Pedo
Pedo
Pedo
Gingivita catarală cronică evoluează mai des fără de acuze, se pot atesta însă
hemoragia gingiei (la periajul dentar, la mușcarea alimentelor), senzații neplăcute
(usturime, presiune).
La examinare: hiperemie și edem la nivelul papilelor şi gingiei marginale, se
observă depuneri moi sau dure. La sondare apare hemoragie, lipsesc pungile
parodontale.
Metodele de diagnostic: proba Schiuller-Pisarev pozitivă; indice igienic mai
mare de 1,0; PMA mai mare de 0; timpul de formare a hematomului – < 60-70 s;
CPITN-codul 1-2.
Diagnosticul diferențial: cu alte forme de gingivite şi cu parodontitele.
Tratamentul: 1. Înlăturarea cauzei. 2. Igiena cavității bucale. 3. Terapia
antiinflamatorie: antiseptice, fermenți, remedii vegetale
Salviae, Romazulan ş.a.; preparate cu acțiune antiedematoasă - poliminerol,
maraslavin; cheratoplastice- caratolină, ulei de măceșe sau de cătină ş.a. Sunt
recomandate lavaje şi hidromasaj cu ape minerale; electroforeză (cu heparina,
cu gluconat de calciu, cu sol. romazulan 2-5% ş.a.). În cazul gingivitelor
simptomatice- cel mai important este tratamentul maladiei generale.
ceai de muşețel, sol.
5.Gingivita cronică hipertrofică. Etiologia. Evoluția clinică. Diagnosticul.
Tratamentul.
Etiologia Poate apărea ca urmare a infecției bacteriene și virotice, a nerespectării igienei
cavității bucale, a reacției alergice locale, a traumelor mecanice (anomalii dento-alveolare,
fren scurt al buzelor și limbii, vestibul mic, caria suprafețelor aproximale, obturații
incorecte
etc.), a leziunilor chimice ş.a. Ca unitate morfologică aparte poate fi acută sau cronică;
catarală, ulceroasă sau hipertrofică; localizată sau generalizată. Gingivita generalizată (ca
simptom) apare la stomatita acută herpetică, la stomatitele infecțioase, la parodontite,
avitaminoze, la dereglările endocrine la copii în perioada pubertară, la maladiile de sistem
ale
organismului copilului (bolile SNC, tuberculoza, afecțiunile sistemului gastrointestinal:
gastrite, gastroduodenite, colite, hepatite etc.
Evolutia clinica Se manifesta prin proliferarea tesutului fibros sau granulos al gingiei si
formarea pungilor false.La aceasta contribuie anomaliile dento-maxilare, obturatiile
incorecte, deglarile si bolile endoerine, ale singelui, unele medicamente (hidantoina,
difenina).
Este precedată de inflamația catarala a gingiei, Insa poste fi si primara. Mai
frecvent se Intaineste la copii de vársta pre- si pubertara. Existá doua forme clinice:
adematoasa si fibroasă. In funcție de gradul de acoperire a coroanei dentare se
delimiteaza:
-forma usoară- când este acoperità 1/3 din coroana dentark;
-medie- ai mult de 1/3;
-gravă-mai mult de 2/3.
Forma edematoaså se caracterizează prin următoarele acuze: hemoragie evidenta
la periajul dentar, In timpul alimentårii, miros neplácut din cavitatea bucala. Gingia
este hipertrofiată, edemațiată, cianotică și are o suprafață netedá. La sondare apare
hemoragie, se depistează depuneri moi și dure, pungi parodontale false.
Metode suplimentare de diagnostic: proba Schiuller-Pisarev pozitivá; indice igienic
>1.0, PMA >0; reducerea timpului de apariție a hematomului (< 60 s).
Tabloul clinic al formei fibroase este slab exprimat şi se caracterizează prin
hipertrofia gingiei; culoarea gingiei nu este schimbată, nu sângerează, are o suprafață
mată și iregulară, pot fi pungi parodontale false.
Metode complementare: proba Schiller-Pisarev negativă; indicele igienic poate
varia; PMA-0.
Diagnosticul diferențial: cu fibromatoza gingivală.
Tratamentul formei edematoase:
1. Inlăturarea cauzei (depuneri dentare, anomalii dento-maxilare etc.).
2. Igiena cavității bucale.
3. Terapia antiinflamatorie și antiedematoasă sub formă de clătituri; lavaje,
aplicații cu soluții, unguente și pelicule; inhalații cu aerosoli, injecții gingivale.
4. Numai după înlăturarea procesului inflamator se folosește terapia de sclerotizare
superficială (maraslavin, fitodont, sol. Sangvinarin, iodură de potasiu etc.) și
profundă (injectarea în papilele gingivale a sol. glucoză 40%, sol. apă oxigenată
10%).
Tratamentul formei fibroase:
1. Igiena cavității bucale.
2.Terapia de sclerotizare: injecții în papilele gingivale sau electroforeză cu
lidaza 0,1-0,2 ml; ronidază; electroforeză cu heparină 5000 Un in I ml, 15 min,
15-20 de vizite.
3. Criodistrucție, folosirea lazerului și gingivotomie.
Gingivita reprezintă o afecțiune orală ce poate apărea atât în cazul adulților, cât și al copiilor.
Aceasta este o inflamație a gingiilor și este considerată una dintre cele mai ușoare forme ale
afecțiunilor gingivale.
Atunci când ne referim la cauzele apariției gingivitei, putem vorbi în primul rând despre
neglijarea igienei orale. Este necesar să știm faptul că odată ce placa bacteriană și tartrul se
acumulează pe suprafața dinților, acestea irită în timp gingiile și duc la apariția inflamațiilor.
Prevenție:
Printr-o igienă personală corectă se înțelege periajul dentar corect efectuat de două ori pe zi,
utilizarea aței dentare sau a altor mijloace suplimentare de igienă a suprafețelor interdentare
și, eventual, utilizarea periodică a apelor de gură fără alcool.
Prezența gingivitei în cazul unui copil sau al unui adolescent poate însemna totuși și prezența
unei alte afecțiuni generale. În acest caz, gingivita este doar un simptom al afecțiunii generale.
De aceea, este indicată prezentarea la medicul dentist sau la medicul de famillie atunci când
simptomele unei gingivite se instalează.
Simptome
Deseori gingivita nu creează simptome evidente, chiar și atunci când afecțiunea este în stadii
avansate. Deși subtile, sunt câteva simptome care ar putea totuși să alarmeze micuțul pacient
sau pe părinții acestuia.
Tratament
În cazul gingivitelor, tratamentul constă de obicei în eliminarea depozitelor de tartru și placă
bacteriană de către medicul dentist. În general, după aliminarea cauzei, gingivita se remite, iar
aspectul gingiilor revine la normal. După această etapă este foarte importantă menținerea
sănătății gingiilor prin respectarea metodelor de igienă orală și prin controale regulate la
medicul dentist.
Dacă gingivita a evoluat deja în parodontită, atunci tratamentele sunt mai complexe, fiind
necesare, pe lângă detartrajul și igienizarea profesională, anumite manopere chirurgicale la
nivel parodontal.
9.Parodontitele la copii.Etiologia. Particularităţile evoluției clinice. Diagnosticul.
Tratamentul.
Dacă factorii locali și generali nu sunt înlăturați, atunci procesul inflamator
progresează și se formează parodontita - proces inflamator caracterizat prin distrucția
progresivă a ligamentului gingivo-dental și a osului. În afară de inflamația gingiei,
se formează punga parodontală.
În funcție de localizare parodontitele se clasifică în: locale sau generalizate, iar în
funcție de evoluție – în acute sau cronice. Parodontitele acute se depistează rar la
copii, ele fiind de obicei consecința traumării considerabile a țesuturilor parodonțiului
(cu instrumente în timpul detartrajului; în urma aplicării aparatelor ortodontice;
provocate de medicamente (arsen ş.a.) etc.
Mai frecvent se depistează parodontitele cronice, care la copii sunt provocate
frecvent de factori locali. În patogenia parodontitelor dereglările circulației sanguine au fost
stabilite ca moment declanşator al procesului patologic. In fazele incipiente are loc inflamația
gingiei, periodonțiului, pulpei și osului alveolar. Pe măsura progresării procesului
are loc descuamarea epiteliului gingiei și a şanțurilor gingivale, lărgirea spațiului
periodontal, resorbția osteoplastică a osului etc. Simptomele clinice sunt mai pronunțate în
perioada pubertară, când se formează disproporții de dezvoltare a parodonțiului și
dizarmonii homonale. Aritmiile hormonale duc la dizarmonia evoluției celulelor
epiteliale ale gingiei, micşorează proprietățile de apărare, agravează procesele
inflamatorii și distrofice in parodonțiu.
În funcție de gravitatea procesului există formele: uşoară, medie și gravă.
Forma uşoară: debutează cu inflamația gingiei, hemoragie neinsemnatä, pot fi
depuneri dentare sub- și supragingivale; se determină pungi parodontale, cu o
profunzime până la 3,5 mm, din care pot fi eliminări. Dinții pot avea mobilitate
neinsemnată.
Radiologic: lärgirea spațiului periodontal în regiunea coletului, distrucția plăcii
corticale și vârfurilor septurilor intraradiculare și intradentare, focare de osteoporoză.
Forma medie: se caracterizează prin progresarea procesului. Procesul inflamator
devine mai pronunțat, hemoragia se mărește, pungă parodontală până la 5 mm, in
pungile parodontale apar granulații și exsudat purulent, dinții pot avea mobilitate
de gradul II.
Radiologic: resorbția osului de la 1/3 până la 1/2 din septul intradentar.
Forma gravă: progresarea continuă a procesului inflamator. Pungi parodontale
mai profunde de 5-6 mm, dinții pot avea mobilitate de gradele II-III, apare frecvent
ocluzia traumatică ca urmare a deplasării dinților. Se depistează depuneri sub- și
supragingivale abundente. Are loc retracția gingiei și dezgolirea radácinilor, care
poate fi însoțită de hiperestezie. Uneori pot apărea pulpite retrograde, abcese
parodontale.
Radiologic: osteoporoză și distrucția osului alveolar mai mult de 1/2 din rådăcina
dintelui; predomină varianta verticală de resorbție cu formarea pungilor osoase.
Metode complementare: proba Schiller-Pisarev este pozitivă; indicele igienic>1,0;
PMA >0; CPITN poate varia 1+2+3+4; micsorarea timpului de apariție a
hematomului: 10-40 sec.
Diagnosticul diferențial: cu gingivitele; sindromul parodontal la diabetul zaharat,
X-histiocitozele etc.
Tratamentul. Se aplică un complex de măsuri curative: tratament local conser-
vator, fizioterapeutic, chirurgical, ortodontic și general.
Tratamentul local conservator: înlăturarea cauzei, detartraj; igiena cavității
bucale; tratamentul simptomatic al gingivitei: antiseptice (dioxidin 1%, clorhexidină
bigluconat 0,3% s.a.), antibiotice cu spectru larg; antiprotozoice (metronidazol),
antimicotice (nistatină, levorină ş.a.), fermenți (tripsină, chimotripsină, lizozim 1%
$.a.); corticoizi (unguentele «Ftorocorts, «Deperzolon»)- numai în cazuri grave;
preparate fitotrope (extracte de romaniță, aloe, pojarniță, pătlagină etc.); inhibatoare
de prostaglandine (ung. Butadioni 5%); antioxidanti (galascorbină 1%; dibunol
emulsie 1% etce.).
Tratamentul fizioterapeutic este indicat după înlăturarea procesului acut
inflamator: electroforeză (cu calciu gluconat, cu fluorură de sodiu, vitaminele B,
C etc.); ultrasunet cu medicamente (fonoforeza); masaj gingival; hidroterapie etc.
Tratamentul chirurgical: operații de frenuloplastie, vestibuloplastie. Chiuretajul
pungilor, gingivotomia și gingivoectomia nu sunt indicate copiilor.
Tratamentul ortodontic: ameliorarea stării parodonțiului la copii cu anomalii
dento-maxilare este dependent de succesele tratamentului ortodontic al anomaliilor.
Fără tratamentul ortodontic nu se pot căpăta rezultate stabile şi, indiferent de măsurile
curative, survine recidiva procesului inflamator în parodonțiu. În cazuri de ocluzie
traumatică se recomandă şlefuirea selectivă a punctelor de supercontact. De
asemenea, este indicată imobilizarea dinților mobili prin aparate ortodontice
mobile, şine și tehnica fixă (edjevise etc.).
Perioada pubertară are două etape: prepubertară (de la 8-9 ani până la 13-14 ani)
și pubertară (de la 13-14 până la 18-20 ani). În această perioadă se determină un grad
înalt al frecvenței gingivitelor, ca rezultat al influenței asupra epiteliului gingiei a
hormonilor sexuali. In perioada prepubertară are loc frecvent eliminarea haotică,
iregulată a hormonilor sexuali.
La fetițe în perioada pubertară se atestă excreția mărită a hormonilor sexuali și
insuficiența progesteronului, care creează condiții pentru predominarea proceselor
proliferative în epiteliul endometrului, ale altor mucoase ale organismului, inclusiv
ale gingiei. Sub influența progesteronului se produce descuamarea epiteliului și
ulterior poate apărea gingivita descuamativă (ulceroasă). În caz de predominare a
estrogenului apar procese hiperplastice, adică gingivita hipertrofică. Perioada
pubertară se caracterizează prin aritmia statusului hormonal. Dezvoltarea
simptomelor gingivitei hipertrofice sau descuamative este dependentă de
predominarea unui sau altui hormon. Cea mai frecventă formă de gingivită în
această perioadă este cea hipertrofică, care la copii este pe locul doi, după forma
catarală.
Dacă gingivita evoluează timp îndelungat, cronic, ea poate trece în parodontită
marginală, cu lezarea ligamentului gingivo-dental şi a osului alveolar. Aceasta
are loc atunci când procesul patologic de proveniență hormonală este complicat
de acțiunea altor factori: nerespectarea igienei cavității bucale, anomalii dento-
maxilare, supracontacte etc. In astfel de cazuri gingivita juvenilă, ca factor al
dezvoltării parodontitei, persistă după stabilizarea stării hormonale după vârsta
pubertară.
La adolescenți la gingivita hipertrofică apar pungi false (fără de lezarea integrității
inserției smalt-epiteliu). Hemoragia la gingivita hipertrofică este provocată de
influența hormonală, dar nu de țesutul granular, ca la parodontite la adulți. De
aceea pentru tratamentul pungilor false se folosesc preparate antiinflamatorii și de
sclerotizare. La adulți, este folosită cu succes metoda chiuretajului țesutului granu-
lar din pungile parodontale, soldată cu cicatrizarea suprafeței pungii. Aplicarea
chiuretajului pungilor false la adolescenți duce însă la lezarea ligamentului circular
și la progresarea procesului, adică favorizează evoluția gingivitei în parodontită.
Cicatrizarea (in urma tratamentului chirurgical parodontal) în condiții de aritmie a
proceselor hormonale frecvent duce la intensificarea proceselor de hiperplazie a
gingiei. De aceea la copii metodele chirurgicale (chiuretajul, gingivotomia) sunt
contraindicate.
Tratamentul gingivitei cronice hipertrofice constă în înlăturarea depunerilor
dentare; aplicarea remediilor antiinflamatorii ş.a., în ultimul rând a terapiei
sclerotizante. Este indicat tratament fizioterapeutic: electroforeza (KI 5%, 0,4-0,6 mA,
20 min, 15-20 de vizite; lidaza; ronidaza; heparina 5000 Un, 15 min, 10-15 vizite;
vacuum-masajul (300-400 mm col. de mercur).
Tratamentul gingivitei erozive (descuamative) începe cu igiena cavității bucale;
înlăturarea depunerilor dentare; terapie antiinflamatorie; fermenți proteolitici;
cheratoplastice.
La adolescenți datorită disbalanței hormonale nu este posibilă înlăturarea
completă a simptomelor gingivitei juvenile, însă este obligatorie micşorarea intensității
ei prin metode conservatoare, printr-un nivel înalt de igienă a cavității bucale, prin
tratamentul anomaliilor dento-maxilare, prin şlefuirea punctelor de supercontact,
prin frenuloplastie, vestibuloplastie etc.
Examenul radilogic: spre deosebire de alte forme, are loc distructia de tip lacunar a osului
procesului alveolar in combinatie cu afectarea altor sectoare ale maxilarelor.
Forma 1 sau boala Taratinov (numita si granulomul eozinofil)-este cea mai usoara varianta.
Procesul are o evolutie cronica, cu un pronostic favorabil. Se atesta afectarea unui singur
os plat al scheletului. In cazul localizarii procesului in cavitatea bucala apar simptomele
unei parodontite marginale pronuntate
II - de la un an până la 3 ani;
La vårsta de 4-7 ani la copii sunt caracteristice modificări cantitative și calitative ale
mucoasei: majorarea nivelului glicogenuluişi ARN, reducereanumărului de vase sanguine și
elemente celulare – ceea ce denotă micşorarea substanțială a proceselor metabolice.
In perioada dintre 8-12 ani are loc reducerea nivelului glicogenului și mărirea cantității
structurilor proteice. În lamina proprie crește considerabil numărul de elemente limfoido-
histocitare. În această perioadă se reduce predispunerea către reacții inflamatorii difuze a
mucoasei bucale și se mărește frecvența reacțiilor alergice.
II - de la un an până la 3 ani;
K12. Stomatiteleșiafecțiunileînrudite;
Cu exceptia:
sancrului dur;
gingivo-stomatitelorstreptococice;
herpanginei;
piostomatitei;
alergiei;
candidozei;
infecțieigripale;
micozelor;
lichenuluiroşu;
aftelorepizootice;
stomatitelormedicamentoase;
stomatitelorfuzospirilare;
stomatitelormicotice;
stomatitelor ulcero-necrotice;
stomatitelorveziculare la febrele acute;
stomatitelorvirale
K.12.0. Aftelebucalerecidivante
AfteleMiculici;
Leziuniulcero-aftoaserecidivante;
Stomatiteaftoase
Aftele Sutton;
Aftele majore;
Stomatitaaftoasăcicatrizantă.
K.12.11. Stomatitegeografice.
18.Stomatita herpetică acută. Etiologia, patogeneza. Tabloul clinic al formei ușoare.
Diagnosticul. Tratamentul.
Virusul Herpes Simplex duce la stări imunodepresive ale organismului, ce se manifestă prin
schimbarea stării imunologice în diferite perioade ale bolii (conținutul imunoglobulinelor,
lizozimului, interferonului, funcția de fagocitoză a neutrofilelor- B-lizinelorş.a.).
In salivă, mai ales la începutul evoluției bolii, se măresc fracțiile IgA și IgG. Devieri mari în
formula sanguină nu se observă: limfocitoză neînsemnată către finalul maladiei.
Tratamentul general. Preparatul antivirotic Bonafton câte 0,025 g de 1-4 ori pe zi timp de 3-5-
7 zile în doze corespunzătoare vârstei; Virolex pastile câte 200 mg de 5 ori pe zi; Aciclovir în
primele 24 ore câte 0,2 g de 5 ori pe zi - timp de 5 zile. În cazuri grave, ținând cont de
intoxicarea organismului, este indicată terapia de dezintoxicare (intravenos: hemodeză,
reopoligluchină, glucoză de 5%, soluție izotonică ş.a.).
-Dimedrol - copiilorpână la vârsta de 2 ani câte 0,002-0,05 g; la vârsta 2-6 ani câte 0,005-
0,015 g; celor de 6-12 ani câte 0,015-0,05 g:
-Suprastin – copiilorpână la vârsta de 1 an câte 0,002-0,05 g; la vârsta 1-5 ani câte 0,005-
0,015 g; celor de 5-12 ani câte 0,015-0,05 g de 2-3 ori pe zi;
-Diprazin – copiilorpână la vârsta de 6 ani câte 0,008-0,01 g de 2-3 ori pe zi; algsudupăvârsta
de 6 ani câte 0,012-0,015 g de 2-3 ori pe zi; RI- Diazolin - câte 0,02-0,05 g de 1-2 ori pe zi.
Preparatele antihistaminice sunt administrate în combinație cu vitamina C (Ac. ascorbinici).
Tratamentul local.In perioada de incubație, prodromală și de manifestări clinice Thu De se
aplică local preparate antivirotice (unguentele: Tebrofen 0,5%; Bonafton 0,5%; cremă 5%
Aciclovir; Florenal 1%; Riodoxol 0,25%; liniment Gossipol 3%; Oxolina 0,25%; ş.a. Acțiune
antivirotică analogă are soluția şi unguentul de interferon leucocitar și soluția 0,2% acid
dezoxiribonucleic (ADN). Aceste preparate sunt aplicate pe mucoasa cavității bucale de 5-6
ori Deoarece erupțiile din cavitatea bucală sunt foarte dureroase se aplică anestezină 5-10% în
uleiuri vegetale; soluție sau unguent 1-2% piromecaină; Anaestho Gel (Voco); soluție 1%
trimecaină; plastocaină ş.a. Tratarea antiseptică a dinților presupune înlăturarea depunerilor
moi dentare cu antiseptice slabe (soluție furacilină 1:5000; etoniu 0,5% etc.). Pentru
înlăturarea țesuturilor necrotice sunt folosite enzimele proteolitice (tripsina, chemotripsina,
lizozimul, terillitina ş.a.). ре zi.
Unul din cele mai importante semen ale SHCR este localizarea tpica (pe buze, ochi,
organe geniitale)
Mai frecvent recidivele apar primavera vara si toamna,
Zona Zoster (Herpesul Zoster) este provocat de virusul Varicela Zoster. S-a stability
ca la copii in perioada neimuna virusul provoaca o infectie acuta- Varicela, iar in
perioada imuna – herpesul zoster.
Recidiva sub forma de zona zoster apare in urma reactivarii formei lantente a
virusului, care persista in ganglionul Gasser al nervului trigemen, sub actiunea mai
multor factori ca: boli acute, trauma mecanice, tratamente cu glucocorticoizi si
imunodepresante.
Infectia se transmite prin cale aerogene si prin contact direct. Toamna -iarna .
Tabloul clinic al Varicelei- incubatie 7-14 zile, mai frecvent copii 1-3 ani, lipsa
poftei de mincare, coilul devine capricios, cefalee.Apoi apar frisoane, febra 38-39 C,
intoxicatie apar elemente eritematoase veziculoase pe piele si pe mucoasa cavitatii
bucale
Elementele erup pe mucoasa edematiata si hiperemiata. In cavitatea bucala
veziculele de obicei apar concomitant si in locul lor se formeaza rapid eroziuni de
forma ovala. O data cu aparitia eruptiilor in cav buc, copii preinta acuze la dureri care
se intensifica in timpul masticatiei si vorbirii. Gang limf submandibulari sunt mariti,
slab durerosi
Tabloul clinic al zonei Zoster mai frecvent la adulti , dar si la copii mai mari de 7
ani, Boala incepe acut cu ridicarea temperaturii corpului pina la 38-39C. Cefalee,
inapetenta, dureri intensive in locurile unde vor aparea eruptii. Dupa 1-3 zile pe piele
si pe mucoasa cav buc dea lungul fasciculelor neuro-vasculare apar o multimer de
vezicule care epoi se sparg formind eroziuni.Uneori pot fi vezicule cu continut
hemoragic sau necrotic
Diagnosticul diferential: stomatita herpetica acuta, afectiunile alergice, pemfigus
Tratamentul: Cuprinde un sir de masuri complexe, se realizeaza in comun cu
pediatrul, infectionistul.
Terapia generala: preparate antivirotice (Bonafton, DNAza) , hiposensibilizante,
analgetice, vit B C
Terapia locala: unguente antivirotice, anestezice, antiseptic, keratoplastice
Rujeola (pojarul)- maladie infectioasa acuta, caract prin febra , intoxicatie, inflamatie
catarala a cailor respiratorii superioare, a mucoasei ochilor si prin aparitia eruptiilor
maculo-papuloase.
Agentul pathogen- virusul din familia paramixovirusilor , contine ARN, maladia
apare in orice perioada a anului insa mai des toamna-iarna-primavara.
Sursa de infectie este doar omul bolnav.
Contagiozitatea maxima a bolnavului e in perioada catarala si in prima zi de aparitie
a eruptiilor. Contaminarea pe cale aerogena.(mucoasa cailor respiratorii superioare)
Apoi virusul nimereste in singe. Virusul are proprietatea de a micsora imunitatea
generala si locala. Sub influenta virusului scade asimilarea vit C si A.
Evolutia Perioada de incubatie 8-12 zile. Febra 38-39 C, tuse uscata, rinita,
conjunctivita.
Se observa hyperemia conjunctivei, fotofobie, edem palpebral, care apoi se asociaza
cu secretie purulenta. Starea generala se inrautateste.
Cu 1-3 zile inaintea aparitiei eruptiilor pe piele, pe mucoasa palatului moale si dur se
observa enantem sub forma de macule mici de culoare roz-rosietica. Apoi pe
mucoasa obrajilor in reg molarilor uneori pe mucoasa buzelor apar puncte cenusii-
albe de dimensiunea unui grauncior de nisip, inconjurate de un lizereu rosu.
Mucoasa bucala devine laxa, rugoasa, hiperemiata si mata. Acest semn este
cunoscut sub denumirea de maculele lui Koplick-Filatov-Belski. El se formeaza ca
urmare a degenerarii si necrozei partiale a straturilor superficiale al epiteliului
mucoasei bucale inflamate.
Acest elemente nu se inlatura de pe muoasa si pot sa se contopeasca.
Novik le descrie ca “stropi de vara”.
Tratamentul: la terapia complexa are mare importanta asigurarea unor conditii
sanitar igienice bune.
Tratamenntul local: tratament symptomatic: anestetice, antiseptic, ungunte
antivirotice pentru profilaxia infectiei herpetice.
MONONUCLEOZA INFECȚIOASĂ
(boala Filatov-Pfeiffer)
Este o boală infecțioasă acută, care se caracterizează prin febră, mărirea tuturor
grupelor de ganglioni limfatici, afectarea orofaringelui, sindromul hepatolienal și
prin prezența mononuclearelor tipice în sânge.
Agentul patogen este virusul Epstein-Barr, care duce nu la citoliză, dar la divizarea
celulelor afectate - limfocitele B. Virusul poate timp îndelungat persista în ele. Se
intâlneşte mai frecvent în lunile de toamnă și primăvară. Pot fi afectate persoane de
orice vârstă, însă mai frecvent copiii și adolescenții. Ca sursă de infecție poate fi
purtătorul și persoana bolnavă. Contaminarea are loc pe cale aerogenă și prin
contact. Virusul pătrunde în mucoasa orofaringelui și a căilor respiratorii superioare.
Tabloul clinic. Perioada de incubație este de la 5 până la 21 zile, uneori până la 1-2
luni. Maladia debutează brusc, cu creşterea temperaturii corpului până la 39°-40°C.
Semnele caracteristice patologiei apar către sfarșitul primei săptămâni. Bolnavii
acuză dureri în gât, slăbiciuni, grețuri. Cel mai caracteristic simptom este mărirea
ganglionilor limfatici cervicali, la palpare ei sunt elastici, puțin dureroși, fără a fi
concrescuți între ei. Uneori în jurul ganglionilor limfatici măriți pe gât se observă
edemațierea țesutului adipos. Supurarea ganglionilor limfatici nu are loc. Un simptom
important este poliadenita.
sÎn cavitatea bucală: mucoasa este hiperemiată, se determină mărirea și
edemațierea amigdalelor palatine și a uvulei Pe amigdale apar depuneri galben-surii,
care se înlătură ușor, fără hemoragie. Limba este acoperită cu depuneri. Depunerile
pe amigdale pot fi depistate în primele zile ale bolii sau la 3-4 zile, în acelaşi timp se
mărește temperatura corpului și se înrăutățește starea generală. Are loc mărirea
ficatului și a splinei. În sânge apare leucocitoză, mărirea VSE. Semnul determinant
este prezența mononuclearelor tipice.
Tratamentul local. Tratarea antiseptică a cavității bucale, terapia antivirotică,
keratoplastice.
28. Manifestările SIDA în cavitatea orală la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul.
Tratamentul
SIDA este o boală infecțioasă contagioasă cu evoluție gravă și consecințe letale,
fiind provocată de virusul imunodeficitar uman T-limfotrop (HIV). Virusul afectează
limfocitele T4, dereglează sistemul imunocelular - ca rezultat organismul pierde
rezistența față de flora convențional patogenă, devine sensibil față de infecția
nespecifică și procesele tumorale. Virusul se transmite de la bolnav sau de la purtător.. Căile
de transmitere:parenteral (prin sånge - injecții, transfuzii etc., prin organe de la
donatori) și intrauterin (de la mamă la copil). A fost demonstrată posibilitatea infectări
copilului prin laptele mamei. Folosirea instrumentelor nesterile de la bolnav poate duce la
infectarea copilului sanatos în timpul tratamentului stomatologic (de la pacientul bolnav sau
purtător- la alt pacient). La copii SIDA se manifestă și evolucază mai rapid ca la adulți.
Majoritatea copiilor cu semne ale bolii au sub 2 ani, 79% din copiii bolnavi au o vârstă sub 5
ani. Raportul dintre băieți și fetițe este 1,2:1.
Taboul clinic. Primele semne sunt candidozele sau herpesul mucoaselor bucale și pielii,
pneumoniile, enteritele, micşorarea masei corpului. Mai frecvent ca la adulți, maladia
începe cu febră, mărirea rapidă a ganglionilor limfatici. Se observă erupții maculo-
papuloase și hemoragice in legătură cu trombocitopenia. Pneumonia plasmocitară
se întâlnește de regulă în primele luni de viață a copilului. Cazurile letale se produc
în perioade de timp scurte. Semnele clinice caracteristice infecției congenitale HIV sunt:
reducerea masei
corpului, hepatosplenomegalie, trombocitopenie, anemie, oprire în creștere și
dezvoltare, icter, turtirea nasului, strabism, sclere albăstrii, frecvent semne de febră,
enantemă, diaree, limfadenopatie etc.
Copiii sunt mai sensibili față de HIV deoarece sistemul lor imun este în formare.
Diagnosticul:
• determinarea anticorpilor specifici virusului;
analiza imunofermentativă;
vârsta de un an.
imunoblotingul sau imunofluorescența;
determinarea virionilor in ganglionii limfatici.
Tratamentul. Metode specifice lipsesc până iîn prezent. In calitate de preparate
antivirotice se foloseşte azidotimidina, interferonul, virazolul ş.a. Pentru restabilirea
imunității sunt folosite preparatele timizină, timalin, levomizol ş.a. Pentru
neutralizarea infecției secundare se indică preparatele antibacteriene. Local -
tratament simptomatic. La stomatitele micotice se administrează amfotericina B etc.
Măsuri importante sunt înlăturarea depunerilor dentare şi respectarea igienei dentare.
Tabloul clinic. Se caracterizeaza prin hiperemia mucoasei bucale, aparitia unor depuneri albe
sau galbui. Poate evolua in forma usoara, medie si graves.
Forma usoara. Pe mucoasa bucala apar sectoare limitate de hiperemie (pe buze, obraji),
depuneri punctiforme, albe. Ulterior ele pot sa se mareasch si sa se contopeasca, formand
pelicule asemanatoare cu laptele coagulat. Aceste depuneri usor se detaseaza, pe locul for
ramanand o suprafata hiperemiata.
Forma medie. Se caracterizeaza prin aparitia depunerilor sub forma de pelicule pe unele
suprafete ale limbii, buzelor, obrajilor etc. Depunerile nu intotdeauna se detaseaza, in locul for
ramanand o suprafata eroziva, uneori cu hemoragie .
Forma grava. Se caracterizeaza printr-o afectare difuza a mucoasei cavitatii bucale. Cele mai
pronuntate depuneri, de culoare cenusie, cu infiltrarea tesuturilor, sunt localizate pe toate
suprafetele limbii, buzelor, obrajilor etc. Deseori se intalneste cheilita angulara si limfadenita
submandibulara. Bolnavii prezinta acuze: uscaciune si usturime in cavitatea bucala, saliva
devine spumoasa. In uncle cazuri pot fi afectare caile iconazole e, pielea, vezica urinara,
iconazol genitale etc. Aceasta forma, daca n-a fost tratata iconaz, se poate croniciza sau
poate provoca sepsisul candidomicotic.
Etilogia: Candidoza cronica Exista doua forme: hiperplastica si atrofica. Frecvent, apare la
copiii care au maladii cronice si nu prezinta acuze referitoare la cavitatea bucala. Uneori pot fi
dureri la masticatie, copiii preferand alimente semilichide, evita sa vorbeasca. Deseori
consuma mult lichid din cauza uscaciunii cavitatii bucale.
Tabloul clinic. Se intalneste mai frecvent pe limba sau in regiunea angulara a buzelor. Pe
mucoasa — depuneri dense, de culoare galbena sau cafeniu-deschisa, care adera bine de
tesuturile limbii, obrajilor etc. Depunerile proemineaza deasupra unei mucoase hiperemiate si
edematiate. La palpatie pot fi dureroase. Detasarea depunerilor duce la aparitia durerii si a
hemoragiei. Daca fungiile patrund adanc in tesuturi, se formeaza granuloame consistente.
Ganglionii limfatici submandibulari sunt mariti, mobili si devin consistenti.
La formele usoare tratamentul este local. Se folosesc solutii care modifica mediul acid al
lichidului bucal intr-un mediu alcalin: solutie 1-3% bicarbonat de sodiu. Sunt administrate
preparatele iodului: solutie 1% iodinol; solutie Lugol in glicerina, solutie Kastellani; solutie
1% clotrimazol (canesten) etc.
La formele medii se pot prescrie suplimentar unguente antimicotice: nistatina 100 000 U/g;
5% levorina; 5% decamina; amfotericina 30 000 U/g; 1% clotrimazol; 1-5% micoheptina,
miconazol gel 2% etc. La formele cronice copiilor de o varsta mai mare, in special celor ce
folosesc timp Indelungat aparate ortodontice, se recomanda sugerea caramelelor de Decamina
(0,15 mg) cate 1 la 3-4 ore. Concomitent se recomanda folosirea alternanta a catorva
preparate. In cazuri grave se indica, pe langa tratamentul local, preparate antimicotice per or,
tinand cont de varsta si starea bolnavului: Nistatini 500 000 U 5-6 on pe zi; Amfotericini 200
000 U de 2 ori pe zi; Micoheptini 250 000 U de 2 on pe zi; Ketoconazol (nizoral) in pastile de
200 mg timp de 10 zile de 2 ori pe zi, apoi cate o pastila pe zi; Fluconazol cate 50 mg de 2 ori
pe zi. Pentru a amplifica actiunea antimicotica se evita administrarea unuia i aceluiasi preparat
local si per os. Comprimatele e mai bine sa fie supte sau maruntite cu dintii (la sugaci se dau
sub forma de suspensie cu laptele mamei), adica sa se afle cat mai mult timp in cavitatea
bucala. Cura de tratament cu preparate antimicotice va continua 7-10 zile dupa disparitia
simptomelor clinice.
Etiologia: EQ este o maladie multicauzala, care poate fi indusa de factori imuni si extraimuni.
Astfel se distinge: - EQ alergic: în rezultatul reactiei alergice de tip I la preparate medicale
(mai frecvent unele antibiotice ), produse alimentare, muscatura de insecte; - EQ
pseudoalergic: ca urmare a unei actiuni directe nonimune (eliberatoare de histamina) a unor
preparate medicale (salicilate si alte preparate antiinflamatorii nesteroidene, dextrane, etc.)
sau produse alimentare (alergie alimentara); - EQ complement-dependent: congenital sau
dobândit (de ex. în tumori maligne limfoproliferative); - EQ idiopatic - etiologie necunoscuta.
Tablou clinic: Se manifesta prin tumefierea edematoasa a capului si gatului, fara apartitia
semnelor inflamatorii. Apare edem glotic, laringean, ce determina obstructia mecanica
partiala sau totala a cailor respiratorii superioare cu aparitia dispneei, senzatiei de sufocare,
cianozei, si edemului masiv al buzelor, obrajilor, limbii, aceste simptome aparand brusc, dupa
injectarea unui medicament, putand duce la soc anafilactic Edem raspândit, indurativ, palid,
nepruriginos al pielii si tesutului adipos subcutanat, la presiune nu ramâne amprenta (uneori
si/sau al mucoasei), eritem, senzatie de amortire care poate asocia sau nu urticarie.
Localizare: mai frecvent pe fata (buze si pleoape), extremitati, organe genitale. Cea mai
periculoasa localizare este laringele, se întâlneste în 25% din cazuri si poate provoca asfixia
cu: - debut acut brutal; - mai întâi apare „vocea ragusita" si tusea „latratoare"; - apoi apare
respiratie dificila cu dispnee inspiratorie, respiratia devine zgomotoasa, - culoarea fetei capata
un aspect cianotic, apoi brusc devine palida, bolnavii sunt agitati, nu-si gasesc locul; - daca
edemul se raspândeste la mucoasele traheii si bronhiilor se asociaza sindromul de astm
bronsic cu raluri difuze ; Uneori în localizarea pe fata a edemului Quincke se pot antrena în
proces inflamator tunicile meningeale cu: cefalee intensa; voma; semne meningeale;
convulsii;
La copii factorii precipitanti si favorizanti ai edemului Quincke pot fi: - microtraumatismul; -
plagile mici; - interventiile chirurgicale; - stresul emotional. -edemul progreseaza în câteva
ore, se localizeaza mai frecvent pe mucoasa cailor respiratorii si a tractului digestiv. Edemul
are un aspect palid, este foarte dur, se extinde pe arii mari. Factori de risc - predispunere
ereditara si familiala, boli cronice ale sistemului digestiv, neglijarea restrictiilor dietetetice si
exacerbarea bolilor digestive.
Testele de sange, cum ar fi cele pentru enzimelor hepatice, electroliti, funcţia renală, sau o
hemoleucograma. Investigatii instrumentale - laringoscopia - edem si hiperemie a mucoasei
laringelui.
Exoalergenii nimeresc in organism prin tractul digestiv, respirator, dermå și mucoase. Ei pot
fi:
1. de origine neinfecțioasă - produse alimentare, preparate medicamentoase, praf de cameră,
polenul plantelor etc.
1. Reacție alergică de tip 1 (reacție de tip imediat, reaginic, anafilactic, atopic). Asemenea
reacție alergică evoluează cu formarea anticorpilor-reaginelor, care se atribuie către clasa IgE
și IgG Ele se fixează pe mastocite și leucocitele bazofile. La fixarea reaginelor cu alergenul
din aceste celule se elimină mediatorii: histamina, serotonina, factorii trombocitari,
prostaglandine etc., care și determină tabloul clinic al reacției alergice de tip imediat. După
contactul cu alergenul specific semnele clinice ale reacției alergice apar peste 15-20 min.
4. Reacție alergică de tipul IV sau reacție alergică lentă (hipersensibilitate de tip lent,
hipersensibilitate celulară). La asemenea reacții alergice în calitate de antigeni sunt limfocitele
T sensibilizate, care au pe membranele lor receptori capabili de a interacționa cu antigenul. La
interacțiunea limfocitului cu alergenul are loc eliberarea mediatorilor celulari – limfochinelor.
Ele provoacă aglomerarea macrofagelor şi altor limfocite şi ca rezultat apare inflamația.
Mediatorii, de asemenea, duc la distrugerea antigenilor (celule sau microorganisme) către care
sunt sensibilizate limfocitele. Reacțiile de tip lent evoluează în organismul sensibilizat peste
24-48 ore după contactul cu alergenul.
Clinic, ele se manifestă prin inflamație hiperergică: se formează infiltratul celular constituit în
fond din celule mononucleare (limfocite şi monocite). Infiltrarea mononucleară are loc în
jurul vaselor sanguine mici. Inflamația alergică este influențată de sistemul nervos şi
intensitatea ei este determinată de reactivitatea organismului. Șocul anafilactic Nu are semne
specifice localizate pe mucoasa orală, însă este cea mai gravă stare alergică, care poate să
apară neașteptat și să ducă la deces. Viteza reacției alergice de tip imediat este în funcție de
gradul de sensibilitate al organismului. Şocul anafilactic apare de 10 ori mai frecvent pe
parcursul tratamentului medicamentos al copiilor bolnavi, față de copiii sănătoși cărora li s-au
administrat medicamente. Mai frecvent şocul anafilactic este provocat de administrarea
parenterală a preparatelor medicamentoase, în special intravenos a antibioticelor (din grupa
penicilinei, streptomocinei etc.), vitaminelor (tiamina, ciancobalamina), anesteticelor
(novocaina (procaina), lidocaina etc.). Preparatele iodului, sulfamidele, acidul acetilsalicilic,
amidopirina ş.a. la administrarea lor perorală, iar în unele cazuri materialele de obturație
stomatologice (în special materialele endodontice) pot provoca stări de şoc.
Tratamentul. Trebuie început imediat după apariția primelor semne și este orientat spre:
1. stoparea introducerii alergenului în organism sau reducerea absorbției lui. Se aplică garoul
mai sus de locul injecției și se injectează 0,3-0,5 ml soluție 0,1% adrenalină.
2. copilul este culcat orizontal, cu capul pe o parte. Se eliberează regiunea gâtului, pieptului,
abdomenului de haine și se asigură accesul oxigenului. Pentru prevenirea asfixiei maxilarul
inferior se deplasează anterior, iar limba se fixează cu ligatură, se înlătură aparatele
ortodontice mobile.
3. Pentru majorarea presiunii arteriene: se introduc intracutanat sau intramus- cular 0,5 ml
soluție 0,1% adrenalină sau 0,3-1,0 ml soluție 0,1% mezaton. Se controlează permanent
presiunea arterială.
Etiologia și patogenia. Până în prezent nu sunt definitiv elucidate. Este socotită ca o boală
polietiologică. În patogenie importanță deosebită are alergia bacteriană, mai frecvent
provocată de stafilococi și streptococi. În 1/3 de cazuri se determină etiologie de origine
virotică (virusul Herpes Simplex, Coxachi etc.). Există două forme ale bolii: alergico-
infecțioasă și toxico-alergică. Deseori apariția maladiei și a recidivelor este precedată de
administrarea antibioticelor, sulfanilamidelor în cadrul infecțiilor acute ale tractului respirator
ş.a. Până la vârsta de 5 ani practic nu se întâlneşte. Mai frecvent apare sau recidivează
primăvara.
Tabloul clinic. Debutează acut cu apariția asteniei generale, cu mialgie și dureri reumatoide,
cefalee. Temperatura corpului creşte până la 38°-39°C. In formele grave la 1-2 zile apar
eruperi pe mucoasa cavității bucale și piele. Apariția elementelor este precedată de senzații de
usturime şi durere. În cavitatea bucală se determină o hiperemie aprinsă și edemul mucoasei.
Apar macule, apoi vezicule și bule cu conținut seros sau hemoragic, care se sparg uşor
formând eroziuni. Simptomul Nikolsky este negativ. Eroziunile pot să se contopească şi să se
acopere cu depuneri cenuşii- gălbui. Mai frecvent sunt afectate părțile anterioare ale cavității
bucale: buzele, obrajii, limba. Gingia de obicei nu este afectată. In cazuri grave sunt afectate
marginea roșie a buzelor, apar cruste masive hemoragice. Erupțiile sunt foarte dureroase și de
aceea copiii refuză să deschidă gura și să mănânce. Se determină hipersalivație. Ganglionii
limfatici regionali sunt măriți și dureroși la palpare (vezi planşa coloră, fig. 10.11). Paralel cu
afectarea mucoasei bucale apar erupții polimorfe pe piele, care mai frecvent sunt localizate pe
mâini, antebrațe, picioare, față. In debut apar macule rare de la 1 cm până la 3- 5 cm, care
ulterior se transformă în bule care uşor se sparg (asemănător cocardei). Evoluția bolii se poate
complica prin asocierea infecției bacteriene (fuzospirohetoză). Manifestările simptomelor
generale și locale sunt destul de variabile. Forma uşoară durează în medie 7-8 zile, iar cea
gravă 3-4 săptămâni. Recidivele sunt de obicei cu un tablou clinic mai puțin pronunțat, apar
mai frecvent toamna şi primăvara.
Etiologia:Una din cele mai frecvente patologii ale mucoasei bucale la copii este sindromul
вelor recidivante (AR). S-a stabilit cӑ AR sunt in functie de un sir de factori: virusi,
disbalanta vitaminelor (B,, В 2, С), dereglari neurodistrofice, predispuneri ereditare si
constitufionale, patologia sistemului imunitar etc. Folosirea terenului afte геcidivante ale
mucoasei bucale in locul "'stomatitei сгonice recidivante"" реmite de a ассentua caracterul
simptomatic al acestei patologii. in prezent AR sunt definite ca manifestari ale anomaliei
constitufiei organismului. Sub constitufie se subintelege totalitatea proprietafilor genotipice,
fenotipice si рarticularitafile (morfologice, biochimice, functionale) organismului, care
determina гeactivitatea lui. Adicӑ un complex de reactade apӑrare-adaptare indreptate la
menfinerea homeostazei organismului la schimbarea mediului exterior. Anomalile
сonstitufiei (sau diateza) se manifesta printr-0 reaсtie neadecvata a organismului la factorii
mediului inconjurator. Diateza - "predispunere" este o proprietate a reactivitafii, ce consta in
predispunerea la anumite procese patologice si la reactii specifice legate de actiunea unor
factori obisnuiti (alimente, temperatura si umiditatea аеrului, raze solare, germeni infecfiosi
etc.). Ea se manifesta prin procese alergice aarale pe piele, mucoase etc. Una din formele
principale ale diatezei atopice este сea dermato-mucoasa, care include rinitele, faringitele,
conjunctivitele, "limba geografica", aftele recidivante ale mucoasei bucale etc.
Leziunile Рot fi in urma actiunii agenfilor mecanici, termici, electrici, radioаctivi. Cel mai
Fеcvent la copii se intalnesc urmarile traumei acute meсanice a mucoasei bucale. Din
anamneza se poate stabili cӑ in urma caderii se muscӑ mucoasa, care de |semenea poate fi
lezata cu juсӑriі, сreioane, diferite obiecte ascиfite etc.
Tablou clinic:Se manifesta dinic sub formӑ de hematoame, plagi (eroziuni sau ulcerafi).
Mai frecvent sunt dictate buzele, palatul moale si dur, mai rar proсesul alveolar.
Diagnosticul, de icei, nu prezinta dificultafi. Тa copii mici diagnosticul poate fi uneori mai
dificil: in cazul unei anamneze nce sau dacӑ din momentul traumei au trecut cateva zile,
atunci in cavitatea нeala apare edem din cauza alaturarii inflamafiei nespecifice. Сopilul
refuza sa rinance, se deregleaza starea generala;B se observa febra; limfadenita regionala,
рar dureri la masticatie si vorbire.
Tratament. Asistenfa medicala se acorda in functie de dimensiunile рofunzimea afectari. In
primul rand trebuie inceput cu inlaturarea actiunii 2gentului traumatic.
cazul plagilor profunde, dupa anestezie loсala si toaleta pligi, sutureaza. In cazul
hematoamelor, eroziunilor sau ulcerafiilor mici este suficienta badjonarea antiseptice
(furacilina, etoniu, etacridin lactat s.a.) si cu preparate keratoplasice Aеcрunile traumatice
acute mucoasei bucale la copii se epitelizcaza repede.
42.Aftele Bednar. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.
Егoziune localizata in regiuneа trecerii palatului dur fn cel moale, cа urmare а traumatizarii
mucoasei de biberon, suzeti, mamelon g, a. Se intalneste la coрiї alimentafi artificial,
hipotrofici, nascufi prematur, slabifi, bolndviciosi. De obice depisteaza la coріі din primele
zile de viafa. Se manifesta printr-o eгoziune de forma ovala cu depuneri cenusii-galbene, cu
un lizereu inflamator. In unele cazuri n eroziuni bilaterale, care se loоcalizeaza pе palatul
dur gi moоale.
Tratamentul. Inlaturarea cаuzei, sehimbarea biberonului ре unul mai seин. antiseptice
slabe;B preparate keratoplastice si antiinflamatorii%;B anestetice etc. ARo epitelizeaza greu
la copiii mici, timp de cateva saptamani. Obiceiul de a mugca sau suge buza, obrazul, limba
$.a. se intalneste destul de frecvent la copiі, practic la toate varstele, deoarece aceasta se
produce inconstient sau voluntar. Lezarea cronicӑ a mucoasei poate fi localizata pe mucoasa
jugala, pe linia ocluzala sau sectoarele mucoasei, care pot fi muscate.
43. Leucoplazia moale a mucoasei bucale la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul.
Tratamentul
Etiologia:Se întâlnește mai frecvent la școlari, ca urmare a unui proces inflamator cronic.
Se socoate că la baza afecțiunii stau schimbări neurotrofice ale mucoasei bucale
cauzate de trauma cronică, procese inflamatorii acute, fumat etc. Se depistează de
obicei la examinarea copilului de către stomatolog, deoarece copiii nu prezintă acuze.
Tablou clinic:Se caracterizează prin apariția pe fondul unei edemațieri slab pronunțate a
mucoasei buzelor, a obrajilor – pe linia ocluzală sau în regiunea angulară - a unei opacități,
care apoi capătă la suprafață o nuanță albuie, care se cornifică (elemente de
hipercheratoză). Epiteliul afectat se detaşează ușor.
În funcție de răspândire și de manifestarea procesului există forma tipică (focală
sau difuză) și atipică. Forma atipică se caracterizează prin lipsa cornificării fiind
prezentă numai opacitatea mucoasei.
Exacerbarea la copii are loc în perioada lucrărilor de control, examenelor,
competițiilor etc. - adică în situații de încordare neuro-psihică. La stabilirea diagnozei
ajută faptul că în majoritatea cazurilor se depistează factorul cauzal - trauma cronică.
Se diferențiază cu forma tipică a lichenului roşu plan cu manifestări în cavitatea
bucală; cu nevul spongios Cannon; cu candidoza.
Tratamentul. Se începe cu înlăturarea cauzei, a deprinderilor vicioase și sanarea
cavității bucale. Copiilor cu dereglări neuro-psihice sunt indicate preparate
sedative; polivitamine; ascorutină; vitamina A în ulei, 5-10 picături de 2-3 ori pe
timp de 1,5-2 luni. În cazul unor deprinderi vicioase stabile se recomandă educația
fizică, sportul, psiho- și hipnoterapia. Local, se aplică preparate keratoplastice: sol.
uleioasă de retinol acetat, caratolină, aecol etc. de 3-4 ori pe zi
44.Leziunile termice ale mucoasei bucale la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul.
Tratamentul.
La copii se întâlnesc rar şi sunt provocate mai frecvent de alimente fierbinți (lapte,supă etc.). De obicei
este afectată mucoasa buzelor, a vârfului şi suprafeței anterioarea limbii, regiunile anterioare ale
palatului dur. Pot provoca dureri vii. Apare hiperemie, edem, uneori vezicule intraepiteliale, care
repede se sparg. In acest caz apar eroziuni sau ulcerații superficiale. Gravitatea depinde de temperatura
agentului, de durata acțiunii lui, de profunzimea și suprafața afectării, de vârsta copilului etc.
Tratamentul. Este analog cu tratamentul leziunilor acute: simptomatic. In cazuri grave copiii sunt
internați în secțiile de combustii și li se aplică un tratament complex (general și local).
45. Leziunile chimice ale mucoasei bucale la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul.
Tratamentul
Etiologia: Se întâlnesc mai frecvent la copii de 1-3 ani, când ei inconștient pot să consumediferite
soluții de acizi, baze ş.a. Apar dureri în locul de contact al mucoasei cu agentul chimic.
Manifestările clinice depind de natura substanței chimice, de cantitatea ei, de durata acțiunii, de
vârsta copilului etc. Acizii duc la necroza coagulantă: mucoasa este acoperită de o membrană, care
aderă la țesuturile subiacente, pe un fond de hiperemie și edem. Bazele produc necroza de colicvație
(umedă), lezând uneori toate straturile mucoasei. După câteva zile după detaşarea tesuturilor
necrotice, apar eroziuni sau ulcere. Leziunile chimice la copii în timpul tratamentului stomatologic
pot fi provocate de diverse medicamente: formalină, alcool, eter, fenol, pastă arsenicală etc. Din
această cauză stomatologul trebuie să lucreze cu precauție cu aceste medicamente.
Tratamentul. Se înlătură substanța chimică de pe mucoasă. Dacă contactul cu agentul chimic s-a
întâmplat în prezența medicului - imediat se spală cavitatea bucală (gargare, clătituri) cu soluții slabe
de neutralizanți. In cazul acizilor – cu sol. 1-2% de hidrocarbonat de sodiu, cu apă de săpun etc.
Alcaliile se neutralizează cu sol. 0,5-1% de acid citric sau acetic. Pasta arsenicală - cu oxid de
magneziu sau sol. De iod. Soluția de rezorcin-formalină - cu sol. 3% de amoniu carbonat. Sol. nitrat
de argint - cu sol. Lugol sau sol. 2-3% de clorură de sodiu. Sol. de amoniu carbonat- cu sol. 0,5% de
acid citric, acetic, clorhidric. Sol. alcoolică de iod - cu oxid de magneziu, sol. hidrocarbonat de sodiu.
Sol. de fluorură de sodiu – cu sol. 10% de clorură de calciu. Local se aplică: anestetice; antiseptice;
keratoplastice; fermenți proteolitici etc. Se indică polivitamine, alimente neiritante ş.a.
Forme clinice:
Cheilita de contact
Cheilita atopica
Cheilita infectioasa
Cheilita angulara
Cheilita actinica
Cheilita glandulara
Cheilita granulomatoasa
Cheilita exfoliativa
Cheilita factice si patomimica
Cheilita produsa de retinoizi
Cheilita plasmocitara
Copii au plângeri de arsură și durere la buze la închidere, ceea ce complică foarte mult
procesul de a vorbi și a mânca. Prin urmare, cei care suferă de cheilită exfoliativă
exudativă își păstrează adesea gura deschisă.
Diagnostice diferențiale:
Forma uscată de cheilită exfoliativă este diferențiată de:
Cheilita meteorologică, care afectează întreaga suprafață a marginii roșii a
buzelor, și nu doar zona Klein. De asemenea, forma meteorologică depinde direct de
factorii meteorologici, în timp ce forma uscată este prezentă în toate condițiile
meteorologice.
Cheilita atopica, care afecteaza acele zone ale buzelor care raman intacte in
forma uscata: marginea rosie adiacenta pielii si colturilor gurii. În plus, cheilita atopică
este predispusă la exacerbări sau remisiuni sezoniere.
Contact cheilita alergică care apare ca urmare a contactului cu un alergen și se
caracterizează prin prezența eritemului în zona afectată. După eliminarea cauzei, forma
alergică dispare de la sine.
Forma exudativă a cheilitei exfoliative este diferențiată de:
Cheilita actinică exudativă, a cărei apariție este asociată cu anotimpuri diferite.
Spre deosebire de forma exudativă a cheilitei exfoliative, aceasta afectează întreaga
suprafață a buzei, provocând puffiness și apariția eroziunilor în leziuni.
Cheilita eczematoasă, caracterizată prin apariția eroziunii, crustelor, bulelor și
fisurilor, care nu se observă în forma exudativă. Elementele leziunii se substituie adesea,
iar boala este predispusă la remisiuni și exacerbări permanente. Procesul patologic, spre
deosebire de forma exudativă, se poate transfera pe pielea feței.
Forma erosivă și ulcerativă a lupusului eritematos, care, spre deosebire de forma
exudativă a cheilitei exfoliative, are loc cu formarea eritemului sever, ulcerului, eroziunii,
cicatricelor atrofice și hiperkeratozei (keratinizarea excesivă a straturilor superioare ale
membranei mucoase sau a pielii).
Tratamentul cheilitei exfoliative:
reflexoterapiei.
52.Cheilita meteorological,cauza.diagnostic.tratament
Simptome. De obicei, marginea roșie afectată a buzei inferioare peste tot. Buza devine
roșie, umflată și suprafața se usucă și se acoperă cu mici cântare.
Pacienții sunt deranjați de sentimentul de etanșeitate, uscăciune și descuamare în
locurile de înfrângere. Expunerea prelungită la factorii naturali duce la apariția fisurilor și
a eroziunii.
Pastele de dinti
Obiceiul de a ține pixuri și creioane în gură,
Imaginea clinică se caracterizează prin localizarea procesului patologic pe marginea
roșie a buzelor. În unele cazuri, boala captează mici zone ale pielii. Uneori există o
combinație de deteriorare a buzelor și a mucoasei orale.
La locul leziunii se formează eritem și bule mici, care se transformă repede în eroziune
sau fisuri.
55.Cheilita atopică
Este determinată de factori genctici, care creează predispunerea către alergiea topică.
etc. 4. Local, unguente cu glucocorticoizi de 4-5 ori pe zi. 5. Raze Bucky. 6. Din
dulciurile.
descuamarea.
Maladiile tractului digestiv la copii sunt asociate foarte frecvent cu afecțiuni ale
afectării mucoasei intestinului subțire. Aftele recidivante ale mucoasei orale evoluează
afară de aceasta, se depistează afte recidivante ale mucoasei orale, stomatită herpetică
acută sau cronică, cheilite etc.La enterocolitele cronice la copii se depistează glosite, cheilite
angulare, ate
descuamativă s-a stabilit la 51% copii, iar cea plicată - la 38%. Glosita
La copiii bolnavi de dezinterie apar stomatite catarale și aftoase peste 2-3 zile de
la debutul maladiei, iar glosita descuamativa mai târziu – peste 7-14 zile, La formele
Afecțiunile ficatului la copii. Cele mai frecvente hepatite acute la copii sunt de
caracteristic este colorația icterică a mucoasei orale. Limba este edemațiată, cianotica
suprafață roșie aprinsa și stràlucitoare. Copiii pot prezenta dureri și usturime a limbi.
igienei orale. De obicei, tratament special nu este necesar sau se realizează tratament
(neutrofilie)
ri. Infecția microbiană și virotică foarte greu este suprimată prin tratament,
gingivale in cazuri grave pot fi lezate grav - pâna la necroza stratului submucos.
unele cazuri durerile pot fi spontane datorită infiltrației leucemice a osului alveolar,
nu sunt implicați.
La 50% din copiii cu leucoze pe mucoasa orală s-au stabilit ulcerații în baza
neutropenici. Factorii declanşatori sunt în 11% cazuri traumele mucoasei orale, în 9% cazuri
toxicoza gravă, în 8% – infecția virală (herpes simplex), în 4% -
(1007
Diagnosticul diferențial: cu gingivo-stomatita ulcero-necrotică Vincent,
trebuie concordat tratamentul local al cavității orale. Respectarea igienei orale este
una din condițiile deosebit de importante pentru ameliorarea stării cavității orale.
virale sau micotice sunt indicate local și general preparate antivirotice sau
antimicotice.Copiii bolnavi sunt luați la evidență de dispensar în grupa III. Numai realizarea
helminți, când este exclusă digestia în stomac (forma agastrică), după intervenții
ani.
organism sau prin consumul lui exagerat (in special în perioada pubertară). Mai
ale somnului, lipsa poftei de mâncare și constipație. Copiii prezintă acuze la dureri
si usturime pe limbă, refuză să consume produse acre, sărate etc. Frecvent se observă
orale palide: papilele gingivale sunt mărite în volum, cianotice, ușor sângerează.
Alimentație rațională.
igienei orale.
Anemia Addison-Biermer
Cel mai frecvent semnele de afectare a mucoasei orale se remarcă la formele dec-
formate sunt foarte dureroase, au margini rugoase, fundul este acoperit cu depuneri
La copii endocrinopatii pot duce la disfunctii de ordin vital ale organismului, pe fondul carora
se formeaza unele modificari ale mucosae orale.
Diabetul zaharat este provocat de dereglarea metabolismului glucidic, modificarile pe
mucoasa orala sunt in functie de durata si gravitatea diabetului. Unul dintre primele simptome
a diabetului zaharat este xerostomia ca urrmare a deshidratarii organismului. Xerostomia duce
la inflamarea catarala a mucoasei. In formele decompensate a diabetului zaharat pot aparea
afectiuni necrotice ca eroziuni si ulcere care greu se epitelizeaza. La copii cu diabet des se
depisteaza stomatita candidomicotica. Un alt simptom este afetarea parodontiului marginal. In
debut are loc inflamatia catarala si edemul papilelor ginivale, iar apoi se formeaza pungile
parodontale. Poate fi cianoza gingiei marginale . Dintii devin mobili chiar in cazul unor pungi
superficiale. Procesul are o evolutie progresiva ducind la distructia osului alveolar si la
pierderea precoce a dintilor.
Hipotireoza pentru mucoasa orala sunt caracteristice anemie ,edem si xerostomia, mixedemul
este asociat cu macro glosie macrocheilie si hipertrofia gingiei.Este insotita de hiperplazia
smaltului, hiposalivatie .
Boala Cushing Mucoasa orala este edematiata se depisteaza amprentele dintilor pe limba si
obraji, pe muocasa orala apar eroziuni si ulcere, care au o evoutie indelungata iar unele
vezicule cu continut hemoragic, sunt frecvente afectiuni micotice. La unii copii se poate
depista macrocheilita.
Hipovitaminoza C sau scorbut se manifesta oral prin apariatia edemului gingival, cianoza si
hemoragie. La progresarea procesului apare diateza hemoragica si procesul ceronecrotice iar
pe gingie necroza papilelor, formarea pungilor parodontale si mobilitate dentara. Uneori
gingia hipertrofiata acopera coroanele dentare facind imposibila alimentarea. La asocierea
infectiei se formeaza gingivite ulceronecrotice, Apare un miros fetid din cavbucala.
Tratamentul este complex . Trat general consta in admnistrarea vit C cite 100mg de 5 ori pe
zi. Sol. 5% vit C cite 3-5ml intramuscular. Alimentatie trebuie sa fie calorica si bogata in vit
C. Trat local consta in aplicatii cu glascorbina, Vit C, ulei de maces caratolina, antiseptic
slabe, respectarea igienei orale. Inlaturarea depunerilor dentare.
Mai frecvent mucoasa orala este afectata in cazul glomerulonefritei si infusicientei renale
cronice. Copii prezinta acuze la gust neplacut (amar) si uscaciune in cav bucala, Mucoasa
orala este edematiata. Pot aparea focare de necroza pe mucoasa procesului alveolar, in
regiunea jugala si retromolara. Este caracterisitca gingivita cronica catarala care treptat
progresea zaducand la formarea pungilor parodontale si mobilitate dentara.
Tratamentul maladiei in sectia corespunzatoare. Local in cav bucala sunt aplicate preparate
antiseptic fermenti proteolitici keratoplastice. Respectarea igienei cav bucale.
Asistenta stomatologica pentru copii este asigurata de policlinice stomatologice pentru copii.
2. -copii robuşti (grupele de sănătate 1,2,3) cu gradul II de activitate a cariei dentare (forma
subcompensată); cu gingivite localizate provocate de anomaliile de numar, de poziție, de ocluzie
etc.;
-copiii din grupele de sănătate IV şi V cu cavitatea bucală intactă sau cu prezența factorilor de risc
pentru apariția principalelor afecțiuni stomatologice sau cu carie de gradul I de activitate, cu
gingivite provocate de factori locali;
-copiii tuturor grupelor de sănătate cu maladii inflamatorii cronice ale regiunii maxilo-faciale, ale
glandelor saliyare, cu tumori benigne.
Copiii din grupa II de dispensarizare se examinează de 2 ori pe an.