Lucrare practică nr 5

1.Ceara stomatologică

Ceara cu compoziţie diversă este utilizată pe larg în practica dentară la confecţionarea protezelor
dentare, atât în cadrul fazelor tehnice, cât şi a celor clinice. Prin urmare, ceara dentară conţine
diferiţi ingredienţi şi în dependenţă de componenţa ei este utilizată pentru realizarea şabloanelor
de ocluzie, machetelor protezelor dentare, canalelor de turnare şi mai rar ca material amprentar.
Independent de destinaţie ceara dentară trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
1) să aibă un coeficient de dilatare cât mai redus (nu mai mult de 0,1—0,15%); să posede
proprietăţi plastice bine pronunţate la temperatura de 37—40°C;
3) să fie dură şi casantă, pentru a nu se deforma nici la temperatura camerei (20°) şi nici în
cavitatea bucală (37°);
4) să aibă o formă «plastică» cu faza de trecere dintr-o stare (lichidă) în altă stare (solidă) de
scurtă durată;
5) să-şi păstreze forma după ce a fost supusă prelucrărilor necesare;
6) să nu fie fărâmicioasă în procesul de lucru;
7) să se modeleze uşor şi să posede o rezistenţă necesară pentru a-şi păstra forma timp mai
îndelungat;
8) să devină omogenă la topire;
9) să nu lase reziduuri după topire sau ardere în tipar, fapt ce ar putea acţiona
defavorabil asupra calităţii piesei realizate;
10) să posede culori cu diverse nuanţe.
2.Clasificarea în funcție de utilizare
După provenienţa ei poate fi:
1) de origine animalieră: ceara de albine, ceara de lână, ceara de China,ceara de spermocet etc.;
2) de origine vegetală: ceara de Carnauba (din frunze de palmieri), ceara Japoneză (din fructe),
ceara de Canclelil (din ierburi) etc.;
3) de origine minerală: parafina, ozocherita, ceara de Montană, Cerezit etc.
Ceara sintetică. Din acest grup fac parte diverse varietăţi de
ceară obţinute ca rezultat al reacţiilor chimice sau în urma modificărilor chimice ale cerii
naturale, printre care amintim Avax, Aerosol, Durawax 1032, Aldo Epolone etc.
Modificatori. Sunt substanţe de diferită provenienţă ce aderă
la amestecurile de ceară şi schimbă proprietăţile fizice, chimice şi mecanice ale produsului
obţinut.
Ceara pentru modelarea bazelor protezelor mobilizabile.
parafină sau cerezit până la 80%, ceară de albine, ceara Carnauba, răşină damar, coloranţi etc.
Proprietăţi bune are şi varietatea de ceară cu următorul conţinut: parafină— 77,99%; cerezit —
20%; răşină damar — 2%; colorant roşu tip. Sudan — 0,01%, fiind ambalată în formă de plăci
cu dimensiunile de 170X80X1,8 mm sau 150X76X1.3 mm.
Această varietate de ceară la încălzire devine uşor plastică, bine se prelucrează cu ajutorul
instrumentelor şi se topeşte la temperatura de circa 54—56°C.
Este comercializată sub diferite denumiri: ceroform—Spofa, ceara de modelat Kerr, Taggart,
Harward, SS.Wite etc.
In practica dentară ceara poate fi de asemenea utilizată şi la confecţionarea
lingurilor individuale, cât şi la modelarea dinţilor pentru confecţionarea coroanelor ştanfate şi
acrilice realizate pe baza tehnicilor clasice.
Ceara pentru modelarea protezelor dentare fixe.
Ceara utilizată pentru modelarea machetelor coroanelor turnate, punţilor dentare
turnate, părţilor intermediare ale acestor piese, cât şi pentru modelarea formei anatomice la
confecţionarea coroanelor ştanţate conţine aproximativ: 60% — parafină; 25% — ceară
Carnauba; 10% — cerezit; 5 % — ceară de albine. Pentru redarea mai accentuată a unor
proprietăţi fizico-tehnice se adaugă şi unii modificatori.
Sunt comercializate mai multe varietăţi de ceară destinată pentru modelare şi anume: ceara
incoloră ambalată sub formă de bastonaşe utilizată pentru modelarea coroanelor din acrilat, cât şi
a faţetelor confecţionate prin metode clasice; ceara de culoare roşie, albastră şi verde ambalată
sub formă de dreptunghiuri cu dimensiunile de 40X9X9 mm.
Ceara de culoare roşie este utilizată pentru adaptarea machetelor coroanelor în regiunea
cervicală,
cea verde — pentru modelarea feţelor coronare,
iar cea albastră — pentru modelarea părţilor intermediare ale punţilor dentare. Ceara de culoare
roşie, albastră şi verde îndeosebi este utilizată la confecţionarea machetelor coroanelor şi punţilor
dentare turnate.
Ceara pentru modelarea protezelor scheletate.
Pentru modelarea părţilor componente ale protezei scheletate, este utilizată ceara
având în componenţa sa 29% — parafină; 65% — ceară de albine;
5% — ceară Carnauba şi unii modificatori. Este ambalată sub formă de plăci cu dimensiuni de
60X60X10 mm, având culoare verde şi cafenie. In ambalajul acestei varietăţi de ceară sunt
incluse şi forme prefabricate din material elastic cu imprimarea diferitelor figuri ale scheletului
protezei în vederea uşurării procesului de modelare a barelor, şinelor, croşetelor, şeilor şi a altor
piese.
Ceara ambalată sub formă de discuri cu diametrul de 82 mm şi grosimea calibrată de 0,4 şi 0,5
mm de culoare roză este utilizată atât pentru modelarea bazei metalice, cât şi pentru crearea unui
spaţiu de tranziţie la duplicarea modelului; mai poate fi utilizată şi la modelarea machetelor
coroanelor dentare.
Pentru confecţionarea plăcuţelor şi a bazei metalice cu relieful
asemănător mucoasei câmpului protetic se utilizează ceara ambalată sub formă de plăci cu
dimensiuni de 100x50x0,5 mm, de culoare verde sau roşie.
Ceara pentru realizarea machetelor canalelor de turnare.
Este cunoscută sub această denumire din motivul că este utilizată, în
special la realizarea machetelor canalelor de turnare, este ambalată în seturi şi are formă de
cilindru cu diametrul de 2; 3; 4; 6;9 mm şi lungimea de 120; 75; 150 mm. Compoziţia acestei
varietăţi de ceară constă aproximativ din 40% — parafină; 57% — cerezit; 2 % — colofoniu şi
coloranţi.
Ceara lipicioasă. Este utilizată pentru solidarizarea elementelor componente metalice ale
protezelor dentare cu scopul ambalării lor ulterioare în vederea realizării procesului de lipire. In
compoziţia lor intră 70% — colofoniu, 25% — ceară de albine; 5% — ceară Montană neagră.
Posedă calităţi adezive bune faţă de metale şi o duritate satisfăcătoare, este sfărâmicioasă,
fragilă. La temperatura de cameră nu este adezivă, iar la temperatura de topire 65—75°C devine
foarte lipicioasă.
3.Proprietățile cerii: fluiditatea, dilatarea termică, proprietăți fizice
• Să aibă proprietăți plastic
• Să fie dură și casantă
• Să păstrezeforma după prelucrare
• Să fie rezistentă pentru a-și păstra forma în timp
• Să se topească fără reziduuri și să nu coloreze tiparul
• Trebuie să aibă un coefficient de dilatare termică cît mai redus 0,1-0,15%
4.Forma de prezentare și utilizarea cerii roz
Se prezintă sub formă de plăci rectangulare și calibrare. Se utilizează
pentru modelajul bazelor și al șeilor protezelor pe care vor fi fixați dinții artificiali. Se
caracterizează printr-o modelare ușoară și stabilitate la temperatură în timpul probei.
5.Forma de prezentare și utilizarea cerii pentru turnare
este ambalată în seturi şi are formă de cilindru cu diametrul de 2; 3; 4; 6;9 mm şi lungimea de
120; 75; 150 mm. Compoziţia acestei varietăţi de ceară constă aproximativ din 40% — parafină;
57% — cerezit; 2 % — colofoniu şi coloranţi

6.Forma de prezentare și utilizarea cerii pentru lipit

Ceară pentru lipit Are o aderență foarte bună, arde fără reziduuri și
îndepărtează cu ușurință. Se prezintă sub formă de blocuri și poate avea culoarea roz sau
galbenă.
7.Forma de prezentare a cerii pentru efectuarea șablonului de ocluzie
Ceara pentru val de ocluzie Se prezintă sub formă de val de
ocluzie conformat anatomic, cu dimensiuni corespunzătoare zonei
frontale și laterale. În general, firmele producătoare livrează acest tip de ceară
în 3 sortimente:
Dură  roșie;
Medie  roz;
Moale  galbenă.
8.Forma de prezentare și avantajul utilizării profilului de ceară pentru canalele de turnare
Este cunoscută sub această denumire din motivul că este utilizată, în
special la realizarea machetelor canalelor de turnare, este ambalată în seturi şi are formă de
cilindru cu diametrul de 2; 3; 4; 6;9 mm şi lungimea de 120; 75; 150 mm. Compoziţia acestei
varietăţi de ceară constă aproximativ din 40% — parafină; 57% — cerezit; 2 % — colofoniu şi
coloranţi
9.Cerințe către ceara stomatologică
1) să aibă un coeficient de dilatare cât mai redus (nu mai mult de 0,1—0,15%); să posede
proprietăţi plastice bine pronunţate la temperatura de 37—40°C;
3) să fie dură şi casantă, pentru a nu se deforma nici la temperatura camerei (20°) şi nici în
cavitatea bucală (37°);
4) să aibă o formă «plastică» cu faza de trecere dintr-o stare (lichidă) în altă stare (solidă) de
scurtă durată;
5) să-şi păstreze forma după ce a fost supusă prelucrărilor necesare;
6) să nu fie fărâmicioasă în procesul de lucru;
7) să se modeleze uşor şi să posede o rezistenţă necesară pentru a-şi păstra forma timp mai
îndelungat;
8) să devină omogenă la topire;
9) să nu lase reziduuri după topire sau ardere în tipar, fapt ce ar putea acţiona
defavorabil asupra calităţii piesei realizate;
10) să posede culori cu diverse nuanţe.
10.Clasificarea materialelor de ambalat utilizate în laboratorul de tehnică dentară.Proprietăți.
Materiale de ambalat
 Clasificarea materialelor de ambalat
1. Materiale de ambalat pentru realizarea protezelor din acrilate:
 Ghipsul;
2. Materiale de ambalat pentru realizarea protezelor din aliajele metalelor nobile și
inobile;
3. Materiale de ambalat pentru turnarea aliajelor nobile;
4. Oțelului inoxidabil;
5. Aliajelor Cr-Co și Cr-Ni.
În dependență de liantul folosit, deosebim: materiale de ambalat cu liant din:
 Ghips;
 Fosfat;
 Silicat
Materialele de ambalat trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
să aibă timpul de priză relativ scurt (7— 10 min);
să aibă o granulaţie fină, care va permite realizarea componentelor metalice cu suprafeţe netede;
să nu conţină substanţe care pot influenţa negativ asupra personalului (fosfor, sulf etc.);
să nu se combine chimic cu aliajul turnat;
să aibă un anumit grad de porozitate pentru a permite înlăturarea gazelor din interiorul tiparului
în timpul turnării aliajelor topite;
să fie rezistente la presiune şi la temperatura aliajului topit;
să aibă coeficienţi termici de dilatare necesari pentru compensarea contracţiei aliajului după
turnare.

Lucrare practică nr 6
1.Definiție de amprentă.Clasificarea amprentelor
Amprenta dentară reprezintă copia negativă și fidelă a câmpului protetic ce asigură înregistrarea
și reproducerea cu exactitate a arcadelor dentare, a părților moi ale
cavității bucale, a rapoartelor dintre ele. Cu ajutorul acesteia, se obține modelul pe care se va
confecționa proteza.
Clasficare:
1. Amprente documentare - Sunt realizate la pregătirea proprotetică a cavității bucale pentru
obținerea modelului documentar;
2. Amprente auxiliare-Sunt realizate pentru obținerea modelului de diagnostic (studiu) sau a
modelului auxiliar necesar la confecționarea diferitelor lucrări protetice;
3. Amprente de bază-Sunt realizate după efectuarea manoperelor de pregătire specială a
dinților sau părților moi ale câmpului protetic pentru confecționarea modelului și realizarea
lucrării protetice corespunzătoare
2.Lingurile amprentare.Caracteristica.Clasficarea
Linguri amprentare-Dispozitive speciale, care reprezintă un suport rigid, rezistent, nedeformabil
pe care se depune materialul de amprentare și se presează pe câmpul protetic.
Clasificare
1. Standart universal (prefabricate
2. Individuale
În funcție de prezența perforațiilor
1. Peforate
2. Neperforate
În funcție de material
1. Metalice
2. Plastic
În funcție de mărime
1. S
2. M
3. L
În funcție de formă
1. Pentru maxilla, pentru mandibulă complete
2. Parțială , patrat
3. Anterioară
4. Posterioară
5. Laterală
3.Clasificarea materialelor de amprentare după Oksman, Gherner,Napadov, Postolachi și bîrsa
Clasificarea materialelor amprentare după Oksman, Gherner și Napadov
1. Elastice
• Reversibile
• Ireversibile
2. Termoplastice
• Reversibile
• Ireversibile
3. Rigide
• Reversibile
• Ireversibile
Clasificarea materialelor amprentare după Postolachi și Bârsă
1. Rigide
• Reversibile-Materiale termoplastice
• Ireversibile –gips , pastele de oxid de zinc și eugenol
2. Elastice
• Reversibile- hidrocoloizii reversibili
• Ireversibile –hidrocoloizii ireversibili, Elastomerii de sinteză
4.Condițiile esențiale pentru materialele de amprentare (plasticitatea, fidelitatea , elasticitatea,
rezistența mecanică, stabilitatea dimensională, timpul de priză)
1. Trebuie să redea fidel contururile părților dure și moi ale câmpului protetic;
2. Să nu-și modifice volumul în procesul de priză și nici ulteriori, până la realizarea modelului;
3. Să nu se deformeze la etapele de îndepărtare, transportare și modelare a modelului;
4. Consistență și textură corespunzătore;
5.Să fie dur, casabil sau elastic;
6. Să posede rezistență la presiuni și să revină la poziția inițială după încetarea presiunii;
7. Timpul de priză să fie redus în condițiile umidității și temperaturii din cavitatea bucală;

5.Condițiile secundare pentru material amprentare ( absența iritațiilor toxici, miros, gust plăcut,
posibilitatea de stocare și îndepărtare cu ușurință după priză)
1. Ușor să se preseze pe câmpul protetic și ușor să se îndepărteze;
2. Să nu acționeze nociv sau toxic asupra țesuturilor câmpului protetic;
3. Să nu adere la materialele utilizate la turnarea modelului și ușor să se desprindă de ele.
4.Accesibile din punct de vedere economic și ergonomic;
5. Gust plăcut;
6. Culoare plăcută;
6.Prezentarea succintă a materialelor amprentare dure reversibile și ireversibile.Proprietăți.
Materialele amprentare dure reversibile sunt reprezentate de substanţe termoplastice, care după
întărirea amprentei devin dure, iar după realizarea modelului, pot fi din nou utilizate şi sunt
cunoscute sub denumirile de: Stens-02,
Acrodent-02, Stomaplast-2, Ortocor, Dentafol, Termomasa-02, Kerr,
Reprodent, Xantygen etc.
Aceste materiale conţin următoarele substanţe chimice: răşini naturale şi sintetice (copal,
schelact, Kauri, derivaţi ai acidului cumaric); acizii graşi stearic şi palmitic; talc; coloranţi şi
aromatizanţi.
Aceste materiale se produc în formă de batoane cilindrice şi plăci, care în băi de apă, la
temperatura de 55—60°C se plastifică, iar în condiţiile cavităţii bucale se întăresc.
Materialele termoplastice, în majoritatea lor, nu permit înregistrarea fidelă a elementelor
câmpului protetic, iar la îndepărtarea amprentei se deformează şi deci nu pot fi utilizate pentru
amprentarea definitivă. Doar unele din materiale (Dentafol, Termomasa nr. 1) pot fi folosite în
acest scop la pacienţii cu edentaţii
totale. Cu toate aceste neajunsuri, materialele termoplastice sunt
utilizate pe larg în practica proteticii dentare la realizarea amprentei primare în cadrul
amprentărilor duble, amprentărilor preliminare în scopul confecţionării lingurilor individuale ş.
a.
Materiale dure ireversibile. Această grupă cuprinde ghipsul şi
pastele de oxid de zinc şi eugenol. Ghipsul ca material amprentar
are un preţ de cost redus şi calităţi de a reda cu o precizie satisfăcătoare relieful câmpului
protetic. El este fabricat din calcar, care se macină şi se tratează termic. La ardere ghipsul pierde
o parte din conţinutul de apă, iar prin amestecare cu apa îşi recuperează partea de apă pierdută
solidificându-se prin cristalizare. Datorită
tehnicilor contemporane de confecţionare a protezelor dentare, cât
şi elaborării pe o scară largă a diverselor materiale amprentare,
ghipsul ca material amprentar actualmente este utilizat tot mai rar.
Pastele de oxid de zinc şi eugenol mai includ în componenţa lor colofoniu, diferite balsamuri,
substanţe aromatizante şi colorante.
Ele sunt folosite în special pentru amprentare la pacienţii cu edentaţii totale.
Aceste materiale sunt elaborate sub formă de două paste de diferite culori şi ambalate în tuburi.
După ce se amestecă în proporţii egale, se întăresc timp de 3—5 minute.
7.Caracteristicile materialelor de amprentare elastice reversibile și ireversibile.
Materiale amprentare elastice.
In această grupă sunt incluse materiale cu o compoziţie chimică diferită, dar având caracteristici
care prevăd:
1) proprietatea materialului de a înregistra fidel toate detaliile câmpului protetic;
2) revenirea la forma iniţială după încetarea presiunilor ce se dezvoltă asupra materialului după
priza lui definitivă;
3) nu se fracturează la înlăturarea lor de pe câmpul protetic, cât şi de pe model.
Aceste materiale după priză nu sunt lipicioase şi, prin urmare, nu aderă atât la câmpul protetic,
cât şi la portamprente, din care cauză sunt utilizate lingurile amprentare cu retenţii (perforate).
Din materialele elastice sunt utilizate: hidrocoloizii reversibili
şi ireversibili; elastomerii de sinteză (materiale asemănătoare cauciucului natural prezentate de
trei grupe de materiale utilizate în prezent în practica stomatologică (siliconice, polisulfide,
polieterice).
Hidrocoloizi.
Hidrocoloizii reversibili au la bază agar-agarul şi sunt fabricaţi de industrie în două variante:
pentru amprentarea câmpului protetic şi pentru duplicarea modelelor.
Aceste materiale sunt elaborate sub denumirea de: Gelin, Dentacol (Rusia), Deelastic,
Surghident, Rubberloid, Thonpson (S.U.A.),
Coltoloid (Elveţia) etc.
La temperatura de 70—95°C hidrocoloizii devin plastici, fluizi, iar la temperatura de 37,2—
42,2°C capătă forma de gel elastic.
In prezent aceste materiale sunt folosite numai în laboratoarele de tehnică dentară pentru
duplicarea modelelor.
Hidrocoloizii ireversibili sunt derivaţii acidului alginic (alginatului de sodiu sau de potasiu),
sulfatului de calciu, fosfatului trisodic şi sunt cunoscuţi sub numele de alginate.
Se elaborează de industrie sub formă de pulbere puternic hidrofilă, care la amestec
cu apa reprezintă stări coloidale vâscoase. Aceste materiale prezintă unele dezavantaje din
motivul că menţinerea amprentelor sub acţiunea aerului provoacă pierderea apei şi micşorarea în
volum a amprentei, iar menţinerea în apă provoacă îmbibarea amprentei cu apă şi mărirea în
volum. De aceea se recomandă realizarea modelului timp de 10— 15 min după îndepărtarea
amprentei de pe câmpul protetic.
Materialele alginate ireversibile sunt cunoscute sub denumirile
de: Stomalgin—73, 02, Novalgin (Rusia), Sanalgen, Altex (Austria), Zelex (Marea Britanie),
Kromopan (Italia), Elastic, Ypen
(Cehoslovacia), Algix (Japonia), Dupalflex (Germania), Alcamprent
(România) etc.
Elastomeri de sinteză. Aceste materiale amprentare elaborate
relativ recent, datorită realizărilor în domeniul chimiei macromoleculare, se caracterizează prin
proprietăţi asemănătoare cauciucului natural după întărire. Elastomerii de sinteză redau cu o
precizie maximă relieful câmpului protetic şi prezintă următoarele avantaje:
amprentele au stabilitate volumetrică,
sunt rezistente faţă de agenţii fizici şi chimici şi după priză nu-şi modifică caracteristicile în
timp.
Datorită acestor proprietăţi caracteristice elastomerii prezintă un
spectru larg de utilizare la obţinerea celor mai variate forme clinice ale câmpului protetic.
Materialele siliconice. Aceste materiale sunt obţinute pe baza
polimerilor siliconici. In dependenţă de consistenţa lor de până la
întărire sunt divizate în patru variante: pastă vâscoasă fluidă, pastă vâscoasă normală; pastă
chitoasă densă; pastă chitoasă în formă de aluat. Pastele chitoase sunt folosite pentru realizarea
primului strat al amprentei, iar cele vâscoase — pentru o corectare în caz de necesitate şi pentru
aplicarea celui de al doilea strat în amprentele duble.
In dependenţă de reacţiile chimice care se declanşează în procesul de priză, materialele siliconice
sunt împărţite în două grupe:
policondensate şi polimerizante. Siliconii polimerizanţi sunt însuşiţi recent şi se caracterizează
printr-o contracţie foarte mică în
diferite medii fizice şi chimice.
Materialele siliconice sunt elaborate de industrie sub formă de
pastă ambalată în tuburi sau cutii, însoţită de activatori (sub formă de pastă sau lichid) care
influenţează procesul de priză. Amestecarea pastei cu activatorul respectiv se face pe plăci de
sticlă
gradate (scară de dozare), pentru a permite aprecierea cantităţii
de masă expulzată din tub, în proporţiile prescrise de producător.
Cele mai cunoscute preparate din grupa siliconilor sunt:
a) siliconii sub formă de pastă vâscoasă: Sielast 03, 05 (Rusia), Xantopren, Xirus, Silicone
(Germania), Dentaflex (Cehoslovacia), Reprosil (S.U.A.), President (Elveţia), Flexicon, Exaflex
(Japonia) etc.;
b) siliconii sub formă de pastă chitoasă: Sielast — 0,3, 05 (Rusia), Silaplast, Zafo, Optosil
(Germania), Dentaflex (Cehoslovacia), Citricon (S.U.A.), Exaflex (Japonia) etc.
Materiale polisulfide. Materialele amprentare din această grupă
sunt obţinute pe baza cauciucului polisulfid lichid şi agenţii de vulcanizare, sub formă de două
paste, ambalate în tuburi. La ames-*
tecarea acestor paste în proporţii prescrise de producător se for91mează un amestec, care este
supus vulcanizării timp de 5—8 minute, formând un produs asemănător cauciucului natural. In
literatura de specialitate aceste materiale sunt cunoscute şi sub
numele de materiale tiocauciucante reprezentate de: Tiodent, Tiodent—M (Rusia), Permlastic,
Sta-Tic, R—27 (S.U.A.), Monflex
(Suedia), Surflex (Japonia) etc.
Materiale polieterice. Aceste materiale sunt recent obţinute, fiind utilizate în protetica dentară
redau amprente precise, prezentând însă două dificultăţi: amprenta este relativ rigidă şi hidrofilă,
ceea ce duce la schimbarea volumului, !a păstrarea ei în condiţii
umede. In prezent sunt cunoscute următoarele materiale din această grupă: Impregum
(Germania) şi Polygel (S.U.A.). Ele sunt elaborate în formă de trei paste ambalate în tuburi:
pasta de bază
(polieteri), pasta-catalizator şi pasta-diluant. Pregătirea materialelor polieterice se realizează prin
amestecarea primelor două paste
în proporţii indicate de către producător. Amestecul obţinut se întăreşte timp de 3—5 minute.
Pasta-diluant se foloseşte pentru a
reda materialului consistenţa necesară.

8.Cerințe medico-biologice către materiale de amprentare

1. Materialul utilizat trebuie săredea fidel contururile părțilordure şi moi ale câmpuluiprotetic.
2. Să nu-şi modifice forma, volumul în procesul de priză şi nici ulterior pînăla realizarea
modelului.
3. Să nu se deformeze la etapele de mulare (îndepărtare) de pe câmpulprotetic transportare,
turnare a modelului.
4. Să fie dur, elastic, să posede rezistenţă la presiuni şi să revină la poziția inițială.
5. Să nu manifeste proprietăți toxice ce ar actiona asupra țesuturilor cavității bucale.
6.Să nu adere la materialele utilizate la turnarea modelului şi ușor să se desprindă de ele.
9.Modelul definiția.Caracteristica
Reprezintă copia pozitivă a câmpului protetic.
1.Să se amestece ușor formând o masă omogenă fără pori;
2. Să se introducă ușor și să umple bine imprimările amprentei;
3. Să redea deplin particularitățile imprimate în amprentă;
4. Să nu adere de materialul amprentar;
5. Să fie rezistente la acțiunea diferitelor intervenții;
6. Să nu-și modifice dimensiunile în timpul prizei;
7. Să-și păstreze timp îndelungat forma și dimensiunile;
8. Să se supună ușor prelucrării;
9. Să fie ușor de manipulat cu ele
Clasificarea modelelor După materialul din care sunt confecționate:
Nemetalice
• Ghipsuri:
• Alabastru (tip II);
• Dure (tip III);
• Extradure și sintetice (tip IV);
• Extradure (tip V);
• Cimenturi (FOZ, silicofosfatice);
• Rășini acrilice;
• Materiale compozite;
• Mase de ambalat;
Metalice
• Amalgame;
• Aliaje.

În funcție de scopul urmărit:

Preliminare
Anatomice
De studio
Documentare
De lucru
Duplicate

În funcție de mobilitatea bonturilor:

Cu bonturi fixe
Cu bontrui mobile
Se poate realizat și model digital

10,Materiale utilizate la realizarea modelelor.Proprietăți.Utilizare

Nemetalice
• Ghipsuri:
• Alabastru (tip II);
• Dure (tip III);
• Extradure și sintetice (tip IV);
• Extradure (tip V);
• Cimenturi (FOZ, silicofosfatice);
• Rășini acrilice;
• Materiale compozite;
• Mase de ambalat;
Metalice
• Amalgame;
• Aliaje.
11.Clasificarea modelelor după scopul urmărit
În funcție de scopul urmărit:
Preliminare
Anatomice
De studio
Documentare
De lucru
Duplicate
12.Utilajul necesar pentru confecționarea modelului
Bol de cauciuc
Spatula
Apă
Măsuță vibratorie
Lucrare practică nr 7
1.Noțiune de obturație a cavităților carioase
Onturarea (plombarea) cavității carioase reprezintă etapa finală, esențială și importantă de
tratament al cariei dentare și al complicațiilor ei, care prevede refacerea obligatory a conturului
coroanei dentare cu scopul restbilirii morfologiei anatomice și a funcției fiziologice a dintelui
prin substituirea (cu material obturator special a) țesuturilor dure dentare pierdute.
Cu restabilirea și aspect estetic.
2.Clasificarea materialelor de obturație a cavităților carioase
I.Materiale pentru obturații definitive (de durată) – pentru restabilirea formei anatomice a
funcțiilor
1.Materiale petnru obturarea direct a dinților
• Cimenturi (minerale, polimerice)
• Materiale de obturație metalice (amalgam, coezive)
• Materiale de obturație polimerice (mase ceramic, composite, compomere, ormocere)
2.Materiale pentru obturarea indirectă a dinților
• Metalice
• Ceramic
• Polimerice
II. Materiale pentru obturații coronare provizorii- pentru plombarea temporară a cavității dentare
III. Materiale pentru obturații (căptușeli)
• Curative
• Izolatorii
IV. Materiale pentru umplerea canalelor radiculare
• Materiale pentru obturații provizorii
• Paste(sealere)
• Filler
V.Adezive
• Autopolimerizabile
• Fotopolimerizabile
• Dual cure
VI.Sigilanți superficiali
• Fisurali
• Radiculari
• Pentru obturații

Din punct de vedere a merceologiei, material pentru obturații definitive se impart în:
1. Cimenturi
2. Material de obturație metalice
3. Material de obturație din mase plastic și polimerice
4. Adezive și sigilanți stomatologici
5. Material composite

3.Cerințe față de materialele provizorii

1. Să adere relative bine la pereții dentari și să asigure o etanșare bună a cavităților de orice
localizare prin impermeabilitate și adaptare marginală adecvată
2. Să fie sufficient de trainice pe un termen necesar , în mediu pînă la 2 săptămîni
3. Să fie introduce , aplicate și modelate ușor și simplu în cavitatea carioasă
4. Să fie îndepărtate cu ușurință din cavitatea carioasă cu ajutorul instrumentelor de mînă
sau a celor rotative
5. Să nu coloreze dintele
6. Să fie ieftine , întrucît prin folosirea lor curentă se consumă în cantități mari
7. Să poată fi conservate îndelungat în condițiile obișnuite ale unui cabinet stomatologic
8. Să aibă un timp de priză convenabil 5-20 minute
9. Să aibă în mediul buccal o rezistență mecanică suficientă la acțiunea forțelor de
masticație, uzură
10. Să nu inactiveze substanțele medicamentoase ale obturațiilor curative
11. Să fie neiritante pentru pulpa dentară, țesuturile dure dentare , și parodonțiul marginal
12. Să acționeze stimulator asupra pilpei dentare
13. Să aibă în mediul buccal o rezistență chimică (să nu fie influențate de acțiunea
solubilizantă a salivei) , pentru a putea fi menținute cel puțin 15-30 zile
14. Să posede proprietăți antiseptic
15. Să nu intre în combinație chimică cu medicamentele pe care le protejează
16. Să nu conțină component ce pertubează procesele de adeziune și de priză a materialelor
pentru obturații de durată
17. Să fie plastic
18. Să fie neiritante față de țesuturile moi ale cavității bucale
19. Prin compoziția lor să nu fie nocive față de întregul organism
20. Să posede funcții stimulatorii asupra pulpei
21. Să fie bune izolatoare termice și electrice
22. Să prezinte un gust și miros agreabil , sau să lipsească defel

4.Cerințe față de materialele curative

1. Să nu irite pulpa dintelui
2. Să aibă efecte antiinflamator și reparatory asupra pulpei
3. Să exercite o acțiune bactericidă și bacteriostatică
4. Să exercite o acțiune odontotropă
5. Să manifeste o adezivitate suficientă
6. Să fie plastic
7. Să asigure o etanșare a dentine subiacente
8. Să suporte presiuni masticatorii după întărire

5.cerințe față de materialele de obturație izolante

1. Să nu irite pulpa dintelui
2. Să posede o rezistență mecanică suficientă
3. Să fie plastic
4. Să manifeste a adezivitate suficientă
5. Să fie radioopace
6. Să aibă un coefficient de dilatare termică , apropiată de cel al țesuturilor dure dentare
7. Să nu inactiveze substanțele medicamentoase ale obturațiilor curative
8. Să protejeze pulpa dintelui de acțiunea toxiză a (acizilor și monomerilor, produși la
priza ) obturației permanente
9. Să posede calități termoizolatorii suficiente
10. Să nu modifice geometria unei cavități correct formate
11. Să nu iasă în afara cavității, deoarece obturația se va dizolva ușor sub acțiunea fluidului
buccal
12. Să nu posede calități allergice
13. Să nu modifice culoarea dintelui
6.Noțiune de restaurare coronară
Se numește procesul de restabilire a integrității coroanei dinților , și corecția parametrilor estetici
și funcționali ai dinților cu material de obturare fizionomice modern nemijlocit în cavitatea
bucală.
7.Cerințe către materialele de obturație permanente

1. Să fie nedăunător față de organism și indiferent către țesuturile dentare dure și moi ale
cavității bucale
2. Să nu fie iritante pentru pulpa dentară
3. Să fie aerentă la smalț și dentină
4. Să reziste la forțele de masticație și uzură
5. Să nu sufere modificări volumetrice în timpul reacției de priză
6. Să aibă stabilitate chimică și volumetrică după priză
7. Să prezinte o rezistență mecanică asemănătoare cu cea a dintelui
8. Să aibă o culoare apropiată cu cea a dintelui
9. Să se poată prepara , aplica și finisa cu ușurință
10. Să aibă o conductibilitate termică și electrică apropiată cu a țesuturilor dentare dure.

Lucare practică 8

1.Noțiunea de obturație provizorie

Obturația prozorie este închiderea etanșă pe o perioadă scurtă de timp a cavității (cu scop
diagnostic sau curativ) în cazurile cînd , conform indicațiilor clinice , este imposibil de a finalize
tratamentul cariei și complicațiilor ei într-o singură vizită , cu scopul de a izola cavitatea carioasă
și cea dentară (ori canalele radiculare ) de mediul extern , sau pentru fixarea preparatelor
medicamentoase.

Obturația provizorie (propriu zisă) presupune prezența subuacentă a unui medicament curative
netoxic (obturație curative) , negresiv prin nimic față de țesuturile dentare , șiavînd drept scop ,
de exemplu , activarea dentinodenezei (funcției odontoblaștilor și depunerii dentine secundare).

2.Cerințe față de materialele provizorii

1. Să adere relative bine la pereții dentari și să asigure o etanșare bună a cavităților de orice
localizare prin impermeabilitate și adaptare marginală adecvată
2. Să fie sufficient de trainice pe un termen necesar , în mediu pînă la 2 săptămîni
3. Să fie introduce , aplicate și modelate ușor și simplu în cavitatea carioasă
4. Să fie îndepărtate cu ușurință din cavitatea carioasă cu ajutorul instrumentelor de mînă
sau a celor rotative
5. Să nu coloreze dintele
6. Să fie ieftine , întrucît prin folosirea lor curentă se consumă în cantități mari
7. Să poată fi conservate îndelungat în condițiile obișnuite ale unui cabinet stomatologic
8. Să aibă un timp de priză convenabil 5-20 minute
9. Să aibă în mediul buccal o rezistență mecanică suficientă la acțiunea forțelor de
masticație, uzură
10. Să nu inactiveze substanțele medicamentoase ale obturațiilor curative
11. Să fie neiritante pentru pulpa dentară, țesuturile dure dentare , și parodonțiul marginal
12. Să acționeze stimulator asupra pilpei dentare
13. Să aibă în mediul buccal o rezistență chimică (să nu fie influențate de acțiunea
solubilizantă a salivei) , pentru a putea fi menținute cel puțin 15-30 zile
14. Să posede proprietăți antiseptic
15. Să nu intre în combinație chimică cu medicamentele pe care le protejează
16. Să nu conțină component ce pertubează procesele de adeziune și de priză a materialelor
pentru obturații de durată
17. Să fie plastic
18. Să fie neiritante față de țesuturile moi ale cavității bucale
19. Prin compoziția lor să nu fie nocive față de întregul organism
20. Să posede funcții stimulatorii asupra pulpei
21. Să fie bune izolatoare termice și electrice
22. Să prezinte un gust și miros agreabil , sau să lipsească defel

3.Diferența dintre obturația provizorie și pansament

La pansament se izolează medicament toxic, iar la obturație provizorie netoxic
Pansamentul este mai de scurtă durată 1-14 zile , oturația cîteva săptămmîni, luni
4.Noțiunea de pansament
Pansamentul este o variant a obturației provizorii , aplicată pe un termen de 1-14 zile în cazul
necesității de a izola un medicament toxic subiacent (pasta arsenicoasă, pasta de
paraformaldehidă ) , aplicată temporar , de contactul cu mediul cavității bucale .
Are o acțiune curativă.
5.Materiale utilizate în obturația provizorie
• Dentina artificială (pe apă distilată)
• Dentin-pasta (pe ulei vegetal)
• Vinoxolul
• Cimentruile zinc-oxid-eugenol și policarboxilic
• Material fotopolimerice (paste mocomponente fotopolimerizabile de consistență
gumilastică)
• Plastobtur
• Gutaperca

6.Caracteristica dentinei artificiale.Proprietăți.Compoziția chimică.

Dentina artificială ( cimentul oxisulfat de zinc) constă din oxid de zinc 66% , sulfat de zinc
deshidratat 24% , caolin 10% , iar în calitate de fluid de folosește apa distilată.
La malaxarea pulberii de dentină artificială cu apa , sulfatul de zinc se combină cu fluidul ,
formînd cristale.
Oxidul de zinc se dizolvă în apă și formează hidroxidul de zinc , care combinînduse cu sulfatul
de zinc formează sarea bazică.Cristalele străbat masa de consistența aluatului și contribuie la
prize ei.
Se prepare dentina artificială pe suprafața mată a lamei de sticlă, malaxînd cu o spatula
metalică.Cantitatea necesraă de pulbere și cîteva picături de apă distilată se aplică separat. La
picăturile de apă se adaugă în porțiuni pulberea. În cantitatea necesară de afi ușor absorbită , iar
apoi în porțiuni mici pînă la obținerea unei consistențe de smîntînă groasă , mestecînd cu o
spatula pe parcursul a 30-10 s , la temperature 18-20 grade . prize dentine artificiale debutează
peste 1-2 minute , iar finalul se instalează peste 3-4 minute.
Dentina artificială posedă caracteristicile:
• Simplețe a utilizării
• Etanșare bună a cavității
• Rezistență insuficientă față de agenții mecanici ( cel mult 2-3 zile)
• Indiferență față de pulpa dentară , substanțe medicamentoase și organism în general
• Aplicarea și modelarea este simplă , iar îndepărtarea se face cu ușurință
• Ieftinitatea

7.Carcateristicile dentin-pastei și a pastei fără eugenol

Dentin pasta
Se produce industrial în formă gata. Reprezintă o pulbere de dentină artificială pe bază de
amestec a două uleiuri vegetale (esență de cuișoare și piersică). Pasta se pregătește din timp în
cantități mai mari și se păstrează monocomponentă ( într-un vas cu dop 50 gr sau într-un tub).
Reprezintă o masa omogenă de culoare alba cu tentă gălbuie sau gălbui-cenușie. Pata conține
substanțe aromatice , ce-I atribuie mirosul specific.
Se solidifică la temperature corpului în prezența fluidului bucel în decurs de 2-3 ore , și are
duritate relativă.Grosimea stratului trebuei să fie minimum de 4-5 mm.Sunt posibile modificări
ale acestor cimenturi cu adăugarea diferitot substanțe ( argint pulverulent).
Posedă calități:
• Simplețea utilizării ( nu necesită malaxare)
• Rezistența sporită față de agenții mecanici – comparative cu dentina artificială ( se aplică
cel mult pe 2 săptămîni)
• Acțiune antiseptică și hidrofugă (de respingere a apaei)
• Adeziune bună la pereții dentari
• Indiferență față de pulpa dentară , substanțe medicamentoase și organism
• Aplicarea și modelarea este simplă , iar îndepărtarea se face cu ușurință
• Ieftin

8.Materiale pentru obturația provizorie fotopolimerizabilă.Proprietăți.

Aceste material se introduce într-o singură porție, aceasta fiind polimerizată cu lumină lămpii
fotopolimerizante. În stare solidă ele își păstrează elasticitatea , sunt îndepărtate ușor și în
totalitate fără folosirea frezei , ceea ce permite evitarea lezării marginilor cavității preparate. Nu
afectează adeziunea și solidificarea materialelor de obturație de durată.