Comportamentul Copiilor Din Familiile Monoparentale

Comportamentul copiilor din familiile monoparentale
A.Cojocaru psiholog,expert comunicare ,Victoria Roropu ,membru AO

,,OPORTUNITATE,,
În societatea modernă familiile se confruntă tot mai des cu solicitări
ridicate, cu poveri economice care determină tot mai mulţi părinţi să lucreze
foarte multe ore pe zi, limitând în felul acesta timpul pe care îl petrec cu copiii
lor. În familia modernă se constată un declin al paternităţii deoarece autoritatea
de control şi cea de decizie aparţine, în general, tot mamei.
Apare tendinţa de afirmare a unui nou statut al femeii, cel al femeii de
carieră, alături de cel de mamă si soţie, şi dorinţa de confirmare a posibilităţii de
transfer către tată a unor roluri de îngrijire a copilului. A. Berge consideră că „o
familie model este un fel de cooperativă de sentimente care îndulceşte pentru
fiecare loviturile mai grele, repartizând efectele înspre toţi membrii săi”.
O analiză a problemei familiilor cu un singur părinte, din punct de vedere
al calității vieții, ne conduce la constatarea că familiile monoparentale, în
special cele cu doi sau mai mulți copii, sunt cele mai puternic afectate de
sărăcie.
Din statisticile realizate de specialişti în domeniu, reiese faptul că , în
majoritatea țărilor lumii, aproximativ 90% dintre părinŃii singuri care-şi cresc
copiii sunt femei.
De-a lungul timpului s-au formulat păreri contradictorii datorită
mentalităților referitoare la funcționalitatea familiei parentale. În societatea
tradițională, care avea la bază familia extinsă, monoparentalitatea era
dezaprobată, iar cei care condamnau acest stil de viață erau încurajați.
În societatea modernă, viziunea asupra familiei monoparentale s-a
schimbat. Astăzi se consideră că este mai bine pentru copil ca părinții să se
despartă decât să fie supus unui climat familial conflictual. Familia
monoparentală este o familie normală, dar, se vorbeşte de faptul că ea reprezintă
o criză a familiei datorită efectelor provocărilor sociale cu care se confruntă şi
cărora le le face față cu mare dificultate : sărăcia şi excluderea socială.
Rolurile şi sarcinile se împart între cei doi părinți, chiar dacă nu în mod
egal. Desigur, şi această redistribuirea a rolurilor care în familia monoparentală
influențează dezvoltarea socială a membrilor acesteia.
În final, trebuie spus că limitarea acestui studiu în privința marimii
eșantionului poate afecta rezultatele obtinute. Astfel realizarea unor studii
suplimentare este necesara pentru sublinierea importantei stimei de sine, actului
de evaluare si stilului de gândire în determinarea reusitei scolare.
O alta limita a cercetarii de fata se refera la importanta cunoasterii exacte a
mediului educational în relatie cu etapa adolescentei si particularitatile
(diferentele) educabililor, fapt ce postuleaza si solicita un alt demers stiintific cu
aplicatii cât se poate de practice.
Lipsă de sociabilitate în general, deşi sunt bine intenţionaţi, nu foarte
comunicativi, evită să se certe. Nu au prea mulţi prieteni, deseori să iniţieze o
conversaţie. Se manifestă deschis atunci când sunt abordaţi, dar sunt reţinuţi în a
oferi detalii personale; Tendinţa spre o emotivitate de tip mediu, care oscileaza
între stări de iritabilitate, tensiune, susceptibilitate, emotivitate, toleranţa redusă
la frustrare, nelinişte, nerăbdare, tendinţa spre furie, agresivitate, afecte violente
şi stări de impulsivitate redusă, calm, stăpânire emoţională, toleranţă mare la
frustrare.
Prin nivelul scăzut al calmul supărare, descurajare, îngrijorare, pesimism,
tendinţa de a se simţi deranjat şi pus în situaţii penibile. Nivel ridicat al
inhibiţei indică faptul că aceştia se simt inhibaţi în situatii sociale şi, în general,
de interacţiunea socială. Interacţioneaza greoi şi fara plăcere cu persoane cu
care nu se cunosc, încheie cu greutate prietenii, intra în discuţii cu timiditate şi
participă la ele cu uşurinţă.
Pentru prima dimensiune legată de stima de sine, diferenţa a fost
semnificativă în favoarea lotului de de copiii cu climat psihologic normal în
familie , care au obţinut o medie mai mare, comparativ cu cei instituţionalizaţi.
Legăturile afective slabe sau chiar absente, pe care adolescentul
instituţionalizat le are cu familia sa îşi pun amprenta asupra capacităţii acestuia
de gestionare a emoţiilor, asupra maturităţii în planul conduitei emoţionale.
Observăm că datele obţinute, în urma efectuării comparaţiilor, exprimă
tendinţa copiilor supuși violenței în cadrul familiei de a avea reprezentări mai
slab structurate cu privire la propriile competenţe în plan emoţional, precum şi
cu privire la propriul viitor.
De aceea, considerăm că un program pentru cunoaşterea de sine şi
îmbunătăţirea imaginii de sine îi poate ajuta pe copiii supuși violenței să se
accepte cu resursele pe care le deţin, să integreze problema familială în propria
lor istorie de viaţă, să dobândească respectul de sine, necesar unei normale
integrări psihice şi dezvoltări din punct de vedere social şi profesional.
În ansamblu lor, rezultatele obţinute conduc către ideea că imaginea de
sine şi modul în carese raportează minorii la propria identitate în cadrul familiei,
socităţii şi a grupului de vârstă din careface parte, are un rol important
în dezvoltarea normală a personalităţii, unui comportament adegvatîn
conformitate cu normelor morale.
Copiii care provin din familii în care nu se promovează violenţa
intrafamilială au un comportament de acceptare a regulilor din cadrul familiei.
Ei au capacitatea de a accepta să fie dominaţi în cadrul familiei din convingere,
nu din obligaţie, ceea ce denotă un comportament asertiv. Acceptă fără stres
suplimentar acţiunile ostile din partea colegilor, prietenilor, fără să renunţe la
sentimentul de siguranţă şi confort în relaţie cu aceştia.
Aderă la un sistem de valori şi sunt capabili de argumentarea propriilor
păreri. În familiile în care se promovează violenţa intrafamilială .
Copiii prezintă comportamente ostile, distructive în relaţiile cu membrii
familiei.
Trăiesc resentimente, ură, dispreţ în raport cu tot ce îi înconjoară, de aceea
trăiesc sentimente de neputinţă, culpabilitate, inferioritate, nonvaloare,
insecuritate.
În opinia mea, în cazul familiei monoparentale, rolurile sunt împărțite între
părintele singur şi copiii acestuia.
Desigur, atunci când mama părinte singur este angajată în câmpul muncii
treburile gospodăreşti sunt preluate în mare parte de copii. Vis-a-vis de
aşteptările de rol, copiii din familiile monoparentale au nevoie şi aşteaptă mai
multă atenție din partea părintelui singur, însă datorită faptului că acesta îşi
canalizează energia şi atenția asupra modului în care pot aduce mai multă
stabilitate financiară în sânul familiei, nu mai acordă atențția necesară copiilor şi
pot sfârşi prin a-i neglija.
Pentru creşterea şi educarea copiilor din familia monoparentală este foarte
importantă relația informală, directă dintre membrii familiei, însă sunt foarte
importante şi relațiile dintre membrii familiei şi familia extinsă, prieteni, vecini,
colegi, etc. Aceste relații nu au un rol major doar în dezvoltarea şi socializarea
copiilor ci şi pentru mama sau tatăl rămas părinte singur.
Având în vedere toate aspectele relevate prin intermediul metodelor şi
tehnicilor utilizate în acest studiu, putem aprecia că toate ipotezele acestei
cercetări au fost confirmate.
Consider că această temă fiind foarte vastă ar fi binevenit şi un studiu mai
aprofundat cu privire la diferențele dintre familiile monoparentale din mediul
rural şi cele din mediul urban şi desigur, un studiu cu privire la familia
monoparentală cu mama ca părinte singur şi familia monoparentală cu tatăl ca
părinte singur.

Comportamentul Copiilor Din Familiile Monoparentale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comportamentul Copiilor Din Familiile Monoparentale

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comportamentul Copiilor Din Familiile Monoparentale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comportamentul copiilor din familiile monoparentale

A.Cojocaru psiholog,expert comunicare ,Victoria Roropu ,membru AO

S-ar putea să vă placă și