Evaluarea Si Contabilitatea Activelor Circulante de Natura Stocurilor

Descărcați ca doc, pdf sau txt
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 19

CONTABILITATEA ACTIVELE CIRCULANTE

DE NATURA STOCURILOR

În cadrul activităţii economice cel mai important loc este ocupat de societăţile productive
acestea fiind elementele din circuitul economic care creează cu adevărat valoare economică.
Elementul de susţinere a întregii activităţi de producţie este reprezentat de activele circulante
materiale, acestea fiind baza întregului proces de producţie. De aceea se consideră foarte importantă
abordarea profundă a noţiunilor privind informaţia contabilă legată de aceste active, în speţă de
totalitatea stocurilor.
Activele circulante sunt definite ca fiind „acea parte din patrimoniu ce-şi schimbă permanent
forma, regăsindu-se ca stocuri, disponibilităţi băneşti şi drepturi faţă de terţi”
Obiectivul contabilităţii ca stiinţă a fost legat de constituirea, gestionarea şi utilizarea
eficienta a patrimoniului, fiind disciplina care pune la dispozitia conducerii firmei atât date cât şi
informatii operative privind starea şi gestionarea patrimoniului.
Elementele patrimoniale care fac parte din activele circulante prezintă urmatoarele
caracteristici:
Participă la un singur ciclu economic
Işi recuperează valoarea printr-o singură participare
Işi modifica în permanent forma
Se află într-o continuă mişcare valorică
Rămân în unitate pe o perioadă mai mică de un an.

În patrimoniul unei societăţi un rol important îl au activele circulante materiale din cadrul
carora fac parte şi stocurile, adica acele materiale deţinute pentru a fi vândute pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii, în curs de producţie în vederea vânzării în aceleaşi condiţii ca mai

sus sau sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în
procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
Această importanţă este dată de faptul că o unitate de producţie nu poate funcţiona fără
existenta stocurilor. În structura economică a întreprinderii, activele circulante joacă rolul de obiect
asupra căruia se realizează acţiunea de prelucrare şi transformare specifică unităţii în cauză.
Stocurile de mijloace circulante înglobează materii prime şi materiale aflate în diferite faze ale
prelucrării.
Valoarea adusă din afara unităţii sub formă de materii prime, materiale, combustibili se
completează cu cea conservată prin procesele de transformare, devenind active circulante de tipul
producţiei neterminate, produselor finite şi semifabricatelor destinate vânzării.
Dacă societate, are ca obiect principal de activitate producţia, aceasta trebuie să deţină
suficiente stocuri (materii prime, materiale) astfel încât procesul de producţie să aibă continuitate.
Totodată trebuie avut în vedere ca structura şi mărimea stocurilor să fie stabilită cât mai raţional,
pentru a nu genera lipsuri dintr-o anumita materie primă sau din contra, să existe supra stocuri din
alte materii prime. Lipsa stocurilor de materii prime poate duce la întreruperea activităţii de
producţie şi automat sunt influenţate negativ veniturile firmei cu repercusiuni directe asupra
profitului.
În cazul în care există o aprovizionare în exces cu materii prime şi alte materiale se poate
ajunge la un blocaj financiar ca urmare a obligativităţii achitării către furnizori a valorilor
imobilizate în stocurile procurate şi care nu sunt folosite imediat în procesul de producţie. Pe de alta
parte, aceste stocuri aprovizionate în exces se pot degrada sau altera ca urmare a depozitării
necorespunzatoare sau ca urmare a influenţelor factorilor de mediu, mai ales în industria alimentara.
De asemenea, stocurile de produse finite obţinute joacă un rol important în activitatea unei
firme. În procesul de fabricatie al produselor finite firma trebuie să ţină cont de cererea şi oferta de
pe piaţă. Dacă firma produce mai mult decât se cere pe piaţă, acest fapt are o influenţă negativă
deoarece, pentru a obţine o anumită cantitate de produse, indiferent dacă se vând sau nu, se
consumă materii prime, forţă de muncă, utilităţi, etc., consumuri care genereaza costuri. Dacă
mărfurile obţinute nu se vând, costurile de producţie nu sunt acoperite şi se obţine pierdere.
Aşadar, odată cu vânzarea produselor finite, elementele de active circulante nu dispar,
valoarea lor transformându-se în creanţe, până la încasarea contravalorii sub formă de bani. Prin
urmare, în conceptul de active circulante se includ, pe lângă stocurile de bunuri materiale,
mijloacele în decontare (creanţele), precum şi disponibilităţile băneşti din casă sau de la bancă.

La fel ca şi mijloacele fixe, activele circulante intră în structura de producţie, în urma unui
proces de consum. În procesul de producţie, elementele de active circulante îşi transferă o mare
parte din valoare (potenţialul economic) conservată anterior în produs, iar altă parte se pierde prin
risipă, degradare, rebuturi, furt etc.

2
Toate societăţile comerciale funcţionează potrivit unui mecanism identic: ele încep prin a
cumpăra materii prime şi materiale pe care le transforma în produse finite, pentru ca la sfârşit să
vândă aceste produse. Acest ciclu de cumpărare, transformare şi vânzare este cunoscut sub
denumirea de ciclu de exploatare. Decizia de finanţare a ciclului de exploatare urmăreşte asigurarea
echilibrului financiar dintre nevoia de finanţare a activelor circulante şi sursele mobilizate în acest
scop. Finanţarea ciclului de exploatare se realizează din următoarele surse:
surse proprii
surse atrase
surse împrumutate

Ministerul Finanţelor Publice a emis Ordinul nr.1752/2005 care arată că „un activ se
clasifică ca activ circulant atunci când:
a) este achiziţionat un produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se
aşteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
b) este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
c) este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este
restricţionată”.

Unităţile economice trebuie să aibă în vedere condiţiile economice interne şi internaţionale


de abordare a problemelor specifice proceselor de cumpărare, a celor de formare a stocurilor şi de
desfacere a producţiei. Pentru ca activitatea economică dintr-o unitate patrimonială să genereze
profit este necesar ca, încă din faza de aprovizionare materială, să fie puse în aplicare toate
modalităţile care permit obţinerea lui. Astfel, orice reducere de preţ, obţinută prin negociere,
creează premise pentru realizare de profit.
Formarea stocurilor de materiale şi produse la nivelul agenţilor economici are rolul de a
asigura condiţiile optime pentru desfaşurarea activităţii. Stocurile contribuie la alimentarea continuă
a subunităţilor de consum şi servirea clienţilor în vederea realizării obiectivelor pe care şi le-a
propus fiecare unitate economică.

Activele circulante se clasifică după mai multe criterii:


din punctul de vedere al structurii lor avem;
- stocuri;

3
- creanţe;
- investiţii pe termen scurt;
- casa şi conturi la bănci.

după sursele de finanţare distingem:


- fonduri proprii şi asimilate;
- fonduri împrumutate.

după fazele procesului de amplasare întâlnim:


- active circulante în sfera aprovizionării;
- active circulante în sfera producţiei;
- active circulante în sfera comercializării;
- active circulante libere, (disponibilităţi).

după forma în care apar, activele circulante se clasifică în:


- active circulante sub formă materială;
- active circulante sub formă bănească.
Stocurile reprezintă, materiale, lucrări şi servicii destinate să fie consumate la prima lor
utilizare, să fie vândute în situaţia când au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare,
precum şi producţia în curs de execuţie.
Stocurile pot fi:
Bunuri achiziţionate în scopul revânzării ( marfa cumpărată de un comerciant cu amănuntul
şi destinată revânzării) sau orice altă achiziţie având acest scop;
Bunuri finite sau în curs de execuţie fabricate de întreprindere;
Materii prime, materiale, utilităţi ce urmează a fi folosite în procesul de producţie;
.
Din punct de vedere al destinaţiei lor, stocurile au următoarea structură:
- materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar
- produse finite şi producţia în curs de execuţie
- mărfuri, ambalaje şi alte active deţinute pentru a fi vândute
- animalele şi păsări inclusiv coloniile de albine

Stocurile de materii prime şi materiale consumabile sunt bunuri care participă direct sau indirect la

4
procesul de fabricaţie şi care se regăsesc parţial sau total la realizarea produsului finit.
Materialele de natura obiectelor de inventar, reprezintă:
bunuri care nu îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile pentru a putea fi incluse în categoria
imobolizărilor corporale.

echipamente de lucru, de protecţie şi îmbrăcăminte specială impuse salariaţilor de normele


de protecţie a muncii
scule, dispozitive de verificare, aparate de măsură şi control

Stocurile de produse cuprind:


- semifabricate care sunt bunuri care au parcurs toate fazele procesului de fabricaţie dintr-o
secţie şi urmează a fi preluate în altă secţie, sau se livrează terţilor ca atare
- produse finite, adică bunuri care au parcurs toate fazele procesului de fabricaţie şi pot fi
livrate terţilor
- produse reziduale ca: deşeuri, rebuturi, materiale recuperabile

Producţia în curs de execuţie conţine:


produse care nu au parcurs toate fazele procesului tehnologic şi care urmează în continuare
celelalte faze, ele nu pot fi livrate ca atare
produse terminate dar care nu au fost supuse procesului de recepţie
lucrările şi serviciile în curs de execuţie
Pentru a determina producţia în curs de execuţie la sfârşitul de lună există doua metode:
metoda directa (sau contabilă) ori metoda indirectă.

Stocurile de mărfuri – mărfurile sunt bunuri achiziţionate din afara unităţii pentru a fi vândute în
aceeaşi stare, fără a se executa vreo operaţie de prelucrare suplimentară.
Stocurile de ambalaje – ambalajele sunt bunuri cu ajutorul cărora se asigură păstrarea şi protecţia
mărfurilor pe timpul transportului şi descărcărilor. Ambalajele se clasifică astfel:
 ambalaje care circulă pe principiul cumpărării-vânzării
 ambalaje cumpărate şi utilizate în procesul de producţie
 ambalaje cumpărate şi livrate odată cu bunurile, facturate distinct sau incluse în preţ
 ambalaje obţinute din producţie proprie, care ulterior se vând cu marfa

5
Stocurile de animale şi păsări cuprind:
- animale tinere ce urmează a fi trecute la animale de muncă
- animale la îngăşat care urmează a fi vândute sau sacrificate
- colonii de albin

Activitatea oricărei întreprinderi genereaza un sistem complex şi variat de relaţii economice


şi juridice cu cumparatorii de produse şi mărfuri livrate, beneficiarii de servicii prestate, personalul
angajat, bugetul de stat privind plata impozitelor şi taxelor, alte persoane juridice şi fizice.
Creanţele – reprezintă drepturi juridice ale intreprinderii ca creditor de a primi la scadenţa
stabilită de contractele întocmite, cambiile primite sau de alte documente o sumă de bani, bunuri
materiale ori alte valori de la persoane juridice sau fizice numite debitori.
Creanţele întreprinderii se înregistreaza în contabilitate la valoarea nominală. Creanţele în
valută străină se reflectă în rapoartele financiare în valuta naţională, prin aplicarea cursului de
schimb valutar la data întocmirii documentelor justificative, la finele perioadei de gestiune (data
întocmirii Bilantului contabil) şi la data achitării acestora.

În funcţie de provenienţa sau conţinutul economic deosebim:


Creanţele comerciale reprezintă acea parte a creanţelor care apare în cazul când momentul
transmiterii către cumpărător a drepturilor de proprietate asupra produselor, mărfurilor şi
alte active livrate, precum şi cel al prestării de servicii nu coincide cu momentul achitării
acestora. Evidenţa analitica a creanţelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale se
ţine pe fiecare debitor, pe termene de formare şi de achitare ale acestora.

Creanţele bugetului faţă de întreprindere apar ca urmare a diferentelor dintre sumele


calculate şi achitate la bugetul impozitelor şi taxelor. Situaţiile de apariţie a creanţelor sunt
în dependenţă de specificul operaţiunilor economice şi tipul impozitului.

Creanţele personalului reprezintă datorii ale angajaţilor faţă de întreprindere şi pot fi:
- Acordarea avansurilor spre decontare (titularilor de avans);
- Procurarea de către angajaţi a mărfurilor cu achitare în rate;
- Recuperarea de către gestionari a daunei materiale cauzate;
- Altor datorii (privind pensiile alimentare şi alte titluri executorii);

6
Creanţele privind veniturile calculate reprezintă sume datorate întreprinderii aferente
veniturilor care sunt determinate în baza contractelor încheiate sau legislatiei în vigoare.
Veniturile calculate ale întreprinderii cuprind:
- venituri privind arenda;
- venituri privind dobânzile şi redevenţele calculate;
- veniturile privind dividendele calculate;
- alte venituri.
Investiţiile pe termen scurt reprezintă acele valori mobiliare, transmisibile şi negociabile
care fac obiectul tranzacţiilor financiare şi sunt investiţii financiare temporare efectuate de unitatea
patrimonială şi sunt reprezentate de acţiunile proprii răscumparate, obligaţiunile emise şi
răscumparate, obligaţiunile achiziţionate şi de alte investiţii financiare pe termen scurt achiziţionate
de unitatea patrimonială, în vederea realizarii unui profit într-un termen scurt.
Disponibilităţile băneşti ale agentului economic reprezintă toate mijloacele băneşti aflate în
posesia acestuia , la un moment dat .
Mijloacele băneşti ale agentului economic apar în ultima fază a ciclului de exploatare , adică
în urma încasării contravalorii produselor sau mărfurilor vândute, a lucrărilor executate sau a
serviciilor prestate . Între încasări şi plăţi trebuie să existe un echilibru permanent. Partea din
mijloacele băneşti făcută disponibilă în urma încasărilor şi plăţilor reprezintă trezoreria agentului
economic .
Formele pe care le îmbracă disponibilităţile băneşti ale agentului economic sunt :
disponibilităţi băneşti aflate în casierie – casa ;

disponibil la bancă în lei şi devize ;


alte disponibilităţi băneşti ( carnete CEC , chitanţe de achitat , etc. ) .
OMFP 1752/2005 prevede că activele circulante trebuie să fie evaluate la costul de achiziţie
sau costul de producţie, după caz, cu respectarea regulilor ce presupun ca ajustările de valoare să se
facă pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau,
în circumstanţe speciale, la o altă valoare minimă atribuită acestora la data bilanţului.
În cazul în care, motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt
aplicabile pentru evaluarea efectuată, modificările nu pot fi aplicate conform prevederilor de mai

7
sus. Astfel în situaţia în care ajustarea devine totală sau parţială fără obiect, întrucât motivele care
au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare
trebuie reluată corespunzător la venituri.
Trebuie avut în vedere şi faptul ca valoarea atribuită stocului la sfârşitul exerciţiului
financiar, influenţează semnificativ venitul impozabil şi implicit mărimea datoriei fiscale pentru
perioada următoare.
Există patru momente în care poate avea loc evaluarea stocurilor:
la intrarea în intreprindere
la închiderea exerciţiului financiar
la ieşirea din întreprindere sau la darea în consum
la inventariere
Evaluarea creanţelor în lei se va face în momentul apariţiei lor la valoarea nominală.
Valoarea nominală reprezintă suma înscrisă în documentele ce atestă existenţa lor. Creanţele în
devize se vor înregistra în contabilitate în moneda naţională, la cursul de schimb în vigoare la data
efectuării opraţiunilor care le-a generat. Ulterior, pe măsura lichidării creanţelor, diferenţele de curs
valutar, între data înregistrării şi data încasării se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare,
după caz.
În situaţia în care la sfârşitul exerciţiului financiar există creanţe în valută, se vor evalua la
cursul existent la sfârşitul anului. Diferenţele de curs valutar dintre creanţele evaluate la cursul lui
31 decembrie şi valoarea nominală de la data apariţiei lor, se înregistrează ca şi cheltuieli financiare
nefavorabile sau venituri financiare favorabile, dupa caz.
La evaluarea stocurilor se disting patru momente principale, corespunzătoare stării lor
patrimoniale:
- Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderi;
- Evaluarea la inventariere;
- Evaluarea la închiderea exerciţiului;
- Evaluarea la ieşirea din patrimoniu.
Aşa cum arată prevederile legii Contabilităţii 82/1991, bunurile se evaluează la data intrării
în patrimoniu şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoarea contabilă,
care se stabileşte diferit în funcţie de modalitatea de intrare în patrimoniu întreprinderii.
Putem distinge următoarele situaţii de evaluare a stocurilor la intrarea în patrimoniu:
Stocuri intrate prin achiziţie de la furnizori
Stocuri produse în cadrul întreprinderii

8
Stocuri intrate prin subvenţionare
Stocuri intrate ca aporturi în natură la capitalul social

Evaluarea stocurilor intrate prin achiziţie de la furnizori prezintă următoarele caracteristici:


- se face la costul de achiziţie
- costul de achiziţie cuprinde: preţul de cumpărare, taxele vamale si taxele nerecuperabile, cheltuieli
de transport, manipulare şi alte cheltuieli ce pot fi atribuite direct achiziţiei şi TVA înscrisă în
factura furnizorului în cazul în care cumpăratorul nu este platitor de TVA.

Evaluarea stocuri produse în cadrul întreprinderii:


- se face la costul de producţie
- costul de producţie cuprinde: cheltuieli directe de producţie, cota de salarii indirecte alocate în
mod raţional, ca fiind legate de fabricarea bunurilor
acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţul de înregistrare, iar
suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile
ieşite
- la sfârşitul perioadei soldul conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de
stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea conturilor la
cost de achiziţie respectiv de producţie
- diferenţele de preţ astfel stabilite la recepţia stocurilor respective se înregistrează
proporţional aâat asupra valorii bunurilor ieţite cât şi asupra stocurilor.

Ca şi regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la inventar, este evaluarea la


valoarea actuală sau de utilitate denumită şi valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în funcţie
de utilitatea bunului în întreprindere sau preţul pieţei şi se identifică, în funcţie de destinaţia lor,
astfel:
Stocurile destinate vânzării, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma valorii nete de
realizare, care este dată de preţul de vânzare previzionat, din care se scad cheltuielile cu
transport, comisioane etc.

Semifabricatele şi producţia în curs de execuţie se evaluează la valoarea componentelor


materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare.

9
Materiile prime şi materiale consumabile destinate utilizării în exploatare se evaluează la
costul lor de înlocuire.

La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia nu este


admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de
pasiv şi a cheltuielilor. În acest sens:
În cazul în care se constată că valoarea de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului
pentru unitate şi preţul pieţei, este mai mare decât valoarea cu care sunt acestea înregistrate în
contabilitate, în listele de inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate.
În cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de
inventariere se vor scrie valorile de inventar.

Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatării unor deprecieri relative
(nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru deprecieri, care să reflecte situaţia reală existentă,
chiar şi în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal.
Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt deductibile
fiscal.
În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura
imputării acestora la valoarea lor de înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se înţelege costul de
achiziţie, în care sunt incluse costul de cumpărare practicat pe piaţă, taxele nedeductibile, inclusiv
TVA, cheltuieli de transport aprovizionare.
Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele
evaluărilor la inventariere, astfel pot fi posibile următoarele cazuri:
Pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus între valoarea de inventar şi valoarea de
intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se
înregistrează în contabilitate.

Pentru stocurile la care s-au constatat diferenţe în minus între valoarea de inventar şi valoarea
lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţ la valoarea de inventar. În contabilitate aceste
stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat
unor deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane. Dacă din valoarea de
întrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate şi înregistrate
provizioane, se obţine valoarea de inventar ca valoare netă ce se înscrie în bilanţ.

10
Principalele documente folosite ptevidenta contabila a stocurilor:
N.I.R.-ul
Serveste ca :
- document pentru recepţia bunurilor aprovizionate, document justificativ pentru încarcare în
gestiune, act de proba în litigiile cu cărăuşii şi furnizorii, pentru diferenţele constate la recepţie,
document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Circulă la gestiune, pentru încarcarea în gestiune a bunurilor materiale receptionate , la
compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind reglementarea diferenţelor
constatate, precum şi pentru înregistrarea în contabilitatea sintetica şi analitica , ataşata la
documentele de livrare (factură sau avizul de însotire a marfii). Se arhiveaza la compartimentul
financiar-contabil.

Bonul de consum
Serveste ca:
- document de eliberare din magazie pentru consum a unui singur material, respectiv mai multor
materiale, dupa caz;
- document justificativ de scădere din gestiune;
- document justificativ de înregistrare în evidenta magaziei şi în evidenta contabilă în partida
simplă.
Se întocmeste în doua exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie
pentru consum.
În structura economica a întreprinderii, activele circulante joaca rolul de obiect asupra căruia
se realizeaza acţiunea de prelucrare şi transformare. Stocurile de mijloace circulante înglobeaza
materii prime şi materiale aflate în diferite faze ale prelucrării. În activul bilantului, activele curente
se află şi sub formă de creanţe asupra clientilor şi debitorilor, iar odata cu vînzarea produselor finite,
elementele de active nu dispar, valoarea lor se transforma în creanta, până la încasarea contravalorii
sub formă de bani.
Pentru ca activitatea economică dintr-o unitate patrimonială să genereze profit este necesar
ca, încă din faza de aprovizionare materială, să fie puse în aplicare toate modalităţile care permit
obţinerea lui. Astfel, orice reducere de preţ, obţinută prin negociere, creează premise pentru
realizare de profit.

11
Activle circulante cuprind acele valori economice necesare bunei desfăşurări a activităţilor
tehnico-economice dintr-o enititate patrimonială. Un activ circulant se aşteaptă să fie realizat atunci
când este posibilă utilizarea sau vânzarea acestuia la o valoare realizabilă, adică la un preţ de
vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a ciclului de exploatare.
Formarea stocurilor de materiale şi produse la nivelul agenţilor economici are rolul de a
asigura condiţiile optime pentru desfaşurarea activităţii. Stocurile contribuie la alimentarea continuă
a subunităţilor de consum şi servirea clienţilor în vederea realizării obiectivelor pe care şi le-a
propus fiecare unitate economică.
Stocul reprezinta ansamblul de bunuri care se formeaza in ciclul de exploatare al
intreprinderii pentru a fi vandut in starea in care se gaseste in urma unui proces de productie viitor
sau in curs sau pentru a fi consumat la prima necesitate.
Evaluarea stocurilor ridică o serie de probleme, probleme ce se impun a fi soluţionate pentru
întreprindere, aceasta pentru:
a se determina o valoare cât mai credibilă, indiferent de specificul activităţii
a permite comparabilitatea structurii stocurilor şi valorii acestora din întreprinderi diferite.
Modelul normativ privind clasificarea si codificarea conturilor isi gaseste expresia in planul de
conturi. Aceasta reprezinta matricea intregului sistem de conturi in cadrul careia fiecare cont
este delimitat printr-o denumire si simbol cifric fiind incadrat intr-o clasa si grupa in raport de
un anumit criteriu de clasificare.
Conturile de stocuri sunt stocuri de bilant sau inventar care furnizeaza controlul gestionar
privind situatia si miscarea stocurilor si comenzilor in curs de executie.
Din clasa 3 si grupa 30 unde se regasesc activele circulante fac parte urmatoarele conturi:
STOCURI DE MATERII PRIME SI MATERIALE
301 materii prime(A)
302 materiale consumabile(A)
3021 materiale auxiliare(A)
3022 combustibil(A)
3023 materiale pt ambalat(A)
3024 piese de schimb(A)
3025 seminte si materiale de plantat (A)
3026 furajele(A)
3028 alte materiale consumabile(A)
3029 medicamente si materiale sanitare(A)

12
303 materiale de natura obiectelor de inventar(A)
3031 materiale de natura obiectelor de inventar in magazie(A)
3032 materiale de natura obiectelor de inventar in folosinte(A)
304 materiale rezerva de stat si de mobilizare(A)
3041 materiale rezerva de stat(A)
3042 materiale rezerva de mobilizare(A)
305 ambalaje rezerva de stat si mobilizare(A)
3052 ambalaje rezerva de mobilizare(A)
307 materiale data in prelucrare in institutie(A)
308 diferente de pret la materii prime si materiale(A)
309 alte stocuri(A)
Din clasa 3 si grupa 32 STOCURI IN CURS DE PROVIZIONARE:
321 materii prime in curs de aprovizionare(A)
322 materiale consumabile in curs de aprovizionare(A)
323 materiale de natura obiectelor de inventar in curs de aprovizionare(A)
326 active biologice de natura stocurilor in curs de aprovizionare(A)
327 marfuri in curs de aprovizionare(A)
328 ambalaje in curs de aprovizionare(A)
Din clasa 3 grupa 33 PRODUCTIA IN CURS DE EXECUTIE:
331 produse in curs de executie(A)
332 lucrari si servicii in curs de executie(A)
Din clasa 3 si grupa 34 PRODUSE:
341 semifabricate(A)
345 produse finite(A)
346 produse reziduale(A)
347 bunuri confiscate sau intrate,potrivit legi,in proprietatea privata a Statului(A)
348 diferente de pret la produse(A/P)
349 bunuri confiscate sau intrate potrivit legi in proprietatea privata a unitatilor administrativ-
teritoriale(A)
Din clasa 3 si grupa 35 STOCURI AFLATE LA TERTI:
351 materii si materiale aflate la terti(A)
3511 materii si materiale aflate la terti(A)
3512 materiale de natura obiectelor de inventar aflate la terti(A)

13
354 produse aflate la terti(A)
3541 semifabricate aflate la terti(A)
3545 produse finite aflate la terti(A)
3546 produse reziduale aflate la terti(A)
356 animale aflate la terti(A)
357 marfuri aflate la terti(A)
358 ambalaje aflate la terti(A)
359 bunuri in custodie sau in consignatie la terti(A)
Din clasa 3 si grupa 36 ANIMALE:
361 animale si pasari(A)
Din clasa 3 si grupa 37 MARFURI
371 marfuri(A)
378 diferente de pret la marfuri(A/P)
Din clasa 3 si grupa 38 AMBALAJE
381 ambalaje(A)
388 diferente de pret la ambalaje(A/P)
Din clasa 3 si grupa 39 AJUSTARI PT DEPRECIEREA STOCURILOR SI PRODUCTIEI IN
CURS DE EXECTUTIE:
391 ajustari pt deprecierea materiilor prime(P)
392 ajustari pt deprecierea materialelor(P)
3921 ajustari pt deprecierea materialelor consumabile(P)
3922 ajustari pt deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar(P)
393 ajustari pt deprecierea productiei in curs de executie(P)
394 ajustari pt deprecierea produselor(P)
3941 ajustari pt deprecierea semifabricatelor(P)
3945 ajustari pt deprecierea produselor finite(P)
3946 ajustari pt deprecierea produselor reziduale(P)
395 ajustari pt deprecierea stocurilor aflate la terti(P)
3951 ajustari pt deprecierea materiilor si materialelor aflate la terti(P)
3952 ajustari pt deprecierea semifabricatelor aflate la terti(P)
3953 ajustari pt deprecierea produselor finite aflate la terti(P)
3954 ajustari pt deprecierea produselor reziduale aflate la teri(P)
3956 ajustari pt deprecierea animalelor aflate la terti(P)

14
3957 ajustari pt deprecierea marfurilor aflate la terti(P)
3958 ajustari pt deprecierea ambalajelor aflate la terti(P)
396 ajustari pt deprecierea animalelor(P)

397 ajustari pt deprecierea marfurilor(P)


398 ajustari pt deprecierea ambalajelor(P)

Contabilitatea stocurilor se tine cntitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea
inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
In conditiile folosiri inventarului permanent,in contabilitate se inregistreaza toate
operatiunile de intrare si iesire ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a
stocurilor atat cantitativ cat si valoric.
Inventarul intermitent consta in stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe
baza inventarieri stocurilor la sfarsitul perioadei.

Exemple de aplicatii contabile:

1) O societate comerciala,inregistreaza la 31.12.2018 un plus de ambalaje fata de inventarul


existent in societate de 500RON.
Inregistrarea diferentelor in plus constantate la inventariere.

381 ambalaje = 608 cheltuieli privind 500 RON


ambalajele

2) Se achizitioneaza,conform facturi piese de schimb in valoare de 5000 LEI si TVA 19% care
din anumite motive nu se pot receptiona imediat. Ulterior se face receptia lotului de piese de
schimb achizitionate si se achita factura prin ordin de plata.

Primirea facturi pt piesele de schimb achizitionate dar nereceptionat inca.


% = 401 furnizori 5950 LEI
351 materii si materiale 5000 LEI
aflate la terti
4426 TVA deductibila 950 LEI
15
Receptia pieselor de schimb
3024 piese de schimb = 351 materii si materiale 5000 LEI
aflate la terti

Achitarea facturi cu ordin de plata.

401 furnizori = 5121 conturi la banci in lei 5950 LEI

3) Se trimit spre prelucrare la terti materii prime in valoare de 900 LEI.Costul prelucrari este de
100 de LEI si TVA 19% si se achita in numerar la primirea facturii odata cu reintoarcerea in
socitate a materiilor prime prelucrate.

Trimiterea materiilor prime spre prelucrare .

351 materii si materiale = 301 materii prime 900 LEI


aflate la terti

Reintoarcerea de la prelucrare a materiilor prime.

301 materii prime = 351 materii si materiale 900 LEI


aflate la terti

Inregistrarea costului prelucrarii achitat numerar


% = 5311 casa in lei 119 LEI
301 materii si materiale aflate la terti 100 LEI
4426 TVA deductibila 19 LEI

4) O societate comerciala cu profil de activitate patiserie,acorda angajatilor propri in fiecare


luna,produse in valoare de 10000 RON la cost de productie. Venitul in natura se cumuleaza
cu veniturile din salarii calculandu-se si retinandu-se toate contributiile si impozitul pe venit.

Inregistrarea receptiei produselor oferite salariatilor.

16
354 produse finite = 711 variatia stocurilor 10000 RON
Inregistrarea venitului in natura pt salariati.

641 cheltuieli cu salariile personalului = 421 personal salarii datorate 10000 RON

Inregistrarea descarcarii produselor acordate ca venit in natura salariatilor.


711 variatia stocurilor = 345 profuse finite 10000 RON

5) Pe baza inventarului intocmit la 31.12.2018 se constata faptul ca pt lucarile aflate in curs de


executie costul de productie este de 20000 RON. Se considera necesara constituirea unui
provizion pt depreciere in suma de 5000 RON.

Inregistrarea lucrarilor nefinalizate

332 lucrari in curs de executie = 711 variatia stocurilor 20000 RON

Constituirea si inregistrarea provizionului pentru depreciere.

6814 cheltuieli de exploatare = 393 deprecierea productiei 5000 RON


in curs de executie

Inregistrarea facuta in ianuarie 2019 a finalizarii lucrarilor in curs de executie din 2018.

711 variatia stocurilor = 332 lucrari si servicii 20000 RON


in curs de executie
Inregistrarea anulari provizionului pt depreciere constituit in 2018.

393 provizioane pt deprecierea = 7814 venituri din ajustari pt 5000 RON


depreciere activelor circulante
productiei privind provizioanele
pt curs de executie

17
6) Se achizitioneaza materii prime in cantitate de 1000 kg inregistrate la costul de achizitie de
20 lei/kg si TVA 19%,care se achita in numerar. In cursul anului se dau in consum 600 kg; la
sfatsitul anului se constata ca pretul materiilor prime respective a scazut la 19 lei/kg. Ulterior
pretul materiilor prime din aceeasi categorie creste la 20,5 lei/kg.
Achizitionarea materiilor prime cu plata in numerar. 1000 x 20 = 20000

% = 5311 casa in lei 23800 LEI


301 materii prime 20000
4426 TVA deductibila 3800

Inregistrarea consumului in anul curent. 600 x 20 = 12000

601 cheltuieli cu materiile prime = 301 materii prime 12000

Inregistrarea unei ajustari pt deprecierea materiilor prime aflate in stoc.


20 – 19 LEI/kg x 400kg = 400 LEI

6814 cheltuieli de expt privind ajustarile = 391 ajustari pt deprecierea 400


materiilor prime
pt deprecierea activelor circulante

Anularea ulterioara a ajustari datorita cresteri preturilor.

391 ajustari pt deprecierea materiilor prime = 7814 venituri din ajustari 400
pt deprecierea activelor circulante

Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate in intreprindere, stocurile si productia in curs
de executie se caracterizeaza prin faptul ca se consuma la prima forma cat si continutul lor material.
Astfel, in cadrul intreprinderilor de productie in faza aprovizionare activele circulante sub forma
disponibilitatior banesti se transforma in active circulante sub forma stocurilor de materii prime si
materiale consumabile. in faza de productie stocurile de materii prime si materiale consumabile se

18
transforma in stocuri de semifabricate si produse finite. in faza de desfacere stocurile de
semifabricate si produse finite sunt vandute clientilor, iar in urma decontarilor cu clientii se
transforma in active circulante sub forma disponibilitatilor banesti.

19

S-ar putea să vă placă și