I.

Descrierea părților componente ale teodolitului și nivelei (tip clasic și modern);

Teodolitul este un aparat care se foloseşte numai la măsurarea valorilor unghiulare ale direcţiilor
orizontale între două sau mai multe puncte din teren, precum şi a înclinării unghiulare a acestor
direcţii cu precizie mare şi foarte mare.
Teodolitele sunt utilizate în lucrările de determinare a reţelelor geodezice de triangulaţie, de
îndesire a acestor reţele, în trasarea pe teren a proiectelor şi la urmărirea comportării
construcţiilor, adică în cadrul ridicărilor geodezice şi ale topografiei inginereşti.

A. Teodolite de construcţie clasică (de tip vechi) care au fost construite la începutul
secolului al XVIII-lea. Erau instrumente voluminoase şi greoaie, cu lunete lungi şi
diametre ale limburilor destul de mari pentru a asigura precizia necesară. Pe teren era
necesar să fie rectificate des. Sistemul constructiv, cu părţile componente la vedere,
conducea rapid la ancrasarea câmpului vizual şi a axelor. La care cercurile gradate sunt
metalice, iar efectuarea citirilor se face cu ajutorul unor lupe sau microscoape fixate în
vecinătatea cercurilor;

Schema generală a teodolitului clasic :

1.Ambaza; 2. Limbul sau cercul orizontal; 3. Alidada sau cercul alidad; 4. Furcile de susţinere a
lunetei; 5. Eclimetrul sau cercul vertical; 6. Alidada cercului vertical; 7. Luneta topografică; 8.
Nivele torică de calare orizontală; 9. Nivela zenitală; 10. Lupe sau microscoape pe cercul
vertical; 11. Lupe sau microscoape pe cercul vertical; 12. Şurub de blocare a mişcării generale;
13. Şurub de blocare a mişcării lunetei; 14. Şurub de blocare a mişcării lunetei; 15. Şurub de
calare sau orizontalizare; 16. Şurub pompă sau de fixare a teodolitului pe măsuţa trepiedului;17.
Măsuţa trepiedului.

1. Ambaza - este o prismă triunghiulară care se sprijină pe 3 şuruburi de calare (15) având rolul de
susţinere a aparatului şi de fixare a acestuia pe măsuţa trepiedului prin şurubul pompă (16).
Ambaza, în prezentarea ei clasică, are formă de triunghi echilateral cu colțuri rotunjite. Partea
inferioară este formată din două plăci: cea de jos, rigidă, se sprijină efectiv pe trepied în timpul
lucrului, iar cea de deasupra este elastică (figura 2.4a, b). De placa elastică este legat lăcașul
 filetat în care se prinde șurubul de fixare pe trepied (șurub pompă). Prin deformația elastică a
acestei plăci se asigură o bună strângere a instrumentului pe trepied în timpul lucrului. Partea
superioară este formată dintr-o placă rigidă, având rol în susținerea aparatului propriu-zis. Între
partea superioară și cea inferioară se găsesc trei șuruburi de calare. Acționarea convenabilă a lor
face posibilă orizontalizarea plăcii superioare și, odată cu ea, orizontalizarea/verticalizarea altor
părți ale instrumentului.
2. Limbul sau cercul orizontal (are șurub de blocare și șurub de mișcare fină) - este un disc metalic
al cărui perimetru este argintat si divizat în grade sexagesimale sau centesimale. La teodolitele
moderne, este format dintr-un cerc inelar de sticlă, cu diametrul variind între 50 şi 250 mm,
fixat pe un suport metalic. Pe limb se citesc valorile unghiulare ale direcţiilor orizontale din
fiecare punct de staţie.
Mişcarea limbului poate fi blocată cu şurubul de blocare a mişcării generale (12) prin
intermediul axului metalic vertical cu care face corp comun.
3. Alidada cercului orizontal (are șurub de blocare și șurub de mișcare fină, reglează în plan
orizontal) - este un disc metalic, concentric cu limbul, fiind susţinut de axul plin ce intră în axul
tubular al limbului. Discul alidadei are la extremitatea lui două deschideri diametral opuse unde
sunt fixate vernierele sau alte tipuri de citire, a căror estimare se poate face cu ajutorul unor
lupe sau microscoape (10). Mişcarea alidadei în plan orizontal se poate bloca prin intermediul
şurubului de blocare al mişcării înregistratoare (13).
4. Furcile de susţinere a lunetei, sunt două piese metalice, fixate cu un capăt pe alidadă, cu care
face corp comun, iar pe capătul superior se sprijină dispozitivul de susţinere al axei de rotaţie a
lunetei. Pe una din furci se află şurubul de blocare a mişcării lunetei (14) şi cel de mişcare fină,
iar pe cealaltă furcă se găseşte fixată o nivelă torică numită nivelă zenitală (9), cu ajutorul
căreia se orizontalizează indicii zero de pe cercul vertical (eclimetru).
5. Eclimetrul sau cercul vertical, se realizează din acelaşi material şi este gradat în acelaşi sistem
sexagesimal sau centesimal ca şi limbul. Pentru măsurarea unghiurilor verticale, eclimetrul
trebuie să se rotească solidar cu luneta în plan vertical iar linia indicilor de citire trebuie să fie
în planul orizontal (h – h!). Aducerea indicilor de citire 0-0 în plan orizontal, se realizează prin
calarea nivelei zenitale (9) cu ajutorul şurubului de fină calare.
Citirea unghiurilor pe eclimetru (5) se face cu ajutorul a două verniere gradate pe cercul alidad
vertical (6), prin intermediul a două lupe sau microscoape.
6. Alidada cercului vertical(are șurub de blocare și șurub de mișcare fină, reglează în plan
vertical), este un disc metalic, concentric cu eclimetrul prevăzut cu două deschideri diametral
opuse pe care s-au gradat vernierele de citire a unghiurilor verticale.
7. Luneta topografică(are șurub de blocare și șurub de mișcare fină, reglează în plan vertical), este
un dispozitiv optic care serveşte la vizarea de la distanţă a semnalelor topografice asigurând
mărirea şi apropierea obiectelor vizate.
8. Nivele de calare, servesc la verticalizarea si orizontalizarea aparatului.
a. Nivela torică este formată dintr-o fiolă de sticlă în forma de tor, închisă ermetic şi umplută
incomplet cu alcool, ne ajută pentru calare fină.
b. Nivela sferică este alcătuită dintr-o fiolă în formă de cilindru, închisă la partea superioară
printr-o calotă sferică, pe care se găsesc gradate 1…2 cercuri concentrice, ne ajută la calare
aproximativă.
În fiola umplută cu lichid volatil, se formează o bulă circulară care este protejată de o
carcasă metalică, fiind fixată pe alidada ce serveşte la orizontalizarea aproximativă a
teodolitului la aşezarea în punctului de staţie.
Pe lângă parţile componente prezentate anterior, teodolitele, mai dispun de următoarele piese
auxiliare:
 a. Trepiedul constituie stativul aparatului în punctul de staţie fiind compus din trei picioare de
susţinere confecţionate din lemn, prevăzute cu saboţi de metal pentru înfigerea în sol, având
lungimea fixă la tipurile mai vechi şi culisabilă la cele noi. La partea superioară a celor trei
picioare se găseşte măsuţa trepiedului, pe care se fixează aparatul cu ajutorul şurubului
pompă.
b. Firul cu plumb constă dintr-o greutate de formă conică suspendată de un fir, care se atârnă
sub şurubul pompă, servind la centrarea aparatului în punctul de staţie, marcat prin ţăruşi sau
borne.
La unele aparate, firul cu plumb a fost înlocuit de o piesă numită baston de centrare, care
este compus din două tuburi metalice ce culisează unul faţă de celălalt. Tubul interior se
prinde la şurubul pompă, iar cel exterior se prelungeşte până la ţăruş sau bornă, iar
verticalizarea se face cu o nivelă sferică.
c. Busola indică direcția Nm (nord magnetic) și dă posibilitatea măsurării pe teren a
orientărilor magnetice a direcțiilor vizate. În funcție de orientarea magnetică se poate calcula
orientarea geografică, dacă se cunoaște unghiul de declinație magnetică.

B. Părțile componente ale unui teodolit modern sunt următoarele:

Teodolitele moderne de precizie sunt prevăzute cu un sistem de centrare optică, compus dintr-o
prismă triunghiulară, o placă pe care este gravat un cerculeţ şi un ocular. Razele ce trec prin
lunetă sunt reflectate de prisma sub un unghi de 100g. Sistemul luneta – ocular este fixat sub
ambază, fiind paralelă cu limbul, iar prisma ce reflectă razele de lumină trebuie să corespundă cu
axa principală-verticală a teodolitului VV’. În acest moment cerculeţul se proiectează pe cuiul
ţăruşului sau pe reperul bornei.

Schema generală a teodolitului modern

1. luneta topografică modernă, care serveşte la vizarea punctelor de pe teren.

Mărirea lunetei este cuprinsă între 18x şi 41x la teodolitele moderne.
2. ocularul lunetei mărește imaginea formată de obiectiv.
3. obiectivul lunetei sistem optic care asigură puterea de mărire a lunetei.
4. manşonul (şurubul) de focusare a imaginii.
5. colimatorul, cu care se asigură vizarea aproximativă.
6+7. Cercul vertical, care serveşte la măsurarea unghiurilor de pantă alfa sau
zenitale Z.
6. alidada verticală sau braţul purtător de indecşi de citire.
7. limbul vertical sau cercul vertical gradat, solidar cu luneta.
8. furcile de susţinere pe care se sprijină luneta; în interiorul lor se află un sistem
de prisme care preiau şi centralizează citirile de la cele două cercuri, vertical şi
orizontal; furca 8a susţine, de asemenea, cercul vertical.
9. lagărele furcilor, care permit mişcarea de rotaţie a fuselor lunetei şi respectiv a
unetei în plan vertical; această mişcare este marcată printr-o săgeată şi prin
şuruburile 10 şi 11; lagărele materializează, deasemenea, axa secundară OO .
10. şurubul de mişcare fină a lunetei în plan vertical.
11. şurubul de blocare a mişcării lunetei în plan vertical.
12. şi 13. Cercul orizontal, alcătuit din două platouri concentrice:
12. cercul alidad, care are în acelaşi timp o funcţiune mecanică (poartă întreaga
suprastructură a teodolitului) şi o funcţiune la măsurarea unghiurilor, fiind
prevăzut cu doi indecşi de citire I1 şi I2 diametral opuşi.
13. limbul orizontal (cercul orizontal gradat) ;seamănă cu un raportor de cristal,
împărţit în 400g şi rămâne fix (imobil) în timpul operaţiunii de măsurare.
14. prisme diametral opuse, care preiau citirile de la cele două cercuri; ele se află în
interiorul furcilor şi formează un ansamblu care dirijează razele luminoase de la
cercurile gradate spre dispozitivul de citire 15.
15. dispozitivul de citire a unghiurilor, care poate fi un microscop la teodolitele
moderne, sau un afişaj de tip display la instrumentele electronice.
16. fiola de sticlă a nivelei torice, are forma unei porţiuni de tor şi este aproape în
întregime plină cu un lichid extrem de fluid şi practic necongelabil (amestec de
eter şi alcool); după etanşarea tubului-fiolă, în aceasta rămâne o bulă de vapori
ai lichidului, numită impropriu bulă de aer; aceasta se autodetaşează
întotdeauna în partea cea mai înaltă a fiolei, iar planul tangent la suprafaţa ei
superioară, adică din punctul cel mai înalt, sau centrul bulei, este orizontal;
tangenta în centrul fiolei în formă de tor, NN , se numeşte directricea nivelei;
fiola are, în partea ei superioară, o serie de trăsături gravate echidistant şi
simetrice faţă de centrul ei (24).
17. carcasa metalică de protecţie a nivelei torice.
18. articulaţia nivelei torice.
19. şuruburile de rectificare ale nivelei torice.
Nivela torică serveşte la calarea fină (precisă) a teodolitului.
20. nivela sferică, ce serveşte la calarea aproximativă (provizorie) a instrumentului;
21. carcasa metalică de protecţie a nivelei sferice, prevăzută cu 3 şuruburi de
rectificare 22,23,24 ambaza, cu un triplu rol:
a) de suport al teodolitului;
b) de intermediar între corpul teodolitului şi trepied;
c) de element pentru calare.
22. partea superioară a ambazei, pe care este fixat corpul (suprastructura)
instrumentului.
23. şuruburile de calare, în număr de 3, întrucât orice plan este definit de 3 puncte;
ele servesc la operaţiunea de calare, parte componentă a punerii în staţie.
24. placa de tensiune, care serveşte la fixarea teodolitului pe trepied.
25. trepiedul cu picioare culisante, care serveşte la operaţiunea de centrare,
componentă a punerii în staţie; trepiedul este confecţionat din lemn, dar partea
superioară şi saboţii sunt din metal; la instrumentele Sokkisha, trepiezii sunt
realizaţi în întregime din aluminiu.
26. şurubul de prindere a teodolitului de trepied, prevăzut cu un cârlig pentru
agăţarea firului cu plumb şi cu un orificiu care permite centrarea optică.
27. şurubul de prindere a teodolitului de ambază.
28. clema repetitoare, pentru orientarea limbului; permite introducerea unei
 anumite citiri dorite pe o direcţie din teren.
29. şurubul de mişcare fină a suprastructurii în plan orizontal.
30. şurubul de blocare a mişcării alidadei, in plan orizontal;
31. oglinda orientabilă de luminare a limburilor pentru efectuarea citirilor.
C. Nivela și părțile componente.
Nivela topografică numită şi „nivelă optică” este un instrument optic sau electronic de mare
precizie folosit la măsurarea directă, pe teren, a diferenţelor de înălţime între două puncte prin
citirea unei mire sau prin decodarea unui semnal reflectat de o baliză electronică, radio sau laser,
folosit în efectuarea măsurătorilor topografice sau trasarea cotelor din planul topografic în teren.
a) Nivele clasice rigide cu orizontalizare manuală şi cu şurub de fină calare
Instrumentele de nivel clasice rigide cu şurub de fină calare s-au conceput în diferite tipuri
constructive, fiind realizate cu o serie de modernizări ale sistemului mecanic şi, în special, ale
sistemului optic. În schema de principiu se prezintă părţile constructive ale unei nivele.
Se precizează că aproape toate nivelele din această grupă sunt realizate cu cercuri orizontale
gradate (400g) sau (360°). Cele patru axe ale unei nivele clasice, cu şurub de fină calare, trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii:
 condiţia de verticalitate: axa principală a instrumentului să fie verticală;
 condiţia de perpendicularitate: directricea nivelei torice să fie perpendiculară pe axa
principală;
 condiţia de paralelism: axa de vizare a lunetei să fie paralelă cu directricea nivelei torice,
iar axa nivelei sferice să fie paralelă cu axa principală.
b) Nivele moderne cu orizontalizare automată a axei de vizare
În vederea creşterii randamentului ridicărilor nivelitice s-au conceput şi realizat instrumente de
nivelment geometric fără nivelă torică de contact. La aceste instrumente se realizează
orizontalizarea automată a axei de vizare cu ajutorul unui compensator, după ce în prealabil se
efectuează o calare aproximativă cu nivela sferică şi şuruburile de calare.

Părțile componente ale unei nivele:

1 - corpul nivelei,
2 - nivelă torică cu bulă – ne ajută pentru calarea fină.
3 - șurub de mișcare orizontală,
4 - șurub de mișcare micrometrică pe orizontală,
5 - placă de tensiune,
6 - șuruburi de calare,
7 - ambază,
8 - nivelă sferică cu bulă – utilizată la calarea aproximativă.
9 - șurub de orizontalizare a lunetei,
10 - șasiu,
11 - cremalieră de focusare(mașon de focusare) – clarifică imaginea semnalului vizat.
12 – ocular – mărește imaginea formată de obiectiv.
13 – lunetă – dispozitiv care servește la vizarea semnalelor pe teren, deasemenea și la mărirea
distanțelor pe cale indirectă.
II. Identificați asemănările și deosebirile dintre structura aparatelor clasice și
moderne
Teodolite moderne (optice) au apărut la începutul anilor 1920 şi sunt perfecţionate în continuu
până astăzi. Teodolite moderne (de tip nou), la care cercurile gradate sunt din sticlă, acoperite
etanş, iar efectuarea citirilor se face printr-un sistem optic, centralizat în câmpul unui singur
microscop, fixat pe lunetă. Datorită acestui sistem de construcţie teodolitele moderne se mai
numesc şi teodolite optice.
Deosebiri:
- Teodolitele de tip clasic sunt prevăzute cu cercuri gradate din metal şi dispozitive de citire
a unghiurilor cu vernier, microscop cu tambur şi altele, iar cele moderne sunt prevăzute cu
cercuri gradate din cristal şi dispozitive de citire a unghiurilor formate din microscop cu
reper, cu scăriţă şi altele.
- Deosebirea de teodolitele clasice constă în faptul că sunt superioare acestora şi că sunt
realizate compact, iar părţile lor componente (limburile de cristal, prismele de lectură,
indecşii, etc.) sunt acoperite de o carcasă de protecţie.
- În cazul teodolitelor moderne, busola a fost înlocuită cu un declinator, ce se compune
dintr-un ac magnetic așezat într-un tub sau într-o cutie dreptunghiulară. Declinatorul și
luneta sunt orientate pe direcția Nm atunci când capetele acului vin în coincidență.
- La teodolite simple limbul este fixat pe ambază, putându-se roti numai alidada. Aparatul
dispune numai de mişcarea înregistratoare, fapt ce nu permite posibilitatea introducerii
unor valori unghiulare pe anumite direcţii, fiind de construcţie mai veche.
Asemănări :
- Părțile componente principale - alidada, ambaza, luneta, etc