ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Stela Caraman Rodica Cuşmăunsă

Note de curs

Chişinău 2020
 CONTABILITATEA MANAGERIALĂ

Tema 1

Bazele teoretico-metodologice ale contabilităţii

manageriale
Obiective didactice:
 definirea contabilităţii manageriale şi descrierea obiectivelor acesteia;
 explicarea deosebirilor şi asemănărilor între contabilitatea managerială şi contabilitatea financiară;
 descrierea funcţiilor şi evidenţierea rolului contabilităţii manageriale;
 prezentarea concepţiilor de organizare a contabilităţii manageriale.
Obiectul contabilităţii manageriale.
1.1
Dezvoltarea concepţiei contabilităţii manageriale
Contabilitatea realizează reprezentarea internă şi externă a unei entităţi. Această reprezentare
justifică existenţa a două circuite în sistemul informaţional al entităţii: unul, care redă imaginea entităţii
în exterior - contabilitatea financiară, considerată „faţa externă” a entităţii şi altul care, descrie
procesele interne ale entităţii, denumit contabilitatea managerială, considerată „faţa internă” a entităţii.
La baza definiţei „contabilitatea managerială” stă cuvîntul „ management” care izvorăşte din
limba latină. Etimologic cuvîntul „manus” înseamnă mână, manevrare, manipulare şi în limba engleză
a ajuns sub forma verbului „to manage”, ce înseamnă a conduce, a gestiona.
Din punct de vedere istoric, apariţia contabilităţii manageriale a fost condiţionată de necesitatea păstrării
tainei comerciale. Nu întâmplător cercetătorii contabilităţii, în special R. de Ruver, au demonstrat că începînd
cu secolele XIV-XV comercianţii vienezi, pe lîngă cărţile contabile întocmite de servitori, deseori întocmeau
cărţi contabile secrete, în care erau reflectate cele mai confidenţiale informaţii, precum: mişcarea capitalului,
mărirea profitului, etc. La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, când statul şi sindicatele muncitorilor au
început activ aşi manifesta interesul faţă de mărimea profitului întreprinzătorilor şi a cere publicarea rapoartelor
financiare, întreprinzătorii, bazându-se pe ideile lucrătorilor socotitori, au creat procedee metodologice speciale,
ceea ce a condus la conturarea a două tipuri de contabilitate: deschisă - pentru toţi utilizatori şi închisă (secretă)
- destinată numai întreprinzătorului.
Generalizând, contabilitatea managerială a cunoscut două etape mari de dezvoltare:
- I etapă (interbelică) – cuprinsă între cele două războaie mondiale. În această perioadă nu
exista noţiunea de „contabilitatea managerială”, dar se practica noţiunea de „contabilitate
de producţie”, care avea un singur obiectiv – calcularea costului producţiei.
- II etapă (postbelică) – cuprinde perioada de după al doilea război mondial, şi anume în anii
40-50 a apărut noţiunea de „contabilitate managerială”, care se deosebeşte de
„contabilitatea de producţie” prin faptul că în afară de calculul costului de producţie, ea se
mai ocupă şi cu bugetarea, analiza, controlul, luarea deciziilor etc.
Trebuie de menţionat, că conform art.3 al Legii contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007 acest
domeniu al contabilităţii, în mod oficial în Republica Moldova, este denumit ca „contabilitatea de
gestiune”.
În opinia autorilor contabilitatea de gestiune cuprine un sector mai restrîns şi anume, contabilizarea
costurilor de producţie şi calculaţia costului producţiei, furnizarea informaţiilor pentru bugetare şi
control, precum şi în scopul pregătirii rapoartelor interne în vederea luării deciziilor manageriale
operative şi tactice, pe cînd contabilitatea managerială este un concept mai larg implicând cunoştinţe şi
pricepere profesională în pregătirea şi mai ales în prezentarea informaţiilor necesare conducerii pe
diferite niveluri ierarhice. Sursa unor astfel de informaţii o reprezintă contabilitatea financiară şi
contabilitatea de gestiune, după cum se observă din figura 1.1:

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 2

 CONTABILITATEA MANAGERIALĂ

Contabilitatea de gestiune
 contabilitatea şi calculaţia costurilor producţiei;
 informaţii pentru bugetare şi control;
Contabilitatea  profitabilitatea produselor pentru decizii;
managerială  informaţii pentru luarea deciziilor operative şi tactice.
Contabilitatea financiară
 informaţii privind rezultatele, stocurile, trezoreria
Figura. 1.1. Conţinutul economic al terminilor “contabilitate de gestiune” şi “contabilitate
managerială”
Reieşind din aceste considerente, s-a decis asupra utilizării termenului de „contabilitate
managerială”.
În Republica Moldova contabilitatea managerială a fost recunoscută oficial prin intermediul
Concepţiei reformei contabilităţii Nr. 1187 din 24.12.1997. Dezvoltarea contabilităţii manageriale în
Republica Moldova se efectuează în două direcţii principale:
1. adaptarea tehnicilor şi metodelor demult aplicate în lume, care au adus utilizatorilor lor
succesul în afaceri;
2. studierea şi cercetarea tehnicilor şi metodelor relativ noi pentru entităţile din vest.
Contabilitatea managerială reprezintă un domeniu distinct în
cadrul evidenţei contabile, avînd drept obiectiv principal măsurarea,
colectarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiei pentru planificare
(bugetare), calculaţie, control şi analiza executării bugetelor în scopul
pregătirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale.
Obiectivele şi funcţiile contabilităţii manageriale formează concepţia acesteia, care, la rîndul său,
în calitate de parte integrantă a procesului de management contribuie în mod specific la creşterea valorii
entităţii prin utilizarea resurselor organizaţionale în următoarele blocuri (figura 1.2.):
 contabilitatea şi calculaţia costului (1);
 bugetarea şi controlul executării bugetelor (2);
 pregătirea informaţiei necesare pentru luarea deciziilor (3);
 control intern, etc. (4).

Contabilitatea
şi calculaţia
costului
(1)

Control Bugetarea şi
intern Contabilitatea controlul executării
(4) managerială bugetelor
(2)

Pregătirea
informaţiei
necesare pentru
luarea deciziilor
(3)
Figura 1.2 Părţile componente ale contabilităţii manageriale
Principalele obiective ale contabilităţii manageriale sunt:

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 3

 CONTABILITATEA MANAGERIALĂ
- calcularea costurilor pe produse (lucrări, servicii), activităţi şi pe unităţi organizaţionale
(diviziunii, departamente, secţii, servicii etc.);
- determinarea diferitor marje şi rezultate analitice pe produse, servicii sau activităţi;
- furnizarea informaţiei necesare elaborării bugetelor;
- furnizarea de informaţii pentru stabilirea abaterilor între previziuni şi realizări;
- furnizarea de informaţii destinate măsurării performanţelor (rentabilitate, productivitate) la
nivelul sectoarelor de activitate şi al produselor;
- furnizarea datelor pentru exercitarea controlului gestionar;
- luarea deciziilor manageriale pe termen lung şi coordonarea dezvoltării entităţii.
Obiectele contabilităţii manageriale cuprind resursele economice de care dispune entitatea,
procesele economice precum şi rezultatele activităţii atât a entităţii în întregime, cît şi a subdiviziunilor
structurale separate.
Un sistem efectiv de contabilitate managerială dă posibilitate entităţii să mănuiască operaţiile de
fiecare zi, să depisteze probleme şi să le rezolve, să facă planuri pentru perioadele scurte şi lungi şi să
evalueze progresul.

Interconexiunea dintre contabilitatea managerială şi contabilitatea

1.2
financiară: deosebiri şi asemănări
Pentru o prezentare mai concisă şi mai clară a esenţei contabilităţii manageriale este necesar de a evidenţia
deosebirile şi asemănările dintre contabilitatea managerială şi cea financiară. În acest scop vor fi caracterizate
criteriile de comparare ale acestor subsisteme (figura 1.3), precum şi trăsăturile distinctive ale fiecărui subsistem
contabil.

Contabilitatea Criterii de comparare Contabilitatea

financiară managerială

1. Utilizatorii principali de
Utilizatorii interni şi informaţie Numai utilizatori interni
externi
Se organizează numai dacă
administrarea entităţii hotărăşte
că este necesară. Entităţile mari
2. Obligativitatea îşi definesc proceduri şi detalii
Organizare impusă de stricte privind organizarea
legislaţie organizării contabilităţii
contabilităţii manageriale luînd în
consideraţie specificul activităţii
şi necesităţile interne de
informare

Asigurarea cu informaţie a
Întocmirea situaţiilor 3. Scopul contabilităţii managerilor în scopuri de
financiare pentru utilizatori planificare, control şi de dirijare a
activităţii

Sistem contabil în partidă Nu este limitată ca

simplă sau sistem contabil în contabilitatea în partidă dublă,
4. Sisteme de contabilitate poate fi folosit orice sistem
partidă dublă
potrivit

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 4

 CONTABILITATEA MANAGERIALĂ
Respectarea obligatorie a Nu există norme şi
principiilor şi normelor 5. Nivelul de reglementare limitări, unicul criteriu
acceptate (Legi, SNC, este utilitatea informaţiei
instrucţiuni, regulamente etc.)

Orice unitate de
Unitatea valorică (bani) 6. Etaloane de măsurare măsură potrivită

7. Obiectul evidenţei şi Diferite subdiviziuni

Entitatea în ansamblu analizei structurale ale entităţii

La cerere, în mod neregulat,

8. Frecvenţa întocmirii dar poate fi stabilit de către
Periodic, în mod regulat situaţiilor/rapoartelor managementul entităţii şi
regularitatea rapoartelor interne

Date exacte 9. Gradul de exactitate Multe date aproximative

Informaţia poate fi Datele nu se dau publicităţii

publicată, uneori se deoarece în mare parte
publică în mod obligator 10. Publicitatea
reprezintă taină comercială

Figura 1.3 Compararea contabilităţilor financiare şi manageriale

Utilizatorii informaţiilor determină conţinutul de bază a fiecărui subsistem al contabilităţii.
Utilizatorii contabilităţii financiare sunt persoane fizice şi juridice, care se află în relaţii anumite cu
entitatea, care a prezentat situaţiile financiare. Utilizatorii externi sunt de două tipuri:
 cu interes financiar direct în această entitate: investitorii, acţionarii, creditorii;
 cu interes financiar indirect: furnizorii, clienţii, organele administrative şi fiscale auditorii,
sindicatele, bursele hîrtiilor de valoare, presa, etc.
Conducătorii entităţii poartă răspundere pentru pregătirea situaţiilor financiare, dar folosesc
aceste informaţii într - o măsură limitată.
Utilizatorii contabilităţii manageriale, spre deosebire de cea financiară, sunt numai utilizatorii interni.
Aşa, că managerii, contabilii, analiştii, conducătorii subdiviziunilor, Consiliul de directori sau alt organ
de conducere superior.
Utilizatori ai situaţiilor financiare tradiţionale sunt utilizator externi şi interni, iar rapoartele
analitice interne sunt folosite de administratorii entităţii. Conţinutul acestora din urmă se poate schimba
în funcţie de destinaţia lor specială şi de cerinţele administratorului pentru care ele sunt pregătite. Drept
exemple ale unor astfel de rapoarte pot servi: raportul privind costul produselor, rapoartele operative
curente ale subdiviziunilor entităţii, situaţiile de venituri şi cheltuieli pentru planificarea operaţiilor
viitoare etc.
Obligativitatea organizării contabilităţii.
Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 5
 CONTABILITATEA MANAGERIALĂ
Toate entităţile, indiferent de forma de proprietate şi forma de organizare sunt obligate să ţină
contabilitatea financiară conform Legii contabilităţii şi S.N.C. Prin legislaţie se stabilesc cerinţe faţă de
situaţiile financiare, care trebuie să fie prezentate organelor respective, indiferent de faptul dacă
conducerea entităţii consideră aceste date utile sau nu.
Ţinerea contabilităţii manageriale nu este strict obligatorie, fiind determinată de obiectivele şi
sarcinile, care stau în faţa entităţii, precum şi de nivelul pregătirii profesionale a conducerii acesteia.
Totuşi, în mod obligatoriu, trebuie să se respecte condiţia, potrivit căreia efectul economic din utilizarea
informaţiei trebuie să fie mai mare decât costurile efectuate pentru culegerea şi prelucrarea acesteia.
Adoptarea celui mai adecvat sistem al contabilităţii manageriale, potrivit specificului fiecărei entităţi,
creează posibilitatea controlului responsabilităţilor, care altminteri ar deveni inopinat. Conducerea unei
entităţi mici, de exemplu, poate renunţa la organizarea contabilităţii manageriale.
Scopul contabilităţii este o trăsătură distinctivă fundamentală.
Scopul contabilităţii financiare constă în prezentarea datelor necesare pentru întocmirea situaţiilor
financiare destinate, în mare măsură, utilizatorilor externi, cît şi celor interni. Scopul se consideră atins,
dacă situaţiile financiare sunt întocmite şi prezentate după destinaţie.
Scopul contabilităţii manageriale constă în asigurarea managerilor cu informaţiile necesare în
procesul planificării corespunzătoare, gestiunii şi controlului efectiv. Scopurile sunt considerate realizate
dacă sistemul contabilităţii manageriale creat la entitate permite: asigurarea unei activităţi mai efective
a acesteia, luarea celei mai argumentate decizii gestionare şi determinarea corespunzătoare a strategiei
entităţii pe piaţă. Scopul contabilităţii manageriale în timp este continuu, permanent şi se atinge pentru
o perioadă scurtă de timp.
Sistemul contabil utilizat.
Contabilitatea financiară potrivit art. 15 al Legii contabilităţii se bazează pe sistem contabil: în
partidă simplă, care prevede reflectarea unilaterală a faptelor economice, utilizînd înregistrarea în
partidă simplă conform metodei “intrare-ieşire” şi în partidă dublă - prevede reflectarea faptelor
economice în baza dublei înregistrări, cu aplicarea planului de conturi contabile, registrelor contabile şi
situaţiilor financiare.
Înregistrarea informaţiei pentru uzul entităţii nu e neapărat să se întemeieze pe sistemul de
contabilitate în partida simplă sau dublă. Informaţia se culege pe secţii sau subdiviziuni ale entităţii,
precum şi pe felurile de produse şi servicii. Ea nu trebuie să se acumuleze în conturile Cărţii mari şi,
după folosirea ei de către administratori pentru anumite necesităţi, este transmisă spre păstrare. În
legătură cu aceasta, sistemul de căutare şi păstrare a informaţiei trebuie să aibă capacităţi mai mari decît
e necesar pentru contabilitatea financiară.
Gradul de reglementare.
În procesul de organizare şi funcţionare a contabilităţii financiare trebuie să se respecte în mod
obligatoriu principiile general acceptate şi normele stabilite prin Legea contabilităţii, Standardele
Naţionale de Contabilitate, instrucţiuni, norme metodologice, alte acte emise de organele competente
(Ministerul Finanţelor, Inspectoratul Fiscal, etc.). Datorită acestui fapt ea este veridică în mod suficient.
Utilizatorii externi trebuie să fie convinşi că documentele contabile sunt întocmite în conformitate cu
regulile unice de ţinere a contabilităţii, iar situaţiile financiare în caz de necesitate pot fi confirmate de
auditori.
Contabilitatea managerială utilizează metode adaptate de entitate şi bazate pe criteriile
economice şi de gestiune, fără să ţină cont de cerinţele impuse prin regulile juridice sau fiscale. Aici se
aplică un singur criteriu - utilitatea informaţiei pentru luarea deciziilor manageriale argumentate.
Totodată, orice sistem al contabilităţii manageriale, organizat în condiţiile de piaţă la o entitate concretă,
trebuie să se bazeze pe mijloace şi procedee specifice, cum sunt:
 utilizarea unităţilor de măsură unice pentru planificare şi evidenţă;
 aprecierea rezultatelor activităţii subdiviziunilor, centrelor de responsabilitate a entităţii;
 continuitatea şi utilizarea multiplă a informaţiei primare şi intermediare în scopul gestionării;
 pregătirea indicatorilor rapoartelor interne în calitate de bază pentru sistemul de comunicaţii
între nivelurile de gestiune, etc.
Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 6
 CONTABILITATEA MANAGERIALĂ

Etaloane de evidenţă.
După cum ştim, contabilitatea financiară îşi ţine evidenţa în valuta naţională – lei. În unitatea bănească
– lei trebuie să fie reflectate operaţiunile economice în conturi contabile şi întocmite situaţiile financiare.
Ca limbaj al oamenilor de afaceri, contabilitatea managerială operează cu etaloane de evidenţă
valorice şi nevalorice – în dependenţă de utilitatea lor. Deseori sunt utilizate aşa unităţi de măsură
naturale (bucăţi, metre, tone, litre, etc.), natural-convenţionale (cai-putere, borcane – convenţionale, etc.).
Pentru evidenţa timpului de lucru se folosesc aşa indicatori ca om-ore, maşino-ore, etc.
Obiectul evidenţei şi analizei.
În contabilitatea financiară trebuie să fie prezentate informaţii privind entitatea în ansamblu.
În contabilitatea managerială o atenţie deosebită se acordă subdiviziunilor separate, tipurilor de
activităţi, centrelor de responsabilitate etc.
Frecvenţa prezentării rapoartelor.
În prezent agenţii economici din Republica Moldova cu intires public sunt obligaţi să întocmească
situaţii financiare semianuale şi anuale, iar ceilalţi agenţi economici prezintă situaţii financiare doar la
sfîrşitul anului.
În contabilitatea managerială rapoartele se întocmesc atît periodic – zilnic, săptămînal, lunar,
trimestrial, cît şi la cerere. Administraţia entităţii de sine stătător determină conţinutul, termenele şi
periodicitatea prezentării rapoartelor interne. Principiul de bază – oportunitatea şi economicitatea.
Exactitatea informaţiei.
Informaţiile contabilităţii financiare sunt exacte, deoarece ele se înregistrează în contabilitate
numai după săvârşirea operaţiunilor economice, fiind preluate din documente primare întocmite.
Contabilitatea managerială solicită prezentarea operativă a datelor, deoarece luarea multor decizii
nu poate fi amînată pînă la furnizarea informaţiilor complete. Contabilitatea managerială, îmbinînd
planificarea şi luarea deciziilor, în mare măsură, vizează perioadele viitoare, din această cauză
informaţiile din contabilitatea managerială au un caracter probabil şi subiectiv.
Publicitatea informaţiilor.
Informaţiile contabilităţii financiare sunt accesibile tuturor categoriilor de utilizatori prin publicarea
lor sub forma rapoartelor financiare.
Majoritatea informaţiilor contabilităţii manageriale reprezintă un secret comercial, întrucît reflectă
tactica şi strategia entităţii în condiţiile economiei de piaţă. Scurgerea acestor informaţii ar putea să
imprime luptei de concurenţă de piaţă un caracter necinstit, motiv pentru care sunt considerate
confidenţiale şi nu pot fi publicate.
În concluzie se poate menţiona, că necătând la delimitarea acestor 2 tipuri de evidenţă, pentru a
obţine o informaţie necesară, completă şi la timp, în scopul luării deciziilor de conducere, contabilitatea
financiară şi contabilitatea managerială trebuie aplicate în mod complex. Delimitarea contabilităţii
financiare de contabilitatea managerială este generată doar de necesitatea de a oferi utilizatorilor externi
informaţia ce se conţine în situaţii financiare cu scopul păstrării secretului comercial.
Cu toate că contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială au o serie de particularităţi
individuale ce diferă, există şi caracteristici comune:
1. ambele contabilităţi examinează unele şi aceleaşi operaţii economice (aceleaşi
documente primare), dar sub diferite aspecte;
2. sunt obligate să respecte principiile generale acceptate de contabilitate;
3. costul efectiv al produselor fabricate (serviciilor prestate, lucrărilor executate) calculat
în contabilitatea managerială este preluat la sfârşitul lunii de către contabilitatea
financiară pentru evaluarea stocurilor fabricate;
4. informaţiile ambelor contabilităţi sunt utilizate pentru luarea deciziilor.
Trăsăturile comune care sunt caracteristice pentru contabilitatea financiară şi cea managerială
denotă integritatea sistemului informaţional al entităţii, în cadrul căruia contabilitatea managerială
constituie elementul de legătură între sistemul contabil şi procesul managerial.

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 7

 CONTABILITATEA MANAGERIALĂ

1.3 Funcţiile şi rolul contabilităţii manageriale

Cunoaşterea esenţei contabilităţii manageriale si a subiectului acesteia permite formularea funcţiilor

contabilităţii manageriale. Acestea sunt:
1. asigurarea bazei informaţionale;
2. planificarea (bugetarea);
3. controlul operativ;
4. luarea deciziilor manageriale.
Asigurarea bazei informaţionale presupune colectarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiei
financiare şi nonfinanciare, utilizate de către conducătorii pentru planificare (bugetare), controlul
activităţii subdiviziunilor încredinţate lor şi evaluarea rezultatelor obţinute. Această informaţie se
deosebeşte prin permanenţa sa, oportunitatea, suficienţa, simplitatea formei şi percepţiei.
Planificarea (bugetarea) este un proces ciclic continuu orientat spre aducerea posibilităţilor entităţii
în concordanţă cu condiţiile pieţei. La toate etapele acestui proces contabilul implicat în contabilitatea
managerială trebuie să-şi imagineze clar alternativele financiare disponibile. Datele contabile ale
perioadelor precedente servesc drept bază pentru planificare, iar datele evidenţei curente - drept mijloc
de control asupra îndeplinirii indicatorilor de plan şi bază pentru corectarea sarcinilor de plan. Concepţia
bugetării presupune întocmirea unui plan pe termen scurt în care relaţiile reciproce dintre operaţiuni
separate sunt coordonate la toate nivelurile manageriale ale entităţii în întregime. În bugetare o atenţie
deosebită se acordă procesului de stabilire a normelor şi normativelor optime, orientat spre asigurarea
utilizării eficiente a tuturor tipurilor de resurse.
Planificarea (bugetarea) asigură stabilirea ordinii de acţionare în viitor şi include următoarele
măsuri:
- determinarea scopurilor, căutarea variantelor alternative de acţiuni;
- culegerea informaţiei privind variantele alternative de acţiuni;
- alegerea căii optime din variantele alternative de acţiuni;
- realizarea deciziilor luate.
Planificarea (bugetarea) asigură stabilirea ordinii de acţionare în viitor. Un instrument important al
planificării constituie bugetul, la elaborarea căruia ia parte şi contabilul – manager. Întocmirea bugetului
constă în determinarea indicatorilor tehnico - economici planificaţi pentru entitate şi subdiviziunile ei
pentru o perioadă curentă: decadă, lună, semestru, an.
Controlul presupune compararea rezultatelor efective cu cele planificate, în scopul determinării
abaterilor şi corectării divergenţilor. Aceasta poate să se manifeste la prezentarea rezultatelor efective în
concordanţă cu cele planificate sau, invers, la modificarea planurilor, dacă se constată că ele nu mai pot
fi realizate. Procesul controlului oferă posibilitatea de a prognoza, dacă planul pe termen lung va fi
realizat, de a depista problemele potenţiale, de a lua măsuri ce ţin de modificarea scopurilor şi obligaţiilor
în vederea evitării pierderilor în viitor.
Astfel, prin controlul efectuat managerii se asigură că resursele sunt obţinute şi utilizate cu
eficienţă şi eficacitate.
Eficienţa suma factorilor de producţie utilizaţi pentru atingerea unui nivel de producţie.
Eficacitatea gradul de atingere a scopului.
Aceasta îi permite conducătorului să-şi concentreze atenţia asupra proceselor negative şi să
depisteze problemele care necesită soluţionare.
O altă funcţie a contabilităţii manageriale este luarea deciziilor manageriale, ceea ce presupune
selectarea unor acţiuni din câteva alternative speciale. Astfel, în baza rezultatelor obţinute, reflectate în
rapoartele operative, se i-au decizii de a sancţiona activitatea nefavorabilă şi de a stimula rezultatele
pozitive.
În dependenţă de perioadă pentru care sunt luate deciziile manageriale, ele se împart în:
 decizii manageriale pe termen lung, numite şi strategice;
 decizii manageriale curente sau operative.
Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 8
 CONTABILITATEA MANAGERIALĂ
Alegerea strategiei determină perspectiva dezvoltării entităţii şi, prin urmare, deciziile manageriale
depind de capacitatea entităţii de a previziona ritmul creşterii diferitor indicatori economico - financiari,
posibilitatea de a-şi menţine piaţa, afluxul mijloacelor băneşti pentru fiecare variantă alternativă etc. în
diferită conjunctură economică (ritmul înalt al inflaţiei, scăderea producerii, intensificarea concurenţei,
etc.)
Deciziile manageriale pe termen lung au o influenţă majoră asupra perspectivei entităţii şi, ca
urmare, exactitatea informaţiei despre posibilităţile entităţii şi mediul ei economic este foarte
semnificativă. De aceea deciziile strategice trebuie să fie prerogativă a managerilor superiori.
Concomitent cu deciziile strategice (pe termen lung) administraţia entităţii ia decizii manageriale
care nu atrag resursele pe o perioadă îndelungată. Astfel de decizii se consideră curente sau operative şi,
de obicei, sunt în prerogativa managerilor la nivelul inferior. Luarea deciziilor manageriale curente se
bazează pe situaţia economică curentă şi evaluarea resurselor materiale, umane şi financiare de care
dispune entitatea la momentul dat.
Rolul contabilităţii manageriale constă în organizarea asigurării informaţionale
a procesului managerial pentru luarea deciziilor privind aprecierea activităţii
centrelor de responsabilitate; evidenţa tendinţelor în dezvoltarea acestor centre, a
neajunsurilor şi aspectelor pozitive în activitatea lor.

1.4 Organizarea contabilităţii manageriale

Organizarea contabilităţi manageriale se realizează în raport cu mărimea entităţii, nevoile interne
de informare şi specificul activităţii. Astfel, entităţile mari îşi organizează o contabilitate managerială
bazată pe proceduri detaliate şi riguroase. În schimb, în cazul entităţilor mici funcţiile contabilităţii
manageriale sunt preluate adesea de contabilitatea financiară, prin detalierea şi prelucrarea informaţiilor
furnizate de acestea în funcţie de nevoile manageriale.
În teoria şi practica modernă a contabilităţii manageriale după tipul de conexiune între
contabilitatea financiară şi cea managerială, se confruntă două concepţii generale de organizare a
acesteia, care sunt reprezentate în figura 1.4:
Concepţia organizării Concepţia organizării
contabilităţii manageriale într- Concepţii contabilităţii manageriale
un sistem conectat, integrat cu generale de într-un circuit complet
contabilitatea financiară, organizare a autonom faţă de
realizîndu-se un singur circuit contabilităţi contabilitatea financiară, -
informaţional contabil, care manageriale denumită concepţia
integrează cele 2 componente, - dualistă de organizare a
denumită concepţia monistă contabilităţii (dualism
(integralistă) de organizare a contabil)
contabilităţii (monism contabil)

Figura 1.4. Concepţii de organizare a contabilităţii manageriale

În optica concepţiei moniste, contabilitatea managerială şi cea financiară se realizează
concomitent, fără o scindare riguroasă a acestora. Soluţia integrării contabilităţii manageriale în
contabilitatea financiară este destul de delicată, deoarece presupune combinarea funcţionalităţii
sistemelor de conturi specifice contabilităţii manageriale cu funcţionalitatea conturilor de cheltuieli
(clasa 7 „Cheltuieli”) şi respectiv de venituri (clasa 6 „Venituri”) ale contabilităţii financiare.
Adversarii contabilităţii integraliste susţin că această soluţie este greu de practicat datorită
interferării înregistrărilor din contabilitatea financiară cu cele din contabilitatea managerială. Se
reproşează acestei concepţii faptul că face să dispară, respectiv să soldeze, conturile de cheltuieli şi de
venit din contabilitatea financiară, la finele fiecărei perioadei de calcul, ceea ce face dificilă întocmirea
şi prezentarea contului 351 „Rezultatul financiar total” din contabilitatea financiară. Un astfel de

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 9

 CONTABILITATEA MANAGERIALĂ
subsistem este folosit de majoritatea entităţilor industriale din Marea Britanie, Canada, Republica
Moldova, etc.
Avantajul: reducerea volumului de muncă aferent contabilităţii.
Dezavantajul: scurgerea informaţiilor considerate confidenţiale.
Se acceptă totuşi această concepţie poate fi practicată cu succes de către unităţi economice
specializate în comerţ şi turism, unde nu se pune cu predilecţie problema costului de producţie, ci doar
determinarea rezultatelor economico-financiare pe grupe de mărfuri.
Concepţia dualistă constă în prelucrarea distinctă a informaţiilor de către cele două contabilităţi,
fiecare din ele urmărind validarea obiectivelor sale specifice, putându-se merge până la organizarea şi
conducerea fiecărei contabilităţi în birouri distincte.
Această concepţie satisface cerinţele producţiei şi este orientată spre perfecţionarea calculaţiei şi
a controlului asupra costurilor. Ea prevede utilizarea unor sisteme de conturi ale contabilităţii
manageriale independente de cele ale contabilităţii financiare, utilizând conturi-perechi cu aceeaşi
denumire care au o structură opusă şi se reflectă „ca într-o oglindă”. Astfel, în contabilitatea financiară
costurile sunt grupate pe elemente economice, cheltuielile şi veniturile sunt urmărite după natura lor
economică, iar în contabilitatea managerială costurile, cheltuielile şi veniturile sunt grupate pe centre
de costuri (entitate, producţie, hală, sector, brigadă) şi obiecte de calculaţie (produse finite, lucrări
executate şi servicii prestate). Un astfel de subsistem este folosit în ţările cu o reglementare strictă a
contabilităţii din partea statului (Franţa, Belgia, România, etc.).
Avantajul: asigură o confidenţialitate mai înaltă a informaţiilor contabile.
Dezavantajul:. majorarea volumului de muncă contabil şi, respectiv a cheltuielilor de deservire
a departamentului „Contabilitate”, datorită faptului că documentele primare se prelucrează dublu, o dată
pentru necesităţile contabilităţii manageriale şi a doua oară pentru cele ale contabilităţii financiare.
Trebuie de menţionat, că la momentul actual, entităţile din Republica Moldova practică o
contabilitate integrată. În acest caz, informaţiile contabilităţii manageriale sunt preluate, cel mai frecvent,
sub formă de situaţii de calcule şi rapoarte. De altfel, explozia informaticii şi diversificarea structurilor
de tip baze de date orientează organizarea contabilităţii entităţii către modelul contabilităţii integrate,
managerii gestionând propria bază de date în funcţie de interesul decizional.
Datorită activităţii profesionale a contabilului manager, la entităţi se desfăşoară perfecţionarea
schimbului de informaţie şi a rapoartelor între diferite subdiviziuni, managerii fac cunoştinţă cu
planurile elaborate, sarcinile stabilite faţă de ei.
Activitatea contabilului manager este baza pentru sporirea eficienţii gestiunii
entităţii. Astfel, în primul rînd, el poartă responsabilitate faţă de conducători pentru
obiectivitatea rapoartelor contabile a subdiviziunilor, în al doilea rînd, ajută
managerii centrelor de responsabilitate la planificarea şi determinarea rezultatelor
lucrărilor.
Cu toate acestea, plecînd de la premisa potrivit căreia credibilitatea este esenţială pentru profesia
contabilă şi impune contabililor să respecte anumite standarde stricte de comportament, Institutul
Contabililor Manageri (Institute of Management Accountants) a adoptat, î n mod oficial, la 1 iunie 1983 un
set de standarde de comportament etic pentru contabilii manageri în care se menţionează aşa calităţi etice
cum ar fi: competenţa, confidenţialitatea, integritatea şi obiectivitatea.
Competenţa prevede ca contabilii manageri să fie, mai întîi de toate, competenţi, adică să înţeleagă
şi să respecte toate legile, regulamentele, normele tehnice care se referă la atribuţiile lor, să participe la
programe de perfecţionare profesională. În caz contrar, aptitudinile şi cunoştinţele unui profesionist se
pot uza foarte repede.
Confidenţialitatea prevede ca informaţiile considerate confidenţiale şi încredinţate contabililor
manageri nu trebuie comunicate nici unei persoane din interiorul sau din afara entităţii care nu este
autorizată să le obţină, cu excepţia cazurilor cînd acest lucru este impus prin lege. De asemenea,
contabilii manageri nu trebuie să utilizeze informaţiile confidenţiale direct sau prin intermediul unor
terţe persoane în interes personal sau pentru a dăuna entităţii.

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 10

 CONTABILITATEA MANAGERIALĂ
Integritatea include imparţialitatea contabilului manager, care trebuie să evite orice conflict de
interese efectiv sau potenţial, precum şi relaţiile cu persoanele fizice sau juridice care ar putea genera
conflicte. Nu trebuie să accepte cadouri, servicii sau ospitalitate exagerată din partea unor persoane fizice
sau juridice. De asemenea, rapoartele furnizate de contabilul manager trebuie să fie exacte şi reale,
indiferent de faptul dacă datele acestora au impact pozitiv sau negativ asupra entităţii.
Obiectivitatea constă în faptul că contabilul manager este obligat să raporteze informaţii obiective.
El este responsabil pentru toate situaţiile financiare şi nefinanciare furnizate managerilor, care la rîndul
lor se vor baza pe ele în procesul decizional.

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 11