STUDIUL INSTRUMENTELOR TOPOGRAFICE

INSTRUMENTE ŞI APARATE PENTRU MĂSURAREA UNGHIURILOR

Instrumentele cu ajutorul cărora se măsoară unghiurile orizontale si verticale poartă denumirea generală de
„goniometre”, iar cele folosite în geodezie şi topografie se numesc teodolite şi tahimetre.

Teodolitul este un aparat care se foloseşte numai la măsurarea valorilor unghiulare ale direcţiilor orizontale între
două sau mai multe puncte din teren, precum şi a înclinării unghiulare a acestor direcţii cu precizie mare (2 cc…10cc) şi
foarte mare (0,2cc…2cc).

Teodolitele sunt utilizate în lucrările de determinare a reţelelor geodezice de triangulaţie, de îndesire a acestor
reţele, în trasarea pe teren a proiectelor şi la urmărirea comportării construcţiilor, adică în cadrul ridicărilor
geodezice şi ale topografiei inginereşti.

Principalele tipuri de teodolite folosite în mod curent în ţara noastră sunt: Zeiss Theo 010 şi 010A; Wild T2,T3 şi T4;
Kern DKM 3; Elta-Zeiss seria E.

Tahimetrul este un aparat care se foloseşte atât la măsurarea unghiurilor orizontale şi verticale, dar cu o precizie
mai mică (20cc…1c ), cât şi la măsurarea indirectă a distanţelor, pe cale optică. Tahimetrele fiind de o precizie mai
mică sunt utilizate în cadrul lucrărilor topografice curente, în care, precizia pe care o asigură este suficientă.

Principalele tipuri de tahimetre, denumite uneori şi teodolite-tahimetre, folosite în ţara noastră sunt: Dahlta seria
010, 020; Zeiss Theo 030,020; 020A; 020B; 080; 080A; Wild T 1A; Wild T16; MOM T-D2; Freiberger, Meopta,
Salmoyraghi; Zeiss Elta seria E; Rec Elta cu calculator şi înregistrare internă a datelor măsurate pe teren.

După modul de citire al gradaţiilor pe cercurile orizontale şi verticale, teodolitele şi tahimetrele se grupează în două
categorii:

a. Teodolite de construcţie clasică (de tip vechi), la care cercurile gradate sunt metalice, iar efectuarea citirilor se
face cu ajutorul unor lupe sau microscoape fixate în vecinătatea cercurilor;

b. Teodolite moderne (de tip nou), la care cercurile gradate sunt din sticlă, acoperite etanş, iar efectuarea citirilor se
face printr-un sistem optic, centralizat în câmpul unui singur microscop, fixat pe lunetă.

c. Teodolite cu înregistrare fotografică a gradaţiilor unghiulare, din care, se exemplifică teodolitul Wild T3;

d. Teodolite-tahimetre, cu afişaj electronic, fără înregistrare internă a unghiurilor şi distanţelor: tahimetrul de rutină
Zeiss-Elta 50; tahimetrul de precizie Zeiss-Elta 3;

e. Teodolite-tahimetre, cu afişaj electronic şi înregistrare automata internă a datelor, pe bandă magnetică, fiind
denumite şi staţii totale de măsurare, din care se menţionează următoarele tipuri realizate de firma Zeiss-
Oberkochen Rec Elta 5; Rec Elta 15; Rec Elta 13 C şi altele. Cu toată diversitatea tipurilor constructive de teodolite şi
tahimetre, se consideră că schema generală de construcţie şi principalele părţi componente sunt, în general, aceleaşi
dar cu deosebiri esenţiale în ceea ce priveşte tehnologia de realizare şi caracteristicile constructive.
În acest sens, se menţionează utilizarea tipurilor de teodolite, în lucrările de triangulaţie, cu puterea de mărire a
lunetei de 40x-60x, iar în lucrările topografice a tipurilor de teodolite şi tahimetre, cu puterea de mărire a lunetei de
25x-30x.

SCHEMA DE CONSTRUCŢIE ŞI PĂRŢILE COMPONENTE ALE UNUI TEODOLIT DE TIP CLASIC

Teodolitele şi tahimetrele de tip clasic sunt prevăzute cu cercuri gradate din metal şi dispozitive de citire a
unghiurilor cu vernier, microscop cu tambur şi altele, iar cele moderne sunt prevăzute cu cercuri gradate din cristal şi
dispozitive de citire a unghiurilor formate din microscop cu reper, cu scăriţă şi altele. În schema de construcţie a unui
teodolit-tahimetru de tip clasic, se includ următoarele părţi componente principale şi auxiliare, ce sunt redate în
secţiunea schematică din figura 4.1.

1. Ambaza - este o prismă triunghiulară care se sprijină pe 3 şuruburi de calare (15) având rolul de susţinere a
aparatului şi de fixare a acestuia pe măsuţa trepiedului prin şurubul pompă (16).

2. Limbul sau cercul orizontal - este un disc metalic al cărui perimetru este argintat si divizat în grade sexagesimale
sau centesimale. La teodolitele moderne, este format dintr-un cerc inelar de sticlă, cu diametrul variind între 50 şi
250 mm, fixat pe un suport metalic. Pe limb se citesc valorile unghiulare ale direcţiilor orizontale din fiecare punct de
staţie. Mişcarea limbului poate fi blocată cu şurubul de blocare a mişcării generale (12) prin intermediul axului
metalic vertical cu care face corp comun.

3. Alidada cercului orizontal - este un disc metalic, concentric cu limbul, fiind susţinut de axul plin ce intră în axul
tubular al limbului. Discul alidadei are la extremitatea lui două deschideri diametral opuse unde sunt fixate
vernierele sau alte tipuri de citire, a căror estimare se poate face cu ajutorul unor lupe sau microscoape (10).
Mişcarea alidadei în plan orizontal se poate bloca prin intermediul şurubului de blocare al mişcării înregistratoare
(13).

4. Furcile de susţinere a lunetei, sunt două piese metalice, fixate cu un capăt pe alidadă, cu care face corp comun,
iar pe capătul superior se sprijină dispozitivul de susţinere al axei de rotaţie a lunetei. Pe una din furci se află şurubul
de blocare a mişcării lunetei (14) şi cel de mişcare fină, iar pe cealaltă furcă se găseşte fixată o nivelă torică numită
nivelă zenitală (9), cu ajutorul căreia se orizontalizează indicii zero de pe cercul vertical (eclimetru).

se orizontalizează indicii zero de pe cercul vertical (eclimetru).

 Fig.4.1. Secţiune schematică a unui teodolit de tip clasic

1.Ambaza; 2. Limbul sau cercul orizontal; 3. Alidada sau cercul alidad; 4. Furcile de susţinere a lunetei; 5. Eclimetrul
sau cercul vertical; 6. Alidada cercului vertical; 7. Luneta topografică; 8. Nivele torică de calare orizontală; 9. Nivela
zenitală; 10. Lupe sau microscoape pe cercul vertical; 11. Lupe sau microscoape pe cercul vertical; 12. Şurub de
blocare a mişcării generale; 13. Şurub de blocare a mişcării lunetei; 14. Şurub de blocare a mişcării lunetei; 15. Şurub
de calare sau orizontalizare; 16. Şurub pompă sau de fixare a teodolitului pe măsuţa trepiedului; 17. Măsuţa
trepiedului

5. Eclimetrul sau cercul vertical, se realizează din acelaşi material şi este gradat în acelaşi sistem sexagesimal sau
centesimal ca şi limbul. Pentru măsurarea unghiurilor verticale, eclimetrul trebuie să se rotească solidar cu luneta în
plan vertical iar linia indicilor de citire trebuie să fie în planul orizontal (h – h!). Aducerea indicilor de citire 0-0 în plan
orizontal, se realizează prin calarea nivelei zenitale (9) cu ajutorul şurubului de fină calare. Citirea unghiurilor pe
eclimetru (5) se face cu ajutorul a două verniere gradate pe cercul adidad vertical (6), prin intermediul a două lupe
sau microscoape.

6. Alidada cercului vertical, este un disc metalic , concentric cu eclimetrul prevăzut cu două deschideri diametral
opuse pe care s-au gradat vernierele de citire a unghiurilor verticale.

7. Luneta topografică, este un dispozitiv optic care serveşte la vizarea de la distanţă a semnalelor topografice
asigurând mărirea şi apropierea obiectelor vizate.

8. Nivele de calare, servesc la verticalizarea si orizontalizarea aparatului.

a. Nivela torică este formată dintr-o fiolă de sticlă în forma de tor, închisă ermetic şi umplută incomplet cu alcool.

b. Nivela sferică este alcătuită dintr-o fiolă în formă de cilindru, închisă la partea superioară printr-o calotă sferică,
pe care se găsesc gradate 1…2 cercuri concentrice. În fiola umplută cu lichid volatil, se formează o bulă circulară care
este protejată de o carcasă metalică, fiind fixată pe alidada ce serveşte la orizontalizarea aproximativă a teodolitului
la aşezarea în punctului de staţie.

AXELE ŞI MIŞCĂRILE UNUI TEODOLIT DE TIP CLASIC

În schema de principiu a unui teodolit se disting următoarele trei axe constructive (fig 4.2).

a. Axa principală sau verticală (V-V’) este axa ce trece prin centrul limbului, fiind perpendiculară pe acesta VV I  aaI

. În jurul axei VV’ se roteşte aparatul în plan orizontal (rotaţia r1). În timpul măsurătorilor, axa VV’ trebuie să fie
verticală, confundându-se cu verticala punctului topografic de staţie.

b. Axa secundară sau orizontală (OO’) este axa ce trece prin centrul eclimetrului, fiind perpendiculară pe aceasta
(OO’ee’). În jurul axei orizontale OO’, se roteşte luneta împreună cu eclimetrul în plan vertical (rotaţia r2).

c. Axa de vizare a lunetei (LL’) este axa ce trece prin centrul optic al obiectivului (COV) şi intersecţia firelor reticulare,
care permite vizarea riguroasă a punctelor matematice ale semnalelor topografice.

Pe lângă cele 3 axe constructive, fiecare nivelă torică sau sferică a teodolitului dispune de o axă sau directrice (DD’),
care prin operaţia de calare a nivelei va fi adusă într-o poziţie orizontală.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cele trei axe sunt următoarele:

- axa principală să fie perpendiculară pe axa secundară VV’ OO’, pentru ca luneta să se rotească în plan vertical;

- axa de vizare să fie perpendiculară pe axa secundară LL’ OO’, care asigură rotaţia în plan vertical a lunetei;

- cele trei axe trebuie să se întâlnească într-un singur punct numit punctul matematic al aparatului.

Teodolitul dispune de mişcări, în plan orizontal şi vertical:

a) Mişcarea în plan orizontal (rotaţia r1) este mişcarea aparatului în jurul axei principale VV’ unde distingem:

- mişcarea generală, când limbul se roteşte împreună cu alidada, fiind acţionat de un şurub macrometric (12) şi un
şurub de mişcare fină – micrometric;

- mişcarea înregistratoare, când limbul este fix şi se mişcă doar alidada cu dispozitivul de citire, fiind acţionat de un
şurub macrometric (13) şi un şurub micrometric.

b) Mişcarea în plan vertical (rotaţia r2), când se mişcă doar luneta împreună cu eclimetrul, în jurul axei secundare
(OOI ), fiind acţionată de un şurub de blocare (14) şi un şurub de mişcare fină (fig 4.2)