I. Dobridor - Oameni-Ridicați-Din-Țărănime

0
i 1
CARTEA SATULUI
SCOASA DE FUNDATIA CULTURALA
REGALA REGELE MIHAI I"
"
Os.
.
V
r.
4 .u
7c.
.* 4.
'
84,
° N' , '
g, r
OAMENI RIDICATI DIN TARANIME

DE 7
'J,' .
ILARIU DOBRIDOR
www.dacoromanica.ro
CARTEA SATULUI
43
OAMENI RIDICATI
DIN
TARANIME
DE
ILARIU DOBRIDOR
CU 0 COPERTA DE FR. SIRATO SI CU MM

MULTE FIGURE DE MIRCEA OLARIAN
PUNDATIA CULTURALA REGALA o REGELE MIHAI I.

BUCURE*TI
STRADA LATINA, 8
www.dacoromanica.ro
CARTEA SATULUI ILARIU DOBRIDOR:
OAMENI RIDICATI DIN TARANIME
44.
e-!
Coleciia Pinacoteck Iasi. Fr. 5irato: IntAlnirea.
www.dacoromanica.ro
CUVANT INAINTE
Dintre elementele alcatuitoare ale neamului nostru,
targnimea reprezinta, credincios si puternic, insusirile
rasei. In campuri, and porumbii fosnesc aspru, ca
o muzicg din instrumente tgioase de sticla, pe Oran
il ggsesti; peste zgrile chindiilor de toamng, and
soarele aruncg lumini rosietice pe intinderile ca o
uriasg blang de vulpe, ochii lui se rotesc stgpanitor.
Prins in cercul nenorocului istoriei, s'a apgrat in
tumultul primejdiilor. Vartejul, and trece prin undele
apei, le strange si le invarteste pe loc; tot astfel,
primejdiile i-au adunat puterile in samburul tgriei.
Pe sub vanjosia trupeascg, trece vointa inversunata,
ca sina de fier printre boabele de piatrg.
Taranimea e zacamantul din care se primeneste
natiunea. Din puterek inteligentei ei, se trage inteli-
genta de elitg.
Aceastg carte tinteste sd arate figurile mari ale
neamului --# oamenii-rgdäcing * si # oamenii-piscuri *
din a cgror ngzuintg, mandrie, jertfg si credintg, s'a
intgrit soclul maret al ridicgrii noastre.
In viata si opera lor sung clara obarsia ruralg,
cum curge in volumul mare al apelor limpezimea
izvorului.
www.dacoromanica.ro
4 CARTEA SATULUI
1i infatisam armaturii intelectuale a satelor : preo-

tilor si invdtcYtorilor. Slujitorii credintei (unii) si
animatorii telurilor (altii), ei prepaid' i intretin maduva
i
spirituala care da putere nervurelor nationale. Satul
e o unitate de viata specifica, deosebita de mentali-
tatea oraseneasca : plamadeste legendele i poezia
toarce, din int5mplari caracteristice, acele fan-
tasme ale ,basmului, din splendoarea caruia s'a za-
misfit, la inceputuri, stilul fermecator al cântecului
popoarelor.
Mentalitatea satului se incheaga in jurul Scoalei si
bisericii. Lumina mintii i puterea credintei, iata
punctele de tärie ale sufletului rural. Cand biserica
devine (din lacas de predicatie a iubirii) focar al
exploziei urii; i and scoala se preschimba (din templu
de iradiere a spiritului) in amvon al imprastierii unel-
tirii, fard indoiala ca armatura care sprijina, pe
dedesubt, unitatea vietii nationale trebuie considerata
bolnava. Când e subreda armatura intelectuala a
satului, park intreaga claclarie a statului. Inseamna
ca preotul nu mai e predicatorul de zile mari, cautator
al imaginii perfecte dupa care Dumnezeirea se zice
ca a creat, la inceputuri, fiinta omeneasca; i nici
invatatorul nu mai e insufletitorul de clipe mari,
cercetätor al virtutilor Si valorilor.
Odinioara, and ne stapânea nostalgia seculara a
unirii, invatatorul i preotul erau propovaduitorii acelor
melodii nationale si al invatamintelor din adevarul
carora am extras invioratorul puternic suflu patriotic.
Pedagogi ai constiintei cetatenesti, imprimau, in aluatul
sufletesc al copilului, cadentele urcate din evocarile
trecutului, torcând firul rechemator al grandorilor.
www.dacoromanica.ro
ILARIU DOBRIDOR: OAMENI DIN TARANIME 5
Pentru ei, pentru acesti piloni risipiti pe vatra

largA a tArii, ursiti sA fie punctele de incheieturA
a solidaritAtii, am conturat imaginea concretA a
oamenilor mari ridicati din tArAnime, spre a fi tuturor
pi1d5 si poruncA.
Ei au fAurit datina pArnAntului si au sfintit cerul
nAzuintelor romAnesti.
SA ni-i amintim cu toatä piosia.
www.dacoromanica.ro
I. MARII PRIETENI
www.dacoromanica.ro
MIHAI EMINESCU
www.dacoromanica.ro
fost un cugetAtor si un poet.
.A Un cugetdtor cu limpezimi de vederi, cu intelep-
ciuni de om deosebit, cu sufletul cald. A crezut in
viitorul mAret al neamului. Pentru a-I implini, cerea
oranduialà, cu asezAri izvorite din adfincul fiintei
nationale, potrivit datinilor si insusirilor.
qi un poet, poet in toatl puterea cuvAntului; cel
mai mare poet al vremii sale, al tArii sale. E cantAretul
soartei amare si al sorocului vietii, al desfacerilor
rosturilor, cu micimile si intinderea de o clipà.
Sunt ganduri de durere adAncA si desnAdejde
sasietoare, tAsnite din strAfundurile unei minti cea
mai cuprinzAtoare a veacului ski. A putut sA ghiceascA
tainele lumii si tesAtura ei armonioasà. Ca mesterii
neintrecuti, le-a turnat in ritmuri de o duiosie strAbA-
tAtoare. N'a fost cuget omenesc care sl se cutremure
mai mult; n'a fost grai care sA cante mai bine sufe-
rintele vietii trecAtoare, durerile sortii, sbaterile zadar-
nice; n'a fost putere, care sA redea intristarea iubirii,
nefericirile ei clocotitoare; n'a fost cuvAnt care sA
cAnte mai duios dragostea de neam, de tarA si frumu-
setile trecutului stins; n'a fost strigAt de revold care
sA arunce mai puternice blesteme prezentului decAzut
si miselnic. Avea vedenia descompunerii lumii, topità
in negura apásAtoare dela inceputurile inceputului.
www.dacoromanica.ro
10 CARTEA SATULUI
Ii dadea seama cat de stearpa e stradania omului cand

se sbate necontenit pentru rezultate de nimic. De
aceea, fugea de lume, de oamenii ei ambitio0
cruzi. Se cufunda in maretiile trecutului. Sau se
inneca in amintirile copilariei voioase. Sau lenop in
mangaierile naturii. Chemarile buciumului, mersul
ciurdelor de cerbi, freamatul padurilor, larma valurilor
zgomotoase, mireasma livezilor i adierile poienii,
valurile argintii ale zorilor sau ceata inserarilor,
toate Ii erau prietene.
De scurta durata a fost trecerea pamanteasca a lui
Mihai Eminescu. Intunecat cum i s'a mantuit sfar0tul
vietii, cand prabuOrea mintii lui frumoase ii duse
in prapastiile nebuniei, se poate asemana cu o
cometa tasniti din misterele firii, care, dupa ce a
umplut, cu fulgerarile, boltile cerului, cade in strafun-
durile innecate.
S'a nascut la Ipotqti, In Botolani. Moldovean, ca
marele lui prieten, Ion Creanga dela Humule§tii
Neamtului.
E fiul unui razes a caruia spita coboara din neam
de tarani. Vatra satului Cäli.netii lui Cuparencu e
plina i astazi de cocioabele i leaurile neamului sau
tiranesc.
pupa ce-0 petrece copilaria prin crangurile Ipo-
teqtilor, plena la §colile dela Cernauti. Datorita,
insa, unor imprejurari vitrege care-i napastuesc tine-
retea, Mihai Eminescu are prilejul sa strabata, in lung
0 in lat, intreaga tad romaneasca. Pribege§te, cu o
trupa de teatru, multa vreme. Petrecerea acestei copi-
larii svapaiate, manata de pornirile firii i dorurile
nelamurite ale sufletului, vor pune pecete pentru
www.dacoromanica.ro
toga viata. Din chinuitul cutreier, multa invataturi

va culege. Ramine cu bogate cunostinte despre mora-
vurile, credintele, limba si felul de trai al Romanilor
de pretutindeni. La Blaj, ia legaturi cu taranimea
ardeleang si insufletirile ei pentru lupta national'.
Mai tarziu, la Viena, incarduit cu prietenul sau Ion
Slavici, va lua apararea Romanilor. In pribegia lui,
cunoscuse durerile si suferintele acestui neam de
tarani. Insusirile poporului nostru, nimeni nu le-a
stiut mai bine deck el. Si mai presus de toate, nimeni
nu a avut o mai nestramutata credinta in puterea
de viata a acestor insusiri si in viitorul istoric al
poporului.
Cele trecute, adanc le stia. Despre faptele Domnilor
si Domnitelor, despre vieti de boieri si jupanese,
danii de clerici si mireni, de moravurile si datina
vietii lor, aflase din citirile indelungate in letopisetele
tarii si hrisoave praluite.
Si creatiile populare le-a stiut prea bine. In
poeziile lui, s'a lasat inraurit de zimislirile popo-
rului; a 'imprumutat ritmul doinei si desfasurarile
basmului.
Invatatura ce a adunat despre datinile, asezarile
si firea romaneasca ii va folosi la inchegarea .cugetarii
politice. Iar cuvintele culese din Ardeal si Banat,
Bucovina si Moldova, Muntenia si Basarabia, de
peste tot pe uncle 1-au purtat vitregiile vietii flea'
noroci ii vor folosi la faurirea celui mai curat grai
romanesc. Pe and gramaticii impestritau limba cu
rataciri de tot soiul, Eminescu strangea cu grije fru-
musetile graiului viu si colorat popular. 0 vorba din
batrani, o zicala din hrisov, 0 glumi de clack un pro-
www.dacoromanica.ro
12 CARTEA SATULUI
verb intelept, din letopisete, din jalbe taranesti si foi

de zestre, din cantecul poporan sau din vorbirea de pe
Ceremus, toate se intalnesc in scrierile lui, putere dand
simtirii si ascutime cugetarii. Celei mai inalte minti si
celei mai bogate simtiri ca sa se invedereze nu
i-a trebuit vorba intortochiata, ci vorba din popor.
Astfel Mihai Eminescu ramane cel dintai author
de limba romaneasca. A plamadit unitatea graiului Tv,
manesc 0 a luptat pentru unitatea neamului.
A plecat apoi, la Viena si Berlin pentru invataturile
inalte. Dela tot ce au produs alte neamuri, s'a adapat
si el. Dar and s'a intors in tara, tot de pasurile noastre
s'a legat; pentru usurarea lor, a insangerat, a lovit, a
sfatuit, a indrumat. Ca un copac care sta cu radacinile
bine infipte in pamant, iar cu varfurile izbeste in
tariile cerului, asa a stat: adancit in pamanturile
tarii sale, s'a hranit cu tot ce a putut da sucul u.nui
neam bogat in virtuti, ridicandu-se, apoi, la mandria a
tot ce ingramadisera fruntile apusului.
Om trist din fire.
Dar se bucura ori de ate ori se gandea la destinele
neamului nostru statornicit de Dumnezeu la gurile
Dunarii. Isi umplea atunci ochii de o vedenie care-i
insufletea fiinta toata si privea, par'ca in ceata viito-
rului, portretul viu al u.nei ginte care, glorioasa Inca,
traieste prin noi.
Invatase si asculte murmurul suferintelor populare,
Cum o oglinda strange toate liniile fetei si le arata
apoi dare, asa si sufletul sau a adunat toate durerile
poporului si le-a turnat in cuvinte nepieritoare.
Firea lui spumoasa, cutremuratA de simtiri adanci,
se incrunta cu 0 pornire razboinica gata a coplesi pe
www.dacoromanica.ro
orke adversar, ori de ate ori idei gresite i§i fAceau

drum, sau patimi neindreptAtite intunecau ararea
cea bunl.
A apArat mult drepturile täranimii. CA zicea el:
suntem o tard de plugari curatd socoteald. Boieri nu
mai sunt de mult. «Ne mai rdmdne, deci, o singurd
clasd pozitivd pe a cord spete &dim cu torii, fdranul
romdn. Dantela de Bruxelles, galonul de pe chipiul
generalului, condeiul de fier cu care scriem, chibritul
cu care ne aprindem tigara, toate ne yin in schimbul
grdului nostru ci acest grdu il produce numai fdranub>.
Mare gazetar, Eminescu suferea de credinta cA
vremea cea veche a fost bunl. Bunl, fiindcA domnii
si boierii se pAstrau dupl santa datinA a ruminiei
noastre. Pe and vremea cea noul este de tot rea.
Rea, fiinda baietanii veniti din strAinAtate ne-au
stricat asezAmintele, moravurile ni le-au stirbit si
limba ne-au impestritat-o.
A fost cel mai de temut luptator al zilelor acelea.
Nascut sArac, a murit si mai sArac. Cine a condus pe
hârtie ideile nu s'a lasat minjit de moneda care
umbreste constiintele, moleseste vredniciile si suceste
gandurile.
Erau, pe acea vreme (pe la 1880) oameni cu multi
minte si cu invAtaturà aleasà. Ce avea mai de pret tara
romineascA se adunase laolaltA ci alatuise o mare
tovArAsie, numitA « yunimea >>.. Din ardIsia lor, mult
bine s'a tras pentru pea' i cu mari foloase s'a ina-
vutit neamul nostru dupä firma silintelor Mr.
Intrase, in aceastà cârdáie, i Mihail Eminescu.
Om cu invAtatura bunA si plin de inzestrAri, el s'a
impus dinteodatA. Titu Maiorescu, care era indru-
www.dacoromanica.ro
14 CARTEA SATULUI
matorul, cu mula iubire de frate s'a legat de dansul

si i-a dat ajutorarea totdeauna. Dar mandru cum era,
ci nu s'ar fi aplecat sa ridice nici aurul pierdut in
poteca, Eminescu s'a multumit sa traiasca din sfor-
tarile sale. Mare mandrie sa traiasca omul din risplata
ostenelilor lui !
A§a a trecut prin viata, singur, ca un mare
cavaler al adevärului. Inconjurat de prietenia catorva,
dar 0 de vrAsma0a celor mai multi, s'a multumit sa-i
fie sufletul o caravana, incarcata cu margaritare, care
trece, pe ulitele vietii, latrata de toti zavozii dusmaniei.
Indrasnet 0 violent, ori de cite ori era vorba de
o credinta; distins i neinfricat cand era vorba de
un adevar, a§a s'a plimbat printre oamenii tim-
pului, statura de bronz a lui Mihai Eminescu. N'a
fost eveniment al istoriei pe care mintea lui sa nu-1
cuprinda i si nu-1 judece. A stat cu poyata la ure-
chea tuturor i le-a §optit cararile bune, cand nu erau
dumiriti; dupa cum le-a tipat greplile cand s'au
abAtut.
Mai cu osebire era indragit de sufletul curat 0 de
simplitäile taranimii.
In taranime, vedea Eminescu izvorul nesfar§it din
carp tasne0e paraul de viata neintrerupta al natiei
noastre. Si nu 1-a rabdat inima sa stea izvorul ascuns.
S'a slit si-1 scoata la luminà. Fiecare articol pe care-1
alcatuia, la gazeta, era ca un deget intins in spre locul
unde se afla, acoperita de praful istoriei, samanta
cea bunà. Incepuse, pe acea vreme, sa se ridice din
patratul muntos al Muscelului marea mi§care Ora-
neasci a lui Dobrescu-Arge§. Ca un Negru Voda,
cobora acesta din munti, aducand tablele legii, incon-
www.dacoromanica.ro
jurat de pandurii lui Dina Schileru. La intrunirile

tarAnesti, Dobrescu-Arge§ talmIcea, pe intelesul site-
nilor, articolele lui Eminescu.
Mihai Eminescu se legase prieten cu Ion Creanga,
tAranul istet dela Humulesti. Fire le vietii lor s'au
impletit o buna bucata de vreme. Unul, (Ion Creanga)
venia din jos, din strafunduri; altul (Eminescu) venia
din sus, din piscuri. Tot ce-a avut de pret neamul
nostru s'a incrucisat in aceasta prietenie.. S'au intalnit
la un moment dat: spiritul robust ronanesc, # gdndul
cu fulgerdri de *le. lubea Eminescu in CreangA su-
fletul poporului care galgaia in el bogat; si iubea
Creanga in Eminescu mintea luminoasa si rece.
Prieteniile se cuceresc, nu se oferA. Prin felul lor
de a gandi, de a simti si a vorbi, sufletele s'au chemat
unul pe altul, si s'au invaluit intr'o tovarasie din care
multe a folosit cultura romaneasca.
Pentru tot ce a fost romanesc a luptat Mihai
Eminescu. Pe vremea aceea (ca §i azi de altminteri),
ochii hrapAreti pandeau la hotare sl ne jefuiascA
avuturile. Strainii veneau cu drumul de fier. Produsele
natiunii erau jecmanite de tot soiul de zarafi. Limba
incepuse sA se strice, frumosul port national se pierdea
si moravurile se ticalosiau. Impotriva streinilor care
ne innecau, impotriva impopistrarii limbii si a tialosirii
moravurilor a luptat Mihai Eminescu. Atat de apriga
a fost lupta, ca ai fi crezut ca, in clipa cea mai primej-
dioasa a existentei sale, natiunea si-a creat singurA,
din viata ei, omul care sa vorbeascA raspicat. Dupi
cum parnantul isi strange puterile imprastiate si le
transformA in munti, la fel: o natiune isi strange
avanturile sale si le asazi intr'un singur ins, care
www.dacoromanica.ro
16 CARTEA SATULUI
poarta in mirul fruntii lumina adevarului §i in suflet

lozincile cAlAuzitoare.
A fost cea mai norocità aparitie a neamului nostru.
Nu numai cantaretul cel mai mare. Poeziile lui,
pline de tristete adanca §i de farmecul cantecelor de
iubire upara, cutremurate de fiorul desertaciunii §i al
mortii, alcatuiesc §i pentru noi cum §i pentru lite-
ratura oricarui popor o fall mare. Maestru nein-
trecut, a sunat coardele ghitarei suferintei. Dar nu
despre Mihai Eminescu cel pierdut in visarile placute,
in painjeni§urile vorbelor frumoase sau insoririle Vara-
tice ale poeziei, este vorba. Ci despre un Eminescu
care a fost amestecat in harta neintrerupta a intam-
plarilor zilnice, un Eminescu plin de inima romaneasca
§i de suflet cald, care ne-a aratat drumurile sigure,
sfinte §i drepte.
0 lard pretuieste cdt destoinida cetdtenilor ei, iar
un cetotean atdt cdt pretueste tara lui, aa ne-a
invatat Mihai Eminescu. Nu toate semintiile pArnin-
tului se bucura de aceea0 trecere in ochii lumii. In
istorie, popoarele se ridicA si cad. Ca frunzele padurii
ale caror soroace sunt rastignite pe crucea anotim-
purilor, neamurile gonesc in spre moarte. Urzeala
istoriei se destrama, firele faptelor se rod §i. se rup,
iar suveica timpului tese necontenit alte fire noi.
Marele maestru tesator, in fata caruia toate se umilesc
si se pleacA, mutA rosturile §i. fastimpurile §i, odati
cu ek, schimba soroacele vietii. Oamenii sunt ca
valurile. Vanturile le vanzolesc §i le bat. Pe maluri
stau barcile norodilui gata sal ia furia kr in piept.
Pornesc cu avanturi, ca o vijelie a biruintei, tintind
ace1a0 punct necunoscut din intuneric, care le atrage
www.dacoromanica.ro
ca un mister, ca o chemare. Si, la urmA, pe toate le

inghite adancul.
Asa si cu semintiile. Suite in bArcile norocului,
aleargl in spre marea tainl care le chiami din vesnicie
si din adanc. Le cuprinde, apoi, innecurile mortii,
ingropandu-le sub straturile de timp si de praf.
Dar din aducerea aminte a urmasilor, vorbeste
fapta lor, sulfa' voia lor, calla viata Mr. Ati vAzut
vioara: in clipa in care suie arcusul pe strune, sung
lemnul ei si sunetul trece si la vioara care stA allturi.
FAsiile lemnului devin elastice, 0 lasA sä treacA melo-
diile prin ele, ca prin firele perdelei lumina. Tot asa,
din cenusa trecutului sar murmurele faptelor strAbune.
Un popor aptueste atata catà pricepere are, dar 0
atata cat poruncile istoriei lui il indeamnA sA facl.
DupA ce popoarele au murit, rAmane in urma lor
atat: fapta. Cite fapte marl sunt, atatea lozinci au
cutremurat cu puterea lor fiinta poporului, si atatea
idei au luminat, cu scanteia lor, cArarile lui.
Faptele mari le sdvdrfesc oamenii mari ; ideile inalte
in capul lor ndscocesc # se coc. De aceea s'a si zis: cl
un popor pretuieste cat istoria lui, iar istoria lui cat
oamenii mari pe cari i-a nAscut. Puterea de viatà a
unui popor se mAsoarA dupl calitatei oamenilor lui.
Fiindci un popor are menirea de a naste din sanul
sAu oameni mari, iar oamenii mari au menirea de a
conduce poporul. Neamul nostru, neam tanAr,
prezintl in istoria lumii miracolul de a creste inteun
an cat cresc altele intr'un secol. TanAr fiind si strain-
torat de atatea necazuri, care l'au izbit din toate partile,
n'a avut rägazul sA nascI oameni multi cari sA intunece
cu lumina mintii lor fulgerArile altora, sau A' in-
2
www.dacoromanica.ro
18 CARTEA SATULUI
spaimante cu puterea vrerii lor ambitia celorlalti. Am

avut, insa, ori de cate ori s'a simtit nevoia, oamenii
cari ne trebuie. i am avut, and intamplarile vitrege
ne-au ingaduit, oamenii nwri cu adevarat mari, cari
s'au semetit sa reprezinte, la un moment dat, tot ce a
fost mai bun i mai frumos in sufletul nostru romfinesc.
)44a a fost Mihai Eminescu.
S'a nascut sarac si umilit, a trait sarac qi umilit,
a murit si mai sarac §i mai umil.
I s'a ridicat statuie pe un loc nimerit, dorit de el.
In fata nemarginirilor miscatoare ale marii, and
coboara amurgurile din tarii peste ape, se inalti, in
orizonturi, chipul de marmori al poetului, ca o coloana
de lumina inghetati. Sta drept impotriva pustietatilor
violete, cum dur §i dirz ca piatra a stat el impotriva
dusmaniilor vietii.
E bine cA a fost asezat chipul sAu la fruntariile
mArii. Statuia lui Mihai Eminescu, inaltatA in fata
pustietAtilor apelor, nu este numai o cinstire, ci, la
marginile lumii latine, este un semn de hotar 0 o
marturie.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
"Ura un om inalt, gras, pArul blond ca mAtasea
porumbului i ochii albastri, mersul greoi ca de urs.
Alminteri suflet bun, saritor la implinirea voilor, senin,
cu un suris bland si binevoitor; insio cam slobod la
gurà, Ii plAceau blesternAtiile, se tinea de snoave si de
drIcovenii. Cfind a murit, la 1889, doborit de epilepsie,
nu era, spun cunoscAtorii, un mort urit: a cAzuse
bun sAnAtos si era rosu la fatà, cu gura intredeschisä
ca pentru a vorbi 0 lumina fAchilor par'ci fAcea sà-i
joace pleoapele apAsate ca pentru somn. *i era in
stare s'o fi fAcut intr'adins. De ce sä supere el atfita
lume mai subtire deck dansul care, dacl venise sA-1
vadA, nu trebuia si se ducä inapoi acasA cu o inti-
pArire rea ))?
In bojdeuca din SArAria Iaului, vizitatA citAva
vreme de cel ce pornise, in alte lumi, prietenul
BAdia Mihai, Ion CreangA trAise singur cuc, intre
hfirtiile sale. In &fail de Tinca Vartic (femeie robustA
si sAnAtoasà, nu prea inteligentA, dar de un bun simt
care o scApa dela toate), si in afarà de pisicile, dresate
si bine crescute, cu care feciorul cel mare al lui Petrea
Ciobotarul din Humulestii Neamtului, se hârjonia
ziulica adesea, ii mai pAsia pragul cocioabei i citeo
fatA mai subtire din lumea bung a Iasului: un Petre
Carp, un Lambrior.
www.dacoromanica.ro
22 CARTEA SATULUI
A murit, gra sa spunk' nimanui un cuvant. Asa se

explica de ce, din atatia prieteni cati facuseri haz de
glumele lui, la junimea, unul singur i-a insotit sicriul
cu o jerbi de flori.
Ion Creanga era fiul unui mester de ciubote din
satul Humule§ti, urma§ de plae§i liberi din Valle
Neamtului. Taal ski, Stefan al lui Petrea Ciubotarul,
taran harnic la trebile gospodariei, era frunta§ in sat,
adunfind bani buni, din vanzarile de sumene prin
iarmarocul dela Folticeni. Mama, Smaranda, nascuti
David Creanga, era o femeie energica, uneori aspra,
dar de o duiosie mostenita dela bunicul turnator de
clopote, Ciubuc Clopotarul.
Intre cicalelile mamei, femeie dornica de a-si
vedea. copiii asezati la treburile lor, pe o treapti mai
sus in viata §i mormaiala tatalui, ocupat cu greu-
tatile casei, se scurse copilaria rasvratita, plina de
sbenguiri a copilului Nica. Nu stiu altii cum sunt,
spune Creanga, dar eu and ma gandesc la
locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti,
la stalpul hornului unde lega mama o sfoari cu motocei
la capat de crapau matele jucandu-se cu ei; la prichi-
ciul vetrei cel humuit de care ma tineam, and ince-
pusem si merg copacel; la cuptorul pe unde ne
ascundeam and ne jucam noi blietii de-a mijoarca,
0 la alte jocuri si jucarii, pline de hazul si farmecul
copillresc, par'ca-mi salta si acum inima de bucurie.
Si, Doamne, frumos era pe atunci, cad si parintii si
fratii i surorile imi erau sanatosi si casa ne era inde-
stulatA si copii §i copilele megiesilor erau de-apururea
cu noi si toate imi mergeau dupa plac, flea leac de
suparare, de par'ca toga lumea era a mea. i eu cram
www.dacoromanica.ro
vesel ca vremea cea bunA i turbulatic i copilAros

ca vintul in turburarea sa. Si mama, care era vestitA
pentru nasdrAvAniile sale, imi zicea cu zimbet uneori,
and incepea a se ivi soarele, intre nori, dupl o ploaie
indelungatA: desi copile cu pArul Man si ride la
soare, doar s'a indrepta vremea », si vremea se indrepta
dupà rfisul meu )).
Asa a fost copilAria lui Crean& seninA, sbengui-
toare. Pe Ozana curgAtoare i limpede, cristalinA, se
juca la scaldA cu tovaräsii de copilkie. In zilele geroase
de iarnA, se desfAta pe ghiatA si la sanius, iar vara, in
zilele de sArbAtori, antind i chiuind, cutreera dum-
brAvile i luncile umbroase, prundul cu stioalnele,
tarinele cu holdele, cfimpul cu florile i mindrele
dealuri de dupi care-i zimbiau pajistile in sburdalnica
virstà a tineretii. Mai fAcea din timp in timp si cite o
poznA de scandaliza megiesii i silea pe bietul tAtine-
sAu sl plAteascA pagubA mare. Prin somn nu cerea
de mincare, cind se scula nu mai astepta sA-i dea
altii si cand era de fAcut vreo treabA o cam rArea de
pe acasi. Si apoi mai avea i alte bunuri: cind ii lua
cineva cu rAul, putinA treabI alegea dintr'insul; cind
Ii lua cu binisorul nici atita; iar cind 11 lAsa de capul
lui, fAcea citeo drAgutI de trebusoarl ca aceea de nici
4 sfdnta Nastasia Isbdvitoarea de otravd# nu era in
stare a o desface cu tot mestesugul ei.
Inteo bunI zi, dupl ce se mari copilul, se asezi
Smaranda cu cicAleala pe bAtrin: sà-1 dea la scoali
si mai multe nu. Ea visa sA-1 vadA pe Nick' poi:4
in sat, citind psaltichia in stranA.
A invAtat intii la scoala din Humulesti, o chilie
fAcutA in poarta bisericii, pe cheltuiala sAtenilor, prin
www.dacoromanica.ro
24 CARTEA SATULUI
indemnul i osardia pirintelui Ion Humulescu « care

avea o mina de invatatura, un car de minte i multi
bunatate de inima, Dumnezeu sa-1 ierte *.
coala 'Irma se inchide, fiindca dascalul e prins cu
arcanul i luat la oaste. Astfel, numai dupa un an,
venind alt dascal, (care avea naravul sä ridice elevii
de urechi, 4 panà la sfanta deasupra usii * si ii cam
indesa cu sfantul Nicolae *) poate urma invatatura.
Vine, insa, prin caslegile Craciunului, bunicul David
Creanga dela Pipirig, incarca copilul si-1 duce la scoala
lui Balos din Brosteni. Aci, isprava mare n'a facut.
Ba, inteo bung dimineata, se trezeste plin ciucur de
raie capreasca, dela caprele Irinucai, gazda sa.
Pleaci la Pipirig si se lecueste de boala. Iar la Pasti,
venind in vacanta la Humulesti, trage un angerul a
strigat » la biserica, « de au ramas toti oamenii cu
gurile caseate )). Mamei Ii venea s1-1 inghita de bucurie.
Parintele Ion 1-a pus la masa cu dansul, iar Smarandita
a ciocnit cu el o multime de oul rosii. La Invierea a
doua, nu i-a mai mers asa de bine, caci toate fetele
din sat, viind la biserica, si uncle din ele fiind mai
dräcoase, cum au dat cu ochii de Nick' au si bufnit
in ras si-au inceput sa-i strige: tunsul felegunsul,
cainii dupa dansul. Ii taiase dascalul dela Brosteni
parul de-1 slutise.
Ion Creanga invata carte, sau cum zicea el « cruce
ajutä )>, dupa moda veche. Moda veche cerea sa fie
indopat capul copiilor cu fel de fel de lucruri nefolo-
sitoare i cine nu-si dadea sarguinta, era umflat in
bitai. Amintirile lui din small sun,t pline de haz.
Invata psaltichie cu un psalt dela biserica Adormirea.
A urmat i la coala Domneasca, cu Popa Isaiia Duhu.
www.dacoromanica.ro
4 Un popA, imbrAcat in straie grAcute, scurt la stat,

smolit la fatà, cu capul ples, mergind cu pas rar, incet
0 ginditor, rAspunzand indesat 4 sluga dumitale z cui
nu-1 trecea cu vederea, cAscand cu sgomot and nu-si
gAsea omul cu care g stea de vorbA, fAcand lungi
popasuri prin aleele ascunse ale grAdinilor publice din
Iasi, cu citeo carte in minA, ascultand la cantecul
pAgrelelor si oprindu-se cu mirare langl musuroaiele
de furnici pe care le numea 0 republici intelepte )),
desmierdand iarba si florile campului, icoane ale
vietii omenesti, pe care le uda c'o lacrimä fierbinte
din ochii gi si apoi cuprins de foame si obosit de
ostenealA si de gandire, isi lua cAtinel drumul spre
gazdA, unde-1 astepta grAcia cu masa inting. Acesta
era pArintele Isaiia Duhu )>.
Multe nu culegea Ion Creangl din ostenelile cu
invAtAtura. Vara, venind acag, asvirlea cartea in cui
si s'apuca s'ajute mamei la pieptenusi si nevedit, facea
tevi cu sucala, torcea cu roata. Fetele satului il pore-
cliserA, din aceasti pricinA, Ion TorcAlgu. .
Dupà ce isprAveste scoala primarA, cicAleste pe

mumA-sa sA-1 dea la Catihet (scoalà seminarialA). Se
duce, deci, la Fälticeni si, in sat-sit, la Seminarul dela
Socola din Iasi. Asa ajunge diacon.
Nu stá ing prea multä vreme, fiindcl face bles-
temAtii si e pedepsit. Era la biserica Golia din Iasi
undé avea 0 locuinta. Inteo bunA zi, trage cu pusca
in ciorile de pe turla bisericii, si e dat in judecata
Consistoriului bisericesc; in altA zi, isi taie pArul,
ca civilii, si pune pe cap pAlarie in locul potcapului
grecesc de diacon. Drept pedeapg este raspopit.
UrmeazA scoala Vasile Lupu si iese institutor.
www.dacoromanica.ro
26 CARTEA SATULUI
La Scoala Norma II de invAtAtori, tinea cursuri si

profesorul Titu Maiorescu. Titu Maiorescu il deose-
beste dintre toti elevii sAi si il distinge cu inalta sa
apreciere. Maiorescu era marele profesor al vremii sale.
Om cu invAtIturA aleasi, venit dela scolile strAine, minte
limpede ca izvorul, dornic pentru tara sa si puternic
indrAgit de soarta culturii, Maiorescu se bucura ori
de cite ori apArea cite un inzestrat de pe urma ciruia
ar fi banuit el cA foloseste Tara. Il lua, il ajutora,
ii crea putinta de lucru si-1 lAsa activ la munca lui
dragi. Asa s'a intfimplat cu cfiti i-a cunoscut, i-a stiut.
Ei au devenit mai apoi marii scriitori ai tárii noastre.
Si asa s'a intimplat si cu Ion Creangi. Din vremea
in care urmeazi cursurile la Scoala NormalA, Ion
Creanga se imprieteneste cu Titu Maiorescu. Prie-
tenia poate sa fie datoritA si darului ce-1 avea Maiorescu
de a cunoaste oamenii inzestrati, poate si cArtilor de
small pe care le alatuise Creangl. Scrise pe intelesul
copiilor, cu metode noi si usoare, manualele lui Ion
Creangl erau cele mai clutate. (c Metoda mud de
scriere # cetire*,§i «Invelpitorul copular, carte de cetire
in clasek primare de ambek sexe in litere # slave* s'au
vindut atit de bine, cA a fost nevoie si se tipAreasci
adeseori in mai multe mii de exemplare. Banii strânsi
din vinzarea lor, i-au ingAduit lui Creangä s'A se lase
de debitul de tutun deschis cu frate-sAu Zahei, la
Iasi.
Aceste manuale i-au adus vfilva ca dascAl.
Din aceste timpuri (ale discAliei) il cunoaste
Creangl pe Mihai Eminescu, cu care leagl o prietenie
strinsi ca frdlia. Eminescu era revizor scolar. Inspecta
din and in cind scolile prin judete. Cu acest prilej,
www.dacoromanica.ro
a dat peste feciorul lui Petrea Ciobotarul, dascal la

Iasi.
Prin Eminescu sau prin Titu Maiorescu, nu se
cunoaste precis, il intfilnim pe Ion CreangA la
4junimea». # junimea * era o societate de literaturfi
in care se adunaserà toti cArturarii de searna ai Mol-
dovei. In fruntea acestor cArturari semeti, sta Titu
Maiorescu.
La Junimea, sv povesteau din and in and anec-
dote. Se povesteau anecdote, mai cu seamA and lipsea
Maiorescu, ocupat cu profesoratul si politica la Bucu-
resti si and nu venea Alecsandri, prietenul reginei
poete, Carmen Sylva. Ion CreangA, priceput in snoave,
s'a apucat sä spunk' si el ateva, de-au rims cArturarii
minunati de atita inzestrare la vorbi si de atita izvor
de glumA care curgea potop. S'au tinut de el juni-
mistii sA scrie si mai multe nu.
Si a scris si el ce s'a priceput: # Antintiri din copi-
ldrie*: pline de haz, de sbenguiri si de ris nevinovat,
amestecat cu multi duiosie. Svon mare au produs
povestirile lui. Le citeau cArturarii si nu se mai sAturau
de frumusetea bor.
Ghidus cum era si aprig la glume, CreangA isi
umple capul cu tot felul de basme si de scornituri ale
poporului. Poate nu le-ar fi scris niciodatA, dacA
Intimplarea fericia nu 1-ar fi dus la intrunirile socie-
tAtii dela Iasi. Si daci n'ar fi scris, CreangA ar fi urmat
si facA pe mai departe politici de mahala iesianI, si
ia parte la intruniri si la scandaluri, sA lupte pentru
impArtirile bunurilor, impotriva conservatorilor lui
Carp si frate bun sA fie cu fractionistii lui BArnutiu.
Scurt, gros si rosu, indesat, burtos si vesnic cu porn-
www.dacoromanica.ro
28 CARTEA SATULUI
neata in loc de batistA, ar fi fost Popa Smantanä (cum

II porecliserà vrAsmasii) un erou al intrunirilor poli-
tice, nu un alcituitor de snoave i fleacuri frumoase.
Nu i-ar fi mai pasit pragul casei atitea fete simandi-
coase din elita Iaului i nazurile subtiri n'ar mai fi
aratat buni cautaturi unui biet politician de tarabi.
Poate singur Eminescu, indrigit (cum era) de
inzestrarile tarinesti 1-ar mai fi intovArisit din and in
and. i, amfindoi, in haine de siac, impotrivire
fati de fabricile de postavuri ovreesti ar fi luat-o
cu toiagele In mina' pe dupä dealurile de dincolo de
Särarie, colindand i povestind cite in lunA si in stele.
departe, la vreun han cu vinatul bun, ar fi poposit in
fata unei ulcele de pamint plinä de cotnar rubiniu.
Intr'o buni zi din anul 1889, nu mult dupà ce
trecuse in lumea celor drepti Mihai Eminescu, moare
de epilepsie si Ion Creangi. Päriseste mitele lui,
hirtiile, snoavele i pe Tinca Vartic, si-o porneste
binisor pe dupà mosie, sl se ingroape la radicinile
griielor ca si creasci, din carnea lui, roadele
bogate.
Creangi este unul din cei mai mari povestitori ai
nostri. Cele mai strilucite buciti ale lui se gisesc .
adunate in cartea e Amintiri din copildrie ». A fost

talmkita in mai multe limbi. Pini si in limba chinezilor
cari locuesc in Tara de lingi Soare-rásare. Cfind au
cunoscut-o englezii, freamit mare de admiratie a
stfirnit. Fiecare englez ar fi vnit sä se vadà copilul dela
Humulesti.
NeastimpArat i ager ca argintul viu, Nici al lui
Petrea Ciobotarul a rimas de pozni printre ceilalçi
copii. Turnate intr'o limbi colorati limba Oranilor
www.dacoromanica.ro
din Humule§ti, aceste pozne alatuiesc cartea de

capatai a prozei romanwi.
Creangi a fost §i a ramas Oran; a vorbit tarane§te,
s'a purtat tarineste, a mancat §i a trait tarane§te; a
simtit §i a gandit tarane§te. Era un taran mai istet care
placea boierilor pentru hazurile povestite.
Neamul nostru, prin Ion- Creanga, e arkat in toati
intelepciunea lui cre§tineasca. Respectos de datina
strabuna, supus obiceiurilor, rasvratit impotriva a tot
ce incearci sa ne §tirbeasca legea, portul §i. limba,
el a iubit, viata §i suferintele ei, pe care atat de
bine §tia sa le intampine cu hazurile si cu cheful bun.
Graiul de acasa, din satele de ciobani de peste varfurile
Tutuenilor, preskat cu zickori §i pilde, insufletit de
imagini noi, exprima simtirile nou, colorat si viu.
Peripetiile povestirilor sunt depanate cu me§te§ugire.
Privelisti §i situatii, patanii §i nasbatii copilaresti,
snoave §i naivitati, obiceiuri de tail si stari sufletesti,
glume mucalite si credinte strabune, intr'un cuvant
sufletul taranimei, turburkile, framantarile §i. senina-
tätile, aceasta cuprinde cartea lui Creanga. Ironia
ghidur care rade in dosul atator scene de combinati
poltronerie nevinovata, nicairi nu si-a gasit intre-
buintarea cu mai multa maiestrie.
Nascut din tarani §i haladuind cu tkanii, Ion
Creanga a ramas in mijlocul boierilor dela Junimea
tot taran. Nu si-a modificat sufletul cu nimic. Din
ceea ce soarta i-a incredintat intai, nimic nu s'a pierdut
si nimic nu s'a transformat. Carturkia 1-a ajutat numai
sa dea forma.' frumoasa unui suflet rupt din neamul
plaiesilor Neamtului §i sa ridice, la rangul cel mai
inalt, povestirea tkaneasca. Verva lui de povestitor,
www.dacoromanica.ro
30 CARTEA SATULUI
preciziunea expunerii, coloritul infati§arilor in scriere,

ii ajuta sa dea margine frumoasä portretelor i linie
corectä povestirii. Citind basmele, anecdotele i amin-
tirile lui, ai impresia ca seva pamintului urca din stra-
funduri, de unde zac radacinile ne§tirbite ale taraniei
rominesti. Din acele povestiri rupte din viata lui de
copil zburdalnic, se poate vedea citä tarie de suflet,
chi putere de gluma voioasa, de ras senin ci sanatos,
se afla in sufletul taranimii.
Creanga a lasat cel dintii document pretios despre
viata taranimii.
Luand model basmele rominesti, a alcatuit o serie
de povqti: 4 Capra cu trei iezi», #Ddnild Prepeleac»,
4 Soacra cu trei nurori*, Povestea porcului», « Harap
Alb», 4 Ivan Turbincd».
Un strain care a cercetat scrierile lui Creanga, soco-
tecte aceste basme drept cele mai bune i cele mai
frumoase, din cite au fost nascocite in toata literatura
celorlalte popoare.
Jar pentru francezi, Creanga este unul din cei mai
marl povestitori pe cari i-a dat lumea.
www.dacoromanica.ro
ION SLAVI CI
www.dacoromanica.ro
Gheorghe Cosbuc zugrAvise, in poeziile sale, su-
fletul taranimii din NasAud. Ion CreangA aducea,
in povestiri, insusirile cimpoierilor din regiunea mol-
doveneascA a Neamtului.
Ion Slavici, din Siria Podgoriilor arAdene, a pus
in povestile sale, sufletele, cu multe invirtituri in loc,
ale täranimii transilvane. Comoara amintirilor din
copilaria in tinutul Aradului, adunatà din materialul
de viatA sAteascA a trecut in urzeala povestilor sale.
Cutreierase mult, vAzuse oameni i locuri, observase
obiceiuri i credinte, luase seama la respectul datinei
care se urmeazà; i, ca prietenul sAu Eminescu,
pAstreazA din aceste cAlAtorii, amanuntele de viatà ale
lumii satelor, din care va crea, mai tfirziu, frumoasele
chipuri de tArani ardeleni.
tie adânc lucrurile de acasA, cum numai Creangl
i s'ar putea asemAna; i cunoaste sufletele cum numai
Cosbuc le-a cunoscut. Se pricepea sA le insire frumos,
amestecand, printre duioii, glume tAioase, cum le
folosesc tAranii din aceste tinuturi. CurAtia sufleteascA,
gingAsia simtirii, adfinca seriozitate a moralei, e infA-
tisatà, la oamenii simpli dela tarA cu toatà sfiala celui
ce cautA sä vadA adâncurile de omenie romineascA,
dar se teme sl nu cadA prea in strAfund unde zac
tainele i neintelesurile. Oameni dirzi, de o temeinicie
www.dacoromanica.ro
84 CARTEA SATULUI
in actiune cum numai otelitul ardelean e in stare:

deschisi la gesturi, spunand verde, fArA ascunzisuri,
fugind de ocoluri si de uneltire; oameni insufletiti de
simtiri curate, capabili de multe intorsAturi ale intelep-
ciunii, dornici de bine si urmArind binele; apoi oameni
manati de patimi mArunte, rAi si aprigi in viclenie,
ferecand retelele in care se prindunul pe altul, banuin-
du-se cu temere lAmuritA pe acestia ii aratA Slavici.
*i. peste toate, pluteste credinta lui, cl viata ar fi
mai toad bunA, dacA intamplarile n'ar creste din
necunoscut primejdioase. Atunci e bine sA te tragi
de o parte, sA te Iasi rApus de poruncile destinului care
ne mina prin lume ca pe jucArii neinsemnate, si te
pui la indemana intocmirilor soartei. CA e atata
depArtare intre ceea ce vroieste omul si ceea ce poate,
inch niciodatA nu ajunge tinta. Cand nu vrea sA fie
coplesit de durere, sA intampine, cu rasul, nereusita.
Asupra vietii, Slavici are aceeasi credintA pe care o
are tiranul roman. ExistA o putere ascunsA, o vrere
oarbA, nelAmuritA noui oamenior, care imparte binele
si rAul. Ea randueste intamplArile, ea porunceste
faptele, ea statorniceste soroacele. Impotriva ei nu se
poate lupta, fiindcA e de nerApus; noi suntem fulgi
de FlpAdie, dusi de vantul soartei pe campurile vietii.
Ne supunem, deci, nestiutului conducAtor care potri-
veste toate dupA cum le este scrisa si durata. SA intim-
pinAm nenorocirea cu un suras, primejdia cu tide de
suflet, loviturile cu inima slobodl. Toate sunt incer-
cAH ale sortii; izbeste in noi ca intr'o nicovalA pe care
stA viata noastrA ca o laml de metal subtire, mlAdios
la fiurArie, dar nu se zdrobeste. Iar cthid vor veni
rAfuirile cele maH, si cidem impAcati, fiindcA asa au
www.dacoromanica.ro
fost oranduite lucrurile dela Dumnezeu: si ne purtam

osanda la ceasul cuvenit. ,
Totusi, crede Slavici, binele ocupg loc mai mult
in omerure decat raul; sfatul bun e mai ades decat
uneltirea 0 vorba sireatg; bucuria mai petutindeneascg
deck durerea; iar curatia intrece pgcatul. Prin muncá,
omul poate rizbi puterile raului, invinge chernarile
pgcatului, risipeste ademenirile viciului, uita stapa-
nirile suferintei. Munca e binecuvantare, e izvor de
liniste, multumire si impgcare; e locul de intalnire al
fericirilor vietii. Ritmurile muncii dau traiului legg-
'ladle usoare, cum da cântecul usurare mersului
omului. Munca e melodia vietii. Ea e rezultat al cuce-
ririi pe care o implineste sufletul asupra corpului.
Dacg subjuga corpul, omul e cu resorturile destramate;
leneviile il cuprind de toate partile ca o plasg de mole-
ski adormitoare; rugina se asterne pe incheieturile
oaselor existentei si, ca fiarele lasate in umezealg,
oamenii sunt mancati pe dinguntru de rugina, viata
devenind un iad in care puterile dracesti cresc din
canaluri ascunse si se iau la hartg pang macing totul.
Exemplul minunat and sufletul ia in stapinire
bezna corpului, and binele cucereste raul si cand
pgcatul e zdrobit de pornirile bune, il da Ion Slavici
in povestirea Popa Tandi.
Parintele Trandafir vine in Sdrdceni, sat infundat
pe Valea Seacg, unde nici scaetii nu cresteau de atata
seceta. Case le, ici una, colo alta, flea' porti, fail imprej-
muitura, fara hornuri, farg razor de grading. Locui-
torii erau de o lenevie ce ramasese de poming. Cum
sta pestele in apa si cartita sub pämant, asa stateau
II*
www.dacoromanica.ro
86 CARTEA SATULUI
si sArAcenii in mizerie. FuseserI oamenii biruiti de

fortele rAului.
catA vreme vor fi SArAcenii lenesi, isi zicea PA-
rintele Trandafir, ei vor rAmane calici si eu flamand.
HotArit sl facI din poporenii sAi oameni harnici,
s'apucA de treabA. Mai intii se asezA pe ei cu vorba
bunA si le tinu predici, Dumineca, la biseria. Ii
indemni la lucru. A doua DuminecA nu mai dAdea
nimeni pe la bisericA. Nu veniti voi la mine, merg eu
la voi, isi propuse Popa. Si incepu cu colindul pe la
casele oamenilor sà-i clascAleascA, ba fA asa, ba fa
pe dincolo, ba drege, ba trebAlueste. Degeaba. Dacl
vAzu si vAzu, trecu dela sfat la batjocurA. Pe cine-1
ajungea, gura popii era melità: cu galcevi si cu ocarA.
Isi gäsi ing beleaua: poporenii il pfirirA episcopului.
Om bun, insA, episcopul il iertA pe PArintele Tran-
dafir; astfel, tot in SArAceni rimase.
Va sA zicA nu merge cu tandlliturA, de-aia H.
poreclirà popa Tana. S'apucA el insusi de munci.
Dela vorbe trecu la fapte; incepu, astfel, sA le dea
pilde de muncA. N'o iesi el laptele din piatrA seacA,
nici inelul de aur din tinicheaua galbenA, dar PArintele
Trandafir stiu sA facl din SArAceni sat avut. Incepu:
10 lipi peretii casei, luA trestie din stuarisul bAltilor,
isi facu acoperisul, ingrAdi ograda cu gard de stobori,
netezi cu cazmaua citeva straturi de zarzavat in jurul
ulucilor, pAmintul din spatele casei il ail 0-1 insA-
manta cu porumb, lucrl singur pogoanele bisericii si
incepu sA impleteascA si lese din nuielele din bAlti.
In zilele de iarnA prindea bani buni pe ele. Din paralele
adunate, PArintele Trandafir incropi o gospodArie de
li-era mai mare dragul s'o privesti. Lumea din SarA-
www.dacoromanica.ro
ILARIU DOBRIDOR c OAMENI DIN TARANIME 37
ceni ramase cu ochii innecati de mirare la asa minund

crescuta din nimic, din intentia bunului popa Tran-
dafir. Astfel forta care atrage i vrajeste, care astiga si
taraste vointele, smulse pe sAraceni din robia sortii
si-i imboldi sl lucreze. Fiorul muncii, dorinta rezul-
tatului, pofta cfistigului si a traiului mai omenesc,
cutremurA sufletele. Admiratia pentru PArintele Tran-
dafir i pilda vie ii ispiteste; ispita creste, pune stpâ-
Dire pe suflete i astfel, Saracenii devin locul unde se
petrece marele vArtej al muncii. Incordarea vrerii
sfarma rezistentele naturii. Locurile pietroase si ne-
prielnice din Saracenii plini odinioara de buruieni
de ciulini, se transforma intr'o gradina. Scoala, pri-
maria, biserica se inalta falnice in ceruri, iar pe
soseaua altadata hirtopita, acum pietruiti cara
cu coviltire trec la oras incArcate cu roadele muncH.
Saracenii, sat ticalos, infundat in Valea seaca, e izvor
de bogatie care se scurge spre b Alciurile megiese.
Astfel se invinge destinul.
In alta povestire, <Moara cu noroc *, Slavici arati
si a doua fata a luptei dintre bine si rau, dintre suflet
lut, dintre om i destin. Aici invinge pacatul, invinge
viciul, invinge lutul. Oamenii sunt supusi puterii
oarbe, purtati de voia ei. Ca apele care cad din munte
la vale si tarasc, in cursul lor pravalatic, stanci
arbori, asa duce soarta eroii acestei povestiri. Iitaraste
si-i abate pAna-i arunca in prapastia pacatului, pe
calea pieirii.
Moara cu noroc * e o crAsma stinghera, asezata pe
coama unui deal. Singuratatea locurilor,. prima in
braele dese ale padurilor stravechi, starnea temeri,
Era aci vad de trecere i kc de popas pentru drumeti
www.dacoromanica.ro
88 CARTEA SATULUI
Un urdinis zilnic de trecitori se scurgea la 4 Moara

cu noroc o. Treceau negutAtori, treceau patrulele si
treceau, mai cu osebire, porcari cu turme de grisuni
si de scroafe. La 4 Moara cu noroc >> e carciumar nou
Ghitä, cu frumoasa lui hangitä, Ana. GhitA e un .om
inzestrat pentru muncA, dornic sI aibe spor la treabl,
si castig in afaceri. E om cinstit, cu frica lui Dumnezeu,
tine la casa si copiii lui.
Nenorocirea omului vine de unde nu te astepti.
LicA SAmAdAul, cApitan de caravane de porci, om
aspru si neindurat, e stApanul acestor locuri. El stie
toate infundAturile, cunoaste toti oamenii tinuttilui,
oamenii buni ca si oamenii rAi. E inalt si supt la fatl;
are musteata lungA si ochii, ca ai viezurului, joacA sub
sprancenele impreunate ca doul brobinte mici si verzi.
Asa cum se poartI in cAmas1 subtire cu floricele,
imbrAcat in pieptar cu bumbi de argint si tinand in
manA codisca de os infloratA cu ghintulite de aur, el
umblA mereu cAlare dela turmA la turml; tremurA de
el toatA lumea si stie sä afle urechea gfasunului pri-
pAsit chiar si in oala cu varzA.
SArnAdIul cautI sä-si facA part* la talhArie, sä
foloseascA oamenii la crime. In mrejele unui astfel de
om cade GhitA. Om aprig dupà castig, SAmAdAul ii
necinsteste casa, ii prafueste linistea, ii ticAloseste si-i
sfAramA rostul. Ager la judecatà, el vede limpede
sfarsitul. Se sbate insl in lanturile vrAjite, ca rama
pe jeratic si nu poate sA scape. Ii fusese randuit de
sus sA ispAseascA. ScapA de judecata unde fusese bAnuit
pe nedrept. Orbit de bani, . se hotArAste si-1 dea pe
SAmIdAu pe mana jandarmilor de indatA ce si intre-
geste suma. Nu mai are, insi, timpul trebuitor;
www.dacoromanica.ro
vijelia fortei oarbe il ia in cercul ei si-1 poartA ca pe o

unealtà de nimic. Ii este batjocorità nevasta pe care
la urmA o injunghie. Venind sA-si ia serparul cu bath,
SArnAdAul il omoarA, dA foc carciumei si se omoari
apoi si el, sdrobindu-si teasta de trunchiul unui
copac.
Asa ispAsesc toti. Se prAbusesc in adAncurile
iadului sufletesc, unde joacI vilvAtAile si prApAdul
pornirilor necugetate. Peste puterile omului, fac toti
sfortAri sA se rApunA. Un blestem, care apasI peste ei,
indeplineste sorocul. S'aud cum trosnesc vointele in-
cordate in lupta pe viatà si pe moarte. Impotrivirea
desnAdAjduitä a lui Ghitai, care nu se indurA sl lase
cArciuma bantuità de duhul necurat al SAmAdAului
nu rezistä. Inclestarile patimilor ii ingheatà la urrnA
pe toti in marea tAcere a mortii. Pe fiecare din ei, ii
urmäreste o vinl. Mila si groaza ne cuprind sufletul;
mill pentru ispAsirea lor si groazA pentru sfortIrile
de a se sdrobi unul pe altul. Lied SAmadAul e Inver-
sunarea omului care tinteste biruinta. Ca un codru
neumblat, vanjosia lui inspAimantä. Ana e femeia
bunA, brandA, plina de tresAriri de iubire curati
pentru sotul ei si pentru copii. E o victimA. GhitA,
cinstit si corect, dornic de munch' si de foloase bune,
e si el o victiml. 0 putere de dincolo de ei, ii chearra
si-i invartejeste panA-i arunci la fund.
Ion Slavici, neintrecut cunoscAtor de suflete, se
coboarA pang in actin; unde se coc semintele nevAzute
ale acestei vegetatii de patimi si vicii. Desface ca la
un ceasornic surubAriile acestor suflete si ne arati
cum se imbucA piulitele si rotile si ce ascuns resort
le pune in miscare.
www.dacoromanica.ro
40 CARTEA SATULUI
Turnate intr'o frazA sprintenA si vioaie, preskatI

cu proverbe si zicale, uneori cu sentinte culese din
cArtile bisericesti, nelipsit nici de acel grai satos si
cuminte care fuge de suciturile gandului siret, Slavici
di* exprimare curatA sufletului tarAnimii. Are o limbi
viguroasä ca in basmele noastre. Iubirea puternick
sinceritatea legAturilor, duiosia, mAcinisul patimilor,
cAderile si inAltArile sufletesti, gluma, toate se gasesc
in povestirile lui. Ne-a zugrAvit lumea dela tarA asa
cum a cunoscut-o el, Ieni al Lenii Savului lui Milzai
Bojin, care avea sl deving, mai tarziu, scriitorul cel
mare al tarii sale.
Se näscuse la iria, in timpul rAsmeritei din Ardeal,
prin pArtile unde Aradul e plin de podgorii. Se trage
din pArinti tirani, oameni cu oarecare stare, fruntasi
stiuti de bine in lumea bor. TatA-sau era cojocar, om
de gospodArie si de casA. Mama: o femeie asprA, nu
lipsitA de duiosie.
Urmeazi primele trei clase primare la scoala din
satul natal, cu dascAlul roman Avram Vostinariu si
isprAveste la Arad. Trece la liceul maghiar din Arad,
continua' la cel german din Timisoara si isprAveste la
SAtmar. Cu ungureasca nu se prea impAca, n'o stia
vorbi chiar de loc, de vreme ce e lasat la examen ca
necunoscAtor. Citise CAlindarele, pildele din Isopia,
peripetiile lui. Arghir si frumoasei Elene, petrecerile
impArAtesti ale AlecsAndriei, toate in slove chirilice.
In copilArie, cutreierase imprejurimile arAdene,
privise indelung VilAgasul, cetate cocotatA in pieptul
unui deal plesuv; aci se cuibArise pe vremuri, la 1784,
un tovaras al lui Horia. Tot aci, prin imprejurimi,
fuseserA aruncati in spanzurAtori 16 irieni dovediti
www.dacoromanica.ro
in rascoala dela 48. Apoi, in colindarile prin Ardeal,

se intalnise cu Avram Iancu, ratacitor la Baia de Cris
si Halmagiu. Acestea au pus pecete pe sufletul sau si
nu se va sterge toata viata.
Simtirile care cresteau in Slavici, contribuiesc la
darzenia luptei. Inca de pe and era student la Buda-
pesta, propune, in sanul societatii « Petru Major », o
alcatuire numai din studenti, cu program de lucru a
carui tinta era unitatea culturala a Romani lor. La Viena,
unde trece pentru slujba la imparat, intra in legiturà cu
tinerii romani aflatori la studii, printre can i Mihai
Eminescu. Intre Slavici i Eminescu se strange
prietenia. Intemeiaza aci, societatea « Romdnia yund*
in care sunt adunati laolalta toti Romanii veniti la
studii. Scopul societatii era: unirea Romdnilor In
cuget fi in simtiri*, adica unitatea culturalà. Natiunii
romane ii trebuie cultura i cultura trebuie sa fie
aceiasi la Prut ca i la Somes, una in sanul Carpatilor
carunti i pe malurile Dunarii batrane. Credinta lui
Slavici si a lui Eminescu era CA unitatea politica, adica
stringerea tuturor Romanilor sub un singur sceptru,
intr'un stat national liber, nu putea veni deck dupi
infaptuirea acestei unitati culturale.
La 187o, se implineau 400 de ani dela intemeierea
ctitoriei lui *tefan cel Mare, manastirea Putna. Au ho-
tarit si se strangi toti, din toate provinciile, la aceasta
manastire, intr'o impunatoare adunare, ca o chezasie a
sufletul rominesc e acelasi pretutindeni. Se intampli
insa sa izbucneasca razboiul dintre frantuzi i nemti,
asa ca hramul ctitoriei lui tefan cel Mare e amanat.
La 1871, s'au intalnit, la Putna, tinerii studenti din
toate centrele Apusului (dela Paris, dela Lipsca, dela
www.dacoromanica.ro
42 CARTEA SATULUI
Berlin, de peste tot), intr'un mare sobor al romanis-

mului. Mihai Eminescu compune poezia cDoina i.
In cerdacul sAu, Ion CreangA, putea astfel sA audi
strigatul desnAdejdii: < ( dela Nistru pdn' la Tisa, tot
romdnul pldnsu-mi-s' a, cd nu mai poate strdbate de
neagr a strdindtate E.. Mare insufletire a .fost. Preoti cu
crucea in frunte, romfini impodobiti cu frumosul port
caranesc, fete cu iile alese, cArturarii au ingenunchiat
in fata umbrii marelui voevod moldav.
Slavici si Eminescu au fost insufletitorii. Ei luptau
pentru unitatea sufleteascA a Romanilor, convinsi fiind
ca numai pe aceastä cale se va putea face unitatea
politica.
La Sibiu, Slavici intemeiazA o gazeta # Tribuna t,
in care lupti pentru implinirea acestui tel. Culege in
jurul acestei foi tot ce era energie tanAra in Ardeal,
printre altii si Gheorghe Cosbuc. Face propaganda,
sfAtuieste, indeamnA. AlcAtueste o biblioteca populari
si scoate o foaie pentru tarani.
Pe vremea aceea insA, invAtatii Ardealului rAtaciseri
limba. Credeau ca. limba noastrA, a cAreia rAdacina
cobora din limba stramosilor dela Roma, a fost cu
timpul stricata de tot soiul de barbari hAlAduiti pe
aici; au bAgat cuvinte in vocabularul nostru dupl. cum
in deprinderi luaseri cateva nAravuri. si-au zis ei ca
e bine sa curAtim limba romaneascl de aceste urme
barbare 0 sA-i lAsAm numai tesItura latina. Era o
gresala. Fiindca, intre poporul de jos si limba cartu-
rarilor s'ar fi sApat o prApastie de netrecut. Nu s'ar
mai fi inteles scrierile si activitatea culturalA nu s'ar
mai fi rasfrant cu folos asupra taranimii. De aceea,
Titu Maiorescu s'a impotrivit darz acestei porniri.
www.dacoromanica.ro
Ion Slavici avea si acest merit: cA in scriqrile lui a adus

o limbl tArarieascl, plinA de cunostinte culese din
vorbirea de toate zilele a tAranului. Era limba preotilor
0 invAtItorilor, limba tAranului ardelean.
Visul lui (unitatea culturali a Romfinilor) nu se
implinea fail o limbi comunA, pe care s'o inteleagA
si locuitorii de pe Tfirnave si tAranul de pe Jijia.
De aceea s'a impotrivit invAtatilor dela Blaj si s'a
alAturat miscArii din Regat. 4 Soarele la Bucurefti
reisare*, zicea el. Bucurestiul este uzina in care se
prepari lumina pentru toti Romanii.
Ideea lui a biruit. i cu fapta si cu vorba, a luptat
pentru biruinta ei.
La # Tribuna*, insä, Slavici scrie un articol impo-
triva generalului Doda care nu vroia sA intre, ca Roman,
in Dieta maghk rA ; ataci si stApanirea ungureascl, din
care pricinA e bAgat in inchisoare la Vat.
Era convins cA numai ImpAratul din Viena putea si
fie mântuirea Romanilor. ImpreunI cu Aurel Popovici,
om cu minte clarA, adânc stiind din cArti, Ion Slavici
cerea punerea Romanilor pe picior de egalitate cu
celelalte state ale Monarhiei. Aceasta era politica asa
zisI de ofederatiune *, politica tuturor fruntasilor Ar-
dealului din acea vreme; aceeasi politick' o fAcuse a-
guna si Gojdu. Slavici credea cA Austria ne vrea binele.
UrmAtor al acestor credinte, n'a stat locului in
timpul intrArii noastre in razboi. Ca si Petre Carp si
Marghiloman a sustinut intrarea alAturi de centrali,
adicA de nemti. i a luptat pentru aceste credinte, in
kc sA se fi incuiat in sine cum au fAcut ceilalti.
Astfel la 1918, când Romanii de pretutindeni, se
uneau pentru totdeauna intr'un singur stat, sub un
www.dacoromanica.ro
44 CARTEA SATULUI
singur sceptru, Ion Slavici putea baga de seama cat a

fost de mare consecinta credintei sale. El singerase
pentru unirea culturalà a Orli §i nu putea, and visul
märet se implinise, deck sl &Ica osanda de a nu fi
deslegat bine intelesurile.
Wanaane un visAtor sap Lift de credintele sale si.
un lupator dur in armura ideilor sale.
Si-a iubit credintele, fiindcl-si iubea tara. Si nu
si-a tradat neamul, fiindcl nu intelegea sà-§i trldeze un
trecut de lupte, de amArkiuni, de biruinte si infringeri..
In mormantul dela # Brazi * din podgoriile Pan-
ciului, se va fasuci poate §i acum ca un semn de protest
impotriva nedreptatii ce i s'a sAvarsit de Care niste
oameni cari n'au priceput preturile unei arnAgiri si
nici foloasele ce coboarà din ea.
www.dacoromanica.ro
II. PRIMELE INTALNIRI
www.dacoromanica.ro
GHEORGHE COpUC
www.dacoromanica.ro
SePop
judeca, la Cluj, procesul Memorandului. Gheorghe
de BAsesti, era indrumAtorul. LuptAtor nein-
fricat, devenise punctul de insufletire al miscArii
nationale din Ardeal. Era om plin de mandrie. Im-
preunA cu Ion Ratiu sap &lea, vultureste, neclintit in
credintele sale, peste marea fierbere a procesului.
Lume, din toate pArtile, venise sI asculte. Studentii
din Bucuresti au adus o poezie aspfindità pe foi rupte.
Mii le de oameni o citeau si se incAlzeau de tipätul ei
nationalist:
#Dumnezeu ni-e inte ajutor,

4 Dacd fi El e de-al lor
4 Nu-1 mai vrem ocrotitor
0 Ne infrdlim cu iadul c
Era poezia lui Gheorghe Cosbuc, scriitor din
Ardeal. De zeci de ani, se stabilise in Bucuresti.
UscAtiv, mai mult atos, putin adus din sale ca
sub greutatea unei poveri care-1 apasà, isi plimba
statura acoperità de pAlAria lui cu marginile mari.
Avea ocliii inmuiati intr'un simtAmant de duiosie
si dor pentru cei rAmasi in caldarea de munti ai
Bistritei.
www.dacoromanica.ro
48 CARTEA SATULUI
Gheorghe Cosbuc a simtit, in fiinta lui, marea

putere a multimii, intreg avintul poporului cu nepoto-
lita lui sete d viata. 0 spune singur:
« Sunt suflet din sufletul neamului meu
« cdnt bucuria fi-amarul.
Ap a fost: poetul Oran, cantaretul vietii de tara cu
iubirile, durerile, frumusetile i poverile ei.
S'a nascut la Hordou, la 8 Septemvrie 1866. Satul
Hordou, in Bistrita Näsaud e sat mic de cateva sute de
vetre; sta la poala de deal, aproape de Maramures, de
Bucovina si de Moldova. Cobora din neam de preoti.
Pe unul ii chema Nelevaica sau Nalevaico, pe altul
Casian. Taal sau, preot si el, era tacut si bland, mur-
murand psaltirea seara pe prispa casei. Se formase la
Blaj, unde scolitea era aspra, dupa metode neromi-
nesti. Mama (Maria) nascuta Avacum, era femeie
duioasà, tematoare de Dumnezeu i bucuroasa de
vorba. Plugarii harnici i saritori la bine, aflau oricand
sfatul bland al parintelui Sebastian si exemplul viu
al preotesei Maria lui Avacum. Aci, in Hordou,
Romanii sunt din neamul granicerilor paznici de
fruntarii. Sunt razesi, sloboziti Inca din vremea cand
stapanea in Austro-ungaria, Maria Terezia. Ii ingro-
pasera oasele pe multe campii ale Europei, unde Ii
purtase imparatul din Viena. Intr'o lupta cu imparatul
Franciei, Napoleon, o grupa din armata austriaca a
facut minuni de vitejie. Erau valachii inimosi,
spune hrisovul vremii. Pe semne se trageau din suvita
de sange a paznicilor de hotar, acei luptatori aprigi
semeti. Pentru aceasta i-a slobozit de corvezile iobagiei
www.dacoromanica.ro
imparateasa Vienei. Duceau trai tihnit, de ogor;

aveau i liceul lor la Nas lud, intretinut cu bani stransi
dela graniceri.
Aci a invatat carte Gheorghe Cosbuc.
La inceput, a prins 4 az buche *, in satul sat',
dela dascalul Miasma, ajutorul parintelui Sebastian.
Aprindea lumanärile in biserica, canta in strana
tinea copilul pe genunchi. A invatat apoi la Telciu
pe urma, a trecut la Nasaud. Nasaudul e un orasel,
nu prea deosebit de satele noastre. Infundat intre
muntii Bistritei, pare o caldare asezata in fund de
codri. Aci a fiert miscarea nationala a Ardealului si
indrasnelile jalbelor; aci s'a intarit simtamantul roma-
nismului. La liceul romanesc din Nasaudul Bistritei,
se gasiau dascali buni, plini de insufletiri, de dor de
Tara, rivnitori de mai binele neamului bor. Mandri de
obarsia noastra, fluturau tricolorul la sarbâtori natio-
nale. Oameni ai datoriei, stiutori de raspunderile lor,
erau feciorii vechilor oieri.
Ad s'a plarnadit sufletul lui Gheorghe Cosbuc;
aci a ferecat intaiele visuri, intaiele stihuri; aci a suferit
0 a plans, aci s'a bucurat. Hoinaria prin codri, prin
luminisurile intrerupte de frunzare bogate si se
intorcea jupuit de joardele de artar, ostenit de atata
dulce povari incarcata in suflet.
Elevii liceului din Nasaud, alcatuisera pe la 1870,
o societate literarä. Cosbuc devine sufletul ei. Cum
luase parte altadata la adunarile flacailor din Hordou,
voinicise cu ei laolalta, fusese colacar la nunti, spunea
ghidusii la clack strigaturi la hora, scornea fetelor can-
tece sagalnice ci cimiituri istete, acum, rimas acelasi
gran indragostit de intamplarile basmului, tremura la
www.dacoromanica.ro
60 CARTEA SATULUI
ritmul poeziei, migalit de oamenii satelor, ai cfimpului,

ai codrului. Copilarind in mijlocul kr, insiruit in
zgomotul batutei si luand parte la murmurul ciripit al
salbei de fete, aruncat in aceeasi miscare de viata.
sateasca, Cosbuc avea sa pastreze urmele ei, cantand-o
ca nimeni altul. Va doini cu sipotul izvoarelor 0 cu
concertul mierlelor din crAnguri. Va suspina cu doinele
din sat si va zugravi privelistele dela Tara. Se zice a
poezia vine intreaga din copilarie. Poetul e simtitor la
toate forfotirile naturii, gata a se bucura cu o gaza si a
plange cu un mugur. Cosbuc pastreaza, din copilaria
sa, privelistele Hordoului si Nasaudului. Inca din
aceastä vreme, incepe el sa ferece versuri pe care le
publica' in « Muza somefand o. Ispravind liceul la
Nasaudul Bistritei, se duce Cosbuc la Cluj, pentru
studii mai inalte. Acolo, ungurii adusesera un aer
greu, pe care nu-1 putea suferi urmasul granicerilor
paznici de fruntarii. Astfel, dupà un an si jumatate
pleaca la Sibiu. Aci, Ion Slavici, fiu de cojocar din
*iria, scolit la Viena, intemeiaza la 1884 o gazetä
#Tribuna » pentru a « creia un centru de lucrare literard,
in deosebi in directia populard o. Gheorghe Cosbuc stä
aci vreo trei ani si ceva. Publicä poezii cu eroi din
basme, cu voinici cari se bat cu zmeii. Tot aci a publicat
poezia o Nunta Zamfirei o pe care cand a citit-ck
Maiorescu, mare profesor si pedagog al tarii sale,
mult a laudat-o, retiparind-o in revista lui dela Iasi
o Convorbiri literare o.
In 1890, indemnat de Slavici, Gh. Cosbuc trece
muntii si vine in Bucuresti. E « ajutator de arhitect »,,
pe urrna functionar la o Casa *coalelor ». Scrie mult la
gazetele timpului si intemeiazi el insusi o publicatiune
www.dacoromanica.ro
cgreia ii dg numele tgrgnesc « Vatra, iar la 1902

impreung cu Alexandru Vlahutg, scoate revista Sdmd-
ndtorul care a facut mult bine culturii noastre. E
numit membru al celui mai inalt asezgmânt: Academia
Romdnd. La 1918, moare Gheorghe Cosbuc, fulgerat
lgngg groapa copilului sgu.
Bucurestii erau uzina unde se fabrica himina
pentru Ardeal. Peste munti, pe deasupra baionetelor
treceau pachetele de carti românesti pentru cultivarea
fratilor oropsiti. Cosbuc simtea chemgrile si, in su-
flet, cu antecul mare al neamului sgu, a lgsat in
urmä granita si a plecat pe totdeauna. Dar pe vre-
murile acelea, stgp ânea umbra lui Mihai Eminescu.
.
Poezia lui tristg, de odgncg durere si gandire, lgsase

un fel de gust amar. Nu se mai simtea poezia usoarg,
veselg, sening, molcomg ca apele de ses sau repezitg
ca izvorul de munte. Cosbuc era din ce in ce mai
insingurat. Pfing and, intr'o bung zi, adung poeziile
una lingg alta, « scumpeturi inteo ladd de zestre tdrd-
neascd minunatd, cu crestdturi fi arabescuri inflorate »,
§i le-a zis «Balade si idile*. A zguduit simtirea
tuturora, ca o lumina ce apare din ochiul de zare
sening pentru calgtorul rgtgcit in adgricurile unui
codru des ca peria.
Sträbgtutg de o muzia sagalnica, linistitg, uneori
melancolia si blindl ca in poezia noastrg popularg,
a inviorat indatà atmosfera literarg. « Am rupt firul
traditiilor, zicea el, ne batem joc de credinta
strgmosilor, Iugm in desert institutiile tgrii si asezg-
mintele ei, r 'Mem in pumni de aspiratiile nationale si
imprumutgm in literaturg, in altarul vietii noastre
sufletesti, cite si mai cite idei bolnave *. Leggngrile
4*
www.dacoromanica.ro
62 CARTEA SATULUI
sufletului ski erau migcate de cadentele, de framantä-

rile 0 de ritmul vietii dela sate. Acea viola care nu e
prea umpluti de evenimente, dar destul de bogata
in simtiminte i-a dat lui CoOuc un fel de lin4tire
ca o leganare 0 ca o muzici. El compunea poeziile
cantand; cum 0 taranul roman nu poate spune un
cantec batranesc fail sä-1 ante, sa-1 §opteasca, sa-1
ingane melodios.
Intreaga opera a lui Cocbuc infaticeaza vederi dela
tail, poetizeaza viata campeneasca in toata fragezimea
si naivitatea ei. A adus in literatura o voiosie viguroasa
0 o bunatate care e la temelia oriclrei vieti simple.
Nicio nemultumire venita din neinfaptuirea ambitiei
prea inalte, nu a acoperit fata acestui om senin 0 vesel.
In cartile lui, putine sunt umbrele tristetii. Viata e
petrecuta chiuind ca la # Nunta Zamfireic In aceasta
poezie e povestea unei nunti de tar.a. Titania nasau-
deana, tarania de pretutindeni, pagana 0 campeneasca,
cu asprimi 0 ghidu0i, cu sunet de chiuituri de horl,
cu tinerete sanatoasA, viatä multà, naivi si voioasà, cu
lumina de soare 0 chefuri de trai, se afla infatisate in
graiul simplu, colorat. E redatä nunta romineasci
in ce are mai caracteristic. Petitul, vestea imprastiata
ca vantul, nuntacii rascoliti din nouazeci de tari de
peste mari, ivirea mirelui cllare, alaiul sfetnicilor,
oratia craiului Paltin, cununia 0 jocurile pornite
alaturi, hora, ospatul, .urarea lui Mugur-imparat,
toate, sunt imbinate cu elemente de basm, Penes
imparat 0 Barba-cot # cel ce &area inteun picior de
nu-0 da rand >>.
In alta poezie, «Moartea lui Fulger *, ne arata
Cocbuc ideile poporului asupra mortii. Fulger, doborit
www.dacoromanica.ro
In bitilii, e ingropat in datinA strIbunI: colac de

grail ii pun pe piept i ban in man*/ pentru plata
vAmilor vAzduhului. StA, in sicriu, in haina 0 armura
folositA in viata. Ne descrie, apoi, Co§buc, datina
inmormantArii, slujba preotilor 0 coborirea sicriului
in pamânt.
DouI datine, nunta 0 inmormintarea, leaganul 0
sicriul, veselia ucoara 0 tristetea adfincI, fac tema
celor mai frumoase poezii. LIsat in voia sortii, romanul
ia totul a§a cum este, cum i-a fost dat, cu amaruri 0
bucurii. La ce bun a-ti bate capul sI pAtrunzi tainele
firii ? Orbi in marele intuneric al vietii, ne tragem
zilele sub porunca puterilor necunoscute care ne mina'
din spate atre un farm nebanuit. Moartea omului e
alItoria de dincolo, unde ochiul nostru lumesc nu
poate strAbate. Fara urml in marele cutreier de vieti,
ne tinguim zadarnic 0 ne seam ochii pentru ceea ce
fail intoarcere fiMd rugile sau blestemele, sunt
neascultate. Nu te 'ntreba ce e moartea, ci trIie§te-ti
viata, cum ti-a fost scrisà, cum ti-a fost poruncitl,
cum ti-a fost data:
«Nu cerceta aceste legi,
«Cd efti nebun de le'ntelegi I
«Din codru rupi o rdmurea,
«Ce-i pasd codrului de ea?
«Ce-i pasd unei lumi intregi
«De tnoartea mea?*
Acestea au fost mWenirile lui Gheorghe Co§buc.
Din leaganul muntilor NIsAuclplui transilvan, el a
primit povara zestrei din stramoci. Basme, legende,
www.dacoromanica.ro
4 CARTEA SATULUI
imamplari, cintece haiducesti, doine, bocete, de aci

a tors fire de tort pentru cfintecul lui. Se gindise chiar,
sl scrie povestea neamului nostru in care sl se oglin-
deasci vremurile de legendA, de mit 0 de mister, and,
in prietesug cu natura, se plAmAdea sufletul nostru.
N'a avut rägazul. Ceea ce a putut ne-a dat. Ne-a
dat scene din viata sAteascA, icoane, prive1iti. Forfota
muncii, incArcatà in carA ce scirtiie seara in amurguri;
zgomotele zglobii ale pilcurilor de bAieti intorsi cu
coasa in spinare ; mugetul ciurdelor aduse din islazuri;
sbenguelile fetelor cu sortu 'n brâu la &là; faptul
zilei, a murgul virsat ca o path' de singe, planArile
lunii, strAjer de luminA si de ger peste linitile cam-
pului, peste odihna muncii i pacea pAdurii. In sprin-
tene sucituri de vers, vedem hirjoana, veselia, zburclAl-
nicia i seninAtatea, cAinta i tristetea, nizuinta li
iubirea curatà, sau aleanul usor. Taranii nostri, glu-
meti, cuviincioi, buni de znoave, cucernici, rAbdurii,
cari iubesc, cilia, se zbat si se duc la räzboi i « mor
fddind trei crud)) iar peste oasele lor creste iarba verde
ca o binecuvintare de sus, acestia sunt infatisati
in versurile lui Cosbuc. Voievozi din istoria noastrA
si voinici cutezAtori in fapte de ,arme, sunt aratati in
toatA vigoarea vointei, credintei i pasiunii lor, firi
sAnAtoase care comunicA repede dela suflet la suflet,
adicA dela curAtie la curAtie. i peste toti, curge can-
tecul naturii care impleteste räsurigtor. Oamenii se
insiruie numai in aceastà hoed, iar natura Ii cuprinde
ca o mama si Ii imbrAtiseazA in bucuriile cat si in
amarurile lor.
Sunt, in poeziile lui Cosbuc, i oameni stiutori de
dreptul lor, turbati ca marea inviforatà cfind nedrep-
www.dacoromanica.ro
ILARIU DOBRIDOR:- OAMENI DIN TARANIME 66
tatea le-a umplut paharul. Gandind la ei, ii fugeau

znoavele si sufletul se umplea de o manic razvratitoare.
Ii aplrea in fata chipul stors de vlaga al muncitorului
trudit, proptit pe coarnele plugului care ara mered
pentru altii, --si atunci Unta :
« sS'i galben, romdne, ti-e steagul
« Iar galbenul spune de voi,
«De cei dela pluguri, tdranii,
o Voi, galbeni de foame, sdrmanii
«De boale purtate cu anii,
o Bi toatd nddejdea-i la voic
Pe parnantul, in care dorm oasele strabunilor
nostri, in care s'au ingropat atatea vieti sa ni-1 pastreze
noua, sunt stapani veneticii, pripasiti din vitregiile
§i vanturile istoriei. Ne-au zmuls pe incetul sap anirea,
ne sug avutiile si snaga.
« Voi ce-aveti ingropat aid?
oVoi grdu? Dar noi strdmofi fi tati
«Noi mame fi surori fi frati !
«Inldturi venetici.
«Pdmatul nostru-i scump si sfeint,
«Cdci el ni-i leagdn si mormeint ;
o Cu sdnge cald 1-am apdrai
4 A5f1: ate ape 1-au udat
o Sunt numai lacrimi ce-am vdrsat.
o Noi vrem pdmiint >>
Despre durerile noastre sociale, despre mizeriile

unei vieti peste care au navalit osanditorii, despre
www.dacoromanica.ro
56 CARTEA SATULUI
vitejiile ostasului nostru, a scris intr'o limbA curati,

*cu tArAneascA migalà #, s cu acea rAbdare de munci
de cioban care-si infloreste bâta ».
Din locurile lui de bastinA, sosise in Bucuresti de
20 de ani. Nu se mai putea duce acasà. Dorul de
plaiurile pe care a copilArit i-a topit sufletul ca o
vifornitä care pune ghiatà peste ghirlandele grAdinii.
Sunt Pastele, e primAvarA, e inviere; natura pri-
menitä si-a pus patrafir de liliac, iar buchetele de
flori, strinse in pomi, stau ca niste canari cad si-au
adunat penele colorate. In mintea lui Cosbuc nAvi-
leste imaginea satului natal si chipul mamei lui,
frantà de durerea de a nu-si vedea copilul instrAinat:
«Prin pomi e ciripit i cdnt,
«Vdzduhu-i pEn de-un rofu soare,
<i sdlciile in albd floare,
«E pace 'n cer i pe pomant.
«Rdsuflul cald al piimdverii
Adus-a zilele invierii.
$i mai departe:
« Ah, iar in minte mi-ai venit,
«Tu, mama micelor copile !
« Eu ftiu cd ci 'n aceste zile
«Tu pMngi pe-al tdu copil dorit.
«La zdmbet cerul azi ne clzeamd:
« Sunt Paftile ! Nu pldnge mama**.
Prin 1910, o amnistie i-a ingaduit trecerea muntilor.

Lia Sibiu, spun tovaräsii de drum, and a pAsit
indi era palid, bolnav i coplesit de amintirile
www.dacoromanica.ro
tineretii. Se nemerise tocmai o serbare culturalI.

Veniserà fete frumoase din RAsinari, Mai chipesi din
oleaturile vecine. Gheorghe Cosbuc s'a retras intr'un
colt al balconului, s'a pitit umil sA nu-1 vadA nimeni
si privea, cu pleoapa tremuratA, costumele inflorate de
SAliste si ceata de preoti cu beak albastre. Revederea
il durea. Ca un vultur suferind culegea lacom prive-
listele Ardealului. DeodatA, un murmur in salA, o
fierbere, o miscare. Un preot incepe sA ante poezia lui:
#Pe umeri pletele-i curg rdu

4 Mlddie ca un spic de grdu n.
In acea clipà, Gheorghe Cosbuc trAia rezumatul

unei vieti care nu se irosise zadarnic. Peste barierele
pindite de sulitele honvezilor, spiritul comunica dela
inimA la inimä ca o undà incArcati de miresme si
intremare.
Putea muri impAcat. S'a implinit peste opt ani,
dupà ce-si facuse viata dar sufletului neamului sAu
urgisit, pe care 1-a cunoscut, 1-a iubit, 1-a autat, 1-a
slAvit.
L-a iubit fiinda 1-a cunoscut; 1-a slAvit fiindcA 1-a
iubit; si 1-a antat ca si-1 poatà slAvi.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Se reträsese la Campina. Cine-i pasea pragul casei,
da cu ochii de un batran cu privirile negre, adanci,
pätrunzAtoare. Stralucirile lor sagetau sufletele, oamenii,
lucrurile, pentru a trece dincolo de inselaciunile apa-
rentei, in strafunduri, unde zac sinceritatile. Deprin-
sese din mestesugul de zugrav al naturii sa strabata
printre colorile privelistelor, pentru a prinde secretul
imbinarii lor. Ascunzisurile in care ele se prepara de
se arata ochiului in acea mantie de vopseli de o ferme-
catoare stralucire, acelea interesau.
In casa dela Campina, se insingurase de oameni.
Cu sortul murdarit de vopseli, incins peste mijloc, sta
tintuit ore intregi in fata panzei cu desenuri. Fantezia
taia in panza imagini de vis. Cerceta cum trebuie
coboritä in colori vedenia privelistilor tarii.
*i daca-1 trezea din visare Cate un prieten, ca
Vlahutä, se intorcea care lume cu tonul bland al
vorbei cumpanite. Graia simplu, .taraneste. Era de o
bunatate a inimii in care toate micimile lumii se topeau
ca zgura intr'o vatra de lumina.
Grigorescu si Vlahuta risipeau ore intregi, limpe-
zind, intre ei, urzeala visului care trece, din frumusetile
stihului, in stralucirile colorii. Amandoi feciori de
tarani. Iubeau *Ana Orli cu toata viata ei romaneasca.
Iubeau podoabele firii, iubeau maretiile trecutului,
www.dacoromanica.ro
60 CARTEA SATULUI
iubeau viguroasa, temeinica fire a tAranului nostru.

Iubeau ampul cu florile, muntii cu apele, ciobanii cu
turmele, satele cu asezArile, viata cu miscArile. Cart
rAtAcitoare prin amurguri pe drumuri de taxi, fete cu
privirile duioase si nevinovate, tigInci cu ochii plini
de patimi, sub cer cu limpezimi de ape neumblate,
acestea sunt chipurile de pe pinzele lui Grigorescu.
Mutati poeziile lui Gheorghe Cosbuc din carte pe
panze si vArsati povestirile lui CreangI din cuvinte in
colori, --si yeti avea in fall pe Nicolae Grigorescu.
Graiul picturii alcatueste, din impreunarile colorii,
haina in care isi imbracl fantezia, vedeniile. Gheorghe
Cosbuc, antAretul tarAnimii si Ion CreangA, povesti-
torul sufletului ei, au turnat in cuvinte miscarile vietii
de sat; pictorul Grigorescu a pus, in vopseli, podoabele
tArii, scAldandu-le in lumina de cer inseninat. Tine-
retea izbucnitoare, invAluitA in miresmele aerului
primAviratec; rAboteala muncilor de varA, cand tAranii
cu trunchiul de piatrà sparg cu tfirnAcoapele pAmintul
sà-i zmulgA avutiile; ciobani inAltati in linistea lAun-
tria par'cA ar fi regi ai singurItAtilor muntelui;
pistorite doinind cu susurul izvoarelor de ses, si
inginfindu-se cu chemArile tAlangilor dela turma de
noateni; carul cu boi, luneand in scfirtiit de osii la
vale pe povfirnisul apelor; ostasi mandri de flamura
biruintii in razboaie; intr'un cuvant, tot ce a fost
mArturie de viatA, tot ce viata a avut mArturie de po-
doabA, si tot ce podoaba a avut mArturie de pret, le-a
infatisat neintrecutul mester al frumusetilor pe panze.
Fiul unui umil gospodar de pe mosia Pitarul Darn-
bovitei, vazuse zorii zilei in mijlocul naturii. In copi-
lane va fi cutreierat ampurile cu intinderea presaratà
www.dacoromanica.ro
cu flori; va fi ascultat jocurile ginginiilor prin livezi;

ghitarele greierilor, seara in amurguri, vor fi scos
sartait sprinten de cricriuri; iar fata lunii care bate 'n
lumina sesuri si ape, va fi invAluit, cu mantii de spleft-
doare, slanta pace a adormirii:
A pAstrat, in aducerile aminte, pecetea icoanelor
ampenesti pline de soare si de viatà de sat. Vara, and
arsita se asterne pe ampie, si se rostogolesc in luminA,
ca niste mArgeluse de antec, trilurile cioarliilor,
copilul Nicolae va fi alergat de bunk' seamA printre
carAle cu poveri de munci, printre fete imbujorate,
printre tiganci cu ochi de jeratic si ciobani cu dorurile
sugrumate in fluer; sau, poate, il va fi apucat chindia
cercetand istet cum soarele s'atirnA de ramii pAdurii
de par arborii candelabre incArcate cu medalioane si
grunji de lumina'. Cine stie catà inantare va fi incAput
in sufletul lui de copil cand, aplecat in lanul livezii,
va fi ascultat cum suie viata in rAdAcina firului de
iarbA I *i., dela felul cum umbrele se resfirl prin pothii
grAdinii, ca rAmAsite dintr'o hainA inmuiatA in limpe-
zimi de amurguri, va 'Astra el taina mestesugului
zugrAvelii.
Pictorul Grigorescu a inteles, dintru inceput, cl,
in mestesugul vopselilor, invAtAtor nu-i poate fi nimeni
altul deck natura. *i mai tArziu, dupA ce s'a scolit prin
strAinAtAti, cutreiera tara sa adune chipuri, icoane,
privelisti.
4 Ani de-a-rândul, spune prietenul sAu VlAhutI ,
Grigorescu umbla vara prin munti, cu sAptAmânile,
observfind miscArile, obiceiurile, felul de a sta si de
a privi al ciobanului, studiindu-1 cu dragoste, pururi
in cAutarea frumusetii tipice, caracterul fundamental
www.dacoromanica.ro
62 CARTEA SATULU1
(de temei) al neamului. Ceasuri intregi sta de vorbi

cu ei. Si ce mult ii placea linistea cu care adesea
oamenii aceia simpli spuneau lucruri foarte adanci
Pe Ciungi, pe muntii Agapiei, dejunam pe iarba, in
apropierea unei stfine. Vine un cioban tanar de ne
aduce o both' cu apa rece, dela izvor si s'asaza mai
la oparte. Pictorul il pofteste sa guste si el din man-
carea noastra.
Multumim de bunatate, zice, dar noi postim.
Era postul Santamariei.
Si ce mancati ? intreba pictorul, ca sa-1 mai
in de mne la vorba.
D'apoi... mai o fiertura de fasole, mai un bors
cu buruene, un castravete murat si o ceapa, ca nu
mai stie omu saracu ce-a mai manca, doar a muri
mai degraba*.
Acestor ciobani, 4 invaluiti in nu stiu ce atmosfera
de bunatate, de duiosie si de inaltà liniste In fata
mortii *, # departarea de sat, de lume, de-ai lui, le-a
pus in ochi o dulce melancolie, iubire si cfintec pe
suflet. Inima kr va fi soptit stelelor, intr'o noapte
de vari, fall sa-1 fi auzit vreodata cuvantul dor,
cuvantul de foc pe care nicio limba nu-1 poate traduce *.
Sunt ciobani tineri, plini de sanatate, cu trunchiul
asezat pe drugi de piatra. Si sunt mandri # par'ca-s
regi, monarhi au muntilor; asa umbla, asa stau, asa
privesc peste plaiurile kr. Nu sunt ei coboritori din
cnezi? N'au purtat gluga si opinca lor cei dintfii
voievozi ai Carpatilor ? Indaratul vremilor, la capätul
celei mai nobile vite romanesti, e un pastor *.
Ii pläcea lui Grigorescu insingurarea in mandria
lor. El insusi fugea de oameni, de patimile lor ma-
www.dacoromanica.ro
runte, de ambitiile de a fi purtati cu alai cAtre dre-

gAtorii nemeritate sau in locuri pentru care nicio
insusire nu-i indreptAteste. Fugea de aplauzurile mul-
timii, de sgomotele si vAlva ei. Se incuia in cask'
sau isi lua tablia cu colori si colinda tinuturile. Din
tineretea de suferintl, prinsese sufletul un fel de
mAndrie care-1 inchidea in tAcerea artei lui. Pe mosia
de pe Pitarul DAmbovitei, gospodAria avea sA fie
pArasità in cur And prin moartea timpurie a tatAlui.
Leaurile se vor imprAstia, ograda se va pArAgini, iar
pe acolo pe unde mAna de om vrednic chibzuise toate
la locul lor, vor spori panzele pAianjenului. Mama,
impovAratA de nevoi, nu putea sA tinA rosturile casei.
Trebuia ajutoratA. Rams orfan la 6 ani, pictorul
avea sA duck din cea mai fragedà vArstA, greutAtile
vietii. Familia, numeroasA si stramtoratà de lipsuri,
trebuia intretinutA. Vine astfel in Bucuresti si se
indeletniceste cu zugrAvirea de icoane. Dumnezeu
care potriveste toate, lAsase ajutor casei, punAnd dar
in sufletul copilului care avea sA deving gloria cea
mare a neamului sAu.
La Obor, in Bucuresti, gr Anarii, negustorii, misitii,
se incurcau de un copil de 6 ani, cu ochii negri, scan-
teietori. Iconite, randuite una lingi alta cu chipurile
Pruncului Sant 0 Maicii Domnului, se insiruiau
frumos la vezala trecAtorilor. Omul cu credintà cum-
Ora bucuros din mAna nevinovatA a unui copil.
Scoteau b At r finele gologani din legAturic5 si luau iconite.
Prin munca lui, orfanul de 6 ani isi ingrijea mama
si fratii. Talentul i-a ingAduit sl cfistige cu silintele
proprii, la o vArstä cAnd altii incA petrec clipele dulci
ale copilAriei.
www.dacoromanica.ro
64 CARTEA SATULUI
Din om in om s'a dus vestea despre micul zugrav

de iconite. Tirguia lume din toate partile. Va lva s'a
latit in asa fel ci a patruns in casele Domnului Tarii.
Voda Barbu tirbei 1-a chemat sA-1 vada. De ajuto-
rare i-a fost multi vreme.
Pia la 20 de ani, i0 tine pictorul zilele din ceeace
ca§tiga cu zugrAvirea bisericilor. Chipuri de sfinti,
scene din intamplarile Domnului Isus Christos, pAtiri
din caznele mucenicilor 0 din suferintele apostolilor,
le a§eza pe peretii bisericii. Mu Ite manAstiri din tara
au fost zugrAvite de el.
A invAtat carte singur. A umblat 0 la Folile din
tail. Se impArtea intre douà trebi deodata: §coala 0
zugravitul.
Nu ficuse ucenicie la ..nimeni. Singurul maestru
dela care obipuise cateo deprindere 0 furase cite un
secret, fusese natura. Acea natura care, in podoabele
ei, are nenumArate imbinAri de colori, care face umbre
din jocul frunzelor, care pune curcubeiele peste ape
§i amurgurile peste §esuri. ,
Pictura este 0 ea un mestepg. Dumnezeu iti
däruie, dar trebuie sA mai adaugi 0 tu. A plecat Grigo-
rescu in strAinAtate sa deprindä secretele artei. Erau
in Franta, zugravi vestiti. Ei trudiserà vreme inde-
lungatà in me§terirea nuantelor 0 imperecherea liniilor.
tiau tainele potrivirilor 0 ge pricepeau la cantArirea
perspectivelor. A stat aci, cat a stat, a invAtat cat a
ptutut 0 s'a intors in tarà.
Cand a venit, nu s'a grozAvit cu ce obi0mise acolo.
S'a uitat tot la privelistele de aici, tot la mAretiile
pAmantului nostru. Zugravul de iconite va deveni
acum mwerul care coloreaza splendorile firii.
www.dacoromanica.ro
Au mai fost in tam noastra zugravi 0 pictori., insa,

de spita streina. Adu0 de Domnii no0ri, pentru impo-
dobirea Cate unui laca§ de odihna sau de ruga, altele
le erau simtirile. Altfel, batea inima lor. Nu ne-au
dat o arta romaneasca, in care sa se simti bAtaile sufle-
tului nostru. Nu ne-au dat o arta in care si vorbeasci
*Ana de aici, cu viata care e insamantatA in ea.
Oamenii sunt legati de parnanturile lor, sunt legati de
soarta care i-a nApAstuit. Carnea lor searnanA cu
locurile pe care triiesc, iar sufletul lor cu vitregiile
care i-au izbit. Cum dulceata miezului pepenului
atarnA de brazda in care e ingropata samanta, a§a §i
sufletul omului atarnA de locurile in care trAie§te.
Pictorul Grigorescu a §tiut cA trebuie sa infati§eze
tot ce e romanesc, tot adicA ce avem deosebitor de
alte semintii.
Inainte de el, au fost 0 pictori romani. Ei insa,
n'au izbutit deck sA zugrAveasci subiecte din istoria
nationall. IntimplAri din razboaiele Romanilor, domni
0 jupanese, icoane din intamplarile Rominilor, erau
toate compozitii istorice.
Vine fiul plugarului dela Pitarul Dambovitei. De
printre holde 0 tarini incIrcate, el aflA misterul acestui
avant romanesc care se ingroapA, cu fiecare an, intr'o
comoarA de viati dupA care nimeni n'a scormonit.
Nu-i trebuiau lui fapte istorice, cu toate cl a
lucrat §i tablouri cu scene din rAzboiul de neatarnare.
Ca sa punA in zugrAveall sufletul romdnesc, ii crau de
ajuns privelistele din viata satului: 4 carul cu boi *
care scartaie din osii agale, ca o doina trece prin amur-
guri pe valea Siretului; (4 figanca * invapAiata, cu
surasul mugurit in coltul gurii, un suras atat de
,
www.dacoromanica.ro
66 CARTEA SATULUI
molatic; # ciobanul * rezemat in bfita lui cioplitA; ii

erau de ajuns locuri si oameni din minunea tinuturilor
noastre roman e sti .
Si a povestit, in colori, sufletul rominesc in ce are
el tgrAnie curatà: miscarea naturii, seninAtatea in fata
mortii, viata in trecerile ei nemArginite.
Omul e o putere care se agitA. LucreazA, munceste,
sapA pAinfintul, rAboteste in gospodArie. Se amestecA
necontenit in ritmurile de miscare ale firii. Si and cade
rapus de soroacele de sus, trece in pArnint cu impAcare
de sine, pentru a da, din puterea lui sAgetatA, forth' vie
rAdAcinii firului de iarbA. Moartea e o coborire in sfinul
firii, pulbere rasfiratA in tArfina ei.
In poezia popularI, in poezia tAranului, e numai
miscare in mijlocul naturii. Voinicii, pe lunA, fluerA
din frunzA de rAsunA pAdurile. Haiducii coboarA
cirArile la vale, suerfind. Hoti cu durda in spate
fugAresc cAlAri poterile ; si intind pArnintului galopul
murgului voinic.
Omul e stup de forte care fierbe si aleargA. Asa
si in tablourile lui Grigorescu. 4 Carul cu boi* trece
bland din loitre la vale, ciobanii coboarl cu ghioaga
in spate, stApani peste rotirile zArilor senine. Si toti
sunt in mijlocul naturii.
Uneori ii arati senini, incremeniti in linistea kr
inaltA. Imprejur nicio adiere, nicio batere de frunzi,
niciun clipot de ape. Muntii in jur sunt pAturi de fum
alburiu, gata a se asterne, ca troienii, peste o viatá
ce poate oricand cobori in tAcerea cea mare.
Demn totdeauna in fata mortii, tAranul nostru
trece in pAmânt cu credinta a asa cer intocmirile
sortii. Mid a bAtut ceasul destinului si s'a steins
www.dacoromanica.ro
ILARIU DOBRIDOR: OAMENT DIN TARANIME 67
sorocul in semnul lui, pleacA in lumea de dincolo cu

acelasi impAcat suflet cu care ar porni in marea all-
torie.
Linistea in pragul ispAsirii o gäsim pe pfinzele lui
Grigorescu. Taran dintre tAranii sal, suflet din sufletul
neamului sAu, a pAstrat credinta strAveche.
i in arta lui, n'a fAcut deck sA desvAluie comoara
sufletului tArAnesc, sà-i steargA rugina, ca sA se inve-
dereze strAlucirile; dar a avut grijA sA-i lase pe mai
departe mirosul pAmântului din care a desgropat-o.
www.dacoromanica.ro
ALEXANDRU VLAHUTA
fi..
,,
0 ,
www.dacoromanica.ro
prieten bun cu pictorul Nicolae Grigorescu, cu Barbu
Delavrancea, cu I. L. Caragiale ci Gh. Co§buc.
Zilnic sfltuiri, pentru noi gazete, aci destrAmau
urzelile unei poezii, aci descurcau in vorbe me§te9ugu1
greu al scrisului. Caragiale, spumos i cu pornire In
spre batjocurA Ii insotea cu iubire pe Delavrancea, ager
ca vidra infuriatA, pe Cocbuc, fiu de Oran cultivat
trecut prin coli, pe Grigorescu, mAsurat in gesturi ci
in vorbA cuminte.
Printre toti, graiul sfAtos al lui Alexandru VlahutI,
rasuna ca o intelepciune. Despre pictorul Grigorescu;
pe care-1 vedea ades la Cimpina, unde-1 gAsea cu
9ortul murdArit de colori §i cu ochii plini de vedeniile
zAmislite din vAlurile fanteziei lui, a ci scris o carte':
N. Grigorescu. Vorbim despre acest mare zugrav
al sufletului tArii, in altA parte. Ne multumim aici sl
spunem a era ci el Oran de prin pArtile Dâmbovitii,
CAznise de mic un meqtequg din care tinea sA aducl
acasA demâncare mamei lui sArace. InvAtase dela
marele mester care e natura, cum se imbinA vopselile
pe panzA cand vor sA dea zugrAveli frumoase. Din
colori intocmise fel ci chip de tablouri, care infati§au
privelicti dela noi, oameni, intfimplAri din rAzboaie;
Despre aceste panze ale lui Grigorescu a scris VlahutA,
E o carte bine cumpAnitA. A impArtAqit aici, tuturor,
www.dacoromanica.ro
70 CARTEA SATULUI
simtirile ce-i strAbat sufletul and se gase§te in fata

tablourilor lui Grigorescu. Urmgreste firul de viatA
tras din viata lumii §i intors in colori; si aceasta miscare
a vietii, desfasuratg din linii i colori, e arAtata citito-
rilor. Nu s'a scris o a doua carte mai de seama despre
marele nostru artist.
Cu Gheorghe Cosbuc a pus Alexandru Vlahutg
temeiurile unei reviste « Sdmdndtorul » (1904) de mare
insemnAtate pentru cultura romaneascg. « SamAnA-
torul » Ii propunea si desmorteascg izvoarele curate
ale ,literaturii. Veniserg, in decursurile vremii, multe
valuri incarcate si ne abAtusera dela adevarata cale.
Se lasau oamenii tariti de moda din Paris sau de prin
aka parte si imbracau cultura in haina impestritata
de nu semana cu simplitatile dela noi de acasg. In
ic SAmanatorul », cei doi fii de tgrani, Vlahura si Cosbuc,
i§i propun sA lupte impotriva societatii usuratece,
pierduta in traiul legit 0 in stricAciune, si incearca
sl aducg val de viata sangtoasg, asijderea ogoarelor
tarii, carora ciocarliile le stiu tariile i soarele vigoarea.
Destelinand campurile literaturii incArcate de ciulini
si buruieni, trag brazda noug i seamAnA idei puternice
ca roadA bung sg culeagg urmasii.
Se intamplase pe vremea aceia cà murise Eminescu.
Murise in ospiciu, rapus de gestul necugetat al unui
cantaret: Petrino. Cat a trait, nu era bAgat in
searrig; dar cand s'a auzit de felul mortii lui, milg mare
s'a starnit In oameni. i astfel, si-au adus aminte cA
acest Eminescu a facut stihuri frumoase, cum nimeni
liana la el nu mai alcAtuise; si-au adus aminte ca a
scris Ii ziarul a Timpul * articole in care vorbele
intelepte, gandul bun 0 indrumarea cuminte sunt mai
www.dacoromanica.ro
de ravnit cleat mierea stupului incarcat; 0 si-au mai

adus oamenii aminte a printre ei a trait 0 ei nu 1-au
cunoscut. L-au lasat sa sufere qi sa indure, in mijlocul
unei nepasari ce nu poate fi osindita in deajuns. Si
ca sl-§i rascumpere vina, au inceput sali arate sim-
patia pentru zeul fulgerat de pe soclul lui, de un destin
neasemanator de nedrept. S'au steins bani pentru
monumente, i-au fost culese stihurile de pe unde
zaceau impra§tiate prin reviste, versurile au fost
intoarse in cantec, se inlacramau fetele de pension, 11
imitau tinerii, il.slaveau carturarii, il considerau poli-
ticienii. Eminescu era acum un punct de admirare
intrat in atentia tuturora.
Bine ci 1-au luat pe el, nealintatul, obositul de
durerile vietii, insangeratul de suferintele lumii 0 1-au
leganat in simtirile kr calde, pornite din inima cea mai
curata.
Raul, insi, se latise. Admiratia pentru Eminescu
imbolnavise sufletele. Tineretul lancezea, inchipuin-
du-se macinat de o tristete fail temei. Spune Vlahuta:
# Chipuri palide de tineri osteniti pe nemuncite,
« Trifti poeti ce pldng .,si cdntd suferinti inchipuite,
# Inimi lase, abdtute, for' a fi luptat vreodatd
# ,57 streine de-o simfire mai inaltd, mai curatd.
« Ce sunt bratele acestea slabe si tremurdtoare?
t Ce-s acefti copii de ceard, fructe istovite 'n floare?
Mare admirator al lui Eminescu, incalzit la simtirile
lui 0 luminat de gandurile lui, a caruia muzica adanci
0 rasbatatoare a imprumutat-o in poeziile sale, Vlahuta
nu putea trece cu vederea raul veacului sau. Si dupi
cum Eminescu se impotrivise timpului pe care-1
www.dacoromanica.ro
72 CARTEA SATULUI
osandea pentru patimile lui urite, tot aca Vlahuti

osandecte generatia sa imbolnAvitA fArA pricinA. CAci
zice el: poetul e stdpdnitorul unei limbi dumnezeesti, e
un fdcdtot de bine care poate a descopere multimilor
nepricepute zdri largi # frumuseti necunoscute. Se petrec
pe lume drame tnifcdtoare, in ndpraznica vdltoare a toren-
telor vietii multe pier nepovestite, in lupta asta nesfdrfitd
a existentii multi eroi dispar fOrd de slavd, acectia
trebuie sA intre in povestirile scriitorilor. Suflet sfios,
plin de evlavie si simtitor la necazurile multimilor,
Alexandru VlahutA avea sA descrie el in cartea 4 Din
goana vigil * durerile omenecti, tineretea spulberati
de nApraznica moarte, ccolari topiti de tuberculozA in
cAmine sArace, vieti retezate timpuriu si impliniri dure-
roase ale fatalitAtii.
Si el a fost cfindva doborit de boala veacului; credea
ci el cA se ajunge la nemurire cu revolta decartA ci cu
lacrimi stoarse in silA:
4 Am bocit # eu nimicuri, ce-mi pdreau pe-atuncea sfinte,
* Dar cdnd m' am uitat in juru-mi #-am vdzut cd e o boald
t .57 cd toti incepdtorii, de abia scdpati din goal d,
t Ofiliti in floarea vdrstei de-un desgust molipsitor,,
.I# zdddrnicesc puterea, focul tineretii kr,,
Ca set legene 'n silabe, pe tiparele gdsite,
Desperdri de porunceald # dureri inchipuite,
atunci a zis gandurilor oarbe sA s'abatA pentru tot-
deauna. Lumea e o vecnicA miscare. Firea, viata, omul,
acezArile sociale, toate sunt in miscare. Apa loveste in
stancl, stanca e scobitA, prafuitA, mAcinatA; vine valul
ci spulberA pietricul; se adaugA viata ci ici infige rAdA-
cinile; crecte o floare, un fir de iarbA, o buruiana;
www.dacoromanica.ro
buruiana rodeste, isi asigurA sAmanta si piere. Si asa

merg toate. Firea are aceeasi lege pretutindeni, tot-
deauna. Peste tot deci, e miscare. Starea pe loc e
moarte, e incremenire. Si and lumea asta toatA e o
vesnicA miscare, and si puterea cea mai micA isi inde-
plineste o chemare in eterna armonie generall, e o
abatere dela datorie sA-ti cheltuiesti puterile ca sA faci
pe oameni mai rAi si mai tristi. Cu cuvintul tAu sA
despici panza intunerecului in doul, sa. desvAlui de sub
ceturi punctul luminos al lumii noi si s'ajuti multimile
sA se infrAteascA si sA cucereascA.
Asa a fost Alexandru VlahutA.
A antat durerile lui, ale semenilor, ale lumii. Si
s'a invrednicit sA cheme la lupta dirzA a vietii, la
reinviere si la impArtasirea cu vrerea de a trAi.
a A revenit frumoasa primdvard ;

4 Copacii par'cd-s ninfi de atdta floare ;
4Dorinti copildresti, rendscdtoare
a Fac inimile noastre sd tresard.
Iubire e in razele de soare
« qi farmec in a codrului fanfard
a .5Y visuri dulci in liniftea de sard
a In cer fi pe pdmdnt e sdrbdtoare.
4 Ascult, privesc,*respir cu ldcomie,

(4 Cdd toatd frumusetea asta-mi pare
Cd niciodatd n'are sd mai fie I
qi-s fericit c'am fost o clipd in stare
Sd simt, in marea lumii armonie,
a A gdndurilor mele intrupare i.
www.dacoromanica.ro
74 CARTEA SATULUI
Este aici toata conceptia de viata a taranimii noastre,

El insusi fiu de taran din Plesesti (Tutova) trecut prin
colile inalte din tarA, nu si-a schimbat cu nimic simti,
mintele i ideile. InfrAtirea cu natura, pAtrunderea in
secretele armoniei firii, Ii usureazA viata, ii mantuie
tristetea i Ii orandueste moartea. Freamatul codrilor,
linistea inserArii trezesc in suflet dorinti si in inima
rasunetul iubirii. Soarbe lacom vraja naturii fiindci
toatA frumusetea asta n'are sa mai fie. A avut si el
norocul de a fi odatA. De aceea, and mai tirziu, Ii vor
razbi gindurile mortii, in poezia # Din prag* nu
se va lasa subjugat de amagirile ei, ci se va mântui
de ispitA adulmeand privelistile din afari.
« Este lesne sd-ti repezi un glont in creer,
Dar pe cer scaintee luna, dar in iarbd ant'un greer,
« E-o miscare, e un farmec, care 'n veci nu se mai curmd
« i cdnd te intorci fl cugeti, lung privind ce Iasi in urmd,
Simti cd nu-i chip sd te saturi, c' a trdi i-o fericire a.
Si astfel triste sau numai duioase, infiorate sau de
adânca desnadejde care zdruncina cumpana sufletului,
poeziile lui Vlahuta spun acelasi lucru: ravna de a
trai, de a vrea, de a actiona.
Era un credincios. Cobora doar din parinti cu frica
lui Dumnezeu cari s'a calugarit apoi, iar un frate a
trait mult timp la Agapia, ca monah. In familie, trebuie
sA fi fost o atmosferA de zmirni si de evlavie, pe care
tatAl (Nicolae) si mama (Ecaterina) s'o fi rasp andir
din sufletul kr, arzator dupA iubirile Celui ceresc.
Cu ce a primit dela parinti, cu ce a adunat dintr'o
copilarie petrecuta pe valea Similei si din ce au adaus
www.dacoromanica.ro
MARIO' DOBRIDOR: OAMENI DIN TARANIME 75
IntfimplArile vietii, räutatea oamenilor, destrAbilarea

societAtii si temperamentul ski nernArginit cuprinzkor
al intelesurior suferintei, a rezultat satosenia acestui
om cumpanit si indrumAtor de bine.
A iubit natura si icoanele ei.
Dupà cum prietenul sAu Nicolae Grigorescu dAduse
in vopseli frumusetile tarii, VlahutA avea sI punA in
cuvinte aceleasi privelisti care au umplut, cu minunea
lor, sufletul sAu. In 4 Ronania pitoreascd * vorba simplA,
gandul curat si limpede, admiratia, iubirea, dau mantie
vie frumusetii muntilor, apelor si tinuturilor roma-
nesti. Iar in cartea 4 Din trecutul nostru *, figurile de
domni si domnite, jupfinese evlavioase si prea cued-
nice, sunt infAtisate in toatà bunAtatea sufletelor de o
curAtie all asemAnare.
Apele in jurul izvoarelor, codrii cu freamkul
frunzelor, tinuturile cu intinderile oable ale sesurilor,
trecutul cu splendorile, actele de vitejie si faptele de
arme, forfota muncii si fulgerarea idealului, iatl ce
a tinut prin viatà pe acest satos fecior al brazdei.
*i and a murit la 1919, dupl o viatA desfAsurati in
silinti de bine, ar fi putut sA se impotriveasci unei
morti care-I secera din mijlocul atkor podoabe ale
firii, daci impAcarea cu sine n'ar fi cerut, sufletului
zbuciumat, odihnä.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Qala era intesatA de lume. Ca boabele care se tin de
-' coarda aceluia0 ciorchine, ascultAtorii se ingrAmA-
diserA in jurul aceluia0 scaun. GAlAgia pornea in Ind-
perile clAdirii ca un zvon care devenea zumzet de stu-
pArie. Chicotele domniparelor tinere, se intretliau cu
vocile bAtranilor. NerAbdarea cre0ea pe vreme ce
inaintau indicatoarele ornicului.,
and a apArut cel asteptat, fierberea a contenit
ca prin farmec. Mutenia s'a wernut peste tot ca o
pinzi metalicA in firele cAreia bateau cuvintele vorbi-
torului. Un om bine legat, cu fata galbenA 0 uscatA,
cu pArul nuMai rotocoale 0 smocuri, aplecase peste
marea de oameni niste cAutAturi pAtrunzAtoAre 0 vii,
tipite, ca doui flacAri, din vatra unei firi de un cloco-
titor neastfimpar. Ca un codru prin care trece adierea,
vointele kr se pierdeau, se topeau in graiul Cratorului.
*i and se incingea ca o furtunA in care erau toti
amestecati intr'un vfirtej, pArul se inasprea ca tepii de
metal, figura intArea liniile de ai fi zis cA e tesutA din
nervi, iar corpul se incorda par'cA ar fi fost a§ezat pe
tevi de otel. Ochii cApAtau atunci o lumina care
infierbanta auditoriul ca 'ntr'o baie de spuzA arzAtoare.
Era Barbu Delavrancea.
Cu puteri, ca ale pArnantului care se revarsA din
straturile cele mai adinci 0 tope0e tot ce intilne0e
www.dacoromanica.ro
7$ CARTEA SATULUI
in cale, fusese inzestrat cu insusirea de a insufleti

masele. Sub cuvantul lui, ascultatorul isi pierdea
limpezimea judecatii, rimanand numai suflet si numai
simtire care intra in stapanirea acestui vraci al vorbei
frumoase. Un munte de foc ce se pravalea din inaltimile
sale 0 ameninta si inghita tot ce intalneste, el se
deslantuia cu puterea dintai a stihiilor firii, izbucnind
intr'un avant. nestavilit. Fantezia lucra mreje pentru
vis; mintea isteata combina judecati pentru a convinge;
inima tasnea in rasufluri pentru a cuprinde. Si vorbele
curate, culese din graiul popular, suiau pe inima
ascultatorilor cum suie arcusul pe vioara.
A fost cel mai mare vorbitor al vremii sale. Mare
orator si mare avocat. Cand apara impricinatii, tremurau
adversarii din tribunal. Si and l-a aparat pe prietenul
sau Caragiale, impotriva unui clevetitor de meserie, a
stfirnit rasunet peste tot. Caragiale era si el unul din
cei mai mari scriitori ai nostri. Cunostea bine viata de
mahala, spoiala de cultura si lustrul de civilizatie al
oamenilor din marginea oraselor si a inceput sa batjo-
coreasca, in povestirile sale, pretentiile lor. Omul politic
marunt dar infumurat, nestiutorul ingamfat, cuteza-
torul fara temei, inteun cuvant toata pleava de lume
fara niciun fel de chemare, a fost facuta de batjocura.
Compusese o nazdravanie de piesa si fusese invinuit ca
ar fi furat-o dela altii.
A fost un proces mare. Barbu Delavrancea, care era
in tovarasia lui Caragiale, a primit 0.4 apere in fata
judecatii si sa-i spele rusinea nemeritata. Sa se fi dus
cineva sa-1 asculte pe Delavrancea in clipele acelea,
dna tinea sa vada ce sunt inzestrarile cuvantului
care misca si rapune. Stia si mestesugeasci vorbele,
www.dacoromanica.ro
si sA le innoade in crimpeie frumoase. CAnd se pornea,

era potop de gAnduri bune, imbrAcate in podoaba lor
cea mai curatà. Te lua ca un suvoi la vale si te ducea
pinA te pierdeai in adancuri.
Dela un Mihai Cogglniceanu, cel ce impreunl
cu VodA Cuza, a dat tgranilor pAmAnturi, nu se
mai pomenise atitea inzestrAri la cuvAnt. Credea in
puterile poporului nostru, credea in rolul ce trebuie
sA jucAm.
Era Barbu Delavrancea fecior de tArani, al lui
Stefan Stefinescu si al Mariei, « Mama Baba *. Se
nAscuse in satul Sohatu din judetul Ilfov. Si azi, se
gAsesc, pe oleaturile acelea, asezAri ale spitei lui
tArAnesti, cu numele Stefan.
FAceau oamenii, pe vremurile dela 1858, cArAusie.
Nu veniserA Inca innoirile Orli cu drumuri de fier, lucru
intimplat tocmai sub fericita domnie a lui VodA Carol.
Duceau grâne cu carAle la Obor, in Bucuresti. 214a se
vede treaba, a ramas tatAl ski grfinar in Deka NouI
din marginea Bucurestiului.
Din negotul cu grille, abia i s'ajungea sI in-
tretinA casa impovAratA cu noua copii. Povesteste
Delavrancea:
4 Eram cel din urmA copil. Adormeam totdeauna,
ca pe puf, intr'o troaci asternuti cu scutece vechi si
arse de atAtia copii cari se odihnised pe ele.
I Voi, cari ati supt lapte strein si v'ati leganat pe
brate plAtite, aveti dreptate sA nu intelegeti.
4 Cand m'am ghat si alergam prin grAdinA si prin
yule din apropiere, odihna si somnul pieriserl cu cele
dindi cuvinte, cu cele dintAi dorinti constiente, cu
prima vrere inteleasi si voità.
www.dacoromanica.ro
80 CARTEA SATULUI
4 Imi placeau basmele, zisele din batrani 0 mai ales

intamplärile apucate de neamul meu. Nu m'ai fi luat
p'o imparatie din poala bunichii; 0 in serile cand
fetele mari, cosand la gherghef, spuneau cite istorii
toate, de m'ai fi batut, nu m'a0 fi varit in plapoma.
4 Incetul, pe nesimtite, creierul meu se turbura, se
aprindea; in fitece noapte treaream din somn, speriat,
cu pumnii incle9tati 1i cu rasuflarea nabuOta. Muma
Padurii, Zmeoaica cea batrana, Strigoiul i Ielele care
fierbeau, intr'un cazan ro0i ca para focului, mintea
fetei de imparat, mi-apareau in vis. Le vedeam mai
limpede, de cum vedeam troscotul i nalba din bata-
tura; mai real mi-apareau ca dudul din fundul grfidinii,
in varful caruia ma suiam. Glasul lor de dihanii,
ascutimea ghiarelor i vapaile de pe beregata, imi
spargeau urechile, mi-ameteau vederea si-mi dogoreau
obrajii. Biata mama, langa care dormiam, se trezea din
somn 0 in zadar aprindea vapaita 0 ma mangaia,
dandu-mi sa. beau o calla cu apa. Eu, cu ochii deschi0,
nu vedeam nimic, n'auziam nimic i obrajii mi-erau
aprin0, incit mi usturau par'ca ar fi fost parpfiliti
pe spuza.
4 Rar de§teptam pe mama cu rasul meu, la miez de
noapte, caci rar mi-apareau Fata din dafin, fericitul
Chele§, Fata cea mai mica de imparat i Zana cea
bunk care trecea pe Fat-frumos prin Valea lacrimilor *.
Aceasta a fost copilaria lui Delavrancea; plina de
basme cu smei i jivine care-i aprinsese creierul. I le
povestise bunica intr'o casa de oameni nevoia0,
innecati in trebi 0 in saracie. Dui:a ce a facut studii
bune in §colile inalte din tad i streinatate, intretinut
de iubirea fratelui sAu Nicu, din sufletul sill nu vor fi
www.dacoromanica.ro
dispArut pe deplin aceste aduceri aminte. Cand va fi

având rAgaz dela treburile zilnice ale avocaturii si
se va rupe si din incurciturile politicei (a fost si mi-
nistru), iar sufletul sAu va rivni sA se vAdeascA, nu va
izbuti sA se despartà de pecetile copilAriei.
In povestirile lui, ne va infAtisa viata dela tará asa
cum a cunoscut-o.
Ne aratA, intr'o povestire « Trubadurul», viata de
acasä, plinA de zguduiri, de amArAciuni si de umilintA.
0 grading prin care fugea sora-sa cu el in circa pfinA
la nucii dela gropile cu nisip când bolea de o cutit *
si-1 tAmAduiau babele cu foi de leandru si tintaurA.
PAsArile se certau in desisul grAdinii, strAchinile odoro-
geau pe masa rotunda, papucii se tfirsiau prin casa
lipiti cu pAmint galben. i adormea ca pe puf intr'o
troacl cu scutice vechi si arse de at Alia copii caH se
odihniseri pe ele. Nouà frati fuseserà la casa pArin-
teasel. Cotrobiia prin podul plin de lanturi, bleauri
si leuci vechi de cArute, vârtelniti rupte, zAblAuri,
&race, piepteni de ILIA, melite si sculuri de in.
Astu lta povesti si intimplari dela fetele lucrAtoare in
gherghef, basme dela bunica si credea in nAscocirile
lor. Prange la morminte si se imbolnaveste, mic fiMd,
de temerea vedeniilor din legende.
In alte povestiri o Bunicul» §i «Bunica* Dela-
vrancea ne arata figura blindA a acestor sfinti ai bAtrA-
netelor. BunAtatea flrA de hotar, seninAtatea si duiosia
acestor umbre omenesti care stAruie prin viata pentru
a indulci zvApAiata copilArie si a o astimpAra, e inve-
deratI in toati frumusetea.
In altA povestire « Odinioard* scrie despre
musuroiul de granari din De lea Noui. In rnahalaua
6
www.dacoromanica.ro
82 CARTEA SATULUI
granarilor erau casele mici, viruite, infundate in gra-

dim cu # rogodele *. Un urdinis zilnic de tirapi
sositi de jos dela Dunire, cu carile incircate, di acestei
mahalale infati§are de iarmaroc. Copiii se zbenguie
0 sar, se pricep la dricovenii 0 la o multime de jocuri.
Avea o nesfar0ti mill fati de cei siraci §i umili.
Din dureroasa amintire a copilAriei lipsite de orice
bucurie, pistrase aplecarea in spre murmurul suferintei
celor obiditi. Era puternici aducerea aminte a zdren-
telor din troaca de albie a§ternuti cu scutece. Intr'o
povestire tristA pune durerea « milogului c # capul
milogului atarna intr'o parte a cirutului. Tot trupul
lui e o mani de came galbeni vinetie. Dela copl
pieptului la vale, ii innumeri coastele. Picioarele ii sunt
tAiate de sus, dar in locul lor, doui rani carpite petec
de petec. Ni§te bete subtiri ii sunt mainile cu degete
ascutite, lungi 0 murdare. In tot acest monstru, nu
trAia cleat capul. *i. ochii sii mari, negri 0 plansi,
cu genele sumese pang la frunte, priveau adanc 0
bland. Pe fruntea ca sideful, i se rotocoleau inelele
pArului negru ca picura. Pe buze ii incremenise un
suras indurAtor *. Iar alituri de inchipuirea clara a
cerFtorului in cirut, ne di trista poveste a unui copil
care innoati prin geruri de iarni cu sorcova. Inghetat
0 flimand, zdrentuit 0 invinetit, colindi cu sorcovitul,
in timp ce acasi, in siricie lucie, acoperitä de pripadul
iernii viforoase, se stinge mama sa.
Pe cat de adanci era durerea lui omeneasci in fata
acestor fiinte umilite 0 ingropate in mizerie, pe atata
ii era de mare protestul impotriva traiului din casele
bogate. Intr'o parte curge belpgul de ai zice ci
raiul s'a virsat pe pimant, iar in alti parte mizeria
www.dacoromanica.ro
ILARIU DOBRIDOR : OAMENI DIN TARANIME 83
omeneascA goleste sufletele de orice incAput, cum

golesti un tub de continutul lui. In povestirea
4 Linilte a e aceeasi coclealA a sufletului revoltat impo-
triva celor buhAiti de prea mult bine. 0 astfel de viatà
o infAtiseazi ca pe-o condamnare. Te ard hainele pe
care le imbraci, piinea pe care-o mAnfinci e amarA,
salteaua tare umplutà cu bolovani, iar perna pe care-ti
odihnesti capul par'cA-i indesatà cu mArAcini.
Fiul de taran din Sohatu a adus, in scrierile lui,
graiul sAtenilor din Ilfov, dupA cum CreangA adusese
grand moldovenilor din Neamt, iar Cosbuc limba
frumoasa a nAsAudenilor.
Scormonitor al trecutului si al sufletelor, vAdeste,
in tot ce a scris, sufletul tarinimii asa cum 1-a cunoscut
el prin satele muntene i printre cArAusii veniti cu
carAle incArcate in Delea Nouà din marginile Bucu-
restiului. Basmele, zisele din bAtrini cum le zice
el obiceiurile, bocetele, cintecele tArAganate i haidu-
cesti, doinele, legendele, se impletiserA intr'o urzeall
din care a tors, mai tirziu, frumoasele privelisti de WA%
Nu scrisese, oare, acest indrAgostit de povestile
populare, cuvintul de vraje : 0, povesti, povesti,
lumea toatà este o poveste, caci ce-a fost odatA ca
niciodatà a fost ca si astAzi i ce este astazi va fi odatä
ca niciodatà. Cite focuri, cite luminAri si cite vapAiti
n'au ars, poveste, i toate s'au stins si multe se vor
aprinde ca sA se stingA iarasi, numai tu, poveste, nu te
vei stinge deck cu cel din urml om i numai el va sti
bine CA lumea asta a fost o lungA i aceeasi poveste 5.
Obirsia taraneasca a lui Delavrancea suna, in
sufletul sAu, ca un ecou ce vine de departe, din curà-
the dintli i sfinte ale copiliriei.
6*
www.dacoromanica.ro
III. SINGURATICII
www.dacoromanica.ro
VASILE PARVAN
www.dacoromanica.ro
A Afost, cu adevArat, un profesor.
CAnd se urca la catedrA, imbrAcat in haina lui
neagri prinsA bine in jurul gatului ca la preotii catolici,
se inchipuia pe amvon, predicator.
La Universitate, printre ucenicii sAi sau la confe-
rintele publice printre numerosii lui adoratori, Vasile
PArvan era acelasi pAcurar de suflete. De sub atitudinea
lui de bronz infiorat, izvora o melodie a graiului care
te ademenea si te fura. Si and incepea sl cugete asupra
vietii si mortii, asupra rostului omului, asupra menirii
lumii si destinului neamurilor, ai fi zis cal o gull
streinl vorbeste prin el, atat era de pierdut pe drumu-
rile vedeniei lui si atit de adAncit in urmárirea On-
dului plin de adevAr. PArea un inspirat, un insufletit;
el insusi unealtä in serviciul unor puteri de dincolo.
Se intorcea parcA in spre sine, in spre adincurile sale
si isi povestea siesi deslusirile tainei deslegate. In acea
clipA, in fata numerosilor ascultAtori, # Profesorul >>
se spovedea lui insusi. Glasul lua ton ciudat de muzicA
subpIminteanA, care galgae undeva, nu stii unde, ca
susurul unui pAriu clocotitor sub straturile de pArnant.
Il simti numai c'à vine de departe, din adAncurile
negre ale planetului, si s'a oprit lingi tine murmurind
surdi innAbusit, astupat.
www.dacoromanica.ro
88 CARTEA SATULUI
Un om inclinat cAtre tristetile pAtrunzAtoare,

acesta a fost Profesorul Parvan. Vesnic tIcut, totdeauna
pe ganduri. Si gandurile lui erau ca lanurile de porumb
toamna, and s'abate ceata i stolurile corbilor. Acest
fiu al Tutovei pAstrase intelesurile suferintei si se
simtea bine in suferinta lui. CAci cel ce suferA zicea
el e un slant i sfintenia e singura cale ce duce
spre cer.
Cum pasArea se rostogoleste in razele de soare, asa
se rostogolea sufletul lui in suferintà.
Ii duruserA de mic pAtaniile lumii i chinurile pro-
prii. A fost copil sArac, din oameni sAraci. Taal sAu,
un umil invAtAtor prin Tutova Moldovei. De acasi,
dela neamul sAu de tArani cari scormonesc pAmantul
cu unghia insangeratA ca sä facA loc holdelor sA creascA,
a mostenit Vasile Parvan inclinarea de a sfasia pieptul
pArnintului cu tarnAcopul ca sA scoatA de sub oseminte
tainele trecutului strAbun. S'a indeletnicit a deslusi
in pietre, in cioburi sparte, in inscriptii, enigmele unei
istorii care cu greu se puteau cunoaste. Se ingropa zile
intregi, panA la brill, in plmintul dela Adam Clisi
ca sl scotoceasci dupA mArturiile istoriei noastre. A
ficut sApAturi peste tot si din cite a gäsit, a refAcut
trecutul poporului roman, tAind partie de luminA
panA in cele nazi neguroase timpuri. De sub dAramIturi
si de sub ruinele peste care straturi moarte asezase
curgerea vietii, a tras Parvan povestea strAmosilor
Daci. El a mers panA la vatra cea veche a istoriei
noastre, de unde au plecat inceputurile romanesti.
Toate acele semne, adunate din rarnAsite si din
vechituri, urmele vietii care s'a miscat aici, inscriptiile,
monedele, sApAturile in lemn si pe vase de lut, se
www.dacoromanica.ro
gAsesc in cartea lui numitA « Getica ». AceastA carte

e una din cele mai impunItoare opere de tiinti din
cite au apArut la noi. E cartea noastri de cipAtii.
carte masivA, bine gindità, bine cumpAnitA. Cuprinde
istoria dintii a poporului nostru, din vremea and Inca
nu sosise bAdia Traian sA impoporeze oleaturile
acestea cu stupul de oameni cu1e0 din impArAtia
Rimului. i pia a nu veni Traian, häliduiau pe aici
alte neamuri cari aveau soiul lor de viati, ocupatiile,
moravurile, credintele lor.
Viata prinde in ea muvhi, incremene§te, daci stà
tot intr'un loc. i acolo unde a murit viata, unde a
incremenit, ea a lasat tiparul, a lasat urma. Cine e
priceput sA deslu§easa tiparele vietii care s'a istovit,
acela ici poate da seama de cum au dus-o pe lume
oamenii de demult.
Vasile Pirvan adinc i multe studiase in strAinitAti,
crescuse la §coala invAtatilor din Germania. Se ob4-
nuise si descifreze pe pietre graiul trecutului. S'a
apucat cu ucenicii lui 0 a surpat straturile pAmintului
clintindu-le de pe a§ezIrile acute de vreme. A des-
gropat pietrele mArturisitoare de adevAr. *i din cele
ce a studiat §i a vAzut, a tras incheierea cA vitA buni
de oameni a fost pe aici, cu insu0ri, i nespus de viteji
and era vorba de indeletnicirile armelor. Din ei
coboarA neamul nostru, ca din intiia ridIcinA. S'au
adaos apoi viiturile purtate de Traian 0 din impreu-
narea cu vechiul popor dacic, sAmântA noui de oameni
s'a ivit.
AceastA carte, e Getica fp, in care sunt infAtipte
obir0ile poporului nostru i stihiile din care s'a urzit,
este lucratA cu toatA vrednicia. GrijA multi a cheltuit
www.dacoromanica.ro
90 CARTEA SATULUI
invAtatul roman si migall iscusitA a ostenit. Prin

aceastA carte, cumpAnitA cu toatA intelepciunea, Vasile
Parvan a dat ucenicilor lui nu numai cunostintele pe
care insusirile lui de invAtat priceput si harnic le-a
dobandit. A inraurit, asupra lor si prin metodul de
lucru, acel metod care stA in grija de a descoase pe
nepripite, ci cu deamAnuntul, un hrisov domnesc,
a citi bine o inscriptie, a deslusi corect o scriere veche.
De mare fall a fost in strAinAtate, printre invatatii
Europei. S'au minunat si ei de atata putere de muncA,
de atata incordatA silintä, de atata ravnA necfintAritA,
de atata agerime a mintii si bogAtie a cunostintelor.
Era Vasile Parvan invAtatul cu cea mai adancA pAtrun-
dere a trecutului indepArtat al pAmantului romanesc.
A invAtat dela pArintii sAi, tarani, munca ; si tot din
zestrea lor sufleteascA a mostenit obisnuinta tdcerii in
muncd. Prin viata sa intreagA, a fost pildA vie de muncA
si model al tAcerii. Cantec a adus tAcerii, imn tAcerii,
slava tAcerii. Zicea el: adevArul e acesta. Fericiti cei
cari nu-si irosesc viata cAci o alta nu e; fericiti cei cari
luptA impotriva mortii, creand mereu ganduri si viatl,
cad fiecare clipA mai mult, trAitä in frumusete, e o
intreaga vesnicie; fericiti yeti fi and yeti avea credinta
cA in univers nu e nici viatA nici moarte, nici bucurie,
nici intristare, ci numai mifcare.
AdevArul acesta e: fericiti cei cari null irosesc
viata in zadar cdd o alta nu e. Fiecare a avut norocul
de a fi si el odatI. Cel ce tine lumile pe umeri, stApi-
nindu-le prin vointa lui, creandu-le prin cugetul lui
si mutandu-le dupA planul lui, # Acela Unul NevAzut #
dela care toate se trag, statorniceste fiecAruia rostul lui,
destinul lui. Ceea ce ne-a dat El, puterea1/4 ascunsi care
www.dacoromanica.ro
indrumi toate, nu trebuie sa irosim in zadar. Ci sI

pAstrAm i sl desAvirsim.
Si desAvfirsim, infrumusetind. SA infrumusetIm
sufletul nostru, viata noastrA. SA-i dam acea frumusete
moralA care singura ne deschide calea spre ceruri. SA
infrfinAm patimile mArunte, sA stirpim micimile
inimii, sA retezAm betesugurile sufletului i sA vindecAm
vAtAmAturile lluntrice, numai asa ne vom deg-
vArsi. Cine aleargA dupA alaiurile sgomotoase ale vietii,
aplauze va culege. Scamatorii de bilci, iubitorii de
zgomot si de desertAciunile vietii, aceia nu nAzuesc
cAtre o viatI frumoasA. Ei rivnesc sA-i poarte multi-
mile pe brate, in clinchetul bAtAilor de palme; umbll
dupA turba laudelor zadarnice i dupA hArmAlaia
biruintii trecAtoare.
Cine vrea sl se desAvirseascA in frumusetea sufle-
tului, acela fuge de lume, se fereste de patimi, nu cautA
laudele i nici trecAtoarele bucurii. Ci se retrage in el
insusi, cum se retrage melcul in chilie. i incuiat aci,
in silinta lui de a se implini, toarce fuiorul vietii pe
fusul implinirilor de sine. CA nu e mai mare bucurie
deck sl te implinesti pe tine, sa-ti imbogAtesti sufletul
cu pornirile bune. In suferintA i tAcere, se preparA
marea taini a vietii fiecAruia. In suferintA i acere, se
incheagA faptele mArete. Laudl deci singurAtAtii,
tAcerii, suferintei.
Si dupA ce te-ai implinit in tAcere i te-ai curAtat in
suferintA, numai atunci sl cobori in mijlocul naturii
uncle e miscare, e viatl. Telul vietii este lupta impo-
triva mortii, este silinta necontenitA de a munci, de a
crea. cFericiti cei can luptd, crednd tnereu gdnduri #
viatd)). SI ne sfortAm mereu i si cram ganduri si
www.dacoromanica.ro
92 CARTEA SATULUI
viatA. Cine e slab adastA, cine se indoie§te e laq, cine nu

luptA nu infAptue§te §i cine nu infAptue§te cade dela
adevArata demnitate. Omenirea a dat inainte prin
oamenii ei cari au luptat, cari s'au jertfit, pentru a
crea ganduri, viatà, fapte. IngrAmAdirea de fapte,
aceasta e istoria omenirii; ingramAdirea de ganduri,
aceasta e cultura ei; ingrAmidirea de viatA, acesta
e trecutul ei.
Un popor i§i cucereste intaietAtile intre celelalte
popoare, prin faptele lui de culturA, qi prin puterea
lui de viata. Si viata c muncl qi munca se face in tAcere,
0 tAcerea 0 munca se cAlesc in suferintA. Cine umblA
dupA zgomote, acela i§i irose§te puterile zadarnic;
nuli sprijing viata in el insu§i. E ca ceasornicul care
nu merge deck cand ii sunt rotitele clAtinate din afarA.
Dar omul care-0 sprijinI viata in el insu§i, trage
puteri de muncl din lAuntrul lui.
Si ca oamenii sunt 0 popoarele. Pentru a avea
dreptul si rivneascl locuri de intiietate, trebuie si
adune puteri de muncA, munca sl o sivirseasci in
tAcere 0 sä se infrumuseteze prin suferintA. SA ingrA-
mAdeascA fapte, si creeze ganduri, sA creeze viatA.
Natiunile, insA, izbfindesc prin oamenii lor mari.
Ele creiazA ganduri, creiazI viatA 0 realizeazA fapte
numai in mAsura in care nasc din sfinul lor oameni
capabili de ginduri, de viatà, de fapte. Dar ca sA creeze
ganduri 0 viatA 0, prin ele fall neamului, oamenii
acectia trebuie sA se inchidA in silintele lor, in vrerea bor.
In marea tAcere se zAmislesc luminile noi ale cugetArii.
Cand propovAduia ucenicilor sAi, 4 Profesorul* se
&idea la omul viitorului prin a cArui faptA ci munci
natiunea avea sA se ridice cu un stat de om mai sus.
www.dacoromanica.ro
Sarcina de a crea ace§ti conducgtori de maine ii

revine §colii. Scoala are datoria de a alege din grgmezile
multimilor acele minti cuceritoare de idei noi. Cum
zice PArvan: cine e cremene care scapgrg santei, cine
e vrednic 0 rezistg, acela meritg a conduce. Cine e
simplu pietroi e dat la gramadl indArgt pentru a servi
ca pavaj pentru construirea drumului nou. In lupta
pentru impunerea culturii romfine§ti, noi n'avem
nevoie de pietroaie de pavaj, ci de diamant strAlucitor.
Avem nevoie de oameni cari sg creeze ganduri §i viatg.
Si creand ganduri 0 viatg, sg impArtg§eascg §i poporul
din gindurile lor, din viata kr.
Ca 0 Mihai Eminescu, rgscolitorul datinei strg-
vechi, Vasile Pirvan credea in viitorul poporului
nostru. Poporul rominesc e un popor ager. Ngscut in
primejdii 0 crescut in primejdii, §i-a ascutit inteli-
genta, §i-a sporit vointa, si-a otelit curajul. # Copilul
taranului e aruncat in lupta vietii incg de cAnd e mai
mic deck cgciula de pe capul lui taicg-sgu. El trebuie
sg invete singur a iesi din incurcgturg *.
Aceasta il face ager la minte, scAnteietor, cu stApg-
fire de sine in timpul luptei de inteligentg, sfredelitor
pang in adincurile dusmanului, gata oricfind a-I
rApune. Fiinta lui stA totdeauna incordatA ca o strung,
ca sg preintimpine primejdia.
Ace§ti copii ageri incap, insg, pe mina unor oameni
strimb preggtiti ori rgu condu§i. Sufletul täranului
neao§ e mutilat, sfArimat, de o §coalg care nu cores-
punde menirii sale. A§a cum e rinduitg, scoala primarg
nu e deck # spital pentru mutilatii la suflete >>.
Ca sg-§i ving in fire, trebuie sA dgm acestor copii
atmosfera de acasg, vioaie, veselg, caldi. Si fill indo-
www.dacoromanica.ro
94 CARTEA SATULUI
WA, multe suflete vor inflori, strAlucind prin istetia

kr pkrunzkoare, dark creatoare. Copiii tAranului
nostru, vioi i clari la minte, n'au nevoie de pisAlogealk
ucigkoare. Aceasta e bunl pentru natiile greoaie,
pentru copiii kr molli i inceti.
Si noi, Romfinii, am fAcut gresala de a lua model
de invatatura dela alte popoare. Am imprumutat tocmai
dela aceste popoare greoaie I cu copii molli scoa15.
ucigkoare pentru poporul nostru sprinten, cu copii
ageri ca veveritele infuriate.
Cand a vAzut <c profesorul #, cum ne-am abkut pe
cArAri rAtAcite, a zguduit sufletele tineretului i 1-a
insam'antat cu misiunea cea mare de a cArei implinire
sunt rAspunzatori.
« Noi suntem preotii aspri ai unei religii de puri-
ficare, zicea el. SA alegem piatra scApArkoare de
piatra de pavaj, s'o slefuim bine prin scoalA.
Vesnic singuratic, vesnic tAcut. Si and propovA-
duia, 4 Profesorul* propováduia unui tineret pe care-1
dorea in fruntea poporului sàu, coloanA statornicA a
spiritului, in lupta cu celelalte popoare. Iscusit cuge-
tkor, neintrecut insufletitor, avintat predicator, inte-
legea altfel viata si menirea ei, judeca altfel lumea
destinul ei, citea altfel in rosturile omului si in imbi-
narea lor.
Cu ochiul scanteind, parcà intAritat de tlietura
noul a unui gand, and apArea el la tribuna, asculd-
torii se pkrundeau de un entuziasm aproape religios..
Vorbirea lui largi, brodati cu imagini de un farmec
nespus, tAiatI cu ganduri adanci a al-or putere te
cistiga, rAsuna ca un clopot sub cupola unei mAngstiri.
Iar el, preot suit pe amvon, slujea evanghelia mAririi;
www.dacoromanica.ro
a maririi omului. Si daca l-ai fi vazut in clipele acelea

cum se rasucea in spre sine si cobora in adancurile
sufletului sau, pentru a smulge de aci ce este mai
sincer si mai intelept, ai fi zis ca in # ontul acela*
clocotesc nelinistele de a se lamuri; de a-si lamuri
surasul amar deschis spre lume; de a-si deslusi, siesi
mai inainte de toate, intelesurile vietii.
Inchipuiti-va o apa cu valurile linistite, intinsa,
fall cea mai mica incretitura pe suprafetele ei. Adan-
curile, insa, fierb si se agita furtunatic sub apasarea
puterilor care se ciocnesc si se imbina.
Asa a fost sufletul lui Vasile Parvan.
Fierbea de dorinta de a-si vedea neamul sill mai
sus. Si i-a pus la indemana porunca implinirii: sufe-
rinta, munca, tdcerea. Singura bucurie a omului e
varful din care a cucerit infaptuirile spiritului.
Pentru asta trebuie sa te retragi in singuratate, 81
te indemni la munci si sl pastrezi tacere.
Vasile Parvan n'a fost numai un profesor de istorie
veche, ci un profesor al generatiei sale.
Dar, mai ales, un profesor de intelepciune nea-
mului sail.
www.dacoromanica.ro
AUREL VLAICU
www.dacoromanica.ro
Vremea bAtea 'n toamnA. Castanii Ii pierdeau
podoaba. i despuiati de frunz4, loveau din
crengile ve§tede, aerul uscat.
rantul spoia caldaramul cu medalioane mici de foi
ruginite.
In acest inceput de toamnA, cand armatele romane
fAceau exercitii de examenul mortii in Bulgaria un
tanär inginer strAbAtea vazduhurile pentru recunoWeri.
El cluta cu multA paz1 punctele din care pot zbura
avanturile cuceririi. De mult folos a fost armatelor
noastre in acest fkboi. L-au i rAsplAtit conducAtorii
cu o medalie de aur.
§i and misiunea a fost isprAvità, apele sufletului
abia atunci au inceput sA fiarbA. Ii muncea de mult un
gfind, II chinuia un vis: trecerea Carpatilor. i and
visul a fost copt, fiinta lui prea plinA a cedat. Cocorii
se pregAteau tocmai de pleclrile cele mari. Iar el,
suit pe un cocor de fier, pe aeroplanul sAu, a pornit
la infAptuirea visului. Era un aparat me§terit de el,
plAnuit de el, lucrat de el, in arsenalul armatei. N'a
apucat insä sA treacA varful codrilor, and panzele de
sarmA s'au resfirat i s'a clintit o piulitä. IndatA, viata
ma0nAriei s'a oprit pe loc. Destinul a apasat pe un
prub ascuns i ferit. i s'a prAvAlit din inAltimi pasArea
7
www.dacoromanica.ro
98 CARTEA SATULUI
de fier, cu inginer cu tot. L-au gAsit morman de came,

imprAstiat printre piese si lemnele arse.
Asa s'a istovit Aurel Vlaicu:
Sunt cfiteodata vise prea mari care nu incap cu-
prinsul marunt al unui suflet. Si stint chemari care
depAsesc viata mArginita a unui om. Dar cutezanta
faptei lui umple, cu insemnatatea ei, istoria zbuciu-
mArilor de veacuri. Carpatii, paziti la trecatori de
sulitele honvezilor, trebuiau trecuti cu avantul 2boru-
rilor fierului si cu huetele vointei uriase. Acest inginer,
fecior de taran din Bintintii de langa OrAstie, a platit
cu viata semetia. Incerca, la 1913, ceea ce armatele
romane, conduse de Regele cel Loial, aveau sa impli-
neasca peste catva timp, pentru totdeauna. Aurel
Vlaicu cAdea ca jertfa a visului cel mare, care dela
mortul ingropat in pulberea Turdei, ne mistuia sufle-
tele si ne indarjea vrerea.
0 fi crezut el oare, atunci cfind a pasit in Vechiul
Regat, cu geamantanul incarcat de planul aparatului
zburator, de se stricasera de ras vamesii treato-
rilor, ca va trebui odata si cadI jertfa visului sat'
indraznet ? DacA a venit in Romania, ai lui nu 1-au
ajutat SA toarne in fier ideile lui. Il muncea gandul
inca de cand sosise din Germania dela studii, si faca
un aeroplan si sä se puna in slujba armatelor noastre:
4 sa aibA si ei, sAracii, aeroplan #. Dar era sarac si banii
cei multi cu care sA construiasca aparatul n'avea de
unde sa-i ia. A construit singur unul, din ce a avut:
din lemne de brad, din hartie, din ferotenii vechi si
din mAtase. A turnat viatA in el si a inceput sA faca,
in Orastia lui, mici sboruri. Plimba in el curiosii. Cand
au vAzut ungurii minunea, 1-au rugat si mearga la
www.dacoromanica.ro
Budapesta, sà-i dea bani sä construiascA unul bun si

ea* vfindä planul armatei maghiare. El, ing, n'a ingà-
duit. Tinea ca descoperirea lui sA fie in slujba militiilor
noastre.
S'a a§ezat tatA-sau cu gura pe el, a desfAcut gin-
gAnia de fier si a aruncat-o in qurA, printre rotile vechi
si uneltele plugAriei. Fratele Ion, tot a§a de mqter
§i el la toate (# avea mina warà ca briciul *) il ajuta
la blestemAtii. OdatA au fAcut impreunA o luntre cu
motor, ca si lunece ca vântul pe apele Muresului.
0 duceau la rfiu pe rotile. Se tineau dupa ei copiii
satului, cA nu se mai sAturau de minunAtii §i-i certa
bAtrfinul, vAicArandu-se cA nu i-au ie§it feciorii buni.
NAdajduia bietul sl-1 vadA pe Aurel om asezat la
treaba lui. Cheltuise pentru umblArile lui in strAinAtAti
o multime de bani. Dorea sà-1 vadl inginer, cu leall
bunA ci sprijin bAtrfinetelor sale.
De mic se pricepea Vlaicu la inventii. La Gimnaziul
din Sibiu, s'a mirat profesorul, cfind a construit singur
o macinarie. La Pesta, la Universitate, §i la MUnchen,
in Germania, tot w s'au speriat dascalii de invAtItura
lui. DupA ce a isprivit cu studiile, a intrat la Frankfurt,
la o fabricA de automobile; a construit aci, cu propria-i
mina, un automobil care a luat intliul la o cursä;
inginerul roman Vlaicu a fost premiat. Armata a
fAcut-o la marina, ca ea poatà studia maOnile de razboi
§i corAbiile. il incfinta pe acest inginer ordinea secre-
telor mecanice. Atfitea piulite care se sprijinä una pe
alta, zimtii cari se imbuck rotile care se ajutà, pinzele
de sArmA care sustin §i comunick toate acestea sunt
puse in miccare de un buton. E de ajuns sä apqi scurt
pe unul ci macinaria prinde viatA. Ii placea, pe semne,
7*
www.dacoromanica.ro
100 CARTEA SATULTJI
sä vada cum toate prubariile iau viata din intentia lui,

din porunca lui, din vrerea lui. In atelierul sau, sco-
tocea toga' ziva fierariile, impletea sarmele, potrivea
imbucaturile rotilor, incerca mi§carile. De ate ori
veneau Chendi 0 Iosif, prietenii sai, il gaseau
incins cu sortul albastru. Aplecat peste piesele carora
le cuno§tea atat de bine rostul, inginerul torcea par'ca
o alta viata. Oamenii nu-1 interesau, lumea nu-1 inte-
resa, viata de toate zilele nu-1 interesa. El urmarea
curentii 0 mi§carile ascunse ale ma0nariilor. Observa
cum se incheaga viata din nimic; cum incepe 0 isprä-
ve§te la porunca lui. Ca un adevarat creator, in fata
ispravilor sale, tinea in 'liana destinele acestor ma0ni.
Sufletul lor il cobora din gandul lui, din planul lui;
il cobora in fier, cum coboari zugravul 'vedenia lui
in colon, poetul visul lui in cuvinte.
Ce putea pricepe mintea simpla a lui Dumitru
Vlaicu, taran din Bintintii Mureplui, din visul ascuns
care topeste, in flacarile lui, sufletul mare al fiului sau ?
Credea bietul om ca rosturile unei gospodarii sunt
mai presus deck itele unui plan 0 , calculele *unei
inventii, acestea curata pierdere de vreme. Ar fi
rimas el tare multumit sä-0 fi facut feciorul 4 slujba
la Imparatul * 0 sa-0 fi croit 0 el o a§ezare mai temei-
nica vietii.
Dar Aurel Vlaicu intelegea altceva. El simtea che-
marea. Sufletul i se umplea de aceeasi pornire de care
se umple vulturul and spinteca vazduliurile albastre,
inaltimile, golurile 0 se ia in contra cu vanturile turbate.
El trebuia si infaptuiasca inventia lui, s'o verse in
trainiciile fierului bun 0 s'o puna la indemana arma-
telor noastre: # sa aibe 0 ei, saracii, un aeroplan #.
www.dacoromanica.ro
Pe vremurile acelea, lucrurile erau la inceput.

Astazi escadrilele strapung tariile si taie departarile.
Ele duc mar% transporta calatori, pornesc stafetele,
poarti stirile sau, randuite pentru lupta, .impristie
samanta mortii peste tot. In fiecare zi, ochiul omului
de pretutindeni poate vedea cum fuge cu repeziciune
de fulger pasarea de fier, ale card aripi nu ostenesc
niciodata. Dela soare rasare si pada' la asfintit, aero-
planele strabat departarile. Ca si un Flamanzili din
basme, ele inghit distantele, cat ai clipi odata. De te-ai
sui pe covorul fermecat, cel. care te duce acolo unde
te duce gandul, mai ca intreci vitesa cu care umbli
uriasele pasari. Omul a cucerit aerul. Umbla pe sub
ape, cum umbla prin vazduhuri, vaslind din aripe
de fier.
Si la inceputurile inceputului, la noi a fost Aurel
Vlaicu.
Gandul lui a dospit planul maret, cel dintai. Acolo
in creierul cel inzestrat s'a plamadit ideea. A crescut
din nimic, mai intai ca o neliniste, apoi a luat limpe-
zimi de cer si a nazuit sa fie coborita in fapti.
Si a coborit.
In 1913, tanarul inalt si subtirel, cu ochii mai negri
decal carbunele si mai inflacirati deck vapaia lui,
putea sa urce in aparatul sau si si ia calea Ardealului.
Maretia idealului insa 1-a rapus. Ca toti cei ce merg
inainte, el trebuia sa ispaseasca semetia.
Simtea implinirea legii, implinirea vremii si ade-
verirea profetilor; si a trebuit sa ispaseasca.
Jertfa lui Aurel Vlaicu, cel ce a cazut doborit de
semetia trecerii Carpatilor, nu era decat o vestire a
jertfelor de mai tarziu.
www.dacoromanica.ro
102 CARTEA SATULUI
A vestit plinirea profetiilor 0 apropierea sorocului

din mina.
Venea m'antuirea 0 trebuii implinit botezul intririi
in racel.
Peste rosturile vietii lui zdrobite ca o mare de
colori, a crescut aurora.
www.dacoromanica.ro
NICOLAE PIM MON
www.dacoromanica.ro
Nu cobora nici el din os domnesc, pgrintii nu
ocupaserg boierii mari pe o vreme c and tot streinut
se Ikea bot de call§ la ranguri de seamg. Nici pe
plu§uri n'a trait i nici popasuri suflete§ti n'a cules de
prin streingt4i, Poate din partea despre mama,
preoteasa Maria, sg se fi tras din vitg mai aleasg,
anume: dela o oarecare logofeteasg Safta, coboritoare
din Pang Negoescu.
Neam de nearnul lui a fost popg: mamg-sa, fiicg de
popg, a unuia Stan; el, fiu de popg, al unui Mihai dela
biserica Ienii din Bucurwi. A invatat carte la dascglul
Chiru dela Ienii i turbulatic cum era, manca bgtaie
sfintia de nu dgdea cu sgptgrnanile pe acasg.. Umbla
ftigar pe la curtea boierului Scarlat Bgregnescu,
sbenguindu-se cu. # cuconasii * acestuia. La dascglul
Chiru, sg-1 fi omorit nu se intorcea.
Trebuie sg fi .invatat i pe la liceu, carte mai
subtire. Ce s'o fi intamplat cu el, nu se §tie prea bine,
cg nu mai intglnim nicgiri dovadg cg ar fi urmat
pe undeva la invataturg. Fire cam intoarsg, inclinatg
spre colindgturg, se prea poate sg fi plecat la Paris
cu fiii Bgranescului, si se prea poate sg se fi angajat
la Vreo muncg, intretinindu-se din silintele sale;
tatal mort de mult, familia se gasea prea impovgratg
pentru slabele puteri ale preotesei Maria.
www.dacoromanica.ro
106 CARTEA SATULUI
Nu tim ce se intimplà cu el in aceastä vreme. Il

intalnim mai tirziu, inhlitat cu Anton Pann, fiul
caldararului, el insu§i anal-et de soiu §i culegItor
de snoave populare ; apoi cu alti cintareti ca Unghiurliu
qi Cosea-fiul. Alcituiau o bandä veselà care se inneca
in petreceri, tinea zaiafeturi §i se adincea in packosenii
lumeqti. Nicolae Filimon se acuse cantaret de strata.
Era fire vesell 0 cam nepAsatoare. Un scriitor de pe
vremea lui, Ion Ghica, mArturiseste CA era # inalt,
rumen, sprintenel, cu pletele de tfircovnic *. Canta
foarte bine §i se pricepea O. intoarci melodiile biseri-
ce§ti pe tonul cintecelor de lume. Cunosator al
locurilor ascunse, unde se &este pelinul bun qi se
frig trandafirii, se InhAitase cu o seamä de oameni
bine vazuti cArora le spunea pe dinafarà o multime de
glume.
Iubea traiul bun. Mama bine, bea bine, petrecea
bine. Mid era in toane, cheful devenea tot un riu
de veselie spumoasA. 1i plAceau mincArurile preparate
de el. Spun mArturiile vremii: injunghia mielul, ii
scotea pintecele, 11 carpea la kc §i-1 acoperea cu
pielea; il infunda intr'o groapA cu jeratic 0-1 lasa aci
sl se frigA; nu-1 scotea 'Ana ce nu pocnea ca un tun;
atunci, il invAlea intr'o pfinzi §i-1 ungea cu un A fel de
saltA (zeal.* inventatA de dinsul, fAcuta cu vin ame-
stecat cu usturoi pisat §i cu bAcAnii, cu lArniie §i cu
sare §i te poftea la masä farI cutit §i fail furculitA,
§i-apoi si nu-ti fi lins clegetele *.
Nu lipsea dela astfel de sindrofii un Anton Pann,
cel istet ca un proverb, care prin vremile acelea iubea
un pui de fata de prin pArtile Sibiului §i-i trosnea
inima a durere, pe care §i-o inneca in vinaturi bune
www.dacoromanica.ro
0 in chefuri. Era Nicolae Filimon suflet deschis.

PAstra cheile veseliei, cu Anton Pann, care nici el nu
era lemn de altar.
Pe vremurile acelea, intrase in tail zavera cu
Ipsilante grecul 0 se pornise rasmerita lui Tudor
Vladimirescu dela Gorj. Pik) Ad dumnezeiesc se abltuse
peste tarA; bantuiau molimile, seceta prApAdea recolta,
ardeau conacele aprinse de zavergii, de turci 0 de
armeni. Un soi de tristete coborise in suflete, ca o
pada. Par'cA se stingea veleatul 0 s'apropie, ca la
evanghelie, sfir0tul pArnantului. De aceea, era o
pornire atre veselia usoarA, cAutanduii clipe dulci
de zaiafet and patimile curg mai neinfranate, iar
fiinta, rupanduli zAgazurile, respira mai in voie.
Lui Nicolae Filimon i-au prins bine pierderile de
noapte cu zurbagii petrecAreti. A intfilnit lume, a
observat moravuri, a studiat suflete 0 inclinAri.
Curti le boieresti, cu toad armata lor de grecotei
ajun0, cu vAtafi 1ingu0tori 0 pismAtAreti, cu ibovnice
destrAbAlate 0 viclene, ii erau adanc cunoscute. Viata
de casi a BArcAnestilor, a Banului BIleanu, a lui Isac,
Ralet 0 Modroganu, cu tot neamul lor 0 toati sluj-
nicAria perfidA, o tia pe de rost. Mu It aveau si-i
foloseascA aceste cuno§tinte mai tarziu, and va scrie
despre tilhariile ciocoiwi in cartea lui de cApAtii:
4 Ciocoii -vechi # noi*.
Incolo, in "afarA de veseliile la care se deda, din
and in and, era fire a§ezatA, 4 modestI panA a ro0 I.
Canta, ca sA se intretinl, in strani la biserica Ienii unde
slujise tatA-sAu. InvAta, prin casele boieresti, pe cucu-
nasi 0 zicea din flaut in tarafurile de muzicanti. Era
atat de mare me§ter al antecelor 0 armoniilor cA
www.dacoromanica.ro
108 CARTEA SATULUI
articolele lui din ziarul lui Vasile Boerescu (4 Natio-

nalul ) erau tilmicite pe graiul italienesc i respectos
tinute in searna la Roma. Printre oamenii vremii,
Nicolae Filimon era temut si ascultat. Despre ate
n'a scris el, in acest domeniu, 0 cite sfaturi bune §i
indrumari sanatoase n'au adunat altii dela stiinta lui !
Un Cezar Boliac, literator, (care, din cand in and,
se apleca i asupra cioburilor ingropate in pimant
ca sa desluseasca in ele ce urme de neamuri au trecut
pe meleagurile noastre) se mandrea aibe la
sà-1
gazeta lui. Iar cand a murit, la 1865, mult 1-a plans.
0 de lauda mare i-au fost cuvintele.
De unde adunase Filimon atitea cuno§tinte 0 de
unde se informase asupra a o multime de lucruri, nu se
poate §ti. Ca in streinitati, a fost putin: odati prin
Germania de Sud 0 in Italia. Dar atunci, era in virsta.
Din viata pe care a dus-o, multe s'au intiparit in
sufletul lui. Se interesase de viata orarlor, a curtilor
boiere§ti, a omului de jos. A si publicat cel dintii
basm popular, 4 Omul din piatra *, in gazeta« Teranul a
a lui Ion Ionescu dela Brad, acesta un mare povi-
tUitor .al taranimii. Dupa modelut lui Nicolae Filimon.
s'a luat mai tirziu un tipograf, Petre Ispirescu, de-a
cules comoara de basme romine§ti pe care le citim
noi astazi.
La 186o, vietuia i Alexandru Odobeseu, barbat
instruit, Folk prin streinatati. El insu0 mare scriitor
si me§te§ugar al vorbei frumoase, tiparea o publicatie
4 Revista rotand )). Aici, publici Filimon, India oara
a Ciocoii, vechi fi noi D.
Ca fecior de preot, venit de jos, Nicolae Filimon
nu putea si nu urasci pe ciocoi. Era un mare iubitor
www.dacoromanica.ro
de patrie 0 de neamul lui. Sap init de credinte 0 de

visuri ca toata generatia, in fruntea careia statea Bal-
cescu, Ii placea libertatea. Or, pe vremea aceea, mora-
vurile erau mai mult deck rele, viata de curte mai
mult deck destrabalata, legea mai mult deck terfelita.
Tinerii erau slujnicari, vicio0 i vicleni. Dornici a
dobindi mijloace sA-si sature poftele i placerile, ei
se lingu§eau, se tarau, vanau situatii i tinteau pricop-
seli imediate. Aceste moravuri ale Bucurestiului din
zilele domniei lui Cuza Voda, le insemneaza Filimon
cu pecetea ticalo0rii in povestirea lui # Slujnicarii )).
Jar in cartea lui de capatai, u Ciocoii vechi i noi *,
este povestea vremilor din Domnia lui Caragea Voda
si rasmerita lui Tudor Vladimirescu.
Iata ce se intimplase atunci: tarile românesti nu
mai aveau domnii lor pamanteni. Erau sub stapanirea
turcului. i Inalta Poattl, adica Constantinopolul, ne
trimitea domni greci din Fanar. Ace0i domni plateau
multe pungi cu bani ca sa villa la tronul Principatelor.
§i bine inteles, indata ce veneau, grija lor intaie era
sa-si rascumpere sumele varsate Sultanului sau cine
tie carui vizir dela Poarta. Asa cä intra Fanariotul in
tara cu o armata intreaga de oameni carora li-era
incredintata sarcina de a culege, de pe spinarea popo-
rului, gologanet. Schimbarile se petreceau des. Se mai
intâmplasera i vremuri de seceta i ciuma i potop
dumnezeiesc de alte bolerite astfel ca. visteria Statului
era secatuita de tot, de sufla vântul prin ea. Fana-
riotul trebuia sàji inchelbeze suma, atfita stia.
Incepeau, deci, dajdiile, schingiuirile i ticalosiile.
Platea romfinul bir i u pe oile seci i pe cenup din
vatra. Iar daca nu mai avea cu ce sa plateasca, Ii
www.dacoromanica.ro
110 CARTEA SATULUI
incingea fruntea cu cercuri de fier si i-o strAbatea cu

piroane. Mai mari schingiuiri nu s'au pomenit. N'au
mortii glas sa povesteasci cele ce-au pAtimit.
$i nu sa zici ca venea Domnul singur; ci se im-
prejmuia de o protipendada care ne strica, prin felul
ei de viata, moravurile, portul si limba; si se inconjura
de o liota de slujnicari cari lingeau mana sap anilor,
le mancau de sub unghie panA dobfindeau increderea,
apoi il jecmanea pas cu pas p 'Ana' se pomenea boierul
in sapa de lemn, iar slujnicarul devenia ciocoi caftanit.
Impotriva schingiuirilor, ca nu mai putea omul sa
rasufle, a pornit rasmerita volintirilor lui Tudor.
AceastA epoca tulbure, dela azi, sfarsitul doniniei
lui Caragea Voda, o zugraveste, in cartea sa, Nicolae
Filimon.
Incepe astfel:
Treti logofAtul Ghinea Muria' trimite marelui
postelnic Andronache Tuzluc pe feciorul sau, Dinu
Muria, insotit de o scrisoare, in care-I ruga sa-i pri-
meascA feciorul in slujba; nu de altceva, dar # sa se
mai roada, si poatà iesi si el maine poimaine la obraze #.
Andronache Tuzluc era un fanariot din preajma lui
Caragea, venit odatA cu Domnul. Se inavutise din
jaful si despuierile taranimii. Dinu PAturica: un
slujnicar, # scurt la statura, cu fata oachese, ochii negri,
plini de viclenie #. Gata a se umili oricand, a-si suci
sira spinarii dupA dorintele milostivului, era lacom de
marire, infumurat pe ascuns, iar pe fata lingusitor si
plecat. Ciocoiul Andronache Tuzluc il opreste printre
oamenii sAi de curte si ii da un rang de ciubucciu,
adica sa implineasca slujba de a aprinde ciubucul
stap anului.
www.dacoromanica.ro
Dinu Muriel este model de ciocoi: un om ipocrit,

lipsit de curaj, lacom, mandru, brutal panA la barbarie
si inzestrat cu o ambitiune care plesneste ca o bombA
de indatä ce si-a atins tinta aspiratiunilor sale,
spune Filimon. # In timpul pe cand ciocoiul umbra*
dupA trAsura boierului, el afral toate slAbiciunile stà-
panului ski si ii ajutl cat poate ca sA si le implineascA
in paguba lui si in folosul sAu *. Inima lui se impietreste
din pricina umilirilor si injosirilor, devine asprA ca
iasca si nu mai e in stare de niciun simtAmant frumos.
Pus in slujba slugAriei, e preocupat de o singurà grijA:
a afla metodul prin care sa-si facA stare. Si dupa ce a
ruinat deajuns pe nenorocitul boier, care nu 1-a lAsat
si piarà pe drumuri de foame, paraseste casa sap anului
tocmai in clipa cand acesta simte cea mai mare tre-
buintA de dansul. Acesta, spune Filimon este
ciocoiuL
Acesta va fi Dinu Muria.
De indatà ce se crApa de zia, Muriel se afla la
up Postelnicului Tuzluc si astepta poruncile stäpa-
nului. Cand fanariotul se trezea, Muria pitrundea
in casä, il freca pe picioare, il ajuta sA se imbrace, il
ajuta si se spele, ii aducea dulceata, cafea si ciubuc.
Dupà ce pleca boierul, se ducea la vAtaf si se purta cu
lingusiri; se lua bine cu toatA servitorimea curtii.
Prin astfel de plecAciuni, izbuti Muria sA capete
increderea tuturor, dar mai cu searnA increderea lui
Tuzluc. Se intimplase ca ciocoiul Tuzluc, sä cearA in
casitorie fata unui mare boier pamantean. Boierul,
insä, nu tinu seama nici de rugAmintea lui Vodà
Caragea si-1 respinse. Tuzluc era furios. Tintea, ca
orice ciocoi, si intre in randurile boierilor maH ai
www.dacoromanica.ro
112 CARTEA SATULIJI
Orli, prin caskoria cu o pArnAnteanA. OdatI respins,

incepu viatA de destrAbAlare. Se indrágosti de o femeie
vicleank Kera Duduca. Kera Duduca era o 4 VenerI
orientalk iesitA din rAmAsitele spulberate ale popula-
tiunii grece din Fanar, precum odinioarä strAmoasa sa
zeiascl iesise din spumele vanturate ale mArii, avea o
frumusete perfectà, o inteligenti vie si un spirit fin
iscusit #. Era o tigancl frumoask cu ochii prApI-
stiosi, nespus de sireatà. Träise cu fiul lui Caragea VodA,
un bezmetic, primea daruri ca tiitoare a Postelnicului
Tuzluc i, intre timp, se iubeste i cu un tank. calemgiu
(copist de cancelarie) Iordache al CApitanului Gheorghe
Basma, dela visterie. Postelnicul Tuzluc aflA de legI-
turile tiitoarei sale. De aceea, 11 trimite pe Dinu Mu-
ria in serviciul ei, cu scopul de a o supraveghia
ca slugA credincioasl, sA-si vesteascA stapanul de
purtarile ibovnicei sale.
4 Am zis cI greaca era vicleanA ca o vulpe )), ea
pAtrunde dinteodatA rostul lui Dinu Muria' in casa
ei. Sluga e umilitk injositk bAtutl. Mfina care a lovit,
este insä sArutati de Dinu PaturicA. Prin prefacAtorie
siretenie, a izbutit fanariotul sA-si atragA dragostea
Duducai; apoi prin pofta de astig pe care a stiut sA
i-o strecoare in suflet, a legat cu ea tovArAsie sA4
jecmAneascA pe postelnic. Cei doi jefuitori invoiti, se
inc Arduesc cu un zaraf evreu, Costea Chiorul; cu
sprijinul acestuia incarcA lista de cheltueli a lui Tuzluc
si rand pe rand ii scot mosiile la mezat. Muria' se
imbogAteste, ajunge vames la HAtmAnie i pitar; apoi
se cAsItoreste pe ascuns cu Kera Duduca. Aflä de
talhArie Andronache Tuzluc. El insa nu mai poate face
nimic, fiindca in acel timp cade din domnie i Vodl
www.dacoromanica.ro
Caragea, protectorul su. Innebune§te de durere i e

bigat intr'un ospiciu, unde ii intretine, pe ascuns, fostul
slu vAtaf, Gheorghe, indepArtat din slujbl odinioarl,
fiindcA cutezase sA-i atragl luarea aminte asupra prefl-
cutei purtAri a lui PAturicA.
Duca izgonirea lui Caragea, tronul tArii trece in
stApanirea lui Alexandru Sutu. Sub acest domn, Dinu
Muria ajunge in rang mare. Nu-i prieste mult, insä,
fiindcl izbucne§te rAscoala volintirilor i zavera. Sulu
e otrAvit. RAscoala e potolitä, iar Grigore Ghica, noul
domn, dä poruncA sl fie osanditi toti aceia cari s'au
imbogAtit jefuind poporul.
Ii vine, astfel, i lui Dinu Muria, ora
Este pe deasupra oamenilor o dreptate eternI care nu
se poate sä nu coboare i sä nu rAsplIteascI.
. Dinu PAturicA, fostul ciubucciu al lui Andronache
Tuzluc, ademenise prea mult i cucerise bunuri prin
vicleanA purtare ca sA timing nepedepsit. E varit la
ocna pArIsitA dela Telega pentru ispl§irea isprivilor
sale, iar Kera Duduca, greaca vicleanA i lacoml, fuge,
cu ce putuse rApi, insotind pe un turc, peste Dungre.
In aceea§i zi, in care Costea Chiorul, zaraful evreu,
e pus la stalp pentru fArAdelegile sale, doui convoiuri
de inmormantare intrarà 4 in ulita cea stramtA din
dosul BarAtiei *. Intr'un cosciug, insotit de preoti §i
cantAreti, era Andronache Tuzluc; iar in celllalt, tras
de doi cai de sat, era cadavrul lui Dinu Muria, in
ciruti mizerabill. s ha* cum Ii terminarA cariera
vietii acesti trei scelerati (criminali). Intamplarea voise
ca ei sA se mai intalneascA odati, inainte de a se pre-
zenta lui Dumnezeu spre a-§i da seama de relele ce
sAvar§iserA pe acest pArnint. Cat despre Kera Duduca,
www.dacoromanica.ro
114 CARTEA SATULUI
am aflat mai in urmA ci ea, voind si faci pe cocheta

0 in casa noului ei bArbat, fu descoperitA de dansul 0
trimisä inaintea Cadiului, care ordoni sA o coase
intr'un sac 0 apoi sA o arunce in valurile DunArii,
dupA cuprinderea legilor musulmane *.
Pe cand Gheorghe, fostul vAtaf de curte al comi-
sului Andronache Tuzluc, pentru bunAtatea sufletului
sAu 0 slujbele facute tarii, e cinstit de Domnul Grigore
Ghica cu caftanul de mare spitar. El ia in cAsAtorie
pe frumoasa Maria, fiica pe care o ceruse Tuzluc 0
serbeazI nunta intr'un alai cu adevArat domnesc.
Plena apoi caimacan al Craiovei.
A§a se incheie povestirea lui Nicolae Filimon.
In aceasti carte # Ciocoii veclzi # noi *, una din cele
mai frumoase povestiri cari s'au scris la noi, sunt
infAtipte ticAlo0ile unei epoci, in care oamenii mi§unau
ca viermii in bulion, bfintuiti de pAcatele mAririi.
Acestor straluciti luceferi ai viciil9r, cari s'au ridicat
pe ruinele acelora cari nu i-au lAsat sä moarà in mizerie,
e inchinatA scrierea.
*i lucrurile nu s'au schimbat prea mult de atunci.
Iar pe fiul popii Mihai Filimon dela lenii, 1-a rAposat
Domnul inainte de a fi putut insemna la catastif 0
hotiile ciocoilor noi.
www.dacoromanica.ro
IV. RASCOLITORII SUFERINTEI
8*
www.dacoromanica.ro
HORIA, CLWA, CRIAN
www.dacoromanica.ro
"ne trei oH a batut Horia la portile Vienei. Ultima
-1-' data, Imparatul plecase in Italia, asa cA a fost slit
sa astepte panA in primavarA ca sà-i poatA infatisa plan-
gerile Romanilor din Transilvania. Si and au inceput
zapezile sA ocheseasca si sa dea iarba in fall, a sosit din
tarile calde si Imparatul.
Era om bun Iosif II. Asculta nevoile populatiilor
de jos, le intelegea si, pe at ii ingaduiau puterile, alina.
Avea si el de lucru cu nobilii caH umblau cu iscoada
si nu se supuneau pravilei. Cate usurAri nu acordase
prin ucaze si urbarii, dar nu le luau in seama.
Ei puneau la dosealA poruncile Vienei, le atarnau
de ureche si pe-aci ti-e calea : tot ce stiau, aceea
fAceau. Astfel, cu toga intelegerea ImpAratului si
cu toatA voia lui de bine, nimic nu se schimba din
stArile taranului. N'a trimis Maria Tereza, impArAteasa,
mama lui Iosif, stire guvernatorului Transilvaniei sa
cerceteze plangerile Romanilor ? La 1769, n'a dat ea.
porunca sA se orfinduiasca urbariul, drepturile de
prestatie intre mosieri si iobagi ? Ce s'a ales din ek ?
Nimic. Dietele au amanat, iar deputatiile trimise la
Sibiu si-au stricat gura de pomanA. Romanii au ramas
tot iobagi, supusi la munci silnice si obligati biru-
rilor grele ; erau tot jefuiti, tot umiliti, tot graciti,
tot despuiati de drepturi. MO si tarsiti in truda
grea a lucrului zilnic, rani adanci le sapaserA in
www.dacoromanica.ro
118 CARTEA SATULUI
suflet umiirile i ingenuncherile. Chinga sclaviei

scobise in muschi groapà adanci asa cum scobeste
in scoarta copacului lama briciului. Si, pe vreme ce
inainta, se crApa tot mai mult rana.
IncA din vremea lui Uladislau s'au dat infiorkoare
porunci de asuprire. Romanul era legat de voia sti-
panului ski. Si a venit o vreme and Ungurii nu mai
puteau aduna nici macar soldati pentru arme. Asa
s'a fAcut cA in bAtAlia dela Mohaci, si-au pierdut
panA i neatarnarea. Cu toate pedepsele pe care Dieta
ungureascA le aplica strasnic tArAnimii, aceasta n'a
mai gAsit suflet de imprumutat.
Lupte ascunse, surde, mocnite, ex,istau deci dinainte
cu mult, si au existat totdeauna.
Cand ajunge, insA, cutitul la os i and din nicio
parte nu mai nAdAjduesti scAparea, ce-ti mai ramane
altceva de fAcut deck sA-ti cauti reazemul vietii in
tine insuti, sA-ti asezi bine fortele, sA te asucesti pe
vointa ta proprie i sA te scuturi cu ultima putere de
tot ce cainosia oamenilor ti-a art,mcat pe umeri povarA
de nesuportat ?
Se jeluiau Romanii ImpAratului. ImpAratul trimitea
poruncA, iar nobilii Ii atarnau porunca de coadA
tAceau. Cand a venit, la 1,773, Iosif II prin Transil-
vania, el care rupea i douA boabe romanesti a
primit din 'liana iobagilor 19.000 de plangeri. Mamele
vAduve din tinuturile Bihorului se plangeau, preotii
din pArtile Scheiului se plangeau, motii din hartoapele
Zarandului se plangeau. Le seca groful viata si le
manca snaga.
Cand a voit ImpAratul sAji refaci regimentele ai
si le dea desvoltare mai mare, grAmezi nenumArate de
www.dacoromanica.ro
Romani alergau din toate colturile Ardealului sA se

inscrie voluntari in militiile graniceresti. Era, pentru
ei, singura putinti de a se mantui de asupriri. Mu lt
mai bucurosi isi lAsau viata pe fronturile galitiene si
germane , deck sä duel traiul de acasä. Multe forma-
tiuni de militieni erau impinate cu grAniceri romani.
i nenumkati si-au ingropat oasele in pAmanturi
strAine. Cand a fost indierarea cea mare dintre
Francia si Austria mai tarziu, o grupI din acesti
graniceri s'a purtat pe campul de lupti cu atata bar-
bitie cá s'a minunat Napoleon.
Magnatii vedeau in fuga Romanilor, o mare
primejdie. Pierdeau soldatii in timp de rAzboaie si
pierdeau fortele de muncA in timp de pace. Pentru a
se impotrivi au fAcut tot ce le-a stat in putere. i, mai
cu seamk au inceput sA asupreasa.
Toate, insk au o margine. Plutasii, bAiesii, iobagii,
preotii, dascAlii, sAtui de atata suferintA, s'au ridicat
toti ca unul, si sub cApitAnia unui Oran au pornit
fAscoala. La 1784, incep sA se miste comunele Bucium
si Musca unde vorbise Horia. Apoi muntii Apuseni
s'au cutremurat. Inceputà in cateva sate, miscarea
ajunge sl cuprindl intreaga Transilvanie. Dela pro-
testul impotriva abuzurilor, ajunge la eliberarea de
sub stApanirea maghiarA.
Telul acestei fascoale ? scoaterea poporului ro-
man din jug strein. Pricina ei ? asupririle ail
seamA suferite de iobagul transilvan. Indemnul ? 4
Hmia.
Cine e Horia ?
Numele lui adevkat: Vasile Nicolae Ursu. Era
de fel din Albac, de prin tinuturile Turdei, coboritor
www.dacoromanica.ro
120 CARTEA SATULUI
din neam de iobagi. Se facuse cunoscut taranilor prin

vrednicia cu care apara nevoile kr. De asuprea groful,
Horia protesta; de asuprea oricine altul, Horia pro-
testa. Era om priceput in a insirui frumos spusa si
canta de ti-era mai mare dragul. De aceea i s'a zis si
Horia, adica cel ce horeste, cel ce aria* frumos. Se
purta mereu taraneste, cu suman inflorat si in cojoc
de piele tighelit cu gaitane. ArIta mai mult scurt la
stat, cu mustata de coloarea frunzei porumbului cand
bate vremea in toamnk si /nester la cuvant de-i curgea
vorba ca apa din gurA ».
Horia n'a fost singur. Ion OargA din Carpinis, pe
numele cunoscut Clofca, il intovArasea mereu: Un om
indesat, bine ridicat pe muschii lui, ca un urs mai mic;
fata bAtea in negru, vorbea peltic si umbla totdeauna
drept, cu fruntea sus, mandru si sigur de sine. Se purta
la fel cu Horia, tAraneste, in cojoc si caciulA mitoasä.
Cel de al treilea, Gheorghe Crifan, venea din co-
muna Vaca Zarandului. Era un om aspru, setos de
vinat, energic si sumet. Cand vedea sange ii scan-
teiau ochii, capAtand o flacara vie de un rosu mistuitor;
iar fiinta ii statea pe otele, gata a se izbi cu dusmanul
pe care si-1 cauta and nu-1 avea in fata. Fusese in
slujba militara intr'un regiment al contelui Gyulai;
deprins, deci, cu fapte de arme.
Oriat de porniti impotriva ungurilor, n'ar fi
izbucnit asa curand rascoala dacA nu s'ar mai fi
petrecut si alte lucruri. Intai: plutea in lumea intreagl,
un duh al rasmeritei. Peste cinci ani dela ridicarea lui
Horia, adica la 1789, in Franta, avea sA se deslantuie
un cutremur social cum n'a mai vazut omenirea.
Miscarea se pregatea de doll veacuri si mai bine.
www.dacoromanica.ro
ILARIU DOBRIMR: OAMENI JAN TARANIME 121
Ideile se lAteau, treceau din om in om, modificau

sufletele. i and va izbucni la 89, praf i pulbere se
va alege din tot ce fusese in Franta asezare si lege.
Oameni noi, sositi din maruntaiele natiunii, ale
acelei natiuni doritoare de trai mai omenesc, se vor
aseza la conducere i vor ocfirmui dui:4 cum arati
vrerea multimilor de jos. Multele neajunsuri ne mai
put and fi rAbdate, au ridicat obiditii steagul liberArii.
Prin urmare, vant de moarte plutea peste toatA
Europa. Adia boarea revolutiei.
In acest timp, românii simteau ca ImpAratul
Vienei e cu ei. Stiau cA Iosif II e om intelegAtor, vrea
din toatA inima sA le facA un bine, dar 11 impiedeca si
ii insela nemesul. Ce gandeau ei: pentru Ca Imparatul
sa ne poata fi de ajutorare, apoi trebuie sà-1 ajutAm
si noi Românii pe ImpArat. Si ajutorarea nu putea
fi cleat impotriva nemesului. Doar de atitea ori
Iosif II se ocupase de durerile Romanilor; de atitea
oH expediase ucazuri si alcAtuise pravile; venise si in
Transilvania. Totusi dosind poruncile, a amanat,
si a fAcut tot ceea ce i-a venit lui la socotealà.
Stiau Românii lucrurile acestea.
Si mai stia Horia si altceva. ImpAratul muncea un
plan de reforme. Pe vremea aceia, Turcia era o mare
putere, isi fAcea de cap in Europa si nemultumea
mereu Curtea din Viena, turburfindu-i treburile. Din
Asia, de pe langA Soare rasare i p aria in inima Europei,
Sultanul si Vizirii isi lAtiserà stApanirea; incruntau
din sprincene si cruntAtura kr trebuia sA treaci drept
poruna.
Tot pe vremea aceea, in Rusia stApânea o femeie
aspra, priceputA In trebile domniei mai bine deck
www.dacoromanica.ro
122 CARTEA SATULTJI
multi barbati, era Ecaterina II. De obfir0e germana,

se casätorise cu tarul Rusiei, Petru III, acesta s'a stins
timpuriu 0 a lasat-o cu fiul sau la tron. Imparatia
Moscului era mare 0 ea. Se intindea cit nu poate
nimeni cuprinde cu ochiul, pe departlri pe care po-
runca tarului dusa ca vântul de abia o putea strabate,
Era Ecaterina o imparateasa plina de ambitii; tinea sä
spoiasca cu renume §i fall obrazul poporului slu. Mai
cu osebire, nu putea sa sufere crqterea puterii turcwi.
Rivnea sa se intinda Moscul pina la Constantinopol,
iar nicidecum nu-i parea bine and navaleau 0 pa-
ginii » in Europa.
Si fiindca singura nu putea sä se incontreze, s'a
hotarit sa intinda mina Implratului Vienei. In inte-
legere cu el s'a chibzuit sa puna la cale infiintarea unui
stat liber care sa stea piesa de manevra intre Turcia,
Rusia 0 Austria. Acest stat nu putea fi alcatuit deck
din Principatele Rontiine la care venea sa se adaoge;
Transilvania. El, odatä intemeiat, ar fi luat numele
de Dada 0 ar fi avut menirea de a alcatui stavila
impotriva puterii navalitoare a Osmanlâilor.
Si mai era 0 altceva. Lucrurile se copsesera in-
teatit a Horia gasise terenul pregatit. Biserica era de
partea lui, deopotriva cu poporimea. In fruntea bise-
ricii era, pe la 1740, cu mare trecere in ochii multi-
milor, Episcopul Inochentie Klein. # Noi am fost
movieni in acest pamint al crailor zicea vladica
Inca din vremea lui Traian. Am fost impovarati cu
sarcini de tot felul. Natiunea noastra nu e mai prejos
decit oricare alta din Ardeal, fie prin virtute, fie prin
tiinta, fie prin pricepere in afaceri ». Klein s'a ostenit
sa intemeieze biserica 0 5 a intareasca lucrurile ei. De
www.dacoromanica.ro
s'a mai ostenit cineva pentru neamul acesta, apoi el

cel dintai a fost. Myna' atat de deplinA avea, cat mai
pe urmA i episcopia o a pierdut pentru binele neamului
sail. El cerea: sa.' fie poporul ridicat din mizeria in care
se afla, sI fie adus la rangul de stApan i primit intre
mosneni; din oameni fArà patrie sä fie fAcuti cetateni;
preotii sA aibe biserici i mosii bisericesti, sA fie scutiti
de dAjclii i pusi in aceleasi drepturi cu ceilalti preoti
din Ardeal.
Insä, boierii, pismA au ridicat asupra vlAdicului ai
cu pari mincinoase 1-au razbit. Au cutezat sA spunA cum
cA vlAdicul intAritA norodul Si cA flea' stirea neamului
cere dela Imp ArAtie scutinte de care Romanii nici aminte
nu-si aduc. Asta pricinueste turburare in tarA.
Dna' a vAzut vlAdicul, a mers la Viena sA se jeluiasci.
La Viena, insI, n'a fost primit pentru desvinovAtire.
*i a plecat la Roma sA se roage de Papa Benedict si-i
facA dreptate. i Papa, slAbAnog, i-a spus a nu poate
sä se prindA in contra ImpArAtiei.
Bietul Inochentie, dela nimeni nu primea ajutor,
inch i crucea dela piept a fost silit sA si-o zAlogeascA.
Un astfel de om, cu astfel de iubire de semeni, cu
astfel de putere de luptA, pregAtise Inca dela 1740
teren pentru Horia.
DupI toate, mai ramanea deci o singurA cale:
rdscoala.
Cum a venit din Viena, dela ultima intalnire cu
Imparatul, Horia a inceput si semene duhul rAsmeritei.
Umbla printre tarani, le vorbea de ate vreri bune
incearcl ImpAratul, dar nu se intelege cu grofii. ArAta
sitenilor o cruce auritä &mita' de ImpArat i o 'Artie
cu scriere frumoasA in care, zicea, sunt inscrise
www.dacoromanica.ro
124 CARTEA SATULUI
drepturile pe care ImpAratul doreste sA le incuviinteze

iobagilor. Dar cA se opun la toate Ungurii.
Si rAscoala a inceput.
A izbucnit indi la Curechi, pe uncle hälkluia
Crisan. Conacele boierilor au fost arse si au fost jefuiti
vicespanii. Alba, Hunedoara, Clujul, se tcpeau in
Mari. In fata prApAdului, armatele impArAtesti n'au
luat nicio mAsurA; Closca si Horia comandau in ti-
nuturile Abrudului, Crisan cucerea in Zarand.
Mai t kziu, cfind Impkatul, miselnic purtindu-se,
s'a impotrivit rasvratitilor, revolutia a fost innAbusitä.
Oamenii nu erau deloc pregAtiti, pentru ciocnirea cu o
armatA bine disciplinatA. Crisan e silit sl fugA prin
munti, pribegind luni de zile, iar Horia s,i Closca se
infundA in codrii Scorketului. Sunt, insA, prinsi si
dusi la temnità. DupA cAtva timp, 1-au inhAtat si pe
Crisan. El, insä, s'a omorit in inchisoare la BAlgrad
spanzurAndu-se cu nojitele dela opincA. Nu vroia sl se
lase viu in miinile vrAjmasilor. La 28 Februarie 1785,
locul pierzkii a inghitit si pe Horia si Closca. Pentruca
# s'au fkut capi si urzitori de rascoalA, pentrucA s'au
arkat lotri si rasvrAtitori de pace 0, li s'au frant mAdu-
larele cu roata, apoi corpurile lor au fost taiate in
patru, capetele asezate in cAile publice, iar inima si
matele ingropate in locul pierzkii.
Asa au incheiat acesti tkani aspri ca silicea, ridicati
si protesteze impotriva nelegiuirilor.
S'a dus Horia la locul destinat pentru ora amarä a
vietii sale : ((fail nicio schimbare,cu inima indrazneatb.
El mergea incredintat cl nu face altceva deck sä
implineascA voia lui Dumnezeu, implinind voile po-
porului.
www.dacoromanica.ro
In momentul acela, simtea solie de sus. Si a §tiut

dintru inceput ca aceasta solie se imbraci in osanda de
moarte.
Dar ce inseamna o stingere pentru viata multimilor
incatupte ? Rostul existentei fiecaruia trebuie saramat
pentru a adauga o treapta la scara urcarii neamului sax'.
Aceqti tarani darzi, fii ai Abrudului, s'au facut ecoul
nemultumirilor tuturora.
Suferinzii satelor ardelene au gasit in ei inima
calda care bate la durerile semenilor 0 au gAsit bratul
care ridica sabia razbunärii.
Rascoala lor a insemnat revarsarea fortelor dospite
in strafundurile unor sari sociale, zAmislite, prin
vicleani chibzuinta.
Taranii acwia, cari au urzit revolta, trebuia sa fie
fr anti pe roata. Ei savir0sera neiertata crimi de a fi
citit, in orizonturile istoriei, zodia fericitA a destinului
neamului bor.
Si, unelte in jocul puterilor soartei, trebuia sa
ispa0asca, fiindca au urmat porunca de sus.
www.dacoromanica.ro
TUDOR VLADIMIRESCU
www.dacoromanica.ro
din Albac n'apucase sa se intituleze, # rege al
Horia
Daciei », adici al acelui stat nou care urma sa iasi
din intocmirile unei ambitioase ca Ecaterina II 0 din
infumurarile lui Iosif II. El spunea numai atat: daci
va reu§i rasmerita, slujba§ii vor fi numiti numai dintre
Romani 0 de soarta lor numai transilvanii vor hotari.
Dar Tudor, ridicand steagul impotriva Grecilor,
a fost adevarat Domn, stapanitor de Tara. Aduna
boierii, tinea sfaturi 0 hotara.
Multe patea lumea 0 pe vremurile acelea. In Prin-
cipate stapaneau Grecii din Fanar. Tara era inchinata
and turcului and muscalului. La Iasi si la Bucure§ti,
capeteniile ruse§ti se intindeau la stricaciuni, se isto-
veau in petreceri scandaloase, benchetuiau, calcau
cinstea caselor oamenilor, rapeau recoltele, ridicau
vitele. Vindeau apoi totul pe bani. De atata saracie
lucie, mugeau ciurdele in ograda, slugile boiere§ti
asupreau taranii §i-i despoiau; iar daci nu puteau sa
mai ridice avuturi, inchideau oamenii in odai aprinse,
ii punea cu ochii pe jeratec, sau le incercuiau teasta
cu piroaie de fier. Dupa ce i§i faceau suma, fugeau din
Tara. Cum a facut acel Caragea, Domnul muntean
carele: # sloboda hiara nesatioasA, rApind din tail 0
fati§ 0 curmezi§ 0 dosi§, i§i chivernisi scaparea vietii
prin fuga din scaun; in ce chip cand se apropie de ziul
www.dacoromanica.ro
128 CARTEA SATULUI
incep a canta coco0i i jiganiile temandu-se si nu le

apuce lumina zilei, prin locuri primejdioase pentru
dansele, fug de se ascu.nd prin viziuni, intr'acest chip
si Caragea a.
Cate jafuri nu vazuse Tudor 'Inca de mic copil I
Ii trimetea tAtane-sau cu vitele la pascut 0 nu putea
seara sa se intoarca acasa ca-1 pandeau arnautii si
hansarii. Itamanea, astfel, in padure, noptile intregi.
Cate ganduri de razbunare nu vor fi incoltit in suflettil
lui, in ceasuri de veghe 1 Luna se va fi rasturnat peste
varfurile codrului, coborind fur4 printre ceteni,
mustrAtoare.
Cu cat inainta in varsta, cu atat crestea gandul
razbunarii, ca valvAtaile, dintr'o scanteie.
Era om posomorit; rar sa fi zambit vreodata. Fata
cioplita in piatri, parea taiatA in linii aspre, bolovi-
noase, Ca i voirita lui. Doul sprancene stufoase se
lasau stra0ne de par peste ochii strAbatatori, cu priviri
tapite par'ca din vagAuni necercetate de cuget de .om.
Cine ar fi putut pricepe ce taciune tinea el ascuns
in inimi 1 *.
Crescuse de mic la casele dumnealui IonitA Glogo-
veanul din Craiova. Ii ajuta la trebile gospodariei 0 se
ingrijea de negutatoria cu vite pe care le vindea peste
munti in tam ungureasca. Adunase ceva avere, inchel-
base gospodArie bung., avea o curea de mo9ioara, moara
si leauri bune.
Ii calcase piciorul i prin Viena, pentru treburile
Glogoveanului. Vazuse aci i alt soi de lume, care
gande9te i trAie9te altfel. Capul, deschis la ideile noi
ale timpului, a adunat 9i a urzit. Plutea peste tot
zvonul rascoalei.
www.dacoromanica.ro
In timpul rAzboiului dela i8o6-12, a luat Tudor

parte la luptele dintre ru§i §i turci. Cum s'a isprAvit
rAzboiul, generalul muscAlesc i-a dat ajutor §i bath sl
duci lupta mai departe. Si dui:4 cum in Serbia, peste
Dunke, Karagheorghe taia ci spanzura turcimea ri-
masi pentru prAdAciune, si-a pregAtit ci Tudor iata-
ganele §i i-a trecut pe osmanlii dincolo de Lovcea.
Drept rAsplatA, Miloradovici, generalul, a adunat
pandurii la Craiova, i-a lludat pentru isprivile fAcute,
iar lui Tudor i-a dat galon de locotenent ci i-a atknat pe
tunica militarä decoratia sfântului Vladimir. Iar Domnul
tkii, care-0 lingea mainile pe ling consulul rusesc,
1-a ridicat, din boiernac mkunt, la rangul de sluger.
Cand a auzit Sultanul atka cutezanti, a pus pret
pe capul olteanului. Un capugiu dela Constantinopol
s'a §i repezit sI-1 aduci mort sau viu. Tudor trecuse
de mult muntii §i se infundase tocmai la Viena. and
a venit capugiul, nu 1-a gAsit in tinuturile Jiului. Si
dad. nu 1-a aflat nicAiri, a dat foc casei fugarului,
la Cerneti, a retezat capul unui tkan §i 1-a infAticat
pa§ei din Rucciuc drept capul lui Tudor.
Cind furtuna miniei s'a potolit, Tudor s'a intors
in tara ci ci-a luat treburile lui la Clocani. Era vAtaf de
plai. Intre Craiova ci Bucurecti nu-i odihnea de loc
piciorul. Avea o multime de angarale, de buclucuri ci
procese ale tAranilor pe care le descurca el, ca om
invAtat in pravile.
Lumea il iubea mult pentruci, asemenea lui Horia,
gisea la el sfat bun, indeznn ci ajutorare.
Multe prietenii legase printre boieriile timpului.
Mai cu seaznA cu episcopul Argeplui, Ilarion,
acesta mai mult un risculat deck vlAdicA.
www.dacoromanica.ro
130 CARTEA SATULUI
Apoi vrerea omului nu prea inseamni mare lucru

daca nu pune si Dumnezeu maim. Oricat ti-ar fi
vointa strasnica, nu ies socotelile bine and te biciuesc
intamplarile. N'ar fi reusit rascoala lui Tudor, daca
vantul epocii nu ar fi fost plin de zvoana fa's-
meritii.
Un Gheorghe Lazar, taran dela Avrig, coborise si
el muntii cu 'ani inainte si ridicase scoala nationali
impotriva grecilor. Pregatise sufletele. Savarsise in alt
chip ceea ce avea si savarseasca Tudor pentru taranii
sai. A potrivit cel de sus ca in acest timp, doi fii de
tarani, Tudor si Lazar, sa se intalneasca in nazuinte,
si sa innoade puterile.
Se mai intimplase si altceva. De mai multa vreme,
grecii se gandeau sa scuture robia turceasca. Ei inte-
meiasera, pe ascuns, o societate ce-i zicea Eteria,
ursita sa indemne, pe toate caile, la desteptarea popo-
rului grec. Fiindca tarile noastre, binecuvantate si
manoase, erau stupul viespilor din Levant, cuibul
societatii s'a cladit aici. Vlastare domnesti, din radacina
greceasca, stapaneau tronurile noastre. Aveau puteri
mari, misunau de bani si puteau intretine miscarea.
Unul Riga, de obarsie aroman, era sufletul Eteriei.
Sta in legaturi stranse cu Ipsilante, cutreierase prin
strainatati, vorbise cu Imparatul Franciei, Napoleon,
si ceruse dela el o mina de sprijin. Pana and 1-au
prins turcii cu soalda si i-au scurtat capul.
Miscarea grecilor era sprijinita sit de un grec din
Rusia, Capodistria. Acesta gasise prietenie bung la
tarul Alexandru. Boierii nostri cei maH, nebanuind
fatarnicia greceasca au crezut CA insusi tarul e insufle-
titorul miscarii si s'au dat de partea Eteriei.
www.dacoromanica.ro
Alexandru Ipsilante, fiul Domnitorului, Constantin

Ipsilante, era capul. El mintea ca ru0i sprijina revo-
lutiunea. i lumea il credea, fiindca fusese in armata
ruseasci comandant de oaste. Cand a trecut, insa,
Prutul 0 a intrat in Ia 0, la inceputul anului 1821,
consulul rusesc nu i-a recunoscut invoirea. Tarul avea
socotelile lui si nu dorea sa fie incurcat de un Ipsilante.
De aceea, 1-a dat afara din armata §i a pus pe Patriarhul
din Constantinopole sa-1 afuriseasca. Patriarhul a
trimis carte de afurisenie mitropolitului Moldovei,
pe atunci Veniamin Costache, bun vlIclici. A pus
Vladicul de s'a citit afurisenia in toate bisericile din
tara 0 cum au auzit boierii, au ridicat mainile 0 nu
s'au mai amestecat.
Grecul insa, nu s'a lásat. A ocupat Ia 011, a a§ezat
guvern eterist, a inceput sa ucida negustorii turci, sa
prade 0 sa jefuiasca 0 a trimis in Muntenia vorba de
rascoall.
Cine putea, dupa planul grecului, sa fie -urzi-
torul rascoalei in Muntenia ? Om cu trecere in fata
taranilor cu incredere deplina, nu era altul deck slu-
geml Tudor. S'a inteles deci, cu Tudor.
Sunase 0 pentru Tudor cornul liberarii. In cugetul
lui era ideea: sa ajute Grecilor sa treaca Dunarea in.
Bulgaria si acolo sa se bad' cu Turcii cat or pofti. Iar
el sa ramana in tail 0 sa gospodareasca putin trebile
launtrice, stricate de pe and trecusera ciurdele de
venetici.
Zis 0 facut.
A chemat pe Columbeanu, pe Ortopan 0 pe Zoican
0 le-a dat poruncl sa rascoale multimile. Iat el a
ticluit o chemare Clue popor care suna aca:
9*
www.dacoromanica.ro
132 CARTEA SATULUI
4 MultA sanAtate frati locuitori ai tArii române0i,

veri din ce neam yeti fi.
4 Nicio pravilI nu opre§te de a intimpina rAul cu
rAu. Sarpele and iti iese in cale omoari-1, cAci'de cele
mai multe ori te primejdue0i de mu§cAturile lui, dar 0
balaurii cari ne inghit de vii, cApiteniile noastre, atit
cele politicwi cat 0 cele biserice§ti, panA and si le
suferim a ne suge singele din noi ?
4 Nu va leneviti, ci siliti-vA de veniti in graba, cu
totii, care aveti arme cu arme, care nu, faceti furci de
fier 0 lanci de grabl 0 veniti unde yeti auzi el se afll
adunarea cea oranduitA pentru binele 0 folosul a toad
tara 0 ce vä va povAtui mai marii adunIrii, aceea si
urmati 0 unde vA vor chema acolo si mergeti, a ne
ajunge, fratilor, atfita vreme de cand lacrimile noastre
nu s'au mai uscat 4.
Tudor avea el ceva cu Grecii 0 cu ciocoii, nu cu
Turcii. Deci, pentru a se asigura cA nu atrage asuprA-i
urgia Sultanului, a trimis 0 cAtre Dervic Pap, al
Diului, slovA dupA cum urmeazi:
4 Ridicarea noastrA nu este altceva, nici inteun
chip, deck numai asupra boierilor cari ne-au mancat
dreptatile noastre. Pentru aceea negutAtorii turci 0
veri ce negutAtori vor avea treburi prin tara, cu totii
*A umble fad niciun fel de griji, ea' noi pe nimeni nu
poprim 0 de nimeni nicidecum ne atingem, cA boierii,
sau mai bine am zice, tiranii no0ri cei cumpliti, in-
voindu-se cu Domnul de acum, ne-au prAdat ca nicio-
datA mai inainte 0 pieirii celei de istov, fad milostivire,
pe noi ne-a dat 4.
Cand a sunat chemarea lui Tudor, din toate col-
pirile Olteniei, au alergat pandurii. Tinuturile Padului
www.dacoromanica.ro
erau viermit de lume 0 numai luciri de lanci qi topoare.

Ca freamAtul infuriatului codru care-§i starne§te sub
vifor cAtinile, zornAiau sulitele si furcile, laolaltA cu
impotrivirile pAtima§e ale volintirilor.
A trimis Tudor poruncl sl fie adu§i ispravnicii
judetelor sub cuvant cl le-aduce §tiri dela Domnie.
i-a inchis in mAnAstire la Tismana, la Strehaia 0 la
Motru, le-a rinduit pazA bunA 0 a pornit cu cetele
inarmate spre Craiova.
Aflind boierii de rasvritirea slugerului, pe data
au tinut sfat qi s'au chibzuit sA trimeata oaste impo-
trivi-i. In Bucuresti, era, pe atunci, un Bimba§a Sava,
capitan de arnAuti cu plata. I§i trecea vremea in zaia-
feturi, i§i indopa burdufele pantecoase 0 se Mak;
n'avea timp sl se gandeascA la harta cu Tudor. Era
atat de leno§it cl dela el a rImas in popor vorba : 4 stai
ca Bimba§a Sava *. Un Iordache Olimpiotul era inteles
cu Tudor s'ajute Eteria 0 pe Ipsilante. Iar toti cati sosi-
sera in contra, s'au amestecat cu revolutionarii. A§a a
fAcut vistierul CrAiniceanu, a§a a fAcut tin Hagi Prodan.
Astfel Tudor izbuti, la inceputul lui Marte, sa
intre in Bucure§ti in fruntea pandurilor sAi. Gorjeni
ageri 0 mehedinteni de cremene, se scurgeau pe podul
Calitii in coloane mi§cate cadentat, ca o mare de oameni
inconjur and steagul de mAtase albastrA,semnultAranilor.
Boierii, din pielea cArora Tudor fAgAduise opinci
volintirilor sAi, §i-au adunat catrafusele §i-au apucat
drumul Bra§ovului. A§a au fAcut 0 lumanArarii,
§alvaragiii si tot soiul de negutAtori mai mid cari au
agonisit din munca amaritului norod.
Ipsilante, inainta 0 el. IsTAdejdea ii era insi, in
Tudor. Boierii 1-au parish and au vAzut ci nu e
www.dacoromanica.ro
134 CARTEA ,SATULUI
sprijinit dc tar. Ei au inceput sä cleveteascl impotriva

eteristului. Ba un paharnic Istrati, a strâns 3 .000 de
tArani, s'a dus la Botosani, si l-a dat afarl din dreg1-
torie pe armuitorul eterist.
Cand a ajuns grecul. in Bucuresti, a gAsit tabAra
lui Tudor la Cotroceni. Pandurii fAceau exercitii mili-
tare, invAtau sä tragA cu armele si cu tunul, dAscAliti
in mestesug de Cacaleteanu, elevul lui Gheorghe LazAr.
Ipsilante nAzuia ca Tudor a-0 plece fruntea in fata
lui, ca unui stApinitor. Nici nu se gandea olteanul. In
gindul lui era : sA treacA grecul mai de grabi DunArea,
iar el sl rAmanA sI inscluneze dreptatea. Nici prin minte
nu-i trecea sA se facA unealtA in mina eteristilor. Socotea
sA facA o revolutie româneascA, a cAreia ursitä sl fie des-
robirea tarathmii si trecerea cumpenei dreptAtii din mAi-
nile ciocoiului prAdalnic in miinile tAranului muncitor.
S'a inatisat Tudor lui Ipsilante dupà multe stà-
ruinte. Si din vorba lui, a inteles grecul CA altul e
planul rAsculatului.
Si-a asezat apoi ostirile de arnAuti la Colentina si
a asteptat. In timpul acesta, Tudor, adevArat Domn,
tinea din scurt guvernul caimacanilor, il intrunea in
adunári, lua hotAriri si cirmuia ca un stAp initor.
Ipsilante nu putea trece DunArea fail ajutorul
armatei, iar Tudor cAuta sl cfistige pasalele dela
DunAre. Turcii, insl, nu prea deosebeau intre miscarea
lui Tudor si Eterie.
N'au trecut nici trei luni si incep sä näväleascA in
tarA pasii din Cladova si din Vidin. Cel din Vidin a
atacat Craiova ; cel din Silistra venea asupra Bucu-
restiului, iar cel din BrAila asupra Moldovei. Ei ardeau
casele rasculatilor 0 jefuiau.
www.dacoromanica.ro
Ipsilante se retrage spre Targoviste, iar Tudor

tintea sa plece in Oltenia la manastiri. Acolo avea
provizii, arme, locuri intarite, putea sA reziste inteo
ciocnire cu turcii. A luat si el drumul Pitestiului. Din
cand in cand, mai trimitea cateo solie turcilor, faga-
duind sá goneasca pe eteristi. Scrisorile catre Kehaia
Bei au fost insa prinse de Prodan, omul eteristilor.
Tocmai poposise Tudor la Golesti cand s'a Infä-
tiat capitanul Iordache, fostul lui tovaras de arme.
Inconjurat de o ceata inarmata, Iordache a patruns in
foisorul casei; a intrebat pandurii clack' sunt bucurosi
de Tudor, dar pandurii I-au trldat. A asvarlit viteazul
armele jos i, tacut, scrisnind de manic, a trecut
printre siruri ca un osandit printre coloanele de suliti.
Privirile severe s'au mai rotit odata peste crestetele
volintirilor, gandurile s'au indoit peste rosturile vietii
destramate si a pornit.
Peste cateva zile, arnautii Ii tocau cu iataganele
si-1 aruncau in apele statute ale fantanei.
]*Lrurile armatei s'au imprastiat. Eteristii au fost
zdrobiti la Sculeni si la Secul, iar Ipsilante ciungul
spinteca fulgerator trecatorile ca sà ajunga in Viena.
Acolo insi infunda temnita pentru mai multi ani.
Numai Bimbasa Sava, tradatorul, astepta pe Cali-
machi, cu noul firman, ca sa-si vandi larasi serviciile.
Caläul lui Tudor, Cavaleropulo, cel care I-a cio-
partit, a desbracat mantia mortii pentru a se inves-
manta in straiele uritului negot levantin.
Iar a Domnul Tudor * putea sa moarl impacat
CA in fata odraslei imparatesti, Ipsilante, el, vataful
de plai al Closanilor, nu si-a induplecat voia deck
rapus prin miseleasca fapta.
www.dacoromanica.ro
AVRAM IANCU
www.dacoromanica.ro
din Transilvania 0-au tesut povestea din
Romanii
doinA 0 lacrimi. Jalbele n'aveau nicio aprobare,
4( Dietele i n'aduceau nicio limpezire. Inn** in
mândria de neam, de doui ori s'au sculat din
morti 0 au izbit piepti§: odatA sub Horia la
1784, odatA sub Avram Iancu la 1848. Din aceea0
veche vatrA tArAneascA a pornit uraganul revolutiei.
Prin Horia .0 Avram Iancu, natiunea romanA
din Transilvania ii-a gasit punctele stancoase ale
vointei ei.
Anul 1848; dAdea in primAvarA. Inmugureau
nAdejdile, inspica frunza pAdurilore Zvonul libertAtii
plutea in aer, mireasmA adunatA de decenii din florile
atfitor ganduri indrAznete, crescute de revolutionarii
dela 89. Romanii din Transilvania se adunarl la Blaj
la 3 Mai. Fierberea intrunirii sporea 0 in mijlocul do-
cotului, a sunat cald, blind, sfAtos glasul lui aguna,
s'a auzit viforul vorbei lui BArnutiu, a fulgerat
Laurian.
In comitetul national s'a putut insi vAdi 0 fata
tinereascA, asprA, hotAritA, a lui Avram Iancu, care,
in fruntea legiunilor lui, Wepta deciziunile. Privirile
infocate erau luciri rupte din metal albastru. Dur,
darz, drept, ca o colonadA, in mijlocul robotei 0 a
discutiilor, el hranea un singur vis: revolutia.
www.dacoromanica.ro
138 CARTEA SATULUI
Cererile Românilor au fost redactate. Ele cuprin-

deau: toate natiunile din Transilvania si fie puse pe
picior de egalitate in Dieta tkii, numkul deputatior
sA fie in raport cu numkul locuitorilor fiecArei natiuni;
biserica romanA sA nu fie atarnatA; sä se desfiinteze
iobAgia; s'A se intemeieze Foale romanesti; sarcinile
si dkile si fie potrivite pe masura averii fieckuia: sl
se dea libertAtile cetAtenegti.
Doul solii, una in frunte cu *aguna, alta cu Le-
meny, au fost trimise ImpAratului §i Dietei din Buda-,
pesta, ca sä dea rAspuns despre dorintele poporului.
Iar la Sibiu, Comitetul avea datoria s'A tie legatura cu
deputAtiile.
CAnd a ajuns, in Austria, deputAtimea romanA a
gasit Viena in macel. Incepuse revolutia. Impkatul
fugise la Innsbruck in Tirol.
Ungurii au crezut a acuma e momentul s'A se des-
faci de Austria '§i. sA inchege unirea cu Romanii. Po-
porul, frisk acele multimi de tarani palm* cari slujeau
Dumnezeului strAbunilor cu preotii in frunte, poporul
aceld peste care abia indrasnea sAli trimita lumina
pilplitoare §coala dela Blaj, acela n'a fost intrebat,
Prigoana s'a intetit. Mai multi romani au fost
aruncati in inchisoare ; Laurian infundA temnita. In
comuna Mihalti insi, mo§iile Baronului Esterhazy
sunt jefuite. Gospodkiile nemqului devin morman
de frunze moarte care se mistue in vilvAtaie. Impo-
triva ungurilor s'au ridicat Croatii cu lelacici, s'au
maniat austfiacii, s'au risculat Romanii. Regimen-
tele mArgina§e, daci au vazut abuzurile §i. teroarea
n'au mai ascultat, ci au cerut arme Imparatului ca
sl apere monarhia. Dregkorii austriaci, vrand si
www.dacoromanica.ro
pedepseascA infumurarea, au dat Romanilor arme,

le-au dat ofiteri si au inlesnit alcAtuirea a 15 legiuni.
Avram Iancu, in Comitetul din Sibiu, le-a rete-
zat-o iute deputatilor : vorbiti inainte, domnilor, eu
plec in munti sA fac revolutia.
§i a plecat in munti. Motii au lasat ciubArele,
minierii au aruncat ciocanele, ciobanii Crisului au
parlsit turmele, bAesii Ariesului au oprit scocurile,
avocatii au inchis codurile, preotii bibliile i femeile
argelele. Roiul crestea in jurul Iancului. Veneau Mali
din virfurile muntilor. CAldarea de stinci a .Apuse-
nilor s'a umplut de clocot 0 de tinerete. Iar el, ade-
virat monarh, rotea privirile de metal, albastru al
ochilor invApAiati. Pe calul alb, alerga printre legionari,
spumegand de manic.
In timpul acesta secuii, nAvAlesc asupra rominilor.
Vicetribunul Urban; cu regimentul sAu de grAniceri,
le atine calea la Reghin, dar este infrant. Generalul
Ghedeon ocupl, insä, Targul Muresului i imprAstie
pe secui. Ungurii s'au retras, la Ciucea, in muntii
Crisului. Comandantul armatelor imperiale, Puchner,
a declarat pe unguri trAdAtori ai monarhiei si a indrep-
tAtit lupta impotriva bor. A pus arme in mina rominilor
i-a dat cuvant lui Iancu sA coboare.
Au pornit motii lupta razbunirii. Iancu cuprinde
Clujul. Polonezul Bern, trirnisul ministerului unguresc,
bate in mai multe rfinduri trupele imperiale i pe la
inceputul lui Martie ocupA Sibiul. Imperialii sunt
siliti sA cedeze.
Rominii n'au cunoscut infringere. Iancu i Ac-
sentiu se. tinurA la Alba Iulia i biruirA de mai multe
ori pe -unguri. Vazand cerbicia' romineascA, ungurii
www.dacoromanica.ro
140 CARTEA SATULUI
cerud armistitiu, fAtArnicindu-se cà vor intelegere.

Ei, Iasi, cAlcarA cuvantul, luad in stApanire Abrudul,.
astfel cA porni din nou asaltul. Romanii izbid in mai
multe locuri, iar la Famine le sdrobid un corp de
armatA. Ungurii furl siliti in August sA depunA armele.
In timp ce Baronul Puchner dAdea birul cu fugitii,
temandu-se de umbra leplui Bern, muntii Abrudului
erau cuibul vitejiei lui Iancu langl care motii cantau,
la lumina focurilor, imnul biruintii.
Inteo noapte din acestea, cand luna cobora Ira--
plead peste codri, Nicolae BAlcescu, fugar din Mun-
tenia, (izbucnise i aici dscoala), se sfAtuia cu Craiul
muntilor asupra infrAtirii. In bAtaia flacArilor, sufletul
kr torcea visurile; visurile unirii pe vecie care-1 rA-
pusesed pe Mihai Viteazul, coborindu-1 in *Ana
la Turda.
BAlcescu, mare arturar al vrernii sale, fiul unor
oameni nu prea bogati, s'a bAtut cu sArAcia ca sA invete.
I§i observase, Ina din fragedA varstA, inclinAri citre
studiile istorice. S'a strAduit mult ca sA culeagA mArtu-
rile adine grAitoare despre inceputurile, viata, locurile
§i intimplArile romanilor. A fost unul din acele suflete
care palpAie mereu. Nelin4tea Ii apisa. Iar inima lui
ardea neintrerupt. Era frAmantat de dorul de ali vedea
cAli croie§te tara soartA nouA, poruncinduli singuri.
rosturile proprii.
A desgropat din trecuturile neguroase, mArturiile
vii ale faptelor mArete. Astfel, scrie el 4 Istoria Roma-
nilor sub Mihai Viteazul s. A ales inadins cei opt ani,.
cat a tinut scurta domnie, fiindcA sunt anii cei mai
bogati in acte de curaj i fapte de arme. 4 Deschicl
sfanta carte zice el , uncle se aflA inscrisA gloria
www.dacoromanica.ro
Rominiei, ca A* pun inaintea ochilor fiilor ei, citeva

pagini din viata eroicA a parintilor lor )).
Era un luptAtor, un riscolitor de energii 0 de
entuziasme. Purta in ochi vedenia viitorului mAret.
S'a aplecat 0 asupra tArAnimii 0 s'a fAcut apArA-
-tom! ei. a zicea el: taranimea e falnica stirpi a romi-
nismului. Si dacA a ajuns clAcar pe mo§iile ciocoiului,
asta se datore§te altei pricine: rdzboaiek. Mereu har-
via, mereu sub amenintarea nivAlitorului, i§i incirca
pe apucate avuturile, suia femeile 0 bAtrinii la munte,
iar cei cu puterea intreagi 0 cu bArbAtia ne§tirbitA
alergau pe cimpia de luptA. qi aci, ingenunchiau,
cerind dela Dumnezeul armatelor laurii biruintii sau
cununa martirilor *. Averile s'au irosit, gospodIriile
s'au pArAginit; le-au apucat arenda§ii 0 logofetii. Nu
e drept, deci, sA lAsAm tArAnimea in mina profitorilor.
Pentru ca pAmintul acesta sA ni se pastreze intreg, ea
a luptat, ea s'a jertfit. Mo§ia daci o avem, cu tributul
ei de singe o avem.
Nicolae BAlcescu a luat parte la mi§carea dela 1848
§i a fost sufletul acestei mi§cAri. A pitimit pentru ea
0 s'a ingropat. Oftica i-a mAcinat pieptul, inteun
sanatoriu din Palermo. Dobindise boala in inchisorile
din Tara munteneascA. Prigonit 0 rAtAcitor pe pi-
minturi strAine, s'a uscat din picioare, secat de
vlagA cum seacA o fe§tilA de cearA. Nu i-a intins mini
de ajutor nimeni. Nimeni nu 1-a intrebat, nu 1-a cAutat.
Si s'a stins, in Italia, de dorul pAmintului rominesc
pe care nimeni mai bine deck dinsul 0 cu mai adincl
evlavie nu 1-a cercetat.
Cu un astfel de prieten poposise Iancu lingl focul
din muntii Abrudului. Noaptea intreagi s'au indemnat
www.dacoromanica.ro
142 CARTEA SATULUI
s'au sfAtuit. In acele clipe, pAstrau destinele popo-

rului lor.
Dar sortii istoriei s'au schimbat. StrAlucirea avea
sl rAm4nA un licAr trecAtor. Nicolae BAlcescu, depArtat
in Italia, moare, ca un aim al nimarmi, printre strAini,
nestiut, neaflat. Si 1-au ingropat la un loc cu animalele
ce s'a intarnplat si moarl in acea zi In oras.
Iar Iancu, mintit de ImpAratul, si-a potolit graba
nAvalnicA a sangelui infierbantat i, infrânt, s'a intors
acasA intre ciubArarii sli. DacA s'a dus la Viena sA
ceara drepturi, ImpAratul i-a intins decoratii. El le-a
inlAturat cu acel gest de indreptAtitA rnindrie. < Nu
ne-am luptat pentru jucarii, vrem drepturi, Majestate a.
Cu nobilii nu era nimic de fAcut. L-au prins, 1-au
inchis la BAlgrad. Ba, un cApitan austriac 1-a pAlmuit
pe el, viteazul muntilor, asta drept recunostintA cl
n'a lasat cordoanele imperiale sA fie zdrobite de rAz-
boinicul Bern.
S'a intors acasi la Vidra i s'a incuiat in el insusi.
Taal potrivea clenciurile la ciubAre si din bAtranetele
lui Ian sA picure o lacrimA pentru rostul destrAmat al
copilului sAu. Craiul muntilor, inconjurat de tribunii
sAi, se pierdea in vremuri cum se pierde cocorul in
ceata. Aripa bolnavA atfirna a desnAdejde. 0 tristete
adancA s'a abAtut peste chipul sAu ca o prornoroacl.
I-a inghetat glasul, i-a scorojit vrerea i mfina, care odi-
nioarA incrucisase spada, nu putea acum cleat sA scoata
fluerul din serpar, si c 'Ante marsul sàu, marsul
Mid a venit Frant Iosif, noul ImpArat, in Transil
vania, 1-a gäsit pe craiul muntilor la Vidra. i na vrut
craiul sA se ducA in fata ImpAratului: <toate sunt in
zadar, un nebun i un mincinos nu se pot intelege o:
www.dacoromanica.ro
*i altadata, singura data, ultima data, cand

prietenii sai il vor duce la guvernatorul Ardealului,
Iancu va zambi Principelui si va cere: # academie de
drept la Sibiu si baie de vapori la Vidra )>.
S'a minunat guvernatorul, uluiti au ramas condu-
cltorii ardeleni. Avram Iancu innebunise.
A mai vietuit dupa aceea zece ani. Adevarata
paragina de om. Monarhul muntilor, care altadatä
plimba rotirile ochilor lui de albastru metalic, acum e
o scorbura rätacitoare. Privirile lesietice nu mai
cunosc, nu mai recunosc. Aparea in targuri, in puhoiul
de lume, garbovit si bolnav. Sau te pomeneai cu el
doinind din fluier marsul razboinic, ratacitor pe culme
de munte sau drept in piept de deal la Halmagiu,
Zece ani a cutreierat balciurile si poienele, nebun de
dorul tarii lui umilite. Zece ani a purtat in suflet
cimitirul unui ideal.
*i inteo dimineata, tocmai and peste Baia de
Cris zburau triunghiurile cocoarelor, taranii au putut
recunoaste pe craiul muntilor, intins pe banca si
incremenit pe totdeauna. Cu fata spre cer, el se ruga
la ultima stingere pentru dreptatea neamului sail. Dar
n'o mai cerea prin ticluirea de petitii la Imparatul
Vienei, nici prin diplomatie la Dieta tarii; ci rugan-
du-se Dumnezeului popoarelor care vegheaza asupra
acelei dreptati eterne din care toate se trag si care pe
toate le plateste.
Lancerii lui 1-au ridicat si cu alai 1-au asezat la
Tebea, langä Horia, sub gorunul lui Horia.
Amandoi, franti pe roata destinului, isi infratesc
suvitele de fulger care la un moment dat au luminat
peste istorie, peste veacuri, prin ei.
www.dacoromanica.ro
V. DUHOVNICH MULTIMII
10
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
PeBasarab,
cand domnia in Tara Romfineasca un Matei
iar pe tronul Moldaviei un Vasile Lupu,
pastorea Vladica Varlaam.
Domnii, ambitiosi peste fire, se incaierau mai tot-
deauna in razboaie, 0 sasiau fratia de neam. Uneori
evlaviosi cum erau 0 priceputi in trebile domniei,
repezirea kr se mai abatea 0 pe calea cea aducatoare
de foloase.
Pornirea cAtre bine ramâne tot cel mai mare dar
care-I desparte pe om de celelalte vietuitoare. Ca be-i
stiile nu tiu deck sa pândeasca prilejul and sfi-
sierea e mai sigura. Omul e fAcut sa mearga drept,
sa caute cu ochii in soroace, nu la pamânt 0 la vintre.
i daca patima adanci se a§eaza in suflete 0 urzwe
pinza din incalcirile cArora nu se mai zAresc firele
luminoase, apoi de villa tot omul ramAne ca. nu tie
sa rupa urzeala inrairii.
Un Matei Basarab 0 un Vasile Lupu au fost
domni buni, cu vrednicie pentru marirea tarii lor 0
cautare la bunul renume. *tiau ca mintea curata eáte
frumusete sufletului dupa cum trupului ii este ochiul
lumina. *i au cautat sa scuture solzii orbiei de pe
ochiul trupului 0 sa impr4tie ceata de pe mintea
omului, ca sa poata cAuta in rostul mai adânc al lu-
crurilor 0 sa deslu§easca tainele vietii.
10*
www.dacoromanica.ro
148 CARTEA SATULUI
S'au wernut deci cu sfatul pe popor. Au tipirit

arti, au adus teascuri 0 tipografie, au orinduit pra-
vilele.
Dar, pe la 1640, altfel cugeta lumea deck astAzi.
Era omul mai cu frica lui Dumnezeu, nu rivnea la
bunul vecinului, nici nu era lacom de comori pa-
mantwi. Cu credinta in cel # Atotputernic », se in-
frico§a de viata de apoi, de judeol din urmA 0 de
osindele iadului. De aceea, mai cAlca, din and in
and, pragul bisericii, mai descifra cite o carte de
sfintA invAtIturA, mai asculta porunca dumnezeiascI
0 in respect ii tinea pe preoti. E drept cA 0 preotii,
nu se prea intindeau la avuturi 0 nu faceau din viata
lor scop de ticAloasA culegere a aurAriilor. Se inchi-
deau in chilie, o duceau in post 0 rugkiune 0-0 in-
ro0au ochii buchisind scriptura pentru a intelege ade-
varul Domnului. Migalei intelepte a acestor cAlugAri
umili, ingenunchiati in chiioara sarkAcioasA a cite
unui schit 0 aplecati spre taina de viatA a istoriei,
ii datorAm trezirea.
Un astfel de calugAr, inchis in indatoririle lui de
desAvar0t monah, a fost Varlaam. De când 0-a pA-
rAsit pArintii, tarani raze0 din partile Putnei, 0 a
intrat in manastirea Secul sA slujeascA sfinteniei,Dom-
nului, sufletul sAu s'a invAluit de o lumini care a
limpezit multe umbre din cultura noastrA.
Adunase invAtaturA aleasA, ctia adinc din cArtile
sfinte, deslu§ea adevarurile de sub cuvinte 0 tAlmAcea
cu ucurintA gindul dinteo limbA in alta. Era un mare
cArturar. Pentru silinte.0 sfintenie, 1-a luat Domnul
Moldovei, Vasile Lupu, de 1-a fAcut sfetnic 0 I-a
acezat in scaunul mitropolitan.
www.dacoromanica.ro
ILARIU DOBRIDOR : OAMENI DIN TARANIME 149
Un domn plin de darnicie, avut si mandru de

lucruri de arta, pretuind tot ce e temeinic, era Vasile
Lupu. Cu indemnul lui Varlaam, a ctitorit manastirea
Trei Ierarhi din Iasi rarnasa si astazi minune a fru-
musetii.
S'a luat la intrecere cu Domnul Tarii Rornanesti,
Matei Basarab, si 'n fapte de arme si in asezaminte.
Au intemeiat fiecare Cate o tipografie din teascurile
cAreia iesiau carp romfinesti, au adus rnesteri si das-
cali. Au avut pentru opera aceasta si ajutorarea unui
vlAstar domnesc din spita znovilestilor, Petru Movila.
Era acesta fiul napastuitului Domn Simion Mo-,
vila. A deprins carte bung la scolile lesilor si ale fran-,
tujilor, s'a calugarit 0 a ajuns mitropolit al Chie-
vului. Rusia cea cufundata in iadul intunerecului, ro-
bita tarilor din Moscova, multe a avut de folosit din
silintele acelui ierarh din vita de dornn roman. Le-a
infiintat tipografie, le-a tiparit bucoavne, le-a facut
scoala, a trezit multimile din somnul lor de barlog
iernatic. Iar intr'o carte a lui 4 Pravoslavnica mdrtu-
risire *, a stabilit dreapta credinta a ortodoxiei, pe care
incercau papistasii s'o abatA in apele lor.
Asvarlit intre streini, Petru Movila nu-si uita fratii.
Glasul sangelui rasuna in fiinta lui puternic. Ca sa
arate cat tinea la rumania lui, purta, printre podoa-
bele arhieresti, sterna Moldovei. Acest Petru Movila,
mitropolitul, trimite lui Vasile Lupu si lui Matei Ba-
sarab teascuri 0 tipografi; teascurile scot carti, iar
cartile sunt rasp indite in tot Rasaritul.
Cand a vazut vlAdica Varlaam cata tragere de
inima si cata aducere aminte 11 stapaneste pe Petru
Movila, i-a cerut sa-i trimeata dascali din Chiev si
www.dacoromanica.ro
150 CARTEA SATULUI
sa-i dea sprijin pentru intemeierea unei scoli la Trei

Ierarhi. Scoala era menita sl scoata dieci de slovenie.
Mitropolitul Chievului a inteles si i-a implinit dorinta.
Papistasii insa se dadeau de pragul mortii sa treaci
pe Romani in legea lor. Ticluiau carti pline de # otrava
de moarte sufleteasca *, incercau sa ispiteasca in tot
chipul si sa zdruncine temelia cea buna a bisericii
noastre. Si cum, la ei se inradacinase obiceiul de a
citi poporul cuvantul lui Dumnezeu pe limba lui,
tipareau cartile sfinte nu in slovenie, ci in limba ro-
maneasca. Au legat si un tipograf, pe nume Coresi
de scopul lor, i-au dat sprijin, bani si tipografie de-a
talmacit pe limba romaneasca carti de invatatura.
Momelile papistasilor ratacisera multi lume. S'au
vazut si fete bisericesti care s'au abatut dela drumul
drept si au trecut la legea lor. Ba, Patriarhul Con-
stantinopolului, unul Chiril Lucaris, s'a indepartat
dela dreapta credinta ortodoxl, asa fel cat a publicat
si o carte plina de rataciri. De unde avea sa prive-
gheze a nu se stirbi datina, Patriarhul Constantino-
polului s'a dat cu ereticii.
S'au intalnit atunci vladicile si episcopii si toate
fetele bisericesti din tot Rasaritul si au intins sobor
mare la Iasi. A venit si vladica din Tara Romaneasca,
macar ca era domnul ski in vrajba cu Vasile Lupu.
Si soborul a osandit pe Patriarh pentru ereziile sale
si 1-a afurisit pentru fapta lui necugetata. Mitropolitul
Chievului, Petru Movili, trimite # marturisirea de cre-
dinta * a ortodoxiei, in care stabileste pentru totdeauna
hotarul de unde purced abaterile.
Astfel, Biserica ortodoxa ramfine sub insufletirea
a doi romini: Petru Movila al Chievului si mi-
www.dacoromanica.ro
tropolitul Varlaath al Moldovei. Erau tinuti in mare

vazA. Dela ei se astepta porunca si dela ei inceputu-
rile luminii.
Cind, mai tarziu, s'a dus Varlaam la Matei Ba-
sarab, cu solie din partea lui Vasile Lupu pentru im-
pAciuire, a dat la Tirgoviste de un invAtat boier mun-
tean, Udriste Nästurel, ruda Domnului. Udriste NA-
sturel era cArturar mare, curios la cele cite gindeste
lumea din epoca sa. Avea bibliotecA IncArcati de cArti
noui. In biblioteca lui Udriste Nasturel, scormonind
vlAdica Varlaam, a dat de o carte otrAvitoare de su-
flete, o carte papistaseascA, ticluitA viclean in Ardeal
si raspinditA printre preotime. <c Mare grija i scirbA »,
i-a näpalit mitropolitului in suflet, pentru cite u min-
ciuni i amagituri » au incAput aci. Si a adunat in
grabl un 4 sAbor dinteamindoul pArtile, si din Tara
RomineascA si din Tara Moldoveh> de a dat: Rds-
punsurile la catechismul calvinesc#. A deslusit rätàci-
,ie si a luminat preotimea i poporenii asupra telu-
rilor urmArite cu prefAcutA fata de care papist*.
Papistasii cari imp inziserà Ardealul erau, In* mai
pe inima multimilor, fiindcl tipAreau carti pe limba
bor. Si tipArind pe limba lor, multimile puteau pri-
cepe mai bine invatAturile Domnului. Luaserl din
Tara RomineascA pe un mester tipograf, i-au rin-
duit teascuri tipograficesti la Brasov, i-au dat in ajutor
preotimea dela Scheii BrasoNului si au inceput sl fah
mAceascA, pe u proasta » limbA a poporului, carti bi-
sericesti. Au lAtit astfel de cArti prin toad tam. In
Principate, cartile sfinte erau in hainA sloveneascA.
Slujba religioasA, liturghiil i cazaniile, erau imbrA-
cate In vorbire slavonA. Poporul care nu prea era
www.dacoromanica.ro
162 CARTEA SATULUI
§tiutor de sloveneascA nu pricepea nimic din cite se

sporovliau.
Stiutorii de sloveneascA incepuserA sä se imputi-
neze, iar preotii nu o mai cunosteau. Au gasit deci
vlAdicii cu cale sà vire pe ici pe colo 0 limba roma-
neascA. Astfel a pAtruns, mai intii in pravile, adicA
in legiuirile biserice§ti, ca si §tie preotii cum sI se
conducA; apoi a paruns in cArtile cu aritArile tipi-
cului, acele cArti invAtAtoare de randuiala slujbei bi-
serice§ti. Si, incetul cu incetul, s'a strecurat pia a
cuprins 0 citirile 0 cintArile.
Aceasta e opera cea mare a vlAdicii Varlaam. De
nu era el, suflet intelegAtor, cu iubire pentru luminarea
poporenilor sAi, cu dor de a tine legAturile 0 cu mul-
timile de oameni nu numai cu preotii, n'am fi avut
curind cArti scrise asa ca sA poatA sA inteleagA oricine
va citi. DupA cum Gheorghe Lazar avea sI desbrace
sufletul rominesc de moda greceascA, vlAdica Varlaam
avea sa desbrace credinta strAbunA de haina slavonA.
Inca de pe and era umil cAlugAr la mAnastirea
Secul, tAlmAce§te in rominwe o carte # Scara*. Era
vorba aci de metodul de a desivir0 viata monahalA,
de a desvolta, prin citirea cArtii, insuOrile crwinwi
ale cAlugArilor, de a-i face adicA oameni cu deplini
incredere in Cel nevazut dela care toate se Tin 0 se
vid. Omul se naqte cu anume insu0ri insimintate
de nu §tim ce putere care ocirmue§te; dar aceste in-
su0ri atipesc inlAuntrul fiintei noastre daci nu sunt
desvoltate. Dupl cum bratul se inchircwe 0 se slA-
bAnogqte, tot asa amortesc, in fundurile sufletului,
0 insuOrile bune. Dar daci dai bratului mi§care, mu§-
chiul nu mai seacA.
www.dacoromanica.ro
Dad. dai desvoltare insusirilor, ele umplu sufletul

numai cu pornirile bune. Seminta oricat ar fi de sa-
natoasa nu rodeste nimic daca s'a intamplat sä cull
pe piatra; dar da roada buni dad. e ingropata in
pamant bun, cu nitica umezeali si cu ceva soare
priincios.
Stia vladica Varlaam motivele din care a chibzuit
sa talmAceasca pe Sfantul Ion Scarariu cu pildele lui
vii de adevarata viatA cAlugareasca.
Pe vremea aceea, insa, nu era asa lesne lucrul sa
intorci cArtile sfinte din graiul kr grecesc, latinesc sau
slovenesc pe romaneste. Ca umbla printre oameni
credinta ca numai aceste graiuri pot purta cuvantul
Domnului fad. sl-1 intineze.
Da, dar se imputinau din ce in ce cunoscatorii
de carte latineasca, greceasca sau slavoneasca. La noi
in biserici, slujba se implinea in limba slavonA, ara-
tarile tipicului erau in slavoni, pravilele bisericesti
erau in slavona si toate cArtile in slavona. Inca de
pe vremuri, and, dincolo de Dunare, haladuiau
slavonii cu care tot ne tineam lant in prietesuguri de
cultura, trecuse obiceiul de a se vorbi limba lor in
biserica.
Imputinandu-se, insa, stiutorii de slavoneasca, ni-
meni nu mai putea pricepe cuvantul Domnului. Si
dacA nu-I deskseau preotii, cu atat mai putin 11 des-.
luseau poporenii.
Daca a vAzut Varlaam una ca asta, Inca de and
era calugar la Secul, s'a gandit sa sfarme regula si si
talmaceasca pentru cinul monahicesc carte de pilde.
Si a scris aceastA carte, o ca sa poata intelege cine
va citi *.
www.dacoromanica.ro
164 CARTEA SATULUI
Cu timpul, and din umil eau& a fost cinstit

cu rangul de mitropolit al Moldovei, a crescut gandul
de a cobori sfinta scriptura pe intelesul oamenilor.
*i and s'a suit in scaun, a incurajat pornirea calu-
garilor de a imbraca in cuvfint rominesc sfintele
scripturi.
Incepuse pe la alte popoare talniacirea cuvantului
lui Dumnezeu in limba bor. *i fiindcA aveau nevoie
s24-i ademeneasca pe romani la legea papistaseasca, s'a
incins bAtalie mare pentru cucerirea sufletului nostru.
Ca sa ne ademeneasca ne-au scos carti rominesti, le
tipareau in teascurile dela Balgrad 0 Brasov §i ne
otraveau credinta cu minciunile lor. and a vazut
Varlaam CA poporul rominesc n'are carte pe limba
sa, 0 e lasat prada ademenirilor papistase§ti, s'a chib-
zuit cu Domnul lath si au hotArit a scoate invAta-
turile sfinte in limba romineascA, 4 pentru ca sä in-
vete 0 si marturiseasca minunate lucrurile lui Dum-
nezeu >>.' Citind 0 intelegand poporul cum este ade-
vArul ortodox, el va sa stie atunci primejdia papistä-
§easca 0 se va feri.
Astfel, cu trecerea de care se bucura in ochii
lumii, cu fata lui cinstita de om evlavios, cu adanca
lui cuno§tiinta din ale scripturii, mitropolitul Varlaam
tamaduie§te pe oamenii timpului sAu de naravul de a
scrie in limba straina de sufletul si de intelegerea noastra.
A mai tAlmacit vlAdica si o 4 Cazanie #, adica o
carte romaneasca de invataturl. A intocmit-o land
model cazania unui Calist Patriarhul; dar n'a luat-o
intocmai, ci tot ce-au putut sa dea falcovnicii sfintei
evanghelii 0 dascalii nostri, le-a innodat cu intAm-
plari din viata romanilor.
www.dacoromanica.ro
Cartea aceasta de invAtaturA, pusA in graiul simplu

al poporului de jose, se indrepta nu numai cAre preoti
0 nu numai cAtre moldoveni. Ea era meniti sA
imprAstie invAtAturA 3 pentru toatA semintia romi-
neascA, pretutindenea ce se aflä pravo'slavnici in
aceastA limbl )>.
Si astfel, din teascurile dela Trei Ierarhi, Cazania
VlAdicli Varlaam, se indreaptA cAtre toti rominii dintre
cele trei cursuri de api, cAci toti curi ca piriul din
acelasi izvor, macar cä stau sub cirmuiri felurite si
se sfisie intre ei. <<Din cite s'a indurat Dumnezeu,
dintru mila sa, de i-a dAruit, dAruie si el neamului
rominesc carte pe limba romineasci 0. S'o aibl toti
de pretutindenea, s'o afle i s'o citeascA.
La 1640, nu se petreceau lucrurile ca astäzi. Ro-
minii ce erau deck un pumn de oameni spart in
trei parti ? Cei din Ardeal aveau de furci acasA la
ei cu ungurii. Moldova si Muntenia aveau in parte
Domnul lor, se tineau de certuri, sfisiindu-se ca lupii
flArninzi. Chiar pe and pAstorea vlAdica Varlaam, un
Matei Basarab i un Vasile Lupu se gilceveau Intre
dinsii. Nu le singera sufletul cfind trimeteau fratii
impotriva fratilor i stricau rinduielile prin. rizboaie
din care tarisoarele acestea abia in crestere, n'aveau
deck de pierdut.
VlAdica Varlaam se sforta sA dovedeascA celor ce
se inrilau intre ei ci se trag din aceeasi buturuga.
Pe dedesubtul neintelegerilor dintre domni, semintia
are acelasi suflet, aceeasi obirsie latina i trebuie sl
se imbrAtiseze intr'un intreg de neclintit.
Rominii de pretutindeni datori sunt sa se uneasci,
intru plinirea aceleiasi frAtii de care nu se poate
www.dacoromanica.ro
156 CARTEA SATULUI
lipsi neamul care rivne§te si ia pas inaintea altor

popoare,
Unirea nu poate veni deck prin culturi; iar cul-
tura in biserica i§i gase§te vatra de imprA§tiere.
Varlaam a dat bisericii adevArata ei menire, & a
trezi sufletele la viata deplina.
*i a§a va rAmine pia mai tarziu: uzina care
pregAte§te poporului rominesc lumina.
www.dacoromanica.ro
. GHEORGHE LAZAR
www.dacoromanica.ro
rand a venit Gheorghe Lazar din Avrigul Tran-
v-, silvaniei, la 1816, in tarile romane stapaneau Fana-
riotii. Atarnam de Ina lta Poarta, care proteguia pe cel
ce &Idea mai multe pungi cu bani. Lingea grecul
mainile Sultanului, se lingusea, tesea intrigi, barfea, si
dob &idea firmanul domniei. Si indata ge se asternea
in scaun, asmutea dabilarii si globnicii s'adune dajdiile.
De cand tronurile domnesti au inceput sa fie castigate
prin bacsisuri, cu osanda, impilare si lacomie amara
s'au asezat grecii pe popor, jecmanindu-l. Incheia
fanariotul zapis cu Vizirul pentru domnie, iar jupanul
grec ii imprumuta bani sa-i fie dumnealui Vizirului de
cheltuiala in Tarigrad.
Si de-ar fi venit spulberarile din Fanar numai cu
&rile si cu saracia ! Se oploseau insa ca lacustele cu o
curte intreaga de oameni, alaiul domnesc: stolnici,
vatafi, gramatici, calemgii, scriitori de gancelarie. Se
inavuteau pe spatele taranilor, ajungeau la ranguri,
vorbeau limba greceasca, invatau carte greceasca,
stricau sfanta datina, impestritau moravurile. Facusera
din viata noasträ, din lege, din dreptate, un gunoi de
n'aveai ce alege.
Cand a venit el, 4 invatatorul * din Avrig, si ne-a
vazut in ce stare de plans ajunseseram, a rostit: # Dar
oare; and s'ar ridica duhul din Orilla strabunilor
www.dacoromanica.ro
160 CARTEA SATULUI
romani §i ar privi peste strAnepotii marelui Chesar,

slIvitului Aurelie §i inaltului Traian, oare in ziva de
astAzi cunoa§te-i-ar ? Negre0t, i-ar cAuta in palaturile
cele maxi implatesti si i-ar afla in vizuinile §i bor-
deiele cele proaste §i incenu§ate; i-ar cluta in scaunul
stApanirii si i-ar afla amAriti sub jugul robiei; i-ar
cIuta prosliviti si luminati si cum i-ar afla ? Rupti, goi,
amAriti §i asemanati dobitoacelor, de tot cAzuti in
prApastia orbirii *.
Ca sA ne poati jefui mai cu spor, fanariotii treceau
boierii prin carte elineascA, pe and tAranimea o lAsau
in beznI. coli inalte nu erau decit cele grece§ti,
dascAlii erau greci, limba greceascA. In Bucurwi era
§coala dela MAgureanu, unde buchiseau feciorii de
boieri lucruri din elineascl; §i erau §colile de pe langA
schiturile manastire§ti unde veneau copiii tAranilor la
cite un dascAl ca Stan §i Chiosea dela Udricani de
prindeau §i ei putini bucoavnl. *coda dela Udricani
spune mirturia vremii se ficea sub intinsul
cerului, in prispa bisericii; iar cind ameninta Dum-
nezeu cu ploaia, se ghemuiau copiii in odaia tircov-
nicilor sau in clopotnitA; citeau §i scriau pe genunchi
si pe brinci. Copii nu veneau aci pentru mare ispravA.
Iacl erau mai toti feciori de cavafi, de croitori §i de
iclicari, Ii trimeteau pArintii la §coali si obicnuiasci
ci ei a ceti §i scrie, sä se deprindi a tine isonul cinti-
retilor din stranA, sä zia Taal nostru b, si meargi
41
deandaratelea cu sfecnicul inteo mini ci cu cAdelnita

in cealaltA, inaintea preotului. Dela acecti &sal*
umii, plAtiti in tain de mAlai, de fasole §i lemne, cari nu
prea citiseri ei multe §i nu ctiau decit bitAile lui
Machedon cu furnicile §i cu pAsArile cu ciocul de fier,
www.dacoromanica.ro
ILARIU DOBRIDOR: OAMENI DIN TARANIME 16,1
cad se pomenisera dela tata §i dela mama romini

neao§i, din mo§i strAmo§i, dela acesti dascala§i robiti
vietii sdruncinate ie§eau diecii de visterie si slujba§ii
curtii 0 tot dela ei au deprins a scrie romineste logo-
fatul Greceanu, boierii Vacaresti si Anton Pan.
Cum se facea carte aci, n'ar mai §ti nici Dumnezeu,
dad nu ne-ar marturisi hrisovul: s Dascalul Chiosea,
bAtrin, cu antereu de calemcheriu (stofl finA) la cap
cu cauc (comAnac calugaresc) de taclit (turban) vargat
cu cearpf alb, se plimba pe dinaintea baietilor, inarmat
c'o varga lunga arzind and pe unul cind pe altul,
dupa cum i se parea. Se oprea dinaintea fiecaruia: la
unii le asculta lectia, la altii le mai adauga cite un
ucu $ scurt sau cite o aruncatura doul pe deasupra,
ca sa fie slova mai ciocoiasca. Apoi sa fi dus Sfintul
pe vreunul si nu stie lectia, ca clack' nu-1 ajungea cu
nuiaua, apoi scotea imineul (papucul) din picior 0-1
asvirlea dupa dinsul, cu un: s Fir-ai al dracului -ci
n'ai invatat matima (lectia). Dascalul Chiosea nu era
om tau, dar se necajid, pentrucA-I durea inirna cand
vedea ca nu se silesc copiii la invatAtura*.
Cind a venit in Bucure§ti Gheorghe Lazar, ci a
deschis ccoala inalta pe limba romineasca, toti copiii
dela Udricani, dela Sfintul Gheorghe §i dela Coltea
1-au parisit pe dascalul Chiosea §i pe Chirita 0-au
trecut la Sf. Sava. Aci erau profesori mad ca Petrache
Poenaru (om intreg), ca Eufrosin Poteca (om invatat),
ca Eliade Itadulescu.
*i era el, marele invatator Gheorghe Lazar. Au
adunat carte bung, unii au plecat prin streinatati de
s'au adapat dela fintina altor culturi, altii au ajuns
dregAtori mad.
www.dacoromanica.ro
162 CARTEA SATULUI
Astfel puse Gheorghe LazAr inceputul luminilor

noastre. El ne-a mintuit de invAtAtura stricati a
grecilor, ne-a arAtat rAtAcirile i ne-a indreptat pe calea
cea buni. In timp ce un fiu de Oran din Vladimir,
Domnul 'Tudor, venea cu volintirii lui sA ne scape de
urgia greceascA, alt fiu de tarani descalecA din Ardeal
si ne ridice din beznA. Lor le suntem datori cu de§tep-
tarea noastrA.
Mu lte a avut de pAtimit i Gheorghe.LazAr ! InvA-
tase la Sibiu, la Cluj 0 la Viena, culesese cunotinte
bune §i fusese numit arhidiacon al Mitropoliei la Sibiu.
Pe la i800 i ceva, alerga prin lume slava lui
Napoleon. Priceput la arme, Ii inchegase militie buni.
Ajuns impArat din simplu ofiter, se incolAcea in hartA
cu toate marimile. Toti ii stiau de fricA 0 se lAtise
Francia stApanitoare peste semintiile pimintului. PinA
in tam Moscului, unde sunt gerurile nApraznice de
mormAie ur0i cu promoroaci pe bot, panA acolo se
intinsese vilva lui. Multe trebi bune a rânduit prin
tam sa, multe aFzAminte a clAdit 0 la bun renume
a dus natia francezA.
Cunostea i Gheorghe LazAr o carte din isprAvile
TmpAratului. i cum era impAratul ridicat din poporul
inrudit ca vita' cu noi, nu 1-a rAbdat inima sA nu laude
faptele sale. Isi gasise, InsA, buclucul. CA Gheorghe
Lazar era supus austriacului i imparatul dela Viena
du0nAnea pe Napoleon, fiinda Ii fAcuse mult singe
riu si-i turburase sigurantele tronului. Drept pedeapsA
1-au inlAturat austriacii pe Gheorghe LazAr.
A trecut In tam RomineascA. SArac cum era, trlia
din. ce bruma c4tiga ca profesor. Mai tirziu, ca inginer
hotarnic, mAsura mo0ile boiere§ti. L-a chemat intr'o
www.dacoromanica.ro
bunA zi boierul Constantin BalAceanu, sl-i facl pla-

nurile de mAsurAtoare a mosiei. i i le-a fAcut. S'a
imprietenit cu boierul BAlAceanu, prin BAlAceanu cu
alti boieri ai vremii ca Iordache Golescu i Iancu
VAcArescu. I-a convins ce nevoie mare se simte de o
small de inginerie, boierii s'au incredintat i, in frunte
cu mitropolitul tArii, vlAdica Dionisie, i-au dat lui
Gheorghe LazAr toatA ajutorarea sA deschidA scoala.
CAnd s'a vazut in chiliile mAnAstirii dela Sf. Sava,
in fata copiilor, dornici de a asculta invAtAturi inalte in
limba romaneascA, a trAit bucuria vietii lui. Ii vazuse
visul implinit.
Boierii 1-au simtit om cinstit i cumpAtat la vorbA.
Le plAceau mai mult gandurile limpezi si bine asezate,
deck potopul cuvintelor desarte. Era spusa lui Lazir
insufletitA i aplecarea asupra copiilor implinitA dintr'o
cal& iubire. Cine 1-a ascultat nu 1-a putut da uitkii
niciodat A.
Pentru mina de sprijin ce i-au intitis-o a si mul-
tumit Gh. LazAr boierilor vremii. CA ne mai putand
suferi ocara neamului lor, ei luAnd pilde dela celelalte
popoare mai luminate, cu cuget unit 0 cu brat puternic
pArintesc, au asezat si au deschis scoala academiceascA
din Bucuresti, la Sf. Sava, de feliu de stiinte filosofi-
cesti i matematicesti, chiar in limba patriei a.
Grecii limbuti i fanfaroni, imprAstiaserA credinta
cA limba romAneascA e o limbA proastA i simplA. Nu
se pot imbrIca in ea gAndurile mai inalte. Nici adevA-
rurile tiintei, nici simtimintele poeziei nu pot , fi
turnate intr'o astfel de limbA fArA sA nu se stirbeascA.
AflAnd Gheorghe Lazar asemenea ocarA, nu i S'a
linistit sufletul pia "n'a deschis scoalA romineascA,
11*
www.dacoromanica.ro
164 CARTEA SATULUI
in limba româneascA si cu profesori romani. S'a incon-

jurat de oameni destoinici ca Eufrosin Poteca, Petrache
Poenaru si Eliade, a facut manualele de care aveau
copiii trebuinta, a scris abecedare, a ticluit carti de
stiinti si de filosofie, le-a pus pe limba patriei si-a
inceput scoala nationalA.
Ea n'a durat insa deck vreo trei-patru ani, fiindca
la z8zr, a venit rasmerita lui Tudor impotriva grecilor.
coala s'a deschis tocmai peste un an, cind fierberea
din tall s'a potolit. *i ar mai fi durat mult si bine daci
peste un an n'ar fi potrivit Dumnezeu sa sloboadi si
pe robul ski Lazar la odihria deplinA. S'a intors peste
munti bolnav si zdruncinat. Timpul suflase in flacAra
nAdejdii s'o stingA. i s'a mintuit din viata la 1823, ca
o 4 luminà care dupa ce a limpezit totul in jurul ei,
se duce >>.
El venea de acolo din partile de romanime calla
in luptele nationale. Inv Ata pe copii lectiile pe unde
apuca si in mijlocul unui tineret doritor de inaintare
povestea ucenicilor cite stia. Venea de acolo de unde
mad barbati ca Petru Maior, *incai si Samuel Klein
aprinsesera torta idealului. Ei ne-au impins la cercetarea
migalita asupra spitei noastre de neam, -ne-au cautat
rosturile istoriei si ni le-au lamurit. Duceau lupti
aspra cu dusmAnia maghiara. Ungurii rivneau intiietati
in Ardeal si pretindeau sa ne inlature din drepturile
noastre. Ne batjocoreau in fata himii cA suntem resturi
de barbari vinturati prin locurile acestea si ca. ne
ghemuim peste ei obraznicindu-ne si-i dam afara din
casA proprie.
Cind au auzit invatatii nostri astfel de necugetati
via, un Petru Maior, un incai, un Micu, s'au
www.dacoromanica.ro
apucat sä desgroape marturiile istoriei ca sa dovedeascA

maghiarimei cat de stApani suntem noi aici. Au des-
mormantat pietrele si au deslusit inscriptiiler au scos
din praful cancelariilor hrisoavele i letopisetele, au
citit tot ceea ce altii cu respect de adevar insemnasera
despre intamplarile dela noi, au adunat documente si
stiri si au dovedit vrajmasilor obarsia latinA. Neamul
nostru romanesc curge ca apa din aceeasi fantana, dela
Ram. Limba ce vorbim e o limbi trasa din cea lati-
neascA, iar moravurile tot dela romani le pAstrAm.
Si romanii erau doar poporul # cel mai mark al lumii,
cel mai iscusit, cel mai intelept, infrumusetat intni
stiinte, cel mai mare in suflet patrioticesc *; tarise in
robie toate semintiile lumii, sfaramasera rostul atator
regi i imparati i trecusera popoarele la legea si la
limba bor.
Suntem i noi de neam imparatesc. Nimeni nu are
dreptul sA ni se socoati mai cu sterna' in mirul fruntii.
Putem si noi sa dobandim rosturi insemnate in istorie;
putem i noi sA ne facem loc i nume in crestinatate;
putem i noi sa ne tinem in randul lumii cu slava
cuvenita i cu intaietAtile ravnite. Cum zicea Lazar:
toate putem a le dobandi, cA i noi suntem nAscuti
ca si alte neamuri si noua ne-au dat Dumnezeu acele
daruri ca i la alte neamuri, numai vrere sA avem.
Numai vrere sa avem r. Ina* vrerea noastra cam
amortise, izvoarele vietii se infundasera, avanturile
fuseserA retezate, tineretele supte. Ne variserAm in
vizuini si in bordeie incenusate, amAriti de jugu
robiei. Paturile de grecime indrAsneata se asternusera
pe spetele noastre ca straturile de lipitori si ne sorbeau
vigoarea. Si noi ne multumeam doar sa fugim de prigo-
www.dacoromanica.ro
166 CARTEA SATULUI
nirile kr, sA ne ascundem in gaud. de §arpe, inghititi

de prApastia orbirii.
Mergeam la pieire,
A sosit, insA, de peste munti, sol al Dumnezeului
nostru, care ne privegheaza 0 ne are in 0irea lui,
invAtatorul. Acest taran din Avrig, care vorbea rAspicat
0 tia O. vrea, ne-a zguduit corwiintele, ne-a trezit
din amortirea noastrà, 0 ne-a prefAcut pe deplin
rosturile vietii. A insAmintat in suflete, simtimintele
mândriei de neam 0 ne-a inflAcArat. Despletind intune-
recul epocii, ne-a arAtat in vreme telul luminos care ne
a9teaptI.
, dupà ce a limpezit toate, s'a dus.
www.dacoromanica.ro
SIMION BARNUTIU
www.dacoromanica.ro
and a cAzut Domnul Gelu la riul CApusului,
Denumai rele am suferit de pe urma ungurului. Ne-a
fAcut iobagi pe pAmfinturile lui, ne-a pus la sapA si
la secerA, ne-a purtat prin arsitA flAminzi si inseto-
sati. Cum duci pe drumuri de tarA cireada de vite
plesnind din pil, asa 4 ne-a manat cu alunul * la tot
felul de munci. S'a unit cu toate neamurile impotriva
noastrA. Ne-a retezat cAile cAtre small, ne-a oprit
trecerea cAtre dregAtorii, ne-a viclenit cu flgAduieli
mincinoase.
Ne strigau in gura lumii cA suntem pripAsiti cari
le stricAm linistea; cA ei sunt stAp ânii locurilor ace-
stea, ei au trait aici, fArA noi musafiri nepoftiti.
Dar au venit in Europa in urma noastrA; ne-au
glsit cu asezAri de viatA statornicA in Carpati; ne
vedeam de treburile noastre. FAceam agriculturi, cul-
tivam viile, pAstoream si din and in cand ne mai
incruntam si la cate-un vrAsmas care ne Cala pricinA
de razboi sau cocea gand cutropitor. Sositi din Asia,
din strAfundul lumii, s'au asezat pe cimpiile Tisei,
in Panonia. Au trecut la legea catolicA si s'au papi-
stAsit. De mult sprijin le-a fost trecerea lingA Papa
Rimului. Rivnea Papa sA treacA toate semintiile la
credinta papistAseascA si trimitea misionari cari sA im-
prAstie intre oameni ideile. Ungurii s'au pus unealtA
www.dacoromanica.ro
170 CARTEA SATULUI
la indemana Papei. Au primit ajutoare, planuri de

lucru, si, in toata viata kr, de multà sustinere s'au
bucurat. Pe and noi romfinii, cu toate ci in Ardeal
cram mult mai numerosi, am fost tinuti alaturi, ne-
fiirid de aceeasi lege.
S'a intamplat sa ne lasam momiti, si o parte din
romani au trecut la unirea cu Roma. Muhl Indus-
manire s'a tras de aci. Doar a spart fratia romanilor
in doua 0 in schimb niciun foks. Toate fagaduelile
(ca ziceau: care va trece la papistasie se va bucura
de multe inlesniri, nu va mai fi serb, va avea intrare
libera in scoale, ii va fi deschisa calea catre dregatorii),
au fost simpla prefacatorie.
Ne-au pismuit stralucita vita coboritoare dela ro-
mani, dominatorii a toata lumea. Daca au vazut cä
nu pot ascunde acest desvelit adevar, s'au chibzuit
invatatii unguri SA ne invinuiasca anume, a noi suntem
mestecare noul de oameni gra prea mare legatura cu
latinii; ci din incrucisarea cu latinii fel nou de oa-
meni s'au urzit si ca, deci, s'o lasam mai pe incetul
cu soiul nostru nobil din nascare.
S'au asezat, atunci, invatatii nostri la munci si
caute dovezile obarsiei noastre. Au scotocit peste tot.
S'au dus la Roma de-au desluOt pietrele, letopisetele
§1 cite alte marturii ale vietii au gasit. Au cautat prin
cronicari documente si dupa ce le-au adunat toate,
le,au pus in fata ungurilor cari ne mai avand incotro,
au incetat clevetirea, dar s'au pus cu asupririle pe
noi. Au fkut totul ca si-si verse veninul.
Se intampla, insi, ca istoria si se primeneasca.
Ideile oamenilor se schimba pe vreme ce trece.
asezirile omului nu stau nici ele locului.
www.dacoromanica.ro
ILARIU DOBRIDOEU OAMENI DIN TARANIME 171
Pe la 1789, a fost in Francia rAscoall mare. MAcel

ne mai vAzut s'a intfimplat acolo. Boierii si clerul nu
prea vroiau sA ia in seamA suferintele poporului. Du-
ceau in schimb, viati de destrAbAlare, istovindu-se
in petreceri cu femeile usoore, iar de grAcime nici
nu voiau s'audA. PinA cfind intr'o buni zi, s'a sculat
sArAcimea oraselor si a satelor, i-a spinzurat pe toti
si a pus la canna oameni noui. Un Robespierre si
un Danton erau cApeteniile. Acestia nu mai condu-
ceau dupA moda celor vechi.
Ideile rAscoalei dela 89 s'au lAtit peste tot. Un-
gurii n'au rAmas nici ei streini vremii. Daci au vlzut
cA ceasornicul istoriei bate alti orA si cA se poate a-0
primejduiasci inaltarea, s'au gindit si tragA de partea
lor popoarele subjugate. Erau sub stAp inirea ungureascA
sirbi, sasi, romini. Ca sA-i impiedece sA se uneascA
intre ei, s'au socotit ungurii cA mai bine este sl-i
atragi in apele lor. Erau mult mai putini la numAr
deck rominii cari, daci s'ar fi asezat la umArul celor-
lalti, le-ar fi fost de mare primejdie.
Au prins atunci maghiarii sA umble cu vicleniile
pe langi romini. Nu, ci le vor da drepturi dacA
se maghiarizeazi. PArerea aceasta de a maghiariza pe
romini a plecat dela unul Szechenyi. Cum au dat
de aceastA idee, s'au si gindit ungurii cA aci e sal-
varea. ConducAtorii dela Budapesta au pus limba un-
gureascA in scoli, in actele oficiale, in dregAtoriile Sta-
tului, pegte tot. Au sucit capul citorva romini si i-au
trecut de partea kr. Au aruncat cite un os din le-
file imparAtiei unguresti si i-au asmutit pe fratii lor.
Un episcop unit, Lemeny, se inconjurase de un alai
maghiarizat, impungea pe romini sl Inv* limba
www.dacoromanica.ro
172 CARTEA SATULUI
maghiarA i intorcea liturghia din lAtinie pe graiul

maghiar.
Rominii, insA, tineau sA cistige drepturile, dar
fArA aji pierde insusirea de romfini. Lupta se dl
deci, acum pe doul cimpuri: unul, al rezistentei im-
potriva pornirii de a maghiariza; altul de a dobindi
bunAvointa impAratului dela Viena.
S'a gasit, pentru vremile acestea de cumplitA urgie
si pentru romani omul bor. A fost Andrei Saguna.
Om invAtat i cu mare autoritate. Cistigase, prin pur-
tArile sate, increderea curtii din Viena si era ascultat.
Si-a iubit neamul i s'a silit, din toate puterile, sA-i
usureze suferintele. Mare cirmuitor de suflete si in-
dreptAtor al vremurilor, era ascultat i jalbele
sate impAratului se tineau in seamA. Mu lt 1-au in-
vrAjbit ungurii.
Prin Afartie, 1848, se stirneste, ing, la Viena,
viforul rAsmeritei. Ungurii, vicleni, au crezut cä acuma
e clipa potrivitA sA se rupl din tovArAsia cu Impl-
ratul Si sl se uneascA cu Reminii. Le convenea im-
binarea cu Transilvania iar nu cu Austria, al cireia
ImpArat, dela ináltimile tronului sill se incrunta cite
odatA spre Budapesta.
Si fiindcA stiau ungurii cà Transilvania nu e de
loc inclinatA sA se imbine cu ei, au recurs la un si-
retlic: au ales deputati dintre unguri, sasi i secui,
cari sA vorbeascA in numele Transilvaniei si in Dieta
(adunarea) care se va tine sA proclame alipirea. Zis
ficut. In ziva and trebuia Dieta sA hotArascA, strl-
zile Clujului erau cutreierate de cete cari strigau:
* uniune sau moarte *. Pe sub ferestrele skill unde se
tineau sedintele se imbulzea multimea infierbintati
www.dacoromanica.ro
de zbieraturi c uniune sau moarte *. S'a starnit in adu-

nare freamat ca la bald. Deputatii unguri au hotarit
fall SA mai intrebe poporul. Norodul maghiar a luat
pe deputatul Schmidt si pe episcopul roman Lemeny
pe brate, si i-a purtat pe strazi cu steagul maghiar
in mini, in mijlocul unei harmalai de nedescris. Asa
s'a facut uniunea.
Lucrurile, insa, n'au ramas aici.
Populatia din Odorheiu hotäri sa cheme pe romani
la o mare adunare nationala la Blaj, in prima Dumi-
nica dupa Pasti. Cum nu aveau cum sa instiinteze
lumea, ca ungurii supravegheau totul, au pus in
ghiozdanul copiilor plecati in vacanta, chemarea, corn-
pusa de Simion Barnutiu.
Cu toate CA ungurii amenintaseri cu tragerea in
teal* cu inchisoarea si moartea pe cel ce se va se-
meti sa vina la adunare, in ziva de Luni, 3 Mai 1848,
pe campul Tarnavelor, la Blaj, s'au adunat 40.000
de tarani, sositi din toate unghiurile tarii. Catedrala
Blajului era mica pentru ei, piata nu-i incapea nici ea si
astfel s'au incolacit multimile pe dupa poalele dealului.
A vorbit *aguna, miilor de sateni veniti sa asculte
cvanghelia desrobirii. A vorbit cu incredere in grija
ce ne poarta 4 bunul Ferdinand *, imparatul Vienei,
si cu incredere in ridicarea Romanilor la rangul de
adevarata natie.
*i dupa ce vocea sa a tacut, s'a ridicat 0 profesorul *.
Un om atos, cu sufletul clatinat de simtimintele iu-
birii de neam cele mai adanci, cu fiinta asezati parci
pe coarde sunatoare, a ridicat glasul, umplut de toate
poruncile stramosilor nostri, care prin el, flu' Sala-
giului, vorbiau acum.
www.dacoromanica.ro
174 CARTEA SATULU1
o 11§a fratilor I Inchipuiti-vA cum cA aceastA mie

de ani ai tiraniei unguresti e numai o zi in viata cea
dureroasi a natiunii noastre. Inchipuiti-vA cA dimi-
neata ne-au bagat in jug, toatA ziva ne-au minat si
acum, cand veni seara ca sA ne odihnim, nu ne iau
jugul de pe grumaz cleat ca sà ne omoare- Care
natiune de pe pArnfint nu s'ar ridica, dela mic la
mare, and Ii vede numAtate zilele vietii ? Libertatea
oricArui popor este bunul lui cel mai inalt si natio-
nalitatea e libertatea lui cea din urmA. Ce pret mai
are viata lui, dupA ce si-a pierdut tot ceea ce4 face
demn ca sA mai fie pe pArnant ? In mina acestei
AdunAri e pusa viata si moartea, soarta prezentA si
viitoare, nu a unui om, ci a unei natiuni intregi. Ce
va rAspunde Adunarea inaintea natiunii si a lumii,
and ar subscrie sentinta de moarte asupra natiunii
sale ?
4 SA nu ne ducem la masa libertAtii unguresti, cAci
bucatele ei sunt inveninate; si nu ne vindem tara
limba, cAci pierzindu-se odatA, nu se mai poate
astiga; uniti-vA cu poporul toti, preoti, nobili, ce-
tAteni, ostasi, invAtati, c i vA sfAtuiti intr'un cuget,
asupra mijloacelor reinvierii nationale, pentruci toti
suntem fii ai aceleiasi !name i cauza este comunA.
o Aduceti-vA aminte cA vA strigA din mormant strA-
bunii nostri: Fiilor I Fost-am cu Gotii, dar nu ne-am
fAcut Goti; fost-am cu Hunii, dar nu ne-am facut
Huni; fost-am cu Avarii Si nu ne-am fAcut Avari;
fost-am cu Bulgarii si nu ne-am fAcut Bulgari; cu
Rusii si nu ne-am fAcut Rusi; cu Ungurii si nu ne-am
facut Unguri; cu Sasii si nu ne-am fAcut Nemti. Asa,
este fiilor I Nu ne-am ungurit, nu ne-am rusit, nu
www.dacoromanica.ro
ne-am nemtit, ci am luptat ca Romani pentru pg-

mantul si numele nostru, ca sl vi-1 lAsAm vouA dim-
preunA cu limba noastrA cea dulce ca cerul, sub
care s'a nAscut. Nu vA unguriti, nu vA nemtiti, nu vA
rusiti, nici voi; rAmfineti, credinciosi numelui si limbii
voastre *.
Asa a vorbit Simion BArnutiu. Vorba a umblat
din auz in auz, din om in om. Inimile s'au incAlzit
de simtirea thandriei de neam, sufletele s'au umplut
de o caldi batere, iar mintea s'a luminat de un ideal.
*i a votat Adunarea credintA ImpAratului si drepturi
a cerut asemenea cu ungurii. Au cerut sA se inlAture
robia, sä nu mai fie tAranii munciti si canoniti pe
plmanturile grofilor si sA fie pusi cot la cot in stat
cu ungurii.
*i dacA ungurii n'au luat in seaml, s'au dus fie-
care pe la casele lor de s'au inarmat cu furci si cu
topoare si-au searnit resmerita. Iancu, craiul muntilor,
s'a asezat in fruntea miscArii.
DupA .un an, la 1849, Simion BArnutiu a trecut
in Muntenia, de aci in Constantinopole si apoi la
Viena ca sA cearA ImpAratului ceea ce se cuvenea
romanilor.
*i cu toate cA romAnii s'au luptat cu ungurii
pentru impArat, Frant losef rAu a rAsplitit pe romAni
pentru silintele bor. Pe Simion BArnutiu 1-a prigonit,
pe Gheorghe Barit 1-a prigonit, pe aguna 1-a invi-
nuit, iar Avram Iancu, cu mintea incetosatA de du-
rere, strAbate tam doinind din caval.
Simion BArnutiu a trecut in urmA la Iasi. L-au
chemat cArturarii sl le ajute cu stiinta lui la descur-
carea trebilor filosoficesti. L-au numit profesor la
www.dacoromanica.ro
176 CARTEA SATULUI
Universitate. In lectiile pe care le facea, Simion Bar-

nutiu nu s'a lipsit de ideile din tinerete. A propovaduit
acelasi crez nationalist pe care, cu ani mai inainte
il propovaduise in fata zecilor de mii de tarani, steal*
pe campiile Tarnavelor. Tot ce spunea la Universi-
tate, era cladit pe incheierea ci poporul roman este
§i el neam ca toate celelalte, are inzestrari de a trai
§i a se desvolta §i nadejdi sigure de a se impune intre
celelalte neamuri. Tot ce se face trebuie, deci, O.
corespundi cu fiinta acestui neam. Institutii, asezi-
minte, legiuiri, toate sunt bune numai daca izvorasc
din fiinta lui nationali.
Venit din masele largi ale poporului, ni-1 trimisese
soarta indrep tator.
A sfa§iat bezna cozwiintei, ne-a limpezit gandu-
rile §i a primit A fie cfilauza pe drumurile grele ale
nazuintelor noastre.
Acolo unde 1-au rapus destinele §i unde zace aco-
perk de lespezile reci, taranimea trebuie si meargi
totdeauna §i si-i aprindi &lie de veghe.
www.dacoromanica.ro
GHEORGHE BARIT
www.dacoromanica.ro
nupA revolutie, Simion BArnutiu bAtea strAzile
Vienei sA obtinA dela Imp Aratul recunoasterea
drepturilor natiunii sale; Avram Iancu cutreiera HAI-
magiul incetosat ; Gheorghe Barit sta insA pe mai
departe in mijlocul tAranilor pentru a-i indruma.
Din rAscoala dela 1848, nu se alesese nimic.a Bunul
Ferdinand o, in care ii pusese toatA nAdejdea Saguna5
nu s'a tinut de fAgAduieli. Capii rAsmeritei sunt siliti
sA fug5 care incotro. Insusi mitropolitul, omul de Imre-
dere al curtii din Viena, e banuit i inut la o parte.
Pentru tAranul ardelean niciun fel de usurare n'a venit.
Cei ce au folosit altii au fost. Li se dau favoruri,
sunt tinuti in atentie, sunt mângaiati de pierderile
suferite, sunt rAsplatiti. Iar românii rAmin tot cu
ochii storsi d lacrimi. Regimentele grAnicerilor viteji
cari se puseserA in fruntea rasmeritei au fost distruie,
oamenii asupriti, sefii pusi sub pazA. Tocmai tirziU,
s'a gandit impAratul Frant Iosef sA dea o micA rAsplati
a' acestor obiditi cari cu ochii indurAtori cAutau spre
Viena ca spre soare. Si le-a impArtit decoratii, tinichele
spoite si lucrate. Avram Iancu, coplesit de durerea
Orii lui, nici n'a vrut s'audA ci nu i-a fAcut cinstea
ImpAratului de a se infAtisa and 1-a chemat. Mindru
in infrangerea lui, craiul muntilor rotea privirile ca un
monarh, nevroind sA audA de cel ce apasa peste umerii
neamului sAu, prin fAtarnic ucaz trimis dela Curte...
12*
www.dacoromanica.ro
180 CARTEA SATULUI
Astfel s'a sfirsit rIsmerita dela 48.

Fireste, rasunet a avut. Zguduiti din amortire,
treziti la drepturi, la viatà, rominii sunt de acum o
putere gata a se impotrivi ori de cite ori ginduri cotro-
pitoare ameninti.
La aceasti trezire a sufletelor, a adus partea lui si
Gheorghe Barit. El a desfundat izvoarele simtirii din
care a tisnit patima iubirii de neam. S'a insumetit
.contra striinilor, s'a rAfuit cu ei, s'a luptat, le-a
dovedit netemeinicia pretentiilor si le-a destrAmat
cusAtura judeatilor gresite.
Alituri de BArnutiu, de Timotei Cipariu, de
Saguna, Gheorghe Barit a fost premergitorul, cu faptul
si cu vorba inteleaptA. A fost capul prin care s'au
treierat ideile riscoalei. Cuvintul Profesorului BArnutiu,
spus raspicat pe Câmpia LibertAtii, n'ar fi cAzut pe
pArnint bun dacA nu 1-ar fi pregitit Gheorghe Barit.
Ca un gridinar priceput, a plivit incet razoarele, si
k-a pregAtit pentru insimântare, zmulgindu-le tros-
cotul si pirul.
A risipit multe osteneli. Intre rominii din Tran-
silvania nu era mediu prielnic pentru circulatia ideilor.
Cugetul frAtiei de neam lumina in capul citorva, dar
razele .lui nu se rAsfringeau si asupra celorlalti. PAtu-
rile intunerecului inghiteau flacArile idealului. Trebuia
gasitA o cale pe care si se plimbe in voie gindurile dela
unul la altul, si afle ce se mai urzeste, ce mai simtd si
voieste celllalt.
Locul in care fierb vointele, se urzesc ideile si se
lumineazA idealurile, nu e altul deck scoala.
Si pe vremurile acelea, pe la 1834, nu prea erau in
Ardeal Fon. In afari de Blaj, nu se mai. gAseau pe
www.dacoromanica.ro
ILARIU DOBRIDOR: OAMENI DIN TARANIME 18,11
nicliri. Erau scoale incepAtoare pe ici pe colo, cu

dascili cari i§i §tiau datoria lor, buni romini, inima
avantatA: Acestea erau, pentru fii de l'Arani nevoiasi, de,
invatAtori umili si preoti säraci. Veneau copii din yea-,
nAtate, invAtau ce bruma apucau si se dAdeau la
copistArie. In zilele lui Iosif II, coli din cele mari,
unde se deprindea invAtAturà mai aleasA, se gAseaU
numai la Blaj si la Cluj. Dar aci se ducea cine era de
credintA unità. Cine nu putea, o apuca in spre colile
strAine. Multi din vremile acestea, s'au instruit la
Cluj. Unii din ei, erau chemati profesori in Bucuresti
sau la Iasi. Asa a fost un Aron Florian, adus de boierul
Constantin Golescu, un Simion BArnutiu chemat a
Iasi, un Gheorghe LazAr pribegit la Bucuresti.
In Transilvania rAmfineau cu tAranimea, cine ?
51 sA lupte cu birfitorii poporului, cine ? i si con-.
ducA vremile, oamenii, Intâmplàrile, cine ? Un Petra
Maior, un incai, un Klein se stinseserA d mult. Ei au
scApArat in trecutul indepArtat, au luminat obfirsiile
s'au dus. S'au pierdut in cenusa vremilor apuse, ca,
niste felinare pilpgitoare, uitate in adancuri. CArtile
lor intelept compuse, insufletit scrise, nu se prea citeauf,
In coli, ungurii nu le ingAduiau. Peste tot, limba
maghiarA se introdusese in invAtAmfint. Cel dinta
care protesteazA impotriva limbii latine introdusA la
scoala din Blaj este Simion BArnutiu. i tot el pune la
cale impotrivirea Consistoriului din Blaj, la 1843, impo-
triva limbii unguresti care venea sA inlocuiascA pe cea
latinA. Este, pentru fapta sa, scos din postul de profesor,
si nevoit sA treacA la Academia sAseascA din Sibiu.
De aceea strigA Gheorghe Barit: « scoli sunt de
lipsà, scoli Aceasta era simtita nevoie a timpubiL
www.dacoromanica.ro
182 CARTEA SATULUI
aceasta adanca lipsi a rominilor. FArA §coli, orbecAiau

românii in intunericul nwiintei. Si acoperiti de =at.%
ochii lor nu putea sA cate in idealuri §i in stelele con-
ducAtoare.
Pentru telurile lui de duhovnic al multimilor impo-
vArate, §coala nu era de ajuns. Cine nu putea sA se rupl
din incAtu§arile muncii de fiecare zi, cine nu putea
sAli lase de o parte ostenelile pentru negot, truda
pentru ogor, grija de gospodArie, acesta trebuia sA
aibe §i el §coala lui.
A scos deci Gheorghe Barit o foaie sAptAminall
e Foaia Duminecii* care a devenit mai apoi Foaia
pentru minte, inimd, literaturd*. In acelasi an, incepe
sA publice o Gazeta de Tr ansilvania * §i mai arziu
Observatorul TipArea, aci, invAtAturi upare si
instructive, povestiri cu continut moral, sfAtuiri na-
tionale, §tiri amanuntite de prin tAri, tAlmAciri i alcA-
tuiri proprii. Un Andrei Murepanu, cunoscutul autor
al lui o De§teaptl-te romane *, tot aci §i-a gAsit gaz-
duirea. DqteaptA-te romfine, acesta a fost indemnul
cel mare. StrigAtul puternic al unirii de aci a
pornit.
El insu§i vrednicA coborire din poporul de jos,
cutezAtor, raspicat, dirz in luptA i dornie de desmor-
circa neamului sAu, ridica degetul in cerul acoperit
cu nori de§i, ca sA arate zodia cAlluzitoare. 0 viati
intreagA a stat cu ochii in teluri, in idealuri, stApfinit
de simtimfintul cl ziva eliberatoare se apropie. Tot
ce i-a stat in putintA, a fAcut pentru grAbirea ei. Cu
condeiul, cu fapta, cu sfatul, a luptat, a indemnat.
A altigat iubirea semenilor i le-a impArt4it dragostea
1.ui. S'a dus profesor la Brasov §i a luat conducerea
www.dacoromanica.ro
ILARILT DOBRIDOR OAMENI DIN TARANIME in
gimnaziului, numai din dorul de a aduce rominii la
crezul luptei nationale.
FArA imprA§tierea cuvantului lui Gheorghe Barit,
trezitorul con§tlintelor in Ardealul asuprit, cine §tie
cit ar mai fi zAbovit incle§tarea de forte !
La invinuiri, Gheorghe Barit a raspuns curajos.
Cind ii auzea pe Unguri vorbind de spita lor nobill,
le aducea §i el aminte de obir§ia noastrA latinA. Dela
Traian, ImpAratul Romei ne tragem; din acei osta§i
bravi cari au cucerit Dacia qi au impopistrat-o cu coloni
romani. Si romanii erau doarA poporul slAvit al lumii,
subjugaserl semintiile, bAtuseri OH intregi §i luaserA
locuitorii in robie. Nici Hanibal cel neinfricat, condu-
citorul cartaginez, n'a putut sl se impotriveasa mult.
La a§a slavi ajunseseri, cl ori de cite ori vorbea in
Sfatul roman tribunul Caton, tremurau neamurile
p Am intului .
Din ace§tia ne tragem, dela ei avem limba, dela ei
moravurile , legea , apuc iturile.
Ungurii nu s'au lasat, insi. Ne-au gäsit vini cA
suntem un popor sterp, sec, nu creAm nimic, n'avem
oameni mari, in care sA credem, cari sA ne sfAtuiascA,
sA ne conducl. Si Barit, le-a raspuns §i de data aceasta.
Ba avem oameni; avem destui. V'am dat §i vouA
ungurilor, fiindcA nu aveati. V'am imprumutat pe
loan de Huniade §i pe Matei Corvin.
Si inteadevir, acest Iancu Voevodul, de felul lui
era din Tara MunteneascA. Numele tAtine-sAu a fost
Vuc. Si pentrucA mult bine §i mare omenie fAcuse lui
Sigmund Craiu, 1-a dus VodA in Ardeal §i i-a dAruit
cetatea Hunedoara ca s'o aibi in ve§nicA stAp inire.
DupA cetate i-au zis ungurii Huniade Iano§ 4 care cu
www.dacoromanica.ro
184 CARTEA SATULUI
destoinicA vitejia lui s'a invrednicit a fi. i Voevod al

Ardealului ». Iar Mateias, fiu-sAu, a ajuns la Budapesta
Craiu mare. L-a svintat odati intr'o bAtAlie Stefan
cel Mare, Voevodul Moldovei, and a cutezat sA clatine
tihna.
Erau acestia, amindoi, romfini de singe. Ungurii se
mindresc cu ei, fiindci de adevArat falA mare le-au
adus prin faptele lor. Singera sufletul lui Gheorghe
Barit cind auzea hula zvirlitA cu indraznealA; i fArl
si-1 cuprindA temerea cind ii amenintau, asternea
condeiul pe hirtie i scria ginduri rominesti 0 curate:
In slujba cauzelor mari ale poporului a stat
Gheorghe Barit.
Cind a fost sA ni se strice limba cu tot soiul de
cuvinte strAine, el s'a opus. Exista in Ardeal, o tagmA
de invAtati cari intinseserA lucrurile p ânA acolo, 'luck
voiau curatirea limbii romine de toate rAmasitele
streine. CA ziceau ei: obirsia latini a limbii romine
trebuie sl rAminA neintinatA, ca la inceputuri. Era o
gresalA. Oamenii de tail n'ar mai fi inteles cele ce
scriau cArturarii; cArturarii n'ar mai fi putut imprAstia
in popor ideile pentru care luptau.
Gheorghe Barit era prea mult omul poporului,
aparltorul i satuitorul lui, pentru ca sA ingAduie o
astfel de impestritare. DacA s'ar fi implinit, ce ar mai
fi fAcut el, insufletitorul, care urmArea zguduirea
sufletelor i infrAtirea lor pentru lupta nationall ? Doar
de aceea scosese gazeta, de aceea alerga neostenit sA
propovaduiascl, sA indemne, cu sfatul, cu fapta, prin
noptile vremii, cAlAuzA neamului sAu.
Nu era usor lucru sA tipAresti o gazetA. AstAzi,
lumea o duce bine. Are jurnalul ei, pe intelesul ei, cu
www.dacoromanica.ro
ILARIU DOBRIDOR: OAMENI DIN ViRANIME 186
stirile de trebuinta, se invredniceste sA afle ce se

petrece prin tari si peste mari. Dar pe atunci, de abia
un Eliade RAdulescu in Muntenia si un Gheorghe
Asachi in Moldova cutezaseri sA scrie slovA romineascA,
pentru indernn si trezire.
Se rupea Gheorghe Barit dela trebile lui dela
Zarnesti unde-si avea fabrica de hirtie: mergea la
DietA la Cluj sa se opuna chiar marelui Saguna sau
trecea Carpatii sa ia legatura cu Regatul, cu izvorul
insusi al simtirilor nationale. In Ardeal, pe linga
Saguna, BArnutiu si Cipariu, el era fruntasul.
Cuvantul lui era ascultat, vointa lui hotiritoare. Nici
mitropolitul insusi, care ducea in caleasci memoriul
romanilor, n'a scapat de atacurile lui Barit. Era Saguna
prea mult omul imparatului, era Barit prea mult
omul poporului.
Si asa a ramas toga viata : un indrumdtor.
A scris mult, a luptat mult, a necajit mult.
Fara scrisul ui, fall indemnurile lui, rasmerita
dela 1848 ar fi fost o mica flacara, iar nu vilvataia
uriasa a acelei vointe populare infurtunata dupa liber-
tati si drepturi.
Si fara acea revolutie, taranimei i-ar fi lipsit treapta
cea mai puternicA a desrobirii.
www.dacoromanica.ro
VL GLASUL SATELOR
www.dacoromanica.ro
ION IONESCU DELA BRAD
www.dacoromanica.ro
jn timp ce Gheorghe Barit se silea sl redqtepte
L co n;tii nta Romanilcr din Transilvania, in Mol-
dova, alt fiu de Oran, Ion al preotului Ionescu
dela Roman, lupta cu ciocoii in folosul robilor pip
mantului.
Invatase .qi el carte, stAruitor. Mai intii grece§te,
dui:4 moda vremii. Apoi s'a dus la Iasi, la §coala ri-
dicati de Mihai Sturdza Domnitorul.
'riffle romane trliau pe atunci sub porunca Ru-
siei. Ne trimeteau guvernatori pe cap, ne dIdeau le-
giuirile qi ne intocmeau pravilele. Domnii noqtri nu
insemnau pe lingl ei deck slugi mai subtiri. Lui
Vodg Ghica al Munteniei, Consulul rusesc nu i-a
intins nici mina. Iar lui Mihai Sturdza al Moldovei
i-a poruncit sA-i duci biletul de teatru acasA. Aceasti
purtare 1-a fAcut pe Banul BilAceanu din Muntenia
sä zicA odatA: 4 FereascA-mA sA fiu sortit Domn, cAci
ce cinste mai este oare de a fi Principe and un Do-
mado (omul Moscului) vine la curte sA ocArascA pe
hospodar si si-i porunceascA*.
Pe and era in virsti Ion Ionescu care mai
tirziu gi-a zis dela Brad dupA numele locului moOei,
trecuse, prin tarA, consul, unul Kiselev.. Acesta ne
dAduse legiuirile 0 facuse Foli, pe ici pe colo. Ki-
www.dacoromanica.ro
190 CARTEA SATULUI
selev tinea cu oamenii de jos. Spunea el: de 15 zile

mA lupt cu bArbile moldovene§ti cari sunt cei mai
turbulenti zavistnici dintre oamenii cu barbA s. Se
cAsnea sA intindA cate-o mina de ajutorintA tAra-
nilor.
FAcuse §coli pentru feciorii de tarani s prindi
§i ei cAte-o boabl de carte. lar cu ajutorul cArmuirii,
mai pleca i prin strAinAtate cite unul, doi. Astfel,
Ion Ionescu, fiul popii dela Roman, a fost- trimis de
Domnul Sturdza in Franta ca sA se instruiascA., A
stat aci cat a stat, §i-a indopat mintea cu tot soiul
de cunoctinte i, and a vcnit in tarA, tot de nAi)A,-
stuirile noastre s'a interesat. Cu mare dorintA .de bine
era sufletul slu umplut., Iubea tAranimea, aceastA har-
nicA furnicArie a muncii.
Boierii, incA de pe la i8zx, tineau sA dea tArii
a§ezare nouA. Intrase vrajba intre ei §i se inviuitiau
de ciocoinide. Vazand boierii moldoveni cA o lege bUni
care sl tinA in seamA neNoile vremii nu s'a mai dat
de -and trecuse prin Muntenia Constantin Mavro,-
cerdat, ci cA nici Tudor Vladimirescu a chivernisitorul
amAritului norod *, nu s'a ingrijit, s'au apucat ei sa
urzeascA o lege nouA pentru Moldova. HAncu s'a ras-
culat in numele poporului, dar nu i-a adus legea
acteptatA. Volintirii lui Tudor s'au tisculat, dar n'au
adus legea a§teptatA. i atunci s'au apucat ei sA ur-
zeascA una. Acecti boieri refo:matori ai luat numele
de cdrvunari (rAsvrAtiti). Fi se urcau in capul greciler,
tinAnd 'cu turcii, contra Eteriei. A§a suna porunca
ispravnicului Neamtului: inarmati bratul vostr 1, dela
cel mai mic incepand, cu orke fel de arne aveti:
FIFA, lance, coasA, topoare, §i sA mergem Uncle ne
www.dacoromanica.ro
vom intAlni alti sinpatrioti 0 sA izgonim numai decat

pc tilharii ace§tia din pAmAntul nostru b.
Boierii cei mari auzind de isprava acestor arvu-
nari, 1-au invinuit pe Domn, pe atunci Ion Sanda
Sturdza ci s'a inconjurat de ciocoi, incuviintand
unui §ertar sI aibl glas cu un logoat mare *. Iar
ace§tia ii invinuiau, pe cei dintAi pAminteni, de do-
coism.
Legea pe care vroiau s'o aducA rIsculatii cArvunari,
cobora din gandurile imprAstiate in lume de rAsme-
rita cea mare din Franca. Ei cereau deci: pravila sl
aibä aceea0 putere spre a pedepsi 0 ocroti; dregAto-
nile sA nu mai fie date pe moctenire 0 chiverniseall,
ci, fill deosebire de rang, la cei cu vrednicie recu-
noscutA.
Ion Sandu Sturdza, Domnul, a fost silit sA se I'm-
potiiveascI, astfel a legea cArvunarilor a limas siinplA
dorintA.
Important este: cA acecti carvunari dela 1822, sunt
premergAtorii rAsculatilor dela 1848. Fiii boierilor ye-
niti din Franta, dela cArturArie, cu capul intesat, ca
o batozi, cu ideile tAriboiului cel mare dela 1789,
au fAcut rascoall in tarA ca sl schimbe starile 0 alto
avzAri sA dea Statului.
Ion Ionescu dela Brad s'a amestecat 0 el in rls-
mall: A fost fruntac in solia sitenilor, apArand cd
toatA ctddura cererile kr. Cand rascoala s'a i)otolit,
a fost stlit a fugA peste glinitl. A plIcat in Turcia
0 a ajuns administrator pe mosiile vizirulut, pe care
cu cinste, pricepere 0 omenie gospodArindu-le, a atras
iubirel Vizirului, prin 'Vizir trecere la Sultan 0 prir
Sultan a luptat pentra cauza romineascA.
www.dacoromanica.ro
192 CARTEA SATULUI
A venit in Tara peste vreo opt-noul ani, and Ire-

mea uitarii se implinise, and prietenul sAu CogAl-
niceanu, and Costache Negri si Alecsandri fuseserá
de mult descArcati de vinA.
Se tineau tocmai u divanurile adhoc * dela 1857,
adici adunarile in care se sfAtuiau boierii cum sA
punA la cale nnirea intre moldoveni i munteni. S'a
aunt atunci si glasul cuminte i intelept al lui Io-
nescu dela Brad. Taranii Ii dobfindiserA din nou ne-
infricatul soldat al dreptAtii.
Tipateste Ion Ionescu dela Brad o gazetA 4 yurnal
de Agriculturd s. Scoate apoi alta: 4 Taranul*, plinä
numai de sfatul bun, numat indrumarea corecti. Aci,
la * Tdranul Romin#, alt prieten al sgu, din Mun-
tenia, Nicolae Filimon, publicA, pentru cititorii sa-
telor, cel dintAi basm romAnesc.
Cu indemnul, cu fapta, peste tot a luptat pentru
tAranime. Scrie pe unde apucA. Vorbeste pe unde
apuci. Inflptueste pe unde apucA. Scrie la gazeta
4 Tribuna*, scoasi de fratele säu Nicolae Ionescu,
vorbitor mare, care stia sA impodobeascl gandul in
cuvinte alese. Scrie la t Toaia pentru minte, inimd ci
literatwd a lui Gheorghe Barit. Scrie la foile lui
Mihai CogAlniceanu 4 137 op dfir ea i ((Dacia literard*.
Pretutindeni, unde poposea, preocuparea lui era una :
fdranul roman ; cAutarea lui una : ridicarea satelor ;
avintul lui unul: imbundtdtirea agriculturii.
Prieten bun cu Mihai CogAlniceanu, Ion Ionescu dela
Brad a luptat impreunA pentru propAsirea clasei de jos.
Legea adusl in 64 de Cogälniceanu, prin care se ridicau
pimanturi dela boieri si dela cAlugarii greci, leneviti pe
mosiile mArlAstiresti, era toatA in folosul taranimii,
www.dacoromanica.ro
ILARIE DOBRIDOR: OAMENI DIN TARANIME 193
Ura boierilor s'a stknit si impotriva lui CogAl-

niceanu si impotriva lui Vod1 Cuza. Cu toate cl
amandoi din neam nobil, acestia erau pkrunsi de o
adancA simtire pentru suferinzii din multime. Ionescu
dela Brad s'a povatuit atunci cu Domnul Cuza, sub
care a fost 0 inspector al agricuiturii *, - si s'a imprie-
tenit cu liberalii sub care a fost deputat in Sfatul Orli.
Boierii de pArnfinturi erau inscrisi in partida nu-
mitä: conservatoare. Si tineau piept pe viata si pe
moarte si nu le fie luate mosiile. SimtAmintul de
dreptate al lui Ionescu dela Brad, ii soptea Ca nu e
cumpani dreaptà SA munceascA cei putini pentru cei
multi. Nu e cumpAnI dreaptä ca unii sa moarA in
mizerie si altii sä se Mae. Nu e cumpAni dreaptA
ca unii sA plesneascA de trudA, iar altii sl-Si ingAduie
toate voile. Nu e cumpAra dreaptà in statul in care
zecile de mii de tkani se istovesc pentru ckeva sute
de ciocoi. De aceea s'a pus impotriva tagmei boie-
resti a conservatorilor.
A trebuit sA via, insä, legiuirea lui CogAlniceanu.
dela 64 si si vadi zvkcolirile Domnului insusi pentru
ca slsi dea seama cA acolo unde credea cA e sinceri-
tate nu era deck masa; acolo unde s'astepta sä vadA
pornire in spre bine, nu era deck incuiare in inte-
rese; acolo unde presupunea curkie, erau ambitii.
4 Boieria de pdmdnt * era inlocuiti cu # boieria de bani *.
Unii sugeau tkanul, altii sugeau tara. In realitate,
nimic nu se schimbase.
Ce schimbare mare se produsese dela Constantin
Mavrocordat panA la Kiselev al Moscului si de a Ki-
selev Ora la VodA Cuza ? Pentru starea sociaM a tA-
ranului, aproape nimic.
13
www.dacoromanica.ro
194 CARTEA SATULUI
Sub Mavrocordat VodA, boierii erau scutiti de

oHce dare. Greul tot asupra tAranilor cAdea si asupra
negustorilor. Iar dacA poslusnicii si scutelnicii furl
clespovarati, apoi boierii aveau dreptul sA ridice bani
din visteria Statului pentru fiecare cap pAgubit.
Zile le de lucru pe mosia boierului erau stabilite
la 24 si 12 pe an. pranul avea libertatea si lucreze
pAmantul eat cat putea.
Cand deschiderea DunArii si a Marii Negre a
creat urdinis cumpArAtorilor de cereale si graul ro-
manesc a inceput sA fie cAutat, boierii au inteles cat
pretueste si munca si pdthdntul. Kiselev a incercat intru-
catva cu ei ca sl usureze situatia muncitorilor. S'au
indaratnicit si n'au ingAduit mai putin de 54 de zile
de lucru. Obligatii grele au pus pentru strAmutarea
tfiranului de pe o movie pe alta. Sta muncitorul pi-
ronit de parnantul si de boierul care il trata ca pe
o vita lucrAtoare. Lacomi de grane si lacomi de bani,
transformau izlazurile in tarina, tarinile le transformau
in holde mAnoase, holdele in grae grele, graele in
parale si paralele le indesau in banci.
Ion Ionescu dela Brad, s'a opus cu darzenie, lup-
tand pentru ridicarea tArAnimii.
Fusese in tari strAine, invatase mersul trebilor agri-
cole si aranjarea gbspodariei. Cat administrase in Asia
Mica mosiile Vizirului, facuse practia indelungatA.
Cand a venit in tara, a inceput sA dea altora din
practica si invAtAtura lui.
Carmuirea unui popor trebuie sA fie in legAturA
cu virtutile lui innAscute; trebuie si corespundl obi-
ceiurilor, zicea el; iar obiceiurile se reazimA pe
climA. u GospodAria trebuie, deci, sA se razime si ea
www.dacoromanica.ro
pe obiceiuri, pe multimea 0-bunAtatea pAmantului, pe

chipul trAirii 0 vietuirilor, in sfagit pe treapta trebu4
intelor tArii dinliuntru 0 interesul negotului din afarA *.
Cat ai o tArAnime sArAcitä si eu vlaga stoarsA, nu
poti sA ai o agriculturA bunA. Si atata vreme cat n'ai
o agriculturI bunA, nu poti sA ai o gospodArie fru,
moasl. Raul aci este : cA muncitorul e macMat de
traiul prost 0 n'are forte de productie. Nu mai poate
munci cat trebuie 0 nu mai poate produce cat trebuie.
Boierul in lAcomia lui, 1-a legat de pAmant 0 de slujba
lui, pe viati. SA desfacem putin lanturile care au ros
mu§chii incordati 0 sA lecuim guile täranului. SA
desfiintAm boerescul, sA-1 desrobim din legAturile cu
pdnantul §i stdpdnul. Tocmeala de bunAvoie sA ia locul
obligatiilor muncii. SA-i dam pAmant, sA-1 invAtAm
cum sA-1 munceascA cu pricepere, sA-i refacem pu-
terile de lucru; sufletul, astazi uscat, sA i-1 inviorArn
cu avanturi noui, numai asa refacem inlAuntru gos-
podAria tarii 0 numai astfel ii ridiclm insemnItatea
in afarA.
Siguranta cre§terii puterii statului o infatisa tArA-
nimea. Atata vreme cat ea este garantia muncii, aka
vreme cat munca e garantia puterii statului, atata
vreme cat puterea statului e garantia prestigiului in
afarA, taranimea trebuie sI alcAtuiascA preocuparea
c armuitorului.
Pentru aceasta, sA fie upratA, rede§teptatA la viata
nouA in stat, luminatA asupra rostului ei, insufletitA
in chemarea ei.
Taranimea de pretutindeni 01 se intovArA§eascA in
obEtii de muncA. Ob§tiile de muncA sporesc puterea,
maresc creditul, upreazI circulatia bunurilor. Coope-
IP
www.dacoromanica.ro
196 CARTEA SATULUI
rativa, iati tiparul in care e cu putintA plimAdirea

economic A a tkAnimii noastre.
Si astfel, Ion Ionescu dela Brad este intaiul pro-
povAduitor al ideii cooperatiste; premergAtor al lui
Haret, care a rAsculat lumea satelor la viatA noul
premergkor al lui C. Dobrescu-Argeq.
El nu s'a multumit insl, numai cu vorba. Graiul
de moldovean cuminte n'a asunat in desert. A in-
fiintat singur bond sdtegi pentru ajutorarea baneasca
a tArAnimii. A fAcut fermi model la movia lui dela
Brad. Si, tot aci, a pus temelia celei dintfii scoli prac-
tice de agriculturI, de unde fiii de tkani sA capete
indrumki sAnAtoase in me§tqugul plugAritului.
Si daci atita energie citA s'a risipit in ciocnirea
cu indärätnicia oamenilor ar fi fost intrebuintatA nu-
mai la asezIminte folositoare, altul ar fi fost drumul
pe care ar fi cAlcat multimile lipsite de noroc.
Dar oamenii vremii nu l-au intelcs, 1-au huiduit
0 1-au insingerat. Cu pietre 1-au lovit §i, când a
vlzut cà duhul zavistiei e insAmantat bine, 1-au apucat
de brat 0 1-au inchis la MAnAstirea Neamtului.
Seckuit de putere, in 1892, a luat drumul pri,
begiei fArA intoarcere. S'a infundat in taring i s'a
risipit printre spini.
Poate, astfel, a lost mai de folos contemporanilor
sAi cari-1 socoteau primejdios.
Din uriap incordare a puterilor lui, n'a rAmas
deck zgomotul din urmA, cand vointa a plesnit pe
totdeauna.
Acolo, unde doarme, impr4tiat pe tadeauna, nu
va mai auzi, niciodatI zguduirile populatiilor rurale
pentru a cAror trezire a limpezit conqtiintele.
www.dacoromanica.ro
ION ROATA
www.dacoromanica.ro
L`ranta ci Anglia stApaneau, la 1850, politica Europei4
4- Nimic nu se fAcea §i nu se desfAcea fArA gtirea
lui Napoleon III §i fArA ctirea englezilor.
Nici Rusia, nici Turcia i nici Austria nu erau
tAri de dat la spate. Tarii ambitiosi, tAiau la planuri
cum sA ajungA la Constantinopole. Ba, odatA, s'au
invoit cu ImpAratul Austriei sA punA frau lAtirii
turcecti.
Franta, insI, ctia cA ceea ce urmArea Rusia nu era
altceva deck intrarea biruitoare in Europa. Iar toate
temerile de puterea turceascA erau praf aruncat in
ochii lumii. Rusia pierduse un rAzboi al Crimeii,
iecise, deci, cu prestigiul forfecat. S'au gandit fran-
tuzii cA acum e momentul sA pura piedeci in
calea ambitiilor rusecti. Si cea mai bura piedecA nu
era alta deck infiintarea unui stat nou la gurile
Durarii.
Rand pe rand, tArile romanecti au fost unelte de
manuit in planurile diplomatiei. Cand Rusia ci
Austria tinteau intemeierea acestui stat cu numele
4 Dacia *, cu menirea de a pune opor in calea nAvAlirii
turcecti, cand Franta avea interes pentru infiintarea
lui voindu-1 stavilA impotriva Rusiei. DacA planul dela
1784 al Ecaterinei c Iosif II n'a izbutit, avea, sl
izbuteascA, pe jumAtate, planul lui Napoleon III.
www.dacoromanica.ro
200 CARTEA SATULUI
ImpAratul Frantei tinea mortis sa punA obstacol

in picioarele Rusiei. 0 tarA la gurile DunArii, ridicatA
economiceste, luminatA culturaliceste, socotit A poll-
ticeste, trebuia sA capete o mai mare desvoltare. In
acelasi timp, tara noul infAtisa, pentru Franca, piata
de desfacere a produselor industriale.
Turcia si Austria se indaratniceau. Turcia, pe
Irnotivul CA pierdea stApanirea. Ea stia cfit avusese de
lucru cu aceste tArisoare. Dealungul veacurilor, Semi-
luna ajunsese phi la Budapesta. S'au impotrivit, cu
toall vitejia, numai rcmanii. De mult folos a fast
Eurcpei rezistenta acestor Domnitori viteji cari, cu o
teatI de oameni, stiau sA tina piept grosului armatelor
turcesti. Se revArsa puhoiul din Constantinopol si
vadul lui trebuia sA ocoleascA intotdeauna blocul de
piatrA al Principatelor. Noi tribut am plAtit, dar rcbi
n'am fast; atirnati da, dar in pasalfic n'am cAzut. Pe
and Ungaria, in care craii visau puterile cele mafi ale
pAmfintului, a fost schimbatA in pasalfic turcesc.
*tiau, deci, turcii cA de se vcr unii rcmfinii, vor
deveni putere in scurtA vreme; de aceea se indArAtni-
ceau. De ce le-a fast teamA n'au scApat. N'au trecut
dela Unirea din 59 nici douAzeci de ani si cfimpiile
Plevnei ne aduceau, prin s'inge, cucerirea libertAtii.
Austria se opunea si ea, pe motivul cA aceastA unire,
odatA implinitA, va naste pofta pentru Ardeal. *i nu
vroia cu niciun pret sA-i scape din manA asa bunA pradi
ca Transilvania.
De multe ori s au izbit tArile apusene in discutii cu
privire la soarta celor doul tAri rominesti.
Puterile mari au hotArit, insA, ca Ina lta PoartA sl
cheme in fiecare Principat cateo adunare a poporului.
www.dacoromanica.ro
Aceste adunAri se numeau oDivanuri ad hoc * §i aveau

menirea sl raspundA care sunt dorintele poporului cu
privire la unire.
Ina lta Poartà si Austria au ascultat. Au ascultat,
ffind incredintate cl vor cumpAra boierii tArii i acestia
vor inthuri alegerile asa fel incit sA iasA o hotArire
impotriva Unirii. Socoteala lor a fost, insA, gresitA,
fiindcA boierii man i mici, laolaltA cu taranii si orAsenii,
s'au pronuntat pentru Unire si au ales Donm pe Colo-
nelul Alexandru Cuza.
In Septemvrie, 1857, marii mosieri, orAsenii si
taranii isi trimit, la Iasi si la Bucuresti, soliile. Diva-
nurile se intruniserA ca sl chibzuiascl asupra soartei
Orion Mihai Cogalniceanu mare om de bine, cAlAuzA
sigurA, sfAtuitor cinstit, suflet fierbinte i cu mare
iubire de ridicarea neamului sAu, a infAtisat punctele
care trebuiau discutate :
1. Libertatea Principatelor asa cum cereau puterile;
2. Unirea intr'un stat mare cu numele de Romania.
3. Principe strAin, ales dintr'o dinastie dornnitoare
din Europa.
4. Pe teritoriul romfinesc sA nu mai calce nimeni
fArA invoire.
5. Legiuirile sA fie lAsate in seama unei adunAri in
care toate interesele tArii sA fie infAtisate.
Mult s'au zbAtut boierii, in frunte cu CogAlniceanu
si Alecsandri, panA sA implineascA Unirea. Mica hii
Conache, cAsAtoritA cu unul Vogoride, tinea la tara sa
prea mult ca sA nu trAdeze secretele din scrisorile
sotului sAu, bulgar grecizat, care se intelegea cu Anglia
cum ea facA sA nu recunoasca Unirea. A luat Alecsandri
drumul Parisului, umblau stafetele la Napoleon III.
www.dacoromanica.ro
202 CARTEA SATULUI
Insu0 Cuza s'a infati§at Sultanului, unde Ionescu

dela Brad ci§tigase vizirii. Cu chiu cu vai au recu-
noscut.
In aceste 4 divanuri ad-hoc * a apArut intiia oarA
figura rimasi de legendi a lui Ion RoatA.
In divanuri, pe lingA orA§eni 0 proprietari, fuseserA
chemati 0 taranii, cite unul de judet.
SAtenii intelegeau ei *unirea *, dar intelegeau sl
vita 0 desrobirea economicA a tArinimii. SA se ridice
boierescul, sA scadA dAjdiile, in locul muncii zilnice
si irinA invoielile, clacacia pe mociile boierecti sI fie
desfiintati 0 sI se impartA pAminturi. Numai aca va
fi A unirea tare 0 libertatea sfinti *.
In afarA de un Tinase Constantin, skean din
pArtile Slatinei, care s'a prezentat AdunArii cu o
jalbA in care 4 cu amArAciune se jeluia contra celor
ce au chinuit 0 chinuesc Inca pe taranii plugari *,
riimeni nu a ridicat glasul. ScAderea birurilor, ridi-
carea Hall si impArtirea pAminturilor, n'au fost
ascultate de Divanurile muntene.
Moldova, insl, neprevazitoare. Aci era 0 un Mihail
Cogalniceanu, mare vorbitor, 0 om insufletit; era 0
un Ion Ionescu dela Brad, luptAtor aprig pentru
nevoile tarAnimii. Deputatii siteni simteau sprijinul
0 s'au tinut dirji.
In fruntea o Comitetului sdtenilor *, Mo§ Ion Road,
deputat de Putna, sta teapAn inaintea indArAtniciei
boierecti. El spunea aca: # pinA astAzi noi taranii am
dus fiecare cite o piatrA mai mare sau mai mica pe
umere; ing, acum suntem chemati a purta impreuni,
tot noi opinca, o stincl pe umerele noastre 0. Bine a
se impline§te unirea; unirea face puterea; laolaltA
www.dacoromanica.ro
urnim bolovanul cel mare; dar daa acest bolovan. tot

pe spetele noastre famine, apoi ce folos ? Pleaci
riurile din punctul muntos; se impreuni pe acelasi
povirnis; merg privilind stincile din cale; dar daci
se gisesc unul pe altul si isi impreuni puterile, ce-i
mai sti in drum?
In sedinta dela 9 Noemvrie 1857, Comitetul lira-
nilor dA citire unei jalbe isaliti de toti sitenii in
frunte cu Mo§ Ion Roati: u Pini astizi, toate sarcinile
cele mai grele numai asupra noastri au fost puse si
noi mai nici de unele bunuri ale Orli nu ne-am indulcit;
iar altii, fArA si fie supusi la nicio povari, de toati
mana ei s au bucurat; ci noi biruri grele pe cap am
plitit; oameni de oaste numai noi am dat; ispravnici,
judecitori, privighetori si jandarmi, numai noi am
tirtut; drumuri, poduri i sosele numai noi am lucrat;
beilicuri, podvezi si haValele numai noi am facut;
boierescuri, zile de meremet numai noi am indeplinit;
claa de voie i firi voie numai noi am dat; la jidovul
orindar, ca si ne sugi toad vlaga, numai noi am fost
vanduti; biuturi scumpi si otriviti, numai noi am
Hut; paine neagri si amari, udati cu lacrimi, numai
noi am mincat; bitilii si fasmerite cind au fost, tot
greul numai noi 1-am dus; osti and au venit, noi
le-am hank, noi le-am slujit, noi le-am purtat; aci
cel cu putere tam Ii plrisea, peste hotare trecea;
nevoia i greutatea o duceau cei ce rimineau la vatra
lor. Tara aceasta nici bli, nici miestrii, nici meste-
§uguri multe, ca alte OH, nu are; toati imbelsugarea,
bratele i sapele noastre o duc. Citi-i Dunirea de
mare si de largi, curge riul sudorilor noastre, se
duce peste mini si peste hotare, acolo se preface
www.dacoromanica.ro
204 CARTEA SATULUr
in rAuri de aur si de argint si curg iarAsi inapoi de

se revarsä in tara noastrA; iar noi dela ele nici a ne
indulcim.
a Cand ne-am jeluit, and ne-am tinguit, pasurile
and ne-am spus, ispravnicul ne-a bitut, privighetorul
ne-a bitut, jandarmul ne-a bitut, zapciul ne-a bAtut,
vataselul
:
ne-a bAtut, posesorul ne-a bAtut, boierul de
mow ne-a bAtut; cine s'a sculat mai de dimineatà,
cine a fost mai tare, acela era mai mare. Boul si vaca,
munca ostenelilor noastre, nu oiam ca sunt ale noastre; .
puiul si gAina, laptele dela gura copiilor ncstri, de
multe ori cu nedrepturi ni s'a luat.
4 Noi nici la facerea legii acesteia, nici la celelalte
nu am fost chemati, nici intrebati, nici la vreo invoiall
nu am stAtut. Domnialor boierii de mcsie singuri
le-au fAcut ; le .am urmat, desi greu si amar ne-au picat.
Dar fiindcA Dumnezeu si-a adus aminte si au dat in
gand celer sapte puteri de s'au indurat ca de astAdata
sZi fim si noi intrebati despre pasurile si durerile
noastre, uitat sl fie si sters tot trecutul cu chinurile
sale, departe fie toatA ura, toatA vrajba, si toata despe-
recherea dela sufletul nostru; o seaml si din boieri
au fost cu frica lui Dumnezeu, si mai din vechi, pe
and cu totii deavalma ne luptam si ne varsam
sangele pentru apararea credintei si mosiei strA-
mosesti; si ne erau ca parintii si noi ca fiii lot.
Noi insA stirn cA, de and cu domniile greceoi, de
atunci s'au stricat si dresurile Orli si ale noastre.
De aceea, noi nu facem nici imputarea, nici infrunr.
tarea nimAnui, ci si avem iertare, clacA spunind
adevarul, vom fi scApat vreo vorbA care si fie grea
la auzul cuiva t.
www.dacoromanica.ro
Mare turburare a produs printre boieri intampi-

narea sätenilor. a BArbile moldovene§ti*, de 'care
Kiselev spusese ca sunt cei mai mari zavistnici, s'au
impotrivit foarte ci s'au mâniat. Jalba, semnati de
Ion RoatA, fusese cititi in Divan de Anastasie Panu.
Cine au fost compuitorii ? SA fi fost Mihail CogAl-
niceanu I Si fi fost Ionescu dela Brad I Buni prieteni,
laolalt A sfkuindu-se totdeauna, impreunA luptind,
impreunA chibzuind pentru oropsita lume a satelor,
nu amine indoialA cA Mihail CogAlniceanu 0-a ame-
stecat condeinl in §irurile ei frumoase.
Boierii ziceau: o propunerea nu se poate considera
deck ca scrisA de niv-e persoane care n'au avut alt
scot) deck a tulbura liniqtea publicA, folosindu-se de
ne§tiinta de carte a depucatilor sAteni*. Iar sAtenii
cereau : 4 pe viitorime tAranul sA fie §i el pus in ran-
clurile oamenilor, bAtaia care atita amar de timp ne-a
umilit 0 ne-a ovilit, biciul 0 varga care de multe ori
a batjocorit pArul cel alb al pArintilor nowi §i c kecdatA
a fAcut pe femeile noastre sAli piardA pruncii din
pantecele kr, si se ridice pentru totdeauna deasupra
noastrA*.
Cereau ei,_ dar nu li s a dat.
GalceavA mare s'a impractiat printre boieri, iar
intre proprietari si sAteni s'au sApat desbinArile.
A vIzut Mihail CogAlniceanu cA incercArile in fel
0 chip sunt zadarnice. La desrobirea tAranului cu
sprijinul Camerelor boierecti nu se poate ajunge; nici
cu sfatul, nici cu indemnul, nici cu dovada despre
dreptate. Când a venit Ministru al lui VocIA Cuza, a
dat loviturA de stat, a impartit tAranilor pArnint,
drepturi de vot §i le-a dat invAtAturA de carte.
www.dacoromanica.ro
206 CARTEA SATULUI
Intunerecul de pe suflete, ceata de pe minte, orbia

de pe ochi au fost sfi§iate.
Oamenii au vizut, au judecat, au simtit.
In sufletul luminatului CogAlniceanu, va fi rasunat
de sigur indemnul lui Mo§ Ion RoatI, cinstit tAran,
limpezit §i istet, carele amarnic s'a fost trudit pentru
dreptAtile obijduitior.
www.dacoromanica.ro
C. DOBRESCU-ARGE
www.dacoromanica.ro
rurale n'au insemnat nimic in orinduirea
Masele
treburilor tirii. Rimase in negura inceputului,
ele au fost aruncate la fundul straturilor societitii si
au stat aci secole ingropate ca o amintire.
De citeva ori insi, au izbit cu sete. Cind apAsirile
n'au mai putut fi suportate, cind clasele conducitoare
au intrecut marginile, multimile satelor s'au zvircolit
in riscoale: sub Tudor, sub Horia.
Dar numai atit.
rani la 188r, and risiri, din Musetestii Argesului,
organizatorul clase *Am sti. Aspiratii avea, nevoie de
viati simtea, trai mai bun nizuia, dar lipsea instru-
mentul de infiptuire a acestor dorinte. Rar se miluia
cite un om politic si-i intindi mini de ajutor. lJn
Mihail CcgAlniceanu, suflet bun, un Cuza VodA,
blind Domn, un Spiru Haret, inimos la sprijin,
s'au silit si ridice satele si si le trezeasci la o viati
mai omeneasci. Dar acestia nu erau tarani, triiti
intre tArani. Ei au reprezentat asa zisa 4 filantropie
politkdc Singurul Ion Ionescu dela Brad, s'a ciznit
si injghebeze program de pretentii, dar fAri rezultat.
*i. daci n'a avut omul ei, tarinimea n'a fost
luati in seami. Din legiuirea lui Cuza si Cogil-
niceanu cu ce s'a ales ? S'au spart 4 Camerae boeregi*,
a trecut legea improprietiririi prin lovituri de stat,
14
www.dacoromanica.ro
210 CARTEA SATULUI
dar folosul ? PAmânt de ajuns nu era; islaz nu era;

gospodArii nu erau; pA§uni pentru vite, nu; lemne
de ecarete, nu. DacA avea nevoie de vreascuri de
foc, tot la boier se ducea; dad avea nevoie de sAmântI,
la boier alerga; daci avea nevoie de hranA, cu boierul
se invoia.
Cum s'ar fi putut desvolta un stat, pe Ina de
realitAti sociale i economice ?
Juca pe atunci, tara din douä particle, care veneau
rand pe rand la aria.: proprietarii de pertnagnturi qi
proprietaili de bdnd. DeopotrivA de absenti cand era
vorba de drepturile tAranimii. Ei aveau reazemul
vietii in clasele lor, urmAreau telurile lor, se incuiau
in interesele bor. Aceste vreri imperechiate, aceste
interese inmAnunchiate, aceste tinte organizate, erau
satisfAcute prin partid, pentru partid. Dedesubtul lor,
gemea sugrumatA adevArata tara, care, izolatA in chinul
ei, muncea i muncea.
Dar tAranul are 0 el a trebuintA de pArrant mai
multicel, cAci aceasta e ocupatia lui mai mare; are
trebuintA de a fixa un pret intre el 0 proprietar ci
pentru invoiala pAsunii care sä nu fie nici pentru
proprietar o pagubA nici pentru Oran o greutate; are
trebuintI de a i se mai tAia din dari, Cad scAzand
dinteun loc (dela tArani) i punand In alt loc (la boieri)
nu insemneazA mai nimic; are trebuintA a i se da
§coala in toate satele )).
asta nu o puteau face nici proprietarii de Oman-
turi, nici proprietarii de bAnci; ci tdranii. Ei trebuiau
sA-0 adune fortele, sa-si desvolte cunoctintele, sa-si
lumineze telurile. i, prin oamenii lor, ctiutori de
dreptul i datoria 1or tAranii trebuiau sA orinduiasca
www.dacoromanica.ro
treburile tArii in a§a fel inch ei sà alcItuiascI acea

coloanA de fier pe care se clade§te statul.
La 1881, a coborit din munti, C. Dobrescu-Arge§.
Semet si cuteza.tor, el s'a impotrivit conduckorilor.
Avea si plIteasci mai tarziu 0 semetia 0 cutezanta.
Cuno§tea Dobrescu-Arge§ oceanul suferintelor de
jos. Ascultase sgomotul innAbu§it al durerilor plugA-
rimii. Intelesese obida 0 a inceput lupta desrobirii.
Nu era vorba de a de§teptare, cat de a da jos chingile
pe cari me§terii siluirilor le inchiotoraseä pe energia
-PrAnimii. El a ridicat numai sabia si taie nodurile
atator franghii de interese care pkrunseserl in sufletul
IAranimii sap and, cum mpg jugul, in ceafa boului,
urmele sclaviei. A sunat, §i la un semn, pandurii de
bTonz ai lui Dina Schileru §i-au dat mana cu taranii
cu mintean ai lui Dobrescu-Arge§. Dela Gorj Oa
la Xuscel, ei au fAcut un front, strAbalut de acela0
sul al vointei puterii.
De mult se incercase Dobrescu-Arge§ si desfacure
stindardul. S'au pornit viforele cele mari §i panzele
s'au inviluit. Cu Bogdan Pitecti, care stipanea Oltul
ci imprejurimile, n'a izbutit; cu Mille, care-§i infun-
(lase capul cu idei straine, n'a izbutit. Dorinta lui,
ing, de a insdri tiranul 0 de a-I chema la conducerea
in stat cu dreptul de stAp an, era prea nestramutatá ca
sa sé dea bkut.
*i la Corbeni, in Arge§, la 188i, costumele volin-
tirilor lui Schileru s'au amestecat cu portul muntenesc.
'Tineri cilari 0 carA inflorate transportau convoiul
multimilor infierbantate. Taranii au putut auzi atunci
glasul bland, cald, ra'sunator al lui Dobrescu-Arge§.
Ochii lui negri, se vor fi deschis spre populatiile lacome
14*
www.dacoromanica.ro
212 CARTEA SATULUT
de dreptate, ca douA ferestre prin care se pot zAri

coimii gfindului cum se avântA cAtre zgrile noi.
Dobrescu-Arges nu s'a lAsat insA. A scos gazetA, a
propovAduit, a risipit povatA, a indemnat. Taranii
1-au rugat sl candideze pentru sfatul tlrii, dar n'avea
25 de ani. Cfind a candidat 9i a ie9it, nu 1-au primit
boierii, fiinda nu pirasise dAscAlia. De s'a ales din
nou, iar nu 1-au primit ca n'a fAcut armata. PfinA and
la 1888, and frfinele tArii erau in mainile conserva-
torului Teodor Rosetti, a pAtruns in Parlament 9i.
Dobrescu-Arge9. Obijduitii tarinei isi aveau de acum
apAratorul lor. Se clAtinau in fata lui cinstitele fete
subtiri; mintea lui isteata ii incurce la pravila, sfredelea
intentiile boierilor 9i. le desvAluia. Tot timpul a fost
pentru ei un vis urit, care le chinue9te 1ini9tea 9i le,
turburA odihna.
Dobrescu venea in Sfatul Orli in numele N C'omi-
tetului (dranilor *, infiintat de el la Musete9ti, cu invi-
tatori, preoti 9i tArani.
Intrigile 9i zvoana rea, aceste potricale care ciuruiesc
sufletul oamenilor, au izbit 9i in tovArA9ia granilor.
Cirmuitorii au iscodit 9i nu s'au lAsat Orli n'au bAgat
dihonia in ei. Dobrescu-Arge9 insä, s'a dat de pragul
mortii. La 1895, a chemat la Bucure9ti, in mare
congres, tArAnimea din 20 de judete. A pus temelia
4( Partidei Ordnefti *, a ales comitetul de conducere
9i a citit programul.
Cerea: panA unde grai rominesc Ora acolo stat
rominesc; taranilor, apArAtori ai Patriei, lor intii
exercitiul libertAtior politice ; proprietatea sAteanului
sA fie asiguratA in mina lui, prin parcelare 9i hotAr-
nicie; statornicirea vetrelor comunelor cu un perimetru
www.dacoromanica.ro
ILARIU DOBRIDOR: OAMENI DIN TARANIME 213.
de islaz, iar islazul comunal sa fie orfinduit prin legiuire;

comuna libera si neatarnata sa trAiasca prin sine; pra-
via rurall SA se intocmeascA pentru paza ei; camita,
misitii, arendasii, falsificarile, fraudele vor trebui sa
piara prin tovarasiile cooperative; dajcliile si sarcinile
sa fie potrivite pe puterea si mijloacele fiecaruia;
salariile slujbasilor sa se impartA dupa munca, iar nu
dupa rang; cheltuielile din bugetul Statului sA mearga
mai mult la asezaminte populare si lucruri de folos,
si mai liutin la lefuri; tocmelile agricole tot prin legiuiri
sA fie oranduite; arendarea mosiilor numai care cetà-
tenii romani si fie facuta; sA se intemeieze o mare
banca, subventionati de stat, care sA cumpere mosiile
dela strAini si sA le liana in loturi mici satenilor;
legiuri care sA ingAduie desvoltarea capitalurilor la sate
prin tovarasia cooperativA; indrumarea lucrArilor agri-
cole si masuri de imbunatAtire a vitelor; verificarea
datbriilor sAtenilor, provenite din contractele de in-
voialà; apoi drept de vot tuturor stiutorilor de carte:
Cu acest program, s'a infatisat Sfatului tArii. L-a
sustinut, 1-a aparat, 1-a discutat.
El venia de jos, de unde mocneau suferintele. A
pus urechea la pAmant si a ascultat geamatul surd
al durerilor populare.
*i s'a hotarit SA lupte.
Dela bunicul sAu Toma, revolutionar dela 48, care
umbla fugar si s'ascundea de calArasi, mostenise huetul
revoltei; iar dela tall, preotul Ion Dobrescu, darul
vorbei frumoase care curge ca valul si incanti auzul.
Fiu de tarani, deprinsese sA scrie si sa citeasci
la feciorul lui Popa Dina dela Musetesti. BatAtoreau
nisipul si .gravau alfabetul cu degetul, fiindca lipsea
www.dacoromanica.ro
214 CARTEA SATULUI
tabla. A urmat apoi Seminarul, la Curtea de Arges,

printre copii de tArani umili cari veneau cu sacul cu
mancare de acasI si cantau la scoall, din fluer, sarbe
si bAtute.
La 1875, e invAtAtor in Musetesti. InfiinteazA
teatru satesc, unde elevii se fAceau actori si puneau
in scen1 mici dialoguri. Veneau multimile din satele
invecinate, ca potopul, si nu se mai sAturau
privind. Ba, oda* prin sArbAtorile CrAciunului,
a mers si la Palat si a jucat in fata lui Voda Carol
o piesä mestesugitA de el. Multumit peste mAsuri
a rImas Suveranul, 1-a decorat si i-a dAruit augustul
portret.
SerbAri culturale, biblioteci sAtesti, banca popu-
larA infiintatA la Domnesti, magazinul de consum care
da ieftin mara bunA pentru tärani, conferinte &AKA-
lesti, toate au contribuit sA creieze in jurul acestui
dascAl de sat, inimos, inzestrat si neobisnuit de in-.
vAtat, o mare valvA.
A luptat pentru ei si a suferit. S'au inveninat
dusmanii, 1-au urmarit, 1-au pandit si, panä nu 1-au
rizbit nu s'au lAsat. L-au atras in cursA si i-au po-
trivit laturile ca sà-1 sugrume. I-au falsificat o politi,
1-au judecat cu magistratii lor si 1-au osandit. Trei
Juni a stat la VicAresti intre zAbrele, vultur fulgerat
din arie. Si dupä ce 1-au scos, si dupl ce i-au pus
pe obraz pata necinstei, 1-au chemat tot gi a le
facA legi. In casa umezia si intunecatä a CAtineanai,
bolnav si zdruncinat, Dobrescu-Arges sta tintuit in
pat ore intregi, mancand din francul pe care i-1 da
Vasile LascAr ca sa-i potriveascA legiuirile. A plecat
acasa cu picioarele muiate de paralizie si tocmai dupi
www.dacoromanica.ro
ce a murit, s'a indurat ministrul sA-i trimitä banii

muncii migAlite.
Intr'o searl din acel Decemvrie al anului 1903,
cand nu se indura iarna sl vinä de teamä sA nu punA
prea mult alb pe un pAmânt care suportA adtea crime;
pieptul lui Dobrescu-Arge§ 0-a clintit coardele 0 a
rant sufletul liberat, ca un abur care urcA in lumea
dreptilor unde nu e intristare, nici suspin. El care
a suspinat pentru taranime 0 s'a intristat pentru traiul
ei, a plecat dincolo, cu acela0 suras brand care
lumina fata lui bronzatà cu o negrAiti bunAtate.
LuptAtorul neinfricat fusese doborit miFInic 0
piez4. In gazetele vremii, se puteau citi, la moartea
lui, cuvinte de durere ca acestea: 4 In urma unor
prigoniri indelungate, stAruitoare, diabolqti, Dobrescu-
Arge§, prietenul ingenunchiatilor, prietenul celor cu
drepturi inalcate, a fost culcat pe patul de durere.
0 nouà jertfa la Orul lung, nemArginit, al jertfelor
fAcute de care cei care nuli pot intemeia puterea
0 nu i-o pot sustine deck prin jertfe. Nu cA aceasta
ar fi cumva mai mare 1 Dar jertfa, care se junghie
actim, pune yid la toate. Un om deosebit, a cArui
inimA duioasA, mare, se imple de dragul alor sAi, un
om pe care-I cople§e§te durerea, un om a cArui minte
iritrezAreqte limanuri de mfintuire pentru toti eati pa-
timesc, a cArui energie catA sä apropie multimea de
limanurile acestea.
t Pentru 0 clipA multi au uitat, le-a lunecat din
minte cA acel ce nu putea fi cumpArat, acel care
nu s'a vandut ca sA slujeascA pe duqman, nu poate
sA fie ticalos. A. uitat repede pe acel a druia intreagA
viata n'a fost deck o indelungatA protestare impotriva
www.dacoromanica.ro
216 CARTEA SATULUI
tuturor interesatilor, impotriva grImezii celor de sus

0 puternici *.
Si astfel, a fost innàbuOtà, mi§carea lui Dobrescu-
Arge§.
Dar, in cursul decadelor, primeniri adânci s'au
intimplat peste tot : in tari din Asfintit ca 0 la noi.
Evenimentele s'au invä1mg0t. ZguduitA viata mate-
Hard (economia 0 finantele) s'a clatinat 0 viata su-
fleteasci (felul de a gandi 0 simti).
Straturile sanãtoase, care mocniau la fund, pur-
tätoare de suflet 0 energie noul, s'au revärsat.
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL Pag.
Cuv lint inainte 3
I. MARII PRIETENI
Mihai Eminescu 9
Ion Creangi 21
Ion Slavici 33
II. PRIMELE INTALNIRI
Gheorghe Coqbuc 47
Taco lae Grigorescu 59
Alexandru Vlahutii 69
Barbu Delavrancea 77
III. SINGURATICII
Vasile Pirvan 87
Aurel Vlaicu 97
Nicolae Filimon 105
IV. RASCOLITORII SUFERINTEI

Horia 117
Tudor Vladimirescu 127
Avram kncu 137
www.dacoromanica.ro
218 CARTEA SATULUI
V. DUHOVNICII MULTIMII
Peg.
Varlaam 147
Gheorghe Lazar 4. 159
Simion BArnutiu ,, /69
Gheorghe Bari; , 179
VI. GLASUL SATELOR

Ion Ioneacu dela Brad 189
Ion Rosa 199
C. Dobrescu-Argeg 209
M. 0., IMPRIMURIA NATIONALA

ed. I. 5.050 exemplare. 1-1944.
www.dacoromanica.ro
CAR TEA S ATULUI
SCOASA DE FUNDATIA CULTURALA REGALA REGELE MIHAI 1"
11. I. Agarbiceana : Minunea, povestirf (cu.desene de Demian).
12. Apostol D. Culea : SezAtori de searA (cu o reproducere in colori dupi
Rodica Maniu i cu numeroase figuri).
13. G. V. Madan : RAsunete din Basarabia (desene de Victor Ion Popa).
14. Liviu Rebreanu Oameni de pe Some§ (cu desene de Lena Constante).
15. Emanoil Bucufa : Biblioteca satului (cu o vedere is colori dui:4 G.
Petra$cu i cu alte chipuri).
16. I. Simioniscu: Auzite i trAite in tarA (cu desene de Aurel Jiquidi).
17. Victor Ion Popa : A fost odatA un rAzboi (cu desene de autor).
18. I. Lupa$: Istoria Unirii RomAnilor (cu o reproducere in colori
dupA o pAnza de D. Stoica l cu numeroase
chipuri si vederi).
19. Victor Eftimiu : Omul lui Dumnezeu (cu desene de Lena Constante).
20. Ilie Izvorauu : Ogorul nostru (cu o vedere in colori de $tefan
Popescu i cu fotografii de masini l unelte).
21. G. Breazul : Collude (cu desene de Demian). IsprAvit.
22. Mihail Lunglanu: Smei f zane (cu desene de Lena Constante).
23. Victor Ion Popa : Plata birului (desene de Lena Constante si de autor).
24. I. Agdrbiceanu : Pustnicul i ucenicul sAu (desene de Lena Constante).
25. Al. Lascarov- La apusul soarelui (cu o reproducere in colori dupa
Moldovanu : D. Ghiafd i cu numeroase vederi).
26. Marin lorda : Haplea la stApan, intamplare de haz inteun act
(cu desene de autor).
27. Julia Murnu : A fost odatA (cu desene de T. Filionescu-Murnu).
28. Victor Ion Popa : Mironosifele (cu desene de Lena Constante 0 Victor
Ion Popa).
29. George Moroianu : Chipuri din SAcele (cu un chip de Mip Popp 0 cu
alte multe chipuri si vederi).
30. Emanoll Bucufa LegAtura rosie (cu o vedere dupl o Villa de Stefan
Popescu cu desene de loana Jurgea-Negrilesti).
32. Gheorghe V. Madan : Dela noi din Basarabia (cu desene de loana Jurgea-
Negrileg).
33. V. Grimalschi: Viata in apele noastre dulcI (Cu o vedere in colori
dupl o pAnzA de $tefan Popescu l cu multe
alte desene i chipuri).
34. AL Cazaban : Povestiri vAnAtore§ti (cu o vedere in colori de
Sava Henfia 1 cu desene de B'Arg).
35. N. Pora : CAnd se deschide cerul (cu desene de Aurel Jiquidi).
36. Mihail Lungianu : Bucoavne si lzvoade (cu desene de loana Jurgea).
37. Dumitru Furtund : lzvodirl din bAtrAni (cu desene de loana Jurgea).
38. Julia Murnu : Povestile Pindului (desene de T. Filionescu-Murnu).
39. Al. lacobescu : Ursul cu laba 'ntoarsA (cu desene de Aurel Jiquidi).
40. M. Petruf fi D. A. Arborii l pAdurile (cu o vedere de Andreescu
Sburlan : mule desene).
41. D. A. Sburldn, I. C. PAdurea l omul (cu o vedere de N. Grigorescu 31
Demetrescu ;1 At. numeroase figuri 1 planse).
Haralamb :
42. Ion Pop Reteganul : Povesti ardelenesti (cu desene de N. Brana).
CArtile noastre se gAsese de vAnzare in principalele librArii din tarA.
Proenrarea lor se face numat prin
Fundatia CulturalA RegalA Regele Mihal P6
Ste. Latinfi, 8. - Buouregt1- Telefon 5.54.44
Cartes Satulul oont 000 No. 1.281
www.dacoromanica.ro
1;
MONITORUL OFICIAL SI
IMPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NATIONALA
BUCURESTI 1944
J.;
.1 1
. PRETUL 100 LEI C. I8.53g.
www.dacoromanica.ro

I. Dobridor - Oameni-Ridicați-Din-Țărănime

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I. Dobridor - Oameni-Ridicați-Din-Țărănime

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I. Dobridor - Oameni-Ridicați-Din-Țărănime

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

0

OAMENI RIDICATI DIN TARANIME

CU 0 COPERTA DE FR. SIRATO SI CU MM

PUNDATIA CULTURALA REGALA o REGELE MIHAI I.

Coleciia Pinacoteck Iasi. Fr. 5irato: IntAlnirea.

1i infatisam armaturii intelectuale a satelor : preo-

Pentru ei, pentru acesti piloni risipiti pe vatra

Ii dadea seama cat de stearpa e stradania omului cand

toga viata. Din chinuitul cutreier, multa invataturi

verb intelept, din letopisete, din jalbe taranesti si foi

orke adversar, ori de ate ori idei gresite i§i fAceau

matorul, cu mula iubire de frate s'a legat de dansul

jurat de pandurii lui Dina Schileru. La intrunirile

poarta in mirul fruntii lumina adevarului §i in suflet

ca un mister, ca o chemare. Si, la urmA, pe toate le

spaimante cu puterea vrerii lor ambitia celorlalti. Am

A murit, gra sa spunk' nimanui un cuvant. Asa se

vesel ca vremea cea bunA i turbulatic i copilAros

indemnul i osardia pirintelui Ion Humulescu « care

4 Un popA, imbrAcat in straie grAcute, scurt la stat,

Dupà ce isprAveste scoala primarA, cicAleste pe

La Scoala Norma II de invAtAtori, tinea cursuri si

a dat peste feciorul lui Petrea Ciobotarul, dascal la

neata in loc de batistA, ar fi fost Popa Smantanä (cum

adunate in cartea e Amintiri din copildrie ». A fost

din Humule§ti, aceste pozne alatuiesc cartea de

preciziunea expunerii, coloritul infati§arilor in scriere,

in actiune cum numai otelitul ardelean e in stare:

fost oranduite lucrurile dela Dumnezeu: si ne purtam

si sArAcenii in mizerie. FuseserI oamenii biruiti de

ceni ramase cu ochii innecati de mirare la asa minund

Un urdinis zilnic de trecitori se scurgea la 4 Moara

vijelia fortei oarbe il ia in cercul ei si-1 poartA ca pe o

Turnate intr'o frazA sprintenA si vioaie, preskatI

in rascoala dela 48. Apoi, in colindarile prin Ardeal,

Berlin, de peste tot), intr'un mare sobor al romanis-

Ion Slavici avea si acest merit: cA in scriqrile lui a adus

singur sceptru, Ion Slavici putea baga de seama cat a

#Dumnezeu ni-e inte ajutor,

Gheorghe Cosbuc a simtit, in fiinta lui, marea

imparateasa Vienei. Duceau trai tihnit, de ogor;

ritmul poeziei, migalit de oamenii satelor, ai cfimpului,

cgreia ii dg numele tgrgnesc « Vatra, iar la 1902

Poezia lui tristg, de odgncg durere si gandire, lgsase

sufletului ski erau migcate de cadentele, de framantä-

In bitilii, e ingropat in datinA strIbunI: colac de

imamplari, cintece haiducesti, doine, bocete, de aci

tatea le-a umplut paharul. Gandind la ei, ii fugeau

Despre durerile noastre sociale, despre mizeriile

vitejiile ostasului nostru, a scris intr'o limbA curati,

Prin 1910, o amnistie i-a ingaduit trecerea muntilor.

tineretii. Se nemerise tocmai o serbare culturalI.

#Pe umeri pletele-i curg rdu

In acea clipà, Gheorghe Cosbuc trAia rezumatul

iubeau viguroasa, temeinica fire a tAranului nostru.

cu flori; va fi ascultat jocurile ginginiilor prin livezi;

(de temei) al neamului. Ceasuri intregi sta de vorbi

runte, de ambitiile de a fi purtati cu alai cAtre dre-

Din om in om s'a dus vestea despre micul zugrav