Pinta Cristina Elena

Facultatea de Ingineria Mediului şi Ştiinţa Alimentelor

Specializarea :A.M

Referat agrotehnica

Conf.Frasin Neagu Loredana Student - Pinţă Cristina Elena

Universitatea Valahia dinTârgovişte

Anul II
Pinta Cristina Elena

PRINCIPALELE SPECII DE BURUIENI DE PE

PAJISTI (enumerare, incadrare sistematica, descriere,
imagine)

2
Pinta Cristina Elena

Principalele specii de buruieni de pajisti

Buruienile afecteaza in mod negativ nutritia minerala a celorlalte plante
prin concurenta pentru azot si elemente minerale. Buruienile apartinand
dicotiledonatelor au o capacitate de schimb cationic mai ridicata decat
monocotiledonatele, acestea permitandu-le o absorbtie mai usoara a calciului
si magneziului. In plus, inradacinarea profunda, in cazul buruienilor cu sistem
radicular pivotant, asigura explorarea straturilor de sol inaccesibile gramineelor
si leguminoaselor de pajisti.

Dicotiledonate - sunt plante ce au două cotiledoane. Acestea pot fi anuale

şi bienale: rocoina - Stelaria media, şopârliţa - Veronica hederifolia, urzica
moartă - Lamium amplexicaule etc.; ciulinul - Corduus nutans, morcovul sălbatic
- Daucus carota, sulfina galbenă - Melilotus officinalis sau perene: cicoarea -
Chichorium inthybus, pătlagina - Plantago sp., păpădia - Taraxacum oficinalle
etc.

Buruienile anuale au ciclul de viaţă de cel mult un an de zile, au nevoie

de o singură perioadă de vegetaţie sau un singur ciclu de viaţă pentru a ajunge
să producă seminţe. În funcţie de timpul când răsar şi de durata vieţii, aceste
buruieni pot fi:

 efemere
 de primăvară
 de vară
 umblătoare
 de toamnă

Dintre acestea, cu o frecventa mai mare pe pajistile din tara noastra, se

intalnesc:

 Veratrum album (stirigoaia)

 Brusture, lipan (Arctium lappa)
 Scaiete, ciulin (Carduus nutans)
3
Pinta Cristina Elena

 Cucută (Conium maculatum)

 Scaiul dracului, rostogol (Eryngium campestre)
 Alior, laptele câ inelui (Euphoria cyparissias)
 Feriga de câ mp, țolul lupului (Pteridium aquilinum)
 Mă crișul mă runt, mă crișul iepurelui (Rumex acetosella)
 Stirigoaie, steregoaie (Veratrum album)
 Dracilă , holeră , scai tă tă resc (Xanthium spinosum)
 Cornac, cornuți, scaietele popii (Xanthium strumarium)

4
Pinta Cristina Elena

1. Brusture, lipan (Arctium lappa)

Plantă bienală , dicotiledonată , din familia Asteraceae.Ră dă cina este

pivotantă , că rnoasă , atingâ nd 50-60 cm adâ ncime.Tulpina se dezvoltă în al
doilea an, fiind ramificată şi pă roasă , că rnoasă , brunie la exterior şi
albicioasă la interior, înaltă de pâ nă la 2 m.Frunzele sunt pubescente pe
partea inferioară , dispuse altern. Cele inferioare sunt foarte mari (70-80
cm), lung peţiolate, rotunjite la bază , cu marginea întreagă şi acoperă solul
în primul an. Frunzele superioare sunt mai mici.

Florile sunt purpurii, dispuse în inflorescenţe (capitule) globuloase,

înconjurate de bractee încovoiate la vâ rf, în formă de câ rlig.

5
Pinta Cristina Elena

Brusturele constituie o problemă pe pajişti prin faptul că nu este

consumat de animale şi împiedică dezvoltarea altor specii cu valoare
furajeră , sufocâ nd vegetaţia. Capitulele sale (ciulini) se agaţă foarte uşor de
blana animalelor, de îmbră că minte, saci şi alte materiale textile, facilitâ nd
ră spâ ndirea plantei la distanţe mari. Depreciază calitatea lâ nii, creâ nd
probleme mari la prelucrarea acesteia.

Creşte în culturi, livezi, pe pajişti, pe marginea drumului, în toate

zonele, de la câ mpie pâ nă la munte, fiind rezistent la secetă şi temperaturi
extreme.Planta trebuie distrusă în faza de rozetă , înainte de a emite tulpini,
prin stropire cu erbicide, sau cu sapa, prin tă iere sub colet pentru a nu
regenera.

2. Scaiete, ciulin (Carduus nutans)

Plantă bienală , dicotiledonată , din familia Asteraceae.

6
Pinta Cristina Elena

Tulpina se dezvoltă în al doilea an (în verile calde, chiar din primul

an). Este dreaptă , groasă , costată , cu ţepi, ramificată la vâ rf, înaltă de pâ nă la
1,5 m.Frunzele sunt glabre, uneori dens pă roase pe nervurile inferioare, cu
margini adâ nc serate spre lobate; nervurile se extind spre margini ca spini;
frunzele bazale, de culoare verde închis, sunt dispuse în rozetă , avâ nd 15 –
50 cm lungime şi 2-10 cm lă ţime; frunzele din partea superioară a tulpinii
sunt lanceolate, puternic lobate, avâ nd pâ nă la 25 cm lungime şi 10 cm
lă ţime, cu 3-5 spini de 2-5 mm pe marginea fiecă rui lob.

Inflorescenţa este de tip capitul, solitar, de 3-6 cm în diametru, de

formă sferic-turtită , adesea “aplecat” la maturitate, purtâ nd flori la partea
superioară şi câ teva râ nduri de bractee lanceolate la baza sa, terminate cu
spini.Florile propriu-zise sunt subţiri, tubulare, de culoare roz, roşcat sau
purpuriu, frumos mirositoare. Perioada de înflorire: mai – august. Fructele
sunt mici, cu un smoc de perişori de cca 2 cm lungime, uniţi la bază .
Seminţele pot ră mâ ne germinabile în sol peste 10 ani.Creşte pe pajişti,
terenuri nelucrate.

Este o buruiană periculoasă , agresivă , deoarece se dezvoltă rapid,

sufocâ nd vegetaţia. Planta trebuie distrusă în faza de rozetă , înainte de a
emite tulpini, fie prin stropire cu erbicide, fie cu sapa, prin tă iere sub colet,
pentru a nu regenera. Dacă au apă rut inflorescenţele, acestea trebuie tă iate
şi arse, după ce se usucă , întrucâ t seminţele (pâ nă la 120.000 pe plantă ) se
ră spâ ndesc uşor prin vâ nt la câ ţiva kilometri distanţă , datorită smocului de
perişori (papus) care le însoţeşte.

7
Pinta Cristina Elena

3. Cucută (Conium maculatum)

Plantă perenă , dicotiledonată , din familia Apiaceae.

Ră dă cina este pivotantă , albă , că rnoasă . Tulpina, de 1,5-2,5 m

înă lţime, este puternic ramificata, netedă , fistuloasă , fin striată , cu pete
roşietice-brunii mai ales spre bază .Frunzele sunt mari (50 cm lungime, 40
cm lă ţime), pă roase, de 2-4 ori penat sectate, asemă nă toare cu cele de
pă trunjel.Frunzele şi ră dă cina au un miros puternic, neplă cut, câ nd sunt
zdrobite. Florile sunt mici, albe, grupate în inflorescenţe de tip umbelă , cu
diametrul de 10-15 cm.Fructele sunt ovale, glabre, de cca 3-4 mm lungime.

Creşte în toată ţara, de la şes pâ nă la munte, fiind întâ lnită în să ră turi,

locuri ruderale, tufă rişuri. Planta are miros de şoarece. Toate pă rţile plantei,
în stare verde sau uscată , sunt toxice pentru animale şi om, avâ nd efect
paralitic asupra sistemului nervos, putâ nd cauza moartea, prin
ingerare.Planta trebuie distrusă cu sapa sau prin stropire cu erbicide.

8
Pinta Cristina Elena

4. Scaiul dracului, rostogol (Eryngium campestre)

Plantă erbacee, perenă , dicotiledonată , din familia Apiaceae.

Tulpina este aproape globulos ramificată şi albicioasă . Frunzele sunt rigide,

sectate şi spinoase, alb-verzui.

Florile mici, albe, sunt grupate în inflorescenţe capituliforme,

înconjurate de un involucru ţepos.Fructele sunt mici, cu spinişori.Creşte
îndeosebi pe pă şuni uscate.Această buruiană nu este consumată de că tre
animale. Mai mult, datorită ţepilor, animalele nu pot paşte nici iarba din
imediata apropiere.Planta trebuie distrusă cu sapa sau prin stropire cu
erbicide.Dacă plantele au ajuns la maturitate, trebuie arse, în acest fel
distrugâ ndu-se şi seminţele.

9
Pinta Cristina Elena

5. Alior, laptele câinelui (Euphoria cyparissias)

Plantă erbacee, perenă , dicotiledonată , din familia Euphorbiaceae.

Tulpinile, înalte de pâ nă la 30 cm, sunt drepte, fă ră perişori,

provenind dintrun rizom tâ râ tor.Frunzele sunt înguste, întregi, lipsite de
peţiol, au culoare verde-închis şi lungimea de pâ nă la 3 cm.

Inflorescenţa este o umbrelă , compusă din peste 10 flori cu pedicele

lungi de peste 2 cm. Bracteele florilor, ca nişte petale (involucru), sunt de
culoare verde gă lbui, spre toamnă că pă tâ nd culoare roşiatică .

Este ră spâ ndită pe pajiştile din zona de câ mpie, pâ nă în etajul

pă durilor de conifere.

Se înmulţeşte mai mult prin rizomi, seminţele fiind, în general,

neviabile. Întreaga plantă este toxică , atâ t în stare verde, câ t şi uscată .

Sucul lă ptos (latex) conţinut în frunze şi tupini provoacă iritaţii grave

la contactul cu pielea.

Cauzează inflamaţii, însoţite de purgaţii şi sâ ngeră ri drastice dacă este

consumată de animale.

Planta se distruge prin stropire cu erbicide sau cu sapa.

10
Pinta Cristina Elena

6. Feriga de câmp, țolul lupului (Pteridium aquilinum)

Plantă erbacee, perenă , din familia Polypodiaceae.

Tulpina este un rizom tâ râ tor puternic, din care se dezvoltă

numeroase ră dă cini ce pot ajunge pâ nă la 1-5 m adâ ncime, conferind
plantei rezistenţă deosebită la secetă sau temperaturi extreme.

Peţiolul frunzei (pâ nă la 1 m lungime) are perişori la bază şi prezintă

un şă nţuleţ pe toată lungimea sa. El susţine o frunză lată (0,5-1 m),
triunghiulară , verde-închis, adesea în poziţie orizontală .

Aceasta este împă rţită în 3 pă rţi, una terminală şi două opuse. Fiecare
din aceste pă rţi are formă triunghiulară şi este compusă din numeroase
foliole alungite, ascuţite la vâ rf, care, la râ ndul lor, sunt compuse din alte
(sub)foliole apropiate, cu vâ rful rotunjit.

Frunzele tinere, crescute primă vara din rizomi, sunt curbate la vâ rf şi

acoperite cu perişori gri-argintii.

Planta se înmulţeşte în principal pe cale vegetativă , prin ră dă cinile

crescute din rizomi, foarte puţin prin spori.

11
Pinta Cristina Elena

Sporangii (în care se formează sporii) sunt grupaţi în sori liniari, care
formează o linie brună continuă pe faţa inferioară şi la marginea ultimelor
diviziuni ale limbului. Ei nu sunt acoperiţi de induziu (mici aripioare), spre
deosebire de alte specii de ferigi.

Planta conţine substanţe toxice în toate organele plantei, putâ nd

provoca moartea animalelor care o consumă .

Feriga de câ mp creşte în colonii întinse la marginea pă durilor, prin

poieni şi pajişti, în regiunea montană . Rizomii sunt rezistenţi la foc, prin
urmare, arderea nu constituie un mijloc eficace de combatere a acestei
buruieni. Planta trebuie distrusă fie prin stropire cu erbicide, fie periodic,
cu sapa, pe mă sură ce regenerează .

7. Măcrișul mărunt, măcrișul iepurelui (Rumex acetosella)

Plantă erbacee, perenă , dicotiledonată , din familia Polygonaceae.

Ră dă cina este un rizom puternic, adâ nc, din care creşte o tulpină
dreaptă , muchiată , de culoare roşiatică , cu şanţuri adâ nci, înaltă de pâ nă la
60 cm. Frunzele sunt lanceolate, alterne, cele inferioare lungi de 15-30 cm,
late de 6- 10 cm, cu peţiol aripat, cele tulpinale lungi de 10-20 cm, late de
1,5-3 cm.

12
Pinta Cristina Elena

Frunzele au culoare verde-palid pe dos şi nervura mediană

pronunţată .Florile femele, de culoare roşie purpurie spre maro, sunt
dispuse într-un panicul, în vâ rful tulpinii. Creşte pe pajiştile umede, din
regiunea de câ mpie, pâ nă în regiunea submontană , pe soluri să race,
nisipoase, moderat acide.

Planta conţine oxalaţi ce conferă toxicitate plantei dacă este

consumată de animale în cantitate mare, concretizată prin manifestari
nervoase, iritaţie gastro-intestinală şi tulbură ri renale.

Cabalinele sunt foarte sensibile, moartea putâ nd surveni la 2-3 ore de

la consumul unei cantită ţi mari de mă criş.

Planta se combate prin stropire cu erbicide sau prin distrugerea

periodică , a rizomului persistent, cu sapa.

13
Pinta Cristina Elena

8. Stirigoaie, steregoaie (Veratrum album)

Plantă perenă , monocotiledonată , din familia Liliaceae.

Prezintă un rizom că rnos şi ră dă cini groase. Tulpina este cilindrică ,

fistuloasă , acoperită cu peri scurţi. Frunzele, în primii 2-3 ani, sunt dispuse
bazal, sub formă de rozetă , apoi şi tulpinal.

Frunzele bazale sunt mari (lungi de 30 cm, late de 15 cm), eliptice, cu

nervuri arcuate, fin pubescente pe faţa ventrală , cu marginea întreagă şi cu
teaca alungită , tubulară . Frunzele tulpinale sunt sesile şi descresc în mă rime
de la bază spre vâ rf. După 2-3 ani, se dezvoltă o tulpină floriferă înaltă de
0,5-1,75 m, dreaptă , striată , cu flori alb-verzui, dispuse sub formă de raceme
bogate în vâ rful tulpinilor.

Creşte frecvent pe pă şunile, fâ neţele, poienile umede din zona de deal

şi de munte. Stirigoaia este o plantă foarte toxică . Întreaga plantă (dar în
special rizomii şi lă starii tineri) conţine numeroşi glucoalcaloizi toxici
pentru animale şi om.

Consumarea de că tre animale a plantei verzi sau sub formă de fâ n

provoacă intoxicaţii grave cu manifestă ri digestive, renale, respiratorii,
locomotorii ,nervoase.Planta se distruge prin stropire cu erbicide sau cu
sapa.

14
Pinta Cristina Elena

9. Dracilă, holeră, scai tătăresc (Xanthium spinosum)

Plantă erbacee, anuală , din famila Asteraceae.

Tulpinile sunt drepte, ramificate, ajungâ nd pâ nă la 1 m înă lţime.

Frunzele, de culoare verde închis pe partea superioară şi cu un puf gri

pe partea inferioară , sunt lanceolate, au 3-8 cm lungime şi 0,5-2,5 cm
lă ţime. Nervura mediană este proeminentă .Frunzele sunt întregi sau
împă rţite în 3-5 lobi neuniformi.Planta posedă spini galbeni, trifurcaţi, lungi
de 1-3 cm, situaţi la baza frunzelor şi la ramificaţiile tulpinii.Prezintă flori
mici, de culoare verde, neaspectuoase.Înfloreşte pe tot parcursul verii, pâ nă
toamna.

Fructele au 8-10 mm lungime, conţin 2 seminţe şi sunt acoperite cu

spini îndoiţi sub formă de câ rlig, care se agaţă de blana animalelor, hainele
oamenilor şi alte materiale textile, facilitâ nd ră spâ ndirea seminţelor la
distanţe mari.

Buruiana constituie o problemă pe pajişti şi în culturile agricole

datorită spinilor foarte ascuţiţi câ t şi ciulinilor agă ţă tori ce îngreunează
tunsul oilor şi depreciază calitatea lâ nii.

15
Pinta Cristina Elena

Plantele tinere sunt otră vitoare pentru animale, în special cai şi porci.
De asemenea, pot provoca dermatite de contact la unele persoane.

Se combate prin stropire cu erbicide, sau prin tă iere cu sapa, după

care trebuie arsă , pentru distrugerea spinilor şi a fructelor, respectiv a
seminţelor.

10. Cornac, cornuți, scaietele popii (Xanthium strumarium)

Plantă anuală , dicotiledonată , din familia Asteraceae.

Tulpina este viguroasă , ramificată , cu peri denşi, însă lipsită de spini, avâ nd
o înalţime de 50-120 cm.

Frunzele sunt de tip palmat. Cele inferioare sunt cordate-

trunghiulare, neregulat lobate-dantelate (zimţate), cu peri deşi şi scurţi pe
partea inferioară ; frunzele superioare sunt lanceolate.

Este o plantă monoică : florile mascule sunt sferice, verzui, amplasate

la capă tul lă starilor, cele femele sunt solitare sau mai multe în axila frunzei,
după fecundare avâ nd formă de arici. Calatidiile femeieşti (fructele) sunt
asemă nă toare cu ale holerei (X. spinosum).

16
Pinta Cristina Elena

Au cca 8-20 mm lungime, au formă ovoidă , terminate cu două ciocuri,

fiind acoperite cu spini cu vâ rful îndoit. Creşte în culturi, pe pajişti, pe
marginea drumurilor, în zone cu veri calde.Buruiana constituie o problemă
pe pajişti prin faptul că plantele tinere sunt toxice pentru taurine, cai şi
porci, iar fructele se agaţă uşor de blana animalelor, îndeosebi a oilor
(ră spâ ndindu-se pe această cale) şi creează probleme la prelucrarea lâ nii,
depreciindu-i calitatea.

Se combate prin stropire cu erbicide, sau prin tă iere cu sapa, după

care trebuie arsă , pentru distrugerea fructelor şi seminţelor.

17
Pinta Cristina Elena

Bibliografie:

1. https://agrointel.ro/
2. Budoi Gh.Penescu A.(1996),Agrotehnica ,Ed.Ceres,Bucuresti

18