Tema 12-13 Biomateriale-4943

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 4

Tema 12: Amalgame dentare. Noțiune. Clasificare. Proprietăți. Avantaje și dezavantaje.

Indicații. Contraindicații.
Lucru pentru acasa:
1. De scris în caietele de lucru clasificarea amalgamelor după numărul de metale din
compoziție. Componentele aparatelor de malaxarea amalgamelor.
După numărul metalelor din compoziţia amalgamului pot fi: binare, ternare, cuatemare. Amalgamele
binare..

Sunt rezultatele combinaţiei mercurului cu un metal:

• Mercur - Paladiu

• Mercur - Cadmiu

• Mercur - Cupru

Amalgamele ternare

Sunt rezultatul combinării mercurului cu două metale, respectiv argint şi staniu, proporţia dintre acestea
fiind la început egală.

Amalgamele cuaternare

Sunt amalgamele cele mai utilizate în practică şi au în compoziţia lor argint, staniu şi cupru. La aceste
elemente au mai fost adăugate în cantităţi mici zinc, dar şi unele metale nobile (Au, Pt). Argintul fiind
principalul constituent al aliajului, amalgamul obţinut este cunoscut sub denumirea de amalgam de
argint.

Metoda și aparatele de malaxare a amalgamelor. Capsulele pentru malaxarea amalgamelor.

Metoda și aparut de malaxare a amalgamelor este amalgamatorul(amalgamamalaxatorul). Deosebim


metode clasice și moderene:

Metoda clasică : - folosind un vas cu pulbere și lichid, executăm mișcări de rotație pînă la obținerea unui
amestec neted și omogen, care după strangere prezintă o scârțiere.

Metoda modernă: - amalgamatorul, care va amesteca capsula timp de 20-40 sec., ăn dependență de
viteza vibrațiilor.

Capsulele pentru malaxarea amalgamelor sunt unidozate și reprezintă un sistem monocomponent


predozate ce conțin pulbere și lichid despărțite printr-o membranulă. Acest mod de prezentare reduce
considerabil rata de intoxicare cu mercur.

Tema 13: Sisteme adezive. Principii generale privind fenomenul de adeziune. Factorii de
care depinde fenomenul de adeziune.

Lucru pentru acasa:


1. De scris în caietul de lucru: principiile generale ale adeziunii și caracteristica diferitor
generații de sisteme adezive.
Adeziunea reprezintă contactul dintre două corpuri diferite de natură și substanță diferită. Pentru
o bună adeziune este necesar ca asupra corpurilor să acționeze o forță de atracție la nivel
molecular între particulele de pe suprafața celor două materiale. Adeziunea este importantă prin
faptul că datorită ei, nu este nevoie de a grava dintele excesiv. Scopul final al adeziunii este de a
uni un substrat solid (țesuturile duce dentare) de alt substrat reprezentat de materialul de
restaurare sau fixare.
Mecanismele fizice ale adeziunii pot fi mecanice și micromecanice. Cele mecanice presupun
realizarea anumitor forme de retenție iar cele micromecanice realizarea microretențiilor prin
gravarea cu acid fosforic. Mecanismele chimice presupun unirea prin formarea unor legături
chimice între particulele de la suprafața celor două corpuri. Legăturile chimice pot fi
intramoleculare(puternice) și intermoleculare(slabe).
2. Referat Factorii de care depinde fenomenul de adeziune (privind suprafețele
implicate, legați de natura adezivului, privind materialul de restaurare, manopere și
modul de utilizare, dependenți de producător).

Dentinta reprezintă osubstanță mineralizată care constituie masa principală a dintelui, ea prezintă
numeroși tubuli dentinari de calibru și densitate diferită. Astfel numărul lor este mai mare în porțiunea
coronară a dentinei, iar diametrul este mai mare în regiunea pulpei decât în apropierea de smalț și fibre
colagenice(fibre de legătură). Din aspect chimic, dentina este constituită din substanțe minerale
organice, mai puțin anorganice și apa( pe care o și poate reține în tubulii săi). Dentina are rolul de a
transmite excitațiile pulpei dentare.

Variante de țesut dentinar :

 Dentina primară superficială – tubulii au deametrul cel mai mic,iar fibrele colagenice sunt de o
cantitate maximă, acest tip este un substrat de adeziune foarte eficient.

 Dentina primară medie – este substrat adeziv eficient, deoarece dentina intertubular prezintă
fibre colagenice hidroxi apatită și apă în cantități medii.

 Denitina primară profunfă – reprezintă substrat cel mai deficitar,doarece au densitatea și


deametrul tubulilor dentinari crescut cât și un volum crescut de apă.

 Dentina scleroasă – este hipermineralizată și adecvată pentru adeziune, ea se formează ca


raspuns pulpar la agresiunile externe, ex.: caria sau abreziunea.

 Dentina terțiară de reacție – este în contact strâns cu pulpa dentară, substrat adeziv slab,
nesigur, se formează ca răspuns la agresiunile externe medii.

 Dentina terțiară de reparație – are o structură neregulată cu o minimă cantitate de tubuli


dentinari, nu este indicată pentru adeziune, se formează în urma agresiunilor externe
severe(carii,fracturi,etc.)
 Dentina dinților tratați endodontic .

Fenomenul de adeziune depinde de :

 Suprafețele implicate în adeziune

 De natura adezivului(biocompatibilitatea).

 Materialul de restaurare(compatibilitate cu adezivul utilizat).

 Manoperele utilizate(aparatura utilizată trebuie să corespundă tehnic aplicării sistemului


adeziv).

 Producătorul(produsele trebuie să posede instrucțiuni clare și precise).

Clasificarea sistemelor adezive în funcție de (generații, tipul polimerizării, numărul etapelor de


aplicare, pH-ul, materialul de restaurare care necesită adeziune).

Clasificarea sistemelor adezive în funcție de generație :

 Prima generație de adezivi

 A doua generație de adezivi

 A treia generație de adezivi

 A patra generație de adezivi

 A cincea generație de adezivi

 A șasea generație de adezivi

 A șaptea generație de adezivi

Clasificarea sistemelor adezive în funcție de tipul polimerizării :

 Autopolimerizabile

 Fotopolimerizabile

 Cu mecanism duplu ( auto și foto)

Clasificarea sistemelor adezive în funcție de etae de aplicare :

 Cu aplicare în 3 timpi

 Cu aplicare în 2 timpi
 Cu aplicare într-un timp

Clasificarea sistemelor adezive în funcție de pH-ul :

 Moi (aprox. pH=2)

 Tari (pH mai mic-egal de 1 )

Clasificarea sistemelor adezive în funcție de materialul de restaurare care necesită adeziune :

 Adezivi pentru amalgame

 Adezivi pentru cementuri ionomeri de sticlă(condeționeri)

 Adezivi pentru compozite

 Adezivi pentru compomeri

NB! În caz de plagiat, se apreciază cu notă negativă. Temele trebuie să fie îndeplinite până la data
limită. În caz de neîndeplinirea sarcinilor, nu ve-ți fi admiși pentru testare.

S-ar putea să vă placă și