BIBLIOTECA^

ureRARÀ II
»TilWTifífA Jl

1 si AL. RUSSO

(
 Cărți pentru Școlari și Tinerime
nuvele, schițe ș! povestiri.
Le! B.

Mlh. Lungianu. Mucenicii neamului. 20.—

Povești....................... 20.—
1 Dragoslav. Nuveie și povestiri
pentru copiii . . . 25.—
b) Hote și Impresii.

Virg. Se 15.—
Fr. Nan!
40.—

Edm. de ÎZ-
Fr. H. Bt
.8.—
O. Bruno. vopiil lui Marcel, ilus­
trat ........ 15.—■
d) Teatru.

I. N. Sion. Nici pe aicia nu se trece 10.—

L M. Fspeuii-llehiilgti. Teatru ia sate, 2 voi.
ambele ................... 2.—
 CĂMINUL
BIBLIOTECĂ LITERARĂ ȘTIINȚIFICĂ

V. ALECSANDRl și AL. RUSSO

POEZIA POPULARA

publicată sub îngrijirea d-lui

fesor PETRE V. HANEȘ

BUCUREȘTI

CULTURA ROMÂNEASCA, Institut de editură, arte

grafice și confecțiuni de hârtie
Str. Pitagora No. 16—18

2640
I

LĂMURIRI INTRODUCTIVE

Conform programei analitice a ci.

IV-a secundare retipăiirn aici prefața lui
V. Alecsandri la oolumul său de ppezii
populare și studiul lui Al. liusso despre
acelaș subiect.
Studiul lui Kusso sa tipărit în urma
prefeței lui Alecsandri, totuși a fost scris
înainte. Se știe că Russo, deși cu mare
talent, nu voia să public . Ce a publicat,
cât a trăit, a făcut-o numai silit de Alec­
sandri. După ce-a murit, toi Alecsandri
i-a publicat manuscriptele rămase. Din­
tre acestea face parte și studiul despre
poezia populară.
P. V. H.
-♦
 POEZIA POPORALA 9
dc V. HLECSflNDRia)

Românul e născut poet!

înzestrat de natură cu o închipuire
-sirălucită și cu o inimă simțitoare, el își
revarsă tainele sufletului în melodii ar­
monioase și în poezii improvizate.
De-1 muncește dorul, de-1 cuprinde ve­
selia, de-1 minunează vreo faptă mărea­
ță, el își cântă durerile și mulțumirile, își
cântă eroii, își cântă istoria, și astfel su­
fletul său e un izvor nesfârșit de frumoa­
să poezie.
Nimic dar nu poate fi mai interesant
decât a studia caracterul acestui popor
în cuprinsul cântecelor sale, căci ele cu­
prind toate pornirile inimii și toate ra­
zele geniului său.
Comori neprețuite de simțiri duioase,
de idei înalte, de notițe istorice, de cre­
deri superstițioase, de datini strămoșești,
și mai cu seamă de frumuseți poetice
A-lecsandri zicea «poporală» ; astăzi zicem
’ populară».
') Despre V. Alecsandri vezi Istoria Literaturii Ro­
mânești de Petre V. Haneș, Buc. 1927, pag. 196-20i-
I

POEZIA POPORALĂ
de ÄL RUSSO 1)

I
Datinele, poveștile, muzica și poezia
sunt arhivele popoarelor. Cu ele se poate
oricând reconstitui trecutul întunecat.
Din studiul lor ne vom lămuri despre
originea limbii noastre, de nașterea na­
ționalității române, de plăcerile na-urii
cu cari este înzestrat poporul și de lup­
tele ce le-au susținut coloniile romane
pân’a nu se preface în locuitorii de as- ’
tăzi ai vechei Dacie.
Intre diferitele neamuri răspândite pe
malurile Dunării, nici unul nu are. ca
neamul românesc, o poezie poporală atât
de frumoasă și atât de originală, atât de
variată și atât de strâns unită cu suveni-
rile anticității.
Născut din sânge meridional, strămu-
1) Despre Al. Russo vezi Istoria Literaturii Ro­
mânești de Petre V. Haneș, Buc. 1927,pag. 182-185.
9 Poezia poporală

tat de sub un soare fierbinte într’o țară

nouă, neamul român a păstrat, o închi­
puire fecundă, vie, grafioasă, o agerime
de spirit, care se traduce în mii de cuge­
tări fine și înțelepte, o simțire adâncă de
dragoste pentru natură și o limbă armo­
nioasă care exprimă cu gingășie și tot o-
dată cu energie toate aspirările sufletu­
lui, toate iscodirile minții.
Să luăm de exemplu aceste versuri din-
tr’o baladă:

Vieața omului
Floarea câmpului!
Câte flori p’acest pământ
Toate se duc la mormânt;
Insă floarea lacului
Stă la ușa raiului
De judecă florile
Ce-au făcut miroasele?

Mult am cerceta în literaturile cele

mai înaintate și în operele poeților celor
mai enrinenți, fără a găsi o ideie atât
de minunată și așa de frumos zisă. O a-
scmene ideie este rezumatul cuminției o-
menești, relevarea simțului de nemurire,
exprimat prin glasul poporului: Vdx po-
puli, Dox Dei!
*
I
10 Al. Russo

II
Poezia poporală este întâia fază a ci­
vilizației unui neam, ce se trezește la la­
mina vieții; iar când acest neam cade din
vechia sa civilizație, poezia poporală de­
vine paJadium al limbii și al obiceiurilor
strămoșești. Pentru noi, ea este și o fază
și un paladium.
De vom d eschide pe Virgil și pe O vid,
ne vom găsi, pot zice, acasă la noi. Virgil,
istoricul didactic, și poetic al vieții agri­
cole, autorul Georgicelor, descrie însăși
vieața câmpenească a Românilor de as­
tăzi. Ovid este izvorul credințelor mito­
logice, ce sunt răspândite între noi prin
povești și tradiții. In el găsim, cași în
gura poporului nostru, fete și . flăcăi
schimbați în brazi, în păuni, în dafini,
dobitoace cari grăesc, pasări măiestre cic.
Pe lângă acșști doi creatori de poezie
antică s’au adăugat un al treile poet, păs
toriul câmpiilor și al munților noștri,'
care a produs cea mai frumoasă epo-
,peie păstorească din lume: Miorița. în­
suși Virgil și Ovid s’ar fi mândrit cu
drept, cuvânt, dacă ar fi compus această
minune poetică.
 Poezia poporală Il

^ ni .

Poporul e un mare neolog, când îi face

trebuință; el răstoarnă sistemele învăța-
}iloj’, când ele nu sunt întemeiate pe lo­
gică. și î.și formează o limbă curată, ex­
presivă, armonioasă, căci îi place armo­
nia. El cată a cuprinde în puține cuvinte
o lume de idei, fiind oorba lungă sărăcia
cinului, adică sărăcia gândului; prin ur­
mare tocmai în forma frazelor lui desco­
perim rudirea limbii noastre cu limba
latină.
Poporul împarte poeziile sale in can-
iice bătrânești, în cântice^ de frunză, în
iloine și hore.
Cele mai multe balade, ce le-avem, da­
tează delà seculii XVI, XVII și XVII, pre­
cum: Toma Alimoș, Gruia Grozovan,
Codreanul, Ghimiciu, Novac, etc.
Societatea depe atunci erâ răsboini-
că: toii oamenii erau înarmali și in^ pi-
'cioare, toate ideile pornite spre lupta cit
ilușmanii țării. Principatele noastre dc-
abiâ știau că au tratate cu țările veci­
ne; lovirile etan zilnice când cu Leșii.
când cu Ungurii, când cu Tătarii, când
cu lurcii și. ce e mai trist, când chiar cu
llomânii. Arăturile se făceau cu o mană
skt-tn
12 Al. Russo

pe coarnele plugului și cu una pe pală,

căci Tătarul sta la pândă în marginea
țării. Când Tătarul prădâ’^ în țară,^ Ro­
mânul găsiâ cu drept să-și întoarcă pa­
guba cu dobândă; așa el era mai mult prin
Rugeac, decât pe acasă.
Cântecele bătrânești adeveresc croni­
cile, însă cânticele au un ce care te miș­
că până ’n suflet; nu poți sta în neuimi-
re, când auzi pe Gruia Grozovan zicând:
Alei! tu Gliirai bătrân.
Lasă cel liamger la sân.
Că eu sunt puiu de Român
Și nu-mi pasă de păgân!
Nu poți să nu admiri calul lui Co­
drean, care, când fugiâ: văile se limpe-
zia!
Nu poți să stai nesimțitor la auzul ar­
moniei limbii poporului, când Toma Ali-
mo.ș zice murgului său:
Așterne-te drumului
Cașî iarba câmpului
, La suflarea vântului!
Frumoase timpuri de vitejie au fost
acelea unde Românul intră în doi ca in
 Poezia poporală 13

dois) .rezece și unde hanul iatarilor tri­

miteri jalobâ cătră Domnii Moldovei cu
rugăminte ca să poruncească Grozoveni-
lot depe atuncia da a nu le mai opri ca-
leu. C jnd se întorceau cu pradă din Țara
■că !
Ins:ii roata norocului se întoarce ! Sta-
rea iPrincipatelor se schimbă; neatârna-
rea lor piere; poporul sufere, vitejia lui
ana irțește și trece delà gloate la cete, delà
cete la indivizi, și prin urmare baladele
strămoșești sunt înlocuite prin cântece
de frunza, cântece hoțești.

IV
Poezia poporală este nu numai expre­
sia cea mai vie a caracterului național,
dar ea aruncă și o lumină asupra comer­
țului din timpurile trecute:
Măiculița tot mă ’ntreabă.
Oare muncă mi-i mai dragă?
Un cal bun de călărie
Și arme de Veneție.
Nici Miron, nici Neculce, nici Ure­
che în cronicile lor nu pomenesc de co­
merțul Venețienilor și al Genovezilor cu
í
14 Al Russo

țările noastre; însă cântecul pojios.d în-

delinește acea lacună cu două cuvinte.
El asemene arată dragostea nemărgi­
nită a Românului pentru frumuseții na­
turii, ca o moștenire virgiliană:

Primăvară, mama noastră,

la zăpada depe coastă;
Iarbă verde să mai crească
Sufletu-mi să-mi răcorească;
Să-mi aud cerul tunând.
Să mai văd turme păscând! lîtc.

Este dar nevoie de a mai analiza sim­

țirea exprimată în aceste rânduri și poe­
tica lor frumusețe?
Este oare vreo introducere mai minu­
nată în literatura modernă, un tablou
mai omeric decât această strofă cu caic
începe un veeinu câatoc haiducesc; j.

Sub poale de codru verde

O zare de foc se vede.
Și ’mprejurul focului
Stau haiducii codrului... etc ’i

Este mai simplă, mai colorată, mai

frumoasă descriere decât aceasta din ba­
lada Badiului;
 Poezia poporală 15

i e luciul Dunării
La scursurile Gârlii,
La cotitura mării,
ian, mări, că mi-ți veniâ...
Ln caic lung, șinuit,
L-’e dinuntru poleit,
Cu postav verde ’nvălit
Și ’n caic ședea lungit
Tăietorul Frâncilor,
Măcelarul Turcilor... etc. ?
l’cez.ia poporală se mai deosebește și
priațr’o cunoștință psihologică, care de­
noți ; piritul observator al poporului.
De voește să arate cochetăria lemeia.s-
că, ■ Autecul zice:
Puica trece și zâmbește
Și-a mă zări nu voește, etc.
In balada: „Păunașul Codrului“, fe­
meia, privind lupta pe moarte a doi voi­
nici. cari o iubesc, zice cu mândrie:
Din doi care-a birui.
Eu cu dânsul m’oiu iubi,
Bărbățel voios mi-a fi etc.
l.a notițele prețioase desi^re relațiile
(referințele) noastre politice și comer­
ciale. poezia poporală mai adaugă o Iar-
 6 Al. Russo

gă prescriere de starea morală, de obice­

iurile vieții intime și de organizarea so­
cială a Principatelor; prin urmare poe­
zia poporală trebue să fie obiectul stu­
diilor noastre serioase, dacă vrem sa a-
flftm cine am fost și cine suntem.
Albia literaturii noastre e atât de în­
gustă, că, de aș zice că mai nici o scrie­
re nouă nu posedă condițiile unei scrieri
nemuritoare, aș zice un adevăr supără­
tor pentru tagma literaților, și adevărul,
■de când lumea, umblă cu capul spart;
'X însă mărturisesc că privind babilonia
linguistică din zilele noastre, ma îngri­
jesc pentru viitorul nostru literar și mă
mângâiu numai cu credința că acest vii­
i
tor își va găsi loc de scăpare în poezia
4 poporală!
îmi închipuesc că sunt un străin sosit
în Moldova sau în Valahia, cu dorința de (r
a studiâ istoria, datinele, natura și ge­
niul neamului românesc. Cumpăr o bi­
bliotecă întreagă de cărți scrise în felu­
rite jargonuri, istorie, poezie, jurnalisti­
că, etc.
Deschid o carte istorică și văd în ea
nume, date, pomeniri de răsboaie, ins
nici o ideie de mișcarea socială, de insti-
tuturi, de gradul civilizației diferitelor e-
 Poezia poporală 17

poce Nemulțămit mă duc să vizitez mo­

numentele, dar nu voiu descoperi un ves­
tigiu din lumea trecută: monumentele
lipsesc! Mă întorc deci la limba și la lite-
raftua. de astăzi! Aici mă cuprind fiori
de gl’iață!
(jî'Oinaticile îmi par niște seci diserta-
Îiuiîi de linguistică latină, franceză, ita­
liană... însă nu adevărate gramatici ro­
mânești.
Cercetez literatura și dau de o ames­
tecătură indigestă de limbile neolatine,
de <■' sumă de idei luate fără nici un sis-
.tem delà străini, și prin urmare nu-i gă­
sesc nici un caracter original.
1 nde este dar românismul? Unde să-1
caut, pentru ca să-mi fac o ideie exactă
de geniul român?
Din întâmplare mă primblu într’o zi
printr'un iarmaroc, și deodată mă cred
în altă lume. Văd oameni și haine ce nu
văzusem în orașe; aud o limbă armoni­
oasă. pitorească și cu totul străină de
jargonul cărților. De unde eram la în­
doială dacă Românii sunt o nație sau o
colonie cosmopolită modernă, un soiu de
Algérie franco-italiano-grecească, încep
a întrevedeâ adevărul.
Iată un om cu fizionomia veselă! El
2
i

18 Al. Russo

intră în'tr’o colibă de frunze, scoate de

sub suman un instrument, ce-i zice iisiită,
și sa pune a cântă. Mulțime de oanteni
se îndeasă împrejurul lui și îl asculiă cu
1 dragoste, căci el „zice” balade sirămoșcși i.
Ochii mi se deschid; o naționalitate în­
treagă se desvălește în graiul. în hainele,
în tipul antic, în cântecele acele; oa-
meni.
Lăutarul cântă:
Pe câmpul Tinechiei.
Pe zarele câmpiei.
Răsărit-au florile
Odată cu zorile?
N’au răsărit florile.
Și-a scos Badea oile
De au împlut văile... etc.
Și dinaintea mea se desfășură ttn ta-
blou care mă încântă; mai pe urmă lău-
tarul, vrând să mă aducă în extaz, înce-
pe balada Mioriței:
Pe-un picior de plaiu
Pe gură de raiu,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei... etc. I
 Poezia poporală 19

Și când el sfârșește, toată nedu-

fiierirea s’a șters din ininte-ini; rămân
Íonvins de naționalitatea română, de ge-
i iui român, de adevărata literatură ro-

Înțeleg dragostea Românului pentru

tara lui; îl înțeleg de ce zice el;
In neagra străinătate
Dorul m’apttcă de spate.
'nțeleg puterea legăturilor de familie,
când el suspină în modul cel mai poetic:
Bate vântul printre brazi
Și-mi aduce dor de frați;
Bate vântul printre flori.
Îmi dă dor delà surori;
Bate vântul printre munți
Imi dă dor delà părinți... etc.
Iată poezie! Iată adevărata literatură,
de care se pot mândri Românii !
Tie forma versurilor uneori defectuoa­
sa. ele îmi par mie poleite cu razele ge­
niului. Privighetoarea nu e frumoasă,
dar cântecul ei este din raiu.
 de PETRE V. HANEȘ
I. STUDII LITERARE:
női

1. Scriitorii Basarabeni................................. 25.—

2. Un Englez despre Români....................... Ui.—

3 Istoria Literaturii Românești (ed, Il-a) l'X).—

4. Studii literare................................. 40.—

5. Studii de literatură română (ed Il-a) . 00.—
6. Desvoltarea limbii literare (ed. Il-a) . , —
2. CĂRȚI DE ȘCOALĂ
1. Carte de Limba Rom. pentru cl. I sec uodaiă.
2. a • » ij cl. II a
3. cl. III
4. ■ « » cl, IV TJ
5. n » n cl. V »
6. V » o cl. VI
7. • V ■ » » cl. VII it
8. n cl. VIU
3. IN COLABORARE
Abecedar (partea I și II) colorat și simplu
Carte citire și gramatică p. cl. n-a primara
n n n lli-a
li IV-a

n » » ii li V- ii ” *
ii jj ii ii ii 5? VI- a ii

V ), ii ii ÎJ VII- a ii
Gramatică aparte p cl. V-a primară
n 5, „ Vl-a 11
V 1. Vll-a
»» li Jî
Aritmetici p. clasele ___ I până la cl- VII primară
Comptabilitate p. clasele V, VI și VII primare
Științe Naturale p. clasele V, VI și VII primare

A se cere la Librăria CIUTURA ROMÂREAÎCÂ București

 e) Versuri.
Le B.

Anton Patin. Povestea vorbei’și Nas-

tratin Hogea, ilustrat 15 —
C.Rädulesci- Codln Chira Chiralina . . . 15.—
C&ntece bttr&nețtl, ilustrat
Th. D. Sperantla. Anecdote cu Noroc. . 15 —
Anecdote cu Minuni . 15.—
Sev. Oumltriu. 200 poezii pentru copii 8.—
f) Diverse cărfi utile.

Povățuitorul copiilor
pentru lucrul manual 1.—
Gr. Teodosiu. Recreațiuni școlare,
cânturi ... . . 1 25
D. Q. Kiriac. Carte de religie . 1.—
L. Leist. Proverbe și expresiuni
proverbiale . . . . 2.-

QC

Bibliotecă de popularizare.
„C ĂMINUL“.
No. LEI 2.
2 șl 2 bis. Constanța
Marino Moscu Natalița, nuvele.
40-43 și 40-43 bis.
Edmondo de Amlcls Cuore. traducere de d-na
Sofia Nădejde.
45 și 45 b. C Negruzzi. Nuvele istorice.
46 șl 46 b. Petri V. Hanes. Povești din diferite (inu-
turi românești.
47 și 47 b. V Alexandri Barbu Lăutarul.
50 șl 50 b. C. Negnizzl Nuvele de moravuri.
 Ra
54 șt 54 b. 11. Doamna Chiaina
M-€0șl58-60b.F. 1. fcnil Lordul cel mititel.
64-65 și 64-65 b. Th. "5
Sperantia. Anecdote cu Noroc. S
68-69 și’68-69 bl* fh. c:
Sperantia, Anecdote cu Minuni.
81-85. G. Bruno. Copiii lui Marcel.
113-114. Asathi C. Bogdan Voevod . cl. I.
115-116. Dragoș . . . I.
117-118. Isplrescu P. Mihai-Viteazu , . II. ***
119-120. Al Odobescu. Ioana D’Arc . . . 11.
121-122. Ion Barac. Arghir și Elena . . III.
122-124. Al. Odobescu, Alexandria .... HI,
125-126. Aiachi. .Alexandru cel Bun . IU.
127-128. „ Valea Albă .... III.
129-130. Alexandri V. Cinel-Cinel .... 111.
‘31-132, llntaiii liSH. Poezia populară . IV.
133-134. AsachI C. Petru Rareș . . . IV s
135-136. Al. Odobescu. Cântece populare IV.
137-138. Sion. Emanciparea Țiga-
nilor ................... V,
139-140. Al Odobescu. Artele In România V.
141-142. . Biserica Curtea de

143-144 AsachI C
Argeș .......................
Sidrighelo . . .
V.
V.
s
145-146.
147-148.
Al. Odobescu.
„
Vasile Alexandri .
Nlc. Călcescu .
VI.
VI.
cc
149-150 , Condițiuniie unei
bune traduceri. . VI.
151-152. „ Petre Isplrescu . . VI.
153-154. , Văcărești, poezii . vil.
155-156. Alexandri V. Dumbrava Roșie . Vil,
157-158 AsachI C. Mazepe in Moldova vil. c
159-160. Ruxandra Doamna i VIL
161-162. Al. Odobcacn. Psaltirea................... Vili.