A. Russo - Poezia Populara-Alecsandri
A. Russo - Poezia Populara-Alecsandri
A. Russo - Poezia Populara-Alecsandri
ureRARÀ II
»TilWTifífA Jl
1 si AL. RUSSO
(
Cărți pentru Școlari și Tinerime
nuvele, schițe ș! povestiri.
Le! B.
Virg. Se 15.—
Fr. Nan!
40.—
Edm. de ÎZ-
Fr. H. Bt
.8.—
O. Bruno. vopiil lui Marcel, ilus
trat ........ 15.—■
d) Teatru.
POEZIA POPULARA
BUCUREȘTI
2640
I
LĂMURIRI INTRODUCTIVE
POEZIA POPORALĂ
de ÄL RUSSO 1)
I
Datinele, poveștile, muzica și poezia
sunt arhivele popoarelor. Cu ele se poate
oricând reconstitui trecutul întunecat.
Din studiul lor ne vom lămuri despre
originea limbii noastre, de nașterea na
ționalității române, de plăcerile na-urii
cu cari este înzestrat poporul și de lup
tele ce le-au susținut coloniile romane
pân’a nu se preface în locuitorii de as- ’
tăzi ai vechei Dacie.
Intre diferitele neamuri răspândite pe
malurile Dunării, nici unul nu are. ca
neamul românesc, o poezie poporală atât
de frumoasă și atât de originală, atât de
variată și atât de strâns unită cu suveni-
rile anticității.
Născut din sânge meridional, strămu-
1) Despre Al. Russo vezi Istoria Literaturii Ro
mânești de Petre V. Haneș, Buc. 1927,pag. 182-185.
9 Poezia poporală
Vieața omului
Floarea câmpului!
Câte flori p’acest pământ
Toate se duc la mormânt;
Insă floarea lacului
Stă la ușa raiului
De judecă florile
Ce-au făcut miroasele?
II
Poezia poporală este întâia fază a ci
vilizației unui neam, ce se trezește la la
mina vieții; iar când acest neam cade din
vechia sa civilizație, poezia poporală de
vine paJadium al limbii și al obiceiurilor
strămoșești. Pentru noi, ea este și o fază
și un paladium.
De vom d eschide pe Virgil și pe O vid,
ne vom găsi, pot zice, acasă la noi. Virgil,
istoricul didactic, și poetic al vieții agri
cole, autorul Georgicelor, descrie însăși
vieața câmpenească a Românilor de as
tăzi. Ovid este izvorul credințelor mito
logice, ce sunt răspândite între noi prin
povești și tradiții. In el găsim, cași în
gura poporului nostru, fete și . flăcăi
schimbați în brazi, în păuni, în dafini,
dobitoace cari grăesc, pasări măiestre cic.
Pe lângă acșști doi creatori de poezie
antică s’au adăugat un al treile poet, păs
toriul câmpiilor și al munților noștri,'
care a produs cea mai frumoasă epo-
,peie păstorească din lume: Miorița. în
suși Virgil și Ovid s’ar fi mândrit cu
drept, cuvânt, dacă ar fi compus această
minune poetică.
Poezia poporală Il
^ ni .
IV
Poezia poporală este nu numai expre
sia cea mai vie a caracterului național,
dar ea aruncă și o lumină asupra comer
țului din timpurile trecute:
Măiculița tot mă ’ntreabă.
Oare muncă mi-i mai dragă?
Un cal bun de călărie
Și arme de Veneție.
Nici Miron, nici Neculce, nici Ure
che în cronicile lor nu pomenesc de co
merțul Venețienilor și al Genovezilor cu
í
14 Al Russo
i e luciul Dunării
La scursurile Gârlii,
La cotitura mării,
ian, mări, că mi-ți veniâ...
Ln caic lung, șinuit,
L-’e dinuntru poleit,
Cu postav verde ’nvălit
Și ’n caic ședea lungit
Tăietorul Frâncilor,
Măcelarul Turcilor... etc. ?
l’cez.ia poporală se mai deosebește și
priațr’o cunoștință psihologică, care de
noți ; piritul observator al poporului.
De voește să arate cochetăria lemeia.s-
că, ■ Autecul zice:
Puica trece și zâmbește
Și-a mă zări nu voește, etc.
In balada: „Păunașul Codrului“, fe
meia, privind lupta pe moarte a doi voi
nici. cari o iubesc, zice cu mândrie:
Din doi care-a birui.
Eu cu dânsul m’oiu iubi,
Bărbățel voios mi-a fi etc.
l.a notițele prețioase desi^re relațiile
(referințele) noastre politice și comer
ciale. poezia poporală mai adaugă o Iar-
6 Al. Russo
18 Al. Russo
n » » ii li V- ii ” *
ii jj ii ii ii 5? VI- a ii
V ), ii ii ÎJ VII- a ii
Gramatică aparte p cl. V-a primară
n 5, „ Vl-a 11
V 1. Vll-a
»» li Jî
Aritmetici p. clasele ___ I până la cl- VII primară
Comptabilitate p. clasele V, VI și VII primare
Științe Naturale p. clasele V, VI și VII primare
Povățuitorul copiilor
pentru lucrul manual 1.—
Gr. Teodosiu. Recreațiuni școlare,
cânturi ... . . 1 25
D. Q. Kiriac. Carte de religie . 1.—
L. Leist. Proverbe și expresiuni
proverbiale . . . . 2.-
QC
Bibliotecă de popularizare.
„C ĂMINUL“.
No. LEI 2.
2 șl 2 bis. Constanța
Marino Moscu Natalița, nuvele.
40-43 și 40-43 bis.
Edmondo de Amlcls Cuore. traducere de d-na
Sofia Nădejde.
45 și 45 b. C Negruzzi. Nuvele istorice.
46 șl 46 b. Petri V. Hanes. Povești din diferite (inu-
turi românești.
47 și 47 b. V Alexandri Barbu Lăutarul.
50 șl 50 b. C. Negnizzl Nuvele de moravuri.
Ra
54 șt 54 b. 11. Doamna Chiaina
M-€0șl58-60b.F. 1. fcnil Lordul cel mititel.
64-65 și 64-65 b. Th. "5
Sperantia. Anecdote cu Noroc. S
68-69 și’68-69 bl* fh. c:
Sperantia, Anecdote cu Minuni.
81-85. G. Bruno. Copiii lui Marcel.
113-114. Asathi C. Bogdan Voevod . cl. I.
115-116. Dragoș . . . I.
117-118. Isplrescu P. Mihai-Viteazu , . II. ***
119-120. Al Odobescu. Ioana D’Arc . . . 11.
121-122. Ion Barac. Arghir și Elena . . III.
122-124. Al. Odobescu, Alexandria .... HI,
125-126. Aiachi. .Alexandru cel Bun . IU.
127-128. „ Valea Albă .... III.
129-130. Alexandri V. Cinel-Cinel .... 111.
‘31-132, llntaiii liSH. Poezia populară . IV.
133-134. AsachI C. Petru Rareș . . . IV s
135-136. Al. Odobescu. Cântece populare IV.
137-138. Sion. Emanciparea Țiga-
nilor ................... V,
139-140. Al Odobescu. Artele In România V.
141-142. . Biserica Curtea de
143-144 AsachI C
Argeș .......................
Sidrighelo . . .
V.
V.
s
145-146.
147-148.
Al. Odobescu.
„
Vasile Alexandri .
Nlc. Călcescu .
VI.
VI.
cc
149-150 , Condițiuniie unei
bune traduceri. . VI.
151-152. „ Petre Isplrescu . . VI.
153-154. , Văcărești, poezii . vil.
155-156. Alexandri V. Dumbrava Roșie . Vil,
157-158 AsachI C. Mazepe in Moldova vil. c
159-160. Ruxandra Doamna i VIL
161-162. Al. Odobcacn. Psaltirea................... Vili.