Rolul semnelor de punctuatie

Cratima [-]
 Leaga cuvinte diferite ce formeaza silabe comune, prin elidarea unor
vocale sau nu: te-au vazut.
 Imperative si gerunzii cu pronumele reflexiv sau pronumele personal
postpus:du-te!, ducandu-se.
 Separa elementele formei inversate a perfectului compus: venit-ai.
 Adjective posesive postpuse substantivului, in expresii de genul: maica-
sa, taica-su
 Marcheaza o schimbare de topica (de exemplu postpunerea pronumelui
in raport cu verbul: Citeste-le!), efectul expresiv fiind acela al mutarii
atentiei asupra verbului si constituirea ad hoc a unei aliteratii.
 Elemente componente nesudate ale unui cuvant compus: caine-lup,
dus-intors. In poezie, are rolul de a pastra masura versului prin reducerea
numarului de silabe -elidarea unui sunet- (necesitati prozodice) si de a
marca rostirea legata a doua cuvinte. Ca figuri de stil fonetice, intra in
categoria sinerezei(transformarea unui hiat in diftong: de-abia),
a sinalepsei (reducerea unui diftong la o singura vocala: d-abia),
a aferezei (suprimarea unui sunet initial:nalt), a apocopei (suprimarea
unui sunet final: pan' sa).
Virgula [,]
 Izoleaza o propozitie incidenta, cu rol explicativ :Am fost, ii zise, aci de
fata.
 Izoleaza un vocativ sau o structura in vocativ de restul enuntului : "
Stihuri, acum, porniti, va scuturati" (Tudor Arghezi , Epigraf).
 Marcheaza coordonarea prin juxtapunere a doua propozitii principale.
 Coordoneaza termenii unei repetitii: "lume, lume", cu rol de accentuare a
ideii poetice.
 Marcheaza pauza impusa in rostire de inversiunea topicii din sintagma
pe care o preceda: "Copaci roscati, cu freamate s-au despuiat".
 Separa pronumele in vocativ de o apozitie dezvoltata: Tu, monstru al
fierbintelui Egipt...
 Coordoneaza termenii unei enumeratii, creand impresia unei acumulari.
Punctul [.]
Marcheaza sfarsitul unei comunicari enuntiative.
Semnul intrebarii [?]
Marcheaza sfarsitul unei comunicari interogative, semnaleaza intonatia specifica.
Prezenta in textul literar poate exprima dilema, incertitudine, cautare febrila...
Semnul exclamarii [!]
 In propozitie, izoleaza vocative si interjectii, inlocuind virgula, cand
subiectul vorbitor nuanteaza o atitudine imperativa, exclamativa, optativa,
marcand intonatia.
 In fraza, marcheaza sfarsitul unei comunicari imperative, exclamative,
optative, marcand intonatia. In textul literar, induce ideea dorintei, a
atitudinii marcate de patos, de elan vitalist (in poezia modernista, la
Lucian Blaga, Tudor Arghezi etc).
Punctele de suspensie [...]
  Marcheaza intreruperea comunicarii (motivatiile subiectului vorbitor
sunt multiple: considera ca destinatarul subintelege ceea ce urmeaza; un
moment de surpriza sau soc emotional, avand ca efect instaurarea tacerii
semnificative; o pauza psihologica, intentionata, a vorbitorului, dupa care
urmeaza un cuvant neasteptat, care poate avea nuanta ironica).
 In textul literar, reprezinta un semn grafic, dar si de tonalitate, care
marcheaza discursul fragmentar, de tip reflexiv / meditativ, semnificand
interiorizarea trairilor sau a gandurilor.
Gilimelele [" "], [« »]
 In propozitii incadreaza nume de institutii, intreprinderi, titluri de
publicatii etc. sau incadreaza un cuvant ori o sintagma carora subiectul
vorbitor le evidentiaza sensul ironic prin intonatie, acestea urmand sa fie
intelese cu sensul lor antinomic (antifraza).
 In fraza sau in text marcheaza grafic citarea cuvintelor altcuiva in
propriul discurs cel de-al doilea tip de ghilimele, cunoscute si sub numele
de ghilimele frantuzesti, este intrebuintat in cazul folosirii unui citat in
interiorul primului citat.
Parantezele (), [], //
Sunt rotunde, patrate, sub forma de bare paralele si izoleaza o explicatie: cuvinte,
propozitii, cuvinte adaugate de o alta persoana decat autorul sau fraze incidente.
Punctul si virgula [;]
 Coordoneaza doua propozitii, intr-o fraza in care se reia ideea unei
principale anterioare sau explicative (cauzale ori apozitive).
 Separa, in fraza, propozitii independente sintactic, dar care semantic
sunt suficient de apropiate pentru a forma un intreg. Legatura semantica
este data, de obicei, de prezenta unui motiv central.
Doua puncte [:]
 In text, marcheaza trecerea de la vorbirea indirecta la vorbirea directa.
 In fraza, introduce o propozitie explicativa, apozitiva, cauzala sau chiar
principala.
Linia de pauza [-]
 Se utilizeaza in interiorul propozitiei sau al frazei pentru a delimita
cuvintele, constructiile incidente, apozitiile, sau pentru a marca lipsa
predicatului sau verbului copulativ.
 Semnaleaza o completare in discursul poetic, introduce o explicatie sau
prezinta o circumstanta, plasand accentul asupra acestui enunt: "Iubesti –
cand simtiri se desteapta..." (Lucian Blaga, Iubire), "O! Sufletul – curatul
argint de-odinioara" (Alexandru Macedonski, Pe balta clara)
 Izoleaza o propozitie incidenta care marcheaza planul vorbirii indirecte,
al reflexivitatii limbajului : "I-auzi corbii" – mi-am zis singur... si-am
oftat"(George Bacovia).
 Poate concura la crearea unei muzicalitati aparte a textului, prin sugestia
unui anumit tempo ("Si norii albi - si crinii suavi - si balta clara / Si
sufletul – curatul argint de-odinioara…").
 Separa planuri lirice (aproape-departe, celest-terestru, prezent-trecut
etc).
 Este marca unei tensiuni lirice deosebite, cand este plasata dupa un
enunt cu caracter confesiv , inducand cititorului constiinta gravitatii
marturisirii:"Carbonizat, amorul fumega – Parfum de pene arse..."
Linia de dialog [-]
Marcheaza introducerea vorbirii directe si dialogul.
Apostroful [']
 Are rolul cratimei, pe care o substituia in ortografia secolului al XIX-lea.
 In textul literar are rol fonetic, marcand elidarea unui sunet si, prin
urmare, contribuind la pastrarea masurii versurilor "Frumosu-i par de
aur desfacut / Cadea pan' la calcaie..."
 Poate avea rol expresiv, fiind o marca a registrului arhaic.