1

ELENA NITĂ
IBRIAN
BUCĂTĂRIA FARA FOC
Hrana vie în 238 de reţete

▫ FARA BOLI şi MEDICAMENTE! ▫

Se ştie ca plantele asigura omului principala sursa de existenta, fara de
care viaţa lui şi a animalelor nu ar fi posibila. In acelaşi timp, plantele
constituie sursele primare de nutriţie pentru animale care le transforma în
lapte, oua, etc., folosite de asemenea în alimentaţia omului. Ierburile şi
seminţele lor, pomii şi roadele lor sunt oferite cu generozitate omului care
trebuie sa facă efortul de a le cunoaşte mai bine şi de a le folosi în nutriţia lui
zilnica.
Carnea a fost introdusa în alimentaţia omului mult mai târziu decât
vegetalele, nu atât din necesitate, cat mai mult ca o dorinţă de diversificare a
nutriţiei. Aşa a apărut alimentaţia mixta, omnivora care se bazează pe trei
mari grupuri de substanţe chimice: zaharurile (glucidele sau
hidrocarbonatele), proteinele şi grăsimile. Acestora li se adaugă în cantităţi
mult mai mici dar mai importante ca cele dintâi: enzimele, vitaminele şi
microelementele.
Multa vreme proteinele au fost confundate cu carnea şi cu pestele.
Astăzi, multi oameni cunosc şi consuma alimente de origine vegetala
crude, cu un conţinut la fel de ridicat sau mai mare de proteine, cum sunt:
algele, soia, lintea, fasolea, mazărea, nucile, arahidele, etc.
 2

De asemenea, exista alge sălbatice sau de cultura cu un conţinut bogat

în proteine, de pana la 30% şi respectiv 70 %. Este semnificativ faptul ca în
Japonia se consuma în alimentaţia zilnica 25 % alge, sub forma de supe,
paine, paste făinoase, îngheţată, sau prăjitura. Fructele, legumele şi
seminţele conţin adevărate miracole, pe lângă valoarea nutritiva foarte
ridicata recunoscuta, ele pot fi considerate şi factori terapeutici de prima
importanta. Este suficient de amintit ca numeroase afecţiuni pot sa fie
tratate cu plante sau cu produse obţinute din ele. Astfel, noi înşine am
vindecat ulcere duodenale într-o singura luna cu tratamente naturale, cu suc
de varza alba sau de cartofi; colite cronice cu suc de morcovi; stări gripale cu
ceaiuri de fenicul, coriandru, maghiran sau sovârf, foarte bogate în magneziu
şi vitamine. 0 parte din aceasta experienta este cuprinsa aici…
Au fost enunţate aceste idei pentru a-l convinge pe cititor ca sănătatea
vine din regimul de nutriţie care trebuie sa fie preponderent vegetal. Acest
principiu trebuie sa fie asociat cu cel al „bucătăriei fara foc”. Experientele
personale, directe şi îndelungate (de peste patru decenii) mi-au, confirmat
opiniile unor nutriţionişti, potrivit cărora tratarea termica a alimentelor
(fiertul, prăjitul, coptul) reduce sau anihilează acţiunea favorabila asupra
organismului a numeroase substanţe active: enzime, vitamine, proteine
existente în plante, în fructele şi seminţele lor. În acelaşi timp, prin fierbere,
prăjire, coacere sunt îndepărtate şi unele arome şi substanţe volatile care
dau gust plăcut hranei noastre zilnice.
Odată asimilate principiile „bucătăriei fara foc”, este necesar sa se
acorde atenţia cuvenita provenienţei fructelor, seminţelor (evitându-se, pe
cat posibil, chimizarea lor) şi nu mai putin îndepărtării parţilor bolnave şi
spălării acestora cat mai bine cu apa potabila. Aşadar, calitatea fructelor,
legumelor, seminţelor, prospeţimea, combinarea adecvata a acestora în stare
cruda, prepararea lor fara a fi supuse agentului termic devin cu adevărat
posibile omului modern, care doreşte sa trăiască fara boli şi fara
medicamente.
Prin lucrarea de fata suntem profund interesaţi sa oferim oamenilor un
număr însemnat de reţete, în care „alimentele devin medicamente”, fara a se
diminua câtuşi de putin placerea omului de a pregăti şi consuma preparate
culinare variate, atrăgătoare şi gustoase.

▫ CUM TREBUIE SA NE ALIMENTAM CORECT. ▫

Mâncărurile nedigerate se alterează şi produc acizi toxici în corpul
nostru.
Alimentele alterate stau în stomac 8 ore, iar în intestine de la 20 la 40
ore. Daca mâncarea este corect combinata, este în întregime descompusa,
absorbita şi folosita în corp în 3 ore fara sa putrezească, sa fermenteze, fara
sa producă gaze, arsuri sau indigestie acida.
 3

Pentru tradiţionalişti – adică cei care încă se mai amăgesc cu carne şi

hrana moartale oferim câteva recomandări doar pentru perioada de tranziţie
spre hrana vie:
1. Carnea se consuma numai cu salate de crudităţi, şi nu cu cartofi,
orez, macaroane, brânza, paine. Vegetalele se digera atât în sucuri acide cat
şi în sucuri alcaline.
2. Se pot manca cartofi copţi sau fierţi cu unt sau ulei, odată cu ei se
pot manca dovleci, fasole verde (fiarta) dar obligatoriu şi salata de crudităţi.
De reţinut: se pot consuma amidonoase (cartofi, orez, fasole verde, paste
făinoase) cu vegetale gatite (fierte) ca: dovlecei, morcovi, conopida, ţelina,
varza, vinete, usturoi, fasole verde, dar alături cu salate de crudităţi de
sezon. Daca doriţi sa mâncaţi brânză sau preparate din oua, mâncaţi-le
numai cu salata de crudităţi, dar fara, paine.
3. Uneori natura a amestecat ea singura albuminele cu proteinele (in
fasole), însa corpul este capabil sa digere bine aceasta combinaţie (putin mai
complicat ca pe alte alimente) prin modificarea compoziţiei sucurilor
digestive. Proteinele sunt foarte diferite între ele, încât modificările necesare
digerării lor combinate sunt imposibile, dând mari deranjamente la stomac.
Se pot combina doua proteine de acelaşi fel: carnuri diferite sau produse
lactate diferite, dar nu doua proteine diferite. De exemplu, nu se combina
corect oua cu produse lactate, carne cu oua sau nuci cu carne. Combinaţia de
albuminoase se poate face pentru ca ele nu se descompun chiar aşa de greu
ca proteinele şi mai ales nu apare fenomenul de fermentaţie, chiar daca se
consuma cu putina paine sau crutoane de paine rumenita, fara ulei.
Aşadar, a sosit timpul sa o rupem cu tradiţia în alimentaţie, daca dorim
sa scăpăm de boli de stomac, ficat, rinichi, tensiune, boli de inima, şi mai cu
seama de numeroasele forme de cancer şi de supragreutate, care nu este
decât boala curata.
Iar ruperea tradiţiei înseamnă trecerea la hrana vie, fara carne, sare,
zahar şi faina alba.
Reguli importante în alimentaţie.
1. Fructele se consuma numai pe stomacul gol.
2. Micul dejun trebuie sa fie alcătuit numai din fructe, sucuri de fructe
sau vegetale ca: ardei, roşii, castraveţi, ceapa, napi, varza, ţelina, s.a.
3. La masa de prânz (ora 12) – numai salate sau suc de vegetale.
4. După ora 16 pana la ora 20 se pot consuma şi mâncărurile mai
complicate, dar la masa se va consuma o singura mâncare concentrata. (Tot
ceea ce nu este crud este concentrat, sau tot ceea ce este gătit este
concentrat).
5. Cantitativ, în timpul trecerii spre hrana vie, zilnic este necesar a se
consuma 70 % crudităţi (fructe, legume, zarzavaturi) şi 30% mâncăruri
concentrate (gătite).
 4

Combinarea corecta a alimentelor este: salate + proteine. Nu se vor

combina proteinele între ele (carne, peste, brânzeturi, oua, lactate).
Legumele gatite se pot combina între ele: dovlecei, varza, conopida, gulii,
fasole veche + legume gătite.
Amidonoasele se pot combina între ele după gust.
După ora 20 nu se mai mănâncă nimic. Nu se bea apa în timpul mesei
şi nici o ora după masa. Vinul îngreunează mult digestia şi de aceea trebuie
băut pe stomacul gol. Nu introduceţi în stomac alimente peste altele care se
afla deja în procesul digestiei.
Pentru a respecta aceste reguli, memoraţi timpii de digestie din tabelul
notat mai jos:

▫ ALIMENT TIMP DE DIGESTIE ▫

1 Fructele crude sau sucuri naturale 20-30 min.
2 Banane, curinale, smochine 1 ora sau fructe uscate. (la soare)
3 Salate sau vegetale crude 2 ore.
4 Alimente combinate corect fara carne 3 ore.
5 Orice aliment combinat incorect 8 ore.
În loc de oţet, în salate folosiţi sucul de catina, de lămâie sau de
grepfruit. Nu beţi băuturi răcoritoare – sunt pur chimice şi acidifica
organismul. Nu fierbeţi roşiile deoarece produc acid în stomac.
Consumaţi-le numai crude sub forma de salate, sucuri, s.a. Salatele de
crudităţi se combina perfect cu legumele şi amidonoasele.
Amidonoasele se pot combina între ele. Legumele se pot combina între
ele.
Consumul corect al fructelor.
Curios, dar adevărat, oamenii nu stiu când şi cum sa mănânce fructele.
Fructul este mâncarea cea mai preţioasă, dadatoare de viaţă, de energie, din
cate exista.
Fructul este cel mai important aliment pe care îl putem consuma, dar
trebuie sa ştim exact când şi cum trebuie să-l consumam. Strămoşii noştri au
fost fructivori. Ei au consumat fructe zeci de mii de ani. Pentru organism,
fructele sunt mult mai importante decât proteinele. Substanţele cu care
proteinele ne otrăvesc corpul nu se găsesc în fructe. Se cunosc numeroase
cazuri de otrăvire cu proteine. Supraconsumul lor este legat de cancer la
piept, la uter, ficat, vezica biliara, leucemie, cancer la stomac, la colon.
Fructul este produsul cu cel mai mare conţinut de apa organica (80-
90%) care curata corpul de toxine, fiind dătător de viaţă şi curăţitor al
ţesuturilor, în plus plin de enzime, vitamine, minerale, carbohidraţi,
aminoacizi, acizi graşi. La digestia fructelor, omul nu consuma nici un fel de
 5

energie. Creierul omului funcţionează numai cu glucoza iar fructul înseamnă

glucoza în corpul omului. Fructele nu se digera în stomac, caci sunt
predigerate. Fructele proaspete trec prin stomac în 20-30 minute, iar cele
uscate (la soare) stau 1 ora.
Principala condiţie este ca fructele sa fie corect consumate. Deoarece
stau atât de putin în stomac, înseamnă ca ele nu trebuie mâncate niciodată
cu ceva sau după ceva, ci numai şi numai pe stomacul gol.
În cazul ca fructul este mâncat incorect, adică după ce s-au consumat
alte alimente, acesta vine în contact cu ele, cu sucurile digestive şi întreaga
masa de alimente începe sa se altereze. Orice proteina din stomac intra în
putrefacţie, orice carbohidrat fermentează. Totul devine acid.
Fructele clasificate ştiinţific ca „acide” (portocale, ananas, grepfruit,
lamai), ca de altfel toate fructele, odată ajunse în stomac devin alcaline,
daca se consuma numai pe stomacul gol. Ele neutralizează ca şi vegetalele
crude acizii ce se formează în corp. Un corp toxic acid se poate recunoaşte
uşor după: balonare, greutate excesiva, celulita, par cărunţit prematur,
chelie, izbucniri nervoase, cercuri întunecate sub ochi, riduri premature pe
fata, ulceruri.
Consumul corect de fructe duce la o întinerire de necrezut, longevitate,
sănătate incredibila şi multa energie. Importanta enorma a fructelor consta
în conţinutul valoros de combustibil. Fara combustibil, corpul nostru nu poate
funcţiona.
Valoarea combustibilului trebuie căutată în orice mâncare.
Fructele sau sucul lor se pot consuma numai proaspete. Daca se coc
sau se fierb, nu mai fumizează substanţe nutritive şi nici apa necesara
curăţirii corpului.
De reţinut: fructele trebuie bine mestecate, salivate abundent, sa nu
fie înfulecate cu lăcomie, caci numai astfel vor fi de mare folos organismului.
Ce trebuie sa ştim despre proteine.
Corpul uman nu trebuie sa duca lipsa de proteine în alimentaţie, dar
nici sa consume prea multe, deoarece sunt periculoase în aceeaşi măsură cu
a avea puţine.
Asimilarea proteinelor de către organism este cel mai dificil proces,
deoarece sunt cele mai complicate alimente.
Daca alimentul cel mai uşor de descompus este fructul, apoi cel mai
greu de descompus în elemente pe care corpul sa le poată folosi, este
proteina luata, prin hrana tradiţională, din carne. Pentru digestia proteinelor
corpul consuma cea mai mare cantitate de energie, dar se depozitează în
corp ca reziduu toxic, crescând greutatea, deoarece nu exista energie
necesara pentru a o elimina, iar a doua zi un alt surpuş de proteine…si tot
aşa greutatea corpului creste, toxinele se înmulţesc şi situaţia se agravează
din ce în ce mai mult.
 6

Trebuie ştiut ca proteina nu apare în corpul omului prin consumul de

proteine ci în aminoacizii din mâncare. Exista 23 aminoacizi diferiţi. Toţi sunt
esenţiali, altfel nu ar mai exista, 15 din ei pot fi sintetizaţi de corpul, nostru,
iar 8 din ei trebuie luaţi direct din mâncarea consumata. Consumarea cu
regularitate a fructelor şi vegetalelor, nucilor, seminţelor de floarea soarelui,
de dovleac, de in, s.a. Vor fi suficiente (chiar daca nu se consuma carne) sa
satisfacă organismul în proteine. Cei 8 aminoacizi pe care corpul nostru nu-i
poate sintetiza, trebuie să-i ia din alimente.
Fructele şi vegetalele conţin majoritatea acestor aminoacizi, iar
morcovii, bananele, varza, conopida, porumbul, castraverii, vinetele,
mazărea, cartofii, dovleceii, roşiile, nucile, seminţele de floarea soarelui şi
anason, alunele şi fasolea, conţin toţi aceşti 8 aminoacizi.
De reţinut:
1. Cărnurile de orice fel nu fumizează energie. Energia se găseşte în
carbohidraţi.
Carnea nu conţine carbohidraţi.
2. Grăsimile pot fumiza energie, dar descompunerea lor este mai
greoaie şi mai putin eficienta. Ele sunt descompuse în combustibil (=
energie) numai când rezervele de carbohidraţi sunt total epuizate.
Grăsimile din corp nu vin numai de la consumul lor direct. Când se
consuma în exces carbohidraţi, aceştia sunt transformări în corp în grăsime şi
depuşi.
Depozitele de grăsime pot fi privite ca o banca de carbohidraţi de unde
fac restituiri sau depuneri, atunci când este necesar.
3. Sănătatea corpului nostru depinde foarte mult şi de fibrele celulozice
pe care le consumam (fructe, legume, zarzavaturi).
Printre multe altele ele previn constipaţia, hemoroizii, s.a.
Carnea nu conţine fibre celulozice şi de aceea daca o consumam
trebuie sa fie însoţită de salate de cruditari de sezon, fara alte garnituri de
amidonoase sau paine.
Dar noi nu o recomandam.
Oamenii pot trai fara carne, dar unii o consuma în cantităţi
considerabile, din doua motive:
1. Din obicei sau tradiţie si
2. Pentru ca s-au obişnuit cu ea şi le place.
Pentru digestia cărnii este necesara o cantitate enorma de energie,
ceea ce face mai dificila sarcina scăderii în greutate, epuizând totodată
prematur organismul şi îmbolnăvindu-l.

▫ REŢETE FARA FOC. ▫

 7

Naturişti, e bine sa ştiţi…

Zaharul alb, carnea, sarea şi faina alba trebuie eliminate din
alimentaţia oamenilor.
Nutriţioniştii specializaţi în alimentaţia naturista, pe drept cuvânt
spun:” Ne îmbolnăvim, pentru ca nu ştim sa ne nutrim”.
Adică mâncăm hrana moarta care este egala cu hrana fiarta.
Rupându-ne de natura ne îmbolnăvim de boli foarte grave, incurabile.
Enzimele sunt însăşi viaţa noastră. Consumând hrana vie, consumam
enzime.
Aceşti fermenţi naturali (enzimele) se găsesc numai în produsele
alimentare proaspete, crude (legume, zarzavaturi, fructe, cereale, brânză de
vaci, gălbenuş de ou, germeni, etc).
Enzimele, se distrug începând de la 38 grade celsius, iar la 54 grade
celsius dispar complet.
Atenţie, dar:
Hrana vie se prepara numai pentru o singura masa şi numai în preajma
orei când urmează sa fie consumata. Alimentele nu se păstrează mai mult
timp prelucrate, deoarece se depreciază uşor şi devin un mare pericol pentru
sănătate.
Vreţi sa trăiţi sănătoşi, frumoşi, consumaţi numai hrana vie, care
conferă sănătate, supleţe, frumuseţe, fara nici un fel de dureri.
Provoacă în permanenta o buna dispoziţie şi dragoste de munca, de
viaţă, molipsitoare pentru cei din jur. V-o spune o fiinţă care practica acest
mod de viaţă de decenii.
Cei dinaintea noastră spuneau ca: „Alimentele trebuie sa fie
medicamente, iar medicamentele sa fie alimente”.
În rândurile ce urmează scriu 237 reţete (la rece) din cele peste 3000
pe care le-am experimentat de foate multi ani.

▫ A. PASTE CU UNT şi BRÂNZA ▫

1. Pasta de unt cu ţelină.
Ingrediente: 400 g ţelina, 150 g unt, 1 ceapa rosie, 1 legătura
verdeţuri, 1 gogoşar sau ardei gras roşu, 1/2 linguriţa pulbere de plante
aromatice şi condimentate, 1/2 linguriţa pulbere de alge.
Ţelină se spala foarte bine, se curata cat mai subţire de coaja (care se
pune la suc – vezi reţeta 234), se da pe razătoarea de sticla, se amesteca cu
untul frecat spuma, ceapa tăiată mărunt odată cu verdeţurile şi pulberile. Se
pune pe felii de paine neagra sau pe farfurie şi se ornează cat mai estetic cu
verdeaţă şi felii de gogoşari.
2. Paste de unt cu ţelina şi urzici.
 8

Se prepara ca la reţeta precedenta, folosind aceleaşi ingrediente,

numai ca se adaugă 200 g unt în loc de 150 g şi o mana buna de urzici
crude, care au fost alese numai vârfuri mici, bine spălate şi tocate fin. Se
ornează.
3. Pasta de unt cu ridichi.
Ingrediente: 400 g ridichi (cu tot cu frunzele fragede), 200 g unt, 1
legătura mărar şi asmaţuchi, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice şi
condimentate, 1/2 linguriţa pulbere de alge, 2 roşii.
Se detaşează ridichea de frunze, se spala bine, se curata (coaja se
pune la suc vezi reţeta 234), se da pe razătoarea de sticla, se amesteca cu
frunzele ei şi cu verdeţurile care au fost bine spălate şi tăiate mărunt,
precum şi cu pulberile şi untul frecat spuma. Se decorează cu felii de roşii şi
verdeţuri de sezon.
4. Pasta de unt cu ceapa.
Ingrediente: 2 cepe mari de apa, 200 g unt, 1 legătura verdeţuri, 10
măsline negre desărate, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice şi
condimente, 1/2 linguriţa pulbere de alge.
Ceapa se taie mărunt sau se da prin razătoarea de sticla, se taie şi
verdeţurile.
Ambele produse se amesteca cu untul frecat spuma, în care se adauga
pulberile.
Se decorează cu verdeţuri şi jumătăţi de măsline negre.
5. Pasta de unt cu aroma de usturoi.
Se prepara ca la reţeta prcedenta, folosind aceleaşi ingrediente,
adăugând la urma 3-4 bulbi (căţei) de usturoi bine pisaţi.
6. Pasta de unt cu aroma de hrean.
Se prepara pasta ca la reţeta 16 iar o data cu pulberile se adăuga o
lingura plina cu hrean ras fin.
7. Pasta de ţelină cu mere.
Ingrediente: 250 g ţelina, 250 g mere roşii, 150 g unt, cremogen, 1
legătura maghiran cu menta, 1/2 linguriţa pulbere de alge.
Ţelină spălată bine, curăţată (coaja se pune la suc vezi reţeta 234), se
da pe razătoarea de sticla. Merele se dau pe razătoare cu tot cu coaja.
Se amesteca cu verdeţurile tăiate fin, pulberile şi untul frecat spuma.
In cazul ca iese o compozite moale se poate adăuga putin cremogen (vezi
reţeta 83) sau tarata de grau. Se decorează după fantezia gospodinei, cu
produsele care le are la îndemână.
8. Pasta de unt cu brmza şi praz.
Ingrediente: 1 fir de praz mai mare, 100 g unt, 100 g brânză de vaci, 1
legătura mărar cu tarhon, 1 gogoşar în oţet, 1/2 linguriţa pulbere de plante
 9

aromatice şi condimetare, 1/2 linguriţa pulbere de alge.

Prazul se taie cat se poate de mărunt odată cu verdeţurile, se
amesteca cu brânză şi cu untul frecat spuma. Se ornează cu gogoşari şi
verdeţuri.
9. Pasta de unt cu brânză şi păstârnac.
Ingrediente: 350 g păstarnac, 1 ceapa mare de apa, 125 g unt, 125 g
brânză de vaci, 1 lingura busuioc cu rozmarin, 1/2 linguriţa pulbere de plante
aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţa pulbere de alge, 1 linguriţa seminţe
de mac sau chimion.
Brânză, bine mărunţita, trecuta prin sita se amesteca cu untul frecat
spuma, verdeţurile şi ceapa tăiate mărunt şi cu păstarnacul dat prin
razătoarea de sticla. Se aşează pe farfurie, se tasează frumos şi se presara
cu seminţe de mac.
10. Pasta de unt cu brânză şi roşii.
Ingrediente: 350 g roşii, 125 g unt, 150 g brânză de vaci, tarata, 1
legătura de mărar cu asmaţuchi, 1 ceapa alba mare de apa, 2 bulbi de
usturoi, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice şi condimentare, 1/2
linguriţa pulbere de alge, câteva petale albe de trandafiri.
Roşiile bine coapte (dar nu trecute din copt), se mărunţesc fin, se
amesteca cu brânză mărunţita, untul frecat spuma, pulberile, ceapa şi
verdeţurile tăiate mărunt, usturoiul fin pisat şi tarata cat cuprinde pana se
obţine o pasta mai îngroşata. Se tasează frumos şi se presara deasupra
putina verdeaţă tăiată fin şi petale albe de trandafir (sau crem) tăiate
fideluta.
11. Pasta de unt cu brânză şi frunze de morcovi.
Ingrediente: 150 g unt, 150 g brânză de vaci, 2 legături frunze de
morcovi, 1/2 legătura de salvie, menta şi busuioc, 1/2 linguriţa pulbere de
plante aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţa pulbere de alge, 5-6 flori de
nalba de gradina, 1 ceapa de apa.
Untul se freacă spuma, se amesteca cu brânză bine mărunţita, frunzele
de morcov (care trebuie alese din cele mai fragede, sunt foarte bogate în
minerale), tăiate cat mai mărunt odată cu ceapa şi celelalte verdeţuri şi cu
pulberi; apoi se aşează pe un platou mic, se tasează, iar deasupra se presară
petale de flori de nalba sau roz, tăiate fidelute. În cazul ca iese prea moale,
în compoziţie se poate adăuga putina tarata.
12. Pasta cu cartofi, unt şi brânza.
Ingrediente: 4 cartofi mijlocii, 1 ceapa mare rosie, 150 g unt, 150 g
brânză de vaci, tarata, 1 lingura cimbru, salvie, sovârf, 10 măsline negre
desărate, 1/2 linguria pulbere de plante aromatice şi condimentare, câteva
petale de trandafiri roşii.
Se aleg cartofii frumoşi, netezi, se spala bine cu o periuţă sau cu o
 10

cârpă aspra, se şterg, se dau pe razătoare (cu tot cu coaja), se amesteca cu

ceapa şi verdeţurile tăiate mărunt, brânza mărunţita, pulberile, untul frecat
şi tarata cat cuprinde ca sa se obţină o pasta mai consistenta. Se aşează pe
o farfurie, se tasează, iar deasupra se presară petale de trandafir tăiate
fideluta şi câteva frunzuliţe de salvie tăiate mărunt.
13. Pasta de unt cu brânză şi andive.
Se prepara întocmai ca la reţeta precedenta, numai ca 300 g andive
bine mărunţite înlocuiesc cartofii. În loc de andive se pot pune gulioare sau
varza mărunţita la mixer, iar daca este, prea moale compoziţia; se poate
adăuga putina tarata sau cremogen (vezi reţeta 83).

▫ B. SALATE ▫
14. Salata de varza murata cu tarata.
Ingrediente: 1 varza murata, 2 morcovi, 1 ceapa mare de apa, tarata,
4-5 linguri de ulei, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice şi condimentare,
1/2 linguriţă de alge, 1 gogoşar, 1 lingura de verdeţuri.
Varza se strecoară bine de zeama (moare) în mâini (nici într-un caz nu
se tine în apa). Se taie fideluta, se amesteca cu morcovul ras, ceapa tăiată
mărunt, pulberile şi uleiul iar tarata cat cuprinde (cam 3-4 linguri). Se
aşează: în salatiera şi se decorează cu felioare de gogoşari şi verdeţuri de
sezon.
15. Salata de varza murata cu nuci.
Se prepara întocmai ca la reţeta precedenta, numai ca tarata este
înlocuita cu nuci măcinate sau tăiate cu cuţitul, în rest se folosesc aceleaşi
ingrediente.
16. Salata de varza dulce cu smântână.
Ingrediente: 1/2 varza alba dulce, 250 g smântâna, 1 gălbenuş, 1
lingura cremogen (vezi reţeta 83), 1 ceapa de apa, 1 legătura de verdeţuri,
1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţa
pulbere de alge, 1 felie de sfecla rosie.
Varza se taie fideluta, se freacă în mâini (fara a se stoarce) ca să-şi
mai piardă din rigiditate, se amesteca cu cremogenul, smântâna, gălbenuşul,
ceapa şi verdeţurile tăiate mărunt. Se aşează în salatiera şi se decorează cu
sfecla rosie (care a fost data prin razătoarea de sticla), se aşează pe margini
în forma, de movilite, iar printre ele verdeţuri de sezon. Se mai poate decora
(in lipsa sfeclei) cu felioare de gogoşari roşii sau cu jumătăţi de măsline
negre desărate.
17. Salata de varza cu pasta de roşu.
Se prepara întocmai ca la reţeta precedenta, folosind aceleaşi
ingrediente şi acelaşi proces tehnologic, numai ca se adaugă 60 g; pasta de
roşii (vezi reţeta 75) si — 3 linguri de cremogen sau în lipsa acestuia tarata
 11

de grau.
18. Salata de varza cu ciuperci.
Ingrediente: 1/2 varza alba dulce, 300 g ciuperci de cultura, 200 ml
suc de catina (vezi reţeta 76), 4-5 linguri ulei, 1ceapa mare de apa, 1 lingura
pasta de roşii (vezi, reţeta 75), 1 lingura de verdeţuri, 1/2 linguriţa pulbere
de plante aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţa pulbere de alge; câteva
petale roşii de trandafiri.
Varza se taie fideluta; se freacă putin în mâini (fara a se stoarce) ca
să-şi mai piardă din rigiditate, apoi se amesteca cu ciupercile tăiate felii (care
au fost alese numai mici şi mijlocii, bine spălate, tăiate felii, stropite din
belşug cu suc de catina, acoperite şi ţinute la rece 24 de ore), cu ceapa şi
verdeţurile tăiate mărunt, cu pulberile, pasta de roşii bine amestecata cu
uleiul.
Se aşează în salatiera şi se presara deasupra putina verdeaţă de sezon
tăiată mărunt şi petale roşii de trandafiri tăiate fideluta.
19. Salata de mere cu ţelină.
Ingrediente: 300 g ţelina 4 mere verzi (cantităţi egale), tarata, 1-2
legătura verdetuti (busuioc, menta, maghiran), 1 mar roşu, 1 linguriţa suc de
catina (vezi reţeta).
— 4 linguri ulei, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice şi
condimetare, 1/2 linguriţa pulbere de alge, 1ceapa de apa.
Ţelină, bine spălată, se curata (coaja se pune la suc vezi reţeta 234.),
se da pe razătoare, se dau şi merele cu tot, cu coaja (se aleg mere cu coaja
subţire), se amesteca cu ceapa şi verdeţurile tăiate mărunt, cu pulberile,
sucul de catina, uleiul şi tarata cat cuprinde.
Se aşează în salatiere şi se decorează cu felioare de mar roşu şi cu
verdeţuri de sezon, de preferat frunze fragede de ţelina şi morcovi.
20. Salata de ţelină cu smântână.
Ingrediente: 500 g ţelina, 200 g smântâna, tarata, 1 legătura frunze
fragede de ţelina, 1 ceapa de apa, 1/2 linguriţa pulbere, de plante aromcitice
şi condimetare, 1/2 linguriţa pulbere de alge, 5 flori roşii de nalba de
gradina.
Ţelină se prepara ca la reţeta precedenta, apoi se amesteca cu
smântână, verdeţuri şi ceapa tăiată mărunt, cu pulberile, tarata cat cuprinde.
Se aşează în salatiera, iar deasupra se presară petale de nalba tăiate fideluta
şi câteva verdeţuri de sezon tăiate mărunt.
21. Salata de ţelină cu sos de maioneza de post.
Se prepara ca la reţeta precedenta, folosind aceleaşi ingrediente şi
acelaşi procedeu de prelucrare, numai ca în loc de smântână se pune 250 g
sos maioneza de post (vezi reţeta 24)
22. Salata de sfecla rosie cu hrean.
 12

Ingrediente: 400 g sfecla rosie, 2 linguri de hrean ras, 1 lingura suc de

catina sau lămâie, 3-4 linguri ulei, 1 ceapa de apa sau un fir de praz, 2
linguri de tarata, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice şi condimetare,
1/2 linguriţa pulbere de alge, câteva petale de flori de nalba albe sau petale
de trandafir, 1 legătura mărar cu pătrunjel.
Sfecla rosie bine spălata se curata (coaja se pune la suc vezi reţeta
234), se da pe razătoarea de sticla (ca şi hreanul), se amesteca cu acesta,
ceapa tăiată mărunt, sucul de catina (vezi reţeta 76), pulberile, tarata şi
uleiul. Se aşează în salatiera, iar deasupra se presara verdeţurile tăiate
mărunt şi petalele tăiate fideluta.
23. Salata de rădacinoase cu sos de maioneza.
Ingrediente: 1 morcov, 1 pătrunjel, 1 păstarnac, 1 ţelina, 1/2 ridiche, 1
ceapa mare de apa, 1 felie de sfecla rosie, 2 legături de verdeţuri, 300 g
maioneza cu gălbenuş (vezi reţeta 27), tarata, 1/2 linguriţa pulbere de
plante aromatice şi condimentare, 1/2 lingura pulbere de alge.
Rădacinoasele, bine spălate, curăţate (cojile, se pun la suc vezi reţeta
234), se dau pe razătoare, se amesteca cu ceapa tăiată mărunt, odată cu
verdeaţă, tarata, pulberile, apoi maioneza. Se aşează în salatiere, iar de jur
împrejur se pune ca ornament sfecla rosie, care a fost data pe razătoarea de
sticla.

▫ C. SOSURI ▫
24. Sos maioneza de post.
Ingrediente: 5 linguri de cremogen (vezi reţeta 83), 1 pahar suc de
tarata (vezi reţeta 165) sau suc de morcovi; 250 ml, ulei, 1 lingura suc de
catina, 1 legătura verdeţuri. 1/2 linguriţa pulbere de seminţe de gogoşari
(vezi reţeta 84), 1/2 linguriţă de pulbere de alge; 1/2 linguriţă de plante
aromatice şi condimetare, 1 lingura mustar.
Cremogenul se înmoaie cu sucul, de tarata, se adauga mustarul,
pulberile, sucul de catina şi apoi, uleiul picătură cu picătura ca la maioneza
obişnuită.
Deasupra se presara verdeţurile tăiate mărunt. Se foloseşte la diferite
preparate de legume şi zarzavaturi crude.
25. Sos maioneza de post cu pasta de roşii.
Se prepara întocmai ca la reţeta precedenta folosind aceleaşi
ingrediente, numai ca la urma se adaugă în maioneza 3 linguri pasta de roşii
cruda (vezi reţeta).
26. Sos maioneza de post cu pasta de catina.
Se prepara maioneza exact ca la nr. 24 numai ca la urma se adaugă în
sos 3 linguri pasta de caline.
27. Sos maioneza cu gălbenuşuri.
 13

Ingrediente: 2 gălbenuşuri crude, 275 ml ulei, 1 lingura pasta de catina

(vezi reţeta 77), 1 lingura mustar, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice
şi condimentare, 1/2 linguriţa pulbere de alge, 1 lingura verdeţuri. (Pentru
buna reuşită a maionezei, ouăle şi uleiul nu trebuie sa fie prea reci).
Se pun gălbenuşurile într-un castron cu pasta de catina şi se freacă cu
o lingura de lemn pana se obţine un amestec desăvârşit. Se adăuga,
mustarul, apoi uleiul picătură cu picătura amestecând mereu.
Când maioneza începe sa se îngroaşe, se poate adăuga cate o lingura
de ulei odată, dar nu mai mult. Se adauga pulberile, iar deasupra verdeţurile
fin tăiate.
Se foloseşte la diferite preparate de legume şi zarzavaturi crude.
28. Sos de mustar cu busuioc şi ceapa.
Ingrediente: 2 linguri de mustar, 1 gălbenuş crud, 2 linguri frunze de
busuioc verde, 1 lingura suc de catina, 1/2 linguriţa miere, 1 ceapa mare de
apa, 200 ml ulei, 1/2 linguriţă de plante aromatice şi condimentare, 1/2
linguriţa pulbere de alge.
Mustarul se amesteca bine cu gălbenuşul, mierea, sucul de catina,
uleiul putin cate putin (ca la maioneza), se adauga ceapa tăiată cat se poate
de mărunt, sau data pe razătoare, iar deasupra, frunzele de busuioc tăiate
fideluta.

▫ D. SUPE ▫
29. Supa de andive cu smântână.
Ingrediente: 11/2 litri suc din legume şi zarzavaturi (vezi reţeta 234),
350 g andive, 1 ceap de apa, 1 legătura verdeţuri, 4-5 linguri smântâna, 2
linguri pasta de roşii cruda (vezi reţeta 75), 1/2 linguriţă de plante aromatice
şi condimentare, 1/2 linguriţă de pulbere de alge, 1 lingura de pasta de
catina (vezi reţeta 77).
Sucul se pune într-un castron în care se adauga ceapa tăiată mărunt,
andivele fideluta, smântâna amestecata cu pasta de catina şi pasta de roşii,
pulberile, iar deasupra verdeţurile tăiate fin.
30. Supa de cartofi cu mere şi ţelină.
Ingrediente: 11/2 litri suc de tarata, (vezi reţeta 165), 2 cartofi, 3
mere, 1 ţelina, 1 legătura frunze fragede de ţelina şi morcovi, 4-5 linguri de
ulei, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţa
pulbere de alge, 2 gălbenuşuri crude, 1 lingura pasta de catina (vezi reţeta
77).
Cartofii se spala bine cu o periuţă, la fel şi ţelină. Cartofii şi merele se
dau prin razătoare cu tot cu coaja. Ţelină se curata (coaja se pune la suc vezi
reţeta 234), apoi se da prin razătoare. Toate trei produsele se pun în sucul
din castron în care se mai adăugă: pulberile şi uleiul bine frecat cu pasta de
 14

catina şi gălbenuşurile. Deasupra, se pune verdeaţa tăiată mărunt.

31. Supa de roşii cu tarata.
Ingrediente: 11/4 suc de flori de fan (vezi reţeta 237), 600 g roşii, 3-4
linguri de tarata, 1 cepa, 1 legătura de verdeţuri, 3-4 linguri smântâna sau
iaurt, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţa
pulbere de alge.
Sucul se pune în castron în care se adauga roşiile, ceapa şi verdeţurile
tăiate mărunt, pulberile, tarata şi smântâna sau iaurtul.
32. Supa de roşii cu nuci.
Se prepara întocmai ca la reţeta precedenta cu aceleaşi ingrediente
numai ca în loc de tarata se pun 3-4 linguri de nuci râşnite sau tăiate cu
cuţitul. Se pot pune şi numai 2 linguri de nuci şi 2 linguri de tarata, 3-4
linguri de ulei în loc de smântână.
33. Supa de gulioare.
Ingrediente: 450 g gulioare, 11/2 litri suc de plante medicinale (vezi
reţeta 236),
1 lingura de cremogen, 4-5 linguri de ulei, 1 lingura verdeţuri, 1 ardei
gras, 1/2 linguriţă de plante aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţa pulbere
de alge.
Gulioarele bine spălate, se curata (coaja se pune la suc vezi reţeta
234), se dau pe razătoare şi se pun în sucul din castron, în care se mai
adauga roşiile şi ardeiul tăiat mărunt, cremogenul (vezi reţeta 83), uleiul,
pulberile, iar deasupra verdeaţa tocata.

▫ E. SUPE – CREME ▫
34. Supa-crema de varza dulce, alba.
Ingrediente: 1/2 varza, 4-5 roşii, 2-3 linguri de tarata, 2 ardei graşi
roşii, 1 legătura de verdeţuri, 11/2 litri zer proaspăt, 4-5 linguri de ulei, 1/2
linguriţa pulbere de alge, 1 linguriţa pulbere de seminie de gogoşari (vezi
reţeta 84).
Zerul se pune în castron, în care se adauga varza, roşiile, ardeii bine
mărunţite la extractor în care se mai adauga tarata, uleiul, pulberile şi
deasupra verdeaţa tăiată mărunt.
35. Supa-crema de dovlecei.
Se prepara întocmai ca la reţeta precedenta, numai ca varza se
înlocuieşte cu dovlecei bine mărunţiţi la mixer sau daţi prin razătoare.
36. Supa-crema de mere cu ţelină.
Ingrediente: 11/4 suc de coji de mere (vezi reţeta 235), 1/4 litru suc
de ţelină (vezi reţeta 143), 4 mere, 1 ţelina mare, 3-4 linguri de tarata, 2
linguri de cremogen (vezi reţeta 83), 1 linguriţa miere, 1 legătura busuioc,
 15

maghiran, menta, 1/2 linguriţa pulbere aromatice şi condimentare, 1/2

linguriţa pulbere de alge, 4-5 linguri de smântână.
Cele doua feluri de suc se pun în castron, în care se adauga merele
date prin razătoare cu tot cu coaja, ţelina curăţată (coaja se pune la suc, vezi
reţeta 234), se da de asemenea prin razătoare (sau ambele produse se pot
mărunţi la mixer). Se mai adauga tarata, cremogenul bine amestecat, cu
smântână, pulberile, mierea şi verdeţurile tăiate mărunt.
37. Supa-crema de cartofi cu ţelină.
Se prepara ca la reţeta precedenta, folosind aceleaşi ingrediente,
numai ca merele se înlocuiesc cu cartofi mărunţiţi cu tot cu coaja după ce au
fost spălaţi cu ajutorul unei periuţe.
38. Supa-crema de praz cu suc de orz verde.
Ingrediente: 11/4 litri tarata, 1/4 litri de orz verde (vezi reţeta 147),
450 gpraz,
350 g roşii, 4-5 linguri ulei, 2 ardei graşi, 2-3 linguri tarata, 1 lingura
verdeţuri, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice şi condimentare, 1/2
linguriţa pulbere de alge.
Ambele sucuri se pun în castron, apoi se adauga prazul, roşiile şi ardeii
bine mărunţiţi, tarata, pulberile, uleiul, iar deasupra verdeţurile tăiate
mărunt.

▫ F. CIORBE ▫
39. Ciorba de urzici cu hrean.
Ingrediente: 11/4 suc de tarata (vezi reţeta 165), 1/4 litru zeama de
gogonele sau castraveţi muraţi (moare), 300 g urzici, 2 linguri tarata, 1
lingura hrean ras, 4-5 linguri ulei, 2 linguri pasta de roşii cruda (vezi reţeta
75), 1/2 linguriţa plante aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţa pulbere de
alge, 1 ceapa, 1 legătura leuştean cu asmaţuchi.
Sucul cu moarea se pun în castron, în care se adauga urzicile bine
spălate şi tocate cat se poate de mărunt cu ceapa, pulberile, tarata, uleiul,
bine amestecat cu pasta de roşii, iar deasupra verdeţurile tăiate mărunt şi
hreanul ras.
40. Ciorba de muguri de lucerna cu aroma de usturoi.
Se prepara întocmai ca la reţeta precedenta cu aceleaşi ingrediente,
numai ca urzicile sunt înlocuite cu muguri fragezi de lucerna, iar hreanul cu
3-4 bulbi de usturoi bine pisaţi.
41. Ciorba de castraveţi cu ceapa.
Ingrediente: 4-5 castraveţi, 1 ceapa mare de apa, 2-3 roşii, 1 legătura
de verdeţuri, 4-5 linguri de ulei, 1 ardei gras, 1/2 linguriţa pulbere de plante
aromtatice şi condimentare, 1/2 linguriţa pulbere de alge, 11/4 litri de varza
murata (moare).
 16

Sucul cu zeama de varza se pune în castron, în care se adauga

castraveţii (aleşi cei mai fragezi) tăiaţi cuburele cu tot cu coaja, ceapa şi
verdeţurile tăiate mărunt odată cu roşiile şi ardeiul, pulberile şi uleiul.
42. Ciorba de rădacinoase cu suc de roşii.
Ingrediente: 11/4 suc de roşii, 1 morcov, 1 păstarnac, 1 felie de ţelina,
1 felie de sfecla rosie, 1 ceapa, 1 ardei gras, 1 legătura de leuştean, mărar şi
pătrunjel, 1 linguriţa pulbere de seminţe de gogoşari (vezi reţeta 84), 1/2
linguriţa pulbere de alge, — 5 lingri ulei, 2 linguri tarata.
În sucul de roşii se adauga rădacinoasele bine spălate, curăţate (coaja
se pune în suc vezi reţeta 234) şi date pe razătoare, ceapa, ardeiul,
verdeţurile tăiate mărunt, tarata, pulberile şi uleiul.
43. Ciorba de rădăcină de leuştean.
Ingrediente: 200 g rădăcină de leuştean, 11/2 litri suc din plante
medicinale (vezi reţeta 236), 3-4 linguri suc de catina (vezi reţeta 76), 1
păstarnac, 1 ceapa, 1 legătura de asmaţuchi cu frunza de păpădie, 1/2
linguriţa pulbere de plante aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţa pulbere
de alge, 2 linguri tarata, 4-5 linguri ulei, (ciorba acesta se prepara numai
primăvara devreme şi toamna târziu, când rădăcina leuşteanului este în
repaus vegetativ).
În castronul cu suc se adauga leuşteanul şi păstarnacul bine spălat şi
curăţat (coaja se pune la suc vezi reţeta 234) dat pe razătoare, ceapa şi
verdeţurile tăiate mărunt, tarata, pulberile, uleiui, apoi sucul de catina cu
care se acreşte după gust.
Se poate acri şi cu zeama de varza, de gogonele, suc de castraveţi
muraţi sau suc de roşii.

▫ G. ALTE PREPARATE ▫
44. Sărmăluţe cu nuci.
Ingrediente: 20 frunze de varza mrata, 15-20 nuci, 1 ceapa mare de
apa, 4 legături verdeţuri, 150 g unt, 1/2 linguriţa pulbere de plante
aromatice şi condimetare, 1/2 linguriţa pulbere de alge, 2 linguri ulei, 2
linguri tarata.
Miezul de nuca se taie felioare, se amesteca cu ceapa şi 1 legătura de
verdeţuri tăiate mărunt, cu pulberile şi tarata, apoi se încorporează cu untul
care a fost frecat spuma. Frunzele de varza se scurg bine în mâini (nici într-
un caz nu se spala şi nici nu se tin în apa), li se scoate nervura principala, se
taie în bucăţi potrivite şi se învelesc sărmăluţele care se aşează pe un
postament de varza murata tăiată fideluta amestecata cu 1 ceapa tăiată
mărunt împreuna cu doua legături de verdeţuri şi un morcov ras. Peste
sarmale se presara 1 legătura de verdeţuri şi se stropesc cu ulei care le da
un aspect atrăgător.
 17

45. Sărmăluţe cu ciuperci.

Se prepara întocmai ca la reţeta precedenta numai ca nucile se
înlocuiesc cu ciuperci de cultura (250 g) alese numai mici şi mijiocii, bine
spălate, tocate mărunt, stropite cu putin suc de catina sau de lămâie, lăsate
2 ore în repaus şi apoi învelite în frunze foarte fragede de tătăneasa sau
spanac.
46. Sărmăluţe cu brânză de vaci.
Ingrediente: 20-25frunze de salata verde, 350-400 g brânză de vaci
proaspătă, 1 ceapa mare de apa, 75 g unt, 2 linguri de tarata, 2 legături de
verdeţuri, 2 linguri de ulei, câteva petale de nalba rosie de gradina, 1/2
linguriţa pulbere de alge, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice şi
condimentare.
Brânza bine mărunţita se amesteca cu ceapa şi cu o legătură de
verdeţuri tăiate mărunt, pulberile, tarata şi untul frecat. Se învelesc
sărmăluţele în foi de salata, se aşează pe platou, iar deasupra se presara o
legătură de mărar tocat, se stropesc cu ulei, apoi se presară petale de nalba
tăiate fideluta.
47. Sărmăluţe de germeni de soia.
Se prepara întocmai ca la reţeta precedenta, numai ca brânza este
înlocuita cu crupe obţinute din boabe de soia germinate (vezi reţeta 86) care
se zvânta într-un şervet curat, se amesteca cu putina tarata de grau şi se
râşnesc, prin maşina de râşnit nuci. Pasta obţinută (crupele) cam 250 g se
amesteca cu aceleaşi ingrediente.
48. Sărmăluţe cu germeni de grau.
Se prepara ca la reţeta 58, numai ca brânza se înlocuieşte cu grau
germinat (vezi reţeta 85) care după ce i-a dat coltul de 2 milimetri se
limpezeşte bine, se zvânta într-un ştergar curat, se amesteca cu 2-3 linguri
tarata şi se râşneşte cu ajutorul maşinii de râşnit nuci. Pasta obţinută (350-
400 g) se amesteca cu ingredientele din reţeta amintita şi se învelesc
sărmăluţele cu orice fel de frunze după dorinţă.
49. Chifteluţe de praz cu ciuperci.
Ingrediente: 200 g praz, 250 g ciuperci macerate (vezi reţeta 82), 150
g unt, tarata, 2 legături de verdeţuri, 1/2 linguriţa pulbere de alge, 1/2
linguriţa pulbere de plante aromatice şi condimentare, 1 ceapa de apa, 5-6
foi de salata verde.
Prazul se taie cat mai fin fideiuta, ciupercile se dau de doua ori prin
maşina de tocat cu sita deasa odată cu ceapa. Se amesteca produsele mai
sus enumerate, la care se adăuga o legătură de verdeţuri tăiate fin,
pulberile, untul frecat spuma şi tarata cat cuprinde pentru a se obţine o
pasta consistenta. Se presara putina tarata pe planşeta. Compoziţia se
împarte în parti egale cu o lingura, apoi se formează chifteluţele care se
aşează pe platou iar peste ele se presara o legătură de verdeţuri tăiate
 18

mărunt.
50. Chifteluţe cu varza alba şi ciuperci.
Se prepara întocmai ca la reţeta precedenta, numai ca prazul este
înlocuit cu varza alba, dulce, care după ce a fost tăiată fideluta, se freacă
putin în mâini (fara a se stoarce) pentru a-şi mai pierde din rigiditate.
51. Chifteluţe cu nuci şi ceapa.
Ingrediente: 300 g nuci măcinate, 1 ceapa mare de apa, 150 g unt,
tarata sau faina integrala de hrişcă, 2 legături de verdeţuri, 5-6 foi de salata
verde, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice şi condimentare, 1/2
linguriţa pulbere de alge.
Nucile se amesteca cu ceapa şi cu o legătură de verdeţuri tăiate
mărunt, cu tarata, cu pulberile şi untul frecat spuma. Din compoziţia
obişnuită se formează chifteluţele care se aşează pe farfurie, iar peste ele se
presara o legătură de verdeţuri tăiate mărunt.
52. Chifteluţe de ţelină cu mere.
Ingrediente: 250 g ţelina, 250 g mere, 1 ceapa mare de apa, tarata, 1
lingura de cremogen (vezi reţeta 83), 2 legături de verdeţuri, 1/2 linguriţă de
plante aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţă de alge, 5-6 foi de salata
verde.
Ţelină bine spălata se curata (coaja se pune la suc-vezi reteta-234), se
da pe razătoarea de sticla, totodată se dau şi merele cu tot cu coaja. Se
amesteca ambele produse, în care se adăuga o legătură de verdeţuri şi
ceapa tăiată mărunt, pulberile, untul frecat spuma, apoi tarata cat cuprinde
pana se obţine o compoziţie îngroşată din care se formează chifteluţele. Se
pun pe farfurie, pe frunze de salata iar peste ele se presara 1 legătura de
verdeţuri tăiate mărunt.
53. Chifteluţe de morcovi cu spanac.
Ingrediente: 250 g morcovi, 250 g spanac, 200 g unt, 1 ceapa, 2
linguri de verdeţuri, tarata sau faina integrala de ovăz, 1/2 linguriţa pulbere
de plante aromatice şi condimntare, 1/2 linguriţa pulbere de alge.
Morcovii daţi pe razătoare se amesteca cu spanacul bine mărunţit la
mixer, pulberile, ceapa tăiată mărunt odată cu o lingura de verdeţuri, untul
bătut spuma şi tarata cat cuprinde. Se formează chifteluţele care se pun pe
platou. Peste ele se presara o legătură de verdeţuri tăiate mărunt.
54. Hribi cu sos maioneza de post.
Ingrediente: 350 g de hribi (mânătărci), 250 g maioneza de post (vezi
reţeta 24), 1 legătura de verdeţuri, 2-3 linguri suc de catina (vezi reţeta 76),
2 linguri tarata, câteva petale roşii de trandafiri.
Se aleg numai hribi mici şi mijlocii, bine spălaţi, tăiaţi felioare, (trebuie
sa fie foarte proaspeţi, sa nu depăşească mai mult de 6 ore de la recoltare)
se stropesc cu suc de catina şi se lasa acoperiţi 2 ore, apoi se presara peste
 19

ei tarata, iar peste ea se toarnă maioneza. Se ornează cu verdeţuri tăiate fin

şi petale de trandafiri tăiate fideluta.
55. Râşcovi cu sos de smântână.
Se prepara ca la reţeta precedenta, cu aceleaşi ingrediente, numai ca
hribii se înlocuiesc cu râşcovi, iar maioneza cu sos de smântână care se
prepara astfel: 250 g de smântână se amesteca bine cu 2 linguri de
cremogen (vezi reţeta 83), sau faina integrala de orz. În cazul ca se îngroaşă
prea mult sosul, se poate adăuga putin lapte nefiert sau suc de tarata (vezi
reţeta 165). Se ornează la fel ca mai sus.
56. Castraveţi cu maioneza.
Ingrediente: 3 castraveţi muraţi, 1 morcov, 1 felie de ţelina, 1 ceapa
mare de apa, 1 legătura de verdeţuri, 1 gogoar, 10 măsline negre, 2 linguri
de tarata, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice şi condimentare, 1/2
linguriţa, pulbere de alge, 250 g maioneza cu gălbenuşuri (vezi reţeta 27).
Castraveţi se taie felioare, morcovul şi ţelină se dau pe razătoare,
ceapa se taie mărunt. Se amesteca aceste produse, la care se adauga
pulberile, tarata, iar deasupra se toarnă maioneza. Se decorează cu
verdeţuri, felioare de gogoşari şi jumătăţi de măsline negre desărate.
57. Conopida cu sos de mustar, cu busuioc şi ceapa.
Ingrediente: 500 g conopida, 300 g sos de mustar (vezi reţeta 28), 1
lingura faina de orez, 1 lingura de verdeţuri, câteva petale de trandafiri roşii.
Conopida se desface buchetele, li se scutura cozile, se aşează în
farfurie, se presara faina de orez peste ele, apoi se toarnă sosul.
Deasupra se presara verdeţurile tăiate mărunt şi petalele fideluta.
58. Creson cu maioneza şi pasta de caline.
Ingrediente: 300 g creson de apa, 250 g maioneza de post cu pasta de
caline (vezi reţeta 79), o mana de petale de nalba de gradina, 2-3 linguri de
tarata, 1 legătura de pătrunjel cu asmaţuchi, 1 ceapa de apa.
Cresonul de apa (ales numai vârfurile) se spala în mai multe ape, se
pune pe un şervet sa se scurgă bine de apa (apoi se opresc separat 10-12
vârfuri frumoase), se pune pe platou, se amesteca cu ceapa de apa tăiată
mărunt, tarata şi se adaugă în el şi jumătate din maioneza.
Se tasează frumos apoi se îmbracă cu maioneza rămasă. Deasupra se
adăuga (cat mai estetic) vârfurile de creson şi se presara printre ele petale
albe tăiate fideluta.
59. Spanac cu sos de smântână.
Ingrediente: 300 g spanac, 250 g smântâna, 2 linguri de tarata,
gălbenuşuri crude, 1 ceapa de apa, 1 legătura de salvie, menta şi levănţică,
1/2 linguriţa pulbere de alge, 1 linguriţa pulbere de seminţe de gogoşari
(vezi reţeta 84), câteva petale de trandafiri roşii.
Spanacul bine spălat, tăiat fideluta se amesteca cu tarata, ceapa tăiată
 20

mărunt, pulberile şi jumătate din smântână. Se aşează pe platou tasându-se,

apoi se îmbracă cu smântână rămasă în care s-au adăugat gălbenuşurile şi
cremogenul. În cazul ca s-a îngroşat prea mult, se mai poate adăuga putin
lapte nefiert sau suc de tarata (vezi reţeta 165). Deasupra se presara
plantele aromate şi petalele roşii tăiate fideluta.
60. Dovlecei cu sos de roşii.
Ingrediente: 400 g dovlecei în floare, 1/2 kg roşii, 150 g smântâna, 2-
3 linguri cremogen, 2 linguri tarata, 2 legături verdeţuri, 1 felie de sfecla
rosie, 1 morcov, 1 linguriţă de plante aromatice şi condimntare, 1/2 linguriţă
de alge.
Dovleceii bine spălaţi, şterşi, se dau pe razătoare cu tot cu coaja sau se
taie felioare cat mai subţiri, se amesteca cu tarata, pulberile şi sosul de roşii
care se prepara după cum urmează: roşiile bine coapte (dar nu trecute din
copt), se taie mărunt, se trec prin ciur, se amesteca cu cremogenul şi
smântână. Deasupra se presara verdeţurile tăiate mărunt, iar pe marginea
platoului se pun intercalate movilite mici de sfecla rosie (care a fost data prin
razătoare) şi felioare subţiri de, morcovi.
61. Roşii cu sos de smântână.
Ingrediente: 600 g roşii, 300 g smântâna, 1 ceapa de apa, 1 linguriţă
de miere, 2 linguri tarata, 2 legături verdeţuri, 1/2 linguriţa pulbere de plante
aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţa pulbere de alge, 1 ardei gras verde
sau 4-5 foi de salata verde, 2 linguri cremogen, 1 gălbenuş crud.
Se aleg roşii frumoase bine coapte (dar nu trecute din copt), se spala,
se şterg, se taie felioare, se amesteca uşor cu tarata, 1 legătura de verdeţuri
şi ceapa tăiată mărunt. Peste ele se adauga smântâna care a fost bine
amestecata cu mierea şi cremogenul. În caz ca sosul iese prea îngroşat se
poate, subţia după dorinţa cu putin lapte nefiert sau suc de tarata (vezi
reţeta 165). Se ornează cu verdeţuri, ardei sau foi de salata tasându-se, apoi
se îmbracă cu smântână rămasă în care s-au adăugat gălbenuşurile şi
cremogenul. În cazul ca s-a îngroşat prea mult, se mai poate adăuga putin
lapte nefiert sau suc de tarata (vezi reţeta 165). Deasupra se presara
plantele aromate şi petalele roşii tăiate fideluta.
60. Dovlecei cu sos de roşii.
Ingrediente: 400 g dovlecei în floare, 1/2 kg roşii, 150 g smântâna, 2-
3 linguri cremogen, 2 linguri tarata, 2 legături verdeţuri, 1 felie de sfecla
rosie, 1 morcov, 1 linguriţă de plante aromatice şi condimntare, 1/2 linguriţă
de alge.
Dovleceii bine spălaţi, şterşi, se dau pe razătoare cu tot cu coaja sau se
taie felioare cat mai subţiri, se amesteca cu tarata, pulberile şi sosul de roşii
care se prepara după cum urmează: roşiile bine coapte (dar nu trecute din
copt), se taie mărunt, se trec prin ciur, se amesteca cu cremogenul şi
smântână. Deasupra se presara verdeţurile tăiate mărunt, iar pe marginea
 21

platoului se pun intercalate movilite mici de sfecla rosie (care a fost data prin
razătoare) şi felioare subţiri de, morcovi.
61. Roşii cu sos de smântână.
Ingrediente: 600 g roşii, 300 g smântâna, 1 ceapa de apa, 1 linguriţă
de miere, 2 linguri tarata, 2 legături verdeţuri, 1/2 linguriţa pulbere de plante
aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţa pulbere de alge, 1 ardei gras verde
sau 4-5 foi de salata verde, 2 linguri cremogen, 1 gălbenuş crud.
Se aleg roşii frumoase bine coapte (dar nu trecute din copt), se spala,
se şterg, se taie felioare, se amesteca uşor cu tarata, 1 legătura de verdeţuri
şi ceapa tăiată mărunt. Peste ele se adauga smântâna care a fost bine
amestecata cu mierea şi cremogenul. În caz ca sosul iese prea îngroşat se
poate, subţia după dorinţa cu putin lapte nefiert sau suc de tarata (vezi
reţeta 165). Se ornează cu verdeţuri, ardei sau foi de salata.
62. Gulioare cu gust de smântână.
Se prepara întocmai ca la reţeta precedenta, numai ca gulioarele
curăţate (coaja lor se pune la suc vezi reţeta 234), se dau pe razătoare, iar
în sos se adaugă 2 linguri pasta de roşii cruda (vezi reţeta 75).

▫ H. DULCIURI. ▫
Toate felurile de dulciuri din crudităţi se consuma (ca şi fructele) pe
stomacul gol sau la 4 ore după masa, daca mâncărurile au fost combinate
corect.
66. Crema la pahar cu suc de morco.
Ingrediente: 250-300 ml suc de morcovi, 4 linguri de cremogen (vezi
reţeta 83), 3 linguri de faina integrala de orz sau tarata, 1 lingura tinctura
din muguri de plop negru (vezi reţeta 88), 2 linguri de rom, coaja rasa de la
o lămâie, 1 lingura suc de catina (vezi reţeta 76) sau de lămâie, miere, 1
lingura seminţe de in, 1/2 linguriţa pulbere de plante aromatice.
Cremogenul se amesteca cu tarata sau faina, tinctura, romul, sucul de
catina, apoi cu sucul de morcovi şi putina miere. Crema obţinută se pune în
cupe, iar deasupra se presara seminţe de in.
67. Tort de iarna cu germeni de grau.
Ingrediente pentru foi: 500 g germeni de grau (vezi reţeta 85), tarata,
200 g unt, miere, coaja rasa de la o lămâie şi sucul ei, 1/2 linguriţă de
pulbere de alge, 1 felie de sfecla rosie, 1 linguriţa tinctura depropolis (vezi
reţeta 87), 2 linguri de rom.
Crema pentru umplut: 150 g crupe din germeni de soia (vezi reţeta
86), 250 g păstarnac ras, 150 g unt, coaja rasa de la o portocala, 1 lingura
pasta de catina (vezi reţeta 77), miere, 1 lingura de esenţă de rom, tarata,
600 g frişca pentru îmbrăcat tortul, 2 linguri seminţe de mac.
Germenii de grau se pregătesc ca la nr. 85, apoi se amesteca cu sfecla
 22

data pe razătoarea de sticla, untul frecat spuma, pulberile, tinctura, romul,

putina miere (nu este necesar prea îndulcit) şi tarata cat cuprinde pentru a
se obţine o compoziţie mai îngroşata, care se împarte în doua parti egale.
Una se aşează pe tartiera, se tasează cat mai egal cu lama cuţitului înmuiata
în apa din când în când, apoi se aşează compoziţia deschisa la culoare, ce se
presara din soia germinata (vezi reţeta 86) care se amesteca cu tarata cat
cuprinde (după ce a fost trecuta prin maşina de râşnit nuci), cu păstarnacul
ras fin, putina miere, coaja de portocala rasa, pasta de catina şi esenţa de
rom. Se aşează apoi compoziţia cu germeni de grau, iar pe margini se
îmbraca în frişcă, peste care se presara seminţele de mac.
Se tine la frigider 3 ore, apoi se taie în forma de raze (ca orice tort).
68. Tort de vara cu petale de trandafiri roşii.
Ingrediente pentruu foi: 12 linguri de cremogen, 400 ml lapte nefiert,
200 g de unt, faina integrala de ovăz sau tarata, miere, 1/2 linguriţa pulbere
din plante aromatice, 1 linguriţa tinctura de propolis, coaja rasa de la o
lămâie şi sucul ei.
Compoziţia pentru umplut: 500 petale roşii de trandafiri, 150 g unt,
miere, 1 linguriţa pasta de catina (vezi reţeta 77), coaja rasa de la o
portocala, o linguriţă tinctura de propolis, tarata.
Crema pentru îmbrăcat tortul: 5 linguri de cremogen, 2 gălbenuşuri
crude, 1 pahar suc de morcovi (vezi reţeta 137) sau suc de tarata (vezi
reţeta 165), 2-3 linguri pasta de catine (vezi reţeta 92), miere, fructe de
sezon.
Cremogenul se amesteca cu faina de ovăz, laptele, pulberile, tinctura,
untul frecat spuma, coaja şi zeama de lamaaie, putina miere (nu este
necesar prea dulce).
Compoziţia trebuie sa aibă consistenta mămăligii pripite. Se împarte în
doua parti egale, procedând întocmai ca la reţeta precedenta. La mijloc se
aşează compoziţia următoare: petalele de trandafir se mărunţesc fin, se
amesteca cu putina miere, pasta de catina, untul frecat spuma, coaja de
portocala, tinctura şi tarata cat cuprinde. Se îmbraca în crema preparata din
cremogen amestecat cu suc de morcovi, gălbenuşuri, pasta de caline, apoi se
decorează după fantezia gospodinei cu fructe din sezonul respectiv. Se tine la
frigider 3 ore apoi se taie tort în forma de raze.
69. Compot din fructe indigene.
Ingrediente: 100 g cireşe, 100 g vişine, 100 g zmeura, 100 g coacăze
negre, 100 g coacăze roşii, 100 g dude, 2 linguri de rom, 1 linguriţa tinctura,
de propolis (vezi reţeta 87), putina miere, 400 ml suc din flori de fân (vezi
reţeta 237), câteva frunzişoare de menta şi petale roşii de nalba de gradina.
Fructele bine spălate se pun în compotiera, peste ele se toarnă romul,
tinctura şi mierea bine amestecata cu sucul. Deasupra se presara menta şi
trandafirul tăiate fideluta. Se consuma imediat ce a fost preparat.
 23

70. Compot din fructe exotice.

Ingrediente: 2 portocale, 1 lămâie, 3 banane, 3 mandarine, 3-4 linguri
de rom, 1 linguriţa tinctura de muguri de plop negru, 600 ml de suc de fructe
indigene (vezi reţeta 235), câteva frunzuliţe de salvie şi petale roşii de
trandafiri.
Se curata fructele de coaja (care se pun la suc (vezi reţeta 235),
portocalele şi mandarinele se desfac în felii, lămâia se taie felioare cat se
poate de subţiri, iar bananele ceva mai grosuţe. Se pun în compotiera, se
toarnă peste ele romul, tinctura şi sucul îndulcit.
Deasupra se presara salvia şi trandafirul tăiat fideluta.
71. Prune umplute cu nuci.
Ingrediente: 30 de prune brumării din varietatea „tuleu gras”, 15 nuci,
petale de trandafiri de la 5-6 flori roşii, câteva frunzişoare de busuioc.
Prunelor li se scot sâmburii, în locul lor se pun cate 2 miezuri de nuca.
După ce sau umplut se aşează pe un postament de petale de trandafiri roşii
sau roz şi frunze de busuioc stropite cu 2 linguri de coniac care au fost
amestecate cu 1 linguriţa tinctura de propolis (vezi reţeta 87), după ce au
fost puse în prealabil pe platou.

▫ J. CÂTEVA REŢETE CASNICE ▫

72. Paine coapta la soare.
Pâinea coapta la soare sau pe calorifer se prepara din faina integrala
cernuta prin sita rara, în felul următor: 200 g faina ţinută 2-3 ore la cald, se
pune într-un castron se formează o gropita în mijlocul ei, se adauga apa
putina, pana cuprinde aproape întreaga cantitate de faina. Se ia la frământat
cu mana pana ce se încorporează toată faina. Aluatul trebuie sa fie tare şi
bine frământat. Se împarte în trei parti egale, se presara o mana de tarata
pe planşeta, se ia o parte din aluat se formează cu mâinile mai întâi un sul
rotund, apoi se întinde cu ajutorul sucitorului sau (la nevoie) cu o sticla, o
foaie groasa de 4 milimetri, lunga de aproximativ 40 cm şi lata de 9 cm.
La fel se procedează şi cu celelalte doua bucăţi de aluat. Toate trei foi
se aşează la 1 cm una de alta (ca sa aibă aer suficient între ele) pe o sita cu
ochiuri pătrate de minimum 1 cm, sau pe un grătar scos din frigider. Se
crestează uşor pe lăţime la distanta de aproximativ 4 cm (ca sa se poată
rupe cu uşurinţa după ce se usucă).
Sita sau grătarul se pun la soare suspendate (ca sa circule aerul pe
toate părţile).
Trebuie urmărită o zi cu mult soare, călduroasă, la care se usucă
(coace) complet in — 5 ore. Se poate usca şi în poduri cu acoperiş de tabla
sau pe calorifer, pe marginea plitei, iarna. Pâinea coapta (uscata) se rupe în
bucăţi pe urmele crestăturilor, se pune în punga de hârtie şi se păstrează la
 24

frigider. Pentru o persoana ajunge pentru 7 zile.

73. Prepararea pâinii din germeni de grâu.
250 g grâu germinat (vezi reţeta 85) bine limpezit, se zvânta într-un
şervet curat, tăvălit de câteva ori, apoi se amesteca cu 3-4 linguri de tarata,
se da prin maşina de râşnit nuci. Pasta obţinută se amesteca cu faina
integrala sau tarata cât cuprinde, se frământa bine un aluat tare, care se
împarte în trei parti egale. In continuare se procedează ca la reţeta
precedenta.
Pâinea din germeni este şi mai de folos organismului. Pentru
persoanele care poarta proteza, sau au dantura mai şubredă, este putin mai
dificil, deoarece este bine sa fie înmuiata mai înainte de a fi consumata. Cei
care suporta, pot consuma, în loc de pâine, tarata, faina integrala de grâu,
de secara, de hrişcă, de ovăz, de mei, etc.
74. Suc de roşii.
Se aleg roşii frumoase, sănătoase, bine coapte (dar nu trecute din
copt), se mărunţesc la mixer. Sucul obţinut se pune în sticle de 1litru. În
fiecare sticla se pun şuviţe de hrean (60 g la litru). Deasupra se pune un
deget ulei. Se închid ermetic şi se păstrează la loc întunecos şi rece, timp de
12 luni fara a-şi schimba gustul.
Fara hrean, sucul pus în pungi de plastic umplute numai pe trei sferturi
– culcate în sertar la congelator, se păstrează foarte bine.
75. Pasta de roşii.
Sucul, obţinut ca la reţeta precedenta, se pune în săculeţ dublu de
tifon, agăţat deasupra unui vas (fara pete de rugina), sa stea 6 ore la
răcoare. Pasta obţinută se păstrează, fie în pungi (mai goale) legate strâns,
în congelator, fie cu şuviţe de hrean, calculate (60 g la 1 Kg pasta). Sucul
rămas se păstrează ca la reţeta precedenta, dar se poate consuma şi
imediat.
76. Suc de catina alba de râu.
Catina se recoltează între 15 august şi 15 septembrie, când este ajunsa
la deplina maturitate. Se procedează ca la sucul de roşii.
77. Pasta de catina.
Se procedează ca la pasta de roşii, numai ca pasta de catina care se
foloseşte la dulciuri sau sucul ei nu trebuie sa aibă gustul de hrean.
78. Suc de caline.
Calinele ajung la maturitate în prima jumătate a lunii octombrie.
Sucul se prepara din aceste fructe ca şi cel de roşii şi se păstrează
închis ermetic (fara hrean).
79. Pasta de caline.
Se obţine ca şi pasta de roşii, se păstrează mai bine ca pasta de roşii
 25

(fara hrean) chiar în afara congelatorului.

80. Hribi (mânătărci) uscaţi.
Se aleg hribi numai mici şi mijlocii, se taie felioare (in condiţii casnice),
se înşiră pe ata ca mărgelele (dar cu mica distanta între ele), se usucă la
soare, în poduri cu acoperiş de tabla, sau daţi la cuptor, după ce s-a scos
pâinea coapta. Se păstrează în recipiente de sticla bine închise.
81. Pulbere de hribi (mânătărci)
Hribii bine uscaţi se transforma în pulbere, dar numai pentru 7-8 zile,
altfel îşi pierd gustul plăcut aromat. Se foloseşte la diferite sosuri la rece
cărora le da o aroma deosebit de plăcută.
82. Ciuperci macerate.
Se culeg ciupercile de cultura numai mici şi mijlocii, se spala, se pun în
borcane de sticla cu bulbi (căţei) de usturoi printre ele, (5-6 bulbi la un
borcan de doi litri), foi de dafin. Peste ele se toarnă olet de 9 grade îndoit cu
apa. Deasupra se pun cruciş doua rămurele de cimbru, 4-5 şuviţe de hrean,
se leagă strâns şi se păstrează în loc rece şi întunecos. Se pot consuma chiar
după 24 de ore, fiind foarte gustoase.
83. Cremogenul.
Cremogenul este un produs fin de porumb, care se obţine din
expandarea mălaiului extra care se foloseşte la fabricarea pufuleţilor de
porumb. Aceasta pulbere fina, de culoare galbena, este cel mai bun liant,
folosit atât în aperitive, sosuri, cât şi la diferite creme şi torturi. Termenul de
garanţie de la data fabricaţiei este de 90 zile.
84. Pulberi de seminţe de gogoşari.
Toamna, când bunele gospodine pun gogoşarii la oţet, pentru iarna, de
multe ori îi taie în jumătăţi sau sferturi şi cotorii îi dau la gunoi. Este bine ca
seminţele sa se recolteze şi sa se puna la uscat la soare, iar în timpul iernii
sa fie transformate în pulberi care sa fie adaunate la diferite preparate
culinare, cărora le da gust deosebit de plăcut, îmbogăţindu-le totodată cu
enzime, vitamine, minerale şi multe altele.
85. Germeni de grâu.
Grâul din ultima recolta, ales de corpuri străine, se pune la înmuiat 48
de ore, schimbându-i apa şi limpezindu-l de doua ori pe zi. Se aşează apoi
într-o tava emailata (fara pete de rugina), se stropeşte cu putina apa calda,
se acoperă cu o foaie de polietilena de culoare închisa şi se tine la cald,
având grija ca dimineaţa şi seara sa fie bine limpezit. Se păstrează mereu
umed. Vara încolţeşte în doua zile, iarna în 4 zile. Când colţişorul este de 2
milimetri, se limpezeşte şi se poate consuma.
Pentru mai mult timp se păstrează pus în punga la congelator.
86. Germeni de soia.
Se procedează ca la reţeta precedenta, numai ca soia încolţeşte mult
 26

mai greu decât grâul. Germenii de soia, cât şi crupele obţinute din bobul
germinat în 9 zile au multe întrebuinţări în „bucătăria fara foc”, fiind foarte
apreciata pentru ca soia este bogata în proteine.
De exemplu: 1 kg de soia este echivalent în proteine şi grăsimi cu 57
oua de găină, 71/2 litri lapte aşa cum se mulge de la vaca şi aproape 4 kg de
carne macra.
87. Tinctura de propolis.
5 g propolis, bine mărunţit, se pune într-o sticluţă, iar peste ele se
toarnă 50 ml alcool de 98 grade. Se închide ermetic. Se lasă la macerat 10
zile, agitându-se zilnic de 3-4 ori. Se filtrează. Peste propolisul rămas (5
grame) se toarnă din nou alcool de 98 grade (50 ml) şi se procedează la fel.
Aceasta tinctura se poate folosi ca medicament, dar şi ca aliment, dând
gust deosebit de plăcut în numeroase preparate culinare obţinute la rece.
88. Tintura de muguri de plop negru.
30 g pulbere de muguri de plop negru se pun într-o sticluţă, peste ei se
toarnă 100 ml alcool de 98 grade. În continuare se procedează ca la reţeta
precedenta, având aceleaşi substanţe ca şi propolisul de stup, are aceleaşi
întrebuinţări ca medicament şi ca aliment.

▫ K. CONSERVE CU MIERE (LA RECE) ▫

Pentru a reuşi şi pentru a fi utile, conservele din fructe în miere trebuie
sa fie preparate din fructe proaspete, de calitate şi bine coapte.
89. Mierea de albine.
Mierea de albine, datorita conţinutului ei bogat în enzime, vitamine şi
substanţe minerale, este un bun vitaminizator al organismului şi vine în
completarea celorlalte alimente consumate. Ea nu trebuie considerata un
aliment, ci un medicament.
Consumata zilnic dimineaţa, câte o linguriţă pe stomacul gol, ajuta la
evitarea îmbolnăvirilor de cancer, paralizii, hepatite, etc.
90. Vişine în miere.
1 kg. De vişine bine coapte, se curata de codiţe şi sâmburi, punându-
se într-un borcan. Peste vişine se toama 4 kg. De miere.
Borcanul se înfăşoară cu hârtie închisa la culoare. Se lasă la loc uscat
timp de 6 săptămâni. Se scot apoi uşor vişinile cu o paleta, se pun în alt
borcan, iar peste ele se toarnă mierea în care au fost macerate ca sa fie bine
cuprinse. Se leagă cu celofan şi se păstrează la loc răcoros şi uscat. Vişinile
astfel preparate se pot utiliza fie ca dulceaţă, fie în componenta altor
preparate: salate, compoturi, prăjituri, etc, Înainte de a fi utilizate în diverse
preparate, vişinile se lasa sa se scurgă de sirop într-un vas emailat. Siropul
rezultat se poate folosi şi separat sau pastra la rece în borcan acoperit, sub
forma de sirop de vişine. Se foloseşte mult în „bucătăria fara foc”.
 27

91. Cireşe negre conservate în miere.

Se prepara în acelaşi mod ca şi vişinile. În cazul în care cireşele nu
sunt amare, se pune în borcan şi o rămurică de pelin. Se pot utiliza ca şi
vişinile fie consumate direct, fie în diverse preparate.
92. Caline conservate în miere.
Calinele utilizate în conserve sunt bune cele recoltate în luna
octombrie. După ce au fost spălate şi li s-au îndepărtat codiţele, se
procedează în acelaşi mod atât la conservare, păstrare şi utilizare ca la
vişinile conservate în miere.
93. Scoruşe conservate în miere.
Scoruşele se recoltează în aceeaşi perioada ca şi calinele. Procedeul de
conservare, păstrare şi utilizare este acelaşi ca la vişine.
94. Cuişoare conservate în miere.
Cuişorul este un arbust care are flori galbene, cu 4 petale unite dând
impresia de cui, de unde ise trage şi denumirea. Înfloreşte de timpuriu iar
fructele, mici, negre, se coc în toiul verii.
Se recoltează când sunt bine coapte şi se conserva folosind aceeaşi
reţetă ca cea de la vişine conservate în miere.
95. Măceşe conservate în miere.
Măceşele se recoltează în prima parte a lunii septembrie, când sunt în
perioada optima şi conţinutul lor în enzime, vitamine şi substanţe minerale
este ajuns la maxim. Se spala bine, apoi cu ajutorul unui brigeag cu lama
fina, bine ascuţit, se despica pe rand fiecare pentru a li se scoate seminţele
cu tot cu pufuşorul existent pe lângă ele. După ce aceasta operaţie a fost
terminata, se procedează ca la reţeta „vişine conservate în miere”.
De asemenea, se utilizează şi celelalte fructe conservate în prepararea
diverselor produse, dar mai ales pentru ornamentare.
96. Gutui conservate în miere.
Se aleg gutuile coapte, fara pete, aromate. Se lasa sa stea pe un raft
timp de 5-6 săptămâni. Se spala, se şterg, se dau apoi prin razătoarea cu
gauri mari cu tot cu coaja. În continuare, se procedează ca la reţetele
precedente. Se pot utiliza şi gutui tăiate felii cu condiţia sa fie foarte subţiri.
97. Catina alba de râu conservata în miere.
Fructele de catina se recoltează în a doua jumătate a lunii august, se
spala bine, apoi se pun în borcan. La 1 kg fructe se adaugă 4 kg miere. În
continuare, se procedează în acelaşi mod ca la celelalte reţete de fructe
conservate în miere.
98. Lamai conservate în miere.
Lămâile conservate în miere se pot pastra proaspete şi timp de 12 luni.
Se iau lămâile, se spala, se şterg şi se pun în apa fierbinte timp de 1 min. Se
 28

taie apoi felioare subţiri cu tot cu coaja şi se pun şi celelalte fructe

păstrându-se aceleaşi proporţii. În continuare, se procedează în acelaşi mod
ca la vişinile conservate în miere.
99. Portocale conservate în miere.
Pentru conservare se aleg portocale tari, proaspete, fara sa fie patate
sau lovite.
În continuare, se procedează în acelaşi mod ca la lamai conservate în
miere.
100. Banane conservate în miere.
Bananele folosite trebuie sa fie coapte bine, dar nu prea tare. Se curata
de coaja, se taie rondele nu prea groase şi în continuare se procedează ca la
vişine conservate în miere.
101. Muguri de plop negru, conservaţi în miere.
Mugurii de plop negru se recoltează în a doua jumătate a lunii februarie
şi chiar în prima jumătate a lunii martie. Mugurii au aceleaşi substanţe ca şi
propolisul. 1 kg. Muguri aleşi se pun la macerat în 4 kg. Miere. După 6
săptămâni mugurii maceraţi se scurg de miere şi se pot utiliza în cantităţi
mici la preparate cu alte fructe.
Siropul rezultat se poate utiliza de asemenea pentru prepararea
diferitelor produse alimentare sau consuma cu apa distilata.
102. Flori de urzica moarta alba conservate în miere.
Florile de urzica moarta se recoltează din mai pana în octombrie.
Pentru conservarea lor în miere se utilizează aceleaşi cantităţi şi acelaşi
mod ca la vişine conservate în miere.
Se pot servi ca dulceaţă, sau garnitura la diferite preparate în
„bucătăria fara foc”
103. Petale de trandafir conservate în miere.
Se pot conserva în miere petalele de la orice varietate de trandafiri de
preferinţă roşii. In rest se procedează ca la celelalte reţete, utilizând aceleaşi
cantităţi şi mod de preparare.
104. Creson conservat în miere.
Cresonul care se utilizează la conservare este cel crescut în balti sau pe
marginea, paraielor cu apa curata. De la creson se utilizează numai vârfurile
plantei, se spala, se scurg, se taie mărunt şi se amesteca 1 kg de creson cu
4 kg de miere. După 6 săptămâni cresonul se scoate, se scurge de miere.
Se poate utiliza ca dulceaţă, adaosuri la diverse preparate, iar siropul
se consuma cu apa distilata sau altfel, după dorinţă.
105. Orz verde conservat în miere.
Tijele de orz verde se recoltează când acestea ajung la o înălţime de
20-30 cm.
 29

Se cântăresc 1 kg de tije, se spala, se taie mărunt cu un cuţit bine

ascuţit cat se poate de fin, se pisează, apoi se pun la macerat cu 4 kg. Miere
timp de 6 săptămâni. Se scot din miere şi se pun în alt vas în care sunt 4-5
litri apa la temperatura camerei. Se lasa sa stea timp de 24 ore, se scurge
presându-se bine. Siropul obţinut se conserva în sticle bine acoperite şi
ţinându-se la loc uscat şi rece. Se consuma după dorinţă.
Nu durează mai mult de 7 zile.
106. Florile de salcâm conservate în miere.
Florile de salcâm utilizate sunt cele înflorite în proporţie de 75-80% în
momentul recoltării pentru conservare. Se desprind de pe axul principal şi se
pun într-un borcan respectând proporţiile ca la reţetele precedente.
După ce s-au macerat, se procedează ca la celelalte reţete.
107. Florile de soc conservate în miere.
La fel ca florile de salcâm, florile de soc trebuie sa fie înflorite în
proporpe de 75- 80 % în momentul recoltării pentru conservare. In
continuare se procedează ca la orz verde conservat în miere.
108. Florile de păpădie conservate în miere.
Florile de păpădie se recoltează atunci când sunt bine înflorite şi anume
dimineaţa, între orele 10-15. In continuare se procedează după aceasi reţetă
de conservare ca la vişine, conservate în miere.
109. Flori de galbenele conservate în miere.
Se procedează în acelaşi mod ca la flori de păpădie conservate în
miere.
110. Frunze de angelica şi salvie conservate în miere.
Frunzele de angelica utilizate la conservare sunt cele dinainte de
înflorire.
Împreuna cu frunzele de salvie se spala, se scurg bine. Se pun în
proporţie de 700 g, frunze de angelica şi 100 g frunze de salvie. În
continuare se procedează ca la vişine conservate în miere.

▫ L. SUCURILE DE LEGUME şi FRUCTE. ▫

Cu aceste sucuri se tratează bolile, pe cale naturala, menţinându-se o
sănătate perfecta. Consumul continuu de alimente gatite (fierte) cu un înalt
grad de prelucrare, este urmat de degenerarea progresiva a celulelor şi
ţesuturilor. Nu exista nici un medicament care sa poată furniza sângelui
substanţa necesara pentru regenerarea acestuia.
Sucurile de legume şi fructe sunt adevărate substanţe care ajuta la
regenerarea organismului prin conţinutul bogat în aminoacizi, saruri
minerale, enzime şi vitamine cu condiţia sa fie preparate proaspete, crude şi
fara conservanţi.
 30

Fibra legumelor este acea parte care conţine cel mai bogat sortiment
de substanţe necesare organismului. Pentru a putea profita de aceasta,
trebuie sa le mestecam bine, proaspete fiind.
Trebuie ca treptat, fara o trecere brusca, omul sa se obişnuiască sa
consume multe crudităţi, consultând în prealabil o persoana care practica de
mai multa vreme regimul şi care poate da indicaţii foarte precise asupra
sistemului de administrare.
Fructele trebuie sa fie ajunse la maturitate în momentul consumului şi
nu trebuie consumate împreuna cu alte alimente care conţin zaharuri. Se vor
consuma cu cca. 1/2 ora înainte de masa sau la 3 ore după masa, aşa fel ca
ele sa poată furniza organismului substanţele necesare.
Sucurile de legume şi fructe sunt de un real folos pentru ca introduc în
organism substanţe utile şi care se pierd de regula prin prepararea termica a
legumelor şi fructelor.
La extragerea sucului este esenţial ca fibrele sa fie complet terciuite,
astfel încât principiile alimentare vitale sa fie trecute în lichid. Legumele sau
fructele mai putin zemoase, se zdrobesc bine numai după ce se îmbiba cu
putina apa. Astfel vitaminele şi enzimele trec în totalitate în suc.
Sucurile nu trebuie considerate alimente concentrate, desi ele sunt
hrănitoare şi sănătoase.
Toate legumele, fructele şi zarzavaturile se vor folosi în stare
proaspătă.
111. Suc de roşii (I)
Roşiile, bine copte, se dau prin ciur emailat sau mixer. Sucul rezultat
se toarnă în sticle lăsându-le goale cam de trei degete. Se iau rădăcini de
hrean, se spala bine, se taie şuviţe în lungime şi se introduc în sticlele cu
suc. Se completează cu suc, se închid ermetic sticlele şi se păstrează la loc
întunecos şi rece. Înainte de a fi servit se scoate hreanul.
În acest mod se păstrează timp de 12 luni.
112. Suc de roşii (II)
Roşiile, bine coapte, spălate şi stoarse prin ciur emailat, se pun la scurs
într-un tifon dublu. Se lasa sa se scurgă bine timp de 8 ore.
Sucul obţinut se amesteca cu aspirina dizolvata în putina apa rece (3
tablete la 1 litru), se toarnă în sticle, se pune deasupra un strat de un deget
de ulei, se astupa ermetic şi se păstrează la loc uscat, întunecos şi rece.
113. Suc de roşii (III)
Roşiile foarte coapte, se curata de coaja şi se strivesc cu mana într-un
ciur de email. Sucul rezultat se consuma imediat. Este un tonic foarte bun,
bogat în vitamine, enzime, saruri minerale şi este de asemenea foarte util în
tratamentul bolilor de rinichi şi vezica biliara. Sucul astfel preparat, proaspăt
consumat, este, un bun calmant al durerilor stomacale, fiind un bun
 31

alcalinizant.
114. Suc de Watereresse (planta turntoare de apa)
Este o planta turatoare, de apa, folosita ca salata. Sucul acestei plante
are un conţinut excepţional de sulf, care depăşeşte 1/3 din totalul celorlalte
minerale şi saruri, împreuna, aproape 40% din elementele care formează
acizi, cuprind un mare procent de sodiu, fosfor şi calciu.
Fiind un curăţitor puternic al intestinului, nu va fi consumat singur, ci
amestecat cu suc de morcov sau ţelină.
Dintre elementele alcaline predomina potasiu (peste 20%), sodiu
(8%), magneziu (60 %) şi fierul (0, 12 %).
Amestecat cu suc de morcov, spanac, lăptuca şi frunze de gulie,
formează o combinaţie care, conţine elemente esenţiale pentru regenerarea
sângelui şi în special pentru accelerarea schimbului de oxigen în circuitul
sanguin. Este un mijloc, excelent de tratare a anemiei, hipotensiunii
arteriale, slăbiciunii generale.
Sucul Watereresse combinat cu suc de morcov, spanac, frunze de
gulie, ajuta la dizolvarea fibrinei din sângele coagulat în hemoroizi şi în multe
feluri de tumori.
O doza zilnica de un litru suc combinat ca mai sus, cu eliminarea
completa a fainii albe, sarii, zaharului şi cărnii din hrana, consumata vie,
dizolva orice tumoare pe cale naturala într-o perioada de 1-6 luni fara nici o
intervenţie chirurgicala.
115. Suc de anghinare (tuberculi)
Se storc 4 ka. De anghinare din care se obţin aproximativ 1,5 1 suc.
Acesta este bogat în elemente, minerale alcaline, în special potasiu, care
reprezintă peste 50% din totalul celorlalte elemente minerale.
Aceasta leguma în stare cruda conţine enzime şi o mare cantitate de
insulina.
Aceasta este o substanţă asemănătoare amidonului şi este
transformata în levuloza.
De aceea anghinarea este o tubercula ce poate fi consumata fara nici o
consecinţă negativa de către bolnavii de diabet. Sucul este foarte folositor
pentru organism, fie simplu sau în conbinatie cu sucul de morcov.
116. Suc de păstăi verzi de fasole.
Păstăile de fasole verde folosite pentru extragerea sucului trebuie sa nu
aibă boabele formate, deoarece acestea au oarecare toxicitate.
Sucul acesta este cel mai eficient în tratarea bolilor de diabet.
Aceasta este o boala produsa de consumul exagerat de zaharuri şi
amidon concentrat, agravat de consumul mare de carne. Diabetul nu este o
boala ereditara, dar poate fi pricinuita de obiceiul de a manca în mod excesiv
alimente nepermise.
 32

Alimentarea copiilor cu făinoase, cerale pregătite termic împreuna cu

lapte de vaca fiert sau pasteurizat este factorul incipient, favorizant al
apariţiei diabetului.
Insulina este o substanţă preparata de pancreas, care permite
organismului sa asimileze zaharurile naturale, sub forma de combustibil
pentru producerea energiei necesare activităţii organismului. Injecţiile cu
insulina nu vindeca diabetul. S-a constatat ca supa şi ciorba de fasole, verde
(preparata la rece) ca şi varza de.
Bruxelles conţin elemente care furnizează ingredientele necesare
insulinei naturale produsa de pancreas. Diabeticii trebuie sa elimine complet
din alimentaţie zaharurile, amidonul şi sa consume suc combinat de fasole
verde cu morcov, lăptuca şi varza de Bruxelles în cantităţi de 1 litru zilnic,
combinat cu o cantitate suplimentara de suc de morcov şi spanac, alături de
spălaturi ale intestinului gros.
117. Suc de gulii.
Guliile sunt bogate în calciu. Sucul lor este deci un aliment excelent
pentru copii şi oricine are lipsa de calciu în organism poate sa consume cu
încredere acest tip de suc. Combinând sucul de gulii cu cel de morcovi şi
păpădie, se obţine un suc eficient, pentru întărirea oaselor organismului.
Conţinutul mare de magneziu din frunzele de gulie, combinat cu sucul de
ţelina şi morcov, are un efect, alcalinizant şi este un excelent remediu pentru
reducerea hiperacidităţii. Frunzele de gulii conţin de asemenea şi o cantitate
de sodiu şi fier. Este foarte curios faptul ca cei care consuma produse bogate
în calciu au totuşi deficiente la acest component de baza pentru osificarea
organismului. Se presupune ca celulele organismului uman nu asimilează în
aceeaşi proporţie calciu din hrana cum asimilează din sucul de gulii.
Sucul de gulii se va extrage din planta întreaga adică frunze cu tot cu
rădăcina.
118. Suc de lăptucă romana (salata)
Acest suc are o compoziţie chimica diferita de lăptucă obişnuită, în
special prin conţinutul mare de potasiu, care este în proporţie cu 60%, mai
mare decât cel de sodiu. Aceasta îl face foarte preţios în cazul când
respectiva proporţie este esenţială, de exemplu în tratarea bolii lui Adison, în
care glandele suprarenale sunt afectate.
Un rezultat deosebit de bun s-a obţinut în tratarea bolii mai sus
amintite prin consumarea unei cantităţi mai mari de sucuri în combinaţie cu
sucul de lăptucă. Se va administra o dieta stricta cu eliminarea amidonurilor
de orice fel, a zaharurilor, cărnurilor şi vegetalelor care nu au un conţinut
bogat în potasiu. Se vor introduce în dieta căpşunile, roşiile, smochinele,
jirul, mierea şi brânza.
La sucurile menţionate mai sus s-a adăugat şi sucul de morcov. Se va
folosi de asemenea laptele de oaie. Rezultate bune se obţin şi în tratarea
 33

afecţiunilor intestinului gros.

119. Suc de pătrunjel.
Sucul de pătrunjel este unul din cele mai tari sucuri şi trebuie
consumat în cantităţi mici, o cantitate mai mare se poate administra numai
în amestec cu morcovi, ţelina, lăptucă, spanac, iar sucul de pătrunjel trebuie
sa fie într-o cantitate mica.
Sucul de pătrunjel are proprietăţi esenţiale în metabolismul oxigenului
şi menţinerea funcţionării normale a glandelor suprarenale şi tiroidei. Sucul
acesta este un aliment excelent pentru tratarea cailor genito-urinare, ajutând
foarte mult la tratarea litiazelor biliare şi renale. Este eficient în tratamentul
bolilor pentru ochi, dar folosit în cantităţi mari poate provoca tulburări ale
sistemului nervos.
Sucul de pătrunjel administrat împreuna cu sucul de morcov şi
castraveţi este de utilitate mare în tratarea tulburărilor menstruale.
120. Suc de păstârnac.
Acest suc are un conţinut scăzut în calciu şi sodiu, dar este bogat în
potasiu, fosfor, siliciu şi clor. Datorita conţinutului scăzut de calciu şi sodiu
este redusa şi valoarea nutritiva, situându-se în randul sucurilor curative.
Este de mare utilitate în corectarea fragilităţii unghiilor, sistemului
bronhopulmonar cat şi pentru cei care suferă de tulburări ale sitemului
nervos.
Trebuie precizat ca se va folosi păstarnacul cultivat în terenuri
îngrăşate biologic, cel cultivat în terenuri sărace sau sălbatice conţinând
substanţe nocive.
121. Suc de hrean.
Sucul de hrean este unul din cele mai puternice sucuri şi de aceea nu
se recomanda folosit ca atare. Este mai indicat sa se folosească hreanul ras,
cate 1/2 linguriţa, în adaus cu putina zeama de lămâie sau suc de catina,
între mese, de doua ori pe zi.
Ajuta foarte mult la dizolvarea mucozităţilor din cavităţile nazale.
De asemenea, folosit sub forma de pasta, nu ataca rinichii, vezica
urinara sau mucoasa tubului digestiv, cu condiţia sa nu i se adauge oţet care
de altfel ii distruge şi valoarea nutritiva. Hreanul este un bun diuretic.
Trebuie sa fie folosit numai proaspăt ras. Daca din diverse motive trebuie sa
se rada o cantitate mai mare, atunci se va pune într-un borcan, bine presat,
şi se va tine la rece. Hreanul se va consuma numai la temperatura camerei.
Tratamentul cu hrean se va urma mai multe săptămâni în sir.
122. Suc de lăptucă.
Lăptuca are multe calităţi esenţiale pentru organismul uman prin
conţinutul bogat în fier şi magneziu. Datorita fierului conţinut, lăptuca ajuta
la asimilarea lui de către ficat şi splina, iar acestea la randul lor îl introduc în
 34

compoziţia sângelui.
Magneziul ajuta foarte mult la vitalizarea ţesutului muscular, sistemului
nervos şi al creierlui. Ajuta de asemenea fluidităţii sanguine şi a altor funcţii
fara de care metabolismul nu ar fi normal. Daca la sucul de lăptucă se mai
adaugă şi suc de morcov, spanac, acesta va deveni pentru organismul uman
o sursa de hrana, de corectare a carentei diverselor vitamine şi substanţe
utile. Combinat cu suc de morcov şi lucerna ajuta la menţinerea pilozităţii şi
acuităţii vizuale. Se utilizează de asemenea cu precădere în tulburările
sistemului respirator, tulburări psihice şi este de asemenea un bun diuretic.
Este recomandabil ca la prepararea sucului de lăptucă, sa se utilizeze
frunzele proaspăt recoltate, mai intense la culoare, bogate în clorofila.
Sucul de lăptucă, combinat cu suc de morcov se poate administra şi
sugarilor cu rezultate foarte bune.
123. Suc de coacăze negre.
Coacăzele negre sunt foarte bogate în vitamina C. Bine coapte se
strivesc, se scurg prin tifon, iar sucul rezultat se prepara ca la reţetele
anterioare. Se utilizează la diverse preparate ale „bucătăriei fara foc”.
124. Suc de catina alb.
Catina, supranumita „gerovital natural” este un fruct de culoare
portocalie când este bine copt. Perioada optima de recoltare este între 20
august şi 20 septembrie. Sucul obţinut prin strivirea boabelor se pune în
sticle de culoare închisa, deasupra se toarnă alcool de un deget, se închid
ermetic şi se păstrează la rece ferite de lumina. Se utilizează în „bucătăria
fara foc” atât la prepararea unor mâncăruri, ciorbe, salate, sosuri, îngheţate,
etc, cat şi ca adaos la sucuri în tratamentul diferitelor maladii. Sucul de
catina este bogat în vitamine, enzime, substanţe minerale. Nu este indicat sa
se consume produse în a căror componenta este catina după ora 14,
deoarece aceasta este şi un puternic excitant.
Din măceşe se poate obţine un suc procedându-se astfel: 100 g
măceşe bine coapte se spala şi se zdrobesc într-un vas de lemn tot cu un
pisălog de lemn pentru a nu distruge vitamina C. Se lasă la macerat la
temperatura camerei timp de 12 ore, se strecoară prin panza deasa, iar la
sucul rezultat se adaugă 140 g miere. Se completează pana la 1 litru cu apa.
Se păstrează la rece sau se consuma imediat. Sucul rezultat este un puternic
vitaminizant.
126. Suc de măceşe (II)
Se recoltează măceşele bine coapte, se pun pe o coala de hârtie, la
umbra, aşezate într-un singur strat şi se lasa sa se înmoaie 14 zile.
Se spala, se mărunţesc, se dau prin ciur emailat turnându-se din când
în când cate putina apa rece deasupra. Sucul rezultat se amesteca cu
aspirina (3 tablete la 1 litru), se toarnă în sticle, se pune deasupra putin
alcool, se închid sticlele ermetic şi se păstrează la rece. Se utilizează la
 35

prepararea diferitelor băuturi, creme, sosuri, etc. Preparate fara foc. Este un
suc bogat în vitamine, enzime, substanţe minerale.
127. Suc de sparanghel.
Sparanghelul proaspăt recoltat se da la mixer. Sucul astfel rezultat
este bogat în alcaloidul sparanghina. În combinaţie cu suc de morcov se
foloseşte la tratarea tulburărilor de funcţionare a rinichilor precum şi în
reglarea funcţionarii glandelor.
Se mai utilizează şi în combaterea diabetului, anemiei, nefritelor, etc.
128. Suc de calin.
Fructele de caline se recoltează după ce au fost bine coapte, în a doua
jumătate, a lunii septembrie sau prima jumătate a lunii octombrie.
Se dau la mixer iar sucul rezultat se amesteca cu 3 tablete de aspirina
la 1 l. Se toarnă în sticle, se acoperă ermetic şi se păstrează la rece. Acest
suc pe lângă efectul de vitaminizare a organismului se poate utiliza şi în
calmarea durerilor hepatice, gastrice. Cozile şi sâmburii se pun la uscat iar
iarna se folosesc la ceaiuri împotriva colicilor.
129. Suc de scoruşe.
Scoruşele se recoltează când sunt bine coapte, se separa de cozi şi se
amesteca cu putina apa (1 kg. Fructe şi 300 ml apa). Se strivesc şi se
strecoară printr-un tifon dublu. Se lasa apoi la scurs timp de 8 ore după care
se amesteca cu 3 tablete de aspirina la litru, bine dizolvata în apa rece. Se
pun apoi în sticle, se pun deasupra câteva picături de alcool, se astupa
ermetic şi se păstrează la rece. Acest suc se poate utiliza în calmarea
durerilor reumatice.
Rezidurile ramase de la stors se usucă rapid şi se păstrează în săculeţ
de panza sau în pungi de hârtie pentru a putea prepara în timpul iernii ceaiul
antireumatic.
130. Suc de maline.
Fructele de maline, bine coapte, se pun într-un ciur emailat stropindu-
se din când în când cu putina apa în timp ce se zdrobesc pentru a se separa
mai bine pulpa de sâmburi. Cu sucul rezultat se procedează ca la reţetele
anterioare. Se utilizează iarna sub diferite forme.
Seminţele ramase se adauga într-un borcan în care mai sunt coji de
fructe şi legume pentru a se obţine un suc de băut în loc de apa.
131. Suc de fructe de dracila.
Fructele, spălate bine, se strivesc şi se pun într-un tifon dublu sa se
scurgă. Cu sucul rămas se procedează ca la rejetele precedente.
Se păstrează la loc întunecos, rece şi uscat. Se utilizează la diferite
preparate ale „bucătăriei fara foc”.
132. Suc de moşmoane.
 36

Moşmoanele ajunse la maturitate se îmbiba cu putina apa şi se strivesc

cu mixerul sau cu mana. Sucul astfel obţinut se amesteca cu aspirina (3
tablete la 1 litru zeama), se pune în sticle, se pun deasupra câteva picături
de alcool, se acoperă şi se păstrează la rece.
Resturile se pun într-un borcan împreuna cu coaja de la legumele şi
fructele utilizate, se pune apa şi se lasă la macerat câteva zile. Se obţine
astfel un suc bogat în vitamine, enzime, substanţe minerale, care se poate
utiliza în loc de apa la prepararea diferitelor ciorbe şi sosuri în „bucătăria fara
foc”.
133. Suc de fructe de soc.
Fructele de soc, bine coapte, separate de codiţe, se dau prin mixer.
Sucul astfel obţinut se amesteca cu aspirina (3 tablete la litru), se pune în
sticle, deasupra se toarnă câteva picături de alcool, se închid sticlele ermetic
şi se pun la rece. Se utilizează în special ca un colorant în „bucătăria fara
foc”.
E de codiţe, se dau prin mixer. Sucul astfel obţinut se amesteca cu
aspirina (3 tablete la litru), se pune în sticle, deasupra se toarnă câteva
picături de alcool, se închid sticlele ermetic şi se pun la rece. Se utilizează în
special ca un colorant în „bucătăria fara foc”.
134. Suc de creson.
Cresonul proaspăt recoltat se spala şi se pune la extras. Sucul rezultat
se utilizează cate 60-150 g pe zii amestecat cu apa sau în supe reci. Se
poate folosi în cazul bolnavilor de retenţie urinara – 1/2 pahar combinat cu
ulei de migdale, măsline, etc, în parti egale.
Pentru extragerea sucului se va utiliza numai cresonul foarte proaspăt,
nevătămat şi crescut în ape curate.
135. Suc de lucerna.
Lucerna este o planta bogata în clorofila. Pentru prepararea sucului se
aleg frunze şi vârfuri proaspete care se spala bine. Se dau la mixer după ce
se îmbiba cu putina apa, 250-300 ml la un kg lucerna. Sucul rezultat, fiind
prea concentrat, se utilizează în amestec cu, suc de morcovi. Este indicat în
tratarea arteritelor şi a bolilor coronariene. Se mai poate utiliza, datorita
conţinutului bogat de clorofila, în combaterea tulburărilor respiratorii,
infecţiilor pulmonare, stărilor astmatice, etc…
Sucul de lucerna, combinat cu sucul de lăptucă în parti egale, se
utilizează în îmbogăţirea elementelor necesare menţinerii şi întăririi
rădăcinilor parului. O cura zilnica de 500 ml suc de lucerna proaspăt extras
are foarte multe utilităţi în menţinerea unui organism sănătos.
136. Suc de varza.
Sucul de varza, proaspăt exrtras şi apoi consumat, are efecte benefice
asupra bolnavilor de ulcer duodenal. Totuşi acest tip de suc are un
 37

dezavantaj – produce gaze. Daca se va utiliza în acelaşi timp şi suc de

morocov, sucul de varza va capătă şi un gust mai plăcut şi îşi va reduce din
efectele auxiliare. Este bogat în substanţe minerale, sulf şi clor. Pentru a
evita balonările este bine sa se înceapă cu suc de morcov sau spanac timp de
2-3 săptămâni, treptat trecându-se apoi la sucul de varza. Din amestecul de
suc de varza cu morcov se îmbogăţeşte foarte mult aportul de vitamina C în
organism. Sucul de varza se poate utiliza şi în tratamentul erupţiilor de pe
piele.
137. Suc de morcov.
Acest tip de suc poate fi consumat în cantităţi de cate 500 ml pe zi sau
chiar, în cazuri mai deosebite, de 3-4 litri. Are ca efect principal normalizarea
întregului organism. Este bogat în vitamina A dar nu-i lipsesc şi alte
substanţe minerale sau vitamine. Ajuta foarte mult la asimilarea vitaminelor
B, C, E, D, U şi K, stimulează pofta de mâncare, ajuta la digestie, menţinerea
structurii osoase. Pentru femeile însărcinate în ultimile luni este foarte indicat
sa folosească acest fel de suc, acesta ajutându-le la menţinerea dentiţiei într-
o stare buna, la evitarea infecţiilor de orice natura la naştere, etc. Sucul de
morcov este un solvent natural al formaţiunilor ulceroase şi canceroase,
antiinfecţios, ajuta la eliminarea din organism a zaharurilor şi amidonului,
întăritor al organismului, stimulent al glandelor endocrine, catifelează
epiderma, măreşte, acuitatea vizuala şi împiedica în general îmbolnăvirile
organului vizual.
Sucul de morcov este bogat în elemente alcaline: K, Na, Mg, precum şi
în cantităţi mici de plumb, siliciu, clor.
138. Suc de cireşe amare.
Fructele, coapte, bine spălate şi cu sâmburi scoşi se vor strivi bine, iar
sucul obţinut amestecat cu aspirina (3 tablete la un litru suc) se pune în
sticle iar deasupra se picura 2-3 picături de alcool concentrat. Se păstrează
la rece. Se utilizează cu apa minerala sau sifon.
139. Suc de sfecla rosie.
Sucul de sfecla rosie se administrează numai proaspăt extras. Este
unul dintre cele mai preţioase sucuri, pentru refacerea globulelor roşii, cat şi
pentru tonifierea sângelui în general. Nu este indicat sa se consume prea
mult suc de sfecla odată cel mult 500 ml pe zi, altfel da stări de ameţeală,
voma, greţuri, ca urmare a efectului de epurare rapida a substanţelor toxice
din ficat.
Pentru a se obţine rezultatele scontate, la început trebuie sa se bea în
combinaţie cu alte sucuri – morcov, mere, ţelină.
— Mărindu-se treptat cantitatea de suc de sfecla pana devine tolerat în
organism.
140. Suc de morcov, sfecla şi castraveţi.
Combinaţia acestor sucuri este buna pentru tratarea litiazelor biliare şi
 38

renale – consecinţe ale consumului de zaharuri şi amidonoase concentrate.

Calciul din diverse produse nu este asimilat, transformat sau eliminat
întotdeauna integral, de aceea se depune în organism sub diferite forme,
creând greutăţi şi uneori chiar boli grave. Cu ajutorul acestor combinaţi de
sucuri, organismul este mult ajutat în îndepărtarea plusului de calciu evitând
astfel îmbolnăvirile.
Sucul de lămâie se foloseşte în general pentru a îndepărta gustul unor
sucuri mai greu de folosit, dar şi pentru contintul lui bogat în vitamina C.
Combinaţia dintre sucul de lămâie, morcov, sfecla şi castraveţi ajuta la
curăţirea ficatului, vezicii biliare, rinichilor şi în general a organismului de
toxinele acumulate. Este indicat sa se renunţe, în perioada folosirii acestei
combinaţii de sucuri, la zaharuri, amidon şi carne.
142. Suc de varza de Bruxelles.
Sucul de varza de Bruxelles, combinat cu sucul de morcov, fasole
verde şi lăptucă ajuta la regenerarea pancreasului şi a funcţiilor sale. Este
foarte indicat sa fie consumat de diabetici facandu se în acelaşi timp şi
spălaturi ale colonului.
143. Suc de ţelină (rădăcina)
Valoarea principala a ţelinii crude consta în procentul ridicat de sodiu
organic pe care îl conţine ceea ce face ca în soluţie sa fie stabilizat şi
procentul de calciu.
Datorita, acestui fapt, sucul de ţelina este de mare valoare şi utilitate
pentru persoanele care consuma zaharuri şi amidonoase. Alimentele cu
conţinut mare în calciu preparate termic duc la transformarea acestuia în
calciu anorganic, care duce la randul lui la o îmbătrânire prematura a
organismului, dând naştere la producerea arteritelor, diabetului,
hemoroizilor, litiazelor renale şi biliare. Combinaţia dintre sucul de ţelina şi
sucul de morcov ajuta în tratarea afecţiunilor sistemului nervos. Ţelină are de
asemenea un conţinut bogat în fier şi magneziu. Împreuna cu calciu şi
celelalte elemente componente, sucul de ţelina ajuta în procesul de fluidizare
a sângelui, împiedicând totodată producerea unor boli ca: astenie,
reumatism, hemoragii.
144. Suc de ţelină (frunze)
Sucul extras din frunzele verzi, proaspăt recoltate este foarte alcalin şi
deci poate fi utilizat de bolnavii diabetici, boli ale tubului digestiv, etc.
Sucul de mere este unul dintre cele mai apreciate sucuri de către toate
persoanele şi de toate gusturile. Este un tonic muscular şi al sistemului
nervos, diuretic, antireumatismal, antigutos, antiseptic, depurativ, etc. De
asemenea combinat cu celelalte sucuri mai putin plăcute la gust le da
acestora o aroma deosebita făcându-le uşor de ingerat.
146. Suc de castraveţi.
Castravetele, fiind un excelent diuretic, are printre altele şi un rol
 39

pozitiv în tratarea altor afecţiuni ale organismului.

Sucul de castravete amestecat cu suc de morcov, lăptuca şi spanac
ajuta la creşterea parului şi tratarea reumatismului. În adaos cu suc de sfecla
ajuta la primenirea sângelui. Poate fi de asemenea folosit în afecţiuni ale
dinţilor, gingiilor, unghiilor, etc.
147. Suc de orz verde.
Tulpinile de orz verde, ajunse la înălţimea de 20-30 cm, se recoltează
fara rădăcina, se spala, se taie fin, se îmbiba cu putina apa, apoi se
mojareaza pana devin o pasta fina. Se introduce în mixer. Sucul astfel
obţinut din orz verde conţine cele mai valoroase elemente necesare
organismului. De asemenea, poate fi folosit şi ca medicament în tratarea
unor afecţiuni ca de exemplu: anemie, afecţiuni oculare, gastrita, ulcer,
colite, ciroze, infarct miocardic, diabet, astm bronşic.
Orzul verde, ca planta cu efecte remarcabile asupra organismului, în
special sub forma de suc verde, este descoperit de Dr. Yoshihide-Hagiware,
doctor în medicina, absolvent al Universităţii Kumamote din Japonia.
Eficienta sucului din plante tinere de orz verde în terapia bolilor şi
întreţinerea stării de sănătate este rezultatul a 13 ani de cercetări intense
privind nutriţia omului, în vederea obţinerii unei noi surse de substanţe
necesare întreţinerii sănătăţii, restabilirea organelor bolnave cat şi pentru
împiedicarea îmbătrânirii celulelor.
Prin compoziţia sa, orzul verde este un aliment valoros, asigurând
organismului enziniele, vitaminele, substanţele minerale precum şi alte
elemente nutritive esenţiale. Se poate dizolva 1 linguriţa pulbere orz verde
atât în suc cat şi în 150-200 ml apa călduţă. Sucul se va bea cu înghiţituri
mici, rare, înainte cu 25-30 minute de masa. Acest tip de suc se poate
extrage în condiţii mai mari şi pastra în sticle la loc rece. Înainte de a fi băut
se pune la temperatura camerei.
Sucul de orz verde se poate consuma preventiv. Pentru aceasta se bea
de 1-2 ori pe zi cate o ceaşcă de 50 ml suc proaspăt, combinat cu 150 ml suc
de mere sau apa.
Comparativ cu alte plante, orzul verde conţine: -de peste 250 ori mai
multa vitamina A decât salata; -de peste 25 ori mai mult potasiu decât o
banana; -de peste 11 ori mai mult calciu decât în lapte; -de peste 11 ori mai
mult fier decât o ţelina: -de peste 7 ori mai multa vitamina C decât
portocala.
— De peste 10 ori mai multa vitamina B1 decât în spanac; -de peste
23 ori mai multa biotina (factor din grapul vitaminelor B) decât în lapte.
Consumând zilnic suc de orz verde, bolnavii constata în scurt timp un efect
remarcabil de benefic în ceea ce priveşte energia şi vitalitatea organismului
lor.
148. Suc de spanac.
 40

Este cel mai important aliment pentru întregul traiect digestiv (stomac,
duoden, intestin subţire şi gros) şi este consumat ca atare din timpuri
străvechi. Spanacul crud este cel mai bun mijloc natural pentru curăţirea şi
regenerarea traiectului digestiv.
Consumat în cantitate de 1/2 litri pe zi a vindecat adesea cele mai
grave constipaţii în câteva zile sau săptămâni. Folosirea purgativelor sau
laxativelor chimicale duce la inactivitatea cronica a ţesuturilor, muşchilor şi
nervilor intestinali.
Folosirea purgativelor saline, are un efect diferit. Soluţia salina trecând
prin intestine extrage mari cantităţi de limfa acida, alimentare şi toxice din
lichidul limfatic.
Acest lichid trebuie înlocuit în corp prin soluţii alcaline organice care sa
suplinească lipsa de apa în organism şi sa alcalinizeze astfel toxinele care
raman în intestine, ele fiind absorbite în circuitele limfatice, agravând starea
care s-a încercat a fi remediata. Aceste metode de curăţire a intestinului au
numai un efect trecător şi nu ajuta la regenerarea ţesuturilor slăbite ale
muşchilor şi nervilor.
Sucul de spanac însa, pe lângă acţiunea de purgaţie, ajuta şi la
vindecarea întregului traiect intestinal. Acţiunea sa fiind pe cale naturala, nu
se manifesta numaidecât, ci uneori după 6 săptămâni pana la 2 luni de la
folosirea lui. Este esenţial ca intestinele sa fie curăţate de cel putin o data pe
zi însa în mod normal ar trebui 2-3 scaune pe zi. De aceea în timpul
tratamentului se va folosi un laxativ care s-a constatat a fi mai eficace,
reducând treptat doza pana ce intestinele au revenit la normal ca urmare a
sucului. Alt efect valoros al spanacului este asupra dinţilor şi gingiilor, în
prevenirea pioreii (infecţie a gingiilor). Aceasta este o forma uşoară de
scorbut care rezulta din lipsa anumitor elemente care se găsesc în special în
sucul combinat de morcov şi spanac.
Sângerarea gingiei şi degenerarea pulpei dentare este o boala
răspândită din cauza alimentaţiei cu cereale, zahar şi alte elemente
nepotrivite. Alte boli, ca ulcerul duodenal, anemia pernicioasa, convulsiile,
degenerarea nervilor, deficientei glandeler suprarenale şi tiroidei, nefritele,
abcesele, furuncurile, umflarea membrelor, artritele, tendinţe de hemoragie,
lipsa de vigoare, durerile reumatice, defectele de funcţionare ale inimii, hipo
şi hipertensiunea, tulburării ale vederii şi dureri de cap inclusiv cele cu
caracter de migrena se datoresc în special acumulării resturilor de tot felul în
intestinul gros şi lipsei unor elemente care se afla în morcov şi spanac.
Conţinutul mare de acid oxalic din spanac este cauza acţiunii laxative.
Acesta este un aliment deosebit de important pentru activitatea
intestinelor.
Acest suc conţine 50 mg de vitamina C la 100 ml (în medie sa ne
amintim ca nevoile unui copil de vitamina C depăşesc 50 mg pe zi).
 41

Sucul trebuie consumat imediat ce a fost extras, deoarece se

deteriorează repede.
Se beau 2-3 pahare pe zi înaintea meselor principale cu 30 minute.
Sugarilor alimentaţi artificial li se administrează 1-3 linguriţe zilnic.
150. Suc de prune.
Acest suc ajuta în astenie, anemie, surmenaj, guta, reumatism,
ateroscleroza, constipaţie, intoxicaţie alimentara s.a.m.d. Se bea cate un
pahar (3 pahare pe zi) înaintea meselor principale.
151. Suc de spanac cu creson.
Se prepara în cantităţi egale de spanac şi creson (foarte proaspete).
Sucul proaspăt extras se bea în fiecare dimineaţă pe nemâncate cate
un pahar.
Ajuta foarte mult în depresiunile fizice şi nervoase.
152. Suc de varza rosie cu miere.
Sucul proaspăt extras la mixer se amesteca cu putina miere (după
gust), se încălzeşte pe baia de apa numai pana la 38 de grade. Se iau 3-4
linguri pe zi puse în ceai pectoral. Ajuta contra guturaiului şi a laringitelor.
153. Suc de varza murata (moare)
Se foloseşte zeama verzei murate; 3 pahare pe zi (îndoita cu apa putin
încălzita pana la 38 grade) contra constipaţiei. Elimina totul din intestinul
gros.
154. Suc de asmaţuchi.
Sucul proaspăt extras din frunze proaspete de asmaţuchi, se ia de trei
ori pe zi — 80 ml). Ajuta la hidroptizie. Acelaşi suc pus cate doua picături în
fiecare ochi, de trei ori pe zi, se recomanda contra oftalmiilor tenace.
155. Suc de aloe.
Sucul proaspăt extras la mixer, este un tonic general, stimulează pofta
de mâncare, este laxativ şi dezinfectant, cicatrizant pentru rani, ulceraţii,
eczeme, etc.
Se ia de cate trei ori pe zi cate o lingura pusa în 100 ml de apa, suc de
tarata sau suc de plante macerat la rece.
156. Suc de busuioc.
Se pun 5-6 linguriţe de planta bine mărunţita cu un litru apa rece şi se
lasă la macerat 6-8 ore (de cu seara). Se bea cate un pahar la 30 minute
după mesele principale. Ajuta mult la eliminarea gazelor intestinale.
157. Suc de dovleac.
Sucul proaspăt extras din dovleac luat cate un pahar în fiecare
dimineaţă pe stomacul gol este cel mai bun laxativ pentru organism.
158. Suc de caise.
 42

Ajuta la astenia fizica şi intelectuala (stări depresive), anemie,

insomnie, inapetenta, convalescente, diaree şi constipaţii. Este recomandat
copiilor, adolescenţilor şi bătrânilor. Se iau 3 pahare de suc pe zi extras din
fructul proaspăt, foarte copt.
159. Suc de cartofi.
Cartofii, bine spălaţi cu o periuţă sau o cârpă aspra, se dau la extractor
(cruzi) cu tot cu coaja care conţine mult potasiu. Se bea cate o jumătate de
pahar de patru ori pe zi, timp de 31 zile. Este indicat în ulcere
gastroduodenale şi diabet. Daca e greu de suportat, i se poate adăuga putin
suc de morcovi, câteva picături suc de catina sau suc de lămâie. Se ia cate o
jumătate, de pahar o data sau de doua ori pe zi în obezitate, litiaza biliara,
constipaţie, hemoroizi, scorbut etc.
160. Suc de coacăze aurii.
Este recomandat în demineralizare, constipaţie, reumatism, guta,
inflamaţii digestive şi urinare, afecţiuni febrile şi altele. Se ia 100-300 ml pe
zi, de doua sau trei ori dintre care odată dimineaţa, pe nemâncate, curat sau
diluat cu apa.
161. Suc de coacăze roşii.
Sucul extras la mixer din fructele bine coapte, ajuta în dispepsii
(insuficienta sucului gastric), constipaţie, artrite, reumatism, guta, litiaza
urinara, afecţiuni febrile, picingini, insuficienta şi congestie hepatica,
inflamaţii digestive şi urinare s.a.m.d. Se consuma numai proaspăt extras,
pur sau diluat cu apa: 100-500 ml pe zi de trei sau patru ori.
162. Suc energetic cu nuci.
Se extrage la mixer un pahar de suc (din fructe după dorinţă sau
anotimp) în care se adăuga o linguriţă sau doua miez de nuci râşnite sau
tăiate cu cuţitul şi putina miere (după gust). Da multa energie.
163. Suc energetic cu tarata.
Se prepara ca la reţeta precedenta, nucile fiind înlocuite cu târâtă de
grâu.
164. Suc din sfecla de zahar.
Se foloseşte la îndulcirea cremelor şi alte preparate ale „bucătăriei fara
foc”.
165. Suc de tarata de grâu.
Se pun târâte de grâu proaspete într-un borcan cam pe un sfert apoi se
completează cu apa rece, se amesteca bine, se acoperă şi se lasa sa stea la
macerat 8- 10 ore în loc întunecos, după care se strecoară şi se foloseşte în
aceeaşi zi, la diferite preparate culinare, sau se pot lua 3 pahare pe zi fiind
foarte bogate în enzime, vitamine şi minerale.
Pentru o mai buna valorificare a taratelor, se poate pune din nou apa
peste ele, se amesteca şi se lasa sa macereze 8-10 ore apoi se strecoară.
 43

Este un suc ceva mai slab ca primul, dar destul de bun de consumat.
166. Suc de frăguţe.
Frăguţele conţin numeroase minerale, substanţe proteine, zahar,
celuloza şi grăsimi, materie uleioasa, acid salicilic, vitaminele B, C (60-80, la
100 g frăguţe), E, K. Zaharul, sub forma de levuloza, face din frăguţe un
fruct permis celor ce suferă de diabet frăguţele sunt indicate în astenie,
demineralizare (tuberculoza), artrite, reumatism, guta, litiaza urinara,
arteroscleroza plethora, hipertensiune, autointoxicare, constipaţie, hepatism,
litiaza biliara, etc. Frăguţele trebuie consumate ca aperitiv, la fel şi sucul
proaspăt extras.
În timpul sezonului e bine sa se consume 250-500 g zilnic. Pentru
sterilizarea frăguţelor este de ajuns (după ce au fost spălate) sa le ţinem în
vin roşu timp de o ora. Vinul se poate consuma (după ce a fost scurs din
fructe) fara nici o primejdie.
Sucul ca şi frăguţele nu se recomanda în dermatoze (poate provoca
urticarie). Se iau trei pahare pe zi înaintea mesei.
167. Suc de grep.
Conţine multe minerale, vitamine, enzime, alcooluri, pectina, acid citric
s.a.
Calorii: 43 la 100 ml… Este indicat în anorexie, oboseala, dispepsie,
intoxicaţii, pletora, artritism, insuficienta biliara, frigiditate capilara, afecţiuni
febrile, pulmonare, s. A: m.d.
Se iau trei pahare pe zi înainte de mese (asa cum este sau îndulcit cu
foarte putina miere).
168. Suc de dude.
Dudele conţin glucoza, zahar invertit, materii albuminoide cenuşii,
materii insolubile, tanin, acid succinic, vitaminele A, C şi alte substanţe.
Se recomanda în astenie, diateza hemoragica, constipaţie, enterita,
afecţiuni pulmonare, în caz extern: în anghine, stomatite, afte. Sucul
fructului extras înainte de completa maturare, conţine în jur de 25 g de acid
citric la litru. Se utilizează adăugat în sirop astrigent pentru gargare contra
anghinelor, stomatitelor şi aftelor.
169. Suc de zmeura.
Zmeura conţine mai multe feluri de substanţe, printre care materii
extractive, zaharuri, acizi: citric, malic, salicilic; frarina, vitamina C. Zaharul
din ea, levuloza, face ca zmeura sa poată fi consumata şi de diabetici. Se
indica în astenie, greutate gastrointestinala, dispepsii, dermatoze,
reumatism, guta, constipaţie, insuficienta transpiraţiei, afecţiuni febrile,
s.a.m.d. Sucul de zmeura se poate consuma simplu sau în amestec cu cel de
coacăze negre care se poate îndoi cu apa (trei pahare pe zi înaintea meselor
principale cu 30 minute).
 44

170. Suc de mure.

Fructul murului sălbatec (mura) este cat se poate de valoros pentru
sănătate.
Conţine: zahar, pectina, acizi, izocitric, malic, monoglucida cianina;
vitaminele A, C, materii grase, saruri, ulei esenţial (bactericid).
Este indicat în diaree, meno-metroragii, afecţiuni pulmonare, angine,
etc.
Siropul extras se consuma îndoit cu apa, de trei ori pe zi înaintea
meselor principale cu 30 de minute.
171. Suc de napi.
Napii conţin numeroase saruri minerale, apoi esenţa sulfoazotata, iod,
arsenic, zaharuri, vitaminele A, B, C, etc. Este indicat în oboseala generala,
litiaza renala, guta, cistite, bronşite, enterite, tuse, angine, obezitate,
eczema, acnee. Sucul extras din napi se consuma imediat (trei pahare pe zi
înainte de mese). Siropul în general (ca şi sucul din el) se recomanda la
toate vârstele: tinerilor, bătrânilor, sedentarilor ca şi sportivilor, fiind atât de
bogat în minerale.
172. Suc de pere.
Conţine: apa, zahar (sub forma de levuloza), alti hidraţi de carbon,
acizi, albumine, celuloza, cenuşi, pectina, tanin, şi multe altele, apoi
vitaminele A, B1, B2, PP, C. Este indicat în reumatisme, guta, artrite,
surmenaj, sarcina, anemie, tuberculoza, diaree, s.a. Se iau 2-3 pahare pe zi
înainte de mese cu 30 de minute.
173. Suc de mandarine.
Sucul ei este comparabil cu al portocalei, dar conţine ceva mai puţine
minerale.
Este considerat un sedativ al sitemului nervos, datorita conţinutului în
brom.
174. Suc de mere şi pere pădureţe.
Fructele din flora spontana (mere, pere) care cresc la poalele pădurilor
în bătaia sorelui, sunt foarte bogate în minerale, enzime, vitamine. Sunt
recoltate în cursul lunii octombrie (cele de toamna), apoi sunt zdrobite şi
transformate în suc care este răcoritor şi diuretic.
Se consuma trei pahare pe zi înaintea meselor, ca atare sau îndoit cu
apa.
175. Suc de andive.
Andiva este o leguma asemănătoare, în esenţă, lăptucii, cunoscuta şi
sub numele de cicoare de iarna. Varietăţile cultivate iarna, cu frunzele
albicioase şi lungi, sunt deosebit de bogate în clorofila şi substanţe minerale
indispensabile vieţii noastre.
 45

Andiva. Este înrudita cu păpădia şi conţine substanţe asemănătoare.

Conţine însa şi o serii de elemente hrănitoare necesare permanent ochilor.
Sucul de andive în amestec cu suc de morcov, de ţelina şi pătrunjel este
foarte eficient pentru corectarea vederii. Un asemenea amestc de 0.5-1 litru
consumat zilnic (împărţit în trei) a corectat adesea defecte de vedere în
numai 5-6 luni. Andiva este una dintre cele mai bogate surse de vitamina A
dintre legume. Sucul din amestec (notat mai sus) ajuta în anemie, tulburări
funcţionale, în tulburările ficatului şi ale cailor biliare.
176. Suc de usturoi.
Usturoiul este bogat în uleiuri purificatoare asupra organismului;
stimulând, secreţia gastrica. Conţine glucozid sulfurat, ulei volatil, amestec
de sulfura şi oxid de alil aproape în stare pura, sulf, iod, siliciu, fecula… dau
principii antibiotice (alicina şi garlicina, alistatin I şi II) cu acţiune puternică
asupra stafilococului… Este indicat în tratamentul bolilor infecţioase (epidemii
gripale, tifoida, difterie), diareii, dezinterii, afecţiuni pulmonare şi ale inimii,
astm şi efizem, tuse convulsiva, varice, hemoroizi, litiaza urinara, blenoragie,
lipsa poftei de mâncare, paraziti intestinali, prevenirea cancerului şi multe
altele. Sub forma de suc se amesteca o lingura într-o ceşcuţă de apa, de 3
ori pe zi înaintea meselor.
177. Suc de praz.
Se obţine un suc mai slab dar ajuta în aceleaşi afecţiuni ca şi cel de
usturoi. La fel şi sucul de ceapa.
178. Suc de ardei verde gras.
Conţine o mare cantitate de siliciu, element foarte necesar unghiilor,
parului, canalelor lacrimale şi glandelor sebacee. Se ia 250 ml în amestec cu
500 ml suc de morcov. Ajuta la curăţarea pielii de petele închise la culoare,
în special când este însoţit şi de spălaturi ale intestinului gros prin clisme. Cei
care suferă de gaze în intestin sau de colici, crampe, îi ajuta mult combinaţia
celor doua sucuri plus suc de spanac (250 ml suc de ardei, 500 ml suc de
morcovi, 500 ml suc de spanac) împărţit în trei şi băut cu înghiţituri mici,
înaintea celor trei mese cu 30 minute.
179. Suc de ridichi negre.
Se extrage din ridichi bine spălate, mărunţite puse în extractor cu tot
cu frunze.
Conţine rafanol (esenţa sulfurizata); vitaminele B, C.
Este indicat în litiaza biliara şi urinara, colicistite, dispepsii, insuficienta
hepatica, afecţiuni pulmonare, bronşite cronice, astm, tuse convulsiva, guta,
reumatism, artrite cronice, rahitism, alergii, scorbut, sub forma de suc 20-50
g pe zi, — 400 ml) în cazurile de litiaza biliara. Fiind foarte tare, se ia numai
în combinaţie cu suc de morcovi; elemente combinate ale acestor doua
sucuri ajuta la refacerea, mucoaselor din organism. Este mai eficient daca se
administrează la o ora după ce s-a luat sucul de hrean. Are efectul de a
 46

linişti, a vindeca mucoasele şi a elimina mucusul dizolvat de hrean.

Folosind acest suc, operaţiile chirurgicale de boli ale sinusurilor pot fi
evitate.
180. Suc de ridiche roza.
Se da în extractor cu tot cu frunze. Conţine enzime, vitaminele B, C, P,
rafanol, iod, magneziu, sulf. Se indica în inapetenta, scorbut, rahitism,
demineralizare, fermentaţii intestinale, hepatism, icter, litiaza biliara, artrita,
reumatism, afecţiuni pulmonare (bronşite astm). Se bea 100-400 ml. Zilnic,
împărţit în 3, înaintea meselor principale cu 30 de minute.
181. Suc de măcriş.
Conţine clorofila, vitamina C, oxilati, fosfaţi, fier. Este răcoritor,
revitalizant, aperitiv, digestiv, depurativ, diuretic, antiscorbutic, laxativ, etc.
Sucul obţinut se foloseşte la acrit ciorbele şi sosurile în „bucătăria fara foc”.
182. Suc de revent (rubarbara)
Este cunoscut în China de milenii (atât ca aliment cat şi ca
medicament), unde se foloseşte cu mult succes în tratamentul a 35 de boli.
(Se apreciază ca în întreaga lume exista aproximativ 60 soiuri de aceste
plante). Este indicat în temperaturi ridicate, în bolile aparatului digestiv, în
unele afecţiuni ale sistemului imunitar, anemie, constipaţie, parazitoze
intestinale, diareii cronice, dizenterii cronice. Este contraindicat în
hiperclorhidrie, hemoroizi, guta, litiaza oxalică. Sucul extras din tije se
foloseşte la acrit diferite preparate în „bucătăria fara foc”.
183. Suc de rodie.
Rodia conţine apa, materii azotate, materii grase, materii zaharoase,
materii extractive, celuloza, cenuşi, taninuri, elemente amare.
Este indicat în astenie, tenie, dizenterii. Se consuma amestecat cu apa
distilata, în parti egale, iar simplu, amestecat cu putina miere, picurat în
nări, pare sa frâneze dezvoltarea polipilor.
184. Suc de agurida.
Strugurii când sunt aproape copţi (dar încă acri) se dau la extractor.
Sucul obţinut se poate consuma ca răcoritor amestecat cu apa distilata după
gust, dar este de mult folos pentru acrit diferite preparate ale „bucătăriei fara
foc”. Este un bun înlocuitor al oţetului, are însuşiri diuretice marcante,
combate obezitatea, este reconfortant.
185. Suc de corcoduşe.
Corcoduşele ajunse la maturitate sunt acrişoare. Sucul extras din ele
poate fi consumat amestecat cu apa distilata după gust, ca răcoritor şi
diuretic dar şi pentru acrit ciorbele sau alte preparate ale „bucătăriei fara
foc”.
186. Suc de păpădie.
Este unul din cele mai preţioase tonice. Folosit în combaterea
 47

hiperacidităţi, el ajuta la reglarea alcalinităţii organismului. Este în acelaşi

timp deosebit de bogat în.
K, Ca, şi Na şi este cel mai bogat în Mg şi Fe. Magneziul este un
aliment esenţial pentru soliditatea sistemului osos şi previne fragilizarea
oaselor. O cantiate corespunzătoare de Mg şi Ca organic vitalizat în hrana, în
timpul sarcinii, previne pierderea sau deteriorarea dinţilor mamei şi da tărie
oaselor copilului. Magneziu în combinaţie potrivita cu Ca, Fe şi S, este
esenţial pentru sânge, este un constituant al ţesuturilor, plămânilor şi
sistemului osos. Toate preparatele cu magneziu, produse sub forma de praf
sau lapte pot da unele rezultate bune imediate. Sucul crud de păpădie,
obţinut din frunze şi rădăcini, combinat cu suc din fruuze de gulie, ajuta la
vindecarea bolilor de oase, a coloanei vertebrale, da tărie dinţilor şi previne
cariile dentare.
187. Suc de urzici.
Este unul din cele mai puternice vitaminizante. Bogat în clorofila.
Sucul se ia cate un pahar îndoit cu suc de morcovi, de trei ori pe zi
înaintea meselor principale cu 30 minute.
188. Suc de struguri (must)
Acest suc mai este supranumit şi „lapte vegetal”. Conţine numeroase
substanţe necesare organismului. Are o valoare calorica importanta: peste
900 calorii la 1 kg struguri. Este indicat în numeroase boli ca: anemie,
convalescente, demineralizare, sarcina, surmenaj, astenie, sporturi de
rezistenta, stări acute, febrile, congestia ficatului şi a splinei, tulburări ale
hipertensiunii, constipaţie, enterita, dermatoze, s.a.m.d. Se face cura cu suc
începând cu 700 ml pana la 1400 ml, zilnic împărţit în trei parti.
Ingrediente: 200 ml suc de roşii, 200 ml lapte crud, 20 ml suc de
lămâie, 10 ml suc de ceapa, 2 gălbenuşuri crude, un vârf de cutitpulbere de
maghiran.
Se amesteca bine sucurile, fie manual sau mecanic cu gălbenuşurile
care au fost bătute separat. Se serveşte rece cu paiul sau în pahar.
190. Suc de roşii cu lapte, oua şi ceapa (II)
Se prepara ca reţeta precedenta numai ca sucul de lămâie se
înlocuieşte cu suc de catina.
191. Suc de roşii cu oua şi verdeaţă.
Ingrediente: 200 ml suc de roşii, 150 ml smântâna, 20 g mărar verde,
10 g miere, 4 gălbenuşuri, 20 g pătrunjel frunze, un vârf de cuţit pulbere de
cimbrişor.
Se freacă gălbenuşurile cu smântâna pana se obţine o pasta
spumoasa, fina, în care se adauga sucul de roşii, apoi toate celelalte
ingrediente (verdeţuri tăiate fin).
Se serveşte rece.
 48

192. Suc de sfecla cu hrean şi morcovi.

Ingrediente: 100 ml suc de sfecla rosie, 50 ml suc de hrean, 200 ml
sifon, 100 ml suc de morcovi, 20 ml suc de lămâie sau de catina, 60 g frişcă,
15 g miere.
Se amesteca bine toate ingredientele cu sifonul, se pune în, pahare iar
deasupra frişca. Se serveşte rece.
193. Suc de sfecla cu roşii şi castraveţi.
Ingrediente: 100 ml suc de roşii, 50 ml suc de castraveţi, 80 g frişcă,
200 ml suc de sfecla rosie, 20 ml suc de ceapa, 5 ml suc de, lămâie sau de
catina, 20 g mărar verde, putina pulbere de rozmarin sau piper.
Toate sucurile se amesteca bine cu mărarul tăiat fin şi piperul. Se lasă
la rece, apoi se serveşte cu frişcă deasupra.
194. Suc de morcovi cu ţelina şi mere.
Ingrediente: 300 ml suc de morcovi, 100 ml suc de mere, 100 ml suc
de ţelina, 30 ml suc de ceapa, 10 g miere.
Se amesteca bine sucurile cu mierea. Se serveşte cu cuburi de ghiată.
195. Suc de fructe cu morcovi.
Ingrediente: 200 ml suc de mere, 200 ml suc de morcovi, 150 ml suc
de portocale, 150 ml suc de grepfuit, 100 g frişca.
Se amesteca bine toate cele patru feluri de sucuri şi se servesc rece cu
frişcă deasupra.
196. Suc de ţelină cu iaurt şi roşii.
Ingrediente: 100 ml suc de ţelina, 150 g iaurt, 150 ml suc de roşii, 50
g caşcaval ras.
Se amesteca bine toate ingredientele, apoi se lasă o ora la rece.
197. Suc de ridichi cu roşii şi brânza.
Ingrediente: 150 ml suc de ridichi, 150 ml suc de roşii, 50 g brânza
telemea, 1 g pulbere de negrilica.
Se amesteca cele doua sucuri apoi se adauga telemeaua rasa şi
pulberea de negrilica. Se serveşte rece.
198. Suc de roşii cu ţelină.
Ingrediente: 300 ml suc de roşii, 100 ml suc de ţelina, 30 ml suc de
pătrunjel, 30 ml suc de păstarnac, 10 ml suc de ceapa, 15 g miere, 5 g suc
de lămâie sau de catina, 1 g pulbere de rozmarin.
Se amesteca sucurile apoi se adauga pulberea aromata de rozmarin.
Se da la rece şi se serveşte cu cuburi de ghiată puse în pahare.
Ingrediente: 200 ml suc de roşii, 200 ml suc de morcovi, 100 g frişcă,
300 g miere, 1 g pulbere de maghiran.
Se amesteca sucurile cu mierea apoi se da la rece. Se serveşte cu
 49

cuburi de ghiată în pahare şi frişcă pe deasupra.

200. Suc de ridichi cu lapte şi brânza.
Ingrediente: 150 ml suc de ridichi, 250 ml lapte bătut, 50 g brânza
telemea, 1 g pulbere de negrilica.
Se amesteca bine sucul de ridichi cu laptele bătut apoi se adauga
brânza rasa.
201. Suc de varza rosie cu roşii şi mere.
Ingrediente: 100 ml de varza rosie, 100 ml suc de roşii, 100 ml suc de
mere, 25 ml suc de ceapa, un gălbenuş, 1 g pulbere de piper.
Se bate bine gălbenuşul apoi se amesteca cu sucurile şi piperul.
202. Suc de ceapa, roşii şi ţelină.
Ingrediente: 100 ml suc de ceapa, 100 ml suc de ţelina, 100 ml suc de
roşii, 5 ml ulei, 1 g pulbere de fenicul.
Se amesteca bine sucurile, feniculul de floarea soarelui şi se da la rece.
Se serveşte cu cuburi de ghiată în pahare.
203. Suc de spanac, urzici, hrean şi brânza.
Ingrediente: 200 ml suc de spanac, 150 ml suc de urzici, 50 ml suc de
hrean, 50 g brânza de oi, 1 g negrilica, 150 ml suc de salata (lăptuca).
Se amesteca bine toate sucurile cu brânza rasa şi pulberea de
negrilica. Se pune în pahare şi se da la rece.
204. Suc de lucerna, spanac, urzici şi salata.
Ingrediente: 200 ml suc de spanac, 200 ml suc de salata, 100 ml suc
de urzici, 50 ml suc de hrean, 75 g cas de oaie, 2 g pulbere de negrilica.
Se amesteca bine toate sucurile cu negrilica, se pune în pahare, iar
deasupra se pune brânza rasa. Se da la rece.
205. Suc de varza rosie cu ceapa şi mere.
Ingrediente: 200 ml suc de varza rosie, 200 ml suc de mere, 50 ml suc
de ceapa, 50 ml vin negru, 15 ml ulei, 1 g pulbere cimbru sau piper.
Se amesteca bine sucurile cu cimbru, vinul, şi uleiul de floarea soarelui.
Se serveşte rece.
206. Suc de castraveţi cu Kefir.
Ingrediente: 200 ml suc de castraveţi, 200 ml Kefir, 50 ml suc de
ceapa, 50 ml suc de roşii, 20 g mărar verde.
Se amesteca sucurile de legume cu Kefirul şi mărarul tăiat fin. Se da la
rece.
207. Suc de ceapa cu morcovi şi roşii.
Ingrediente: 100 ml suc de ceapa, 100 ml suc de roşii, 100 ml suc de
morcovi, 25 ml suc de hrean, 1 g pulbere de cimbrişor.
Se amesteca sucuriie cu cimbrişorul şi se da la rece. Se serveşte din
 50

pahar cu gheata.
208. Suc de orz verde cu mere.
Ingrediente: 50 ml de orz verde, 150 ml suc de mere.
Se amesteca sucurile, se pune în pahar la rece şi se bea cu paiul.
209. Suc de varza cu gutui şi lapte.
Ingrediente: 150 ml suc de varza, 200 ml lapte crud, 50 ml suc de
gutui, 1 g pulbere de maghiran.
Se amesteca sucurile cu laptele şi maghiranul şi se consuma imediat ce
a fost preparat.
210. Suc de ceapa cu lapte, roşii şi brânza.
Ingrediente: 100 ml suc de ceapa, 100 ml suc de roşii, 100 ml lapte
crud, 50 ml suc de morcovi, 50 g brânză de oi, 1 g pulbere de negrilica.
Se amesteca sucurile cu laptele, pulberea de negrilica şi brânza de oi.
Se serveşte rece.
211. Suc de castraveţi cu morcovi.
Ingrediente: 200 ml suc de castraveţi, 200 ml suc de morcovi, 20 ml
suc de lămâie sau catina, 5 ml suc de usturoi, 20 g mărar verde, 30 g frişcă,
1g pulbere de piper.
Se amesteca sucurile cu piper şi cu mărarul tăiat fin. Se da la rece şi se
serveşte pus în pahare cu frişcă pe deasupra.
212. Suc de roşii cu lapte bătut.
Ingrediente: 200 ml suc de roşii, 300 ml lapte bătut sau iaurt, 40 g
frişcă, 4 gălbenuşuri crude, 1 g pulbere de busuioc.
Se bat bine gălbenuşurile, se amesteca cu sucul de roşii, laptele bătut,
pulberea de busuioc. Se da putin la rece, apoi se serveşte pus în pahare cu
frişcă pe deasupra.
213. Suc de morcovi cu varza, roşii şi ridichi.
Ingrediente: 200 ml suc de morcovi, 50 ml suc de varza, 100 ml suc de
roşii, 30 ml suc de ridichi, 1 g pulbere de cimbrişor.
Se amesteca bine sucurile cu pulberea aromata şi se da la rece. Se
serveşte cu cuburi de ghiată puse în pahare.
Ingrediente: 50 ml suc de hrean, 150 ml suc de ţelina, 100 ml suc de
varza rosie, 150 ml suc de roşii, 1 g plbere de fenicul.
Se amesteca sucurile cu ingredientele. Se serveşte rece.
215. Suc de roşii cu brânză.
200 ml suc de roşii, 200 ml lapte, 150 g brânza de oi, 10 ml suc de
ceapa.
Se amesteca sucul de roşii cu laptele crud, pulberea de negrilica şi
sucul de ceapa. Se pune în pahare, cu brânza rasa deasupra. Se serveşte
 51

rece.
216. Suc de praz cu usturoi, roşii şi spanac.
Ingrediente: 200 ml suc de praz, 100 ml suc de roşii, 100 ml suc de
morcovi, 100 ml suc de spanac, 50 g de caşcaval ras, 1 g pulbere de
negrilica.
Se amesteca cele patru feluri de suc cu pulberea aromata şi cu
caşcavalul ras. Se serveşte rece pus în pahare.
217. Suc de ţelină cu morcovi şi lapte.
Ingrediente: 200 ml suc de morcovi, 100 ml suc de ţelina, 200 ml
lapte, 1 g pulbere de salvie, 15 g miere.
Se amesteca sucurile cu mierea şi pulberea, apoi laptele crud. Se da la
rece şi se serveşte cu cuburi de ghiată puse în pahar.
218. Suc de morcovi cu mere şi orz verde.
Ingrediente: 200 ml suc de morcovi, 200 ml suc de mere, 100 ml de
orz verde, 1 g pulbere de menta.
Se amesteca sucurile cu pulberea de menta şi se tine o ora la rece. Pus
în pahare se bea cu paiul.
219. Suc de roşii cu lapte.
Ingrediente: 200 ml suc de roşii, 300 ml lapte, 10 g frişcă, 4
gălbenuşuri.
Se bat bine gălbenuşurile şi se amesteca cu sucul de roşii, laptele
nefiert.
Se da la rece. Se serveşte în pahare înalte cu frişcă deasupra.
220. Suc de pătrunjel cu alcool.
Sucul extras la mixer din frunze proaspete de pătrunjel, se amesteca în
parti egale cu alcool de 70 grade. Ajuta mult contra nevralgiilor; aplicat cu
degetul pe traseul nervului, direct pe gingii, pe fata (nevralgii dentare).
Flaconul se păstrează la răcoare închis ermetic.
221. Suc de pepene galben cu lapte nefiert.
Ingrediente: suc de pepene galben, apa distilata, lapte nefiert, în parti
egale.
Se amesteca agitând bine flaconul. Ajuta la îngrijirea tenului uscat. Se
spala fata în fiecare seara. Flaconul se păstrează la rece, în loc întunecos şi
bine astupat.
222. Suc de ceapa cu rachiu.
Cu sucul proaspăt extras se pun comprese pe degerături, crăpaturi şi
julituri.
Contra surdităţii: se amesteca 30 ml suc de ceapa cu 30 ml rachiu de
secara, se încălzeşte la temperatura corpului; se pun 3 sau 4 picături în
ureche, de trei ori pe zi dintre, care una la culcare.
 52

223. Suc de rostopasca.

Se folosege numai extern contra negilor. Proaspăt extras se
tamponează negii de 7-8 ori pe zi pana dispar.
224. Suc de frunze de alun.
Suc de frunze de alun; 60-80 de picături se iau contra varicelor şi
edemelor gambelor.
225. Suc de tătăneasa.
Tulpinile cu frunze şi flori (recoltate înaipte şi în perioada înfloririi), se
dau la extractor. Sucul obţinut ajuta în epidermofiţie interdigitala (inflamaţii,
infecţii între degetele de la mâini şi de la picioare).
Rădăcinile de lumânărica (recoltate toamna târziu sau primavera
devreme), bine mărunţite, se mixează. Sucul obţinut se foloseşte contra
intoxicariilor cu ciuperci otrăvitoare.
227. Suc de măcriş de pădure.
Se recoltează frunzele (înainte şi în timpul înfloririi), se dau la
extractor. Sucul obţinut ajuta la boala Parkinson.
228. Suc de vâsc.
Frunzele proaspăt recoltate (în octombrie-noiembrie sau martie-
aprilie), bine spălate, se introduc imediat în extractor. Sucul obţinut se
foloseşte în diabet şi în afecţiunile inimii legate de circulaţia sângelui.
229. Suc de urechelniţa.
Frunza cărnoasă de urechelniţa, proaspăt recoltata, se pune într-o
cănită cu apa în prealabil încălzita. Se lasa 2-3 minute, apoi se presează
manual sau mecanic.
Sucul obţinut se aplica pe plăgi în arsuri sau în urechi în caz de dureri.
230. Suc de coarne.
Se recoltează coarnele când sunt bine coapte (toamna târziu), se
spala, se trec prin ciur emailat, iar sucul obţinut se foloseşte în cazuri de
diaree sau dizenterie.
231. Suc de galbenele.
Frunzele, tulpinile şi florile de galbenele se spala şi se introduc imediat
în extractor. Sucul obţinut se toarnă în sticluţe de culoare închisa, se
etichetează şi se păstrează la frigider. Se foloseşte prin badijonaj în cazuri de
prurit intens, în scabie (râie). Se utilizează cu succes şi în cancerul pielii.
232. Suc de vita de vie.
Primăvara, când seva vitei de vie începe sa circule intens prin tulpinile
retezate, se leagă sticluţa la capătul ramurei secţionate. Seva colectata,
supranumita şi lacrima vitei de vie, ajuta în diferite boli de ochi, sub forma
de comprese, dar se poate folosi şi ca adaos în diverse sucuri, siropuri,
concentrate de nectaruri s.a. Fiind un puternic vitaminizant.
 53

233. Suc de misteacan alb.

Sucul sau seva mesteacănului alb se recoltează în a doua jumătate a
lunii februarie sau în prima jumătate a lunii martie, când seva lui începe sa
circule cu mai multa intensitate. Pentru a nu dauna arborilor, se va recolta
din mestecenii aflaţi în zona marcata a exploatărilor forestiere. Se dau gauri
în tulpini cu sfredelul până se trece de scoarţa cu 2-3 cm, în care se fixeza un
mic jgheab din, trestie.
Spre deosebire de frunze şi de muguri, seva din mesteacăn nu are
acţiune diuretica, dar în schimb ajuta în durerile reumatice, guta, celulita,
apoi se poate folosi, ca şi seva vitei de vie, ca adaos la diferite sucuri,
siropuri, concentrate de nectaruri s.a. Fiind un produs natural foarte bogat în
enzime, vitamine, minerale şi multe altele, este de un real folos în „bucătăria
fara foc”.
234. Suc de coji de legume şi zarzavaturi.
Legumele şi zarzavaturile înainte de a fi folosite la diferite preparate
culinare trebuie spălate foarte bine, sa nu aibă urme de pământ sau alte
impurităţi şi numai după aceea se curata de coaja.
Aceste coji (cartofi, sfecla, ridichi, gulii, apoi frunze de varza, de
morcovi, vârfuri şi codiţe de fasole verde, teci de fasole şi de mazăre din care
s-au scos boabele, cotoare de ardei gras, Kapia sau de gogoşari) se pun într-
un borcan cu apa rece sa le cuprindă bine, se leagă cu foaie de plastic şi se
tin la răcoare. După 10-12 ore, acest suc se poate consuma, deoarece în
acest interval de timp apa a extras cea mai mare parte de enzime, vitamine,
minerale, s.a. Iarna se poate pastra până la 7 zile, fara să-şi schimbe gustul.
E un bun tonifiant.
Se consuma ca atare (în loc de apa), sau se foloseşte la supe, ciorbe
sau la prepararea unor sucuri sau maioneze de post, toate fara a fi fierte.
235. Suc din coji de fructe.
Pentru multe preparate culinare, fructele trebuie curăţate de coaja.
Unele persoane le curata şi numai pentru ca nu le pot mânca cu tot cu
coaja (mere, pere, gutui), dar sunt şi unele fructe (cele din tarile calde, ca:
lămâii, portocale, mandarine, grepfruit, banane) care nu se pot consuma cu
tot cu coaja. O gospodina chibzuita, nu arunca aceste coji, ci le taie bucăţi
potrivite (nu prea mărunt), după ce au fost, bine spălate, şi le pune cu apa
ca la reţeta precedenta, iar sucul se foloseşte în acelaşi scop ca mai sus. E un
bun tonifiant.
236. Suc din plante medicinale.
Ingrediente: 1 linguriţa fructe (afine) uscate, 1 linguriţa frunze şi flori
de busuioc, 2 linguriţe coada calului, 1 linguriţa muşeţel, 1 linguriţa frunze şi
flori de nalba mare, 1 linguriţa rădăcina bine mărunţita de săpunariţa, 1
linguriţa frunze şi flori de traista ciobanului, 3 linguriţe vâsc mărunţit, 1
linguriţa fructe uscate de catina.
 54

Aceste produse se pun într-un borcan de 4 l, se umple cu apa rece, se

acoperă, se înfăşoară în hârtie de culoare închisa şi se lasă la macerat 8-10
ore la temperatura camerei. Se strecoară prin tifon. Se poate consuma ca
atare (3 pahare pe zi în loc de apa), sau se foloseşte la prepararea supelor,
ciorbelor sau a unor creme şi sosuri. E un bun tonifiant.
237. Suc de flori de fân.
Într-un borcan de 4 1 se pun 12 linguriţe flori de fân, care se găsesc pe
lângă stogurile de fân din care s-a consumat nutreţul, căutând pe cat posibil
flori de trifoi sau trifoi alb, sulfina, tătăneasa, turiţa mare, coada racului, etc.
In continuare, se procedează ca la reţeta precedenta şi se foloseşte în acelaşi
scop. E un bun tonfiant.
238. Reţeta Magica.
Reţetele Elenei Nită Ibrian s-au oprit în aceasta lucrare la 237. Ca sa se
împlinească un destin – adică un multiplu de şapte – mai trebuia una.
Trebuie ca este adevărat ca aceasta sa fie reţeta magica.
Redacţia revistei ELTA s-a gândit sa v-o recomande. Luaţi şapte
elemente după pofta inimii, în orice cantitate doriţi (livezi şi grădini minunate
sunt atât în Planul.
Fizic cat şi în cel Astral). Introduceţi-le în extractor (acesta poate fi
chiar sufletul vostru) şi umpleţi paharele din plin sorbind strop proaspăt în
fiecare zi. Ele va vor aduce cu siguranţă alte elemente magice, tot şapte: 1.
Frumuseţea, 2. Sănătatea, 3.
Cumpătarea, 4. Altruismul, 5. Vigoarea, 6. Dragostea de viaţă si…,
ridicata la orice putere a lui 7 vieţi, lubirea Cosmica. Aşa sa fie!