2020 2021 Capitol 1 Partea A II A Hardware 8 Files Merged 2

Informatica
Curs 1 _ continuare
Structura şi funcţionarea
unui calculator
•Calculatorul este un ansamblu de dispozitive
fizice şi programe care interacţionează în
vederea tratării automate a datelor.
• Mulţimea dispozitivelor constituie componenta fizică
a calculatorului – HARDWARE -, iar sistemul de
programe care prelucrează sau facilitează prelucrări
de naturi multiple, constituie componenta logică –
SOFTWARE – a unui calculator sau computer.
• Atunci când se doreşte a se sublinia că un calculator

are două componente, fizică şi logică, se utilizează
noţiunea de SISTEM DE CALCUL.
Hardware
• Termenul desemnează componentele mecanice şi
electronice ale unui calculator (inclusiv
echipamentele periferice).
• Structura hardware a unui calculator conţine:
microprocesorul – dispozitiv de comandă;
memoria (internă şi externă);
Placa de baza (motherboard);
echipamente periferice (PI – periferice de
intrare, PE – periferice de ieşire).
Schema bloc a unui sistem de calcul
MICROPROCESORUL
Microprocesorul este un circuit integrat la scară mare sau foarte mare, capabil să
realizeze operaţii matematice şi logice conform unui algoritm prestabilit (program).
Caracteristici ale microprocesorului:

• Viteza de lucru
• Capacitatea maxima de memorie pe care o poate adresa
• Setul de instrucţiuni pe care le poate executa
Caracteristici MICROPROCESOR
Viteza de lucru a microprocesorului este determinata de mai
multi factori, si anume:
• Frecventa de ceas intern (166, …200, 250,..300…400...800

MHz sau 1,2...1,5, 3,6 GHz). Ceasul intern are rolul de a
masura in permanenta pulsul pe baza caruia componentele
unui calculator isi coordoneaza activitatea. Unitatea de
masura pentru frecventa ceasului intern este Hertz-ul,
impreuna cu multiplii săi MHz sau GHz;
• Dimensiunile registrelor interne de date (8, 16, 32, 64 biti);
• Tipul de microprocesor (x86, Pentium, Core, RISC,
PowerPC etc.);
• Dimensiunea memoriei cache (32KB, 512 KB ...). Memoria
cache este o sectiune de circuite de memorie statica cu
acces aleatoriu (SRAM) cu propria magistrala catre unitatea
centrala de prelucrare (CPU), folosind la stocarea datelor si
a codului de instructiune solicitate de CPU. Cand CPU are
nevoie de aceste date din nou, ele vor fi furnizate la viteza
microprocesorului.
Legăturile interne (dintre registre şi alte componente ale microprocesorului),
cu diferite blocuri din sistem precum şi cu echipamentele externe se fac cu
ajutorul magistralelor care sunt de trei tipuri, şi anume:
• 1) Magistrala de date (MD) sau DATA BUS, este întotdeauna bidirecţională

şi serveşte drept cale de comunicaţie pentru circulaţia datelor între
microprocesor (P) şi unitatea de memorie (UM), respectiv între şi
circuitele de interfaţă (CI); capacitatea uzuală a MD poate fi de 8, 16, 32
sau 64 biţi.
• 2) Magistrala de adrese (MA) sau ADDRESS BUS este unidirecţională şi

serveşte la transportul biţilor, ce constituie o adresă, de la P la memorie.
• 3) Magistrala de comandă şi control (CONTROL BUS) transportă semnalele

de sincronizare, comandă şi control între P şi celelalte componente ale
sistemului.
Structura unui sistem cu
microprocesor
Magistrale (BUS-uri)
•Permit transferul de date intre componentele calculatorului
•Magistrale externe (aflate pe placa de baza, conecteaza sloturile

intre ele): USB, AGP, PCI, PCI Express, IDE, SATA
•Magistrale locale (aflate in diferite componente: procesor, placa
video, etc. pentru a putea receptiona datele de la magistralele
externe)
– De date
– De adrese
– De comanda (semnale de control si de stare)
Placa de baza
Placi adaptoare si de baza
•Categorii de placi adaptoare:
– incluse in placa de baza (placi integrate) in calculatoarele destinate
amatorilor, cu performante reduse si pret scazut
– Independente si sunt instalabile doar daca placa de baza dispune
de sloturile necesare (placi de baza profesionale)
•Componentele placii de baza:
– Sloturi pt. restul componentelor
– Magistrale intre sloturi
– Chipset (cipuri ce controleaza functionarea placii de baza, care
memoreaza BIOS-ul, etc.)
– Conector alimentare
– Porturi pentru interfete (mouse, tastatura, etc.)
– Optional: placi adaptoare integrate
MEMORIA
• Memoria este locul unde procesorul găseşte

programele şi datele atunci când îşi îndeplineşte
sarcinile.
• În memorie este pastrat tot ceea ce este folosit la un

moment dat, este deci locul central al activitatii
calculatorului. Memoria principala a calculatorului nu
face distinctie intre o comanda scrisa intr-un limbaj de
programare si o data oarecare.
• Atât procesorul cat si dispozitivele de I/O au capacitatea

de a citi (si de a scrie) date din si in memorie.
Memoria internă
• Cuprinde spaţiul de memorare la care are acces
procesorul
• Programele împreună cu datele şi rezultatele
prelucrărilor sunt înregistrate în memoria
internă sub formă de şiruri de cifre binare.
• Parametrii memoriei interne sunt: capacitatea
memoriei şi timpul de acces.
Tipuri de memorie internă
a) Random Access Memory (RAM)
Este memoria principala a calculatorului in care această memorie se încarcă
temporar programele şi datele curente care se prelucrează pe calculator.
Operatiunile de citire si scriere sunt efectuate de catre procesor (CPU).
RAM este o memorie semiconductoare volatila, care nu îşi păstrează
conţinutul când se opreşte alimentarea calculatorului.
Majoritatea adaptoarelor de tip VGA sau SVGA au încorporată o memorie

RAM suplimentară necesară manipulării informaţiei afişate curent pe ecran şi
creşterii vitezei de reîmprospătare a ecranului.
• Modulele SIMM / DIMM sunt plăci cu circuite imprimate având lipite
pe ele cipuri de memorie.
• Pe un modul poate fi montat un număr variabil de cipuri, pe o singură
faţă a plăcii sau pe amândouă.
• Modulele de memorie sunt montate în socluri speciale, prevăzute cu
mecanisme de blocare care le fixează în soclu.
• Memoriile DDR4, reprezinta un nou varf tehnologic. Voltaj minim de
1.2V si o frecventa 1600 – 2400MHz
• Pentru editare foto si video la rezolutii de 4K, frecventa de 2400MHz
este recomandata.
b) Read Only Memory (ROM) - programele şi datele din acest

tip de memorie sunt scrise de producător prin tehnici speciale şi
nu pot fi modificate de utilizator.
Ea poate fi doar citită.
O parte din acest tip de memorie se declanşează la pornirea
calculatorului şi gestionează iniţializarea şi încărcarea
sistemului de operare.
La calculatoarele IBM-PC aceste memorii ROM conţin
programele prin care se realizează comunicarea cu perifericele:
BASIC INPUT OUPUT SYSTEM, BIOS.
c) CMOS este o memorie de tip RAM.

* Spre deosebire de memoria RAM ea are avantajul unui consum mai mic şi
ca urmare la deconectarea calculatorului ea rămâne alimentată printr-un
acumulator din calculator şi păstrează informaţia înregistrată în ea.
Memoria CMOS contine parametrii ceasului de timp real (data, ora) precum si
parametrii de configurare (pentru hard disc, etc.). Cipul RAM CMOS pastreaza
informatia la deconectare, deoarece este alimentat de la o baterie
Pe lânga varianta clasica cu baterie separata exista si variante constructive

care contin în aceeasi capsula circuitul RAM CMOS cât si bateria.
Capacitatea cipului ROM care contine BIOS-ul este în mod uzual de 128 KB,
dar poate ajunge la 256 KB, 512 KB sau chiar câtiva MB, si este realizat în
tehnologie EEPROM sau flash EEPROM.
d) CACHE este o memorie specială ataşată microprocesorului care contribuie
la mărirea vitezei calculatorului prin două proprietăţi:
are timp de acces mic (similar registrelor microprocesorului) şi
evită o serie de operaţii intermediare care apar în cadrul memoriei
RAM în ceea ce priveşte accesul la microprocesor.
Recapitulare
Ierarhia memoriilor
Echipamente şi suporturi pentru stocarea
datelor
Pentru memorarea unor volume mari de date, care să

poată fi regăsite rapid se folosesc echipamente
periferice care utilizează în esenţă suporturi magnetice.
Din punct de vedere al accesibilităţii, suporturile magnetice

se împart în două categorii:
• suporturi magnetice adresabile (discuri magnetice);
• suporturi magnetice neadresabile (benzi magnetice).
Discuri magnetice şi unităţi de discuri magnetice
Discurile magnetice se clasifică după mai multe criterii:

– după capetele de citire/înregistrare;
– după modul de grupare;
– după materialul din care sunt făcute, etc.
După capete sunt:

• discuri cu capete fixe, la care capetele sunt fixate;
• discuri cu capete mobile, la care capetele se mişcă solidar,
câte unul pe fiecare faţă.
După modul de grupare:

• discuri amovibile (care se pot grupa în pachete);
• discuri inamovibile, care sunt independente, deci nu se
grupează în pachete.
După materialul din care este făcut discul, avem:
• discuri dure, la care platanele sunt făcute dintr-un
material dur, de obicei duraluminiu;
• discuri flexibile, la care discul este realizat din material
plastic.
Corespunzător tipurilor de suport, unităţile de discuri

magnetice se clasifică în:
• unităţi de disc flexibil (floppy discuri);
• unităţi de disc hard (dur sau Winchester);
• unităţi de disc amovibil (Jaz, Zip, SyQuest).
Unităţile de
discuri
Winchester
• Unitatea de hard disc este un dispozitiv de memorie externă închis
ermetic care poate păstra o cantitate foarte mare de informaţii din
sistem. Ea se bazează pe reunirea într-un singur ansamblu a
capetelor de citire-scriere şi a discurilor, acestea fiind încasetate
pentru a asigura o mai bună protecţie la factorii perturbatori.
• Aceste unităţi au fost introduse de IBM în 1974 şi au primit
denumirea de discuri Winchester. Unitatea de hard disc are mai
multe discuri care se rotesc cu viteze de la 3600 rot/min în sus,
montate unele peste altele şi capete care se mişcă deasupra
discurilor înregistrând informaţiile pe piste şi sectoare. Spre
deosebire de floppy discuri, la care capetele de citire/înregistrare se
aşează pe disc, la hard disc-uri acestea nu ating suprafeţele
discurilor în timpul funcţionării normale, plutind pe o pernă de aer,
numită şi lagăr de aer.
Echipamente periferice şi suporturi
optice
• Nevoilor tot mai mari de memorii externe pentru stocarea şi

arhivarea informaţiilor multimedia le răspund discurile optice şi
memoriile magneto-optice. Discul optic dispune de o mare
capacitate de stocare, fiind adecvat arhivării sigure a informaţiilor pe
o mare perioadă de timp deoarece nu poate fi şters. Memoriile
magneto-optice dispun, pe lângă capacitatea de memorare
remarcabilă, şi de posibilitatea de a fi înscrise şi şterse de utilizator.
• Suportul fizic pentru discurile optice este realizat din material plastic
acoperit cu o peliculă metalică, de obicei oxid de aluminiu. Stocarea
informaţiei sub formă numerică este făcută prin amprente minuscule
care pot fi citite prin intermediul unui fascicol laser.
Unităţi de disc CD-ROM
CD-ROM-ul a fost cel mai popular mediu de distribuţie al

produselor software, atât pentru preţul scăzut, cât şi
pentru fiabilitatea ridicată şi capacitatea de stocare
relativ ridicată.
Discul CD-ROM (Compact Disc Read-Only Memory)

reprezintă un mediu de stocare asemănător dischetelor,
dar cu o capacitate de stocare mult mai mare. Avantajele
utilizării CD-ROM sunt numeroase: capacitatea mare de
stocare, stabilitatea datelor (CD-ROM nu poate fi
modificat, garantându-se astfel stabilitatea datelor pe
disc). Dezavantajul lor constă în imposibilitatea scrierii
ulterioare pe disc şi în viteza redusă de transfer: CD-
ROM este de 10 de ori mai lent decât hard-discul.
Unităţi de disc CD-ROM
• Cele două caracteristici de bază care definesc o unitate
CD-ROM sunt timpul de acces şi rata de transfer a
datelor. Timpul de acces reprezintă numărul de
milisecunde de care are nevoie unitatea pentru a găsi şi
citi o cantitate de informaţie. Cu cât acest număr este
mai mic, cu atât unitatea este mai rapidă.
• Rata de transfer a datelor reprezintă viteza cu care o
unitate CD-ROM preia datele de pe disc şi le transmite
calculatorului. Cu cât numărul este mai mare, cu atât
unitatea este mai bună. Vitezele sunt exprimate, de
obicei, ca un multiplu al vitezei unităţii CD originale (150
Kops): 1X, 2X, 4X, 6X ... 52x. Cele mai întâlnite viteze
de transfer sunt în prezent 40, 48 sau 52x.
CD
•Sirurile de octeti ale unui Cd sunt asezate in spirala si nu in piste concentrice, ca la
Hard disk
•Au fost folosite initial pentru memorarea secventelor audio
•Spirala poate fi la randul ei impartita in piste neconcentrice, numerotate de la
centru la margine. Intre piste apar zone de tranzitie. Impartirea in piste este
importanta la CD-urile multisesiune.
•O pista poate contine fie date, fie secvente audio, fie secvente video. Combinand
piste de diferite tipuri, obtinem CD-uri mixte.
•Necesita un proces asemanator formatarii logice, pentru stabilirea modului de
denumire a fisierelor (cel mai intalnit sistem: Joliet, pentru nume lungi). Aceasta se
stabileste la momentul inscriptionarii.
•Parametrii: capacitate, viteza de rotatie, raportata la viteza unui CD-Audio (1x)
Unităţi DVD
• Ca urmare a complexităţii aplicaţiilor, capacitatea de 700 Mo a unui
CD-ROM nu mai este suficientă, principalul motiv fiind faptul că
animaţiile tridimensionale şi secvenţele video consumă mult spaţiu
pe disc. De aici, necesitatea unui nou format bazat pe tehnologia
video digitală: DVD (Digital Versatile Disk - sau Digital Video Disc
• DVD-ul este un disc plat, de dimensiunea unui CD (4,7” diametru şi

0,05” grosime) şi poate stoca de 26 de ori mai multe date decât un
CD-ROM. Ca şi în cazul CD-urilor, datele sunt înregistrate pe o
traiectorie spiralată formată din mici cavităţi, discurile fiind apoi citite
cu ajutorul unei raze laser. Înalta capacitate a DVD-urilor s-a obţinut
prin crearea unor cavităţi mai mici, îndesarea spiralei, precum şi prin
Înregistrarea datelor pe patru straturi, câte două pe fiecare faţă a
discului. Există atât discuri cu două straturi, cât şi cu patru straturi
(cele cu două feţe) care oferă o capacitate de 17 GB (fiecare strat
are 4.7 Go).
• Viteza de transfer date la DVD se indică în multipli ai 1350 Kops (şi
nu ai 150 kops ca la CD). Astfel, viteza DVD de 4x este egală cu
4x1350=5,4 Mops
DVD – Digital Versatile Disc
•Asemanator Cd-ului, dar permite stocare:
– Pe doua fete
– Pe doua sau mai multe straturi
•Putem concepe un DVD ca pe mai multe CD-uri lipite
•Au fost gandite pentru destinatie universala, spre deosebire de CD (care
au primit utilizari ulterioare).
•Aplicatii uzuale: DVD-Video, DVD-Audio, DVD-RAM, DVD-ROM
•Sistemul DVD-Video permite afisare de subimagini (titraje filme, meniuri,
etc.) ce pot fi sincronizate cu imaginea principala si diferite coloane
sonore.
•Folosesc standardul MPEG-2 pentru codificarea imaginilor in miscare
Flash USB
•Memorii statice, care contin semiconductori cu viteza de acces mai mare
decat a discurilor dar mai mica decat a memoriei interne
•Se conecteaza la magistrala USB
Conectarea echipamentelor
periferice la sistemul de calcul
• ECHIPAMENTELE PERIFERICE asigură comunicaţia
calculatorului cu lumea înconjurătoare. Se disting
următoarele categorii de echipamente periferice:
• echipamente periferice de intrare care permit citirea datelor
(introducerea datelor în sistem): tastatura, mouse, cititorul
optic
• echipamente periferice de ieşire cu ajutorul cărora se extrag
rezultatele sub o formă accesibilă omului: imprimanta, ecran
de afişare etc.
• echipamente periferice de stocare care dispun de unităţi de
memorie auxiliară capabile să stocheze, sub o formă direct
accesibilă calculatorului, mari cantităţi de date: unităţi de disc
magnetic, unităţi CD-ROM, DVD etc.
• echipamente periferice de comunicaţie care permit
transmiterea datelor la distanţă prin intermediul liniilor de
comunicaţie: modem, etc.
Structura de principiu
a unui calculator
electronic
Echipamente periferice de intrare
Tastatura
• Tastatura reprezintă dispozitivul principal de intrare şi
permite introducerea de informaţii sub formă de
caractere, similar cu maşina de scris. Prin
succesiunea/combinaţia de caractere introduse se pot
furniza sistemului de calcul atât date, cât şi comenzi.
• Pe lângă tastele care reprezintă cifre şi litere, tastatura

conţine şi o serie de taste „funcţionale”, cărora le sunt
ataşate diferite funcţii (prelucrări). Aceste funcţii sunt
specifice sistemelor de operare în care este utilizată
tastatura.
Interfata IN: Tastatura
•Standard: 102 taste
•Tastaturi speciale: Office (125 taste), naturala (cu 2 sectiuni inclinate), ergometrica
(2 subtastaturi mobile)
•Zonele tastaturii:
– Alfanumerica (principala)
– Functionala (Esc, F-programabile)
– De control (pentru cursor: sageti, Home, End, etc.)
– Numerica redusa (NumPad)
Sistemul de introducere a simbolurilor:
Tastatura cu zonele:
Alfanumerica (litere, cifre, simboluri, caractere invizibile, taste
de modificare a efectului altor taste)
Functionala (Esc, F1-F12 – taste reprogramabile pentru
operatii frecvente)
Navigare (sageti, salturi)
Numerica redusa (activata cu NumLock) pentru tastare rapida
de numere
Tastaturi virtuale: de regula sub forma de ecrane senzitive si
tablete de digitizare;
OCR (Cititoarele de caractere optice) – detecteaza caracterele
dintr-o imagine
Handwriting recognition: prin OCR sau tablete de digitizare
Mouse-ul
• Un mouse este obligatoriu pentru majoritatea aplicaţiilor

actuale. Mouse-ul este un echipament periferic de intrare
utilizat pentru selectarea rapidă a unor opţiuni din
meniuri sau manipularea unor obiecte de pe ecran (texte
sau grafice), în vederea executării unor operaţii. El a fost
realizat prima dată în 1963 de către Douglas Engelbart
de la Institutul de Cercetare din Stanford.
• Firma care a devenit cea mai cunoscută pe piaţă, în

acest domeniu, este Microsoft, care a utilizat, începând
din 1983, mouse-ul cu două butoane la calculatoarele
IBM. Tehnica mouse-ul a fost preluată şi extinsă mai ales
de firma Apple pentru calculatoarele Macintosh.
• Sistemul de indicare:
– Mouse:
• Sistem de deplasare a cursorului (optic sau mecanic);
• Un buton de selectie;
• Optional: un buton pt scurtaturi (meniul clic dreapta);
• Optional: rotitza de derulare;
• Optional: butoane programabile;
– Sisteme pt dispozitive mobile: pix digital, touchpad, trackball;
– Sisteme pt divertisment: volan, joystick etc.;

Joystick-ul
• Mouse-urile nu sunt foarte potrivite pentru jocuri şi alte aplicaţii,

acestea necesitând o viteză de reacţie mare. Joystick-ul este un
dispozitiv de indicare care suportă reacţiile instantanee şi care
interpretează răspunsurile independent, nu pe baza mişcărilor
anterioare, aşa cum se întâmplă la mouse. El este un senzor
bidimensional care indică poziţia absolută, raportată la un punct de
referinţă de pe ecran, adică identifică poziţia într-un plan (stânga-
dreapta şi înainte-înapoi).
• În schema de conectare a calculatoarelor personale, joystickul este
legat la PC printr-un adaptor special, numit port pentru jocuri (game
port).
Creionul optic
• Creionul optic (light pen) permite desenarea pe ecran prin simpla
deplasare a acestui dispozitiv. Utilizând un software adecvat,
utilizatorul poate introduce comenzile şi anumite date folosind
creionul optic.
Ecranul tactil
• Ecranul tactil (touchscreen) permite introducerea comenzilor prin
apăsarea directă cu degetul sau cu un creion special pe ecran.
Ecranul tactil are ca domeniu de aplicabilitate echipamentele şi
terminalele publice (în birouri de turism, bănci, aeroporturi, gări)
destinate publicului larg, utilizatori care nu sunt familiarizaţi cu
tastatura sau cu introducerea de comenzi (info kiosk, automate de
bilete etc).
Sistemele de recunoaştere a vocii
• Preluarea şi obţinerea vocală a datelor în şi din sistemele de calcul
au devenit posibile din punct de vedere tehnic şi rentabile din punct
de vedere economic pentru multe aplicaţii. Sistemul de recunoaştere
a vocii se bazează pe recunoaşterea vocală a cuvintelor şi
transformarea acestora în semnale digitale. Pentru aceasta este
necesară instalarea unei cartele vocale în sistem şi existenţa unui
software specializat.
• Sistemele de recunoaştere vocală sunt recomandate în situaţiile în
care utilizatorii trebuie să introducă date sau programe şi să aibă în
acelaşi timp mâinile libere: operaţiuni de inventariere, controlul de
calitate, preluarea comenzilor telefonice etc.
Multimedia
• Sistemul multimedia:
– Scanner: pt digitizarea imaginilor
– Echipamente multimedia independente (camere foto, video etc.);
– Echipamente multimedia dependente de calculator (webcam, TV/FM tuner)
– Microfon - utilizari:
• Inregistrare sunet
• Speech recognition
• Identificarea vocii, Comenzi si coduri vocale;
• VoIP (Voice over IP – telefonie prin retele de calculatoare)
• Sistemul de introducere a datelor codificate:
– Cititoare de coduri de bare = scannere de mana care citesc coduri standard pentru
identificarea preturilor, produselor etc.;
– MICR = cititoare de coduri scrise cu cerneala magnetica (card bancar);
– Smartcard = dispozitive de memorare nonvolatile dotate cu procesor (cartele
telefon, unele carduri bancare, legitimatii electronice).
Echipamente pentru citirea directă
a documentelor
Cititorul de cod de bare este format dintr-un ansamblu de citire,

emisie/detecţie a intensităţii luminoase. Preţurile (în cazul caselor de
marcat) sunt marcate prin coduri de bare (bare de diverse
dimensiuni şi nuanţe de la alb la gri şi apoi la negru).
Avantajul acestor sisteme este simplitatea utilizării lor şi faptul că în
sistemele tranzacţionale intense, cum ar fi casieriile marilor
magazine nu mai trebuie tastat preţul. Pentru siguranţă, aceste
sisteme sunt legate de tastaturi, ca în caz de indecizie, să se poată
tasta datele.
Scanerul este un dispozitiv care permite introducerea în sistem a
textelor şi imaginilor grafice prin simpla scanare a documentului
original, evitându-se astfel introducerea textului cu ajutorul tastaturii.
Scanerul detectează diferenţele de strălucire a unei imagini sau a
unui obiect, folosind o matrice de senzori. În majoritatea cazurilor,
scanerul foloseşte o matrice liniară de asemenea senzori, de obicei
dispozitive cu cuplaj de sarcină (CCD – Charge Coupled Devices,
dispozitive care transformă un semnal luminos în semnal electric),
de ordinul sutelor pe fiecare inch, întinse pe o bandă îngustă pe
toată lăţimea celei mai mari imagini care poate fi scanată.
• Imaginea sau textul se preia sub forma unui anumit număr de
puncte. Procedeul se numeşte digitizare. Suprafaţa de scanat se
vizualizează pe toată lăţimea scanner-ului cu un tub luminiscent.
Lumina reflectată va fi preluată de o serie de diode laser şi de
fotodiode care înregistrează diferenţele luminos-întunecos şi le
convertesc într-o combinaţie binară.
Echipamente periferice de ieşire
Monitorul
• Monitorul este un suport de ieşire pe care se afişează
rezultatele prelucrărilor, mesajele pentru utilizator şi
informaţiile despre starea sistemului.
• După principiile de funcţionare există monitoare cu tub
catodic (CRT), monitoare pe bază de cristale lichide
(LCD), pe bază de plasmă şi electroluminiscente. În
ultimii 3 ani, ecranele plate LCD au câştigat din ce în ce
mai mult teren, având tendinţa de a se impune ca
standard de facto.
• Monitoare:
– CRT (tub catodic);
– TFT, LCD (cristale lichide);
– DPL (sistem de oglinzi);
– PDP (similar cu cristale lichide dar folosesc plasma);
– LED (diode luminiscente, pentru ecrane mari in aer liber);
• Caracteristici:
– Diagonala: indica suprafata de afisare;
– Rezolutie: numarul de puncte indivizibile de pe ecran (pixeli);
– Dot pitch: distanta intre pixeli;
• Avantaje LCD fata de CRT:
– Ecran plat, dimensiuni ergonomice;
– Conexiune digitala (in general);
– Anularea problemelor refresh rate (rata de improspatare a imaginii): RR scazut are un efect de palpaire
daunator ochiului;
– Anularea problemelor de screensaver: imaginea CRT tinde sa se imprime pe ecran daca contine
elemente in miscare.
• Dezavantaje LCD fata de CRT:
– Timp de raspuns (2 – 16 ms): efect de intarziere a pixelilor imaginilor in miscare;
– Rezolutie nativa: LCD au rezolutie fixa;
– Pixeli morti: unele cristale lichide isi pierd proprietatile optice;
– Unghi de vizionare redus;
– Gama de culori redusa.
• Monitorul are următoarele caracteristici mai

importante: dimensiune, definiţie, rezoluţie,
număr de culori, grad de periculozitate al
radiaţiilor pe care le emite.
• Dimensiunea monitorului este caracterizată de

mărimea diagonalei sale. Valorile tipice sunt de
14”, 15”, 17”, 19”, 21”, 22” şi 24” (1 inch = 2,54
cm). Cele mai răspândite sunt monitoarele de
17”, cu tendinţa spre cele de 19”.
• O imagine de pe ecran poate avea între 480.000 şi
1.920.000 de pixeli. Fiecare pixel este format la rândul
lui din cele trei puncte colorate în roşu, verde, respectiv
albastru. Dar aceste puncte sunt atât de mici încât de la
distanţă culorile lor se compun, rezultând culoarea
caracteristică fiecărui pixel. Distanţa între doi pixeli
alăturaţi se numeşte definiţie (dot pitch). Definiţia se
măsoară în milimetri. Cu cât distanţa dintre puncte este
mai mică, cu atât imaginea este mai clară, fiind mai puţin
granulată. Valorile tipice pentru definiţie sunt de 0,22-
0,25 mm.
• Rezoluţia reprezintă numărul de pixeli care pot fi afişaţi
pe ecran, raportat la cele două axe. De exemplu, o
rezoluţie de 800x600 pixeli, înseamnă că monitorul are
800 puncte pe orizontală şi 600 de puncte pe verticală.
Cu cât rezoluţia este mai mare, cu atât imaginea este
mai bine definită.
• Videoproiectoare:
– Tehnologii similare cu monitorul (CRT, LCD, DPL) dar include o
componenta de marire a imaginii;
• Placa video:
– Converteste informatia binara in vederea afisarii pe monitor pe una
din caile:
• VGA – analogic (CRT si unele LCD);
• DVI – digital (monitoarele moderne)
– Contine GPU si memorie VideoRAM pentru prelucrari multimedia
avansate;
– Poate fi incorporata in placa de baza => performantza scazuta si
foloseste memoria principala in loc de VideoRAM;
• Sunet:
– Placa audio (rol similar cu placa video) + Difuzoare
Interfata OUT: Boxe
•Tipuri:
– Pereche (2)
– Cu subwoofer pentru frecvente joase si sateliti (2.1,5.1,7.1)
– Sateliti fara subwoofer (4)
•Calitatea sunetului depinde de calitatile placii de sunet, atat in ce priveste
sinteza cat si iesirile pe care le ofera (stereo, sateliti, Dolby, THX, etc.)
Imprimantele
• Imprimanta este un suport periferic de ieşire care permite tipărirea
rezultatelor prelucrării într-o formă lizibilă pentru om. Suportul folosit este
hârtia.
Performanţele unei imprimante se exprimă prin următorii parametri:
• Rezoluţia - determină calitatea grafică a tipăririi şi se exprimă prin numărul
de puncte afişate pe inch (dots per inch – dpi). Există rezoluţie pe verticală
(număr de puncte pe verticală) şi rezoluţie pe orizontală. Nu este
obligatoriu ca cele două rezoluţii să fie egale. La imprimantele laser, de
exemplu, rezoluţia poate fi de 600, 720, 1200 dpi, la cele cu jet de cerneală
de 4800x1200 dpi, la imprimantele matriceale de 240x144 dpi
• Viteză de tipărire - reprezintă viteza de scriere a imprimantei şi se măsoară
în caractere pe secundă (cps) la imprimantele lente şi pagini pe minut
(ppm) la cele rapide (o pagină conţine aproximativ 2000 de caractere);
poate fi de la 1 ppm până la 50 ppm sau mai mult.
• Dimensiunea maximă a hârtiei - este dată de formatul hârtiei pe care
poate să scrie imprimanta: A3 (420 x 297 mm), A4 (210 x 297 mm), A5
(148 x 210 mm), B5 (182 x 257 mm) etc.
• Memoria proprie – desemnează capacitatea de memorie de tip RAM
ataşată imprimantei. Informaţiile prelucrate de procesor sunt transmise
din memoria internă pe magistrală la imprimantă. Viteza de prelucrare a
procesorului este mai mare decât viteza de tipărire a imprimantei,
imprimantele fiind considerate periferice lente. Memoria proprie a
imprimantei permite stocarea acestor informaţii până în momentul în
care vor fi tipărite, evitând astfel blocarea magistralei. Capacitatea
memoriei unei imprimante laser, de exemplu, poate fi până la 512 Mo,
dar pentru cele mai simple ea este de 8, 16, 32 sau 64 Mo.
• Posibilităţile de extindere a setului de caractere au în vedere atât metode
software, cât şi metode hardware (prin ataşarea unor dispozitive – casete
cartridge) care conţin seturi suplimentare de caractere.
După modul de realizare a imprimării, respectiv după unitatea de
informaţie tipărită la un moment dat, imprimantele sunt:
• orientate pe caracter,
• orientate pe linie,
• orientate pe pagină.
După tehnologia de tipărire utilizată, imprimantele sunt:

• mecanice, cu caractere selectate,
• matriciale,
• termice,
• cu jet de cerneală,
• laser.
Plotter-ul
• Plotter-ul (echipament de trasat) este un dispozitiv periferic care
poate genera o imagine grafică pe un suport material (de obicei
hârtie, calc sau film). El poate trasa linii continue, în timp ce
imprimantele pot simula liniile prin tipărirea apropiată a unei serii de
puncte. Trasoarele multicolore folosesc peniţe diferit colorate pentre
trasarea desenelor color. De obicei, trasoarele sunt mult mai
scumpe decât imprimantele şi sunt folosite în proiectarea asistată de
calculator (CAD) şi în programele de prezentare grafică, unde
precizia este foarte importantă.
Printre caracteristicile importante ale plotter-ului se numără:
• precizia cu care desenează;
• dimensiunea maximă a hârtiei pe care poate desena;
• setul de instrucţiuni pe care le poate executa;
• rezoluţia.
Interfata de schimb
• Placa de retea – permite conectarea si identificarea calculatorului in
retea;
• Modemul – converteste informatie digitala in analogica si invers atunci
cand calculatorul comunica informatii printr-un mediu analogic.
Exemple:
– Conexiune telefonica;
– Conexiune fara fir;
– Conexiune optica;
– Conexiune TV cablu.
• Interfete puse la dispozitie de placa de baza: USB, Firewire, IrDA;
• Unii autori considera memoria externa o interfata de schimb, datorita
posibilitatii de a transporta informatii de la un calculator la altul.
Informatica
Curs 1 _ Partea I
SCURTĂ ISTORIE A CALCULATOARELOR
Abac
•Primul ajutor pentru calculele

matematice efectuate de mintea
umană;
•Cel mai vechi abac existent în
muzee datează din 300 î.Hr. de la
babilonieni;
Pascalina
În 1642, Blaise Pascal, la vârsta de 19 ani, a

inventat Pascalina, un dispozitiv bazat pe
angrenaje, cu o funcţie de adunare.
Vitezometrul maşinilor de astăzi utilizează acelaşi mecanism ca Pascalina

pentru incrementare.
Războiul de ţesut
În 1801, francezul Joseph
Marie Jacquard a inventat un
război de ţesut cu urzeală
bazat pe citirea automată a
unui şablon din fişe de lemn
perforat (“card” sau cartelă
găurită) ţinute împreună prin
sfori.
Războiul
de ţesut
al lui
Jacquard
Motorul diferenţial
În 1822 englezul Charles Babbage şi-a

propus să construiască o maşină de calcul
bazată pe aburi de dimensiunea unei
camere, capabilă să calculeze tabele de
numere, precum cele logaritmice.
Motorul analitic Charles Babbage
- Un dispozitiv cât o casă, cu 6 motoare pe aburi, cu proprietatea de a fi

programabil mulţumită tehnologiei lui Jacquard
- Hârtia găurită putea fi utilizată ca mecanism de stocare, pentru numere
calculate şi referite ulterior.
Ada Byron a început să scrie programe pt. motorul analitic.

1. Ada este considerată primul programator
2. A inventat subprogramul
3. A recunoscut importanţa repetiţiei prin ciclare
Biroul Hollerith
1890 - Biroul lui Herman Hollerith (SUA), constituit dintr-
un cititor de cartele care identifică găurile din cartele - un
mecanism cu roţi bazat pe ideile lui Pascal, pentru
contorizare şi un perete cu indicatori cu cadran (ca la
vitezometru) pentru a afişa rezultatele contorizării.
Hollerith a construit o companie,

Tabulating Machine Company care, ulterior
a devenit International Business Machines,
astăzi IBM.
Cartele
Biroul Hollerith- primul pe o

copertă de revistă ştiinţifică
Maşini electronice ABC: prima maşină complet-electronică
(J. V. Atanasoff, Clifford Berry, 1937)
-rezolvare 29 ecuaţii cu 29 necunoscute

-prima maşină cu stocare pe un mediu similar cu
DRAMul actual
- prima utilizare a aritmeticii binare
- maşina nu era programabilă şi nu a permis
ramificarea; a fost abandonată
Colossus (britanic): construit pentru

descifrarea codurilor criptate ale
germanilor
-maşină dedicată şi ne-reprogramabilă
-Alan Turing (1936) a ajutat la
decriptare
Konrad Zuse a construit o serie de computere cu
scop general, în Germania nazistă.
-Z1, a fost construit între 1936 şi 1938 în casa
părinţilor
-Z3 (1941) : primul calculator digital operaţional
programabil (controlat prin software); distrus de
bombardamente
-Zuse a reinventat conceptul lui Babbage de programare şi a decis

utilizarea sistemului binar (Babbage a propus cel zecimal)
-maşinile nu au fost cunoscute în afara Germaniei până în 1965.
-arhitectura identică cu cea actuală: unitate aritmetică, sistem
de control pentru supervizarea operaţiilor, dispozitive de I/O
-a fost inventat primul limbaj de nivel-înalt "Plankalkul"
În contextul războiului : Mark I (Harvard şi IBM,
1944), primul computer digital programabil cu
comutatoare, relee, axe rotative
Mark I - 5 tone, 150 km fire, 2,4m înalt, 150m lat
-trata numere cu 23 cifre
-+,- în 1/30 s, * în 4 s, / în 10 s).
- ¾ milioane de componente
- stocare a maxim 72 numere
Grace Hopper
-a găsit primul “bug” de computer: o molie care a blocat
citirea găurilor de pe o cartelă.
-a inventat termenul de “depanare” (debugging) - pentru a
descrie lucrul de eliminare a erorilor din programe
-a inventat “primul” limbaj de nivel înalt, "Flow-matic“
(1953) limbaj ulterior devenit COBOL
Cititor de cartele
ENIAC- (Electronic Numerical Integrator and Calculator)
-1943-1945, John Mauchly, J. Presper Eckert (Univ. Pennsylvania)
-30t, 18 000 tuburi, încăpere specială 20 x 120 m,
-cititor de cartele IBM, 174000 W căldură, aer condiţionat
-stocare 20 numere
-* in 1/2800 s
-20s pt.calcule om 40h
EDVAC, ILLIAC, UNIVAC, ORDVAC
John von Neumann, designer EDVAC : (programul stocat)

Circuitul integrat
Avantaje:
-tranzistori (comutatoare) minusculi
-milioane de tranzistori pot fi creaţi şi interconectaţi în masă
-au înlocuit tuburile vidate.
Microprocesorul Pentium 4 conţine 42 milioane de tranzistori.
sau
Revoluţia micro-electronică
Mainframe
150 000 tranzistoare în IBM-S. Mini-computer:

PDP-12 (1969)
Consolă IBM-Stretch (1959)

Mainframe: partajarea timpului
IBM7090 Programe pe bandă perforată sau

cartele (compilator, linkeditare )
Interacţiune prin TeleType

(maşină de scris motorizată, stil interpretor)
Micro-procesoare
- 1971 Intel - primul computer fabricat pe un circuit integrat
- Intel 4004 (2300 tranzistori, 108 kHz), apoi 8008 şi 8080 ($360 contra
mainframe de mil.$ pt. IBM). - 8080 utilizat în MITS Altair - primul personal
computer (construit din bucăţi sosite prin poştă)
Bill Gates s-a decis să părăsească

Harvard pentru a se concentra să
scrie programe pt. acest
calculator
IBM decide să angajeze o firmă numită

Microsoft pentru a scrie software pt.
PC-urile lor.
Primul IBM-PC
Clasificarea calculatoarelor electronice
Clasificare generală (după capacitate
şi viteză de lucru)
a) Supercalculatoarele sunt calculatoare foarte mari folosite

pentru operatii ce necesita calcule intesive si caracterizate
prin:
– viteză de execuţie foarte mare (mai mult de 109
operaţii/secundă);
– capacitate de stocare (memorare) foarte mare;
– precizie foarte mare de reprezentare a datelor;
– pot primi date de intrare de la peste 10.000 staţii de lucru; În lume există cca. 600 de
– preţuri apreciabile (de exemplu: Cray-2 costă ~ 17 milioane supercalculatoare utilizate, de
de dolari). regulă, în sfera militară şi
aerospaţială, prognoze meteo,
criptoanalize etc. din instituţii
ştiinţifice sau guvernamentale
In prezent cel mai rapid
supercalculator este simulatorul de
geofizica din Yokohama
b) Calculatoare mainframe.
Acestea sunt calculatoare foarte mari cu
următoarele avantaje în prelucrarea datelor:
-prelucrare la viteze foarte mari;
-capacitate mare de stocare a datelor;
-permit utilizarea simultană (multiuser) de la mai
multe terminale sau console (cca. 1000
console);
-execută simultan mai multe programe
(multitasking).
- Efectueaza operatii de complexitate redusa dar
asupra unui volum mare de date
c) Minicalculatoarele sunt similare calculatoarelor
mainframe, dar puterea lor de calcul este mai mica si
cu un număr mai redus de utilizatori cu acces de la
consolă (cca 100 console).
d) Microcalculatoarele - calculatoarele personale

(PC) – calculatoare mici, independente (cu capacitati
de prelucrare si stocare proprii) destinate a fi folosite la
un moment dat de o singura persoana.
La ora actuală capacitatea de prelucrare a datelor şi
vitezele pe INTERNET fac ca reţelele de
microcalculatoare să concureze puternic
minicalculatoarele şi chiar calculatoarele mai mari.
Laptop (notebook) – este un calculator portabil, de
obicei mai putin puternic decat un PC obisnuit.
Clasificare după generaţie
Această clasificare urmăreşte evoluţia istorică în conexiune cu succesele tehnologice. Se pot deosebi
mai multe generaţii de calculatoare:
• a) prima generaţie de calculatoare, care s-a dezvoltat în jurul anilor ’50 din secolul al XX-lea.
Acestea aveau unitatea centrală cu tuburi electronice, timp de acces mare, erau nefiabile şi mari
consumatoare de energie, erau foarte scumpe (Exemple: ENIAC, UNIVAC);
• b) a doua generaţie de calculatoare, care s-a dezvoltat în anii ’60 ai secolului trecut. Acestea
aveau unitatea centrală dotată cu tranzistori, aveau dimensiuni mult mai mici, erau mai ieftine, mai
fiabile şi mai rapide de cca. 100 de ori decât cele din prima generaţie;
• c) a treia generaţie de calculatoare, dezvoltată după 1965, utilizează primele circuite integrate, au
dimensiuni şi mai mici şi fiabilitate mai ridicată. Ele sunt de cca. 1000 de ori mai rapide decât
computerele din generaţia a doua şi permit programarea la nivel înalt (Fortran, Cobol, Algol, Pascal
etc.). Din România se pot menţiona seriile Independent şi Felix.
• d) a patra generaţie de calculatoare specifică anilor ’70 din secolul XX dar care este folosită şi în
prezent (generaţiile 4, sau 4, 5 etc.). La aceste calculatoare unitatea centrală de prelucrare este
construită pe bază de microprocesor sau de procesoare paralele (multiprocesor); de asemenea
utilizează circuite VLSI (Very Large Scale Integration) şi produse software noi, adaptate la structura
hardware de înaltă tehnicitate. Se caracterizează prin dimensiuni considerabil reduse şi au
fiabilitate mult crescută faţă de generaţia a treia de calculatoare.
• e) a cincea generaţie de calculatoare. Aceste calculatoare au capacitate foarte mare de
memorare şi de prelucrare bazată pe procesarea paralelă. Au la bază nanotehnologiile şi materiale
noi în structura electronică, care permit să se proiecteze software pentru inteligenţa artificială
(recunoaşterea automată a imaginilor sau a semnalelor vocale, permit dialogul om-maşină în mod
natural, pot avea capacitate de optimizare şi decizie etc.).
Prin prisma clasificatiei anglo-saxone, informatica (computer science) are
urmatorul arbore structural:
a. Hardware
b. Organizarea sistemelor de calcul
c. Software
d. Date
e. Teoria computationala
f. Matematica computationala
g. Sisteme informationale
h. Metodologii de prelucrare, inteligenta artificiala
i. Aplicatii ale calculatoarelor:
a. Grafica pe calculator
b. Prelucrarea imaginilor
c. Recunoasterea formelor
d. Simularea si modelarea
e. Prelucrarea textelor
j. Modul de utilizare al calculatoarelor
Tehnologii informaţionale şi comunicaţionale (IT&C)
• ... se referă la utilizarea computerelor şi a programelor de calculator pentru a

transforma, memora, proteja, procesa, transmite şi receptiona informaţiile ...
Ierarhia cunoaşterii
• În funcţie de nivelul de complexitate semantică, cunoaşterea poate fi
structurată pe mai multe niveluri, sub forma unei piramide (Ackoff,
1988)
Semnale
• La baza piramidei stau semnalele sau zgomotele
• Acestea nu au semnificaţie simbolică, adică nu pot fi înţelese de către
un subiect cunoscător
• De exemplu, o scriere hieroglifică necunoscută poate fi confundată cu
o serie de desene abstracte, incoerente
Date
• Pe nivelul inferior al ierarhiei sunt datele, fapte simple ale lumii reale, la cel mai
de jos nivel de înţelegere
• Datele pot fi definite ca secvenţe de simboluri, care încep să aibă sens
• Acestea au o valoare pur sintactică, adică pot fi descrise complet prin reprezentări
structurate, formale; de aceea, datele sunt uşor de stocat şi prelucrat cu ajutorul
calculatorului
• Exemplu:
Informaţii
• Datele, acumulate într-un context cu semnificaţie, devin
informaţii
• Diferenţa fundamentală dintre date şi informaţii este faptul că
datele au un caracter pur sintactic, pe când informaţiile dispun
de caracteristici semantice
• Dacă, în exemplul cu alimentele, din cantitatea vândută şi preţ
unitar deducem volumul vânzărilor, acesta este o informaţie:
Cunoştinţe
• Cunoştinţele reprezintă următorul nivel de înţelegere
• Ele derivă din informaţii cărora li se aplică reguli şi euristici
• La acest nivel acţionează tehnicile de data mining
• „Inducţia de reguli” este o tehnică de data mining care furnizează rezultate
de forma: „oamenii care cumpără lapte cumpără şi pâine în 80% din cazuri”
Modelul lui Shannon privitor la transmiterea
informaţiei
semnal semnal
EMIŢĂTOR
EMIºÅTOR codor CANAL decodor RECEPTOR
mesaj mesaj
zgomot
Comunicare vs intelegere
Informatica este ştiinţa prelucrării raţionale a informaţiei, prin
maşini automate, având ca obiect elaborarea de metode, tehnici şi
sisteme de culegere, transmitere, prelucrare şi conservare a
informaţiilor, atât în sistemele naturale cât şi în sistemele create.
Informatica
Curs 2 – partea a II-a

Cuprins
- Recapitulare arhitectura unui calculator

- Software-ul de baza al unui calculator personal
- Software de nivel inalt
- Moduri de utilizare al soft-ului
- Sisteme de gestiune a fisierelor – identificare, localizare,
metode si tehnici de comprimare
- Tipuri de sisteme de operare
Arhitectura unui calculator
Structura sistemului de calcul
Software aplicativ
(programe şi documente) Hardware-ul reprezinta componenta
fizica a unui sistem de calcul, adica
Software utilitar
(sistem de întreţinere)
ansamblul de echipamente care
Software
alcatuiesc sistemul de calcul.
Software de bază Software-ul reprezinta ansamblul de
(sistem de operare)
programe care fac posibila realizarea
Firmware
functiei sistemului de calcul, de
prelucrare a informatiilor, si care
Hardware
constituie suportul logic de
functionare a unui sistem de calcul.
Firmware-ul este componenta de programe încarcate în memoria fixa ROM de
catre producatorul sistemului de calcul. Aceasta componenta se afla la limita
dintre hardware si software, reprezentând software-ul integrat în partea de
hardware (componenta ROM-BIOS).
FIRMWARE
Exemplu: BIOS (tasta Del)
Functii:
 Detecteaza componentele calculatorului
 Permite stabilirea unor parametri pentru functionarea lor
 modificarea frecventei procesorului
 modificarea frecventei memoriei interne

 sincronizarea frecventelor magistralelor cu ale memoriei,
procesorului, etc.
 Permite verificarea temperaturii (Hardware monitor)
 Controleaza procesul de bootare
 Activarea-dezactivarea unor faze de bootare (mesaje de
stare, testul RAM)
 Permite alegerea secventei de bootare, necesara la
instalarea SO
Hard disk
Cea mai importanta unitate de memorie
externa: contine SISTEMUL DE OPERARE
Se mai numeste disc fix, pentru ca se prefera sa
nu fie transportat pentru a fi protejat
Se recomanda transportarea lui cu rackbox
Contine propria memorie cache, pentru

coordonarea transferului spre exterior
Necesita formatare: impartirea suprafetei in
piste si sectoare adresabile.
Necesita partitionare: impartirea discului in
discuri virtuale
Formatarea
Fizica: definirea blocurilor fizice de pe disc si umplerea lor
cu biti zero.
Logica: impartirea discului in unitati adresabile conform
cu sistemul de fisiere impus de sistemul de operare:
 FAT, utilizat de sistemele Windows vechi, foloseste o
tabela de alocare a fisierelor slab protejata impotriva
coruptiei, foloseste nume scurte de fisiere (11
caractere) si nu accepta fisiere de dimensiuni mari.
 NTFS, introdus de Windows NT, folosit de versiunile
moderne, accepta nume lungi de fisiere (256) si
fisiere mari, ofera protectie buna a fisierelor
 Altele (HPFS – Unix, VFAT – Windows 95)
Operatii de intretinere a memoriei
permanente:
 Partitionarea: impartirea capacitatii unui hard disk in partitii ce vor
fi tratate de software ca discuri separate.
 Avantaje:
 Izolarea sistemului de operare de celelalte informatii (pe o partitie activa =
folosita la bootare)
 Cresterea vitezei de cautare a fisierelor
 Protectie si organizare mai buna
 Permite instalarea de sisteme de operare diferite (unul pe fiecare partitie)
 Formatarea: pregatirea suprafetei de memorare in vederea stocarii
informatiei cu etapele:
 Stergerea completa a informatiei
 Impartirea in zone de memorare adresabile (sectoare);
 Instalarea sistemului de fisiere = metoda de organizare a fisierelor, care
impune limite asupra:
 Numelor de fisiere (lungime maxima la nume, la extensie, caractere admise)
 Dimensiunii maxime a fisierelor
 Numarului de nivele in arborele directoarelor
 Lungimii cailor absolute
 Protectiei fisierelor
 Sisteme de fisiere folosite de Windows:
 NTFS – cel mai permisiv sistem si cel mai protectiv, folosit de hard disk pe
Windows XP
 FAT, FAT32 – cu numeroase limite, folosit de hard disk pe versiuni vechi de
Windows, folosit in prezent de memorii Flash
 ISO 9660, Joliet – sisteme de fisiere folosite de CD-uri
 UDF – sistem de fisiere folosit de DVD-uri si CD-RW
permanente
 Scanarea (Error check): detectarea sectoarelor defecte
si izolarea lor pentru a nu afecta integritatea fisierelor
 Stocarea de siguranta (Backup): crearea unor copii de

rezerva a unor zone de disc in vederea restaurarii in caz
de accidente. Se pot crea copii de rezerva pt:
 Diverse fisiere si directoare
 Starea sistemului de operare
 Informatia completa a discului, inclusiv sistemului de fisiere pe care il
foloseste
 Defragmentarea: reorganizarea informatiei de pe disc

intr-o maniera continua. Avantaje:
 Se grupeaza fizic zona ocupata si zona libera
 Consecinta: Acces mai rapid din partea mecanismului de citire-
scriere
 Reduce fragmentarea fisierelor
 Consecinta: Creste viteza de incarcare a fisierelor in memoria
principala
 Reduce fragmentarea spatiului liber de pe disc
 Consecinta: se recupereaza spatiu liber neutilizabil datorita
fragmentarii
permanente
 Disk Cleanup: stergerea fisierelor temporare de pe
disc, pentru castigarea de spatiu. Exemple de fisiere
temporare:
 Recycle Bin – directorul care contine forme comprimate ale
fisierelor sterse recent, in vederea recuperarii
 Fisiere create prin navigare Internet – istoricul vizitelor,
parole memorate etc.
 Fisiere create de diverse programe – istoricul
prelucrarilor, informatii necesare recuperarii unor versiuni
anterioare ultimei salvari etc.
 Protectia:
 Fata de virusuri: programe antivirus;
 Fata de acces local neautorizat: sisteme de fisiere ca NTFS
permit limitarea accesului la fisiere, conturi de utilizatori cu
parole etc.;
 Fata de acces din retea neautorizat:
 prin programe de monitorizare si protejare a comunicarilor in
retea (Firewall);
 Prin controlul vizibilitatii in retea (proprietatea Sharing a
directoarelor).
SGF-identificarea informatiei
Informatia – stocata in fisiere
Fisierele – organizate in directoare
Fisierele/directoarele sunt caracterizate de urmatoarele

proprietati (clic dreapta-Properties in Windows):
 Identificator (specificator)
 Localizare (cale)
 Atribute (ReadOnly, Hidden)
 Drepturi de acces (read, write, execute, etc.)
 Dimensiune (masurata in UM cunoscute)
In plus fisierele mai au:

 TIP
 Program asociat TIPULUI (pentru deschiderea fisierului)
SGF-identificarea informatiei
Identificator fisiere = nume.extensie
Identificator directoare(folders) = nume
Obs: in sisteme de operare vechi (care foloseau sistemul

de fisiere FAT sau mai vechi) avem limite de identificator:
 nume<=8 caractere
 extensie<=3 caractere
In NTFS limita e mai permisiva (256 caractere)
Extensia indica TIPUL(formatul) fisierului si trebuie

protejata!!!
TIPUL fisierului depinde de:
 TIPUL informatiei din fisier: text, imagine, sunet, video,
programe, arhive, etc.
 PROGRAMUL/APLICATIA cu care s-a creat fisierul
SGF-identificarea fisierelor
Extensii uzuale, dupa tipul informatiei:
 Text: txt, doc, pdf, rtf, html
 Baze de date: dbc, mdb
 Imagine: bmp, tiff, psd
 Sunet: wav, mid
 Video: vob (pe DVD-Video)
 Programe executabile/aplicatii: exe, bat, com
 Fisiere comprimate
 Arhive: zip, rar, ace, exe (arhive cu parte executabila)
 Imagine comprimata: jpg, gif
 Sunet comprimat: mp3, wma, mpc
 Video comprimat: mpg, wmv, avi
SGF-identificarea fisierelor
Extensii uzuale, asociate unor programe:
 txt-Notepad /doc-Word /xls-Excel
 ppt-Powerpoint /bmp-Paint /psd-Photoshop
 mp3-Winamp /pdf-Acrobat /avi-MediaPlayer
 rar-WinRar /zip-Winzip /ace-WinAce
Un program poate crea mai multe tipuri:
 Word poate salva doc, rtf, html
 Paint poate salva bmp, jpg, gif
Un program poate deschide mai multe tipuri:
 Word poate deschide doc, rtf, txt
 Winamp poate deschide mp3, wma, wav
Un tip poate fi deschis cu mai multe programe (clic
dreapta-Open with)
Un tip poate fi creat cu mai multe programe:
 Txt se poate crea cu orice editor de texte
 Bmp se poate crea cu orice editor de imagini
SGF-localizarea fisierelor
Prin instrumente de cautare (operatia Search in Windows)
 Este necesara cunoasterea unor date privind fisierul: numele, data,
marimea, un cuvant din continut, etc.
 Se pot folosi nume de cautare generice:
 * inlocuieste orice sir de caractere
 ? Inlocuieste 1 caracter
 Exemple:
F*.txt poza*.gif
File.* poza.p*
F?.txt sunet.??
F?.???? tabel?.xls
Prin cale
 RELATIVA
 ABSOLUTA
Prin shortcut (Windows): fisier special (are extensia Lnk si o

sageata in coltul icoanei) care memoreaza calea absoluta si icoana
fisierului/directorului ce trebuie localizat
SGF-metode de comprimare
Comprimarea fisierelor = micsorarea dimensiunii lor, in
scopul:
 Economisirii spatiului de stocare
 Transportului fisierelor intre calculatoare diferite, prin
metodele:
 Transport cu discuri – metoda limitata de capacitatea
discurilor folosite
 Transport prin retea (FTP, atasare la e-mail, copiere prin
retea) – metoda limitata de capacitatea canalelor de
comunicare (latime de banda, trafic retea, etc.)
Transferul informatiei la distante mari a fost scopul

inventarii Internetului
In Internet exista tendinta (si necesitatea) de a comprima

cat mai mult posibil informatia pentru a fi transferata cat
mai usor=> uneori sacrificand calitatea datelor, in special in
domeniul multimedia
Clasificarea tehnicilor de comprimare:
 Comprimare specializata – foloseste metode
diferite, speciale pentru fiecare tip de informatie:
 Comprimarea imaginii: bmp, tiff, psd -- jpg, gif
 Comprimarea sunetului: wav, CD-Audio - mp3,
mpc, wmv
 Comprimare video: DVD-Video, VHS - avi, mpg,
mov, asf
Obs: unele dispozitive de intrare sunt programate sa faca automat

comprimarea specializata (camere digitale, unele microfoane, Tv-tunere)
 Comprimare generala – foloseste metoda unica,

indiferent de tipul fisierului comprimat (Arhivare!)
 Foloseste programe arhivatoare (WinRar, WinZip,
WinAce) cu care se creeaza arhive (cu extensiile
rar, zip, ace)
 Permite comprimarea mai multor fisiere in aceeasi
arhiva
Principiile comprimarii:
 Reorganizarea bitilor prin codificare (reversibil!):
 1 repetat de 16 de ori ocupa 16 biti
 memorand un singur 1, impreuna cu numarul de
repetari 16=10000 (in baza 2) se ocupa doar 6 biti
 Pierderea de informatie (ireversibil!):
 Pierdere de informatie perceptibila: nuante de culori
din imagini, puncte de pe ecran, frecvente de sunet
 Pierdere de informatie imperceptibila: eliminarea
unor date importante la procesarea datelor (stratificare
imagine, stratificare sunet, date privind amestecarea
culorilor, etc.)
Consecinta: gradul de comprimare a unui fisier nu poate fi

stabilit la modul general:
 Depinde de continutul fisierului (la reorganizare)
 Depinde de nivelul admis al pierderilor
Comparatie intre tehnici de comprimare
Comprimarea specializata
 Se bazeaza atat pe reorganizarea bitilor cat si pe pierdere
de informatie => comprimari puternice, chiar de 10-20 de
ori
 La unele tipuri de fisiere nivelul pierderilor poate fi ales:
 Prin alegerea gradului de comprimare (mp3)
 Prin stabilirea dimensiunii finale a fisierului (avi)
 Utila acolo unde pierderea de date este acceptabila
(imagine, sunet, video)
 Consecinta 1: procesul este ireversibil (recuperarea
pierderilor nu e posibila) => decomprimarea este doar
teoretica, artificiala (numita si inflatia fisierelor –
umplerea cu informatie inutila)
 Cosecinta 2: fiind un proces ireversibil, fisierele pot fi
utilizate in forma lor comprimata (vezi mp3, jpg, avi);
pentru aceasta folosesc programe speciale numite
codecuri.
 Fiind utilizabile, fisierele pot fi pastrate in forma
comprimata, economisind spatiul discului
Comparatie intre tehnici de comprimare
Arhivarea
 Foloseste principiul reorganizarii bitilor (Nivelul admis de
pierdere este zero!)
 Motiv: pentru unele tipuri de fisiere, este importanta
pastrarea integritatii (textele sau programele pot fi grav
afectate de pierderea informatiei)
 Consecinta 1: arhivarea este mai slaba decat comprimarea
specializata (reducerea de dimensiune este mai mica)
 Consecinta 2: arhivarea este reversibila (arhivarea trebuie
sa fie reversibila - fisierele nu pot fi utilizate in forma
arhivata)
 Consecinta 3: scopul este transportul fisierelor, mai putin
economisirea spatiului (la destinatie, continutul arhivei se
extrage pentru a putea fi utilizat)
 La destinatie, dezarhivarea trebuie facuta cu acelasi
program cu care s-a facut arhivarea; pentru a ocoli
problema: arhive auto-extractive (extensia exe)
 La transportul cu discuri apare posibilitatea ca arhiva sa nu
incapa pe discul transportat; pentru a evita problema:
arhive multi-volum
 O arhiva poate contine fisiere deja comprimate (alte arhive,
jpg, mp3, etc.) dar cu un castig de dimensiune neglijabil
Sistemul de programare
Componente:
 Editoare: introducerea programelor
 Translatoare: traducerea programelor din cod sursa in
cod masina (program obiect)
 Editoare de legaturi: aplicatii care transforma
programul obiect in program executabil prin
integrarea de module
 Depanatoare: programe pentru urmarirea erorilor
 Medii de programare: aplicatii complexe care contin
toate elementele anterioare
Software de nivel inalt
Software utilitar
 Programe ce permit gestionarea, configurarea, optimizarea
hardware-ului (formatare, partitionare, monitorizare, etc.)
 Medii de prelucrare a informatiei de diferite tipuri: text,
sunet, imagine, tabele, etc.
 Suprafete de operare (programe shell) care inlocuiesc
interfata logica a sistemului de operare cu altele, eventual
mai prietenoase: Total Commander, Norton Commander,
etc.
Software de aplicatie
 Cu variate destinatii (stiintific, divertisment, educativ, etc.)
 Cu destinatie economica
 De urmarire a proceselor si tranzactiilor (TPS)
 De management/gestiune a unor departamente (contabil,

financiar, etc.) (MIS)
 De sprijinire a deciziei (SSD), de conducere (EIS)
Moduri de utilizare a soft-ului
Freeware: gratuit, nelimitat, pe baza de donatii sau inscriere pe liste de
useri
Open source: alaturi de program este disponibil gratuit si codul sau
sursa, pentru a putea fi modificat de catre oricine
 Comunitati open source – Linux, Apache, PHP
Adware - spyware: asociate cu virusii, sunt programe care realizeaza
activitati de marketing (afisare reclame, extragere date despre useri, etc.).
Pot incarca memoria interna fara a oferi nimic in schimb sau pot insoti alte
programe.
Demo: aplicatii partiale cu utilizare limitata (functii inactive), pentru
evaluare
Eduware: programe de invatare, tutoriale, lectii pentru a invata sa
folosim alte programe comerciale
Shareware: programe complete cu durata limitata de utilizare gratuita si
posibilitatea de reactivare dupa expirarea termenului de evaluare.
Activarea se face pe baza cumpararii unei licente de utilizare neingradita.
Commercial software: aplicatii comerciale complexe, produse si
vandute sub licenta si copyright (cod sursa inaccesibil), eventual in mai
multe versiuni si insotite de diferite servicii sau oferte destinate
utilizatorilor legali pentru atragerea lor si descurajarea pirateriei.
Informatica
Curs 2 – partea I-a

Cuprins
- Recapitulare componentele hardware ale unui calculator

- Componentele de memorare si procesare ale unui calculator
- Arhitectura software a unui calculator
- ROM BIOS si drivere
- Locul sistemului de operare in sistemul de calcul
- Sistemul de gestiune a fisierelor
- Programe de configurare a sistemului si de intretinere a memoriei permante
Componente de memorare -
constructie
 Principiul general de stocare a informatiei digitale
binare: separarea a doua stari fizice distincte
pentru cifrele 1 si 0
 Memorii electronice: diferentiaza 0 si 1 prin voltajul
circuitelor electronice. Consecinta: nu pastreaza
informatia in absenta sarcinii electrice. Ex:
 Memoria principala, volatila;
 Memorii flash (Flash USB, memoria placii de baza,
memorii IPod etc.) – pot fi utilizate ca memorie externa,
deci nu sunt volatile: sarcina electrica stocata este
protejata cu o “poarta izolatoare”;
 Memorii magnetice: diferentiaza 0 si 1 in functie de
magnetizarea diferita a zonelor de memorare. Ex:
 Hard disk, dischete, banda magnetica;
 Memorii optice: diferentiaza 0 si 1 in functie de
unghiul de reflectare a luminii din zonele de memorare.
Ex:
 CD, DVD
capacitatea
 Unitatile de masura a informatiei masoara si capacitatea spatiilor de
memorare:
 Bit = memoreaza o cifra binara (0 sau 1);
Grupare Echivalent
Byte sau Octet 8 biți
Kilobyte (KB) sau 1024 bytes sau 1024 octeți (sau 1024 x 8
Kilooctet (KO) biți),
1 KB = 210 bytes
Megabyte (MB) sau 1024 kilobytes sau 1024 kiloocteți (sau

Megaoctet (MO) 1024 bytes x 1024 bytes = 1048576
bytes)
1 MB = 210 KB
Gigabyte (GB) sau 1024 Megabytes sau 1024 Megaocteți
Gigaoctet (GO)
1 GB = 210 MB
Terabyte (TB) sau 1024 Gigabytes sau 1024 Gigaocteți

Teraoctet (TO)
1 TB = 210 GB
capacitatea
 Hard disk: de ordinul sutelor de GB, este cel mai important
dispozitiv de memorie externa (contine sistemul de operare =
softwareul necesar utilizarii calculatorului)
 DVD: 4.3 GB pe un strat, disponibil pana la 2 straturi x 2 fete
 CD: 650-800 MB, uzual 700 MB
 Discheta: 1.4 MB
 Memoria principala: limitata de numarul de placi RAM conectate
la placa de baza. Necesar uzual de memorie principala: 512 MB –
1 GB.
 Memorii intermediare de capacitati reduse (128 KB pana la cativa
MB): cache, buffere;
 Memorii flash: o gama foarte larga de capacitati, de la 1 MB
pentru memoria placii de baza la cativa GB pentru Flash USB si
memoriile din dispozitive multimedia portabile);
 Discuri optice de mare capacitate in curs de popularizare: BluRay
(25 GB pe strat), HD-DVD (15 GB pe strat)
Componente de memorare – viteza de
acces la date
 Viteza de acces din partea procesorului este
influentata de:
 Constructia memoriei:
 Memoriile electronice ofera acces mai rapid;
 Memoriile optice si magnetice implica procese mecanice
(rotatia discurilor, deplasarea mecanismului de citire-
scriere):
 Hard diskul isi contine mecanismul de citire-scriere
 DVD are viteze de rotatie intre 1x si 16x,
 CD are viteze de rotatie intre 1x si 52x
 Apropierea de procesor:
 Procesorul are accesul cel mai rapid la cache si memoria
placii de baza
 Rata de transfer prin interfata de conectare:
 Memoria principala: DDR3, DDR2, DDR1
 Hard disk: SCSI, SATA, IDE
 CD, DVD: in general IDE (DVD are o rata de transfer
superioara)
 Dispozitive portabile: Firewire, USB, conexiuni fara fir
(Wi-Fi, Bluetooth, IrDA)
Structura sistemului de calcul
Software aplicativ
(programe şi documente) Hardware-ul reprezinta componenta
fizica a unui sistem de calcul, adica
Software utilitar
(sistem de întreţinere)
ansamblul de echipamente care
Software
alcatuiesc sistemul de calcul.
Software de bază Software-ul reprezinta ansamblul de
(sistem de operare)
programe care fac posibila realizarea
Firmware
functiei sistemului de calcul, de
prelucrare a informatiilor, si care
Hardware
constituie suportul logic de
functionare a unui sistem de calcul.
Firmware-ul este componenta de programe încarcate în memoria fixa ROM de
catre producatorul sistemului de calcul. Aceasta componenta se afla la limita
dintre hardware si software, reprezentând software-ul integrat în partea de
hardware (componenta ROM-BIOS).
Arhitectura software
 Un PC conţine o structură sub forma a patru straturi:
-hardware
-BIOS
-Sisteme de operare
-Programe de aplicaţii
 BIOS-ul din ROM-ul plăcii de bază conţine driverele iniţiale pentru

pornirea corectă a sistemului de operare.
 Deoarece BIOS-ul arată la fel pentru toate sistemele de operare,
indiferent de hardware-ul cu care face legătura, acelaşi sistem de
operare poate să lucreze pe o varietate de sisteme hardware.
BIOS
 Accesibil cu tasta Del, imediat dupa pornirea
calculatorului
 Functii:
 Detecteaza componentele conectate la placa de baza;
 Permite modificarea unor parametri de functionare
(overclocking, underclocking);
 Permite monitorizarea temperaturii procesorului si a
alimentarii cu energie electrica:
 Permite diagnosticarea unui sistem de racire insuficient;
 Permite diagnosticarea unei surse de alimentare
insuficiente;
 Controleaza procesul de boot-are = incarcarea
sistemului de operare (=programul ce ofera
utilizatorului acces la resursele calculatorului):
 Alegerea memoriei externe de pe care sa se incarce SO;
 Dezactivarea unor faze optionale (testarea memoriei
principale, afisarea de mesaje);
 Testare antivirus la momentul boot-arii.
BIOS (basic input/output system) reprezintă software-ul de nivelul
cel mai de jos care controlează hardware-ul calculatorului.
Drivere
Drive <> Driver

Drive = unitate de memorie externa (disc, flash, etc.)
 ex: CD drive, HD drive
Driver = program inclus in sistemul de operare, care

controleaza functionarea unei componente fizice
 ex: drivere pt. mouse, tastatura, imprimanta, etc.
Tipuri drivere:
 Generice, instalate automat odata cu SO: procesor,
memorii, etc.
 Speciale: instalate explicit, de pe CD-ul sau site-ul
producatorului, pt componente cu functii speciale:
placi adaptoare, monitoare digitale, camere digitale,
imprimante cu functii speciale
Software de baza
Sistemul de operare
 ofera interfata LOGICA intre utilizator si calculator
 controleaza functionarea sistemului si ofera utilizatorului
instrumentele necesare gestionarii sistemului si informatiilor
stocate
Sistemul de programare
 ofera instrumentele necesare construirii si executarii
programelor: editoare translatoare,
Editoare de text:
 Pot fi incluse in sistemul de operare (Notepad) sau
instalabile ca software utilitar de nivel inalt (Word).
Interfata fizica: mouse, tastatura, etc.

Interfata logica: cursorul mouse-ului si reactiile sale,
sistemul de ferestre si comportarea lor la clic/tastare,
drivere, etc.
Sistemul de programare
Componente:
 Editoare: introducerea programelor
 Translatoare: traducerea programelor din cod sursa in
cod masina (program obiect)
 Editoare de legaturi: aplicatii care transforma
programul obiect in program executabil prin
integrarea de module
 Depanatoare: programe pentru urmarirea erorilor
 Medii de programare: aplicatii complexe care contin
toate elementele anterioare
Locul sistemului de operare in sistemul
de calcul
Software
Hardware de niv. inalt
Drivere Componente
SO reutilizabile
Interfata logica + miniaplicatii

Interfata logica
IL = componenta SO care asigura interactiunea cu utilizatorul
Tipuri:
 Linie de comanda cu prompter
 Interfata grafica (GUI)
Windows: GUI pe principiul WIMP:
 Windows
 De aplicatie
 De document
 De dialog (interactive: wizard, casete dialog etc.)
 Icons (pictograme)
 Menu (fixe, flotante, meniu context/shortcut menu)
 Pointer (cursor)
 Tips – etichete de text sugestive la pozitia cursorului
 Evenimente (programabile) – actiuni ale utilizatorului la

pozitia cursorului
Sistemul de operare - componente
A.Managerul proceselor:
 Proces=un program impreuna cu resursele antrenate in timpul
executiei sale
 Aloca timpi de executie din partea procesorului atunci cand se
executa mai multe programe simultan
B.Managerul memoriei principale:
 Raspunde de alocarea memoriei interne intre procese,
 Protejeaza zona folosita de S.O.
 Supravegheaza regimul protejat al MP
 Gestioneaza memoria virtuala
 Daca un proces nu incape in memoria principala, acesta se
segmenteaza
 O parte din segmente intra in MP pt executie
 O parte sunt memorate in fisiere create temporar pe hard
disk (memoria virtuala)=> spatiu liber obligatoriu pe HD!!
 Fiecare segment este adus in MP din memoria virtuala
atunci cand e nevoie si cand se elibereaza MP de alte
segmente
C.Managerul dispozitivelor hardware:

 Gestioneaza hardware-ul prin drivere
 Sincronizeaza componentele hardware cu viteze diferite
(procesorul este cel mai rapid, acesta asteapta dupa toate
celelalte)
 Gestioneaza in memoria principala zone cu rol de buffer
pentru a evita blocajele datorate dispozitivelor lente
D.Managerul de retea
 Gestioneaza comunicarea prin retea cu ajutorul
protocoalelor
E.Managerul securitatii
 Gestioneaza protectia datelor si programelor
 La nivel local (drepturi de acces, parole, virusuri)
 La nivel extern (limitarea accesului din retea)
F.Managerul memoriei permanente (SGF)

 Gestiunea informatiei stocate permanent intr-o structura de
fisiere si directoare
Sistemul de operare - functii
Control procese (tasks)
Planificarea si incarcarea programelor in MI
conform cerintelor userului sau altor evenimente
Control hardware
Tratarea erorilor
Protectia sistemului (parola, protectie fisiere,
etc.)
Intretinerea unor jurnale de erori, de acces, etc.
Comunicarea cu utilizatorul
A. Managerul memoriei interne:
 raspunde de alocarea memoriei interne intre procese,
 aloca memoria interna intre useri,
 controleaza regimul protejat:
 Fiecare user primeste o partitie de MI
 Daca un proces nu incape in partitie la incarcarea sa,

acesta se segmenteaza
 O parte din segmente intra in MI, o parte sunt
memorate temporar pe hard disk (memoria
virtuala): spatiu liber obligatoriu pe HDD!!
 Fisierele ce pastreaza temporar segmentele se
numesc page files, swap files.
 Fiecare segment este adus in MI din memoria virtuala
doar cand e nevoie de el (roll in) si cand se
elibereaza spatiul MI de alte segmente (roll out).
 Roll in + roll out = swapping, paginare
B.Managerul proceselor (Task manager):
 Aloca timp de procesor fiecarui proces
 Contine spooler-e pentru dispozitivele lente
(imprimante): programe prin care se gestioneaza cozi
de operatii (ex: de imprimare) astfel incat procesul
lent (ex: de imprimare) sa nu blocheze functionarea
altor procese
C.Managerul dispozitivelor:
 Gestioneaza hardware-ul prin drivere
 Sincronizeaza componentele hardware cu viteze diferite
(procesorul este cel mai rapid, acesta asteapta dupa toate
celelalte)
 Gestioneaza buffere sau cache-uri (zone tampon de
memorie) pentru a evita blocajele datorate dispozitivelor
lente
Sistem de operare - drivere
Drive <> Driver
Drive = unitate de memorie externa (disc, flash, etc.)
 ex: CD drive, HDD drive
Driver = program inclus in sistemul de operare, care

controleaza functionarea unei componente fizice
 ex: drivere pt. mouse, tastatura, imprimanta, etc.
Tipuri drivere:
 Generice, instalate automat odata cu SO: magistrale,
procesor, memorii interne, externe, etc.
 Speciale: pt componente cu functii speciale: placi
adaptoare, camere digitale, imprimante cu functii
speciale; Acestea se instaleaza explicit, de pe CD-ul
atasat sau site-ul producatorului!
D. Sistemul de gestiune a fisierelor (SGF)
 Asigura organizarea datelor in memoria externa, in
structura arborescenta de fisiere si directoare
 Asigura protectia fisierelor si metode de regasire a lor
 Localizarea acestora se face prin cai
 Relative – pornesc de la directorul curent
 Absolute – pornesc de la radacina

 C:\Student\Maria\Poze
Obs: Odata cu dezvoltarea Internetului, conceptul de cale

a fost extins la cel de URL, pentru localizarea fisierelor in
Internet:
 Ex: http://www.yahoo.com/index.html
Sistemul de gestiune a fisierelor
Fisierele contin informatia;
Directoarele contin grupuri de fisiere si alte directoare => arbore de
directoare
Tipul informatiei este idnetificat de extensia fisierelor.
 ex: poezie.txt
Windows asociaza fiecarei extensii:
 O pictograma
 Un program capabil sa gestioneze tipul respectiv de informatie
Extensii uzuale:
 Text: txt, doc, pdf, rtf, html
 Baze de date: dbc, mdb
 Tabele: dbf, xls
 Imagine: bmp, tiff, psd
 Sunet: wav, mid
 Video: vob (pe DVD-Video)
 Programe: exe, bat, com
 Fisiere comprimate
 Arhive: zip, rar, ace, exe
 Imagine comprimata: jpg, gif
 Sunet comprimat: mp3, wma, mpc
 Video comprimat: mpg, wmv, avi
Un program poate crea mai multe tipuri:

 Word poate salva doc, rtf, html
 Paint poate salva bmp, jpg, gif
Un program poate deschide mai multe tipuri:

 Word poate deschide doc, rtf, txt
 Winamp poate deschide mp3, wma, wav
Un tip poate fi deschis cu mai multe programe (clic

dreapta-Open with)
Un tip poate fi creat cu mai multe programe:

 Txt se poate crea cu orice editor de texte
 Bmp se poate crea cu orice editor de imagini
Localizarea fisierelor si directoarelor:

 De catre programe: Prin Cale
 De catre utilizator:
 Prin Shortcut (cale memorata)
 Prin programe de tip File Manager (Windows Explorer, Total

Commander)
 Prin instrumente de tip Search (cautare)
Obs: Odata cu dezvoltarea Internetului, conceptul de cale

a fost extins la cel de URL, pentru localizarea fisierelor in
Internet:
 Ex: http://www.yahoo.com/index.html
Prin instrumente de cautare (operatia Search in Windows)

 Este necesara cunoasterea unui indiciu privind
fisierul/directorul cautat: o parte din nume, data salvarii,
marimea, un cuvant din continut, etc.
 Se pot folosi nume de cautare generice:
 * inlocuieste orice sir de caractere
 ? Inlocuieste 1 caracter
 Exemple:
F*.txt poza*.gif
File.* poza.p*
F?.txt sunet.??
F?.???? tabel?.xls
Prin cale
 RELATIVA
 ABSOLUTA
CALE ABSOLUTA:
My Computer
A: C: D:
[proza.txt]
ana maria
D1
[poze.rar]
A:\proza.txt
C:\ana\D1\poze.rar
 Incepe de la radacina discului!

CALE RELATIVA:
C:
ana maria
[proza.txt]
D1
[poze.rar]
Cazul ana: Cazul D1:

D1\poze.rar poze.rar
..\maria\proza.txt ..\..\maria\proza.txt
Incepe de la directorul curent

Informatica
 Reprezentarea informatiilor in sistemul de
calcul
 Sistemul de numeratie binar
 Date versus Informatii
 Intelegerea conceptului de algoritm
 Intelegerea conceptului de program
 Prezentarea unor aplicatii informatice
Relatia Mem.I—Mem.Ex.
Salvare,
scriere
(Save)
Memoria FDD
Mutare,
Procesare
copiere
interna
HDD
Regasire,
Flash
citire
(Open)
Cache (Memorii externe,

contin fisiere,
aranjate in
directoare)
Unitati de masura
 1 Byte=8 biti=8 cifre binare (28-1)

 1 KB=1024 B
 1 MB=1024 KB
 1 GB=1024 MB
128MB=128 x 1024 KB > 128 000 KB

capacitatea
 Unitatile de masura a informatiei masoara si capacitatea spatiilor de
memorare:
 Bit = memoreaza o cifra binara (0 sau 1);
Grupare Echivalent
Byte sau Octet 8 biți
Kilobyte (KB) sau 1024 bytes sau 1024 octeți (sau 1024 x 8
Kilooctet (KO) biți),
1 KB = 210 bytes
Megabyte (MB) sau 1024 kilobytes sau 1024 kiloocteți (sau

Megaoctet (MO) 1024 bytes x 1024 bytes = 1048576
bytes)
1 MB = 2 10 KB
Gigabyte (GB) sau 1024 Megabytes sau 1024 Megaocteți
Gigaoctet (GO)
1 GB = 210 MB
Terabyte (TB) sau 1024 Gigabytes sau 1024 Gigaocteți

Teraoctet (TO)
1 TB = 210 GB
Unitati de masura
INTERNET
Modul de lucrul al Internetului
Tipuri de site-uri Web
Modele de afaceri electronice
Informatica
Curs Word
Operatii in Word
 Personalizarea mediului de lucru
 Formatarea paginilor documentului
 Introducere text
 Gestiune text
 Formatare text
 Gestiunea sabloanelor
 Gestiune antete si subsoluri
 Sectionarea documentului
 Lucru cu tabele (inclusiv formatare)
 Desenare (inclusiv formatare)
 Lucru cu obiecte externe (inclusiv formatare)
 Generare referinte (Cuprins, etichete figuri etc.)
 Elemente avansate: interclasare, formulare
 Imprimarea documentelor
Personalizarea mediului
 Se realizeaza cu Meniul View:
 Permite diferite moduri de afisare a documentului:
Normal, Web layout, etc. – recomandat Print Layout
pentru claritatea paginarii
 Permite activarea sau dezactivarea barelor de butoane
(Toolbars) – recomandat sa fie active Standard,
Formatting si Drawing
 Permite activarea sau dezactivarea butoanelor de pe
fiecare bara (Toolbars-Customize)
 Permite activarea sau dezactivarea unor elemente de
interfata: rigla (Ruler), panou de sarcini (Task Pane)
 Permite marirea sau micsorarea afisarii (Zoom)
 Barele de butoane active pot fi mutate cu mouse-ul pe
ecran, prin drag aplicat inceputului de bara
 Barele de butoane contin acces rapid la operatii uzuale,
unele simplificate; Accesul la instrumentele Word
complete se face din meniuri
 Meniul Help ofera o documentatie completa privind
operatiile disponibile
Personalizarea mediului
 Tools-Options ofera optiuni de personalizare cu
caracter general, dintre care frecvent utilizate:
 Pagina View – controleaza modul de afisare (afisarea
caracterelor invizibile-space,tab,enter, a bordurilor
suprafetei de scriere etc.)
 Pagina General – unitatea de masura si
activarea/dezactivarea panzei de desenare (Automatic
drawing canvas)
 Pagina Save - extensia standard la salvare (doc sau
altele), intervalul de salvare in vederea recuperarii
automate (autorecovery); atentie: Recuperarea
automata are loc doar la inreruperi accidentale si nu
inlocuireste operatia de salvare!
 Pagina Spelling Grammar – optiuni legate de corector
(activarea/dezactivarea corecturii, ascunderea sau
ignorarea unor tipuri de erori, modificarea dictionarului
dupa care se face corectarea)
Formatarea paginii
 Se realizeaza cu File-Page Setup
 Margins: permite alegerea bordurilor de margine, a orientarii si
gestiunea paginilor multiple (pagini in oglinda, 2 pagini pe o foaie
etc.). Marginile stabilesc limitele suprafetei de scriere! Aceste limite
pot fi depasite:
 Prin paragrafe indentate in exterior (vezi formatarea textului)
 Prin obiecte grafice, care pot fi plasate oriunde pe pagina (vezi obiecte grafice)
 Paper: marimea paginii (recomandat A4 ca standard pentru
Romania), modul de alimentare la imprimare
 Layout:
 Optiuni privind sectionarea documentului
 Optiuni privind antete si subsoluri:
 Distanta de la antet/subsol la marginea hartiei
 Setarea antetelor/subsolurilor diferentiate (odd and even – diferite pe pagini
pare si impare; first page – diferite pe prima pagina)
 Aliniere verticala (fata de marginile de sus si jos)
 Toate optiunile de la acest nivel afecteaza toate paginile
documentului; pentru a evita acest lucru si a aplica aceste
modificari pe diferite portiuni ale documentului, este necesara:
 Sectionarea documentului (vezi sectionarea)
 Alegerea optiunii Apply to – this section dupa alegerea modificarii
dorite
Probleme privind introducerea textului
 Sursa textului poate fi:
 Tastare – se recomanda stabilirea la inceput a
formatului de pagina
 Copiere din alte fisiere – se recomanda stabilirea dupa
copiere a formatului de pagina, deoarece Copy
modifica uneori formatul de pagina stabilit
 Modificarea setului de caractere la tastare:
 Prin instalarea driverului de tastatura pentru limba
dorita
 Prin folosirea Insert-Symbol: optiunea Shortcut Key
permite tastarea fiecarui caracter special cu o
combinatie de taste (atentie! Fereastra Customize
Keyboard indica daca combinatia de taste aleasa este
deja folosita sau nu: Currently assigned to trebuie sa
aiba valoarea unassigned, care indica o combinatie
libera)
Probleme privind introducerea textului:
Reguli tastare
 Reguli de baza: 1 spatiu dupa semne de punctuatie, fara spatiu in fata
semnelor de punctuatie, 1 spatiu intre cuvinte, Enter la final de paragraf, nu la
final de rand
 A se evita: trecerea pe pagina noua cu Enteruri succesive, Enter dupa fiecare
rand, alinierea, spatierea sau aranjarea paragrafelor prin spatii sau Taburi
succesive
 Trecerea la pagina noua:
 Fie prin umplerea paginii curente
 Fie cu Insert-Break-Page Break
 Trecere la paragraf nou:
 Enter
 Trecerea la rand nou:
 Fie natural, la umplerea randului
 Fie fortat, cu Shift-enter (care intrerupe randul curent fara sa treaca la paragraf nou)
 Verificarea regulilor de tastare se face prin activarea caracterelor invizibile, cu
butonul Show/Hide:
 Spatiu = punct la mijloc
 Enter=simbolul de pe buton
 Tab=sageata
Spelling and Grammar
 Probleme la tastare:
 Sublinierea automata cu rosu sau verde indica erori
ortografice (spelling) sau gramaticale (grammar); acestea pot
apare cand se tasteaza in alta limba decat cea a dictionarului
activ; solutii:
 Activarea dictionarului de limba in care se tasteaza: Tools-
Language-Set Language
 Ascunderea erorilor: pe bara de stare, clic dreapta pe butonul
Spelling and Grammar Status (carte cu x rosu) si activarea
celor doua optiuni Hide.
 Dezactivarea corectoarelor: Tools-Spelling and Grammar-
butonul Options permite dezactivarea diferitelor tipuri de
corecturi
 Daca se opteaza pentru corecturi active, Tools-Spelling and
Grammar permite localizarea tuturor erorilor; erorile pot fi:
 Ignorate (Ignore Once, Ignore All)
 Considerate corecte (Add to Dictionary)
 Corectate (Change, Change All)

 atentie: Clic dreapta pe un cuvant eronat ofera optiuni
similare de corectare
Autocorrect
 Uneori la tastare se realizeaza transformari automate:
 Colorarea in albastru a adreselor URL (Web, e-mail)
 Transformarea ghilimelelor drepte in rotunde
 Scrierea automata de majuscule la inceput de fraza
 Inlocuiri automate ale unor cuvinte tastate gresit
 Transformarile automate pot fi remarcate si datorita aparitiei butonului

la inceputul cuvantului corectat ; acest buton ofera optiuni privind
acceptarea corecturii sau respingerea ei
 Regulile de transformare automata se stabilesc la Tools-Autocorrect
options:
 Prin bifarea transformarilor dorite
 Prin crearea de transformari personalizate: optiunea Replace text as you

type ofera un tabel cu perechi de inlocuire la care se pot face adaugari,
modificari, stergeri; Perechile de inlocuire stabilesc:
 Fie greseli frecvente si variantele corecte cu care sa se inlocuiasca
automat erorile
 Fie inlocuiri din ratiuni de comoditate, cum sunt abrevierile: de exemplu,
la fiecare tastare a textului “pt.” sa apara automat textul “pentru”
Limba
 Optiuni privind limba folosita: Tools-Language
 Alegerea limbii pentru care se activeaza instrumentele
de corectare: Set Language
 Controlul despartirii automate in silabe: Hyphenate
 “Tezaur” de sinonime: Thesaurus
 Traduceri automate: Translate – necesita instalarea

unor dictionare de traducere care nu sunt implicit
disponibile
Gestiunea textului
 Metode de selectie:
 specifice:dublu clic (cuvant), clic pe bordura stanga a
paginii (rand), dublu clic pe bordura stanga a paginii
(paragraf)
 mostenite din Windows: drag, Ctrl apasat pentru portiuni
discontinue, Shift apasat pentru portiuni continue, Ctrl-A
pentru intreg continutul
 Metode de copiere si mutare:
 Mostenite din Windows: drag and drop (mutare), Ctrl-
drag and drop (copiere), Cut, Copy, Paste
Gestiunea textului
 Optiunile de gestiune a textului apar in meniul Edit:
 Undo – anuleaza ultima operatie (Undo repetat anuleaza
ultimul sir de operatii)
 Repeat sau Redo – repeta ultima operatie sau reface
operatia anulata cu Undo
 Office Clipboard – afiseaza continutul Clipboard pentru Paste
selectiv
 Clear Formats – elimina formatul fara a elimina textul
 Clear Contents – stergere normala (similar cu tasta Del)
 Find – cautare prin text
 Replace – cautare si inlocuire: se poate inlocui o aparitie sau

toate aparitiile sirului de caractere cautat
 Go To – salturi la diferite elemente din text: salt la pagina,
salt la sectiune, salt la rand, salt la semn de carte (vezi
referinte)
Formatarea textului
 Reprezinta transformari estetice care nu afecteaza
continutul
 Trebuie intotdeauna precedata de selectarea portiunii de
text care trebuie transformata!
 Optiunile de formatare apar in meniul Format
1. La nivel de caracter: - se transforma 1 sau mai multe
caractere
2. La nivel de paragraf: - se transforma 1 sau mai multe
paragrafe intregi
 Paragraf=textul tastat intre doua Enter-uri
 Paragraf vid=doua apasari ale lui Enter consecutive
 Delimitarea paragrafelor se face cu butonul Show/Hide
de pe bara Standard (vezi afisarea caracterelor invizibile)
 Copiere speciala disponibila si in Excel sau Powerpoint:
Copierea de format, care nu copiaza continutul, ci doar
formatarea: butonul Format Painter
Formatarea textului - fonturi
 Format-font – transformari la nivel de caracter, multe
din optiuni disponibile sub forma de butoane:
 Fonts – selectarea fontului, marimii, culorii, bold,
italic, moduri de subliniere, efecte de umbrire, relief,
etc.
 Efecte frecvent folosite: Superscript si Subscript (Exponent
si Indice) se pot aplica rapid cu combinatiile “Ctrl =“ si
“Ctrl shift =“
 Character spacing – spatiere intre caractere,
dimensionare, ridicarea sau coborarea caracterelor de
pe linia randului
 Text effects – efecte speciale de animatie
Formatarea textului - paragrafe
 Format-Paragraph – transformari la nivel de paragraf,
trebuie acordata atentie selectarii corecte a pargrafelor
afectate.
 Operatii de baza:
 Alignment - Alinierea orizontala (fata de stanga-dreapta,
a nu se confunda cu alinierea verticala din Page Setup!) –
cel mai comod cu butoanele
 Spacing - Spatierea:
 Before/after – in fata sau dupa paragraf, uneori este inlocuita cu
Enteruri consecutive
 Line spacing – intre randurile paragrafului, nu poate fi inlocuita cu
Enteruri deoarece Enter inchide paragraful.
 Indentation - Indentarea = deplasarea marginilor stanga
si dreapta a paragrafelor fata de bordurile generale
(stabilite la Page Setup), cel mai comod cu triunghiurile de
pe rigla!
 Pagina Line and Page breaks - Comportamentul
paragrafelor la sfarsit de pagina: legarea de urmatorul
paragraf, pastrarea paragrafului intreg in mod fortat,
trecerea sa fortata pe pagina urmatoare etc.
Formatarea textului - liste
 Listele sunt formate din paragrafe speciale de tip “element de
lista”
 Fiecare element de lista este precedat de un simbol de marcare:
 De ordonare: butonul Numbering
 Oarecare: butonul Bullets
 Tipuri de liste:
 Ordonate
 Neordonate
 Multinivel – acest slide este o lista cu 2 nivele: pe primul nivel s-au
marcat elementele cu bulina plina, pe nivelul 2 cu bulina goala
 Operatii cu liste:
 Scrierea
 Convertirea in paragrafe normale sau invers
 Formatarea = alegerea modului de numerotare, a numarului de
pornire, alegerea simbolului de marcare, a distantei acestuia fata
de text plus formatari obisnuite de text
Formatarea textului - liste
 Scrierea listelor:
 Prin activarea butoanelor Numbering sau Bullets
 Daca se scrie o lista multinivel
 trecerea pe nivelul urmator se face cu Tab la inceputul elementului care
trebuie trecut pe alt nivel
 revenirea cu un nivel se face cu Shift-Tab la inceputul elementului care
revine cu un nivel
 Terminarea listei se face prin dezactivarea butonului
Numbering/Bullets pe randul de dupa ultimul element
 Convertirea listelor:
 Se selecteaza lista si se dezactiveaza butonul Numbering/Bullets
 Mai frecventa este conversia inversa, utila cand avem paragrafe ce
trebuie numerotate sau marcate cu un simbol
 Formatarea listelor:
 Se selecteaza lista, apoi Format-Bullets and Numbering si se alege
pagina corespunzatoare tipului de lista (Outline Numbering pentru
multinivel)
 Se alege unul din cele 7 formate de liste
 Eventual, se modifica formatul ales cu butonul Customize (la listele
multinivel, in Customize se alege mai intai nivelul din lista Level –
fiecare nivel e formatat separat)
Formatarea textului - stiluri
 Stil = o multime de formatari grupate sub un nume;
 Ex: Heading 1= font Arial, 16, bold, black, aliniat la
stanga
 Lista stilurilor – pe bara de formatare sau Format-
styles and formatting
 Stiluri predefinite:
 Heading 1,2,3,… pentru titluri, subtituluri, … (stau la
baza generarii cuprinsului)
 Caption pentru etichete (la baza generarii
cuprinsului de figuri)
 Normal – stilul de baza, folosit in textul normal
(Times New Roman, 12, Justify)
 Se pot modifica stilurile predefinite sau se pot crea
stiluri noi la Format-styles and formatting (Modify pe
stilul de modificat sau New Style pentru stil nou)
 Modificarea sau crearea unui stil (in fereastra Modify
sau New style):
 Stilul are nume (predefinit sau un nume nou)
 Stilul are tip (la nivel de caracter, de paragraf, de

tabel, de lista) – majoritatea sunt de tip paragraf
 Stilul are un stil de baza (style based on), de la
care se porneste construirea – majoritatea sunt
bazate pe Normal
 Stilul poate avea o combinatie de taste folosita la
aplicare (butonul Format-Shortcut Key)
 Stilul are componente: totalitatea formatarilor
memorate in stil
 Prin apasarea butoanelor din fereastra in care se
construieste stilul
 Prin apasarea butonului Format din aceeasi fereastra, se
obtine lista completa a formatarilor posibile dintr-un stil
 Aplicarea stilului pe un text selectat
 Prin alegerea stilului din Lista Stilurilor
 Prin apasarea combinatiei de taste asociata, daca s-a
stabilit una
 Aplicarea stilului inseamna aplicarea tuturor componentelor
acestora simultan => economie de efort
 Modificarea unui stil se transmite in toate portiunile de text
pe care s-a aplicat stilul respectiv, nu e nevoie nici macar
de selectarea portiunilor de text => economie de efort
 Un stil insoteste permanent documentul in care a fost creat,
dar nu se transmite de la un document la altul; daca in
fereastra de creare a stilului se bifeaza Add to template,
stilul va fi permanent valabil pe calculatorul respectiv,
pentru orice document.
 Recomandari:
Formatarea textului – alte optiuni
 Format – Borders and Shading: formatare de chenare, operatie
frecventa la tabele, se foloseste uneori pentru a incadra
paragrafe in chenar
 Format – Columns: scriere pe coloane – se alege numarul de
coloane, latimea lor, distanta intre ele, linie optionala de separare
etc.
 Format – Change case: transformarea unui text in majuscule
(UPPERCASE), litere mici (lowercase) si alte cazuri (litera mare la
inceput de cuvant – Title Case).
 Format – Drop cap: folosita de obicei al marirea primei litere dintr-
un paragraf peste mai multe randuri (in cartile de povesti de
obicei)
 Format – Background: fundalul paginii
 Format-Insert Text Box: permite construirea unei casete in care se
tasteaza text si poate fi plasata oriunde pe pagina (poate depasi
bordurile suprafetei de scriere, e folosita la textul care apare in
desene si care nu se supune scrierii normale)
 TextBox este considerat un obiect grafic, poate fi creat de pe bara
Drawing si formatat cu Format-Text Box (de exemplu pentru a
ascunde chenarul casetei)
Gestiunea sabloanelor
 Sablon (Template) = un document cu formatarile prestabilite, de
obicei prin stiluri si exemple de text formatat
 Sabloanele sunt fisiere cu extensia dot
 Lista de sabloane e accesibila cu File-New-Templates-on my
computer: ofera cateva categorii de sabloane pentru documente
de anumite tipuri consacrate: cereri, plangeri, CV, scrisori etc.
 Orice document Word se bazeaza pe un sablon! Chiar la crearea
unui document nou, in care nu alegem sablonul de pornire, se
foloseste de fapt un sablon special, de baza, numit Normal.dot
care contine:
 Stilurile predefinite, combinatiile de taste predefinite, formatul de
pagina predefinit etc.
 Important: Operatiile de modificare sau creare de stil, definirea
combinatiilor de taste sau alegerea formatului de pagina ofera o
optiune de genul Add to template sau Add to Normal.dot sau Save
in Normal.dot, prin care modificarea facuta este salvata in
Normal.dot, adica va fi disponibila in ORICE document creat pe
calculatorul respectiv incepand cu acel moment
Gestiunea antetelor si subsolurilor
 Se utilizeaza:
 View - Header and Footer deschide chenarul de antet si
activeaza bara Header and Footer
 Succesiunea logica de operatii:
 Construirea antetului prin tastare, formatare sau folosirea
butoanelor de pe bara Header and Footer care insereaza
elemente speciale: Data, Ora, Numarul paginii etc.
 Optional, butonul Page setup activeaza fereastra Page
Setup-Layout (vezi formatarea paginii) in scopul stabilirii
distantei antetului/subsolului fata de marginea hartiei
 Apasarea butonului Switch between header and footer
permite trecerea la subsol, unde se insereaza de obicei
numarul de pagina
 Butonul Close inchide chenarul de antet/subsol si revine la
suprafata de scriere.
 Butoane folosite doar la documente cu sectiuni:
 Show Next/Previous se folosesc pentru trecerea dintr-o sectiune in
alta
 Link to previous sau Same as previous pentru a avea antete
identice intre sectiuni
Gestiunea antetelor si subsolurilor
 Asemeni formatului de pagina, antetul si subsolul se
trasmite automat la toate paginile=>problema:
construirea antetelor diferite in acelasi document
 3 cazuri de antete diferite:
 Antet diferit pe paginile pare fata de cele impare – se
rezolva bifand in Page setup – Different odd and even
 Antet diferit pe prima pagina (de obicei pentru
eliminarea sa de pe prima pagina) – se rezolva bifand
in Page Setup – Different first page
 Antet diferit pe diferite portiuni continue ale unui
document (de exemplu) – se rezolva prin
sectionarea documentului,
Sectionarea si scopurile sale
 Scopurile sectionarii:
 Fiecare sectiune poate primi propriul format de pagina
 Fiecare sectiune poate avea propriul antet si subsol (se vor
folosi de pe bara Header and footer butoanele:
 Show Next/Previous pentru trecerea de la un antet/subsol de
sectiune la altul
 Link to previous trebuie dezactivat in sectiunea 2 pentru a se
permite antetele diferite
 De obicei se sectioneaza documentele impartite in capitole
(de exemplu ca sa apara titlul fiecarui capitol in antetul
corespunzator)
 Sectionarea se realizeaza prin introducerea unui
delimitator de sectiune: Insert – Break – Section breaks
prezinta tipurile de delimitatori:
 Next page – delimitare cu salt pe pagina noua
 Continuous – delimitare fara salt la pagina noua
 Odd page – delimitare cu salt la pagina noua para
 Even Page – delimitare cu salt la pagina noua impara
Sectionarea si scopurile sale
 Pozitia delimitatorului este importanta deoarece textul
din fata sa apartine sectiunii 1, textul de dupa
delimitator apartine sectiunii 2 => n delimitatori
creeaza n+1 sectiuni; pozitia poate fi aflata pe doua
cai:
 Delimitatorul este un caracter invizibil=>odata
inserat acesta poate fi vazut activand butonul
Show/Hide – are forma unei bare duble pe care scrie
“Section break”
 Bara de stare din Word indica, alaturi de pagina,
rand, coloana etc. si Sec – sectiunea in care se afla
cursorul
Lucru cu tabele – creare, selectie
 Se foloseste in general meniul Table
 Pentru formatari se foloseste Format – Borders and Shading
sau Table – Table Autoformat (formate predefinite)
 Creare tabel:
 Prin desenare (Table – Draw table)
 Prin precizarea numarului de celule (Table – Insert Table)
 Metode de selectie:
 Clic in fata unui rand – selecteaza randul
 Clic deasupra coloanei – selecteaza coloana
 Clic in zona interioara din stanga unei celule – selecteaza
celula
 Clic pe crucea din stanga sus a tabelului – selecteaza
tabelul
 Raman valabile metodele clasice: drag and drop, folosirea
lui Ctrl, Shift
 Optiunile meniului Table - Select
Lucru cu tabele - formatari
 Formatari de celule (in prealabil se selecteaza celulele)- Format
Borders and Shading:
 Pagina Borders se foloseste de la stanga spre dreapta, in ordinea:
tipul de chenar, linia, grosimea, culoarea
 Atentie! Chenarul de tip None se foloseste frecvent cand se prezinta informatii
in forma tabelara, fara a fi vizibil chenarul – astfel se evita aranjarea
continutului prin spatii sau taburi repetate
 Pagina Shading – pentru umplerea celulelor cu culoare
 Atentie! Formatarea celulelor se refera la chenare si culoarea sau
modelul de umplere; formatarea continutului se refera la textul din
celule!
 Formatari de continut:
 Se folosesc operatiile clasice de formatare a textului (font, stil etc.)
 Apare problema alinierii continutului in celula:
 Exista 9 tipuri de alinieri: la 4 margini, la 4 colturi, la centru – clic dreapta pe
celula – Cell Alignment
Lucru cu tabele - dimensionare,
adaugare, stergere
 Dimensionarea celulelor:
 Liber, cu mouse-ul, drag pe chenare
 Cu precizie, in unitati de masura, cu Table-Table properties

ofera casete pentru precizarea latimii randurilor, inaltimii
coloanelor
 Table – Autofit, disponibil in unele versiune Word, permite
dimensionarea celulelor pentru incadrarea perfecta a
continutului (Autofit to Content); in alte versiuni optiuni
similare apar tot in Table properties
 Adaugarea de coloane,randuri se face doar dupa ce s-a
selectat coloana sau randul langa care se face adaugarea;
selectia este, evident, necesara si la stergere.
 Unificarea celulelor selectate: Table-Merge Cells
 Fragmentarea unei celule selectate in subcelule: Table-Split
Cells (se indica numarul de fragmente)
Lucru cu tabele – operatii avansate
 Ordonarea randurilor unui tabel se realizeaza conform
unui criteriu de ordonare (valorile de pe una din
coloane);
 daca apar valori identice, ele pot fi departajate dupa o
coloana-criteriu suplimentara) – Table-Sort permite:
 Alegerea criteriului de ordonare si, optional, 2 criterii de
departajare
 Header Row trebuie bifat pentru a nu fi implicat capul de tabel
in ordonare (daca tabelul are cap)
 Atentie! optiunea de ordonare este disponibila si in afara
tabelelor, pentru a ordona paragrafe!
 Convertirea tabelelor in paragrafe sau invers: Table –
convert text to table sau table to text
Lucru cu tabele – calcule
 Metoda de adresare (referire a celulelor) – randurile cu numere,
coloanele cu litere:
A1 B1 C1
A2 B2 C2
 Table-Formula permite construirea formulelor de calcul:
 Cu functii: =AVERAGE(B1,B2,B3) – calculeaza media
 Cu operatori: =(B1+B2+B3)/3
 Prin enumerare de celule: =SUM(A1,B1,C1,D1)
 Prin domeniu de celule: =SUM(A1:D1), sunt implicate toate celulele
dintre cele doua capete ale domeniului
 Functii uzuale: AVERAGE – media, SUM – suma, PRODUCT – produs,
MIN – minim, MAX - maxim
 Atentie:
 Egalul apare obligatoriu la inceputul formulei
 Formula nu poate fi scrisa direct in tabel, ci doar in optiunea de meniu
Formula! Daca e scrisa direct in tabel, va fi considerata text oarecare
 Daca datele tabelului se modifica, formula NU se recalculeaza decat
daca apasam Clic dreapta pe rezultatul formulei – Update field
Desenare
 Se foloseste bara Drawing cu componentele:
 Meniul Draw
 Meniul Autoshapes, cu totalitatea figurilor disponibile
 Lista de obiecte grafice frecvente (linia, sageata,

TextBox, WordArt, butonul de inserare a unei imagini
externe)
 Lista optiunilor de formatare grafica: Fill Color, Line
Color etc.
 La momentul inserarii unui obiect Drawing, in document
apare panza de desenare – se poate desena direct pe
document prin dezactivarea panzei: Tools-General-
Automatically create drawing canvas…
 Desenarea in Word este de tip vectorial=desenele se
obtine prin reunirea unor obiecte grafice (shapes
=contururi inchise sau deschise) si nu prin colorarea
pixelilor cu o pensula (metoda din Paint)
Desenare
 In general desenele Word sunt scheme grafice care contin
text: textul se plaseaza in scheme sub forma de TextBox –
singura metoda de a plasa text oriunde pe ecran (casete cu
text, vezi meniul Format)
 Orice obiect grafic cu contur inchis poate contine text – clic
dreapta pe obiect-Add Text
 Orice obiect grafic poate fi manipulat cu mouse-ul (tragand
marcajele de selectie ale obiectului) sau cu optiunile meniului
Draw
 La mutarea obiectelor cu mouse-ul se recomanda apasarea
tastei Alt pentru deplasare de finete; altfel, deplasarea se face
cu salturi de 3-4 mm, ceea ce poate crea probleme de
inchidere a contururilor
 Orice obiect grafic poate fi formatat (dupa selectare) din
meniul Format-Autoshape care prezinta caracteristicile de
format ale unui obiect grafic: chenarul, culoarea de umplere,
tipul de sageata, modul de incadrare in text, dimensiunea etc.
 La TextBox se pune si problema formatarii textului din interior
Desenare
 Un desen e format din mai multe obiecte grafice care trebuie
grupate pentru a fi manipulate (mutate, copiate, sterse)
simultan, deci pentru a tratat desenul ca pe un intreg:
 Se selecteaza toate componentele desenului (Ctrl-clic)
 Se alege din meniul Draw-Group
 La nevoie, meniul Draw ofera si optiunile:
 Ungroup (fragmentarea desenului in componente independente)
 Regroup (refacerea gruparii anterioare dupa selectarea unei singure
componente)
 Obiectele grafice care se suprapun pe aceeasi suprafata de
document sunt plasate in stiva (obiectul din fata este vizibil,
cele din spate sunt partial acoperite); ordinea obiectelor in
stiva se stabileste in meniul Draw-Order, care ofera optiuni de
trimitere in spate, scoatere in fata etc.
Lucru cu obiecte externe – creare si
formatare
 Obiectele externe sunt obiecte create cu miniaplicatii atasate
Word-ului (si altor programe Office)
 In general, acestea se insereaza cu Insert-Object (ex:
Microsoft Equation – editorul de ecuatii)
 Unele, mai frecvent utilizate se pot insera cu Insert-Picture:
 Chart=reprezentare grafica a unui tabel de date
 Organization chart=organigrama
 From file=inserarea unui fisier imagine
 Dublu clic pe un obiect extern deschide miniaplicatia cu care
poate fi modificat obiectul (editorul de ecuatii, de imagini, de
organigrame etc.)
 Clic in afara obiectului extern inchide miniaplicatia, iar obiectul
este tratat ca o imagine si poate fi formatat ca atare:
 Clic dreapta pe obiect – Format Object/Picture ofera optiuni de
incadrare a obiectului in text, chenar, dimensiune etc.
 Clic dreapta pe obiect – Show Picture toolbar afiseaza bara
Picture, cu butoane pentru manipularea imaginilor:
luminozitate, rotire, decupare (Crop!), butonul de formatare,
umplere
Generare referinte - etichete
 De regula obiectele externe primesc etichete de referinta
(=pentru identificare): Figura 1,2,3…., Schema 1,2,3…, Ecuatia
1,2,3…; acestea apar imediat deasupra sau dedesubtul
obiectului
 Componentele unei referinte de obiect:
 Ex: Fig. 1. Peisaj are componentele:
 Fig.=eticheta
 1.=numararea
 Peisaj=textul explicativ
 Crearea unei referinte de obiect: Insert-Reference-Caption
 New Label – creeaza o eticheta noua (fara numerotare,
aceasta fiind automata!)
 Numbering – alege modul de numerotare
 Textul explicativ se tasteaza direct in document
 Referintele de obiecte trebuie sa aiba stilul Caption, care sta
la baza generarii cuprinsului de figuri (sau de obiecte in
general)
Generare referinte - cuprins
 Daca s-a asigurat faptul ca TUTUROR titlurile/subtitlurile din
document li s-au aplicat stiluri de titlu/subtitlu
(Heading1/2/3…) si daca aceste stiluri NU s-au aplicat
altundeva, atunci cuprinsul unui document poate fi generat:
Insert-Reference-Index and Tables-Table of Content:
 Ofera unele optiuni privind modul de afisare
 Numerele de pagina pot fi utilizate cu Ctrl-clic pentru salturi la
titlurile aferente
 Daca se modifica titlurile sau paginarea lor, cuprinsul nu este
actualizat automat=>actualizarea sa se face cu Clic-dreapta
pe cuprins-Update Field
 Daca s-a asigurat faptul ca TUTUROR etichetelor de figuri li s-a
aplicat stilul Caption si daca acest stil NU s-a aplicat si
altundeva, atunci cuprinsul de etichete (de figuri, de obiecte)
poate fi generat: Insert-Reference-Index and Tables-Table of
Figures
Alte tipuri de referinte generate (din
meniul Insert)
 Numere de pagina – daca nu s-au inserat la construirea

subsolului de pagina, se poate folosi Insert-Page
Numbers-se poate alege modul de numerotare
 Comentarii pe marginea documentului – Insert-
Comments-se tasteaza comentariul
 Note de subsol – Insert-Reference-Footnote-se tasteaza
continutul notei (Endnote plaseaza toate notele la finalul
documentului)
 Semne de carte (utile la cautarea cu Edit-GoTo) – Insert-
Bookmark (semnul de carte trebuie sa primeasca un
nume folosit la cautarea sa)
 Hiperlegaturi (hyperlink, vezi HTML si pagini Web) –
Insert-Hyperlink (se indica fisierul la care se face saltul,
adresa URL sau semnul de carte)
Elemente avansate – generarea
corespondentei prin interclasare
 Situatie: se doreste generarea unei scrisori in mai multe
exemplare:
 Cu continut si format fix
 Cu elemente variabile
 Ex: Domnule X, va rugam sa va prezentati la sediul RATUC
pentru a plati suma de Y
 Continut fix: Domnule …, va rugam sa va prezentati la sediul
RATUC pentru a plati suma de …
 Elemente variabile: X (destinatarul), Y(suma)
 Metoda interclasarii:
 Se scrie scrisoarea o data (continutul fix) si se formateaza
 Se construieste o sursa de date (baza de date, tabel,
lista), salvata intr-un fisier separat, cu toate valorile X si Y
 Prin interclasarea sursei de date cu schita scrisorii, se poate
genera cate o scrisoare pentru fiecare inregistrare din sursa de
date (in acest exemplu, pentru fiecare destinatar+suma)
 Atentie! Interclasarea se poate folosi pentru orice documente
cu continut fix si elemente variabile (plicuri, bilete de intrare,
invitatii etc.)
Elemente avansate – generarea
corespondentei prin interclasare
 Word ofera pentru interclasare un program de tip wizard
(=ghid cu pasi succesivi) care ruleaza in panoul de sarcini, in
dreapta ecranulu: Tools-Letters and mailing-Mail Merge;
wizardul ofera 6 pasi succesivi:
 Alegerea tipului de corespondenta (scrisoare, plic etc.)
 Alegerea documentului de pornire (nou sau un fisier Word
existent)
 Alegerea destinatarilor:
 Selectarea unei surse de date existente
 Construirea unei surse de date noi (Create new list)
 Construirea schitei documentului:
 Scrierea continutului fix
 Inserarea elementelor variabile la pozitiile corecte din text (butonul
Insert Merge Field de pe bara Mail Merge)
 Formatarea schitei documentului
 Previzualizarea (consultarea corespondentei generate) cu
posibilitatea de corectare a sursei de date
 Finalizarea
 Modificari individuale aduse unora din documentele generate
 Trimiterea la imprimanta
Elemente avansate – formulare
 Formular=document capabil sa preia si sa memoreze informatii de la utilizator prin
intermediul unor campuri (obiecte de formular): casete, butoane, liste etc.
 Scopul formularelor este sa fie distribuite unui grup de persoane in vederea
completarii=>utilizatorul formularului nu este de regula aceeasi persoana cu
creatorul formularului.
 Formularele Word pot fi create cu ajutorul barei Forms.
 Formularele Word sunt limitate la utilizarea urmatoarelor campuri:
 Text form field (camp de tip text, caseta de editare) – au scopul de a fi
completate de la tastatura
 Check box (caseta de validare) – au scopul de a fi bifate
 Drop down (lista derulanta) – apar sub forma unor liste de optiuni din care
utilizatorul selecteaza optiunea dorita
Elemente avansate – formulare
 Orice formular are doua stari:
 Starea de editare, in care poate fi modificat (se pot adauga campuri, se poate
modifica textul sau proprietatile campurilor) dar nu poate fi completat (nu se pot
completa casetele de editare, nu se pot bifa casetele de validare, nu se pot face
selectii in liste) – de obicei creatorul formularului lucreaza in starea de editare
 Starea de utilizare, in care poate fi completat dar nu poate fi modificat – de regula
utilizatorul formularului lucreaza in aceasta stare si nu are acces la starea de
modificare
 La crearea unui formular, se lucreaza in starea de editare, prin parcurgerea etapelor:
 Se scrie partea de text a formularului (orice camp trebuie precedat cu un text care
indica ce se asteapta de la utilizator: ce se completeaza, ce se bifeaza etc.)
 Se introduc campurile formularului, cu ajutorul butoanelor Text form field, Check
box, Drop down de pe bara Forms
 Se stabilesc proprietatile fiecarui camp: clic dreapta pe camp – Properties
 Pentru Text f.f. se stabileste numarul de caractere acceptat (Maximum Length)
 Pentru Check box, se stabileste daca sa fie implicit bifat sau nu (Checked)
 Pentru Drop down, se stabilesc optiunile listei (se completeaza Drop down item,
apoi Add pentru adaugarea la lista de optiuni)
 Se testeaza functionarea trecand in starea de utilizare (numita si operatie de
protejare, cu butonul Protect Form al barei Forms). Acelasi buton se foloseste pentru
revenirea in starea de editare. Se observa cum in starea de utilizare nu se mai pot
aduce modificari textului si campurilor, ci pot fi doar completate/bifate, in timp ce in
starea de editare, acestea nu pot fi completate/bifate.
 Daca se activeaza Tools-Options-Save-Save data only for forms, operatiile de salvare a
formularelor vor salva DOAR datele completate in campuri, in format txt, ignorand partea
de text a documentului si formatarile sale
Imprimarea documentelor
 Etape:
 Previzualizarea, afiseaza pe ecran documentul asa cum va
arata tiparit (File-Print preview)
 Ofera optiuni de afisare a mai multor pagini, micsorare/marire
 Stabilirea optiunilor de imprimare (File-Print)
 Zona Printer
 Alegerea imprimantei
 Proprietatile imprimantei (atentie! Dimensiunea hartiei din
proprietati trebuie sa coincida cu cea din Page Setup)
 Zona Print Range
 Precizarea paginilor care se vor imprima (1,2,3 sau 1-3)
 Zona Copies
 Numar de copii
 Ordinea imprimarii copiilor
 Zona Zoom
 Optiuni de marire/micsorare in raport cu pagina din imprimanta
(in masura in care imprimanta permite astfel de modificari)
Informatica
Curs Excel
Operatii in Excel
 Gestiunea documentului si a foilor de lucru
 Gestiunea celulelor
 Formatarea celulelor
 Introducerea de formule si copierea formulelor
 Lucru cu tabele de tip “baza de date”
 Desenare si lucru cu obiecte externe (inclusiv
formatare)
 Generare grafice
 Elemente avansate: Rezolvarea ecuatiilor cu 1
necunoscuta
 Formatarea paginii in vederea imprimarii
Personalizarea mediului (vezi Personalizarea
mediului in Word pentru asemanari)
 Se realizeaza cu Meniul View:

 Permite doua moduri de afisare a documentului:
 Normal, modul implicit
 Page break preview, paginarea documentului inaintea imprimarii
 Permite activarea sau dezactivarea barelor de butoane
(Toolbars) – recomandat sa fie active Standard, Formatting si
Drawing
 Permite activarea sau dezactivarea butoanelor de pe fiecare
bara (Toolbars-Customize)
 Permite activarea sau dezactivarea unor elemente de
interfata: bara de formulre (Formula Bar), panou de sarcini
(Task Pane), bara de stare (Status Bar)
 Barele de butoane active pot fi mutate cu mouse-ul pe
ecran, prin drag aplicat inceputului de bara
 Barele de butoane contin acces rapid la operatii uzuale,
unele simplificate; Accesul la instrumentele Excel
complete se face din meniuri
 Meniul Help ofera documentatia completa de utilizare
Excel
Gestiunea documentului si a foilor de
lucru
 Orice document (workbook) este format din mai multe foi
de lucru (worksheet)
 Implicit, exista 3 foi (Sheet1,2,3):
 Trecerea intre foi se face cu clic pe numele foii (stanga jos a
documentului)
 Gestionarea foilor (crearea unei foi, stergere, mutare,
copiere, redenumire) se face cu meniul de context (clic
dreapta pe numele foii dorite)
 Tools-Options ofera optiuni cu caracter general
 Intervalul de recuperare automata, extensia la salvare (xls
implicit) – vezi Word
 Pagina International: legata de specificul regional (alegerea
virgulei zecimale, a separatorului miilor etc.)
 Meniul Edit ofera optiuni similare Wordului
 Atentie! Grilajul de chenare din foaia de lucru este
orientativ (invizibila la imprimare)=>crearea unui tabel
presupune si trasarea chenarelor pe celulele sale!
Gestiunea celulelor
 O celula poate contine:
 Valori (text, numere, date calendaristice, erori)
 Formule - Componentele formulei:
 Rezultatul, afisat direct in foaia de lucru
 Expresia (formula exprimata detaliat), in bara de formule (recunoscuta dupa
simbolul fx). Expresia se construieste cu egal in fata, apoi o combinatie corecta
de functii, operatori, cu enumerare de celule sau cu domenii de celule (vezi
formule de calcul in tabele Word)
 Metode de selectie
 Metode de selectie:
 Aceleasi ca in cazul tabelelor Word
 Metode de dimensionare:
 Drag de mouse pe chenarele din capurile de linie sau coloana
 Format-Row/Column pentru:
 Dimensionare cu precizie (Width)
 Dimensionare dupa continut (Autofit)
 Metode de stergere:
 Tasta Del=Edit-Clear Content (sterge continutul, raman formatarile)
 Edit-Clear Formats (elimina formatarile, ramane continutul)
 Edit-Delete (sterge complet celulele si deplaseaza celule de pe randul/coloana alaturata in
locul celei sterse )
 Metode de copiere/mutare
 Aceleasi ca in Windows/Word (inclusiv butonul de copiere a formatarilor: Format Painter!)
 In plus: instrumentul Autofill
 In plus: metode speciale de Paste
Gestiunea celulelor-Autofill
 Instrumentul Autofill
 Este reprezentat de patratul negru din
coltul dreapta jos al unei celule
selectate
 Se utilizeaza prin drag aplicat pe coltul
respectiv
 Efecte:
 Multiplica celula selectata pe toata
suprafata acoperita cu drag
 DACA s-au selectat initial 2 celule cu
valori diferite (ex:1,3), genereaza o
progresie in prelungirea celor 2 celule
(1,3,5,7…)
 Tipul de progresie (geometrica,
aritmetica etc.) si pasul progresiei se
poate modifica (imediat dupa terminarea
drag-ului!) la Edit-Fill-Series
 La terminarea drag-ului apare
butonul Autofill Options (vezi
imaginea) ale carui optiuni permit:
 Multiplicarea continutului si ignorarea
formatarii
 Multiplicarea formatarii si ignorarea
continutului
Gestiunea celulelor-Paste special
 Dupa ce s-a aplicat Copy sau Cut pe o celula sau un grup de
celule, Paste ofera mai multe alternative (clic dreapta – Paste
special):
 All (Paste normal)
 Formulas (expresiile formulelor)
 Values (valori si rezultatele formulelor – se pierde expresia)
 Formats (formatarile, fara continut)
 Comments (doar comentariile)
 Validation (constrangerile de validare – vezi validarea celulelor)
 All except borders (continut si formatari, mai putin chenare)
 Column widths (doar dimensiunile coloanelor)
 Formulas and number formats (formulele si formatarile numerice
– vezi formatarea celulelor numerice)
 Values and number formats (valorile si formatarile numerice)
 Zona Operation permite ca, daca celula pe care se executa Paste
are deja continut, acesta sa nu dispara, ci sa fie adunat, scazut,
inmultit, impartit fata de valoarea copiata.
Formatarea celulelor
 Introducerea textului in celule:
 Nu exista paragrafe in Excel, deci nici formatari pe
paragrafe intregi
 Cantitatile mari de text se pot introduce:
 In celule de dimensiuni mari obtinute prin:
 Reunirea mai multor celule
 Dimensionare de rand sau coloana
 In mai multe celule alaturate, dimensionate convenabil
si cu chenare invizibile
 Categorii de formatari:
 La nivel de caracter (se selecteaza 1 sau mai multe
caractere si se folosesc butoanele barei de formatare)
 La nivel de celula (se selecteaza 1 sau mai multe celule,
apoi Format-Cells)
 In prealabil trebuie fixate cu precizie (prin selectie), celulele care vor suferi o formatare
de celule, apoi se selecteaza Format-cells.
 Se recomanda ca formatul de celule sa se stabileasca inainte de completarea celulelor,
desi se poate realiza si ulterior
 Pagina Number – formatarea numerica, stabileste modul de afisare (nu de introducere!)
a numerelor; prezinta o lista cu formate numerice:
 General – fara format
 Number – permite stabilirea numarului de zecimale, a simbolului de separare a miilor si a
modului de afisare a numerelor negative (cu minus, cu rosu etc.)
 Currency – permite alegerea unui simbol monetar care sa fie atasat automat valorilor
numerice
 Date – transforma valorile numerice in date calendaristice, se alege si formatul
calendaristic
 Daca celula va contine un numar, acesta reprezinta numarul de zile care se adauga la 1-1-
1900
 Daca se introduc 3 numere cu separator (2-2-5 sau 2/2/5) se va construi o data din aceste
numere: 2/2/2005
 Time – transforma valorile numerice in ore
 Percentage – inmulteste numarul cu 100 si adauga simbolul procentual
 Fraction – afiseaza numerele cu zecimale sub forma de fractii
 Text – numarul va fi considerat text si nu va putea fi utilizat in calcule numerice
 Atentie! Daca la introducerea de valori numerice intr-o celula, aceasta isi schimba
automat forma sau valoarea, inseamna ca exista deja un format numeric impus pe
celula respectiva si trebuie modificat
 Pagina Alignment ofera optiuni de aliniere fata de cele 4 margini ale
celulei:
 Aliniere orizontala (fata de stanga-dreapta)
 Aliniere verticala (fata de sus-jos)
 Indentarea (distanta continutului fata de marginile celulei)
 Orientarea continutului celulei (text orizontal, vertical, oblic – prin inclinarea
acului)
 Sensul textului din celula (stanga-dreapta, dreapta-stanga)
 Optiuni de control:
 Wrap text (incadreaza perfect textul in limitele celulei)
 Shrink to fit (dimensioneaza celula dupa continut)
 Merge cells (Unificarea celulelor selectate, daca s-au selectat mai multe)
 Pagina Font – optiuni de formatare la nivel de caracter (vezi Word,
similar)
 Pagina Border – optiuni pentru chenare: selectiile se fac de la dreapta la
stanga (invers decat la chenarele Word!)
 Pagina Patterns – optiuni de umplere a celulelor cu culoare sau modele
 Pagina Protection – optiuni de blocarea a accesului la celule sau
ascunderea formulelor (valabile doar daca se protejeaza foaia de lucru cu
Tools-Protection)
 Formatarea conditionata = formatul celulelor se
modifica automat in functie de valoarea celulei!
 Se realizeaza cu Format – Conditional formatting:
 Zona Condition permite construirea conditiilor:
 Ex: Cell value is less than 4 (valoare mai mica decat 4)
 Butonul Format permite alegerea unui format pentru

cazurile in care conditia este indeplinita
 Butonul Add permite construirea de conditii
suplimentare, impreuna cu formatele asociate
Introducerea si gestiunea formulelor
 Se foloseste metoda de referire din formulele Word: A1 B1
A2 B2
 Metoda 1: Scrierea: se selecteaza celula in care se face calculul, apoi se scrie
formula in bara de formule (deasupra foii, marcata cu fx):
 Semnul = este obligatoriu la inceputul formulei
 Formule cu functii si argumente: =SUM(A1,A2,A3)
 Formule cu operatori: =A1+A2+A3
 Formule cu enumerare de celule-argumente: =SUM(A1,A2,A3)
 Formule cu domeniu de celule: =SUM(A1:A3)
 Se tasteaza enter sau butonul de finalizare a formulei
 Metoda 2: Generarea, pentru formule uzuale:
 Se selecteaza un sir de celule (pe coloana sau pe rand) consecutive
 Se apasa butonul AutoSum de pe bara Standard pentru calcul de suma
 Se apasa sageata de langa butonul AutoSum pentru a alege alt tip de
calcul
 Rezultatul se va calcula la capatul sirului de celule selectate
 Metoda 3: Construirea – necesara cand nu se cunoate exact functia si ordinea argumentelor
 se apasa butonul fx, de la inceputul barei de formule, care ofera lista completa a
functiilor Excel, pe categorii: Recently used – ultimele folosite, All – toate, Math & Trig –
matematice, Logical – logice
 Se selecteaza functia dorita => apare fereastra Function Arguments, de construire a
argumentelor (celulele care sunt implicate in calcul)
 Se apasa butonul de colaps din caseta primului argument (fereastra FA colapseaza,
ramane accesibil butonul de colaps)
 Se selecteaza celulele argumentului
 Se apasa din nou butonul de colaps (fereastra FA revine la forma initiala)
 Daca functia necesita mai multe tipuri de argumente, se vor utiliza mai multe casete de
argumente, fiecare cu propriul buton de colaps
 Atentie! Nu e obligatorie trecerea cate unei celule in fiecare caseta! Valorile de acelasi
tip pot ocupa o singura caseta, sub forma de domeniu de celule
2 butoane de colaps, pentru 2

argumente ale functiei medie
(AVERAGE)
 Copierea/mutarea formulelor:
 Prin Copy – Paste/Paste special
 Cu instrumentul Autofill, similar multiplicarii celulelor
 Important:
 NU se copiaza/muta rezultatele formulelor, ci expresiile
 Expresiile se MODIFICA la copiere/mutare conform cu distanta si sensul intre
celula sursa si celula destinatie. Exemple:
 Formula =A1+A2, copiata cu 2 coloane spre dreapta, devine: =C1+C2
 Formula =A1+A2, copiata cu 2 randuri mai jos, devine: =A3+A4
 Formula =A1+A2, copiata 2 celule spre dreapta si 2 in jos, devine: =C3+C4
 Modificarea automata a referintelor de celule permite aplicarea aceleiasi
formule pe mai multe randuri sau coloane ale unui tabel
 Modificarea se aplica DOAR daca celulele au referinta relativa (normala:
A1,A2,etc.)
 Modificarea NU se aplica daca celulele au referinta absoluta ($A$1,$A$2
etc.)=>simbolul $ blocheaza coordonata in fata careia apare. Ex:
 Formula =$A1+A2, copiata 2 coloane spre dreapta, devine =$A1+C2
 Formula =A$1+A$2, copiata 2 randuri mai jos, ramane =A$1+A$2 (1 si 2 s-au
blocat, iar A nu se modifica prin copiere pe verticala!)
 In unele situatii, referirea celulelor se prefixeaza si cu numele foii (referinta
3D): Sheet1!$A$1 (=celula A1 de pe foaia 1), metoda utila atunci cand
copiem formule de pe o foaie pe alta, dar formulele se aplica pe aceleasi
date, de pe o foaie fixata initial
Functii uzuale
 Lista functii:
 SUM(lista argumente numerice) – calculeaza suma argumentelor
 AVERAGE(lista argumente numerice) – media
 PRODUCT (lista argumente numerice) – produsul
 COUNT(lista argumente) – numara celulele cu valori numerice din lista
argumentelor
 MAX (lista argumente) – elementul maxim din lista
 MIN (lista argumente) – elementul minim
 IF (conditie, valoare caz A, valoare caz F) – afiseaza valoare caz A, daca
conditia e adevarata, valoare caz F daca conditia e falsa:
 Ex: Fie IF (A1<>0, “AAA”,”BBB”) si A1=3 => functia va oferi valoarea “AAA”,
deoarece conditia A1 diferit de 0 e indeplinita!
 COUNTIF(domeniu, conditie) – numara din domeniul de celulele cate celule
indeplinesc conditia:
 Ex: COUNTIF(A1:A10,”>5”)=>functia va oferi numarul de celule din grupul
A1,A2…A10 care contin valori mai mici decat 5
 SUMIF(domeniu, conditie) – aduna toate celulele care indeplinesc conditia
 Trebuie cunoscute toate functiile care apar in culegerea de probleme!
Lucru cu baze de date
 Excel permite lucrul cu tabele de tip “baza de date”:
 Nu apar celule unificate
 Au o structura (cap de tabel, cu titluri de coloane), formatata deosebit de
date
 Fiecare coloana este un CAMP
 Fiecare rand este o INREGISTRARE
 Celulele din jurul tabelului sunt libere, pentru ca Excel sa delimiteze precis
suprafata ocupata de tabel
 Pentru operatii cu baze de date, cursorul trebuie sa se afle in interiorul
tabelului iar celulele din jurul tabelului sa fie libere, pentru ca Excel sa
delimiteze precis suprafata ocupata de tabel; se foloseste meniul Data
 Operatii:
 Sortarea (ordonarea tabelului, similar cu Word)
 Adaugarea de date
 Filtrare (extragerea unor randuri din tabel, pe baza de conditie)
 Grupare (dupa coloane cu date repetate)
 Totalizarea unor coloane
 Validare (verificarea corectitudinii datelor inainte sa fie introduse)
 Consolidarea (centralizarea datelor din mai multe tabele similare)
 Importul din surse de date externe (ex: importul sursei de date create la
interclasarea Word!)
Lucru cu baze de date
 Sort: - vezi sortarea tabelelor Word
 Form: - ofera un formular de gestiune a datelor, cu
butoane de rasfoire, stergere, cautare si adaugare de
inregistrari;
 Filter: - extragerea unor inregistrari si ascunderea
celorlalte (randurile ascunse nu se sterg!)
 Autofilter – ataseaza o sageata la fiecare cap de coloana, cu
meniul de filtrare:
 Apare lista cu fiecare valoare din coloana, pentru extragere
dupa valoare aleasa
 Custom, pentru extragere pe baza de conditie
 All, pentru revenirea la forma completa a tabelului
 Show All – revenirea la forma completa (anularea filtrului)
 Advanced Filter – pentru conditii complexe, trebuie sa fie
precedata de construirea unui domeniu de conditii (criteria
range – vezi slide-ul urmator!)
Lucru cu baze de date – filtrarea
avansata
 Construirea domeniului de conditii

 Nota Grupa Semnifica: toate inregistrarile
>5 2 cu Nota >5 SI Grupa=2
Nota Nota Semnifica: toate inregistrarile
<=5 >=2 cu Nota >= 2 SI <=5 (intre 2 si
5)
Nota Grupa
>5 Semnifica: toate inregistrarile
2 cu Nota >5 SAU Grupa=2
Observatii:
•Domeniul de conditie se construieste inainte de utilizarea filtrarii,
oriunde pe foaia de lucru, dar sa nu fie lipit de tabel
•Domeniul de conditie trebuie sa contina numele EXACTE (din tabel)
ale coloanelor pe care se pun conditiile
•Se considera operatia logica SI intre coloanele dom. de conditie
•Se considera operatia SAU intre randurile dom. de conditie
Lucru cu baze de date – filtrarea
avansata
 Advanced Filter ofer optiunile:
 Copy to another location – copiaza rezultatul filtrarii in alta pozitie a foii => se
activeaza caseta Copy to cu al carei buton de colaps se alege pozitia unde va
apare rezultatul
 List range – butonul de colaps permite selectarea suprafetei tabelului
 Criteria range – butonul de colaps permite selectarea domeniului de conditie
 Inainte de Ok se verifica daca fiecare caseta contine referintele de celule corecte
(in caz ca s-au facut selectii accidentale)
Lucru cu baze de date - agregari
 Subtotals – permite operatii de agregare pe coloanele tabelului (chiar daca
total indica de obicei o suma, operatiile de agregare mai pot fi: media,
numararea, maxim, minim, produs etc.)
 Subtotalurile se calculeaza pe grupuri de inregistrari=> in prealabil
trebuie realizata o grupare a tabelului, dupa o coloana
 Coloana de grupare trebuie sa contina date repetate alaturate=>
 Se alege coloana de grupare (ex: pt un tabel cu studenti ar fi Grupa - sunt mai
multi studenti in aceeasi grupa, Nota - sunt mai multi studenti cu aceeasi nota
etc.);
 Se sorteaza dupa coloana de grupare pentru ca datele repetate sa apara una
dupa alta
 Se alege optiunea Subtotals:
 At each change in: indicam coloana dupa care s-a facut gruparea
 Use function: alegem operatia de agregare dorita a se calcula pe fiecare grup
 Add subtotal to: indicam coloana pe care sa se calculeze (atentie la logica
agregarii: nu are sens suma sau produsul notelor, de exemplu)
 Sumarry below data – realizeaza un total general
 Remove All – elimina totalizarile din tabel, daca au fost facute deja
Lucru cu baze de date - validare
 Validare=verificarea validitatii datelor la introducerea lor, in scopul
preintampinarii unor categorii de erori: introducerea de note in afara
intervalului 1-10, introducerea de ani negativi, de salarii sau varste
negative sau in afara unor intervale prestabilite dupa scop (ex: varsta
minima de angajare, de pensionare, plafon de salarii etc.)
 Se poate realiza pe ORICE celula unde se introduce date, nu neaparat in
tabele de tip baza de date!
 Se aleg celulele de verificat, apoi se foloseste Data-Validation
 Input message – se construieste mesajul de avertizare, care va apare cand se
manifesta intentia de a completa celula
 Error Alert – se construieste mesajul de eroare, care apare dupa ce s-a introdus
o data invalida
 Settings - se construieste regula de validare. Exemple:
 Allow any value – starea fireasca, permite orice valori
 Allow whole number – permite doar numere intregi; casetele care apar permit
construirea unei conditii (mai mare decat x, mai mic decat x, intre x si y etc.)
 Allow text length – permite stabilirea unor limite pt numarul de caractere tastate
in celula
 Allow list – permite impunerea unei liste de valori acceptate de celula
 Se verifica celulele validate, prin introducerea unei valori voit eronate
(care nu respecta regula de validare)
Lucru cu baze de date - consolidare
 Consolidare = centralizarea datelor din tabele identice aflate in foi
diferite
 Exemplu: avem 12 tabele cu cheltuieli si venituri detaliate pe produse, pe
fiecare luna in parte si se doreste obtinerea unei situatii totale pe an
 Conditie: toate tabelele trebuie sa aiba ACELEASI nume de coloane si
aceiasi identificatori de randuri (ex: numele produsului); imaginea de mai
jos prezinta 4 foi, corespunzatoare a 4 trimestre => scopul este sa se
obtina o foaie totalizatoare
Costuri Venituri Costuri Venituri Rezultat Cost Venitu
uri ri
Produs1 100 200 Produs2 300 500
Produs2 200 300 Produs1 200 600 Produs1 1000 1150
Venituri Costuri Costuri Venituri

Produs2 200 200 Produs1 400 200 Produs2 900 1300
Produs1 150 300 Produs2 200 300

Observatie:
Coloanele si randurile pot apare in ordine schimbata in foile partiale: daca s-a respectat
conditia ca numele lor sa fie IDENTICE, Excel le va identifica si reordona in foaia
totalizatoare
Lucru cu baze de date - consolidare
 Se construiesc foile partiale
 Se trece cursorul pe foaia totalizatoare (goala)
 Se alege Data-Consolidate
 Se precizeaza:
 Function – operatia de calculat intre foile partiale (suma, medie etc., dupa logica
problemei)
 Reference – se apasa butonul de colaps si se selecteaza tabelul primei foi, apoi
tot cu butonul de colaps se revine
 Add – adauga foaia partiala in lista All references
 Se repeta pasii 2 si 3 pentru fiecare foaie partiala
 La final, se bifeaza Use labels in… pentru a arata ca tabelele au nume de rand si
de coloana (!Altfel, totalizarea se va face DUPA POZITIA celulelor si Excel nu va fi
capabil sa reordoneze liniile/coloanele care nu au aceeasi ordine in toate foile)
 Se activeaza Create link to… pentru ca, daca se modifica date in foile partiale, sa
se refaca automat calculul in foaia totalizatoare
Desenare si lucru cu obiecte externe
 Aceleasi metode ca la Word (vezi cursul de Word)
 In plus, Excel nu permite etichetarea figurilor!
Gestionarea graficelor
 Se utilizeaza optiunea sau butonul Insert Chart, care lanseaza un program
de tip wizard, care ghideaza utilizatorul pe parcursul a 4 pasi.
 Operatii:
 Crearea graficului in 4 pasi:
 Tip de grafic
 Serii de date
 Adnotari pe grafic
 Locatia graficului
 Modificarea graficului poate fi de mai multe tipuri
 Revenirea la oricare din cei 4 pasi ai wizardului (meniul Chart, care

apare doar in momentul selectarii unui grafic)
 Formatarea graficului
 Prelucrari suplimentare (optiuni ale meniului Chart care nu se

refera la cei 4 pasi ai wizardului)
 Operatii ale meniului de context
Gestionarea graficelor - creare
 In prealabil, pe foaia de lucru trebuie sa existe datele care se reprezinta
grafic
 Metoda rapida de creare: selectarea tabelului de date, apoi apasarea
butonului Next in mod repetat in Wizard – aceasta solutie aplica formate si
adnotari implicite si se utilizeaza DOAR atunci cand se reprezinta
INTEGRAL tabelul si toate datele sunt aranjate in ordinea de reprezentare,
conditii care in general NU sunt indeplinite
 Datele reprezentate formeaza serii (siruri de numere) si fiecare serie se
imparte in categorii (termenii sirului), conform cu logica datelor. De
obicei seriile sunt masurate pe axa Y, iar categoriile sunt valori pe axa X.
Exemple:
 Evolutia cheltuielilor unei firme de-a lungul unui an poate constitui un sir de
numere (o serie). Categoriile sunt definite dupa termenii sirului: fiecare valoare
din sir reprezinta cheltuielile pe o luna.
 Un grafic poate contine mai multe serii, cu conditia ca toate seriile sa se
masoare pe aceeasi scara valorica:
 un acelasi grafic ar putea reprezenta serii de cheltuieli, venituri, profituri avand
in vedere ca toti acesti indicatori sunt de obicei exprimati in aceeasi moneda
 Exista tipuri de grafic care nu pot reprezenta decat O serie, anume
graficele de tip Pie (placinta)
 Pasul 1: alegerea tipului de grafic
 Se face in raport cu logica reprezentarii:
 Grafic evolutiv: Daca se reprezinta o evolutie, se foloseste un tip de grafic
potrivit: Bar, Column (histograme), Line
 Grafic de proportii: Daca se reprezinta modul in care un intreg este impartit
in componente, se va alege Pie sau Doughnut
 Pasul 2: alegerea seriilor reprezentate
 Este pasul esential, de care depinde logica graficului
 Se recomanda utilizarea paginii Series pe care, cu butonul Add se construieste
pe rand fiecare serie de reprezentat. Pentru fiecare serie, trebuie sa se indice:
 Name – numele seriei
 Values – lista de valori a seriei, cel mai comod selectata cu ajutorul

butonului de colaps direct din foaia de lucru. In functie de modul in care
sunt plasate valorile seriei pe foaie, pot fi necesare metode de selectie
speciale (Ctrl-clic); atentie! Valorile se vor reprezenta in ORDINEA in care s-
au selectat. Trebuie evitate valorile care reprezinta totaluri si subtotaluri!
 Category axis labels – reprezinta numele categoriilor, care se selecteaza din
tabel tot cu ajutorul butonului de colaps (de obicei numele categoriilor sunt
numele coloanelor din tabelul reprezentat)
 Pasul 3: Adnotarea graficului
 Se refera la plasarea unor elemente de text pe grafic pentru claritatea
reprezentarii. Fereastra Chart options contine cateva pagini de optiuni:
 Titles – numele axelor si numele graficului
 Axes – permite activarea sau dezactivarea scalelor valorice de pe axe. Daca
s-a ales un tip de grafic fara axe (Pie), aceasta pagina lipseste
 Gridlines – permite activarea sau dezactivarea grilajului de pe fundalul
graficului
 Legend – permite activarea, dezactivarea sau pozitionarea legendei de culori
– in mod normal, fiecare serie de date primeste o culoare diferita!
 Data labels – controleaza afisarea unor etichete in reprezentare sub diferite
forme: pentru Pie/Doughnut se pot prefera afisari procentuale pe fiecare
felie, pentru alte tipuri de grafice se pot afisa valorile din tabel, numele
categoriilor sau codurile de culori folosite in legenda.
 Data table – permite atasarea tabelului cu datele reprezentate la grafic, util
atunci cand nu se reprezinta toate valorile din foaia Excel.
 Pasul 4: Locatia
 Graficul poate fi plasat intr-o foaie noua sau in foaia curenta
Gestionarea graficelor - modificari
 Odata creat graficul, se pot aduce modificari la oricare din cei 4 pasi, cu ajutorul meniului
Chart.
 Fiecare element de pe grafic poate fi formatat (Format in meniul de context al elementului).
Elementele selectabile si formatabile sunt:
 Chart Area – suprafata alocata graficului, formatarea sa se refera la colorare sau modele de
umplere
 Plot Area – fundalul reprezentarii
 Chart title, axis title – sunt titlurile adnotate pe grafic sau pe axele sale, pot fi formatate cu
optiuni specifice textului: font, aliniere.
 Data table – se formateaza la nivel de font sau culoare de umplere
 Legend este formata din elementele:
 Legend entry – numele seriei, se poate formata ca text
 Legend key – codul de culoare al seriei, poate fi formatata pentru a modifica culoarea
seriei!
 Gridlines – reprezinta grilajul de pe fundalul reprezentarii, poate fi mai dens sau mai rar
 Axis – formatarea axelor se refera la simbolurile de pe axe, care marcheaza scala valorica
si formatarea etichetelor de pe axe
 Data series – se refera la modul de reprezentare a datelor (culoare, model, distanta intre
punctele reprezentarii, intre feliile placintei etc.)
 Data labels – formateaza etichetele adnotate pe reprezentare (valorile care apar in grafic,
procentele din placinta etc.)
Rezolvarea ecuatiilor
 Goal Seek – instrument pentru rezolvarea ecuatiilor cu 1 necunoscuta.
 Ecuatiile rezolvate cu Goal Seek trebuie sa aiba
 O singura necunoscuta
 Forma: F(x)=c, unde F(x) este o formula care contine necunoscuta, iar c este valoarea pe care o ia
formula (Ex: 2x+3=6)
 Se folosesc doua celule de pe foaia de lucru:
 Necunoscuta, care primeste o valoarea initiala oarecare
 Formula F(x), din stanga egalului
 In Tools-Goal Seek se completeaza casetele:
 Set cell cu celula care contine formula F(x)
 To value cu valoarea pe care trebuie sa o ia formula (c)
 By changing cells cu celula care contine necunoscuta x
 In final, celula cu necunoscuta va contine valoarea pe care trebuie sa o aiba
necunoscuta pentru a se indeplini ecuatia F(x)=c
Rezolvarea ecuatiilor
 Solver – instrument pentru rezolvarea sistemelor de ecuatii/inecuatii (trebuie sa fie macar 1
ecuatie in sistem!)
 Daca Solver nu apare in meniul Tools, se instaleaza cu Tools-Addins-Solver
 Se utilizeaza n+m celule, unde:
 n este numarul de necunoscute din sistem (cate o celula pentru fiecare, cu valoare initiala oarecare)
 m este numarul de ecuatii/inecuatii de forma F1(x)=c1, F2(x)>=c2 etc.
 Se completeaza cele n celule cu valori provizorii pentru necunoscute si cele m celule cu
formulele F1,F2 etc.
 In fereastra Tools-Solver se completeaza:
 Set target cell cu celula care contine formula primei ecuatii (F1)
 Value of cu valoarea c1 pe care o ia formula primei ecuatii
 By changing cell – cu ajutorul butonului de colaps se selecteaza celulele cu necunoscutele
 Subject to the constraints – cu butonul Add se adauga restul de ecuatii si inecuatii din sistem
 Se observa ca in loc de value of, prima formula poate fi maximizata sau minimizata in loc sa fie
egalizata cu o valoare
 Solver se foloseste in general la sisteme construite din probleme economice, formulate in felul
urmator:
 Sa se afle valorile necunoscutelor astfel incat o formula sa ia valoarea maxima, minima, sau valoarea
precizata in conditiile existentei unui sir de constrangeri (care iau forma unor ecuatii sau inecuatii)
 Observatie: Solver obtine solutiile prin metode de aproximare, de aceea e posibil ca solutiile
obtinute sa aiba o abatere tolerata (0.00001, poate fi stabilita cu butonul Options-Precision).
Tot butonul Options permite alegerea unui model de aproximare: Ex-Assume linear model va
obtine solutii fara abatere daca TOATE ecuatiile sistemului sunt de grad 1 (liniare)
Pregatirea pentru imprimare
 Se realizeaza in etapele:
 View – Page break preview: este un mod de vizualizare care permite trasarea suprafetelor
de imprimare: se selecteaza o portiune de foaie, apoi clic dreapta – Set prin area. In acest
fel, se definesc suprafetele fiecarei pagini. Continutul paginilor va fi micsorat sau marit
automat pentru a se adapta la dimensiunile suprafetei selectate
 File – Page setup
 Paper – dimensiunea hartiei, orientarea
 Margins – latimea bordurilor
 Header/Footer – construirea de antete si subsoluri
 Sheet – optiuni legate de suprafata de imprimare selectata
 File – Print preview/Print au aceleasi functii ca in Word
Informatica
Curs Powerpoint
Operatii specifice Powerpoint
 Concept de baza: Prezentarea = succesiune de diapozitive
 Gestiunea diapozitivelor (=slide-uri)
 Constructia diapozitivelor cu sabloane
 Constructia libera a diapozitivelor
 Introducerea si formatarea textului
 Obiecte non-text
 Animaţii de tranziţie
 Animaţii de obiecte
 Gestiunea notelor
 Gestiunea prezentării (=show) şi operaţii în timpul
prezentării
 Personalizarea şabloanelor
 Imprimarea
Conceptul de prezentare
 Prezentarea (show-ul) se adreseaza unei audiente si reprezinta
suport audio-vizual pentru discursul unui prezentator (narator,
speaker)
 Prezentarea este alcatuita din diapozitive (slide-uri)
 Lungimea prezentarii este data de numarul de diapozitive si timpul
alocat pentru rularea fiecarui diapozitiv. Se fixeaza in functie de
auditoriul tinta:
 Auditoriul nemotivat are o durata de atentie activa de maxim 15
minute => 10-15 diapozitive de incarcare medie
 Auditoriul motivat poate fi implicat in prezentari de durata mare
 Formatul prezentarii se stabileste dupa auditoriul tinta:
 Prezentari cu accent pe efecte de sunet si animatie – toate
diapozitivele trebuie sa aiba aceleasi formatari (consistenta
stilistica)
 Prezentari cu accent pe informatie si efecte reduse
Conceptul de prezentare
 Observatie 1: indiferent de tipul de auditoriu, formatarile trebuie
sa asigure lizibilitate (usurinta citirii), avand in vedere ca
prezentarea de regula se proiecteaza pe un ecran, la distanta de
cativa metri de auditoriu
 Observatie 2: indiferent de tipul de auditoriu, incarcarea
diapozitivelor cu text trebuie sa fie moderata:
 Toate textele sa apara sub forma de liste (numerotate sau
marcate) si sub forma de titluri/subtitluri
 Prezentarea nu trebuie sa contina discursul
integral=>prezentatorul va folosi zona de note pentru detaliile
discursului
 Toate textele trebuie sa apara in obiecte grafice de tip TextBox,
pentru manevrare si animare facila
 Se recomanda evitarea organizarii textului in paragrafe si
folosirea unor fonturi de dimensiune minim 14
Personalizarea mediului (vezi Personalizarea
mediului in Word pentru asemanari)
Se realizeaza cu Meniul View:

 Permite diferite moduri de afisare a documentului:
 Normal, modul implicit
 Slide Sorter, afisarea listei de diapozitive
 Slide Show, rularea prezentarii
 Notes Page, afisarea paginilor cu diapozitiv+note
 Permite activarea sau dezactivarea barelor de butoane (Toolbars) –
recomandat sa fie active Standard, Formatting si Drawing
 Permite activarea sau dezactivarea butoanelor de pe fiecare bara
(Toolbars-Customize)
 Permite activarea sau dezactivarea unor elemente de interfata: rigla
(Ruler), panou de sarcini (Task Pane)
 Barele de butoane active pot fi mutate cu mouse-ul pe ecran:
drag aplicat inceputului de bara
 Barele de butoane contin acces rapid la operatii uzuale, unele
simplificate; Accesul la instrumentele Powerpoint complete se
realizeaza din meniuri
 Meniul Help ofera documentatia completa de utilizare
Constructia diapozitivelor
 Conţinutul unui diapozitiv poate fi

 Construit liber, prin inserare de obiecte pe
suprafata sa
 Construit pe baza unor sabloane
 Sabloane de format, contin formatari, culori sau
animatii predefinite
 Sabloane de structura (machetă, layout) oferă
diferite organizări ale conţinutului diapozitivului
– lista machetelor apare în dreapta ecranului la
crearea unui diapozitiv nou
Gestiunea diapozitivelor
Operatii cu diapozitive:
 Optiunile cu valabilitate generala, ale meniului Edit,
discutate la cursurile Word si Excel
 Optiunile meniului de context al zonei Slides:
 Operatii cu Clipboard
 Crearea unui diapozitiv
 Stergerea diapozitivului selectat
 Alegerea unui sablon de format (Slide design)
 Alegerea unui sablon de structura / macheta (Slide
layout)
 Animarea tranzitiei (Slide transition)
 Fundalul diapozitivului (Background)
 Ascunderea diapozitivului
Constructia diapozitivelor din sabloane
 Metoda alternativa de creare a unui diapozitiv nou:
 Insert - New Slide
 Insert - Duplicate Slide –creeaza o copie a
diapozitivului curent
 Sabloane = modele de diapozitive cu diferite elemente
predefinite:
 Format – Slide design: deschide in dreapta panoul
Slide design, cu categoriile de sabloane de format
 Design templates – sabloane cu formatari complete
(nu contin animatii!)
 Color schemes – sabloane de culoare
 Animation schemes – sabloane de animatii
 Fiecare sablon de format are atasata o sageata cu
optiunile:
 Apply to all slides: transforma toata prezentarea
conform sablonului
 Apply to selected slides: transforma doar
diapozitivele selectate in panoul Slides (stanga
ecranului)
Constructia diapozitivelor din sabloane
 Machete/sabloane de structura
 Format – Slide layout: deschide in dreapta panoul
Slide layout, cu diferite machete (structuri) de
diapozitive
 Text layouts – diapozitive care contin doar text, in
diferite structuri (titlu si lista, titlu si 2 liste, titlu
simplu etc.)
 Content layouts – diapozitive care contin doar
obiecte (grafic, tabel, imagine etc.) si titluri
 Text and content layouts – diapozitive care contin
combinatii de text si obiecte non-text
 Other layouts – alte tipuri de diapozitive
 La selectarea unei machete, sageata din dreapta ofera
optiunile:
 Apply to selected slides – macheta se aplica
diapozitivelor selectate
 Insert new slide – creeaza un diapozitiv cu
macheta selectata
 Observatie: primul diapozitiv din orice prezentare
trebuie sa aiba structura Title Slide (contine titlu si
subtitlu/autor)
Construcţia liberă a diapozitivelor
 La crearea unui diapozitiv se activeaza lista machetelor (Slide layout).
 Construcţia liberă presupune:
 Alegerea unei machete şi modificarea sa (eliminarea unor obiecte,
adăugarea altora)
 Alegerea machetei Blank, care creeaza un diapozitiv gol, apoi
adaugarea de obiecte pe acesta
 Introducerea textului:
 Se realizează cu ajutorul casetelor de text (obiectul TextBox de pe
bara de desenare).
 Casetele de text pot fi dimensionate si plasate cu ajutorul mouse-ului
oriunde pe suprafata diapozitivului
 Textul poate fi impartit in mai multe casete – se va tine cont de faptul
ca fiecare TextBox poate fi animat separat
 Introducerea textului este afectată de aceleaşi opţiuni ca în cazul
Word, configurabile cu ajutorul meniului Tools:
 Corectorul ortografic şi gramatical
 Limba selectată
 Corecturile automate (Autocorrect)
 Formatarea textului:
 La nivel de TextBox (prin selectarea chenarului unei casete, se
transforma intreg continutul sau)
 La nivel de caracter (se transforma unul sau mai multe
caractere selectate, vezi Word)
 Se realizează prin metodele cunoscute din Word (meniul Format
– fonturi, liste, majuscule, aliniere, spatiere etc.)
 Formatarea obiectului TextBox (vezi Word):

 Clic dreapta pe chenar – Format Placeholder sau Format
Textbox
 Presupune alegerea unui chenar, a culorii de umplere
 Inserarea obiectelor non-text (vezi Word) – se foloseşte meniul
Insert
 Picture – imagini
 Diagram – organigrame si diagrame
 Table – tabel
 Movies and sounds – fisiere audio-video
 Chart – reprezentari grafice de tip Excel
 Object – alte tipuri de obiecte (ecuaţii, foi Excel etc.)
 Inserarea de referinţe şi alte elemente – tot meniul Insert

 Symbol - caractere speciale
 Comment – comentarii
 Date and time – data si ora
 Hyperlink – referinţe hiperlegături la alte documente / pagini
Web
Animaţii de tranziţie
 Tranziţia este trecerea de la un diapozitiv la altul în timpul
prezentării şi poate fi animată
 Se selecteaza diapozitivul după care se animează tranziţia, apoi

Slide Show - Slide Transition oferă în dreapta ecranului lista
animaţiilor disponibile
 Se selectează animaţia dorită şi i se fixează proprietăţile:
 Speed - viteza
 Sound - efect sonor care să însoţească tranziţia
 Advance slide
 On mouse click - declanşarea tranziţiei cu mouseul
(recomandat)
 Automatically after – temporizarea: permite fixarea în
secunde a duratei afişării diapozitivului înainte de tranziţie
 Apply to all slide aplică tranziţia aleasă pe toate diapozitivele
prezentării
Animaţii de obiecte
 Fiecare obiect dintr-un diapozitiv (caseta de text, tabel,
imagine, grafic etc.) poate fi animat separat.
 După realizarea animaţiilor acestea trebuie ordonate în
succesiunea dorită
 Se selecteaza obiectul care se animează, apoi Slide

Show - Custom animation oferă în dreapta ecranului
butonul de adăugare a unui efect de animaţie (Add
effect) din categoriile:
 Entrance – efecte de intrare în diapozitiv
 Exit – efecte de ieşire din diapozitiv
 Emphasis – efecte de accentuare
 Motion paths – linii pe care să se deplaseze obiectul
 Se pot aplica mai multe efecte pe acelaşi obiect
 Pe măsură ce se selectează mai multe animaţii, acestea
sunt trecute într-o listă numerotată (vezi imaginea) care
permite reordonarea lor după dorinţă
 Fiecare efect de animaţie are proprietăţi similare cu
tranziţiile: viteză, temporizare, rulare la clic de mouse
Gestiunea notelor
 Notele sunt portiuni de text care nu apar in diapozitive,
dar pot fi asociate acestora si imprimate, in calitate de
suport al naratorului
 Notele pot fi editate
 in suprafata rezervata de sub fiecare diapozitiv
 cu ajutorul optiunii View-Notes page
 Notele pot fi supuse formatarilor de text cunoscute
 Exista posibilitatea construirii sabloanelor de note
(concept similar stilurilor din Word), cu optiunea View-
Master-Notes master
Rularea prezentarii
 Se realizeaza cu Slide show-View show sau View-Slide
show
 In timpul prezentarii, clic dreapta ofera permanent un
meniu de context, cu optiunile:
 Next, Previous, Go pentru navigarea intre diapozitive
 End show, pentru oprirea fortata a prezentarii
 Pointer options, pentru activarea unui cursor de tip pix sau
highlighter, in scopul trasarii de linii sau a evidentierii unor
portiuni de text in timpul prezentarii
 Speaker notes – afiseaza notele asociate diapozitivului
curent
 Avand un numar de diapozitive create, se pot construi
diferite prezentari pe baza lor, modificandu-le ordinea
sau evitand afisarea unor diapozitive. Crearea de
prezentari alternative din acelasi set de diapozitive se
realizeaza cu Slide show – Custom shows
Modificarea sabloanelor
 Se foloseste optiunea View-Master-Slide Master pentru a
intra in modul de editare al diapozitivelor master
(=sablon)
 Un sablon este format din doua diapozitive:
 Diapozitivul titlu
 Diapozitivul de continut
 Orice obiect plasat in Slide Master, pe diapozitivul de
continut, va apare pe TOATE diapozitivele prezentarii ce
foloseste sablonul
 Orice formatare aplicata pe casetele existente in
diapozitivul de continut se transmite la TOATE
diapozitivele prezentarii ce foloseste sablonul
 Revenirea din sablon in prezentare: View-Normal
 Sablonul in noul format va fi disponibil in lista
sabloanelor de format (Slide design)
Imprimarea
 Dimensiunea si orientarea diapozitivelor se poate stabili
la File-Page Setup
 Diapozitivele si paginile de note pot primi antete sau
subsoluri, cu optiunea View-Header and footer
 Se foloseste File – Print, similar cu Word, dar cu optiunea
Print what in care precizam ce anume sa se imprime din
prezentare:
 Slides – imprima diapozitivele
 Notes page – imprima diapozitivele impreuna cu notele
naratorului
 Handout – imprima mai multe diapozitive pe o pagina, de
obicei pentru a fi inmanate auditoriului
 Outline view – imprima partea de text a prezentarii,
ignorand celelalte obiecte
 Obs: In timpul editarii diapozitivelor, alaturi de panoul
Slides apare si panoul Outline care contine partea de text a
prezentarii si poate fi salvata cu File-Save as ca document
rtf.

2020 2021 Capitol 1 Partea A II A Hardware 8 Files Merged 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2020 2021 Capitol 1 Partea A II A Hardware 8 Files Merged 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2020 2021 Capitol 1 Partea A II A Hardware 8 Files Merged 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Informatica

• Atunci când se doreşte a se sublinia că un calculator

Caracteristici ale microprocesorului:

• Frecventa de ceas intern (166, …200, 250,..300…400...800

• 1) Magistrala de date (MD) sau DATA BUS, este întotdeauna bidirecţională

• 2) Magistrala de adrese (MA) sau ADDRESS BUS este unidirecţională şi

• 3) Magistrala de comandă şi control (CONTROL BUS) transportă semnalele

•Magistrale externe (aflate pe placa de baza, conecteaza sloturile

• Memoria este locul unde procesorul găseşte

• În memorie este pastrat tot ceea ce este folosit la un

• Atât procesorul cat si dispozitivele de I/O au capacitatea

Majoritatea adaptoarelor de tip VGA sau SVGA au încorporată o memorie

b) Read Only Memory (ROM) - programele şi datele din acest

c) CMOS este o memorie de tip RAM.

Pe lânga varianta clasica cu baterie separata exista si variante constructive

Pentru memorarea unor volume mari de date, care să

Din punct de vedere al accesibilităţii, suporturile magnetice

Discurile magnetice se clasifică după mai multe criterii:

După capete sunt:

După modul de grupare:

Corespunzător tipurilor de suport, unităţile de discuri

• Nevoilor tot mai mari de memorii externe pentru stocarea şi

CD-ROM-ul a fost cel mai popular mediu de distribuţie al

Discul CD-ROM (Compact Disc Read-Only Memory)

• DVD-ul este un disc plat, de dimensiunea unui CD (4,7” diametru şi

• Pe lângă tastele care reprezintă cifre şi litere, tastatura

• Un mouse este obligatoriu pentru majoritatea aplicaţiilor

• Firma care a devenit cea mai cunoscută pe piaţă, în

– Sisteme pt dispozitive mobile: pix digital, touchpad, trackball;

– Sisteme pt divertisment: volan, joystick etc.;

• Mouse-urile nu sunt foarte potrivite pentru jocuri şi alte aplicaţii,

Cititorul de cod de bare este format dintr-un ansamblu de citire,

• Monitorul are următoarele caracteristici mai

• Dimensiunea monitorului este caracterizată de

După tehnologia de tipărire utilizată, imprimantele sunt:

•Primul ajutor pentru calculele

În 1642, Blaise Pascal, la vârsta de 19 ani, a

Vitezometrul maşinilor de astăzi utilizează acelaşi mecanism ca Pascalina

În 1822 englezul Charles Babbage şi-a

- Un dispozitiv cât o casă, cu 6 motoare pe aburi, cu proprietatea de a fi

Ada Byron a început să scrie programe pt. motorul analitic.

Hollerith a construit o companie,

Biroul Hollerith- primul pe o

-rezolvare 29 ecuaţii cu 29 necunoscute

Colossus (britanic): construit pentru

-Zuse a reinventat conceptul lui Babbage de programare şi a decis

John von Neumann, designer EDVAC : (programul stocat)

Microprocesorul Pentium 4 conţine 42 milioane de tranzistori.

150 000 tranzistoare în IBM-S. Mini-computer:

Consolă IBM-Stretch (1959)

IBM7090 Programe pe bandă perforată sau

Interacţiune prin TeleType

Bill Gates s-a decis să părăsească

IBM decide să angajeze o firmă numită

a) Supercalculatoarele sunt calculatoare foarte mari folosite

d) Microcalculatoarele - calculatoarele personale

• ... se referă la utilizarea computerelor şi a programelor de calculator pentru a

Curs 2 – partea a II-a

- Recapitulare arhitectura unui calculator