UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
Program de studii universitare de licență:
Agricultură - IF

Laboratorul 4
Recunoașterea insectelor din
ordinul HOMOPTERA (partea I)

Lector universitar dr. ISTRATE RADA

 ORDINUL HOMOPTERA

cicade, păduchi de frunze (afide), purici meliferi, musculița albă

de seră, păduchi lânoși, păduchi țestoși

 Cuprinde insecte de diferite mărimi (de la mici până la mari), cu o

diversitate mare de forme, de culori şi de hrană.
 Aparatul bucal este conformat pentru înţepat şi supt
 Indivizii aripaţi prezintă două perechi de aripi de aceeaşi consistenţă,
membranoase sau pergamentoase, şi cu nervaţie rară.
 În poziţie de repaus aripile anterioare sunt dispuse sub formă de acoperiş.
 Abdomenul este normal conformat, uneori prezentând formaţii
caracteristice: cornicule, coadă (caudă sau telsor).

cornicule

coadă
 Familia Membracidae
Ceresa bubalus - cicada gheboasă a pomilor

Descriere. Adultul are 8-10 mm lungime, femelele fiind de obicei puţin mai mari decât
masculii. Corpul are culoarea verde intens sau cenuşie închis, complet acoperit de un pronot
puternic bombat, prelungit lateral cu două expansiuni, curbate iar posterior prezintă o carenă
care acoperă o parte din aripi.
Plante atacate şi daune. Larvele şi adulţii se hrănesc cu frunzele unui număr mare de
plante: păr, măr, piersic, salcie, plop, viţă de vie, trifoi, lucernă, cartof şi diferite plante
ornamentale (dalii, crizanteme etc.).
Femela depune ouă în scoarţa ramurilor, în straturile liberiene, iar în locul unde au fost
depuse ouăle scoarţa se desprinde şi se formează crăpături din care cauză este întreruptă
circulaţia sevei, ramurile cu ponte, nu mai fructifică în mod normal, şi la atacuri puternice se
usucă.
 Familia Cicadellidae

Macrosteles laevis-cicoriţa grâului

Descriere. Adultul are corpul de 3-4 mm lungime, alungit, de culoare galbenă-verzuie spre
brun. Capul prezintă 6 pete negre, mai mult sau mai puţin confluente şi două dungi în
regiunea posterioară, pe vertex.
Plante atacate şi daune. Dăunător polifag, atacă numeroase specii de plante: cereale (grâu,
secară, ovăz, orz, porumb, orez), legume (varză, castraveţi, morcovul etc.), floarea soarelui,
mazărea, trifoi, lupin etc.
Adulţii şi larvele atacă frunzele, producând înţepături foarte fine, în urma cărora apar pete
punctiforme albicioase care cu timpul se îngălbenesc şi apoi se brunifică. Plantele atacate se
dezvoltă anormal, uneori înfrăţesc puternic, dar înspicarea este foarte slabă. Atacul are loc în
vetre. Pagube mai mari se înregistrează la cerealele de toamnă.
 Familia Psyllidae

Psylla mali - puricele melifer al mărului

Descriere. Adultul are corpul de culoare variabilă, după sezon, formele estivale au culoarea
verde-gălbuie iar la formele hibernante, femelele sunt mai brunificate decât masculii
Masculul are lungimea de 3,3 - 3,5 mm, iar femela de 3,5 - 4 mm.
Plante atacate şi daune. Atacă mărul, mai rar gutuiul, în timpul verii adulţii se întâlnesc şi pe
scoruş, alun, păr, salcie, prun, frasin, stejar etc.
Puricele colonizează la început mugurii florali şi foliari, apoi frunzele şi fructele tinere. În
urma înţepăturilor lăstarii nu se mai dezvoltă normal, se răsucesc, frunzele tinere se
deformează, rămân mici, cu aspect clorotic. Butonii florali avortează şi se usucă, iar
pedunculii lor rămân multă vreme atârnaţi pe ramuri.
Organele atacate sunt acoperite cu dejecţii zaharoase (rouă de miere) pe care se
dezvoltă ciupercile saprofite din genul Capnodium (fumagina).
 Psylla pyricola - puricele melifer al părului

Descriere. Puricele melifer al părului prezintă două forme, una de vară şi alta de iarnă.
Forma de vară are capul şi toracele de culoare galbenă deschis, cu pete portocalii, abdomenul este verde,
cu pete şi dungi cafenii închis, pe partea dorsală. Lungimea corpului este de 2,5 – 3,5 mm.
Forma de iarnă este mai mare, având 3 - 4 mm lungime, iar culoarea este mai închisă. cu pete late, negre

Plante atacate şi daune. Planta gazdă principală este părul dar se întâlneşte şi pe cais, prun, măr şi arborii
forestieri. Pagube mari se înregistrează în plantaţiile de peri pitici şi în pepiniere. Atât larvele cât şi adulţii
colonizează mugurii, frunzele, lăstarii şi fructele tinere cu care se hrănesc. În urma înţepăturilor produse,
organele atacate sunt stânjenite în creştere, lăstarii se curbează, florile şi frunzele se răsucesc, se usucă şi
cad, iar fructele rămân mici. Părţile atacate sunt acoperite cu dejecţii dulci (roua de miere), pe care se
dezvoltă diferite ciuperci saprofite (Capnodium sp.).
 Familia Aleurodidae
Trialeurodes vaporariorum - musculiţa albă de seră

Descriere. Adultul are corpul de culoare albă-galbuie, de 1,15 - 1,3o mm lungime, acoperit cu o
pulbere albă, cu aspect pulverulent. Lungimea corpului este de 0,28 - 0,29 mm.
Plante atacate şi daune. Este o specie polifagă; atacă frecvent la culturile forţate şi plante
ornamentale : tomate, ardei, vinete, castraveţi, Primula, Cineraria, Pelargonium, Salvia etc.
În urma înţepării şi sugerii sevei frunzelor, acestea nu mai asimilează normal, se îngălbenesc, se
usucă şi cad. Uscarea începe întotdeauna de la marginea frunzei. Cele mai mari pagube sunt produse
de larve mai ales la răsaduri.
 Familia Aphididae - afide
Insecte de diferite mărimi, iar în ceea ce priveşte culoarea lor este foarte variabilă (galbenă,
verde, neagră, roşie etc.). Unele specii au corpul lucios, altele sunt acoperite cu o secreţie
ceroasă.
Nu există glande cerigene, dar se poate forma un strat subţire (ca un strat de praf) de ceară
la suprafaţa cuticulei.

Abdomenul este prevăzut cu cornicule şi o coadă. Corniculele sunt alungite, cu tubul

cilindric, uneori dilatat, rareori cu aspect tronconic. Coada este de regulă alungită,
digitiformă, triunghiulară sau rotunjită.
La unele specii corniculele sunt reduse la nişte simpli pori.

Afidele sunt specii exclusiv fitofage. Trăiesc în colonii pe diferite organe ale plantelor (frunze,
tulpini, muguri, flori, rădăcini). Multe specii sunt polifage. Au un polimorfism accentuat. În
cursul ciclului biologic şi a generaţiilor lor succesive există un mare număr de forme
aripate şi aptere.
Unle specii se înmulțesc partenogenetiv și ne numesc virginogene.
 Rhopalosiphum maidis – Păduchele verde al porumbului

Decriere. Virginogenele aptere au corpul oval–alungit, de culoare verde-închis sau verde-albăstrui.

Corniculele şi coada sunt de culoare neagră. Lungimea corpului este de 1,80 - 2,20 mm
Virginogenele aripate au capul şi toracele de culoare neagră, iar abdomenul este verde sau verde închis,
cu pete colorate mai închise (brune). Corniculele şi coada sunt negre. Lungimea corpului este de 1,70 - 2,24
mm.
Plante atacate şi daune. Acest păduche atacă porumbul şi alte graminee (sorgul, orzul etc.), colonizând
frunzele şi inflorescenţele.
Păduchii se hrănesc cu prioritate pe organele în creştere ale plantei, în verticiliu frunzei centrale, sub tecile
frunzelor, pe panicule în perioada de apariţie a lor, pe mătase sau pe partea inferioară a pănuşelor. Pe
părţile atacate ale plantei se produc pete gălbui sau brune-gălbui şi se acumulează multă rouă de miere şi
fumagină.
La plantele atacate, frunzele se răsucesc uneori în formă de cornet şi nu se mai dezvoltă normal. Ca urmare
a atacului creşterea este mult întârziată sau chiar poate fi oprită, este împiedicată polenizarea normală şi
fructificarea. În afară de pagubele produse direct, păduchele verde al porumbului este periculos şi prin faptul
că este un vector al bolilor virotice.
 Schizaphis graminum - Păduchele verde al cerealelor

Descriere. Virginogenele aptere au corpul oval, uşor alungit, de 1,4-2 mm, de culoare verde pal sau
verde-gălbui. Corniculele sunt cilindrice, gălbui cu partea terminală brună. Coada este conică, aproape 1/2
sau 3/4 din lungimea corniculelor.
Virginogenele aripate prezintă caractere asemănătoare cu cele ale formei aptere. Corpul este alungit, uşor
îngustat lateral. Capul şi toracele sunt de culoare brună, iar abdomenul verde. Corniculele sunt scurte.
Lungimea corpului l,2 - 1,9 mm.
Plante atacate şi daune. Specie nemigratoare, se dezvoltă numai pe cereal păioase (grâul, orzul) şi alte
graminee cultivate şi spontane, formând colonii masive pe frunze. În urma atacului frunzele se răsucesc
formând pseudocecidii. Pe suprafaţa lor apar pete de culoare roşie, la început ele sunt rare, apoi se unesc
treptat şi cuprind întreaga plantă, care capătă culoarea ruginie şi apoi se usucă.
Atacul se produce în vetre. La noi în ţară, sorgul este planta cea mai atacată, mai ales în primăverile
secetoase.
În urma atacului plantele atacate rămân pipernicite, au paniculele mai mici şi dau producţii scăzute.
Boabele de sorg obţinute de la plantele puternic atacate, au capacitatea de germinare scăzută.
 Macrosiphum avenae - Păduchele ovăzului

Descriere. Virginogenele aptere au corpul de culoare verde deschis. Corniculele sunt de

culoare neagră, iar coada este verde deschis. Coada prezintă o uşoară strangulare la bază.
Virginogenele aripate au culoarea verde-gălbui, cu capul şi toracele brune-roşcate,
abdomenul este prevăzut cu 5 - 6 pete laterale mai închise.
Lungimea corpului este de 2,0 - 2,8 mm
Plante atacate şi daune. Se dezvoltă pe ovăz, orz, grâu, secară, orez şi pe alte graminee
cultivate şi spontane. Coloniile de păduchi se pot găsi pe frunze, tulpini sau spicele tinere,
sugând seva din ţesuturi. În urma atacului plantele stagnează în creştere, ţesuturile se
decolorează şi se usucă. În general, daunele sunt mai mari în anii secetoşi.
 Aphis fabae - Păduchele negru al sfeclei

Descriere. Virginogene aptere au corpul globulos, de culoare neagră mată sau uşor lucioasă, cu lungimea
de 1,6-2,5 mm. Corniculele sunt scurte, negre si cilindrice. Coada este scurtă şi groasă, conică, de culoare
neagră.
Virginogenele aripate au corpul de 1,5-2,6 mm lungime, de culoare neagră, uneori cu abdomenul
cu reflexe verzui.
Plante atacate şi daune. Păduchele negru al sfeclei este o specie polifagă, producând daune la peste 200
de specii de plante ierboase, cultivate şi spontane (sfeclă, bob, fasole, mac, lobodă, ştir, pălămidă,
porumb, floarea-soarelui, spanac, hrişcă, mazăre, trifoi etc.) Pagubele cele mai mari le produce însă la
culturile de sfeclă industrială şi pentru sămânţă. Colonizează frunzele, tulpinile şi lăstarii floriferi, producând
în urma atacului răsucirea frunzelor şi un dezechilibru fiziologic al plantelor. Invaziile mari reduc producţia de
rădăcini şi sămânţă la sfeclă cu 10-30 %. Această specie este periculoasă şi prin faptul că este un vector al
unor boli virotice.
 Brevicoryne brassicae -Păduchele cenuşiu al verzei

Descriere. Virginogenele aptere au corpul globulos, de 2,1-2,6 mm lungime, de culoare galbenă-verzuie,

acoperit cu un strat ceros filamentos, de culoare albă-cenuşie. Corniculele sunt de culoare mai închisă si
sunt scurte, cilindrice şi puţin umflate spre mijloc. Coada este neagră, conică tot atât de lungă ca şi
corniculele.
Virginogenele aripate sunt de 1,9-2,0 mm lungime, cu capul şi toracele de culoare brună închis, iar
abdomenul galben-verzui. Corniculele sunt scurte, îngroşate spre mijloc şi mai închise la culoare. Coada
este puţin mai lungă decât corniculele şi are o formă conică.
Plante atacate şi daune. Este o specie migratoare, evoluând pe diferite specii de crucifere, dintre care cele
mai atacate sunt: varza, conopida, hreanul, gulii, muştar, rapiţa.
Păduchele formează colonii, acoperind uneori complet frunzele, lăstarii şi silicvele. Ca urmare a atacului,
frunzele se îngălbenesc, iar mai târziu se usucă. Când atacul survine la plantele tinere, acestea sunt oprite
din creştere, recolta fiind scăzută. Cele mai mari pagube sunt produse la semincerele de varză, ridichi,
rapiţă la care silicvele atacate sunt deformate, seminţele devin şiştave iar lujerii florali se colorează în
albastru-verzui.
 Cerosipha gossypii – paduchele castravetilor

Descriere. Virginogenele aptere au forma corpului ovală, cu capul şi toracele de culoare cenuşie, la unii
indivizi este galbenă. Corpul are 1,3-2,0 mm lungime, acoperit cu o secreţie pulverulentă ceroasă, fină.
Corniculele sunt negre, cilindrice şi uşor lăţite spre bază. Coada mai scurtă decât corniculele, de culoare
verde - închis.
Virginogenele aripate au capul, toracele şi corniculele negre şi abdomenul verde închis, cu 3-4 pete
latelale de culoare brună.
Plante atacate şi daune. Este o specie polifagă, atacă bumbacul, castraveţii, dovleceii, pepenii, ardeii,
vinetele şi diferite plante de seră (Verbena, Ageratum, Begonia etc.).
Coloniile de păduchi se găsesc în special pe faţa inferioară a frunzelor şi pe lăstarii tineri, înţepând şi
sugând seva din ţesuturi. Ca urmare a atacului, frunzele se răsucesc, formându-se pseudocecidii
caracteristice sub formă de buchete; tot pe frunze apar şi pete de culoare galbenă pal, care cu timpul se
unesc, iar frunzele se usucă. În sere atacă şi în timpul iernii. În general, plantele atacate dau recolte scăzute
şi de calitate inferioară. Este cunoscut şi ca transmiţător al unor boli virotice periculoase la plante.
 Acyrthosiphon pisum- Păduchele verde al mazării

Descriere. Virginogenele aptere au corpul alungit, de 2,2-3,1 mm lungime, de culoare verde la formele de
primăvară şi brună-deschis la cele de vară. Corniculele sunt lungi, de culoare verde pal, cu regiunea apicală
mai închisă. Coada este lungă, sagitiformă.
Virginogenele aripate au corpul de 2,3-3,5 mm lungime, de culoare verde, de diferite nuanţe.
Plante atacate şi daune. Păduchele atacă diferite specii de leguminoase spontane şi cultivate ca:
mazărea, măzărichea, lucernă, tifoi, linte, ghizdei, sparcetă etc., şi produce mari daune în culturile de mazăre
şi lucernă.
Colonizează mai ales baza florilor sau părţile vegetative în creştere: frunze, tulpini, flori şi păstăi,
producând veştejirea şi oprirea din creştere a acestora. În urma atacului plantele nu se mai dezvoltă normal, şi
sunt acoperite cu numeroase exuvii şi roua de miere. Acest păduche este cunoscut şi ca un vector important al
virusurilor la unele leguminoase.
 Aphis pomi - Păduchele verde al mărului

Descriere. Virginogenele aptere au corpul piriform, de 1,5 - 2 mm lungime, de culoare verde sau
verde-gălbui, cu capul galben sau negru. Corniculele sunt negre, iar coada este brună, reprezentând
aproximativ 1/2 din lungimea corniculelor.
Virginogenele aripate au corpul de 2 - 2,5 mm lungime cu capul, antenele şi toracele negre, abdomenul
verde, corniculele şi coada neagră.
Plante atacate şi daune. Atacă în special mărul şi părul, dar poate ataca şi: gutuiul, scoruşul, păducelul,
moşmonul. Primăvară colonizează mugurii, apoi frunzele tinere şi vârfurile lăstarilor. În mod obişnuit se
localizează pe partea inferioară a frunzelor iar în urma înţepăturilor, acestea se deformează, se răsucesc,
formându-se pseudocecidii, apoi se îngălbenesc şi se usucă.
Părţile atacate sunt acoperite cu fumagină, care se dezvoltă pe dejecţiile zaharoase (roua de miere).
La atacuri puternice, pomii au un aspect înnegrit, fructele sunt pipernicite şi nu se mai formează mugurii de
rod pentru anul următor. Pagube mari se înregistrează mai ales în pepiniere, producând deformarea şi
uscarea lăstarilor.
 Myzodes persicae - Păduchele verde al piersicului

Atac pe floarea soarelui

Descriere. Virginogenele aptere au corpul oval lătit, puţin globulos, de 1,4-2 mm lungime şi de culoare
verde-deschis sau verde-închis. Corniculele sunt lungi, de culoare galben-verzuie, cilindrice, dilatate în
treimea posterioară, cu vârful mai închis. Coada este conică, de culoare galbenă-verzuie.
Virginogenele aripate au capul şi toracele de culoare neagră, abdomenul galben-verzui, cu pete
laterale şi cu benzi transversale, care median se unesc într-o pată mare, de culoare neagră. Coada este de
culoare brună, aproape 2/3 din lungimea corniculelor.
Lungimea corpului este de 1,8 - 2,5 mm.
Plante atacate şi daune. Este o specie polifagă, atacă peste 240 specii de plante, care aparţin la 64
familii botanice. Sunt preferate în mod deosebit: piersicul, caisul, şi alte sâmburoase, precum şi diferite
plante ierboase ca: tomate, vinete, ardei, cartof, tutun, salată, mazăre, fasole, spanac, lucernă, rapiţă etc.
Pagube însemnate sunt produse în pepiniere, în plantaţiile de persic şi alte sâmburoase, precum şi la
plantele din seră.
Păduchele formează colonii pe partea inferioră a frunzelor, pe care le înţeapă sugând seva. Datorită atacului
ţesuturile se necrozează, iar frunzele se răsucesc, formând pseudocecidii. Dacă atacul este puternic, frunzele
se îngălbenesc şi se usucă. Pomii tineri şi puieţii din pepiniere atacaţi se debilitează. Pe lângă pagubele
directe, transmite şi diferite virusuri, care produc mozaicul la unele plante (cartof, tomate etc.).
 Myzus cerasi - Păduchele negru al cireşului

Descriere. Virginogenele aptere au corpul globulos, de culoare brună-negricioasă, lucitoare. Corniculele

sunt de culoare neagră, bine dezvoltate, cilindrice, puţin îngustate la extremităţi. Coada este conică, neagră,
mai scurtă decât corniculele. Lungimea corpului este de 1,8 - 2 mm.
Virginogenele aripate sunt de asemenea de culoare neagră-lucitoare. Corniculele si coada sunt de
culoare neagră. Lungimea corpului este de 1,7 - 2 mm.
Plante atacate şi daune. În general sunt atacaţi cireşul şi vişinul, întâlnit mai ales în pepiniere, unde
produce pagube mari. Primăvara devreme colonizează frunzele şi vârfurile lăstarilor de cireş. La invazii mari
frunzele sau chiar florile şi fructele pot fi acoperite complet de colonii de păduchi. În urma atacului frunzele se
răsucese, se brunifică şi se usucă, luând forma unor buchete, iar lăstarii se curbează. La invazii puternice,
pomii stagnează în creştere iar puterea de fructificare a pomilor slăbeşte.
 Hyalopterus pruni - Păduchele cenuşiu al prunului

Descriere. Virginogenele aptere au corpul alungit, de culoare verdegălbui, acoperit cu o secreţie

ceroasă, de culoare cenuşie. Corniculele sunt scurte, uşor curbate, dilatate spre vârf, iar coada este
conică, de 2 ori mai mică decât corniculele.
Lungimea corpului este de 2,0 - 2,4 mm.
Virginogenele aripate au capul şi lobii toracici de culoare brună-închisă. Lungimea corpului
este de 2 - 2,1 mm.

Plante atacate şi daune. Atacă în primul rând prunul, dar se întâlneşte frecvent şi pe piersic, cais,
migdal şi alte specii sâmburoase. Femela fundatrix şi fundatrigenele atacă primăvara, lăstarii şi frunzele,
formând colonii compacte.
În urma înţepăturilor lăstarii nu se mai dezvoltă normal, rămân închirciţi, iar frunzele devin clorotice, nu se
răsucesc ca la atacul altor specii de afide, ci numai se înconvoaie uşor sub greutatea indivizilor.
 Macrosiphum rosae - Păduchele verde al trandafirului

Descriere. Virginogenele aptere au corpul de 2,5-3,0 mm lungime şi de culoare verde, rareori brună.
Corniculele sunt lungi, uşor lăţite spre bază, cu numeroase reticulaţii proeminente în vârf, de culoare
neagră. Coada este lungă, sagitiformă de culoare galbenă-verzuie.
Virginogenele aripate au corpul de 3-4 mm lungime, de culoarea neagră, cu abdomenul verde-lucios,
prevăzut dorsal cu dungi negre.

Plante atacate şi daune. Coloniile de afide se dezvoltă pe diferite specii de Rosa (trandafir, măceş), se
localizează pe partea inferioară a frunzelor, lăstari şi inflorescenţe, înţeapă şi sug sucul celular şi elimină
pe acestea mari cantităţi de rouă de miere. Plantele atacate nu se mai dezvoltă normal, florile nu se mai
deschid, frunzele se îngălbenesc, iar lăstarii stagnează în creştere.