METODE DE UTILIZARE A LUDOTERAPIEI IN DEFICIENTELE PSIHO-

NEUROMOTORII
 

Lector univ. drd. GABRIELA OCHIANA

Universitatea Bacau

Cuvinte cheie: deficiente psiho-neuromotorii, joc, ludoterapie

Ludoterapie, terapie prin joc

Termenul este compus din "ludus" (lat. joc) si "therapia" (gr. ingrijire). Considerandu-se diferitele
atribute si functii ale jocului, cu reala influenta in formarea personalitatii omului, mai ales la varsta de
crestere, acesta este utilizat cu un mijloc eficient de terapie pentru diferitele disfunctii psihice. In
lucrarea noastra vom folosi jocul ca pe un mijloc asociat tehnicilor kinetoterapeutice in reducere
deficientelor si chiar normalizarea functiilor psihomotrice si psihice ale copiilor cu handicap psiho-
neuromotor (HPNM).

Se cunosc efectele activitatilor ludice, care pot fi de diferite feluri, si care se exprima in sentimentul
bucuriei, satisfactiei, incordarii si relaxarii placute, destinderii si distractiei, in situatii in care activitatile
sunt gratuite si cu participare benevola. Efectele acestor activitati sunt deosebite cand sunt organizate
pentru copii cu unele disfunctii motrice, stimulandu-i sa-si depaseasca inhibitiile si ameliorandu-le
comportamentul general.

Situatia de handicapat sau traumatizat induce in mod frecvent la trairi psihice de anxietate, disconfort,
tensiuni sau conflicte intrapsihice. In literatura psihiatrica jocul este recomandat pentru efectele de
catharsis si de crestere a rezistentei la frustrare. Exista putine subiecte in recuperarea copilului cu
handicap psiho-neuromotor care sa fi suscitat in ultima jumatate de secol atat de multe cercetari ca
ludoterapia sau terapia prin joc cum mai este des numita. Lucrarile lui Jean Chateau au contribuit in
mare masura la improspatarea datelor problemei. In frumoasele sale expuneri, autorul a aratat ca
daca jocul la copil este, in primul rand, o placere intensa, el este, in acelasi timp, o activitate serioasa
in care imitatia, structurile iluzorii, geometrismul pueril, antrenarea au o importanta deosebita.

Un alt autor care s-a preocupat de abordarea jocului si de importanta lui in procesul terapeutic-
recuperator la copilul cu diferite deficiente este C. Paunescu. In lucrarile sale care au ca element
central jocul, subliniaza rolul acestuia in recuperarea copiilor cu handicap neuromotor si/sau psiho-
neuromotor. Jocul se foloseste in functie de nivelul de dezvoltare neuromotorie a copilului, de nivelul
de dezvoltare cognitiva, de starea afectivo-emotionala prezenta, de deficiente asociate etc. Jocul este
elementul esential ce caracterizeaza copilul de la nastere si pana la adolescenta apoi ramane ca
mijloc, metoda de relaxare, de deconectare psihica, de consumare a energiei, de satisfacere a nevoii
de miscare atat la varsta tanara, adulta, cat si la batranete. Jocul face parte din firea omului, desi
varsta jocului este, indeosebi, copilaria si adolescenta. Si daca oricum copiii se joaca, noi adultii sa le
facilitam aceasta indeletnicire mai ales ca in epoca moderna pe care o parcurgem, mediul uman s-a
rupt de natura, s-a artificializat; ei trebuie deprinsi sa se joace fie acasa, fie in aer liber sau in timpul
excursiilor in natura, cu jucarii pe care le pot realiza singuri sau cu ajutorul unei persoane adulte.

Jocul nu constituie – cum gresit s-ar putea crede – doar o distractie, ci o terapie care detine un
important rol in recuperarea copilului cu handicap psiho-neuromotor.

Oricare ar fi definitia fericirii pe care toti o cauta cu fervoare, dimensiunea ei cea mai importanta este
aceea a integritatii persoanei noastre si a unor raporturi echilibrate care sa ne conduca la realizarea
idealului nostru de personalitate in contextul secolului nostru caracterizat de descoperire si progres.
Necesitatea unei asistente specializate, medicale, educationale, instructive sociale este in permanenta
in comunicare si interrelatii cu domenii noi ca ludoterapia, ergoterapia, kinetoterapia, logopedia,
psihoterapia, colaborand nu pentru a crea o comunitate inchisa numai a copiilor cu handicap, ci pentru
a crea o viata sociala normala in care inainte de toate trebuie respectata demnitatea umana.

Uneori din dorinta de a respecta granitele domeniilor de cercetare cu depline satisfactii profesionale
nu acordam atentia necesara acestor persoane cu deficiente psiho-neuromotorii, intrucat un obstacol
in realizarea recuperarii o prezinta impenetranta structurii personalitatii copiilor si a modului lor de a
relationa cu semenii si cu mediul.

Printre situatiile ce creeaza legaturi reciproce intre mama si copil jocul este cel care incepe inca din
primele saptamani de viata. Aceasta activitate este indispensabila dezvoltarii copilului. Contrar ideilor
preconcepute, ea incepe odata cu viata, cu mult inainte de varsta jucariilor. Sugarul se joaca pipaind
cearsaful, observandu-si mainile, facand vocalize.

Incurajarea lui de catre mama este o recompensa care stimuleaza continuarea jocului. Ludoterapia
ofera un camp de experienta de neinlocuit, contribuie la dezvoltarea organelor de simt, a sensibilitatii,
a inteligentei, afectivitatii si a schimburilor sociale.

Subiectii din lotul de cercetare

Au fost luati in studiu un numar de 10 subiecti, in varsta de 4-7 ani. Recuperarea s-a desfasurat la
Centrul de reeducare neuromotorie Daniel - Bacãu in perioada februarie 2002 – decembrie 2004, cu o
frecventa de 4 sedinte pe saptamana.

Metode de lucru

1. Comunicarea este o modalitate fundamentala de interactiune psihosociala, un schimb continuu de

diferite mesaje intre interlocutori, menit sa realizeze o relatie interumana durabila pentru a influenta
mentinerea ori modificarea comportamentului individual sau de grup. Comunicarea interumana se
realizeaza cu ajutorul unor limbaje verbale si nonverbale prin care se schimba mesaje (informatii,
simboluri, semnificatii, idei, sentimente, intentii, interese etc.) pentru a influenta (intr-un anumit sens)
mai ales calitativ comportamentul celuilalt. Comunicarea umana este nu numai o activitate psihofizica
de punere in relatie a doua sau a mai multor persoane pentru realizarea anumitor obiective (D. Anzieu
si J.Y.Martin, 1973), ci un proces psihosocial de influenta, prin limbaje specifice, a atitudinilor,
comportamentelor destinatarilor si interlocutorilor.(Ghe. Dumitriu).

 C. Paunescu si I. Musu impart activitatea motorie legata de comunicare in trei elemente:

1) activitatea motorie si limbajul - comunicare verbala;

2) activitatea motorie de manipulare - comunicarea nonverbala;

3) activitatea motorie si afectivitatea - comunicarea nonverbala.

 In derularea programului de terapie prin joc, am folosit toate tipurile de comunicari, cu accent pe
comunicarea nonverbala atat pentru copii cu tulburari de limbaj sau cu intarziere mentala, cat si pentru
ceilalti.

 Comunicarea motrica este pusa in valoare prin formele sale de baza:

1.Maturizarea motrica are o acceptiune mai larga cuprinzand intregul spectru de manifestari:
motricitate, senzatii si perceptii, atitudini, inteligenta etc. Maturizarea isi are radacinile inca din primele
luni de viata, odata cu mielinizarea sistemului nervos. Astfel treptat, copilul incepe sa achizitioneze
scheme motorii ce fac trecerea de la biologic la mental.

 Activitatea motorie se desfasoara in lumea exterioara care, la randul sau, determina o noua activitate
cu punct de plecare in organizarea rezultata din adaptare iar aceasta, la randul sau, se cladeste pe
organizare. (H. Wallon).

2. Controlul motor este realizat prin intermediul engramelor motorii care reprezinta

"scheme ale functiei motorii de abilitate".

 Ca interactiune psihomotrica, comunicarea favorizeaza schimbul de mesaje si conduite motrice intre
subiecti, realizeaza obiective specifice propuse, dirijeaza si controleaza activitatea/jocul copiilor, se
influenteaza pozitiv si se asteapta reactii de raspuns pozitive sub forma de feed-back.

 Pentru a comunica eficient cu acesti copii fie verbal sau nonverbal, trebuie sa-i convingi, sa–i atragi in
joc (functia de persuasiune), apoi, prin derularea jocurilor, sa le dezvolti gandirea, afectivitatea,
componentele psiho-motricitatii si chiar limbajul.

Prin intermediul comunicarii interpersonale atat cea verbala, cat si cea nonverbala (legata de
manipulare si afectivitate), putem cunoaste nivelul la care se afla copilul, il putem influenta in
realizarea unor sarcini motrice, il incurajam, laudam, stimulam. Contextul in care se realizeaza
comunicarea motrica este foarte important; ceea ce ne intereseaza pe noi este cel fizic legat de
spatiul, microclimatul, ambianta sonora, lumina, culoarea etc.

O comunicare autentica terapeut/copil necesita: congruenta - capacitatea copilului de a fi el insusi,

prezent, deschis; atentie pozitiva – sa participe la orice joc, activ, de placere; empatie capacitatea
terapeutului de a se transpune in locul copilului, pentru a selecta cele mai eficiente mijloace
terapeutice (jocurile).

2. Demonstratia ca metoda de lucru a fost folosita pentru a demonstra mai intai sarcina de indeplinit si
a fost insotita de explicatii referitoare la modul de realizare a activitatii, cu accent pe corectitudinea
efectuarii anumitor acte motrice, pe participarea cu placere la joc. La inceput, se demonstreaza jocul
care trebuie realizat, apoi copilul va desfasura activitatea degajat.

3. Lucrul practic (metoda exercitiului) a fost dublata de participarea directa a terapeutului in

derularea jocurilor. Copilul va efectua jocul ce i-a fost demonstrat, in timp ce terapeutul il corecteaza
verbal sau gestual (feed-back-ul pozitiv), il stimuleaza, lauda pentru executiile corecte, il incurajeaza.

Pe tot parcursul programului terapeutic recuperator, s-a avut in vedere, in primul rand, individualizarea
interventiei ludoterapeutice in functie de deficitul prezent, de nivelul de dezvoltare neuromotorie, de
nivelul de dezvoltare cognitiva, de starea afectiv-emotionala, de forma de comunicare necesara (la
majoritatea copiilor, am folosit atat comunicarea verbala, cat si cea nonverbala (kinestezica, afectiva).

 Pentru individualizarea interventiei ludoterapeutice, am avut in vedere urmatoarele aspecte:

Cunoasterea conditiei ereditare si familiare. Pe baza anchetei, a interviului anamnestic, am obtinut

informatii privind antecedentele personale, familiale, nivel de trai, relatiile in familie, ambianta familiala
necesara dezvoltarii favorabile sau nefavorabile din punct de vedere somatic, psihic, comportamental
etc.).

Diagnoza kinetoterapeutica si psihologica, din observarea comportamentului copiilor in conditii bazale

(generale), in adaptarea la terapia ludica, in relatiile cu colegii, psihopedagogii, logoped, psiholog,
asistent social, medic etc.

Am pus accent pe toate tipurile de comunicare; atat cea verbala, nonverbala – prin folosirea limbajului
mimico-gestual – in functie de reactia pozitiva si preferinta copiilor (pentru cei cu tulburari de auz si
dificultati in intelegerea limbajului verbal, am folosit limbajul mimico-gestual). Pentru copii care nu
reactionau favorabil la stimulii verbali, am folosit diverse posibilitati de stimulare tactila, kinestezica,
vizuala, auditiva. Pentru o colaborare eficienta, inaintea programului de ludoterapie, copiii erau dusi in
camera senzoriala de catre psiholog, unde, in urma stimularii vizuale, auditive, kinestezice,
participarea la sedinta de terapie prin joc se realiza eficient.

In urma evaluarilor functionale prin teste specifice (Ghidul Portage, scala de evaluare psihomotrica,
nivelul ludic si nivelul functional motor), am stabilit particularitati interindividuale la copii cu varste si
diagnostice asemanatoare, particularitati ce vor fi relevate pe parcursul descrierii interventiei
terapeutice.

Nu a fost neglijat climatul afectiv care trebuie creat atat inaintea inceperii terapiei, in timpul desfasurarii
jocurilor, cat si dupa realizarea lor. De fapt, climatul propice reprezinta impulsul necesar participari de
placere, cu toata fiinta.

Pentru ca programul de ludoterapie sa se deruleze in conditii optime, redau, in continuare, un ghid de

folosire si adaptare a jocurilor in functie de particularitatile copiilor.

Ghid (indrumator) pentru adaptarea jocului la stadiul de dezvoltare al copilului:

1. Jocul trebuie sa fie adaptat la stadiul de dezvoltare neuromotorie a fiecarui copil, la tipul de
handicap prezent (fizic, mental, senzorial, de comportament, de limbaj etc.)

2. Jucariile si materialele folosite pentru desfasurarea jocului vor fi adaptate varstei biologice si

mentale a fiecarui copil.

3. Trebuie descoperite interesele copilului si facut uz de ele.

4. Comenzile verbale trebuie sa fie adaptate pentru nivelul de intelegere al copilului.

5. Limbajul mimico-gestual va fi folosit la copiii cu tulburari de vorbire si auz, fiind singura forma de
comunicare eficienta.

6. Invatarea jocurilor trebuie sa se realizeze in pasi mici si siguri; noile deprinderi trebuie sa fie
introduse treptat.

7. Urmatoarele strategii pot fi folosite cu un copil care are dificultati in imitatie:

a) se folosesc miscari fizice prompte, de exemplu prinderea mainii copilului si miscarea ei pentru a
ajuta copilul sa imite semnul " PA ";

b) se reduce gradual implicarea fizica a terapeutului in timp ce copilul devine mai competent;

c) in final, terapeutul continua activitatea alaturi de el.

8. Durata jocului este importanta, deoarece copilul poate deveni frustrat daca timpul alocat activitatii
este prea scurt sau el poate deveni plictisit daca timpul de joc este prea lung.

9. Un copil dificil se va alatura adesea (urmeaza terapeutul in activitatea de joc), daca vede ca
terapeutului ii face placere. Nu trebuie pacalit (trebuie antrenat progresiv) si nici mituit.

10. Copilul este rasplatit cu laude, cand indeplineste o sarcina de joc.

11. Manifestarea placerii terapeutului legat de jocul copilului este un important factor motivational
pentru acesta.
12. Daca un copil nu vrea sa participe in activitatea de joc, nu trebuie fortat. Acesta trebuie lasat sa se
joace asa cum vrea si in mod progresiv se va incerca directionarea catre o activitate cu un scop mai
inalt. Jocul va trebui sa fie vesel si nu fortat.

13. Cand un copil se plictiseste de o jucarie se va incerca prezentarea ei intr-un mod diferit, de
exemplu, ascunzand-o intr-o punga sau cutie.

14. In timpul jocului cu copilul, este bine ca terapeutul sa vorbeasca despre ceea ce face.

15. Copilul trebuie incurajat sa vorbeasca despre jucarii si ceea ce face cu ele.

16. Sa nu uitam ca un copil trebuie sa se joace singur, dar si cu altii.

17. Jucariile trebuie sa fie durabile (rezistente), pentru ca copiilor mici le place sa descopere obiectele
prin lovire, aruncare, ciocnire etc.

18. Daca un copil este agresiv, se va lua de acolo pentru a-l determina sa inteleaga ca se va intoarce
in acel loc doar atunci cand se va juca adecvat. Terapeutul trebuie sa inteleaga ce l-a facut pe copil sa
fie agresiv. Sa nu se uite ca un copil cu intarzieri in dezvoltare poate fi intr-un stadiu primar de joc.

19. Terapeutul trebuie sa-si reevalueze si completeze cunostintele in mod constant. Este necesar ca
terapeutul sa imparta progresul copilului cu acesta intr-un mod plin de inteles.

20. Intotdeauna trebuie sa ne asiguram ca acesta are haine potrivite pentru joc.

21. Siguranta este foarte importanta: aceasta inseamna ca trebuie sa existe un spatiu de joc adecvat,
cu materiale corespunzatoare varstei si modul de aranjare al interiorului salii unde se desfasoara jocul
trebuie sa fie atractiv, placut, viu colorat pentru a stimula participarea de placere la desfasurarea
jocurilor.

Teste specifice de evaluare

In programul de educare-reeducare, folosind ca element central jocul cu toate efectele sale benefice,
stabilirea diagnosticului functional reprezinta o etapa la fel de importanta ca si terapia propriu-zisa.

Pentru a diagnostica copiii pe langa datele anamnezei relatate de parinti prin care am urmarit evolutia
in dinamica a deficitului, am mai folosit somatoscopia care ne-a oferit date legate de indicatorii
dezvoltarii somatice (inaltime, greutate, perimetru toracic, cranian), evaluarea aparatului respirator si
anume valoarea VEMS-ului (volumul inspirator maxim pe secunda) si VIMS (volum inspirator maxim
pe secunda), dar si examenul neurologic in cadrul caruia am urmarit: dezvoltarea neuromotorie a
copilului in raport cu varsta cronologica, postura si atitudinea pe care o adopta copilul atat static, cat si
in timpul mersului, motricitatea voluntara si involuntara, echilibrul static si dinamic, mobilitatea
articulara activa si pasiva, reflexele normale si patologice, sensibilitatea, coordonarea in mers si
prehensiune, deglutitia, limbajul (verbal sau nonverbal), activitatile zilnice curente (ADL-uri), functiile
nervoase superioare (apraxia si agnozia). Pentru o evaluare mai obiectiva, am selectat o serie de
teste pe care le-am am considerat a fi mai concludente pentru copii selectati in cadrul experimentului,
cunoscand ca initierea oricarui program de terapie trebuie sa fie precedat de o evaluare a achizitiilor
psihomotrice de care dispune fiecare copil la un moment dat, precum si de o evaluare a nivelului
functional motor si a nivelului ludic.

 Pentru evaluarea copiilor din lotul experimental, am folosit: Ghidul Portage, scala de evaluarea
psihomotrica, testarea nivelului ludic si fisa nivelului functional motor – ca teste specifice pentru
diagnosticul functional.
 1. Ghidul Portage cuprinde un inventar de abilitati de care trebuie sa dispuna copiii intre 0-6 ani,
precum si sugestii educativ terapeutice pentru achizitionarea lor. Inventarul de abilitati Portage este
structurat pe 6 sectiuni (arii de dezvoltare) si anume: stimularea sugarului, socializare, limbaj,
autoservire, cognitiv si motor. In multe cazuri, abilitatile pot fi intalnite simultan in mai multe arii. De
exemplu, toate abilitatile limbajului necesita abilitati cognitive si comportamente motorii. Abilitatile de
autoservire necesita unele abilitati motorii si comportamente sociale. Unele abilitati de socializare
necesita limbajul care, la randul sau, necesita cognitii. Comportamentele sunt insiruite secvential pe
fiecare arie de la nastere la 6 ani. In intervalul fiecarui an de la 0 la 6 ani, pot exista variatii in ceea ce
priveste ritmul de achizitionare a abilitatilor respective.

Ghidul este proiectat pentru a servi ca instrument de proiectare a unui program de invatare si nu ca un
instrument de evaluare a varstei mentale. Intrucat ghidul cuprinde un numar mare de itemi, ma voi opri
doar la redarea celor referitori la dezvoltarea motorie la sfarsitul fiecarui an.

In ceea ce priveste comportamentul motor, voi enumera doar acele abilitati cuprinse in ghidul Portage
care reprezinta finalul fiecarei perioade de varsta: adica in jurul varstei de 1 an, 2 ani, 3 ani, 4 ani, 5
ani.

La 1 an, copilul trebuie sa dispuna de urmatoarele abilitati motrice: se taraste, foloseste pensa digitala
pentru a ridica un obiect, apuca cu mana din pozitia tarare, sta in picioare cu sprijin minimum 1 minut,
scoate obiectele dintr-un recipient prin rasturnare, intoarce paginile unei carti (mai multe odata), bate
din palme, face cativa pasi fara ajutor.

Acestea sunt doar cateva dintre abilitatile motrice pe care copilul le are la implinirea varstei de 1 an
indicate in ghidul Portage.

La 2 ani: traseaza linii, merge independent, coboara scarile de-a busilea, se da in balansoar,
rostogoleste o minge, aseaza patru inele pe un suport vertical, face un turn din trei cuburi, impinge sau
trage o jucarie dupa el, se apleaca pentru a ridica un obiect, se ridica fara sa se dezechilibreze.

La 3 ani: insira patru margele pe un siret in doua minute, rasuceste butoane si manere; sare pe loc cu
ambele picioare odata, merge cu spatele inainte, coboara treptele cu ajutor, arunca mingea la o
distanta de 1,5 m, construieste un turn de 5-6 cuburi, intoarce pagina una cate una, despacheteaza un
obiect mic, impatureste o hartie in doua, desface si imbina jucarii de asamblat, desurubeaza jucarii cu
filet, face bilute din plastilina, apuca creionul intre degetul mare si aratator sprijinindu-l pe mijlociu, face
o tumba cu ajutor.

La 4 ani: bate cu ciocanul cinci piese cilindrice fixate intr-un suport, completeaza un incastru cu trei
forme, taie cu foarfeca, sare de la inaltime de aproximativ 10 cm, loveste mingea cu piciorul in timp ce
aceasta se rostogoleste spre el, merge pe varfuri, alearga 10 pasi cu miscari coordonate alternativ al
bratelor, pedaleaza pe tricicleta, se da in leagan, urca scarile alternand picioarele, merge in pas de
mars, prinde mingea cu ambele maini, taie de-a lungul unei linii drepte de 20 cm cu abateri de 0,5 cm.

La 5 ani: sta intr-un picior fara sprijin 4-8 sec, alearga, schimband directia, merge pe barna in
echilibru, sare peste o sfoara intinsa, inalta de 50 cm, sare inapoi de 6 ori, modeleaza forme din
plastilina si le asambleaza, decupeaza de-a lungul unei linii curbe, insurubeaza si desurubeaza,
coboara scarile alternand picioarele, pedaleaza bicicleta (tricicleta), intoarce la colt, sare intr-un picior
de 5 ori succesiv, decupeaza un cerc cu diametrul de 5 cm, deseneaza imagini simple (casa, om,
copac), decupeaza si lipeste forme simple, scrie litere de tipar mari disparate la intamplare.

La 6 ani: merge in echilibru pe barna, inainte, inapoi, lateral, topaie, desface degetele si cu cel mare le
atinge pe celelalte, pe fiecare in parte, urca scarile unui tobogan inalt de 3 m, bate cu ciocanul un cui,
dribleaza mingea cu directie, poate decupa poze din reviste fara a depasi conturul cu mai mult de 0,5
cm, foloseste ascutitoarea de creion, copiaza desene complicate, prinde o minge moale sau un
saculet de nisip cu o singura mana, merge pe bicicleta, sare si se invarteste intr-un picior, isi scrie
numele cu litere mari de tipar, sare de la inaltimea de 30 cm si aterizeaza pe talpi, sta intr-un picior
fara sprijin cu ochii inchisi timp de 10 sec, sta atarnat de o bara orizontala 10 sec, sta atarnat de o
bara orizontala 10 sec sustinandu-si in maini propria greutate.
Acest inventar de abilitati oferite de ghidul Portage poate fi usor identificat de catre orice terapeut care
se ocupa cu educarea/reeducarea copiilor. Pentru terapeuti, ghidul poate constitui atat un instrument
de evaluare a achizitiilor motrice ale copiilor, cat si un model de proiectare a programelor individuale
de recuperare.

2. Testarea nivelului ludic cuprinde 4 niveluri, dupa cum urmeaza:

1.Nivel senzorial (6-10/12 luni)

2.Nivel explorator (6-10/15 luni)

3.Nivel constructiv (15 luni – 2 ½ ani)

4.Nivel social (2 ½ - 5 ani).

 Fiecare nivel corespunde in mod normal unei anumite varste asa cum este nivelul senzorial ce se
manifesta de la 6 la 12 luni la copii normali. La copii cu tulburari neuromotorii, acest nivel este decalat
si copilul nu poate realiza toate activitatile, insumand un punctaj inferior celui normal. Asa se intampla
si in cazul celorlalte nivele cum este cel explorator, in care copilul exploreaza obiectele si lumea din
jur, cel constructiv in care copilul desfasoara diferite activitati:de constructie, jocuri de imbinare tip lego
etc.; cel social care se refera la comportamentul copiilor in timpul jocurilor (fie prefera sa se joace
singuri sau in grup).

 Fata de copii normali care au un nivel ludic corespunzator varstei, la cei cu handicap psiho-
neuromotor nivelul ludic este devansat, in sensul inregistrarii unui scor inferior, chiar daca varsta
cronologica depaseste pe cea a treptei corespunzatoare.

 3. In cazul scalei de evaluare psihomotrica se evalueaza componentele psihomotricitatii, cum sunt:

Identificarea schemei corporale proprii si a partenerului

Lateralitatea

Coordonarea dinamica generala

Coordonarea dinamica segmentara

Orientarea-organizarea structurarea spatiala

Orientarea-organizarea structurarea temporala

Controlul posturii

Controlul miscarii.

Testul cuprinde probe ce vizeaza comportamente motorii proprii copiilor normali. Testul de evaluare a
acestor componente ale psihomotricitatii ne ofera o imagine fidela a nivelului de dezvoltare
psihomotrica, iar pentru terapeutii din centrele speciale aceste probe pot constitui obiective
operationale cuprinse in programele educational-terapeutice si, in acelasi timp, pot sugera tipuri
specifice de activitate sub forma de joc.

4. Testarea nivelului functional motor cuprinde atat nivelul functional al membrelor superioare, cat si al
membrelor inferioare; fiecare treapta cuprinde cate cinci categorii pe diferite niveluri de varsta si, in
functie de scorul obtinut (normal 100% - pentru membru superior si inferior), se obtine deficitul
functional existent atat pentru membrele superioare, cat si pentru cele inferioare.
 Utilizand testele prezentate mai sus, am urmarit sa evaluez cat mai obiectiv si complet subiectii
cercetarii, fiecare test avand o scala numerica, in functie de care in diferite momente ale evaluarii
(initiala, intermediara si finala), am putut constata evolutia favorabila a subiectilor, stationarea sau
regresul. Evaluarea este necesara si pentru compararea rezultatelor, dar si pentru ghidarea unei alte
conduite sau completarea celei anterioare in etapele ulterioare.

 Pentru sustinerea celor afirmate mai sus, voi prezenta 2 studii de caz mai reprezentative.

PREZENTARE DE CAZ

MUSCA IONUT ORLANDO. Data nasterii: 9. 03. 1997

Data luarii in evidenta:7.02.2004

Diagnostic clinic: Intarziere mintala severa, parapareza spastica, sindrom coreo-atetozic, alalie.

Anamneza: A-IV-a sarcina (Rh negativ) cu evolutie normala, nascut la termen, G= 2500 g., icter
hemolitic, QI=35.

 De la 1 an si 7 luni este internat timp de 3 ani la Leaganul nr. 2 din Bacau. La 2 ani si jumatate nu
mergea, gangurea. Este crescut de o matusa, tatal si mama nu sunt casatoriti legitim.

 Ca urmare a testelor de evaluare efectuate, am stabilit diagnosticul functional:atitudine global

lordotica cu bazinul antedus, genu recurvatum, stern infundat, mers cu baza mare de sustinere (mers
ebrios) cu miscari dezordonate ale membrelor superioare, reflexe tonice cervicale prezente (simetrice
si asimetrice); tulburari de coordonare de tip hiperkinezie, respiratie superficiala toracica, tulburari de
schema corporala proprie si a partenerului, tulburari de lateralitate; tulburari de coordonare dinamica
generala (mers, alergare, sarituri), tulburari de coordonare oculo-manuala, instabilitate in pozitia pe
genunchi, tulburari de vorbire de tip alalie.

Obiective propuse

1. Corectarea atitudinii global lordotica si a genu-recurvatumului

2. Reeducarea coordonarii dinamice generale (mers, alergare)

3. Reeducarea coordonarii oculo-manuala

4. Educarea/reeducarea respiratiei toracice si abdominale

5. Educarea schemei corporale proprii si a partenerului

6. Educarea/reeducarea lateralitatii

7. Cresterea stabilitatii in pozitia pe genunchi si in ortostatism

8. Educarea/reeducarea mersului echilibrat si stabil in pozitia pe genunchi si ortostatism

9. Cresterea fortei musculare.

Voi reda mai jos 2 exemple de protocoale pentru terapia prin joc, in stadiile initial si final.

Protocol de terapie prin joc I (initial)

 

Obiective Jocuri Observatii

O1 J1.Sa trecem prin - se repeta de 2 ori;
tunel! - este incurajat verbal de kinetoterapeut;

J2 Sa ne urcam in - urca si coboara de 2 ori scara;

pod! - este incurajat verbal de kinetoterapeut;

O2 J3.Sa ne construim - reuseste sa-si construiasca casa in 5 min (asa cum doreste el);
o casa!
O3 J4.Sa aruncam la - arunca la cosul de baschet fixat la inaltimea de 1,50 m, de la o distanta d
cos! - din 10 incercari, reuseste de 4 ori (cu miscari dezordonate);

J5.Sa aranjam - aranjeaza paharele incorect la inceput, apoi la a doua incercare le aseaz
paharele!

O4 J6Sa cantam la nai! - este invatat cum sa inspire, apoi in expir sa scoata sunete;
- reuseste dupa 3 incercari sa cante;

J7.Sa aburim - este invatat cum sa inspire profund, apoi in expir sa abureasca oglinda;
oglinda!
- se fac 5 repetari, de la o distanta de 5 cm,

- reuseste dupa 2 incercari;

O5 J8.Sa ghicim partile - se arata pe cartoane partile corpului: cap, trunchi, maini, picioare etc., a
corpului! arata corespondentul desenului pe corpul lui;
- cunoaste toate partile

O6 J9.Mingea jucausa - nu stie care este mana dreapta si care cea stanga, nimereste din intamp

- se dau 2 mingii de culori diferite, se pune cea rosie in mana dreapta si c

galbena in mana stanga, apoi i se arata culorile mingilor din fiecare  man

- este intrebat apoi ce minge are in mana dreapta sau stanga si raspunde
(arata)
 O7 J10.Sa trecem - reuseste sa-si mentina echilibrul cu ajutor(facilitarea terapeutului) cu pr
podul! pe umeri;
- face 2 ture, intre fiecare repetare se fac pauze de 2 minute pentru exerci
respiratie.

J11.Sa impingem - face 2 ture de sala, apoi se odihneste (oboseste foarte rapid);
balonul urias! - se incurajeaza sa plimbe balonul mi repede si pe aceeasi directie

O8 J12.Sa facem - cu gantere de 1 kg, face 6 repetari;

muschi! - se corecteaza si incurajeaza executia miscarii

Protocol de terapie prin joc II (final)

Obiective Jocuri  Observatii

O1 J13.Trenuletul - se repeta traseul de 3 ori;
- la fiecare tumba este ajutat sa o execute;

J2.Sa ne urcam in - urca si coboara scara de 3 ori;

  pod!
O2 J3.Sa ne construim o - se cronometreaza timpul necesar construirii unei case – 4 minute;
casa!
O3 J14.Sa aranjam - se arata copilului sa scoata toate bilele, apoi sa le puna inapoi;
bilele! - reuseste sa le scoata si puna in suport in 3 min

J15.Sa reparam! - insurubeaza si desurubeaza toate piulitele in 5 min

O4 J16.Sa suflam in - sa sufle in 2 lumanari de la 6 cm;

lumanari! - din 5 incercari, reuseste doar ultimele 3

J17.Sa facem - distanta este de 3 cm;

  balonase! - din 10 incercari, reuseste doar 3

O5 J18.Sa ne - copilul arata la cererea terapeutului partile corpului , pe care le stie;

descoperim! - se repeta de 4 ori

O6 J19.Sa aranjam - nu reuseste de la inceput sa aseze mingile, dar i se arata si se repeta d

mingile! ori
 O7 J10.Sa trecem podul! - pentru stabilitate si mers echilibrat, terapeutul va efectua presiuni pe u
copilului;
- se repeta traseul de 3 ori

J20.Sa mergem ca - la mersul inapoi, copilul este ghidat verbal sa mearga pe o anumita dis
racul! apoi este ajutat sa faca tumba, apoi merge inainte;
- se repeta de 3 ori

J21.Sa jucam fotbal! - copilul suteaza de la o distanta de 1 m;

- din 10 incercari, reuseste doar 2

O8 J12.Sa facem - se folosesc greutati de 1,5 kg;

muschi! - se fac 6 repetari intercalate cu exercitii de respiratie

Observatii:

S-au folosit in fiecare saptamana cate 1-2 jocuri pentru fiecare obiectiv

Initial, jocurile s-au repetat de 2 ori initial, apoi s-a crescut numarul de repetari in functie de
tipul de joc

Copilul participa de placere la fiecare sedinta de ludoterapie

Prefera, in special, jocurile de miscare cu mingea, de aceea majoritatea jocurilor au fost

structurate folosind ca obiect central mingea

Oboseste foarte repede la inceput, apoi creste toleranta la efort

Jocurile pentru reeducarea lateralitatii se desfasoara mai dificil, precum si cele de orientare
temporala.-au repetat de 2 ori iniţial, apoi a fost crescut numărul la 5-6;

v;

l mimico-gestual iar comunicarea cu subiectul trebuie să f

Recomandari:

Pentru copii cu tulburari de vorbire, limbajul mimico-gestual, precum si demonstratia sunt

prioritare pentru reusita programului de recuperare

Intre jocuri sau in cadrul unui joc, se fac pauze timp in care se fac exercitii de respiratie

Initial, dupa fiecare joc care solicita copilul (de ex., jocurile de antrenare a deprinderilor motrice
de baza), este utila respiratia abdominala care induce starea de relaxare musculara si psihica
etc.

Se foloseste un fond muzical relaxator pentru jocurile care solicita coordonarea si abilitatea.
  

2. VLASIE VLADUT. Data nasterii: 14. 05. 1998

Data luarii in evidenta:12.02.2002

Diagnostic clinic: Infirmitate motorie cerebrala (IMC), parapareza spastica, intarziere mintala severa.

Anamneza:

¨ Este a doua sarcina fara probleme deosebite.

¨ S-a declansat nasterea la 8 luni.

¨ Naste spontan un fat cu greutate de 950 g, nu i s-a dat scor Apgar fiind considerat avorton. La 4 zile
de la nastere, are greutatea de 1400g, cand a fost declarat. A fost gavat o luna si o saptamana, a supt
la san 2 luni si jumatate, apoi este alimentat cu Milumil.

¨ La 8 luni, nu sta in sezut, motiv pentru care mama merge la neuropsihiatru si se stabileste
diagnosticul de parapareza spastica.

¨ Incepe recuperarea la Centrul Daniel de la 10 luni la 2 ani, cand este operat la Spitalul de recuperare
Sf. Maria Iasi – tenotomia adductorilor. Continua recuperarea, iar in octombrie 2002 este operat la Iasi
pentru alungire de tendon Achilian stang. Contentie in aparat gipsat 2 saptamani. Face reeducare
neuromotorie la acelasi spital zilnic, sub ghips si dupa scoaterea ghipsului. In prezent, are diagnosticul
de IMC.

In urma testarilor specifice amintite, am stabilit diagnosticul functional, apoi obiectivele ce trebuiesc
atinse.

Diagnostic functional:

¨ Spasm muscular prezent pe flexori la nivelul membrelor superioare, spasticitate pe extensori la

nivelul membrelor inferioare mai accentuat la nivelul membrului inferior stang (hipotonie musculara pe
flexorii genunchiului F2+, fesieri F2++), instabilitate in pozitia pe genunchi, nu adopta ortostatismul,
mersul in patrupedie se realizeaza cu dificultate, echilibru instabil in pozitia sezand, tulburari de
coordonare oculo-manuala, tulburari de orientare – organizare temporala, tulburari de coordonare
dinamica generala, tulburari de orientare-organizare spatiala.

Obiective

1. Obtinerea relaxarii generale si musculare

2. Imbunatatirea echilibrului in pozitia sezand

3. Obtinerea echilibrului in patrupedie

4. Obtinerea echilibrului si stabilitatii in pozitia pe genunchi

5. Obtinerea pozitiei cavaler servant

6  Recastigarea echilibrului si a unui mers stabil in ortostatism

6. Educarea/reeducarea coordonarii oculo-manuala

7. Antrenarea mersului in ortostatism

8. Reeducarea respiratiei toracice si abdominale

9. Educarea/reeducarea organizarii, orientarii temporale

10. Educarea/reeducarea organizarii, orientarii spatiale

11. Aprecierea marimii, formei, greutatii (antrenarea stereognoziei)

12. Reeducarea schemei corporale a partenerului si a lateralitatii.

  

Protocol de terapie prin joc

Obiective Jocuri Observatii

O1 J1.Sa visam! - se fac 7-8 repetari, dupa care copilul se relaxeaza

J2. Sa facem - este ajutat de catre kinetoterapeut sa-si mentina pozitia cu echilibru.
  barcuta!
O2 J3. Sa prindem - se arunca 10 mingii de la 1 m distanta, pe cele mici nu le prinde si le arunca
mingea jucausa! cu mana dreapta iar pe cele mari reuseste sa le prinda.

J4. Sa plimbam - cu mana dreapta, reuseste sa plimbe mingea prin fata, dar cu cea stanga nu
  mingea jucausa! decat ajutat
O3 J5. Furtuna - copilul este ajutat sa se legene pe rulou, apoi, se leagana singur impingand c
picioarele.
O4 J6. Cine-i primul? - se fac 10 ridicari pe genunchi cu incurajare verbala si corectare;

O5 J7. Sa hranim - kinetoterapeutul ajuta copilul sa-si mentina pozitia, iar copilul hraneste catelu
catelul! il alinta
O6 J8. Sa intrecem - face 2 ture de mers alternativ cu incurajari verbale
papusa!
J9. Sa salvam - copilul este incurajat sa mearga mai repede sa salveze ursuletul – 2 ture de
 
ursuletul!
O7 J10. Labirintul - copilul trebuie sa duca toate piesele de la un capat la celalalt al labirintului;
- se pune accent pe executia corecta si intr-un anumit timp 4 min

O8 J11. Sa suflam in - se cere copilului sa sufle in lumanari de la o distanta de 5 cm (din 10 repetar

lumanari! reuseste doar 5)

J12. Sa aburim - dupa ce i se arata copilului cum sa sufle, el realizeaza acest lucru dar cu pica
 
oglinda!
O9 J13.Cand ne - este intrebat cand se spala si imita spalatul pe dinti, pe fata, precum si ordine
spalam? gesturilor;
- este ajutat;

O10 J14. Ghici unde - Se intreaba unde este mingea, cubul, cercul: sus/ jos, sus/pe, fata/spate
 este?
O11 J15. Hai sa cantarim! - Dupa ce vede toate mingile, cuburile, dupa ce le pipaie, copilul legat la ochi e
intrebat cum este mingea (neteda/rugoasa), cum este cubul, cercul

O12 J16. Sa ghicim! - Copilul nu ghiceste de la inceput care este mana dreapta
- Dupa ce i se arata, reuseste

J17. Care-i mana - Copilul e intrebat care e mana dreapta, apoi sa-i dea kinetoterapeutului ming
  dreapta? mana dreapta.

Observatii:

Ø Se cresc progresiv numarul de repetari si viteza de executie

Ø Daca starea psihica nu este corespunzatoare, se fac doar acele jocuri pe care le doreste copilul

Ø Copilul participa de placere si este incurajat dupa fiecare executie corecta si aplaudat.

Rezultate si recomandari:

Ø S-a imbunatatit stabilitatea si echilibru in pozitiile: patrupedie, pe genunchi, cavaler servant si

ortostatism

Ø Acum copilul merge doar cu sprijin moderat, cu trunchiul drept, privirea inainte.

Concluzii finale

Ludoterapia ca metoda specifica de reeducare, avand ca element central jocul, se poate folosi cu
succes la copii cu handicap psiho-neuromotor, indiferent de deficitul prezent, jocul fiind individualizat si
metodic aplicat

Evaluarea complexa medico-psiho-kinetica este punctul de plecare pentru reusita conduitei

terapeutice

Selectarea unor probe si teste usor de aplicat, complete si specifice dizabilitatii, ne ofera o imagine
reala asupra deficitului psihic si functional existent; facilitand selectarea mijloacelor de interventie
terapeutica

Jocurile sunt structurate si aplicate respectand particularitatile individuale a fiecarui copil

Climatul afectiv-emotional propice derularii terapiei este elementul cel mai important pentru reusita,
evidentiind plusul pe care il aduce jocul fata de terapia traditionala.

 Abstract

 This paper presents two representative studying cases in witch Ludotheraphy is used as a specific
method for the purpose of educating and curing children with paleo-neuro-motric handicap. In
structuring the Playteraphy program the following specific tests for evaluation have been used:
Portage guide, the medium level test, the paleo-motric evaluation scale and functional motric level
test.
Bibliografie

BOBATH, Bertha, Adult hemiplegia: evaluation and treatment. London, Third edition, Butterworth
Heinemann,1990

CALOMFIRESCU, Stefan K., Tulburari de limbaj in accidentele vasculare cerebrale. Cluj-Napoca,

Edit. Dacia, 1989

CARSTEA, Gheorghe, Teoria si metodica educatiei fizice si sportului. Bucuresti, Edit. Ad-Da, 2000

CORDUN, Mariana, Kinetologie medicala. Bucuresti, Ed. Axa, 1999

CORDUN, Mariana, Postura corporala normala si patologica. Bucuresti, Edit. ANEFS,1999

COLIBABA, Dumitru, BOTA, Ioan, Jocuri sportive - Teorie si metodica. Bucuresti, Edit. Aldin 1998

CHATEAU, J., L'enfant et le jeu. Paris, Les editiona du Scarabee, 1967

DAFINOIU, Ioan, Elemente de psihoterapie integrativa. Iasi, Collegium Polirom 2000

DEBESSE, M., Psihologia copilului, de la nastere la adolescenta. Sorbonne, Editions Bourrelier,1956

DUMITRIU, Gheorghe, Psihologia Educatiei - note de curs.. Bacau, 1995

DUMITRIU, Gheorghe, Comunicare si invatare. Bucuresti, Edit. Did. si Ped., 1998

DRAGNEA, Adrian, BOTA, Aura, Teoria activitatilor motrice. Bucuresti, Edit. Did. si Ped., 1999

DRAGNEA, Adrian, Masurarea si evaluarea in educatie fizica si sport. Bucuresti, Edit. Sport-Turism,
1984

GORGOS, C.(coord.), Dictionar enciclopedic de psihiatrie. Bucuresti, Edit. Medicala,1992

EPURAN, Mihai, Psihologia sportului. Ed. a–II–a, Bucuresti, Univ. Ecologica, Societatea Ateneul
Roman, 1997

EPURAN, Mihai, Modelarea conduitei sportive. Bucuresti, Edit. Sport-Turism, 1990

EPURAN, Mihai , Psihologia educatiei fizice. Bucuresti, Edit. Sport-Turism, 1976

EPURAN, Mihai, Metodologia cercetarii activitatilor corporale. Bucuresti, Academia Nationala de

Educatie Fizica si Sport, 1992

EPURAN, Mihai, HORGHIDAN, Valentina, Psihologie scolara cu aplicatii la educatia fizica. Bucuresti,
1999

ELKONIN, D.B., Psihologia jocului, Bucuresti, Edit. Didactica si Pedagogica,1980

HOLDEVICI, I., Elemente de psihoterapie. Bucuresti, Edit. All, 1996

KISS, Iaroslav, Fiziokinetoterapia si recuperarea medicala. Bucuresti, Edit. Medicala, 1999

MASAYUKI, Saionji, Mirajul secolului XX. Timisoara, Edit. Eurobit, 1994

MARZA, Doina, Ameliorarea actului recuperator kinetoterapeutic prin implicarea factorilor de
personalitate si aplicarea legitatilor psihologice ale relatiei terapeut-pacient. Teza de doctorat,
Bucuresti, ANEFS, 2002

MARZA, Doina, Reflexologia in kinetoterapie. Bacau, Ed. Symbol, 1998

MONTESORI, Maria, Taina copilariei. Bucuresti, Tiparul Universitar,1938

MOTET, Dumitru, Psihopedagogia recuperarii handicapurilor neuromotorii. Bucuresti, Edit. Fundatiei

Humanitas, 2001

NISIPEANU, P. si colab., Neurologie pediatrica. Bucuresti, Edit. Did. si Ped., 1976

RADU, Gheorghe, Introducere in psihopedagogia scolarilor cu handicap. Bucuresti, Edit. Pro

Humanitate, 1999

RADU, Gheorghe, Psihopedagogia dezvoltarii scolarilor cu handicap. Bucuresti, Edit. Didactica si

Pedagogica,1999

ROBANESCU, Nicolae, Reeducarea neuromotorie. Bucuresti, Edit. Medicala, 1992

ROBANESCU, Nicolae, Readaptarea copilului handicapat fizic. Bucuresti, Edit. Medicala,1976

SCHIOPU, Ursula si colab., Probleme psihologice ale jocului si distractiilor. Bucuresti, Edit. Didactica
si Pedagogica, 1970

RUSU, Constantin si colab., Deficienta, incapacitate, handicap. Bucuresti, Edit. Pro Humanitate, 1997

THOMAS, Jerry R. and NELSON, Jack K., Introduction to Research in Health, Physical Education,
Recreation, and Dance. Champaign, Illinois, Human Kinetics Publishers, Inc., 1985

THOMAS, Jerry R.and NELSON, Jack, K., Metodologia cercetarii in activitatea fizica. In: S.D.P. Vol.I.
Bucuresti, CCPS, nr 375-377, vol II, nr. 386-389, 1997. Bucuresti,1996; 1997

THOMAS, R., ECCLACHE , J. P., KELLER, J., Aptitudini motrice. Bucuresti, Edit. Vigot, 1995

VERZA, Emil, Omul, jocul si distractia. Bucuresti, Edit. Stiintifica si Enciclopedica, 1978

VINCENT, R., Cunoasterea copilului. Bucuresti, Edit. Didactica si Pedagogica, 1972

VERZA, Emil si VERZA, Florin Emil, Psihologia varstelor. Bucuresti, Edit. Pro Humanitate, 2000