RECENZII 321

LIA BĂTRÂNA, ADRIAN BĂTRÂNA, Biserica ,,Sfântul Nicolae” din Rădăuţi. Cercetări arheologice şi
interpretări istorice asupra începuturilor Ţării Moldovei, XXIX, Piatra Neamţ, Biblioteca Memoriae
Antiquitatis, 2012, 520 p. cu 91 fig. alb-negru şi color şi XVI planşe în afara textului.

Impresionantul volum a fost lansat public cu organizat de Consiliul Judeţean, Facultatea de istorie
prilejul celei de a XIX-a ediţii a simpozionului Artă şi geografie a Universităţii ,,Ştefan cel Mare” şi de
şi civilizaţie medievală, desfăşurat la Suceava între Direcţia pentru cultură şi patrimoniu naţional Suceava.
23–25 noiembrie 2012 în cadrul Muzeului Bucovinei, Cartea are ca editor pe dr. Gheorghe Dumitroaia,

 
322 RECENZII

director al prestigiosului Muzeu de istorie şi a Ţării Moldovei în primul veac de existenţă a acesteia;
arheologie din Piatra Neamţ, instituţie care împreună 5. Pictura bisericii ,,Sf. Nicolae” din Rădăuţi: etape
cu Mânăstirea Bogdana din Rădăuţi au asigurat şi ctitori.
cheltuielile de editare a volumului prefaţat cu un În ceea ce priveşte stabilirea nivelurilor de
inspirat Cuvânt de suflet al Înalt Prea Sfinţitului vieţuire, autorii stabilesc existenţa a opt niveluri în
Pimen, arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. intervalul cuprins între sfârşitul secolului al XIII-lea
Autorii Lia Bătrâna şi Adrian Bătrâna s-au impus şi ultimul sfert al secolului al XVIII-lea. Dintre acestea,
istoriografiei româneşti îndeosebi ca cercetători ai primele cinci se succed, delimitându-se astfel: 1.
monumentelor ecleziastice de pe teritoriul de la est între sfârşitul secolului al XIII-lea şi primul sfert de
de Carpaţi din secolele XIV–XV. Lor le datorăm, veac XIV; 2. între acesta din urmă şi ultimul pătrar
între multe altele, identificarea şi stabilirea tipologiei de secol XIV, la debutul cărei etape se construieşte
bisericilor de la Giuleşti-Boroaia, cu boltire gotică; biserica de lemn din bârne, de tipul blockbau, de
Netezi-Neamţ, de plan dreptunghiular cu pile angajate 5m/5m, cu un altar de 2,40 m adâncime şi 3m
în axul transversal; Niculiţel – Tulcea, de plan cruce lăţime, cu trei morminte la interior, notată de autori
greacă simplă, redatată ulterior în deceniile patru– cu B–1; 3. ultimul sfert de secol XIV, când se
cinci din secolul al XIV-lea; Bistriţa – Neamţ, triconc construieşte, între 1387–1391, actuala biserică, fără
cu gropniţă, ctitorie şi necropolă a lui Alexandru cel pridvor, indicată de cercetători cu B–2 (p. 64–68); 4.
Bun, cu etapele ulterioare etc. prima jumătate a secolului al XV-lea, dominată de
Cercetările arheologice de la biserica „Sf. Nicolae” domnia lui Alexandru cel Bun când, în opinia
din Rădăuţi, întreprinse de Lia Bătrâna şi Adrian autorilor a avut loc realizarea primului decor pictural
Bătrâna în anii ’70, au fost prilejuite şi de restaurarea interior; 5. a doua jumătate a secolului al XV-lea,
monumentului. Încă din acel moment arheologii au etapă în care Ştefan cel Mare aşează pietrele funerare
avut drept obiective: 1. Vechimea şi caracterul pe mormintele predecesorilor săi în scaunul Moldovei,
aşezării medievale de la Rădăuţi; 2. Succesiunea şi înlocuieşte ancadramentele de la uşi şi ferestre,
încadrarea arheologică a complexelor descoperite; 3. învelitoarea edificiului şi repictează biserica.
Funcţia ansamblului de la Rădăuţi şi rolul jucat de Pentru identificarea înhumaţilor şi, pe acest
acesta în întemeierea statului medieval la est de temei, stabilirea genealogiei şi cronologiei domnilor
Carpaţi şi 4 Necropola domnească din interiorul şi a familiilor domnitoare din Moldova celei de a
lăcaşului de cult. Investigaţiile ştiinţifice întreprinse doua jumătăţi a secolului al XIV-lea au fost esenţiale
de Lia Bătrâna şi Adrian Bătrâna asupra materialelor rezultatele cercetărilor de antropologie şi de
arheologice (ceramică, unelte, obiecte de uz casnic, paleogenetică umană. Cele două necropole rădăuţene
monede, accesorii vestimentare etc.), dar mai cu (B–1 şi B–2) adăpostesc nouă înhumaţi princiari: trei
seamă asupra necropolelor din cele două lăcaşuri de în modesta biserică de lemn: Bogdan I, decedat în
cult, B–1 (biserica de lemn datată între primul şi 1367, la 60 de ani; Laţcu, fiul celui dintâi, mort în
ultimul sferturi de secol XIV) şi B–2 (biserica de zid, 1375, în jurul vârstei de 30 de ani (p. 205 ) şi Costea
aparţinând lui Petru I, din ultimul sfert de secol XIV) voievod, soţul Muşatei, tatăl domnilor Petru I şi
au fost completate salutar de studiile de antropologie, Roman I; ceilalţi şase înhumaţi, cu doar cinci lespezi
datorate cercetătorilor dr. Nicolae Miriţoiu şi dr. funerare, sunt adăpostiţi de a doua necropolă, biserica
Mihai Constantinescu (p. 111–120 ) de la Institutul de zid, ctitorită între 1387 şi 1391. Mormântul fără
de Antropologie „Francisc I. Rainer” din Bucureşti lespede ar aparţine primului episcop de Rădăuţi,
şi de paleogenetică umană, efectuate de prof.dr. Lavrentie - Leontie. Celelalte morminte, M–81, M–79,
Alexander Rodewald, directorul Departamentului de M–69, M–84 şi M–83, cu lespezi funerare, aparţin,
Biologie al Universităţii din Hamburg şi dr. în ordine, domnilor Moldovei Petru I şi Roman I, fiii
Georgeta Cardoş, de la Institutul de Biologie „Dr. Margaretei-Muşatei şi ai lui Costea voievod; Ştefan
Victor Babeş” din Bucureşti (p. 121–168). Rezultatele I, fiul lui Roman I; jupanului Bogdan, adolescent de
cercetărilor de antropologie şi paleogenetică umană 14–15 ani, fratele uterin al lui Alexandru cel Bun, fiii
se vor dovedi de importanţă majoră pentru numeroase lui Roman I şi, ultimul, Bogdan, decedat la numai trei
concluzii prezente în diferite capitole ale volumului, ani, fiul lui Alexandru cel Bun (p. 205–206).
după cum vom vedea mai jos. Alături de aceste două În privinţa genealogiei şi cronologiei domnilor şi
studii, un altul, cel de arhitectură, este datorat familiilor domnitoare ale Moldovei celei de a doua
distinsului arhitect Gheorghe Sion de la Institutul jumătăţi a secolului al XIV-lea, Lia Bătrâna şi Adrian
Naţional al Patrimoniului din Bucureşti (p. 281–294). Bătrâna propun clarificări asupra problemelor mult
Coroborând rezultatele propriilor investigaţii cu controversate în istoriografie precum: discontinuitatea
cele cercetătorilor sus-amintiţi, autorii Lia Bătrâna şi dinastică între Bogdan I şi Laţcu, pe de o parte şi
Adrian Bătrâna au ajuns la importante concluzii Petru I şi urmaşii săi, pe de altă parte, idee susţinută
privind: 1. Stabilirea nivelurilor de vieţuire; 2. anterior, între alţii, de Ilie Minea, N. Iorga, Gh. I.
Identificarea înhumaţilor şi, pe acest temei, stabilirea Brătianu, C. C. Giurescu, Leon Şimanschi, Lia
genealogiei şi cronologiei domnilor şi a familiilor Bătrâna şi Adrian Bătrâna (p. 194–196); continuitatea
domnitoare din Moldova celei de a doua jumătăţi a dinastică „per masculos” între Bogdan I, Laţcu şi
secolului al XIV-lea; 3. Stabilirea funcţiilor îndeplinite Petru I, opinie întâlnită la Gh. Şincai, P.P. Panaitescu,
de ansamblul arhitectural medieval de la Rădăuţi; 4. C. Cihodaru, C. Rezachievici, Ştefan S. Gorovei,
Organizarea spaţiului funerar în arhitectura ecleziastică Valentina Eşanu şi Andrei Eşanu.
 RECENZII 323

Pe baza analizelor de paleogenetică umană, de fie cea ilizibilă astăzi, de lângă stâlpul de sud-vest,
expertiză ADN a osemintelor celor înhumaţi în fie o alta, dispărută ( p. 253–274).
bisericile B–1 şi B–2, coroborate cu informaţiile Convingătoare sunt precizările privind etapele şi
izvoarelor istorice, autorii Lia Bătrâna şi Adrian funcţiile ansamblului de la Rădăuţi, de la reşedinţa
Bătrâna ajung la încheieri deosebit de importante, voievodului Costea, la funcţia de primă reşedinţă
rezumate astfel: domnească a Ţării Moldovei, pentru ca la începutul
Bogdan I şi Laţcu, pe de o parte şi Costea voievod, secolului al XV-lea, 1408–1413, să-şi modifice rolul,
Petru I, Roman I şi Ştefan I pe de altă parte nu se devenind sediul nou înfiinţatei episcopii de la Rădăuţi
înrudesc „per masculos”, iar sub raport genealogic (p. 275–280).
reprezintă două familii, două dinastii, distincte; Cercetările arheologice, dar nu numai acestea,
Doamna Margareta-Muşata, mama fraţilor Petru I permit autorilor încheieri asupra organizării spaţiului
şi Roman I, este sora uterină a lui Laţcu (din M–85) funerar în arhitectura ecleziastică a Ţării Moldovei
şi fiică a lui Bogdan I (din M–66), iar prin căsătoria în primul veac de existenţă a acesteia. Plecând de la
sa cu voievodul Costea (din M–82) s-a realizat constatările că biserica de lemn este prima necropolă
înrudirea dintre cele două familii. Primii doi domni domnească a Moldovei, aici fiind înmormântaţi
ai Moldovei, Bogdan I şi Laţcu „sunt reprezentanţii Bogdan I, Laţcu şi Costea, iar biserica de zid este
dinastiei maramureşene” iar ceilalţi patru – Costea cea de a doua necropolă domnească, inaugurată cu
voievod, Petru I, Roman I şi Ştefan I – „sunt membrii înhumarea lui Petru I, urmată de cea a fratelui său
dinastiei locale, moldoveneşti” astfel încât „la Roman I, apoi de înmormântarea fiului acestuia
moartea lui Laţcu, în absenţa unui urmaş direct sau Ştefan I, iar la începutul secolului XV, de aceea a
colateral al acestuia pe linie masculină, prin urcarea jupanului Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun (p. 279)
pe tron a lui Petru I, intervine o discontinuitate autorii conchid, cu deplină îndreptăţire,în opinia
dinastică” astfel că „succesiunea s-a realizat nu prin noastră, că amplasarea haotică a mormintelor în
«os domnesc» ci prin «sânge domnesc», adică prin câmpul naosului bisericii de zid de la Rădăuţi denotă
femei”(p. 200–202). că în ultimul deceniu al secolului al XIV-lea şi la
Ştefan I (din M–69) şi jupanul Bogdan (din M– începutul celui următor în Moldova nu au existat
84), fratele lui Alexandru cel Bun, sunt fii lui Roman preocupări de a identifica soluţii speciale în problema
I, dar din două căsătorii diferite, prima soţie fiind spaţiului funerar, pentru că această problemă nu
„de origine locală, moldovenească, şi nu lituancă din apăruse în conştiinţa comanditarului, fenomen care
ramura Koriatovici” (p. 203–204 şi p. 208 cu Tabloul apare odată cu ctitoria de la Bistriţa a lui Alexandru
genealogic). cel Bun (p. 307–308).
Jupanul Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun, Picturii din biserica Rădăuţi i s-a rezervat un
asociat acestuia la domnia Moldovei între 1400– amplu capitol (p. 309–255) în care autorii abordează
1407, este tatăl lui Bogdan al II-lea, deci bunicul pe datarea, iconografia etc. Lia Bătrâna şi Adrian
linie paternă al lui Ştefan cel Mare, opinie prezentă la Bătrâna identifică un prim strat al decorului, datorat
Melchisedec Ştefănescu, N. Grigoraş, C. Rezachievici, pictorilor lui Alexandru cel Bun, „poate Nechita şi
Valentina Eşanu şi Andrei Eşanu (p. 211). Dobre”, cărora le atribuie şi portretul Anastasiei,
Jupanul Bogdan, înhumatul din M–83, decedat la fiica lui Laţcu, refăcut peste decenii de pictorii lui
numai trei ani, este ultimul copil al lui Alexandru cel Ştefan cel Mare (p. 317–318). Coroborând datele
Bun şi al soţiei sale Marina, opinie frecventă, de arheologice şi iconografice cu observaţiile cercetărilor
altfel, în istoriografia noastră (p. 215). anterioare ale subiectului, autorii ajung la concluzia
În context autorii abordează într-un capitol, al că „Pictura bisericii de la Rădăuţi a început în
XIII-lea, controversata problemă a lui Costea voievod. primăvara anului 1497, după terminarea celei de la
Cercetările de paleogenetică umană şi antropologie, Voroneţ şi, poate, în acelaşi timp cu aceea de la
coroborate cu izvoarele istorice conduc pe autori la Pătrăuţi” (p. 322) iar analiza iconografiei din altar îi
concluzii care, desigur, vor suscita interesul determină să afirme că „cel puţin un membru al
specialiştilor. Astfel, Costea, ultimul înhumat din echipei de pictori de la Voroneţ a lucrat şi la
bisericuţa de lemn, decedat la cca. 60 de ani, a trăit Rădăuţi” (p. 327). Tabloul votiv de la biserica
între 1328–1387 (p. 206 şi 256), este de origine „Sfântul Nicolae” din Rădăuţi ar reprezenta pe
locală, s-a aflat în fruntea unei formaţiuni teritorial – „ctitorul bisericii, Petru I, iar adolescentul care îi
politice din depresiunea Rădăuţilor şi s-a căsătorit urmează este unul dintre fii săi, foarte probabil
anterior anului 1348 cu Margareta-Muşata, fiica lui Ivaşcu”( subl. ns., p. 340) şi mai identifică „pe Ştefan
Bogdan I, unire din care rezultă fii Petru I şi Roman cel Mare, urmat de fiul său Bogdan, viitorul voievod
I, viitorii domni ai Moldovei. Costea voievod, care Bogdan al III-lea, aici recent asociat la domnie, cu
în opinia autorilor este unul şi acelaşi cu Constantin, prinţesa Maria şi cu doamna Maria Voichiţa, soţia
pomenit la 1386 în registrul de socoteli al oraşului domnitorului” (p. 347).
Caffa, şi care între 1377–1387, cu sprijinul lui Petru Ansamblurile picturale, împreună cu tablourile
I, ocupă tronul „Ţării Valahe” aflată în sud–estul votive de la Pătrăuţi, Voroneţ şi Rădăuţi constituie
Moldovei. Lia Bătrâna şi Adrian Bătrâna identifică un grup a căror cercetare mai amănunţită poate
pe acest Costea-Constantin cu acel Costea din conduce la rezolvarea problemelor atât de controversate
Pomelnicul mănăstirii Bistriţa şi în memoria căruia privind corecta datare a fiecăruia în parte, fapt
în biserica „Sf. Nicolae” s-a pus o lespede funerară, întrevăzut, de altminteri, şi de autori. În context ar

 
324 RECENZII

trebui găsite răspunsuri pe deplin satisfăcătoare la de la Fig. 66 (p. 492), în spaţiul dintre aceste două
următoarele întrebări: prime personaje, se află un sgrafitto în care se poate
1. De ce în tabloul votiv de la biserica Voroneţ lectura, cu oarecare dificultate, „Alexandru vo«ievo»d
unicul fiu în viaţă al lui Ştefan cel Mare, Bogdan, cu starag«o»” . Fireşte că inscripţia este tardivă dar, chiar
toate că era deja purtător al titlului de „voievod”, şi aşa, merită a fi luată în seamă. Este firesc să ne
după cum îl arată inscripţia de deasupra sa, este întrebăm dacă aceasta reprezintă o tradiţie (re)cunoscută
plasat abia după mama şi sora sa ? în cadrul vieţuitorilor aşezământului rădăuţean sau
2. De ce în tabloul votiv de la biserica Pătrăuţi, poate cel de-al doilea personaj din tabloul votiv este
refăcut peste cel iniţial (şi sunt întru totul de acord cu tot un fiu al lui Ştefan cel Mare.
autorii că „este o repictare care respectă cu fidelitate pe Fără pretenţia de a fi epuizat toate aspectele
cea dintâi”, nota 61, p. 321) apar reprezentate Maria importante abordate de cei doi autori pe parcursul
şi Ana şi un singur fiu al ctitorului – Bogdan – dar celor 550 de pagini (între care şi un extins rezumat
plasat aici imediat după ilustrul său părinte? Explicaţia în limba franceză, un indice onomastic şi toponimic
autorilor privind prezenţa celor două fiice în tabloul şi 91 figuri alb-negru şi color) încheiem cu bucuria
votiv de la Pătrăuţi conform căreia ştirea despre de a fi parcurs rezultatele unor îndelungate şi
moartea domniţei Ana „pare să fi ajuns prea târziu la fructuoase cercetări interdisciplinare, întreprinse pe
cunoştinţa zugravilor ce pictau” (nota 62, p. 321) nu durata a patru decenii, autorii reuşind să ofere
este, în opinia noastră, convingătoare. istoricilor răspunsuri la multe dintre întrebările care
3. De ce chipul lui Ştefan cel Mare de la Rădăuţi au preocupat pe specialiştii domeniului de-a lungul a
nu reproduce modelul portretelor acestuia de la mai multor generaţii. Totuşi, cu realism şi modestie,
bisericile Voroneţ, Pătrăuţi şi Dobrovăţ, înscriindu- Lia Bătrâna şi Adrian Bătrâna mărturisesc în finalul
se, mai curând, unei „amintiri – tradiţii” ? impresionantului lor demers că „din rândul
Autorii Lia Bătrâna şi Adrian Bătrâna consideră concluziilor, unele au caracter definitiv, altele pot
că primul personaj al tabloului votiv de la Rădăuţi comporta încă discuţii şi nuanţări” cartea nefiind ,,un
reprezintă pe ctitorul bisericii, Petru I, fapt pe deplin capăt de drum, ci doar un stadiu al cercetării
justificat, dar nu oferă nici un argument pentru ştiinţifice”.
identificarea lui Ivaşcu în tânărul care îi urmează,
purtător şi el al unei coroane voievodale. În imaginea ION I. SOLCANU