UNIVERSITATEA DE STAT PITESTI FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIVE

SPECIALITATE CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

REFERAT LA GESTIUNEA INTREPRINDERII

GESTIUNEA ACTIVELOR CIRCULANTE SI IMOBILIZATE LA INTREPRINDERI

Prof. Indrumator Luigi Popescu

Student

Cuprins
Introducere Capitolul I. 1.1 Aspecte generale privind activele curente la ntreprindere Esena, coninutul i structura activelor circulante n sfera proceselor 1.1.1 1.1.2 Coninutul activelor circulante Structura activelor circulante

economice

1.1.2.1 Gestionarea mijloacelor bneti 1.1.2.2 Gestionarea creanelor 1.2 1.3 Capitolul II. Clasificarea activelor circulante Ciclul de exploatare Gestiunea activelor curente

2.1 Stocuri i gestiunea lor 2.2 Surse de finanare a activelor curente 2.3 Rotaia activelor curente Capitolul III. Activele Imobilizate 3.1 Introducere 3.2 Investitiile in active imobilizate 3.3 Procesul investitional si documentatia tehnico-economica a investitiilor
3

Bibliografie

INTRODUCERE Pentru a activa n orice ramur a economiei, conductorul din cadrul acesteia trebuie s dispun de o informaie economic detailat i veridic. Informaia necesar pentru desfurarea activitii eficiente este oglindit n evidena contabil, care prin metodele sale tiinifice reflect situaia creat n ansamblu, precum i aspectele cele mai nsemnate. Conducerea, pe de o parte, are nevoie de informaii depline i la timp pentru a lua decizii, precum i pentru evaluarea rezultatelor lor. Pe de alt parte, ntreprinderea trebuie s furnizeze datele necesare persoanelor care au efectuat investiii sau au de gnd s fac investiii. n afar de aceasta, ntreprinderea este datoare s raporteze statului privind alocarea impozitelor, taxelor etc. n condiiile actuale, managerii de toate rangurile trebuie s cunoasc tehnicile de utilizare a disponibilitilor bneti ale ntreprinderii pentru maximizarea profitului concomitent cu meninerea lichiditii ntreprinderii. Aceast cerin privete activele lichide curente ale ntreprinderii ca i activele productive precum terenurile, cldirile i echipamentele de producie. Scopul acestei lucrri const n cercetarea bazei normative i legislative care reglementeaz gestiunea activelor circulante si imobilizate ale ntreprinderii; precutarea aspectelor teoretice i practice ale gestiunii activelor circulante. n aceast lucrare sunt utilizate cele mai raspndite metode de analiz prin redarea esenei lor ntr-o form accesibil, ncepnd cu terminologia economic, formulele de calcul, tabelele analitice, precum i concluziile contextuale. Lucrarea de fa cuprinde trei capitole n care se generalizeaz informaia economic privind gestiunea activelor circulante si imobilizate. n primul capitol se abordeaz aspectele generale ale activelor circulante la ntreprindere. n structura economic a ntreprinderii, activele circulante joac rolul de obiect asupra cruia se realizeaz aciunea de prelucrare i transformare. Stocurile de mijloace circulante nglobeaz materii prime i materiale aflate n diferite faze ale prelucrrii. n
5

activul bilanului, activele curente se afl i sub form de creane asupra clienilor i debitorilor, iar odat cu vnzarea produselor finite, elementele de active nu dispar, valoarea lor se transform n crean, pn la ncasarea contravalorii sub form de bani. Aa obinem nc un element al activelor circulante mijloacele bneti Scopul oricrei ntreprinderi const n utilizarea ct mai eficient a activelor, n accelerarea rotaiei acestora. Formarea patrimoniului necesar pentru desfurarea activitii economicofinanciar a ntreprinderii se efectueaz pe seama diferitelor surse de finanare. Aceste dou aspecte sunt mai desfurat analizate n capitolul doi al prezentei lucrri.

CAPITOLUL I. Aspecte Generale Privind Activele Circulante La ntreprindere

1.1 Esena, coninutul i structura activelor circulante n

sfera proceselor economice Societile din sfera activitilor economice i constituie capitalul din aporturi n numerar i din aporturi n bunuri. Numerarul va reprezenta cea mai important parte a capitalului activ pe seama creia s se realizeze att aprovizionarea i formarea stocurilor, ct i susinerea proceselor economice n sine. Din aporturile n natur, o parte se materializeaz n active fixe sub forma cldirilor, terenurilor, utilajelor, iar o alt parte, tot n form material, este reprezentat de materii prime, materiale, obiecte de inventar, adic elementele patrimoniale ce nu satisfac condiiile de a fi incluse n categoria mijloacelor fixe. Pentru a face s funcioneze aceste valori ntreprinderea trebuie: A. S cumpere materii prime; B. S asigure stocuri pe parcursul lanului de producie, ca s se evite ntreruperile n activitate; C. S vnd pentru a-i asigura resursele cheltuite; Adic ntreprinderea pe lng instrumente de producie mai are nevoie i de active curente. Activele circulantereprezinta alaturi de activele imobilizate, conditia financiara esentiala a asigurarii continue in cadrul parametrilor prestabiliti a programului de productie. Desi, in industrie comparativ cu activele imobilizate, ponderea lor in totalul capitalurilor utilizate este cea mai mica, datorita vitezei de rotatie relativ accelerate precum si multitudinii de forme materiale pe care le imbraca in cursul circuitului lor, activele circulante detin un rol esential in buna functionare a mecanismului financiar al intreprinderii. De aceea, se pune cu necesitate problema evaluarii lor corecte.
7

Necesitatea evaluarii (dimensionarii stocurilor) are un caracter obiectiv si decurge din dubla ipostaza pe care o imbraca activele circulante : capitaluri banesti necesare finantarii activitatii de exploatare si stocuri de valori materiale, productie neterminata, produse finite pentru formarea carora se avanseaza capitalurile banesti. In ipostaza de resursa, suma activelor circulante este limitata, pe cand nevoile de capitaluri cerute de activitatile economice sunt mai mari. De aceea, se pune problema selectarii nevoilor strict necesare desfasurarii continue a activitatii, ceea ce, in fapt, constitue obiectul procesului de evaluare a necesarului de active circulante. Totodata, intrucat toti factorii procesului economic sunt supusi activitatii de programare si activele circulante ca factor corelat, se supun acestiu proces. Avand in vedere ca necesitatile de active circulante cu caracter de permanenta detin ponderea in totalul capitalurilor banesti utilizate de intreprindere, reiese ca necesarul financiar de active circulante detine locul central in procesul evaluarii activelor circulante. Necesarul financiar este definit ca limita pana la care se pot plasa capitalurile banesti, in conditiile date ale proceselor de aprovizionare, productie si desfacere, in diferitele stocuri de valori de exploatare pentru asigurarea continuitatii proceselor economice. 1.1.1 Coninutul activelor circulante

Active circulante denumite i active curente, valori circulante, bunuri mobile sau mijloace circulante, cuprind valorile economice sub forma stocurilor, creanelor, investiiilor financiare i disponibilitilor bneti. Activele circulante sunt o parte a activului economic, care se caracterizeaz prin transformarea permanent ale formelor funcionale prin consumarea lor ntr-un singur ciclu de exploatare i transmiterea valorii integrale asupra produciei n care se ncorporeaz. Stocurile au ponderea cea mai mare n structura activelor curente i nu trebuie s fie nici foarte mare i nici foarte mic.

Valorile realizabile pe termen scurt sunt alctuite din creane ce apar din operaiunile de exploatare, adic odat cu vnzarea produselor finite, elementele de active circulante nu dispar, valoarea lor transformndu-se n creane, pn la ncasarea contravalorii sub form de bani. Elementul fundamental al activitii l reprezint mijloacele bneti, adic disponibilitile bneti din cas sau de la banc, care asigur achiziionarea de materii prime i materiale necesare procesului de producie propriuzis. 1.1.2 Structura activelor circulante

1.1.2.1 Gestionarea mijloacelor bneti n activitatea oricrei ntreprinderi o importan major revine existenei i micrii mijloacelor bneti. Nici o ntreprindere nu poate s desfoare activitatea fr fluxuri bneti. Pe de o parte, pentru fabricarea produselor, prestarea serviciilor este necesar de achiziionat materii prime, materiale, ambalaj, de angajat lucrtori etc. i aceasta condiioneaz plile de mijloace bneti. Pe de alt parte, pentru producia vndut sau serviciile prestate ntreprinderea primete mijloace bneti. n afar de aceasta, ntreprinderea are nevoie de mijloace bneti pentru achitarea impozitelor, taxelor la buget, achitarea cheltuielilor generale, comerciale, plata dividendelor etc. Importana acestui tip de active, cum sunt mijloacele bneti este determinat de trei cauze principale: caracter de rutin mijloacele bneti sunt utilizate pentru efectuarea operaiilor curente, ntreprinderea este nevoit s in permanent mijloacele bneti disponibile n contul de decontare; pruden activitatea ntreprinderii nu are un caracter strict determinat, de aceea mijloacele bneti sunt necesare pentru efectuarea plilor neprevzute. caracter speculativ mijloacele bneti sunt necesare din considerente speculative, deoarece ntotdeauna exist probabilitatea c va aprea pe neateptate posibilitatea unei investiri avantajoase.
9

Disponibilitatea mijloacelor bneti ale unei ntreprinderi deseori este legat de faptul dac activitatea acesteia este rentabil sau nu. Astfel, n baza datelor contabilitii ntreprinderea poate avea profit net, care este reflectat n raportul privind rezultatele financiare i poate fi calculat dup relaia: Profit = Venituri (Consumuri + Cheltuieli) i totodat poate avea deficit de mijloace bneti (MB): Fluxul net de MB = ncasri de mijloace bneti Pli de mijloace bneti Perfecionarea gestiunii mijloacelor bneti trebuie s fie ndreptat n urmtoarele direcii: Prognozarea fluxurilor bneti; Determinarea nivelului optim al mijloacelor bneti; Analiza micrii mijloacelor bneti. Necesitatea prognozrii fluxurilor mijloacelor bneti devine o problem deosebit de actual. n special, aceste calcule sunt necesare la elaborarea planului de afaceri, la argumentarea proiectelor de investiii, creditelor solicitate etc. Prognoza se efectueaz pentru o perioad anumit mprit n subperioade: anul pe trimestre, anul pe luni, trimestrul pe luni etc. Necesitatea analizei fluxului mijloacelor bneti este determinat de urmtoarele mprejurri: A. De pe poziia activitii curente (operaionale) mijloacele bneti joac un rol foarte important, deoarece ele pot fi folosite pentru lichidarea oricror lacune i ntreruperi n procesele financiare i de producie; B. Profitul i mijloacele bneti nu este una i aceeai; n activitatea curent ntreprinderea lucreaz cu bani i nu cu profitul; C. Pentru aprecierea eficienei activitii ntreprinderii este important a cunoate ce tipuri de activiti genereaz volumul principal de ncasri i pli bneti.

10

n ultimii 30 de ani raportul privind fluxul mijloacelor bneti se consider unul din principalele rapoarte financiare ale fiecrei ntreprinderi occidentale. n Republica Moldova acest raport financiar a aprut prima dat n anul 1998. Raportul privind fluxul mijloacelor bneti se ntocmete i se prezint n conformitate cu S.N.C.7 Raportul privind fluxul mijloacelor bneti pe tipuri de activiti.

1.1.2.2 Gestionarea creanelor Activitatea oricrei ntreprinderi genereaz un sistem complex i variat de relaii economice i juridice cu cumprtorii de produse i mrfuri livrate, beneficiarii de servicii prestate, personalul angajat, bugetul de stat privind plata impozitelor i taxelor, alte persoane juridice i fizice. Creanele reprezint drepturi juridice ale ntreprinderii ca creditor de a primi la scadena stabilit de contractele ntocmite, cambiile primite sau de alte documente o sum de bani, bunuri materiale ori alte valori de la persoane juridice sau fizice numite debitori. Creanele ntreprinderii se nregistreaz n contabilitate la valoarea nominal. Creanele n valut strin se reflect n rapoartele financiare n valuta naonal, prin aplicarea cursului de schimb valutar la data ntocmirii documentelor justificative, la finele perioadei de gestiune (data ntocmirii Bilanului contabil) i la data achitrii acestora. n funcie de proveniena sau coninutul economic deosebim: Creanele comerciale reprezint acea parte a creanelor care apare n cazul cnd momentul transmiterii ctre cumprtor a drepturilor de proprietate asupra produselor, mrfurilor i alte active livrate, precum i cel al prestrii de servicii nu coincide cu momentul achitrii acestora. Evidena analitic a creanelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale se ine pe fiecare debitor, pe termene de formare i de achitare ale acestora.

11

Creanele bugetului fa de ntreprindere apar ca urmare a diferenelor dintre sumele calculate i achitate la buget ale impozitelor i taxelor. Situaiile de apariie a creanelor sunt n dependen de specificul operaiunilor economice i tipul impozitului. Creanele personalului reprezint datorii ale angajailor fa de ntreprindere i apar n urma: Acordrii avansurilor spre decontare (titularilor de avans); Procurarea de ctre angajai a mrfurilor cu achitare n rate; Recuperrii de ctre gestionari a daunei materiale cauzate; Altor datorii (privind pensiile alimentare i alte titluri executorii); Titulari de avans sunt angajaii ntreprinder , crora li se elibereaz mijloace bneti spre decontare. Avansul eliberat este destinat acoperirii cheltuielilor care urmeaz a fi suportate de ctre angajatul respectiv, cum sunt cheltuielile de deplasare i cele gospodreti. ntreprinderile pot s presteze angajailor si servicii de intermediere (n calitate de garant) n vederea achitrii mrfurilor procurate de ctre acetia n rate. Achitarea n astfel de cazuri poate fi efectuat: pe seama creditelor bancare acordate angajailor ntreprinderii; prin reinerea din salariile calculate angajailor a sumelor spre achitare. Creanele privind recuperarea daunei materiele apar n cazurile n care ntreprinderii i-au fost cauzate prejudicii, cum ar fi lipsurile de bunuri materiale din vina gestionarilor constatate cu ocazia inventarierii, rebuturile n producie etc. Creanele privind veniturile calculate reprezint sume datorate ntreprinderii aferente veniturilor care sunt determinate n baza contractelor ncheiate sau legislaiei n vigoare. Veniturile calculate ale ntreprinderii cuprind: 1. venituri privind arenda; 2. venituri privind dobnzile i redevenele calculate; 3. veniturile privind dividendele calculate; 4. alte venituri.

12

n afar de creanele comerciale, creanele personalului, prilor legate, bugetului, n procesul activitii economice a ntreprinderii apar alte creane: privind recuperarea pierderilor suma despgubirilor calculate de la companiile de asigurri ca urmare a apariiei cazului de risc asigurat de ntreprindere sau suma recompenselor calculate de la organele de stat sau ali ageni economici. ale organelor de asigurri sociale apar n urma depirii sumelor virate CNAS asupra sumelor calculate, precum i n cazul plilor excedentare a sumelor cuvenite din bugetul asigurrilor sociale, efectuate de ntreprindere salariailor proprii; privind reclamaiile naintate i recunoscute unde se include suma daunei materiale provocate, precum i suma veniturilor ratate i amenzilor. Reclamaiile se prezint mpreun cu documentele care justificnclcarea condiiilor contractuale i mrimea daunei produse; ale bncilor comerciale pot aprea n cazul virrii greite a mijloacelor bneti din conturile curente ale ntreprinder, ca urmare a unei erori bancare; privind alte operaiuni. 1.2 Clasificarea activelor circulante

Din punct de vedere al fazelor procesului de expoatare n care se gsesc, activele circulante (AC) pot fi:
AC n faza aprovizionrii dup fazele ciclului de exploatare AC n faza de producie AC n faza desfacerii

AC n form material

AC

dup form AC n form bneasc AC finanate din fonduri proprii dup sursa de finanare AC finanate din capitaluri mprumutate 13

Ponderea primului criteriu depinde de condiiile concrete n care se desfoar aprovizionarea, producia i comercializarea. mbinarea celor dou categorii de fonduri (proprii i mprumutate) din ultimul criteriu reprezint o importan deosebit, care trebuie s asigure o reducere a costului capitalului, un grad rezonabil de ndatorare i o structur financiar corespunztoare nevoilor de dezvoltare.

1.3

Ciclul de exploatare

Ciclul de exploatare reprezint ansamblul operaiunilor realizate pentru atingerea obiectivului ntreprinderii, ce const n producerea de bunuri i servicii. Ciclul de exploatare cuprinde mai multe faze i anume: 1. faza aprovizionrii achiziionarea de bunuri i servicii; 2. faza produciei transformarea bunurilor i serviciilor n produs finit; 3. faza comercializrii vnzarea produselor. Acest proces trebuie s funcioneze continuu pentru a asigura o folosire deplin a mijloacelor puse n micare, adic a muncii i capitalului. Funcionarea normal i continu a ciclului de exploatare este asigurat prin existena stocurilor care reprezint anumite cantiti de resurse materiale i crora le corespund din punct de vedere financiar nite fonduri. Fluxul fizic al intrrilor i cel al ieirilor este discontinuu, astfel apar stocurile: de materii prime i materiale; n curs de fabricaie; de produse finite. n sfera aprovizionrii se au n vedere mai multe forme de formare i finanare a stocurilor, lundu-se n considerare metoda stocului zero, care ar presupune o funcionare ideal a proceselor de transformare i a celor de comercializare. Aceasta nseamn c, la sfritul zilei, n sfera aprovizionrii nu trebuie s existe imobilizri. n acelai timp, este luat n consideraie i noiunea de stoc global, noiune ce include rezervele de producie
14

(aprovizionrile), resursele din sfera de producie (cheltuieli avansate n procesul de producie) i stocurile de produse finite. Stocul global trebuie s ndeplineasc mai multe cerine, dintre care: s fie complet, s cuprind toate felurile de resurse materiale; s fie suficient n orice moment, lund n consideraie nlturarea blocrii de fonduri n stocuri supranecesare; s fie completat n mod sistematic, lund n consideraie minimizarea cheltuielilor de aprovizionare i stocare.

15

CAPITOLUL II Gestiunea Activelor Curente

2.1 Stocuri i gestiunea lor

ntre ritmicitatea produciei, a vnzrii mrfurilor i ritmicitatea aprovizionrii unitilor este necesar s existe o permanent sincronizare. Aprovizionarea cu materii prime i materiale are un caracter intermitent din cauza volumului i diversitii resurselor materiale necesare desfurrii activitii ntreprinderii, rspndirii teritoriale a furnizorilor, n timp ce procesul de producie are un caracter continuu. Astfel, asigurarea concordanei ntre aprovizionare i producie se realizeaz prin constituirea n ntreprindere a stocurilor de mrime i asortiment determinat la nivelul capacitii de prelucrare i al cererii pe pia. Stocurile active circulante materiale destinate utilizrii n procesul de producie, fabricate n cadrul acestui proces sau cumprate n vederea revnzrii. Stocurile de mrfuri i materiale cuprind categoriile de bunuri economice aflate la dispoziia ntreprinderii i destinate: Pentru a fi consumate la prima lor utilizare; Pentru a fi nregistrate ca producie n curs de execuie; Pentru a fi vndute n aceeai stare sau dup prelucrarea lor n procesul de producie. Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate la ntreprindere, stocurile se caracterizeaz prin faptul c se consum la prima lor utilizare n procesul de producie i trebuie nlocuite cu exemplare noi. n cadrul ciclului de exploatare stocurile i schimb att forma, ct i coninutul lor material. ntr-o ntreprindere, stocurile se regrupeaz n trei categorii de bunuri: 1. materii prime; 2. producie neterminat; 3. produse finite.
16

Iar ntr-o ntreprindere comercial stocurile sunt constituite din mrfuri. Nivelul stocurilor de materii prime depinde de: previziunile produciei ntreprinderii; posibilitile de aprovizionare i fiabilitatea rilor productoare (atunci cnd e vorba de produse precum petrolul sau alte produse importate); de preul materiei prime. Nivelul stocului de producie neterminat depinde de durata proceselor de producie, iar nivelul stocului de produse finite depinde de coordonarea ntre producie i vnzri. Obiectivul unei bune gestionri a stocurilor este de a minimiza costurile ce rezult din deinerea de stocuri. Modelul clasic de gestionare a stocurilor are drept scop determinarea cantitii pentru fiecare din comenzi, innd cont de: costuri fixe de trimitere i recepia comenzii; cifra de afaceri; costul de imobilizare a stocurilor. Stocurile implic dou categorii de costuri: 1. costuri de depozitare care cuprinde suma cheltuielilor ce trebuie efectuate pe timpul staionrii resurselor materiale n stoc i anume: de stocaj; de asigurare; de depreciere; de deteriorare; costul capitalului imobilizat, care trebuie de asemenea luat n consideraie deoarece dac capitalurile nu erau imobilizate n stocuri, ele ar fi putut fi investite n alte active mai productive; 2. costuri de aprovizionare livrare acestea sunt costurile de reaprovizionare i livrare, fiind numite i de comand. Ele sunt egale cu produsul dintre suma fiecrei comenzi i costul unitar al comenzii.
17

Exist unele cheltuieli care sunt determinate de aprovizionare sau de mrimea comenzii de producie i alte cheltuieli care cresc o dat cu nivelul stocului. Primele costuri duc la aprovizionri masive i loturi mari n producie n scopul reducerii la un nivel acceptabil a costurilor unitare de emitere a comenzii i a costurilor de pregtire. A doua categorie de cheltuieli duce la loturi mici, n scopul meninerii costului stocurilor la nivele acceptabile. Principalele probleme care se pun n faa agenilor economici sunt cnd? i cu ct? trebuie s se aprovizioneze o ntreprindere astfel nct costul s fie ct mai mic, iar producia s se desfoare n condiii bune. Opiunile pentru constituirea i mrimea stocurilor sunt influenate de raspunsul la ntrebarea ce avantaje i ce pierderi se nregistreaz dac se stocheaz mai mult sau mai puin, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp? Teoria matematic a stocurilor permite stabilirea momentului i volumului aprovizionrii astfel nct politica urmarit s fie optim. Ea utilizeaz modele matematice pentru determinarea regulilor de gestiune optim a materiilor prime, materialelor i produselor finite, cu scopul minimizrii cheltuielilor de aprovizionarestocare n condiiile n care s se asigure realizarea continu, eficient a procesului de producie. Gestiunea stocurilor poate fi privit n doua accepiuni: a) n sens restrns, de eviden propriu-zis, n care se urmarete micarea materiilor prime, materialelor ( intrrile, ieirile, stocul iniial, stocul final ); b) n sens larg, de modelare i optimizare a proceselor de stocare prin luarea n considerare a costurilor implicate de existena stocurilor n ntreprinderi. Gestionarea eficient a stocurilor depinde de: 1. Relaii directe i de durat cu furnizorii; 2. Stabilirea i urmrirea graficilor de aprovizionare; 3. Lichidarea ntrzierilor n aprovizionare; 4. Reducerea cheltuielilor de transport; 5. Reducerea blocrii de moned n stocuri inutile;
18

6. mbuntirea condiiilor de pstrare i gestionare a resurselor; 7. Reducerea pierderilor n timpul transportrii i depozitrii. 2.2 Surse de finanare a activelor curente

n vederea asigurrii continuitii produciei i a ritmicitii vnzrilor, este necesar nnoirea permanent a stocurilor i creanelor. Astfel, apare o nevoie permanent de capital. n acest context, se pune problema existenei unor surse permanente pentru finanarea nevoilor permanente. Pentru cunoaterea situaiei patrimoniale la un moment dat, cea mai simpl expresie este redat de Activul Net Contabil (ANC) care reflect mrimea patrimoniului format numai pe seama surselor proprii i nu este mpovrat cu datorii:
ANC = TOTAL ACTIV DATOTII TOTALE = CAPITAL PROPRIU

Partea din surse financiare ce asigur finanarea permanent a activelor curente reprezint fondul de rulment care se formeaz din capitaluri proprii i din mprumuturi pe termen mediu i lung. Fondul de rulment se determin n dou variante: 1. Capital permanent Active imobilizate; 2. Active curente Resuse de trezorerie. n baza primei metode se apreciaz modalitatea de finanare a investiiilor n active curente, iar a doua metod caracterizeaz posibilitatea aprecierii echilibrului financiar pe termen scurt privind nevoile i resursele de finanare. Fondul de rulment poate fi: 1. fond de rulment brut sau total, care desemneaz toate elementele de active curente posibile a fi transferate n bani ntr-un termen mai mic de un an. El se compune din stocuri diverse, creane clieni, avansuri acordate furnizorilor, disponibiliti bneti n cas i n cont;
FRB = TOTAL ACTIVE CURENTE

2. fondul de rulment net (FRN) sau permanent, reprezint o parte din capitalul permanent care finaneaz activele curente. El se calculeaz prin dou metode: a)
FRN = C p ATL , unde Cp- capital permanent; ATL active imobilizate;

19

b) FRN = AC DTS , unde AC active curente; DTS datorii pe termen scurt. 3. fondul de rulment propriu - reprezint excedentul capitalului propriu fa de activele imobilizate i arat autonomia de care dispune o ntreprindere n finanarea investiiilor n active curente, calculndu-se dup relaia:
FRP = CP ATL , unde CP capital propriu.

4. fondul de rulment strin reprezint datoriile la termen i se calculeaz dup relaiile: a)

FRS = C p CP ;

b) FRS = FRN FRP . n condiii normale, fondul de rulment trebuie sa acopere NFR. O alt surs de finanare este necesarul fondului de rulment (NFR). Nevoia de fond de rulment se determina ca o diferenta intre activele de exploatare ce reprezinta imobilizarea capitalurilor banesti in diferitele categorii de stocuri, creante si decontari neincheiate cu bugetul statului si pasivele de exploatare ce reprezinta datorii ale intreprinderii amanate, in mod obiectiv, la plata. Fiecariu element de activ ii este asociat un grad de lichiditate si fiecariu element de pasiv ii este asociat un grad de exigibilitate. Asigurarea echilibrului financiar presupune realizarea concordantei intre lichiditatea activului si exigibilitatea pasivului. In realitate, verificarea globala a acestei concordante este greu de controlat, datorita faptului ca modificarile de echilibru sunt continue, datoriile, si creantele intreprinderii transformandu-se permanent. De aceea, in practica, se procedeaza la compararea elemtelor bilantiere al caror grad de lichiditate sau de exigibilitate este mai scazut. Se considera ca activele imobilizate a caror durata de existenta in intreprindere este mai mare (de un an) si care au un grad de lichiditate scazut. Se considera ca activele imobilizate a caror durata de existenta in intreprindere este mai mare (de un an) si care au un grad de lichiditate scazut trebuie sa fie finantate din resurse stabile, pe termen lung, care au, deci, un grad de exigibilitate redus. Necesarul fondului de rulment la rndul su se calculeaz dup relaia:
NFR = AC (exclusiv MB) DTS unde MB mijloace bneti.

20

Urmtoarea surs de finanare a activelor curente sunt creditele pe termen scurt, care sunt formate din: 1. credite furnizor care apar atunci cnd furnizorii accept s nu fie pltii odat cu livrarea mrfurilor; 2. credite bancare pe termen scurt este acordat pn la 12 luni, i n acest caz banca va lua drept gaj o ncasare prevzut sau gradul de solvabilitate a ntreprinderii; 3. datorii fa de diveri creanieri, care reprezint sumele datorate i nepltite, i cuprind: salarii datorate personalului; impozite datorate bugetului statului; sarcini sociale asupra salariilor datorate unor organisme specializate n domeniul proteciei sociale; dividende de pltit asociaiilor i organizaiilor. 2.3 Rotaia activelor curente Trecerea continu a fondurilor bneti dintr-o form n alta, dintr-un proces economic n altul sub aspectul componenei materiale definete caracterul de rotaie sau circulaie a acestora. Rennoirea activelor circulante pe seama cifrei de afaceri reprezint durata de rotaie a acestora. Cuantificarea duratei de rotaie a activelor circulante poate fi exprimat prin intermediulunor mrimi concrete, funadamentate fie pe date de planificar financiar, fie pe baza datelor efective preluate din bilanul contabil. ntr-o anume durat de timp, ca urmare a operaiunilor economico-financiare, pe seama cifrei de afaceri n cea mai mare proporie se rennoiesc elementele de activ i, totodat, se achit datoriile scadente. Durata de timp sau viteza de rotaie necesar rennoirii activelor circulante respectiv plii datoriilor scadente reprezint durata de rotaie a capitalurilor pe seama cifrei de afaceri, i este exprimat sub forma:
21

 Numrului de rotaii; Durata unei rotaii n zile (viteza de rotaie n zile). I. Numrul de rotaii a capitalurilor plasate n active este dat de raportul:
NR = CA S AC

unde NR numr de rotaii a AC; CA cifra de afaceri; S AC - soldul mediu al AC din perioada de
referin (care poate fi calculat cu ajutorul mediei aritmetice simple sau ponderate);

Cu media aritmetic simpl:

S AC = AC1 + AC2 + AC3 + AC4 , 4

unde AC1,2,3,4 soldurile AC trimestriale; 4 numrul trimestrelor.

Cu media aritmetic ponderat:

S f IV Si I + AC2 + AC3 + AC4 + 2 , S AC = 2 4

unde SiI/2 soldurile de la nceputul anului n proporie de ; SfIV/2 stocul de la sfritul

anului n proporie de ; AC2,3,4 sldurile AC la nceputul trimestrelor II, III i IV.

Aceast rat exprim global cte cicluri complete parcurg activele circulante, ntr-o perioad de timp (ntr-o lun, trimestru, an), pentru a se obine cifra de afaceri (scontat sau realizat). II. Durata n zile a unei rotaii evideniaz numrul de zile n care se nfptuiete o rotaie complet a capitalurilor plasate n active circulante. Pot fi utilizate urmtoarele relaii pentru determinarea acestui indicator:
Dzr = T , NR

unde Dzr durata n zile a unei rotaii; T timpul exprimat n 90 zile (pentru trimestru) sau n 360 de zile;
NR numr de rotaii n perioada considerat.

sau:

Dzr =

S AC *T CA

unde S AC - soldul mediu al AC din cadrul trimestruui sau anului; CA cifra de afaceripe trimestru
sau pe an; Tnumr de zile din trimestru (90) sau pe an (360).

22

CAPITOLUL III ACTIVELE IMOBILIZATE 3.1 Introducere

Activul imobilizat al unei societati comerciale este constituit din cheltuieli care nu sunt consumate si care, in general, se amortizeaza in fiecare an sau se stabilesc rezerve. Deosebirea intre cheltuieli si active este in functie de utilizarea ce se da bunurilor respective: primele se epuizeaza prin consum, in timp ce secundele au o functionalitate extinsa pe mai multi ani. Prin urmare, sub aspect financiar un activ imobilizat reprezinta o cheltuiala recuperabila pe mai multe exercitii. lmobiliziirile materiale se concretizeaza in terenuri, constructii, utilaje, mijloace de transport etc. Activele imobilizate materiale se inregistreaza in patrimoniu la pretul de achizitie sau costul de productie. Lista sau inventarul lor nu permit o cunoastere a valorii intreprinderii, ci cel mult inregistrarea lor conform normelor contabile, in vederea amortizari anuale. Imobilizarile materiale reprezinta numai 0 parte a activului unei intreprinderi. Valoarea intreprinderii si deci a activelor sale depind de piata financiara, de rentabilitatea intreprinderii, de cursul bursier si nu strict de valoarea contabila. In consecinta, evaluarea activelor imobilizate materiale la pretul de achizitie nu reprezinta valoare decat din punct de vedere patrimonial. Sub aspect financiar conteaza fluxurile pozitive si negative pe care activele corporale le genereaza si nu valorile lor absolute din inventar. lmobiliziirile nemateriale se constituie in cheltuieli de cercetare - dezvoltare, pentru procurari de brevete, licente, marci, ca si avansuri si aconturi pentru brevete si licente. Astfel de imobilizari reprezinta cheltuieli ce trebuie recuperate pe mai multe exercitii financiare. Amortizarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare se face, de regula, in 2-5 ani. Daca proiectul esueaza, recuperarea se face imediat in schimb, in perioade de dificultati financiare recuperarile pot fi reduse, amanate sau sistate. Important pentru intreprinderi este recunoasterea faptului ca-si pot micsora sarcinile fiscale pe seama recuperarii acestor cheltuieli. In acelasi timp este necesara o atentie speciala din partea intreprinderii, intr-ucat unele din aceste imobilizari nemateriale, cum este cazul cheltuielilor de cercetare, sunt active fictive. Ele se inscriu in activul bilantului cu unicul scop de a putea fi repartizate pe exercitiile viitoare prin intermediul amortiziirii. Imobiliziirile financiare se constituie din diverse creante si titluri cum ar fi participatii la capitalul altor intreprinderi, imprumuturi catre terti (obligatiuni), actiuni si parti sociale la alte intreprinderi, care sunt estimate si care dau dreptul de control. Evaluarea titlurilor se face prin actualizare, cel putin o data pe an, si se inregistreaza in patrimoniu.
23

3.2

Investitiile in active imobilizate

,

3.2.1 Procesul investitional si documentatia tehnico-economica a investitiilor ,

Constituirea si utilizarea activelor imobilizate reprezinta prin implicarile pe care le produc in economia intreprinderii, unul din elementele de baza ale mecanismului financiar al acesteia. Factorul esential al politicii de continuitate si crestere a activitatii intreprinderii i1 reprezinta investitia concretizata in achizitia sau construirea de active de productie si comercializare. Realizarea investitiilor impune necesitati de finantare importante, conducand la afectarea resurselor pe termen lung. De aceea, eficienta proiectelor de investii trebuie sa fie comparata cu randamentul plasamentelor pe piata capitalurilor. Avand in vedere riscul incorporat, decizia de investitii este un pariu asupra viitorului intreprinderii. Notiunea de investitie are diferite sensuri, in functie de nivelul de organizare a economiei. Astfel, la nivel macroeconomic, investitia corespunde partii din produsul intern brut (PI B) consacrata crearii de capitaluri de productie. Crearea capitalurilor de productie sau formarea brut. a capitalurilor fixe este reprezentata de valoarea bunurilor durabile, cu durata. de existenta de cel putin un an, achizitionate sau construite de unitatile productive rezidente, cu scopul de a fi folositet in perioadele de productie si comercializare. In functie de aspectele de natura economica, financiara sau contabila la nivel microeconomic, notiunii de investitie i se pot atribui mal multe sensuri. Astfel, din punct de vedere economico investitia este crearea unui capital fix, durabil, deci acumularea de active fizice de productie si comercializare este vorba de acumulare de capital. Din punct de vedere financiar, investitia este decizia de imobilizare a capitalului, angajare a unei cheltuieli in prezent in scopul obtinerii de venituri viitoare este vorba de investire. Aceasta este si cea mai generala definitie care este data acestei notiuni. Teoria financiara urmareste sa puna la dispozitia practicii criterille care stau la baza optiunii pentru investire. Din punct de vedere contabil, investitia este asimilata notiunii de imobilizari necorporale, corporale sau financiare este vorba de imobilizari, obiectul sau suportul deciziei de investii. Deci investitiile pot fi definite ca alocari sau cheltuieli legate de crearea de noi active imobilizate, cu destinatie productiva sau sociala, de inlocu1re a mijloacelor fixe uzate ; dezvoltarea si modernizarea mljloacelor fixe existente. Totodata, sunt considerate investitii cheltuielile referitoare la lucrarile de proiectare, prospectiuni si explorari geologice, cheltuielile pentru pregatirea personalului ce va lucra la noile obiective,inclusiv cheltuielile legate de plata personalului de conducere si administrativ

al intreprinderilor aflate in constructie Investitiile ca principal suport al cresterii economice, produc in economie efecte diverse, concretizate in urmatoarele directii : - asigura dezvoltarea cantitativa si calitativa a infrastructurii economice . - reprezinta principala modalitate de optimizare a propozitiilor economice prin orientarea fondurilor sau stimularea investitorilor in anumite ramuri economice, domenii de activitate si in profil teritorial. - prin investitii se urmareste si crearea unor noi locuri de munca si evitarea sau atenuarea, pe aceasta. baza., a somajului - concomitent cu crearea si modernizarea bazei tehnicomateriale, premiza hotaratoare pentru progresul general al societatii, prin investitii se asigura si baza materiala necesara activitatilor social-culturale: invatamant, sanatate, cultura., arta., etc. Desi omogene prin trasaturile lor cele mai generale, diferitele grupe de cheltuieli care formeaza continutul investitiilor prezinta o serie de trasaturi specifice in ceea ce priveste modul de desfasurare a procesului investitional, respectiv in modul de adoptare a deciziei de investire, de promovare si utilizare a resurselor necesare. Din aceasta cauza se impune o clasificare a investitiilor, clasificare ce se poate face dupa mai multe criterii. Dupa natura lor, investitiile se grupeaza in urmataarele categorii : - investitii materiale, concretizate in crearea sau achizitionarea de active in scopul mentinerii sau cresterii potentialului de productie. In acest caz, notiunea de investitie este strans legata de aceea de crestere si progres tehnic, care impun cresterea capacitatii de productie si modernizarea echipamentelor productive; - investitiile imateriale, realizate in domeniul cercetarii, formarii personajului, sau investitiile comerciale in reclama si publicitate, programe informatice. In conditiile actuale ale concurentei acerbe intre intreprinderi, acest gen de investitii ocupa un loc din ce in ce mai important in gestiunea intreprinderii; - investipii financiare, concretizate in participatiuni la capitalul social al altor intreprinderi. Pe langa randamentul sporit de valorificare a disponibilitatilor intreprinderii, se urmareste si politica de crestere externa, de impunere a intereselor proprii in gestiunea si administrarea unor colaboratori, furnizori sau clienti ai intreprinderii. Tot dupa, natura lor, investitile mai pot fi grupate in : - investitii in active imobiilzate, mobilizari necorporale, corporale si financiare necesare activitatii de exploatare si altor activitati in afara exploatarii; - investitii in nevoia. de fond de rulment, de exploatare in cazul cresterii capacitatii de productie, prin realizarea de investitii in utilaj, instalatii. Dupa destinafiie, investitiile se impart in : - lnvestitii productive, destinate activitatii de exploatare. Ele se mai numesc si investitii in imobilizari profesionale, deoarece sunt utilizate pentru productie de bunuri si servicii; - lnvestitii supraproductive, prin care se asigura construirea unor obiective socialculturale si sportive pentru personal, cladiri administrative. Ele se mai numesc ti investitii in imobilizari neprofesionale, destinate altor activitati decat cea de baza, de exploatare. Tot aici se cuprind si investitiile obligatorii impuse de lege, in special impotriva poluarii si protectia personalului. Dupa obiectivul lor, investitiile productive pot fi grupate astfel :
3

- investitii de maintenanta, sau de inlocuire, care au drept scop reinnoirea imobilizarilor uzate fizic sau moral. Ele sunt investitii sigure, intr-ucat se poate bine aprecia randamentul lor viitor; - investitii de capacitate si adaptare, care au drept scop cresterea nivelului productiei sau fabricarea de produse noi. Ele sunt investitii de expansiune, concretizate in dezvoltarea capacitatilor existente sau crearea de noi capacitati menite sa diversifice profilul intreprinderii. Eficienta lor este mai greu de apreciat datorita incertitudinii in ceea ce priveste desfacerea si asigurarea in conditiile proiectate a bazei materiale necesare; - investitii de productivitate, care vizeaza reducerea costurilor unitare ale produselor fabricate. Ele se materializeaza cel mai adesea in noi tehnologii de realizare a produsului. In realitate, distinctia intre aceste trei categorii este mai greu de sesizat, intr-ucat toate investitiile au ca efect cresterea productivitatii, daca se materializeaza in realizari noi ale stiintei si tehnicii, iar inlocuirea, de regula, nu se mai realizeaza cu acelasi tip de utilaj, ci cu unul cu randament crescut. Pentru dezvoltarea capacitatilor lor, intreprinderile realizeaza adesea investitii legate de fuziuni, aporturi partiale de active, care scurteaza timpul necesar pentru atingerea taliei minimale optime, de realizare a productiei in conditii de efieienta Investiile mai pot fi clasificate dupa modul de finantare dupa competenta, de aprobare (pentru cele finantate din fonduri bugetare), din punct de vedere al structurii si modului de executie. Desi au la baza decizii financiare strategice, in perioada actuala se vorbeste tot mai mult de asa-zise investitii "strategice" , care insotesc strategia intreprinderii de diversificare, de dominatie prin costuri si calitate, de internationalizare a productiei. Realizarea investitiilor presupune parcurgerea unui complex de operatiuni, incepand cu adoptarea deciziei de investitii si finantare a ei si incheind cu punerea in exploatare si urmarirea atingerii parametrilor proiectati, operatiuni care in ansamblu formeaza continutul procesului investitional. Pentru obiectivele complexe, ciclul de realizare a unui proiect de dezvoltare cuprinde in metodologia Organizatei Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala. (ONUDI) trei faze : faza preinvestitionala - in care au loc identificarea oportunitatii investitiei, inlocuirea studiului de prefezabilitate, a studiului de fezabilitate si a raportului de evaluare cu luarea deciziei de investire faza investitionala - in care are loc proiectarea, construirea si punerea in functiune a obiectivului de investi faza operationaJa - in care are loc exploatarea obiectivului de investitii pus in functiune. Parcurgerea fazelor ciclului investitional scoate in evidenta documentatia tehnicoeconomica a investitiilor care, in principiu, are menirea sa fundamenteze necesitatea,
4

oportunitatea si economicitatea fiecarui obiectiv, sa stabileasca modalitatile tehnice, constructive si arhitecturale de infaptuire a fiecarei lucrari sau actiuni, sa determine valoarea lor. Documentatia tehnico-economica. a investitiilor cuprinde : studiul de prefezabilitatej studiul de fezabilitate; proiectul de execu~e; documenta~ de deviz. Studiul de fezabilitate folosit in perioada actuala mai ales in ceea ce prlveste investitiile finantate de la buget, urmareste o selectie preliminara a ideilor proiectului (Oportunitatii investitiei). Se intocmeste de catre beneficiarii investitiilor impreuna cu institutele de cercetare.-proiectare specializate si cuprinde o serie de date absolut necesare pentru caracterizarea proiectului de investitii: amplasamentul, prezentarea sectorului sau obiectivului de activitate in care se va incadra evolutia cererii si ofertei de produse de acest tip, date referitoare la capacitatea de productie, materiile prime ce se utilizeaza si locul lor de provenienta sau de exploatare, estimarea valorii investitiei si date de eficienta economica. Studiul de fezabiJitate detaliaza prezentarea colectiva a informatiilor din studiul de pre-fezabilitate si sta la baza adoptarii deciziei de investitii, scotand in evidenta necesitatea si eficienta obiectivului de investitii. Modul de intocmire a studiului de prefezabilitate si continutul sau sunt hotaratoare in atragerea finantatorilor. Prin studiul de fezabilitate se fundamenteaza costul investitiei si planul de finantare, cu realizarea necesarului de credite si esalonarea rambursarii lor, se prognozeaza veniturile, cheltuielile de exploatare, pragul de rentabllitate, rentabilitatea scontata si principalele riscuri. De asemenea, se face referire la conexiunile cu alte activitati, la utilizarea fortei de munca si influenta investitiei asupra sectorului de activitate in care este cuprinsa. Proiectul de executie se elaboreaza de institute sau firme specializate, aprofundeaza unele date din studiul de fezabilitate si concretizeaza solutiile tehnice, constructive si functionale ale obiectivului de investitii. Proiectul de executie este insotit de graficele de esalonare a investitiei, de livrarea utilajelor, de asigurarea fortei de munca, de realizare a principalilor indicatori tehnico-economici si de programul de urmarire a comportarii in timp a obiectivelor de constructii. Dupa aprobare, proiectul de executie sta la baza incheierii contractelor de executie a lucrarilor de constructii montaj si de livrare a utilajelor. Documentatia de deviz se elaboreaza tot de institute proiectare specializate pe categorii de lucrari, pe categorii de cheltuieli, pe obiecte si sub forma devizului general. Documentatia de deviz detaliaza modul de executie si determina cheltuielile necesare realizarii investitiei : cheltuielile propriu-zise de realizare a obiectivului de la inceperea lucrarilor si pana la terminarea si darea in functiune a obiectivului, cheltuielile de proiectare, asistenta tehnica si documentare pentru pregatirea si realizarea investitiilor, inclusiv cu formarea personalului si plata salariilor conducerii si personalului administrativ al obiectivului in constructie, cheltuielile de organizare a executiei lucrarilor de constructii montaj, precum si cheltuielile nerecuperabile, provenite din efectuarea probelor tehnologice, pana la atingerea programului normal de lucru.
5

BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4. 5. 6. Brezeanu P., Gestiunea financiar a ntreprinderii, Editura A.S.E., Bucureti, 2002 Brezeanu P., Diagnostic financiar: instrumente de analiz financiar., Editura Economic, Bucureti, 2003. Vintil Georgeta, Gestiunea financiar a ntreprinderii, Editura Economic, Bucureti, 2000 Ciorni Nicolae, Economia firmelor contemporane, Editura Prut Internaional, Chiin, 2003 Analiza statistic a activitii economice i gestiunii finaciare a ntreprinderii, Bucureti, 2001 Luigi Popescu, Mircea Perpelea, Sorin Visinescu, Gestiune si decizii financiare la intreprinderi, Editura Conphys, 2005