Aprecierea igienică a

ventilaţiei

Catedra Igiena generală

Conferenţiar Croitoru Cătălina

1
 Compoziţia chimică a aerului
inspirat şi expirat
Atmosferic Expirat
Componentul
(%) (%)
Oxigen 20,0 – 21,0 15,0 – 16,0
Bioxid de
0,03 – 0,04 3–4
carbon
Azot
78 – 79 78 – 79

Gaze inerte 0,94 0,94

2
Ventilaţia reprezintă un proces de
înlăturare a factorilor nocivi din
încăperi şi creare a condiţiilor optime
ale mediului ambiant, utilizând un
sistem de instalaţii sanitar-tehnice.

3
 Ventilaţia asigură:

pătrunderea în încăpere a unei

cantităţi suficiente de aer;
înlăturarea din încăperi a aerului
poluat;
menţinerea condiţiilor microclima-
terice optime în încăperile închise.

4
 Tipurile sistemelor de ventilaţie
Sistemele de ventilare pot fi clasificate după
următoarele principii:
I. după modul de formare a presiunii pentru
deplasarea aerului – naturală şi artificială;
II. după principiul de acţiune - de refulare, de
aspiraţie şi refulare – aspiraţie;
III. după zonele de deservire – locală, generală
şi mixtă (combinată).

5
 ventilaţia

naturală artificială

neorganizată organizată
locală generală

refulare aspiraţie refulare refulare - aspiraţie

•curenţi de aer; aspiraţie
•geam; • aeraţie;
•infiltraţie. • canale de
extragere.
•duşuri de aer; cu predominarea cu predominarea
•oaze aeriene; refulării (+) aspiraţiei (-)
•perdele de aer.

•nişe;
•umbrele;
•aspiraţiile la locul de lucru.
6
 Ventilaţia naturală

7
 Factorii ce determină ventilaţia
naturală:

diferenţa de temperatură dintre aerul din

exteriorul şi interiorul încăperii;
diferenţa de presiune a "coloanei de aer"
între nivelul inferior şi superior (al încăperii);
aşa-numita presiune a vântului.

8
 Avantajele ventilaţiei naturale:

accesibilitate după cost;

simplitatea montării;
siguranţa, indusă de lipsa utilajelor
electrice şi părţilor mobilei.

9
Ventilaţia artificială
se deosebeşte de cea naturală prin
faptul că asigură posibilitatea unui
schimb de aer permanent, dirijat
(datorită instalaţiilor mecanice).

10
Cerinţele către ventilaţia artificială:

 să asigure microclimatul corespunzător

cerinţelor normative pentru încăperi;
 să asigure curăţirea suficientă a aerului
(concentraţiile de praf, substanţe chimice să
nu depăşească CMA).

11
Avantajele ventilaţiei artificiale:
 schimbul de aer poate fi reglat, dirijat,
 are o rază de acţiune mare,
 debitul şi aspiraţia nu depind de temperatura
şi viteza de mişcare a aerului;
 posibilitatea prelucrării aerului debitat
(încălzirea, umectarea, purificarea de
impurităţi mecanice);
 captarea poluanţilor la locul de formare şi
emisie;
 curăţarea aerul extras poluat, de praf, vapori,
gaze. 12
Prin intermediul instalaţiilor
speciale aerul curat se debitează în
încăperi, iar cel poluat, pe căi
naturale (prin uşi, geamuri, porii
materialelor de construcţie, defecte
de construcţie) se înlătură din
încăperi.
13
 Mecanismul de acţiune
a ventilaţiei prin refulare

14
ELEMENTELE PRINCIPALE ale sistemei de ventilaţie
prin refulare
1) instalaţie de captare a aerului, prin care aerul
atmosferic din exteriorul încăperii pătrunde în
sistemă;
2) camera de debitare, în care se instalează
ventilatorul, motorul electric şi instalaţiile necesare
pentru prelucrarea respectivă a aerului (pentru
modificarea umidităţii, temperaturii, curăţirii de praf);

15
3) reţea de conducte, prin care aerul se îndreaptă în
diverse încăperi;
4) deschideri de debitare prin care aerul pătrunde în
încăpere;
5) plase sau grătare de ventilaţie instalate pe deschiderile
de debitare;
6) instalaţii de reglare, instalate în deschiderile de
captare a aerului şi la ramificaţiile conductelor.

16
Sarcina ventilaţiei locale de refulare –
îmbunătăţirea condiţiilor meteorologice la
locul de muncă, intensificarea sau micşorarea
cedării de căldură de pe suprafaţa corpului.

Cedarea de căldură se intensifică prin micşorarea

temperaturii aerului înconjurător, creşterea
vitezei de mişcare a aerului şi micşorarea
umidităţii. Limitele maxime ale vitezei curenţilor
de aer - 0,5 – 3 m/sec. şi t – 16о – 24оC.

17
Fig. 4 Duşuri de aer
18
Fig. 5 Perdele de aer
19
 Ventilaţia generală de
refulare este destinată pentru
debitarea aerului în toată
încăperea. Aerul debitat în
încăperile staţionarului
chirurgical necesită prelucrare
(curăţare mecanică prin filtre,
încălzire sau răcire, umectare
sau uscare) şi dezinfectare.

20
Aerul poluat este înlăturat din
încăpere prin intermediul instalaţiilor
mecanice, iar aerul curat pătrunde în
încăpere pe căi naturale – prin uşi,
geamuri, pori pereţilor, defecte de
construcţie.

21
 Mecanismul de acţiune
a ventilaţiei prin aspiraţie

22
ELEMENTELE PRINCIPALE ale sistemei de
ventilaţie prin aspiraţie
1) deschideri de extragere a aerului, dotate cu plase sau
grătare de ventilaţie, prin care aerul este extras din
încăpere;
2) conducte, prin care aerul extras din încăpere, este
transportat în camera de aspiraţie;
3) camera de aspiraţie, în care se instalează ventilatorul,
motorul electric;

23
4) instalaţii de purificare a aerului, dacă sunt necesare
(aerul extras este supus purificării în cazul poluărilor majore sau dacă
este recirculant);
5) mina de extragere a aerului, prin care aerul este
aruncat în atmosferă;
6) instalaţii de reglare.

24
Funcţia de bază a ventilaţiei locale
prin aspiraţie localizarea şi înlăturare
emisiilor nocive de la locul de formare a
lor. Astfel, se asigură eficienţa sigură a
ventilaţiei la volume mici de aer extras,
fiind totodată şi economă, însă
instalarea ventilaţiei locale nu este
posibilă permanent şi oriunde.

25
Fig. 1 Umbrele de aspiraţie
26
Fig. 2 Instalaţii de ventilaţie locală
prin aspiraţie la locul de muncă
27
Fig. 3 Nişă de ventilare
28
Dacă sursele de poluare nu pot fi pe
deplin localizate prin intermediul
ventilaţiei locale de aspiraţie, apare
necesitatea realizării ventilaţiei generale
prin aspiraţie.

Funcţia acestui tip de ventilaţie rezumă

la schimbul de aer în tot volumul încăperii
cu scopul diluării vaporilor şi gazelor
nocive ce nimeresc în zona ocupaţională.
De regulă, ventilaţia generală de aspiraţie
este mai puţin efectivă, în comparaţie
cu cea locală.

29
În cazul unui asemenea sistem de ventilaţie
– se instalează un colector de aer pentru
acumularea aerului curat din exteriorul
încăperii; aerul pătruns (prin colectorul de aer)
este curăţat de praf, în perioada rece a
anului este încălzit, la necesitate umectat,
apoi distribuit prin canale ajunge în încăperi
unde pentru eliminarea lui sunt amenajate
canale de ventilaţie (la diferite înălţimi ale peretelui).
30
31
 Mecanismul de acţiune
a ventilaţiei prin refulare - aspiraţie

32
Avantajele ventilaţiei
de refulare – aspiraţie:
asigură schimbul forţat de aer în
încăpere;
efectuează prelucrarea necesară a
aerului (încălzirea, umectarea, purificare);
posibilitatea calculării cu precizie a
cantităţii de aer debitat şi aspirat;
poate fi asigurată direcţia necesară de
mişcare a aerului.

33
Balanţă de aer poate fi:
echilibrată – când sunt egale volumul
de aer refulat şi aspirat;

pozitivă – dacă volumul de aer refulat

predomină asupra celui aspirat;

negativă - dacă volumul de aer

aspirat predomină asupra celui refulat.

34
Alegerea sistemului de ventilaţie
depinde de:
 destinaţia încăperii;
 volumul ei;
 caracterul noxelor emanate;
 cerinţele faţă de sistemele de ventilaţie.

35
Metodele de apreciere a
eficacităţii ventilaţiei:

 de calcul,
 de laborator.

36
Indicii de apreciere a eficacităţii
ventilaţiei prin metoda de calcul:

 volumul real de ventilaţie,

 multiplul schimbului de aer.

37
Aprecierea eficacităţii ventilaţiei

38
E necesar de diferenţiat mărimile necesare şi
reale ale volumului şi multiplului schimbului de
aer.
Volumul necesar de ventilaţie – este cantitatea
de aer curat , care trebuie debitată în încăpere la 1
persoană în oră, astfel ca concentraţia de СО2 să
nu depăşească nivelul admis (0,07 - 0,1%).
Sub noţiunea de multiplu necesar de aer se
înţelege numărul, ce indică, de câte ori în decurs
de o oră aerul din încăpere trebuie schimbat, astfel
ca СО2 să nu depăşească nivelul admis.
Mărimile reale ale acestor indici sunt determinate
prin măsurări obiective.

39
În saloanele spitaliceşti cantitatea de aer
asigurată prin intermediul ventilaţiei
artificiale trebuie să fie nu mai mică de 80
m3 de aer în 1 oră la 1 pat, în săli sportive
– 90 m3 de aer în 1 oră la 1 om.

40
În faţa indicelui multiplului schimbului de
aer se pune semnul plus (+) sau (-).
în primul caz aceasta indică schimbul de
aer prin refulare,
în al doilea – prin aspiraţie.
Astfel, de exemplu, dacă este indicat că
multiplul schimbului de aer este egal cu +2,
-3, aceasta înseamnă, că în încăpere în
decurs de o oră se debitează o cantitate
dublă de aer, şi se extrage o cantitate
triplă faţă de volumul încăperii.
41
Multiplul schimbului de aer în încăperile
blocului operator trebuie să fie minimum +
10 – 8 (10 refulare, 8 aspiraţie).
Aerul refulat poate avea un multiplul şi mai
mare, până la 100 – 200 volume de aer.

42
Multiplul schimbului de aer aspirat
permanent trebuie să mai mic decât cel
refulat,
caracteristic pentru sălile de pansamente,
de manipulaţii, preoperatorii, săli de
naştere.

43
În cazul ventilaţiei încăperilor blocului
operator, de asemeni la condiţionarea
aerului e necesară prevalarea refulării
asupra aspiraţiei, deci aer debitat trebuie
fie mai mult, pentru prevenirea pătrunderii
aerului din încăperile alăturate în blocul
operator.

44
 Mulţumesc
pentru atenţie !

45