Viziunea Lui Lovinescu

Descărcați ca doc, pdf sau txt
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2

Internationalizarea curentelor in viziune lovinesciana

Ne surprindem neincetat aruncand priviri furise peste umar, in urma. Ne


intrebam: cum era atunci?, cum au facut ei?, noi putem mai bine?. Construirea
unei culturi solide se face prin verificarea sedimentelor asa cum in arhitectura,
inainte de a adauga un etaj se asigura fundatia. In momentul in care a intrat in
campul existentei culturale, omul a patruns in zona unei tensiuni structurale
dintre unitate si diversitate, dintre universal si specific. Fiinta umana- afirma
Platon- pentru a se (re)cunoaste pe sine trebuie sa se oglindeasca in seamanul
sau care este asemanator cu el, dar si distinct.
Pentru inceput, trebuie pus in lumina ca integrarea in context european
determina culturile nationale sa se redefineasca intr-o lume policentrica si
globala, in care specificitatea lor a devenit 'o functie a relatiilor dintre ele',
dupa cum spunea Claude Levi-Strauss. Traditia reprezinta partea active a
mostenirii culturale, ceea ce ramane viu din trecutul cultural care actioneaza
modelator asupra prezentului. Astfel ca Eugen Lovinescu ne propune in
Mutatia valorilor estetice o viziune moderna de relationare cu ideile europene
in stil inerent poporului roman. Angajati in cursa unei dezvoltari accelerate,
confruntati in permanenta cu 'teroarea istoriei' (cum va spune M. Eliade),
romanii 'au pierdut dreptul de a mai comite greseli nepedepsite'.
In burta monstrului literaturii moderne, nationalitatea nu mai este
asociata cu religia, ci cu limba si cu patrimonial cultural: 'Nu noi suntem
stapanii limbii, ci limba e stapana noastra', consemna Eminescu. Asemanam
umanitatea cu ceea ce el numea in Genius pustiu o 'prisma cu mii de culori, un
curcubeu cu mii de nuante' in care natiunile sunt nuantele prismatice ale
Omenirii, iar deosebirea dintre ele este atat de naturala de explicabila, precum
putem explica direfenta dintre individ si individ.
Raportandu-se la firele care leaga prezentul de traditie si tes o foarte fina
panza culturala, Eugen Lovinescu formuleaza legea sincronismului, potrivit
careia, in istoria moderna putem descoperi o crestere a interdependentelor
dintre societati, o treapta de solidarizare a lor in numele unor principii, valori,
intrucat fara cultura nu putem ridica literatura la rangul de arta. Toate aceste
concepte se impun tuturor sub presiunea unui spirit al veacului, al unui
saeculum, concept preluat de Lovinescu de la istoricul roman Tacit. El
defineste acest termen ca pe 'o totalitate de conditii materiale si morale
configuratoare ale vietii poporelor europene intr-o epoca data'. Preluand
faimoasa lege a interdependentelor formulata de Gherea si Ibraileanu si
extrapoland-o obliga societatile intarziate sa intre in 'orbita' celor
dezvoltate,care dau tonul in spiritul timpului si sa se dezvolte dupa scenariul
lor.
Lovinescu, agresat de discursurile traditionalistilor, sustine ca
elementele civilizatiei noastre nu sunt creatie a poporului roman, ci au fost
preluate de la alte culturi si astfel ca noi suntem absenti din istoria universala.
Cioran va deplange 'golul istoric', adamismul culturii romane, lipsa ei de
vocatie mesianica, deficitul de creativitate istorica la nivel major.
Exempli gratia, culturile franceza si germana au structuri interioare,
matrici stilistice care se rasfrang in chip diferit si asupra culturilor pe care le
influenteaza. Cultura franceza, structural clasica, se prezinta ca un model care
te indeamna sa-l urmezi (care iti spune: 'fii cum sunt eu!'); cultura germana,
structural romantica, mai moderna, nu se prezinta ca un model, ci ca o
structura particulara care te indeamna sa-ti regasesti 'propria menire' (ea iti
spune:'fii tu insuti!'). 'Cultura franceza e ca un maestru care cere sa fie imitat;
cultura germana este mai curand un dascal, care te orienteaza spre tine insuti'.
Exista o moda a cartilor precum pentru evantaie, manusi, panglici, insa
identitatea culturala a fiecarei tari nu va deveni perimata niciodata, de aceea
poezia interbelica integreaza si idei traditionaliste evidentiind omul in oglinda
timpului care simte autentic 'le joie de vivre' in conceptul, identificat realitatii
ce devine tinta de neatins a modernistilor, trandafirul absent din orice buchet.
Caracterizand cultura romaneasca, Blaga o pune sub semnul 'spatiului
mioritic', definit ca un orizont ondulat (deal-vale), in care omul isi simte
destinul ca o inaintare leganata. Libertatea de exprimare ofera literaturii
caramizi diverse si esopice printr-un simbolism bacovian, un spirit ludic
arghezian, prin filozofiile blagiene si purismul barbian.
Unii cititori au urmat poezia pe noul ei drum, iar altii(la inceput,
majoritari) au ramas fideli unui suflet tulbure ori abisal presupus in poezia
traditionalista, un suflet tipic, precum a dovedit Paul Zumthor, procedeele
poeziei vechi semanand cu niste broaste ale unor usi carora li se potriveste
orice cheie. Insa ceea ce Eugen Lovinescu vrea sa demonstreze in Mutatia
valorilor estetice este ideea ca scriitorii au obligatia de a se ridica la spiritul
veacului lor, de a-si acorda ideile cu influente noi europene pe care sa le
abordeze apoi in stil original, sa iasa de sub chingile spiritului teoretic si sa
lase ochiurile panzei literarii suficient de mari ca lumea sa se vada tel quel,
adevarata si palpabila.
In concluzie, Lovinescu formuleaza pe de o parte o conceptie despre
sincronism si despre o atitudine realista si libertina oferita de societatile cu
mentalitate modelatoare, catalitica pe care trebuie sa o abordam, iar pe de alta
parte ne impune sa ne mentinem originalitatea ca nationalitate. Monica
Spiridon identifica drept trasatura definitorie a culturii romanesti o dubla
vocatie: tendinta retractila de a-si conserva identitatea in raport cu firul
principal al istoriei si, in paralel, gustul pentru deschiderea catre modele dintre
cele mai eterogene.

S-ar putea să vă placă și