Şocul Anafilactic
Şocul Anafilactic
Şocul Anafilactic
Şocul anafilactic, numit şi anafilaxie, este cel mai sever şi mai înspăimântător răspuns alergic.
Anafilaxia este un răspuns al anticorpilor imunoglobulinici la un număr mare de alergeni. Răspunsul este
brusc, apărând în secunde sau minute de la contactul cu un alergen.
Reacţia anafilactică este sistemică, aceasta însemnând că nu se limitează la locul iritaţiei. Simptomul
caracteristic este constricţia căilor aeriene. Constricţia se asociază adesea cu şoc-o situaţie în care se
produce o scădere bruscă a tensiunii sangvine ce determină puls rapid, precum şi slăbiciune, paloare,
confuzie mentală şi inconştienţă. Anafilaxia necesită tratament imediat şi poate produce moartea dacă nu
este tratată rapid.
O persoană care are iniţial doar o reacţie uşoară poate prezenta o reacţie severă după o altă expunere.
O persoană poate prezenta hipersensibilizare în orice moment, indiferent că a fost sau nu sensibilizată
anterior.
TABLOUL CLINIC
Simptomele apar la cateva minute dupa expunerea la alergen si cu cat reactia este mai rapida cu atat
este mai grava. Primul simptom este senzatia de rau general pe care o incearca pacientul. O buna
definitie clinica a reactiei anafilactice tine cont de prezenta a doua manifestari severe: dificultatea
respiratorie (prin edem laringian sau criza de astm) si hipotensiunea.
SIMPTOME
SEMNE
Urticarie Tahicardie
Flushing Hipotensiune
Angioedem Colaps
Edem laringian Voma si diaree
Wheezing
ETIOLOGIA
Cele mai frecvente cauze de reactii anafilactice:
-Medicamente -Latex
-Produse biologice umane -Stimuli fizici
-Intepaturi de insecte -Idiopatica
-Alimente
Medicamentele - Printre medicamentele care pot da reactii anafilactice se numara penicilina, aspirina,
AINS si insulina. Potenta acestora creste prin administrare parenterala. Excipientii medicamentosi pot fi,
de asemenea, alergeni; de exemplu, lactoza, un ingredient comun al pulberilor inhalatorii uscate.
Produsele biologice umane - Produsele derivate din sange, inclusiv plasma si imunoglobulinele, pot
produce reactii anafilactice. S-au citat cazuri de soc anafilactic produs de lichidul seminal, in timpul
actului sexual.
Intepaturile de insecte - In Regatul Unit, intepatura de viespe sau albina se soldeaza cu 9-10 morti
anual.
1
Alimentele - Arahidele, ouale, laptele si molustele sunt alergeni alimentari comuni. Prevalenta reala
este necunoscuta, dar un studiu recent a relevat ca 1/80 dintre copiii testati prin scarificare au alergie la
arahide.3
Latexul - Alergia IgE-mediata la latexul natural din care sunt confectionate manusile constituie o
cauza importanta de soc anafilactic la personalul medical. Se citeaza reactii si la pacientii operati, prin
expunere la manusile chirurgului.
Stimulii fizici - Pacientii care sufera de urticarie indusa de frig si sar direct in apa rece pot face o
reactie anafilactica letala. Colapsul vascular poate aparea si la pacientii cu prurit sau urticarie induse de
efortul fizic.
Manifestarea idiopatica - La unii pacienti, reactiile anafilactice se pot produce repetitiv, fara a avea
o cauza evidenta. Pentru a pune diagnosticul de anafilaxie idiopatica trebuie excluse mastocitoza si
sindromul carcinoid.
Socul anafilactic este o urgenta medicala, iar prognosticul depinde de raspunsul la administrarea
corecta de adrenalina (epinefrina). Injectia intramusculara cu adrenalina se va face imediat dupa
recunoasterea unei reactii severe - obstructie respiratorie sau colaps cardiovascular.
Pentru manifestarile mai putin severe, cum ar fi rash-ul si angioedemul, fara afectare respiratorie, se
pot administra antihistaminice (clorfeniramina). Pacientul va fi supravegheat indeaproape si, daca sufera
de astm, va primi un beta-2 agonist.
Auto-injectoarele
Pacientii cu teren anafilactic dovedit trebuie sa aiba in permanenta asupra lor auto-injectoare cu
adrenalina (Epipen, Anapen), eliberate pe baza de prescriptie medicala. Acestea pot fi de uz pediatric
(0,15 mg) sau pentru adulti (0,3 mg adrenalina, solutie 1%o). Sunt usor de folosit si nu necesita o
asamblare prealabila. Injectia se poate face si prin haine, de obicei, pe fata anterioara a coapsei.
Utilizarea acestor "stilouri" permite castigarea de timp pana la sosirea ajutorului medical. Pot fi
necesare administrari repetate, iar pacientul trebuie sa ramana sub supraveghere timp de 4 ore, pentru a
preintampina orice recidiva. Desi majoritatea reactiilor sunt unifazice, exista cazuri unde se inregistreaza
o evolutie bifazica, in care simptomele orale si abdominale initiale sunt urmate de o perioada
asimptomatica, de 1-2 ore. Apoi apar manifestarile respiratorii si cardiovasculare, care, netratate, pot fi
fatale.
Analiza sangelui
Reactia anafilactica se poate confirma prin cercetarea triptazei mastocitare in sangele recoltat la 1-5
ore de la debutul simptomatologiei.1
Cresterea incidentei cazurilor de alergii alimentare a determinat efectuarea unor studii privind
profilaxia reactiilor anafilactice. Unele cercetari indica faptul ca, cel putin pentru anumite grupuri,
evitarea consumului de alune este benefica.5,6 Familiile cu istoric de manifestari alergice, precum
astmul, eczema si alergia la polen sunt sfatuite sa nu dea copiilor nici un fel de alune, pana la varsta de 3
ani. Exista insa voci care spun ca termenul ar trebui prelungit pana la varsta de 7 ani.
Reactii IgE-mediate
- Cel mai frecvent, reactiile anafilactice sunt mediate de anticorpi de tipul imunoglobulinelor E (IgE),
sintetizati ca raspuns la agresiunea unor alergeni sau a unor haptene.
- In topul cauzelor de reactii anafilactice, pe primele locuri se afla penicilina.2
2
- Histamina si alti mediatori eliberati din mastocite sunt responsabili de manifestarile imediate.
Citokinele accentueaza si prelungesc raspunsul alergic.
Concluzii practice
- Printre cele mai comune cauze de reactii anafilactice intalnite in asistenta primara se numara
medicamentele, produsele biologice umane, intepaturile de insecte, unele alimente si latexul.
- Socul anafilactic este o urgenta medicala. Adrenalina trebuie administrata intramuscular, cat mai
curand de la aparitia primelor semne de reactie alergica grava.
- In caz de manifestari mai putin severe se poate administra un antihistaminic, iar pacientul va fi
supravegheat indeaproape. Pacientii care au astm trebuie sa primeasca, de asemenea, un beta-2 agonist pe
cale inhalatorie.
- Pacientilor cu teren anafilactic dovedit li se prescrie adrenalina auto-injectabila. Stiloul auto-injector
trebuie sa le fie in permanenta la indemana.
3
7.Pacienţii cu angioedem prezintă risc crescut de deteriorare respiratorie şi necesită intubaţie
endotraheală de urgenţă.
8.Sol.Hidrocortizon hemisuccinat 300-500 mg intravenos lent (5-10 minute), sau
Sol.Metilprednisolon (Solu-Medrol) 300-400 mg intravenos lent (cel puţin 10 minute).
9. Compensare volemică: Sol.Refortan 6%; 10% - 1000-2000 ml sau
Sol.Stabisol 6% - 1000-2000 ml şi Soluţii de cristaloizi (SN, Ringher, Ringher
lactat) 1000-2000 ml intravenos în perfuzie până la stabilizare hemodinamică.
10. Sol.Diphenhydramina (Dimedrol) 25-50 mg intravenos în perfuzie,
repetat la fiecare 4-6 ore.
11. Salbutamol (Albuterol) aerosol dozator 0,1 mg/1 doză – 200 doze pentru
suprimarea bronhospasmului 1-2 spray (pufuri) 100-200 mcg, se poate de repetat la
20 minute.
12. Ranitidină 150 mg per os, repetat la 12 ore; copii 2 mg/kg/zi (maximum 300 mg/zi).
13.Sol.Glucagon 1 mg intramuscular sau intravenos, se poate de repetat la 15-20 minute.
14. Sol. Aminofilină (Eufilină) 2,4% - 5 ml doza de atac 5-6 mg/kg administrată timp de 20 minute.
Copii: sub 3 luni - 20 mg; 4-12 luni - 30 mg; 2-3 ani – 60 mg; 4-7 ani – 80 mg; 8-18 ani – 160 mg
intravenos.
15. În caz de edem laringian: Sol. Adrenalină 0,1%; 0,18% - 2,0 ml (2 mg) intratraheal în 2,5 ml
sol.NaCl 0,9%.
16. În stopul cardiorespirator – resuscitare cardiorespiratorie şi cerebrală.
17. Sol.Epinefrină 0,18% sau 0,1% - 1,0 ml sol 1:10000 în 10 ml soluţie SN intravenos, la necesitate
se poate de repetat la 5-10 minute sau de continuat administrarea 1 mcg/min în 250 ml Sol.glucoz