plahul lor de a aruncă asupra
lui Horia nemeritata vină c’ar fi năzuit la puterea
supremă și că s’ar fi dus cu gândul și cu fapta
până a zmulg© pe seamă-i diadema regală a lui
losif împăratul, ei îl preumblară prin sate, legat
cot la cot, d’asupra carului și purtând pe cap o
derizorie coroană de hârtie poleită, cu vorbele:
„Horia rex Daciae^’, scrise pe dânsa.
Tot astfel odinioară, la ceasul în^ozitor al is^
pășirii de veci, călăii Mântuitorului nostru cute-'
zase a-1 insultă cu cununa de spini și cu humele
batjocoritor de 'Rege al Iudeilor!
. 'Amarnică, dar neîndoioasă mângâiere,^ domni
lor; căci, vai 1 în oarba omenire, la atari injurii'
sunt expuși numai cei ce au solie de a mântui lU"
mea sau de â 'desroM jîopp,ațele ’
 24=

Așa dar, prin asemnea mișelești ocări încopurâ)

acum și Ungurii a-și scutură de pe sufletele lor,,
aăpraznica spaimă ce, în curs de două luni, Ie îi£i
fipsGșe în inimă acei uriași ai munților Ardeleni,
luptându-se cu crucea Ia sîn pentru a lor liberare!
La xllba, comisarul împărătesc lanoovitz și Ge­
neralul ccniandant Papilla își rezervară singuri
dreptul de a face, fără de alti marturi interoga-;
torul lui Horia și lui Cloșca.
Procesul lor și al soților săi se prelungi aproapéi
uouă luni. In acest răstimp, oștirile împărătești
prinseră și pe al treilea căpitan al Românilor, pei.
George Crișan; dar acesta, adus in Alba la 1 Fe*
bruarie 1785, se spânzură singur în temniță cui
brăcinarul său, în ziua de 15 ale aceleiași luni. =
Fiul cel mare, — cel de 15 ani •— al lui Horiă
murise vitejește în luptă; pe alt fiu vitreg al căn
pitanului, îl trăsese Ungurii în țeapă, împreună
cu alte câte-va sute de Români robiți de dânșii.
De ce însă a ținut așa de mult procesul lui Horia ?
Tot ce știm mai sigur este că Horia a refuzat de
a răspunde la ori ce întrebare î s’a făcut ș5 n’a în*
cetat de a repeți că voiește să fie dus la Viena ca
să dea seamă numai împăratului de faptele și de
cugetele sale.
Eșise chiar vorba că cererea lui va fi îndepli*
nită; dar atunci, pe semne, Ungurii și-au încordat
și mai tare sUinț^le ca să obțină îndată de la Curte,
pedeapsa cea mai strașnică pentru cei doi capi
ai rebeliunii.
La 28 Februarie 1785, — tocmai patru luni zi cu
fci ,în urma întâiei mișcări a Românilor la târgul
 25

de la Brad, — sentința de moarte cu caznă a lui

Iloria și Cloșca, ca rebeli contra împăratului ș^i*
legilor țării, îu pusă în execuțiune. împăratul Io,-,
sif se înduplecase a o confirmă; din Viena.
*La Alba, dinaintea mai multor mii de iobagi ro­
mâni, pe cari autoritățile ungurești îi adusese ou
sila, câte șease de fie-eare sat românesc al Ardea-«
iului, ca să le fie de învăț acest îngrozitor exemplu.
Cloșca, mai întâi fu frânt pe roată, începând sfâ­
șierea de la picioare în sus. 'Răcnetele lui de du-,
durere se năbușiră, atunci numai când un crac de
fer al roatei îi străpunse piepitul.
\ ÎH,oria stă față neclintit.
Ochii lui vedeau aprieat muncile' groaznice ce
aveau îndată să’l ajungă; dar inima-i bărbată știîS
să' stăpânească până și fiorii
Când rândul său veni, toți îl văzură călcând cu
pas țeapăn, neșovăit. Într'însul nu se destăinui]
nici o slăbiciune. Roata îi zdrobi oasele, fără ca
durerea să’i scoată măcar un geamăt, "din pieptul
lui oțelit... ,
Au zis unii că murind. Iloria ar fi strigat: JEjia
rrrwT peTitru rbiițizme!”
Poate că el n’a rostit aceste cuvinte; dar fără
îndoială marele lui suflet le-a simțit adânc
‘ 01 negreșit, domnilor, sub grosolanu-i cojoc de*
baie, sub țundra-i neagră, sărădită cu găitane vi-«
nete, subt opincele-i de muntean, îmbăierato pe
gleznCj sub cușma lui mocănească cu canacc J^ciu-
curi) de fir, — sub tot acest port al său neaoș ții-
rănesc, curgea prin vinele acelui puțin cioplit, dat
mult semei, muît sțațQrnic gi .mult viteaz b.ătbatr
 26

un sîiigo cel puțin tot așa de atlovărat remanesc’

tot așa de îmbolditor, tot așa de patriotic, ca prin
creerii celor mai erudiți instigatori și celor maiî
iscusiți apărători ai latinității gintei româneștii
Auzim toți, lăudându-se în’ toate zilele, acei îns
vățați scriitori ai Ardealului, — Petru Maior! Sa-,
muil Clam! George Șincai! — cari mergând să stu-:
dieze la Romă, au cules cu religiozitate în cetatea
eternă, dovezile originei latine a poporului româ-
nesc și întorcându-se acasă, printre mii de perse-i
cuțiuni, au deștentat, zice-se, în’ Români simțul!
național.
Bar vă întreb, domnilor, era oare trebuință să
meargă din âi noștri la Roma, ca să facă pe.‘ popp^<
rul românesc a fi și a ști ca este o! națiune d© șinei
(stătătoare? un popor cu nume și cu sânge de
‘Român?
. Să nu renunțăm, credețî-mă, așa lezne la darul
cel mai prețios, cel mai minunat al neamului nos-<
tru, la acel puternic instinct de proprie existență/
care nu a lipsit Pici odată Românilor, nici la nop,
aci în principatele unde am știut a ne prefira prin!
mii de primejdii, prin mii de vitejii, scăț^ând tot
mereu ființa noastră proprie de Staturi curat ro­
mânești; nici dincolo peste Carpați, unde opt se-
coli de cea mai cruntă și sugrumătoare asuprire nu
au făcut pe Românii Ardeleni, îngenunchiați sub
paloșul unguresc, să vorbească ăltă limbă și sMJ
poarte alt nume decât acela de Român!
A-Cest dar, iau avut pururea Românii', și nul
trei, patru, ba nici sute de cărturari, croind la
gramatici și la etimologii, nu ar fi putut să-l ibi
 27

sufle de o datai atâtor mii și milioane ce întocmcso

obștea de rând, a românimii.
Ca să revin ancă! o data la imaginea cu care /ana<
comparat, de la iînceput, starea simțirilor ce fra-i
mântâ chiar și astăzi țara Ardealului, voiu zice că,
dincolo ca și dincoace de Carpați, adevăratul pa­
triotism românesc a trăit pururea în sânul pop,o-,
■rului nostru, — încins și fierbinte, — întocmai ca
gara ticul sub spuză, și că unicul merit ce putem;
recunoaște erudiților noștri daco-romaniști, este a-,
cela de a fi suflat cenușa ce ascundea și păstra]
nestinsă acea scânteie neperitoare.
Adevăr este că epoca în care s’a sculat Horiă
în capul țărănimii din Ardeal, corespunde întoc-i
mai cu aceea în care se luptau pentru revendicare
originelor noastre latine, erudiții do la Blaj.
‘"iDar nu văd nici un semn ca, prin instigațiunea
acestora, să se fi urzit măcar, răscoala țăra-ț
nilor.
Iobagii ardeleni au apucat ítű manele lor var-i
fcoase arma răzbunării, fiind-că cuțitul le ajun-s
seră la os, fiind-că Ungurul nu le mai lăsase nici
o umbră de viețuire omenească, nici o fărâmă de
pane a lor^
In^păratul losif, din contra, parea a le tăgădui
toate bunurile unui trai liber și egalitar, astfel
precum îl visau ei din po veștile bătrânești ale stră"
vechii împărății romane.
Atunci iobagiul își zise: „Până când fi-voi rob
iîn țară la mine ? Până când slugări-voi la domni
străini și venetici? sEi nu vor să-mi facă și mia'
parte din bunurile, de care se bucură singuri acij
 28

în țara Boastrăi 'Face-mi voi tlar însu-mi pajCeas

mea 1”
Și ca sa și ^icai iobagiul aceasta, de sigur că nu
a trebuit săi Ic învețe de Ia cărturari. Fie-care țărani
născuse din' sânul maicii sale, cu aceste simple no­
țiuni de drept natural; fie-care și Io întărise, fără)
carte, în traiul îndătin&t al casei părintești, în o-
gorul unde sudoarea îi curgea numai în folosul
domnului. ■<
Fie-mi dar iertat, domnilor, a conchide că răs-’
coala iobagilor ardeleni- sub IIoria, poartă în sind
un caracter pe deplin poporan și de aceea chiar,
— îmi -voi permite a zice, — mai curat, mai adevă-i
rai, mai sincer național, decât toate argumentațiu-i.
nile, mai mult sau mai puțin' exagerate, ale ’pa-i)
itrioților erudiți. Î
' ■Do aceea, noi Românii, putem' să no măhdrimi
cu acea mișcare spontanee a Moților, mai mult
poate chiar decât cu teoriile și cu controversele;
susținute la sfârșitul secolului trecut, — de alt­
mintrelea cu mare diligență', — de iluștrii cori,)
fci ai șooalei transilvano
iPe Horia și pe miile de viteji feciori cari s’auf
luptat sub dânsul, mi i-a făcut patrioți români;
citirea cărților latinești și vederea monumentelor, ■
din Roma; — ci cugetele lor simple și drepte, cară
le spuneau aprioat că sunt nă’scuți Români și’nll
țară Românească'; că', dupe fire și datină unut’
Dumnezeu și îotzzI împăratul au drept să le cearăl
viața și munca lor, pentru apărarea legii și cent,
tru sporirea țârei strămoșești 1
Dar și mai multl In .asemenea credință sal
 - 29

scaldă încă și astăzi tot poporul românesc, cer

simplu, cel neadăpat la isvoare străine; gi acestei
credințe constitue chiar patriotismul său, patri-ii
otism înfundat, tăcut, dar mai tomeinio și maîî
statornic decât ori ce declamațiuni zgomotoase ajai
patrioților cărturari de tot soiul. ':
'Acel aluat vârtos cu care este plămădită fircap
poporului românesc, am avut noi ocaziunea a-1 con'j
stată, viu și veghiat în bărbăția junilor noștri lup-;
Itători de mai deunăzi, Ourcanvi de la Plevna, frațîj
mai-tineri dar ncscăpătați ai ’iîfiților. din munțU!]
ardeleni. V
Cu bună înțelegere, ’de sigur nu sunt Itomâiîtr a-i
ceia cari ar cere stârpirea ori carii alte semin^iii
decât a lor, în Transilvania. s__'
iRomânii mereu au zis și repețesc Ungurilor ciî^
ivinte de împăciuire, cuvinte do dreptate: ț, **
.. „Țineți, — le zic ei, — țineți cu bună voie diiji
5,parto-ne, câte locuri din țara noastră vă pot în-jj
i„căpeă. Românul, vechi moștean al acestui păimântâ
„e lîndurător, și ospătos, și darnic; el primește buH
„curos ca din pâhea lui să se sature și alțiii-^
„Luați dar și voi, cu bună tocmeală și cu paceJ
parte dreaptă din moștenirea mănoasei Koastreij
moșii părintești. _ ji.
„Vorbiți-vă mtr’însa limba voastră ;înohigați-vă?
^,'în biserica voastră; pur£'ați-vă portul; răsuciți-vă^
a,cât de sus mustața; bateți cât vă va place dig/
' '„pinteni, jucâîndu-vă ciardașul; dar, pentru Duimi
i„nezeu, nu veniți cu orbească trufie, să ne tăgă-â
|„duiți nouă dreapta moștenire a casei. în care noiii
i,v’am făcut loc. . , ■- " 'ia
„Nu vă lăudați (că voi ați j-azbit cu sabia în casai
 30

,,noastră și v’ați așternut cenușa pe vetril© noastre.

„Dacă în curs de 800 de ani, n’ați izbutit, ca cu-,
„cuceritori, să stârpiți nici sămânța, nici datinela
„nici credințele Românilor din Ardeal; apoi acum,
„când în potriva tăișului săbiei voastre se poate
„ridică! fără sfieală paloșul, încă' netocit al lui
„TIoria, când pe cenușa voastră poate să răsară
„pară de foc viie; acum cel puțin, deschideți-vă în
,,sfârșit mințile la lumină; părăsiți îndărătnicia
„și sălbatica tâmpire a trecutului; primiți voios
,,mâna frățească ce vi se întinde, cu uitare a tutu^
,,TOr urgiilor de mai nainto, și, ca oameni înțelepți',
j,fiți mândri a rămâne buni frați de cruce, acoloi
,,'unde nu vi se mai cade și nici veți mai puteă! aie^
iVea, a domni în’ silă ca singuri stăpâni.
„Deci, nu vă mai încumătați a impune Români-,
„lor, cari vorbesc limba, — fie chiar scăpătată, —■
„a nobilei Rome, nu vă mai încumătați a le im-,
„pune graiul vostru de venetici; nici îi supuneți
„la asprimile legilor voastre, croite pe strâmbătate;
„nici vă mai amăgiți cu deșearta speranță căi veți
,,scălâmbă' vreodată firea 'Românului ardelean, în-,
„tr’atât încât să faceți dintr’însul un Maghiar.
,,'Aduceți-vă' aminte că, dacă vre odinioară câfe
„Unul din foștii voștri iobagi a primit să se lepede
„de româneasca-i iobăgie, spre a se face Ungur,,
„acela de îndată s’a urcat pe scaunele cele maî
„înalte ale magnaților și ale regilor voștri; acela/
„a devenit un' Ștefan lojica, un loan Himiad, ud
„Mateiaș Corvin, făt al româncei din Hațeg și cej
„mai nobil creștet cu care s’a mândrit aievea un-i
„gurc.ască coroană a Sântului Ștefan!”'
 81

Dar esta timpul, să. ne punem' încăl odată

întrebarea dană/ atâtea exemple de blândețe, de
înțelepciune, de bărbăție și do dreaptă mânie,
date de Români vecinilor noștri Unguri, nu-i vor
face într’o zi pe aceștia să priceapă că nu este dat
lor, — ca nimeni pe lume, — de a stârpi de pei
pământ seminția românească ; să priceapă că acea
dușmănie cu Românii, — pe care numai ei neîn­
cetat, fără cumpăt și fără prevedere o ațâță, — o
veșnica piedică a propășirii noastre și a lor; căi
dânsa în fine poate sau, cum zio chiar dânșii, 6i-
tangi la o vreme, să devină chiar peirea lor, — a
lor, copii orfani ai Aziei, pripășiți în Europa, prin­
tre marile și putemicile ginți autoctono ale Occi­
dentului.
Oare, nu vor vedea, nu vor simți dânșii, că, aci
la Dunăre, unde i-a asvârlit soarta întâmplări­
lor, numai stând lipiți de noi, umăr la umăr, coap­
să la coapsă, inimă la inimă, dânșii Ungurii și noi
Românii vom' puteâ! sprijini și domoli sborul, din
ce în ce mai semeț, al marilor sgripsori cu câte)
două capete, care, și nouă și lor ne fâlfâie me­
reu deasupra?
- Din nenorocire, până astăzi, nu se cam văd sem­
ne ca Ungurii să se fi domirit asupra adevăratului
lor și al nostru bine.
(Ei, pe noi ceștia delà Dunăre, în scrisele și în
vorbele lor, no înjură și ne batjocoresc; pe frații/
noștri de peste Carpați îi adapă cu amărăciuni.
Teamă-so însă ca nu, în acea mlaștină de veninj
în caro ei, po nesocotite și mereu, se novoieso în
deșert, să înneco toată libera viețuire a 'R'omâi<
 32

nilor, teamă-se sa răsară inimi și mai bine oțelite,

brațe și mai taro încordate decât alo eroilor niar-i
tiri delà 178Ö!
Aducă-și aminte, că atunci, la 1785, chiar pă^
rinții lor au pus să ciopârtească în' bucăți măn
runte, cadavrele zdrobite alo lui Horia, lui Cloșca,
lui Orișan, și au răsădit pretutindeni în pământul
'Ardealului, sângele cel vitejesc al aeestoral
Destupe-și urechile și vor auzi că asîazi încă,
după aproape suta do ani. Moții din' Abrud fac să
tresară do dor și do mânio munții și șesurile Ar-
dealului, când horesc doina de spaimă și de răa-
bunare a lui Niculae .TJrsu al Tlorei din AlbacI.
«Horia bea la crâșma ’« deal! «Ungurean, câne turbat!
Domnii fug foii din ?\rdcal. Multe in lume ți-ani răbdat;
El aprinde-un mare foc Dar venit-a ciasul meu,
$i cânta voios In joc ; Ca să mă răzbun și eu 1
—Haideți, feciori, dupe mine “l'rageti hora ca să joc
Să vă ’nvăț a trăi biue.» La lumina celui foci»

«Clini răcnesc jivinile!

«Pe cel, câmp pustiu și *ntins. Cum s’aprind slăninelel
Arde-un foc de noi aprins. Cum ard toate satele,
Las^ să araă șj să crța«:ă, Dc-și curăț păcatele!
Că'i în țara ungurească! —Trageți hora ca să Jot
—l’rageți hora ca sa fcc, La lumina celui foc!»
La iumina celui foci*
M’am suit la munte ’n zon
Ș’am prins fulgerul din nuori,
«Ungurean, niustaț.i lungă! Și de sus, din înălțime,
Zis-ain morți: să le ajungă; L’am izbit îu Ungurime I
Zis-ani parai sa te aiză; —Trageți hora ca să joci
Zis-am crticsi să te piarză! La lumina celui foc!
—Trageți hora ca să joc, Ș’aideți, feciori, di;pe mine»
La lumina celui foc!» Să dăm cui ce sc cuvine 1

BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ

- CLUT=^
 PnOiNl ftLESE DIN SCRIITORII ROMANI
BIBLIOTECĂ PERIODICĂ DE POPULARIZARE

Lei Abonamentul la o sei i» ile 30 numere timjilf.

A^o. /. Va.tile Alecsandri: O plimbare îo A’n. ./<y. M. t-minescu: Poezii popnliru

munți. />io. l. L. Carayiale: Povestiri.
Aa. 2. Ign Creangă: .Moș Nichifor Coțcării!. No. 5o. Ion Ghica: Egalitatea. — Școali
No. 5. M. Eniincscu: Poezii. acum ^0 de ani.
No. 4.1. Brătescu Voinești: Nuvele. No. 5j. ai. Eusso: Cântarea Romimet
A’o. 5. I. L. Caragiale: O făclie de Paște.— No. 52. Gr. Alecsatidrescu: Fabule.
La Conac. A'o. 55—54. y. Alecsandri: Istoria iiB«i
No. 6. V. Alecsandri: Ostașii noștri!. galben.
A^a. 7. M. Etnii e.cu f Luceafărul — Călin. 2Vö. 54. P. Ditlfu; Din poveitea M FU
No. 8. P. Ispirescn: l eana Siinzcana. Frumos. \
No..g. VasHe Alecsandri: Dau Căpitan No. 56. Al. Dontcii Fabule.
/ dv plai. Grui Sânger. No. 5}. P. Ltpirescu: Povestiri
4 No. io—12. P. Ispirescn •• Ștefan cel Mare. No. 5S--5g. Pagini de : O. Goga, Co^bue.
zVu. i3. l. L. Caragiale : Căniiță om sucit.— Creangă. ‘Pantt, etc.
Proccs-Verbal. No. 60. O. Goga: Poezii.
A’p. /./. I. Creangă: Moș Ion Roată Ivan No. 61. Ion Creangă: Amintiri dia eopi
/ Turiincâ. lărie, I.
/ No. 15 — 16. G. Coșbnc. Nt losif, !■ No. 62. TIt. D. Speranția'. Anecdote populare.
' . Ghica .c. a. Tudor Vlâdimiresi u. yVi>. 65. Ion Creangă: Amintiri dia copi­
No. 17. ion Ghica: Despre niuiivă. lărie. II.
No. 18. M. Jiminesi u: Făt frumos din A^<». 64. C. Samhr-Ahlea : Povestiri.
lacrimă. /V<». 6’.». Ion Crean::ă: Amintiri din cw-
A'«», tg.G.Co^buc: Dintr'ale neatTUilui nostru. l.'irie. III.
No. 20. M Nadoveann: POM i-tii i. No. 66. Anton Pann: udecata Strugurelui
No 2!. Ion Ghica: Scrisori către V. ^»7. l'l- Marian,}egcndele Ciocârl«»
•Alecsandri. No. 68. C. Negrurzi: Povesiiri.
No. 22 — 23. Alecsandri, BoUntineanu, AV>. 6/>. Vigtor Vlad Delaaiarina: Poezb
4. a. lisus Mântuitorul. A’<’ 70' VoaUc -Alecsandri: Pasteluri.
No. 24 — 2.5. P. Ispircscu: Istoria lui A'<i- yi. 5!. KogAlniccanii: Din latorir
Miliai Viteazul. Roiiiâiiitor.
26. Anton Pann: Istoria Itii Arghir și No. 72. Al. Vlahntă: Poezii.
■s lui Anadam. A’o. 7.?. ! L. Caragiale: Nfiaptea învierii
No. 27. Petra .'^laior: Extrase din ope­ No -.f. P. I.sl>ire.<:eii: Inșir’tc .Măigâritari
rele sale. No 76. Pinicn Goicscu: Însemnări dtc
No 28. !. L. Caragiale; Hanul lui Mânjoală. călătorie.
No. 2g - 3o. 51. Etninesca: Sarniau! Dioiiis. No- ^6. S. PI. Marian: Legendele RándúBícci
No 31. Gr. Ale( sandrescarPot/.ii î.erial ai. No. O. .Angliei: Nuvele.
A'«’ 5.?. C. Negrazzi: Alex. Lapușiieanu. No. ~8. L//eliadf PádulesciirVoeiW
A'«». 33. Al. l'lahafa: Nuvele. No. ~t). C. Negruzzi: Povestiri.
A'i» 34. G. Cosbac: i’oezii. A'<’. 80. Poeții l'ăcărețti: Poezii,
A'<». .f.i. 2\l. Odobesen: Moții. Răscoala No. 81-82. Ion Creangă : Harap alb.
Românilor sub I loria. No. 83. P. Dalfu : iJin isprăvile lui Păcală
A’.»- 56’ !. L. Caragiale: Sibițe. A^ij. 5/. P. Isftirc.^eu : Povestiri.
No. 37- P. Anghe!: Nuvele și Amintiri. No. 85. Al. Macedonski; Năluci din vechime.
No. 38. 5t- Ai/z/i»«'<-flzrrz.'Nuvele și povestiri. No. 86- G. Potică : Poezii.
No. 3q N. Bâlcesca; Din Istoria lui Mi- No 87. C. Sandn-Aldea: Nuvele.
hai Viteazu. A'z». 88. N. Gane: Nuvele.
No. 40. f*. Cerna: Poezii. No. Sg. Ion Pofiooici-Rănăteantt: EXi
No. 41. Ah Vlahață, Nuvele. viața meseriașilor ardeleni.
No. 12. 51. Entinescii: Satire. A^o. go—gt. ‘Ion Creangă: Dănib Prepeleac
No. 43- C. Negrazzi: Proză. No. g2--S3. r. Alec.’iandri: Dridri.
A'o. 4 f. Vasile Alecsandri:'^t>ezu\iG^\x\hx^. No g ț—g5.AI. Odobescu: Doamna Chiajea
No 4.1 AhObobesca zMihiieaVodice/rău. No. g6—g7- M. Eminescu: Proză.
No. 46. P. ^<r///z/'Z/r«’z7/r«r Legende istorice. No. gS gg. P. l.ipire.tcu: Povesti
No. 47. Ion Creangă: Povestea lui Stan A'a ÍOO—102 P ‘ -idinpa^--
Pățitul. ’ (număr festi'
Comenzile se fac la ^Cartea Pomănească» Bul. Acade
 ragini alese din scriitorii Homănl
i Sibliotecâ periodică de popuiarizare ™

S4 Lei Abnamentul la o serie de 50 numere.

Na. 103-104. ANTON PANN; O sez&toate la 1

îi®’ ANTON PANN ; O se'zS,toare la iar& il

No. 109-110, B. P, HAÇDEU: ion Vod& cel Càmaiit

N:.' l’iLîÎi ÎStON PAnS ; CA^nfècere^te^^^

K: JÎUîît: K'ïoRGT:^Jë««/„r®^^ .
ISS: 121-122, ALEX. MACEDONSKI; Poezii
Ne. 128- m.\Ci^3C(sN\C\ .Navele.
126..'I-, L,. CARAGIALE : Kip ianaleo
I?S:
No-
127 -186. MARIA CUNȚAN: Poezii.
129- 130. IÓ.N SLAVICI: Badaiea Taichii
No. 131. ION ADAA1: Taclale TăiLeati
No. 132. ANTON PANN: Nasteatin-Hloaea
No. 133 Z. ARBORE : 7« ietnniMe “aîefti.
No. 134. GR. ALEXANDRESCU: 'Pabuie si sntiee
No. 135. ««'”■‘<1"'- ii« A "i,,,.
MO. 136. r/:nuiai. ’
’?!• • Cúntece cpoice»
No. 138. lACOB NEGRUZZI: Un deatu ia Cahul
No. 139^
No. 140.
No. 141. 1
iii- .
No. 143, l. L. CARAGîALF. :
N0..I44. G. RANETTI: J“«eirz/.
mo' 14^ Mejnariai de c»t&toríe
ten r șt povegit tle Ce>ăciuu. 1
.ÎZ' S’ ALDf A Xavele.
No U9 n nPpATp'AQÎ'fMiT'’® Cr&c-annlal.
No 150 C NtGftHzyF^»?’^ ' Oe^coFnția Lui V»rtolo>uei,
wo. lav. V. NfcGRGZZi: Itin păcatele: tiHciețcloF.
w-

Biblioteca agricolă populară

80 Lei Abonamentul la o serie de 25 numere.

S®’ i" cunoașterea lui. Ion Qh. Botez.

Noe 2» Plantați pofui foditnri, D. I. Ștefănescu^
No< 3. Semănați Liictrnă, K, D. Carabella.
KI°' frunzișul pomilor roditori, K. Knechteî.
Îî^* Cezwi. Viața șt îngrijirea lui Dr. P. Popescu-Daia.
No. 6. OuZ (sămânța) N. Roșianu.
No. Ii Ce este vița de vte 1. C. Teodorescu.
No. 8'. Cultivați Legumele. D. I. Ștefănescu.
No. 9. C«« se cultivi luce/na. A. D. Carabella.
No. 10. Cum se tnulțesd pomii roditori. D. I. Ștefănescu.
No. 11. Jngrășați pământul. Ion. Oh. Botez.
No. 12. Albinele. Un izvor de bogăție. D. I. Stamatelache.
No.
No. 13, Mana și făinarea viilor y/i. K. Knechteî.
I 14. Calul. Rasele și înbunătățirea lor. Dr. P. Popescu-Dali
Șoare-=' t câmp. R. a. Carabella
t^^viermii de niătase. N. Roșianu.
'/îl? z/i vii. I. C. Teodorescu.
------------- e
\ne cultivăm porumbul. Űr. D. I. AndronescilXJ 7 y
grădină de legume. D. I. Ștefănescu. Aț liy
țpmandâ î- Z’ * TBlT-r? * RÖMANEAaCA
Ja „CARTEA *« z WTr~ . ir>z-t . “ S. An
’ V- 3, trîmetâwd CO^tfll nrîn mAnrIaf nneial