Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 3
Grupele de sange
Sangele este clasificat in functie de prezenta sau unor markeri specifici
(antigene) de pe celulele rosii si din plasma, care permit sangelui sa fie recunoscut ca propriu. Daca se introduce in circulatie alta grupa de sange, sistemul imun nu-l recunoaste si il distruge rezultand o reactie la transfuzie daca vor primi sange tip Rh pozitiv. Reactiile la transfuzii cauzate de incompatibilitate Rh pot fi grave.
Sistemul ABO consta in grupele de sange A, B, AB si O. Persoanele cu
sangele de tip AB sunt considerati primitori universali pentru ca ei pot primi orice tip de sange din sistemul ABO. Persoanele cu grupa de sange O sunt numiti donatori universali deoarece pot dona sange persoanelor cu orice grupa de sange din sistemul ABO. Incompatibilitatea cu grupele ABO si Rh este responsabila de cele mai serioase, uneori fatale, reactii la transfuzii.
Sistemul Rh clasifica sangele ca Rh pozitiv sau Rh negativ si se bazeaza pe
prezenta sau absenta factorului Rh in sange. Persoanele cu Rh pozitiv pot primi sange Rh negativ; persoanele cu Rh negativ vor avea o reactie la transfuzie daca vor primi sange tip Rh pozitiv. Reactiile la transfuzii cauzate de incompatibilitate Rh pot fi grave.
Se stie ca exista patru grupe sanguine: 0, A, B si AB. Dupa frecventã,
repartitia pe grupe sanguine a populatiei Romaniei se prezintã astfel: 33% grupa 0; 43% grupa A, 16% grupa B si 8% grupa AB. Transfuzia de sange Transfuzia de sange este un tratament medical ce consta in inlocuirea sangelui sau a unor componente sanguine care s-au pierdut printr-o sangerare (intr-un accident, operatie sau boala).
Unele boli, ca hemofilia, impiedica organismul sa
produca unele componente ce lipsesc din sange. Transfuziile sau administrarea componentelor ce lipsesc din sange sunt folosite in tratamentul acestor boli. Sangele integral este rareori folosit in transfuziile de sange chiar si atunci cand este nevoie de transfuzii pentru hemoragii. De obicei, numai unele componente ale sangelui (preparate de sange) sunt folosite pentru transfuzii. Sangele are multe componente, incluzand eritrocitele (celule rosii), plasma, albuminele (proteine), trombocitele si factorii de coagulare. Cel mai important risc intr-o transfuzie de sange este administrarea de sange cu grupa sangvina incompatibila. Se intampla cam la 1 din 14000 de transfuzii. Transfuziile de sange cu grupa de sange gresita pot duce la o reactie severa, uneori amenintatoare de viata. Chiar si cu grupa de sange corespunzatoare, poate exista o reactie usoara cu, dispnee (dificultatea in respiratie), durere, palpitatii (batai cardiace rapide), frisoane si hipotensiune. O reactie usoara la transfuzia de sange este ingrijoratoare dar este foarte rar amenintatoare de viata cand este tratata prompt.
Sistemul Rh
Sistemul Rh clasifică sângele uman după
prezența sau absența unor proteine specifice pe suprafața hematiilor. Determinarea statutului Rh ține cont de cea mai frecventă dintre acestea: factorul D, sau antigenul D. Indivizii ale căror hematii prezintă antigen D pe membrană sunt considerați Rh+ (pozitiv), ceilalți Rh- (negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, în sistemul Rh absența antigenului nu presupune existența anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au în mod normal în ser anticorpi anti D. Statutul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel că "grupa sanguină" este exprimată prin adăugarea semnului + sau - la grupa AB0; de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc.
Organismul unei persoane, care nu are Rh pe hematii si primeste o transfuzie
cu sânge care are Rh (de la un donator Rh pozitiv) va reacţiona ca si cum ar lua contact cu un corp strãin ( la fel cum reactioneazã la bacterii, virusuri sau alti corpi strãini cu care organismul intrã în contact). În consecintã, va încerca sã distrugã acest Rh, însã Rh-ul fiind atasat hematiilor, organismul le va distruge si pe ele. Astfel apar accidentele postransfuzionale, care se manifestã asemãnãtor unei anemii (boalã în care scade numãrul globulele rosii din sânge). Alt caz de incompabilitate, despre care am fost întrebaţi de multe, apare în cazul mame Rh negativ, tatã Rh pozitiv si fãt Rh pozitiv. Pentru tinerele mame este de retinut observatia, cã, de regulã, primul copil este sãnãtos, dar urmãtorii copii prezintã (dacã nu se aplicã la timp tratamentul necesar), o formã de boalã datoratã distrugerii Rh-ului si hematiilor si care determinã decesul nou-nãscutului. Riscul ca sângele mamei sã-l atace pe cel al copilului este de obicei exclus, la prima sarcinã, dar el creste proporţional cu numãrul de nasteri si sarcini. În cazul sarcinilor avortate, trebuie luat în considerare momentul la care s-a produs avortul (riscul repercusiunilor este mai mare în a doua parte a sarcinii). Medicina dispune astãzi de metode eficiente de prevenire a incompatibilitãţii Rh dintre mamã si fiu. Desensibilizarea precoce a mamei cu ajutorul unui vaccin sau cezariana precoce reprezintã mijloacele cele mai frecvent utilizate pentru a combate aceste accidente. Pierderea prin sângerare a unei cantitãţi de 200-500 ml de sânge este bine toleratã de organism. Când aceastã cantitate a crescut la 500-1000 ml, devine riscantã si este foarte greu suportatã de organism. Dacã pierderea de sânge depãseste 1500 ml, starea bolnavului este deosebit de gravã, de cele mai multe ori mortalã. Volumul de sânge pierdut prin transfuzie sau prin perfuzii cu înlocuitori de sânge trebuie refãcut rapid.