Grupele de Sange

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 3

Grupele de sange

Sangele este clasificat in functie de prezenta sau unor markeri specifici


(antigene) de pe celulele rosii si din plasma, care permit sangelui sa fie recunoscut
ca propriu. Daca se introduce in circulatie alta grupa de sange, sistemul imun nu-l
recunoaste si il distruge rezultand o reactie la transfuzie daca vor primi sange tip
Rh pozitiv. Reactiile la transfuzii cauzate de incompatibilitate Rh pot fi grave.

Sistemul ABO consta in grupele de sange A, B, AB si O. Persoanele cu


sangele de tip AB sunt considerati primitori universali pentru ca ei pot primi orice
tip de sange din sistemul ABO. Persoanele cu grupa de sange O sunt numiti
donatori universali deoarece pot dona sange persoanelor cu orice grupa de sange
din sistemul ABO. Incompatibilitatea cu grupele ABO si Rh este responsabila de
cele mai serioase, uneori fatale, reactii la transfuzii. 

Sistemul Rh clasifica sangele ca Rh pozitiv sau Rh negativ si se bazeaza pe


prezenta sau absenta factorului Rh in sange. Persoanele cu Rh pozitiv pot primi
sange Rh negativ; persoanele cu Rh negativ vor avea o reactie la transfuzie daca
vor primi sange tip Rh pozitiv. Reactiile la transfuzii cauzate de incompatibilitate
Rh pot fi grave.

Se stie ca exista patru grupe sanguine: 0, A, B si AB. Dupa frecventã,


repartitia pe grupe sanguine a populatiei Romaniei se prezintã astfel: 33% grupa 0;
43% grupa A, 16% grupa B si 8% grupa AB.
Transfuzia de sange
Transfuzia de sange este un tratament medical ce
consta in inlocuirea sangelui sau a unor
componente sanguine care s-au pierdut printr-o
sangerare (intr-un accident, operatie sau boala).

Unele boli, ca hemofilia, impiedica organismul sa


produca unele componente ce lipsesc din sange.
Transfuziile sau administrarea componentelor ce lipsesc
din sange sunt folosite in tratamentul acestor boli.
Sangele integral este rareori folosit in transfuziile de sange chiar si atunci
cand este nevoie de transfuzii pentru hemoragii. De obicei, numai unele
componente ale sangelui (preparate de sange) sunt folosite pentru transfuzii.
Sangele are multe componente, incluzand eritrocitele (celule rosii), plasma,
albuminele (proteine), trombocitele si factorii de coagulare.
Cel mai important risc intr-o transfuzie de sange este administrarea de
sange cu grupa sangvina incompatibila. Se intampla cam la 1 din 14000 de
transfuzii. Transfuziile de sange cu grupa de sange gresita pot duce la o reactie
severa, uneori amenintatoare de viata. 
Chiar si cu grupa de sange corespunzatoare, poate exista o reactie usoara
cu, dispnee (dificultatea in respiratie), durere, palpitatii (batai cardiace rapide),
frisoane si hipotensiune. O reactie usoara la transfuzia de sange este ingrijoratoare
dar este foarte rar amenintatoare de viata cand este tratata prompt.

Sistemul Rh

Sistemul Rh clasifică sângele uman după


prezența sau absența unor proteine specifice pe
suprafața hematiilor. Determinarea statutului Rh ține
cont de cea mai frecventă dintre acestea: factorul D, sau
antigenul D.
Indivizii ale căror hematii prezintă antigen D pe
membrană sunt considerați Rh+ (pozitiv),
ceilalți Rh- (negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, în sistemul Rh absența
antigenului nu presupune existența anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au în
mod normal în ser anticorpi anti D.
Statutul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel că "grupa
sanguină" este exprimată prin adăugarea semnului + sau - la grupa AB0; de
exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc.

Organismul unei persoane, care nu are Rh pe hematii si primeste o transfuzie


cu sânge care are Rh (de la un donator Rh pozitiv) va reacţiona ca si cum ar lua
contact cu un corp strãin ( la fel cum reactioneazã la bacterii, virusuri sau alti corpi
strãini cu care organismul intrã în contact). În consecintã, va încerca sã distrugã
acest Rh, însã Rh-ul fiind atasat hematiilor, organismul le va distruge si pe ele.
Astfel apar accidentele postransfuzionale, care se manifestã asemãnãtor unei
anemii (boalã în care scade numãrul globulele rosii din sânge).
Alt caz de incompabilitate, despre care am fost întrebaţi de multe, apare în
cazul mame Rh negativ, tatã Rh pozitiv si fãt Rh pozitiv.
Pentru tinerele mame este de retinut observatia, cã, de regulã, primul copil este
sãnãtos, dar urmãtorii copii prezintã (dacã nu se aplicã la timp tratamentul
necesar), o formã de boalã datoratã distrugerii Rh-ului si hematiilor si care
determinã decesul nou-nãscutului.
Riscul ca sângele mamei sã-l atace pe cel al copilului este de obicei exclus,
la prima sarcinã, dar el creste proporţional cu numãrul de nasteri si sarcini. În cazul
sarcinilor avortate, trebuie luat în considerare momentul la care s-a produs avortul
(riscul repercusiunilor este mai mare în a doua parte a sarcinii).
Medicina dispune astãzi de metode eficiente de prevenire a incompatibilitãţii
Rh dintre mamã si fiu. Desensibilizarea precoce a mamei cu ajutorul unui vaccin
sau cezariana precoce reprezintã mijloacele cele mai frecvent utilizate pentru a
combate aceste accidente.
Pierderea prin sângerare a unei cantitãţi de 200-500 ml de sânge este bine
toleratã de organism. Când aceastã cantitate a crescut la 500-1000 ml, devine
riscantã si este foarte greu suportatã de organism. Dacã pierderea de sânge
depãseste 1500 ml, starea bolnavului este deosebit de gravã, de cele mai multe ori
mortalã. Volumul de sânge pierdut prin transfuzie sau prin perfuzii cu înlocuitori
de sânge trebuie refãcut rapid.

S-ar putea să vă placă și