Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • 85 vizualizări

    Vulpea Şi Cei Doi Ursuleţi

    Încărcat de

    Adrian Adrian

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vulpea Şi Cei Doi Ursuleţi

    Încărcat de

    Adrian Adrian
    85 vizualizări2 pagini

    Titlu original

    Vulpea şi cei doi ursuleţi.docx

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca docx, pdf sau txt
    85 vizualizări2 pagini

    Vulpea Şi Cei Doi Ursuleţi

    Încărcat de

    Adrian Adrian

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca docx, pdf sau txt
    din 2

    POVESTE POPULARĂ IRLANDEZĂ

    Vulpea şi cei doi ursuleţi

    ÎN ADÎNCUL unei păduri întunecate, departe, departe,


    dincolo de munţi şi văi, trăia o ursoaică împreună cu cei doi
    ursuleţi ai ei. Nicicînd, picior de altă vietate nu îndrăznise să
    pătrundă în pădurea aceea. Cînd ursuleţii crescură mari, se
    gîndiră să-şi părăsească bîrlogul şi să cutreiere lumea. Îşi luară
    rămas-bun de la maica lor, ursoaica, şi pe-aci ţi-e drumul! Şi
    merseră, şi merseră o zi, două, pînă ce în ziua a treia se pome-
    niră într-o frumoasă cîmpie, unde se hotărîră să poposească şi
    să mănînce, pînă la ultima firimitură, merindele puse cu grijă
    de mama ursoaică pentru ca să le aibă pe drum.
    — Mie mi-e foame... parcă aş mai vrea ceva, începu să
    mormăie ursuleţul cel mai mic.
    — Ei, crezi că mie nu? îi răspunse cel mare.
    Merseră mai departe şi întîmplarea făcu să găsească în
    cale o bucată de brînză. Se hotărîră s-o împartă pe din două:
    nu ştiau însă cum. Tocmai cînd se frămîntau în ce chip s-o
    rupă în două părţi egale, iată că apare o vulpe.
    — Ce tot vă sfădiţi atîta? întrebă vulpea.
    — Am găsit bucata asta de brînză şi nu ne pricepem cum
    s-o împărţim în două bucăţi egale, îi răspunseră ursuleţii.
    — Dar nu-i deloc greu! le zise vulpea, rupînd-o în două.
    — Vezi că ai greşit! săriră ursuleţii nemulţumiţi. O buca-
    tă e mai mare ca cealaltă.
    Uitîndu-se cu atenţie, vulpea recunoscu:
    — Drept este, bucata asta e mai mare decît cealaltă, dar o
    fac eu îndată la fel.
    Şi, spunînd acestea, muşcă cu poftă din bucata mai mare
    de brînză.
    — Ai muşcat prea mult; acum a rămas cealaltă mai mare,
    ţipară ursuleţii cu nevinovăţie.
    Atît aşteptă vulpea ca să muşte cu poftă şi din cealaltă bucată. Şi din nou rămase
    una mai mare, şi împărţeala vulpii nu se sfîrşi decît odată cu ultima firimitură de brînză.
    — Frumos fel de a ne ajuta să împărţim brînza în două părţi egale! mormăiră
    ursuleţii.
    — Şi, totuşi, pentru voi doi, părţile au rămas egale, deoa- rece nici unul din voi n-a
    avut o fărîmă mai mult şi nici o fărîmă mai puţin decît celălalt.

    Repovestire de ADRIANA LĂZĂRESCU

    S-ar putea să vă placă și