Structura Teodolitului Si Nivelei
Structura Teodolitului Si Nivelei
Structura Teodolitului Si Nivelei
A. Teodolite de construcţie clasică (de tip vechi) care au fost construite la începutul
secolului al XVIII-lea. Erau instrumente voluminoase şi greoaie, cu lunete lungi şi
diametre ale limburilor destul de mari pentru a asigura precizia necesară. Pe teren era
necesar să fie rectificate des. Sistemul constructiv, cu părţile componente la vedere,
conducea rapid la ancrasarea câmpului vizual şi a axelor. La care cercurile gradate sunt
metalice, iar efectuarea citirilor se face cu ajutorul unor lupe sau microscoape fixate în
vecinătatea cercurilor;
1. Ambaza - este o prismă triunghiulară care se sprijină pe 3 şuruburi de calare (15) având rolul de
susţinere a aparatului şi de fixare a acestuia pe măsuţa trepiedului prin şurubul pompă (16).
Ambaza, în prezentarea ei clasică, are formă de triunghi echilateral cu colțuri rotunjite. Partea
inferioară este formată din două plăci: cea de jos, rigidă, se sprijină efectiv pe trepied în timpul
lucrului, iar cea de deasupra este elastică (figura 2.4a, b). De placa elastică este legat lăcașul
filetat în care se prinde șurubul de fixare pe trepied (șurub pompă). Prin deformația elastică a
acestei plăci se asigură o bună strângere a instrumentului pe trepied în timpul lucrului. Partea
superioară este formată dintr-o placă rigidă, având rol în susținerea aparatului propriu-zis. Între
partea superioară și cea inferioară se găsesc trei șuruburi de calare. Acționarea convenabilă a lor
face posibilă orizontalizarea plăcii superioare și, odată cu ea, orizontalizarea/verticalizarea altor
părți ale instrumentului.
2. Limbul sau cercul orizontal (are șurub de blocare și șurub de mișcare fină) - este un disc metalic
al cărui perimetru este argintat si divizat în grade sexagesimale sau centesimale. La teodolitele
moderne, este format dintr-un cerc inelar de sticlă, cu diametrul variind între 50 şi 250 mm,
fixat pe un suport metalic. Pe limb se citesc valorile unghiulare ale direcţiilor orizontale din
fiecare punct de staţie.
Mişcarea limbului poate fi blocată cu şurubul de blocare a mişcării generale (12) prin
intermediul axului metalic vertical cu care face corp comun.
3. Alidada cercului orizontal (are șurub de blocare și șurub de mișcare fină, reglează în plan
orizontal) - este un disc metalic, concentric cu limbul, fiind susţinut de axul plin ce intră în axul
tubular al limbului. Discul alidadei are la extremitatea lui două deschideri diametral opuse unde
sunt fixate vernierele sau alte tipuri de citire, a căror estimare se poate face cu ajutorul unor
lupe sau microscoape (10). Mişcarea alidadei în plan orizontal se poate bloca prin intermediul
şurubului de blocare al mişcării înregistratoare (13).
4. Furcile de susţinere a lunetei, sunt două piese metalice, fixate cu un capăt pe alidadă, cu care
face corp comun, iar pe capătul superior se sprijină dispozitivul de susţinere al axei de rotaţie a
lunetei. Pe una din furci se află şurubul de blocare a mişcării lunetei (14) şi cel de mişcare fină,
iar pe cealaltă furcă se găseşte fixată o nivelă torică numită nivelă zenitală (9), cu ajutorul
căreia se orizontalizează indicii zero de pe cercul vertical (eclimetru).
5. Eclimetrul sau cercul vertical, se realizează din acelaşi material şi este gradat în acelaşi sistem
sexagesimal sau centesimal ca şi limbul. Pentru măsurarea unghiurilor verticale, eclimetrul
trebuie să se rotească solidar cu luneta în plan vertical iar linia indicilor de citire trebuie să fie
în planul orizontal (h – h!). Aducerea indicilor de citire 0-0 în plan orizontal, se realizează prin
calarea nivelei zenitale (9) cu ajutorul şurubului de fină calare.
Citirea unghiurilor pe eclimetru (5) se face cu ajutorul a două verniere gradate pe cercul alidad
vertical (6), prin intermediul a două lupe sau microscoape.
6. Alidada cercului vertical(are șurub de blocare și șurub de mișcare fină, reglează în plan
vertical), este un disc metalic, concentric cu eclimetrul prevăzut cu două deschideri diametral
opuse pe care s-au gradat vernierele de citire a unghiurilor verticale.
7. Luneta topografică(are șurub de blocare și șurub de mișcare fină, reglează în plan vertical), este
un dispozitiv optic care serveşte la vizarea de la distanţă a semnalelor topografice asigurând
mărirea şi apropierea obiectelor vizate.
8. Nivele de calare, servesc la verticalizarea si orizontalizarea aparatului.
a. Nivela torică este formată dintr-o fiolă de sticlă în forma de tor, închisă ermetic şi umplută
incomplet cu alcool, ne ajută pentru calare fină.
b. Nivela sferică este alcătuită dintr-o fiolă în formă de cilindru, închisă la partea superioară
printr-o calotă sferică, pe care se găsesc gradate 1…2 cercuri concentrice, ne ajută la calare
aproximativă.
În fiola umplută cu lichid volatil, se formează o bulă circulară care este protejată de o
carcasă metalică, fiind fixată pe alidada ce serveşte la orizontalizarea aproximativă a
teodolitului la aşezarea în punctului de staţie.
Pe lângă parţile componente prezentate anterior, teodolitele, mai dispun de următoarele piese
auxiliare:
a. Trepiedul constituie stativul aparatului în punctul de staţie fiind compus din trei picioare de
susţinere confecţionate din lemn, prevăzute cu saboţi de metal pentru înfigerea în sol, având
lungimea fixă la tipurile mai vechi şi culisabilă la cele noi. La partea superioară a celor trei
picioare se găseşte măsuţa trepiedului, pe care se fixează aparatul cu ajutorul şurubului
pompă.
b. Firul cu plumb constă dintr-o greutate de formă conică suspendată de un fir, care se atârnă
sub şurubul pompă, servind la centrarea aparatului în punctul de staţie, marcat prin ţăruşi sau
borne.
La unele aparate, firul cu plumb a fost înlocuit de o piesă numită baston de centrare, care
este compus din două tuburi metalice ce culisează unul faţă de celălalt. Tubul interior se
prinde la şurubul pompă, iar cel exterior se prelungeşte până la ţăruş sau bornă, iar
verticalizarea se face cu o nivelă sferică.
c. Busola indică direcția Nm (nord magnetic) și dă posibilitatea măsurării pe teren a
orientărilor magnetice a direcțiilor vizate. În funcție de orientarea magnetică se poate calcula
orientarea geografică, dacă se cunoaște unghiul de declinație magnetică.