Curentul Diadinamic

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 6

Curentul Diadinamic

Definiție

Curenții diadinamici au fost descoperiți de un dentist francez Pierre D. Bernard, în 1929,


acesta folosindu-i în tratarea algiilor dentare.

Curentul diadinamic este un curent de joasă frecvență ce poate fi sub formă de curent
sinusoidal cu semiunde sau undă completă, cu o frecvență între 50-100 Hz și cu , fiind o aplicație a
două compenente ale curentului electric – galvanic și pulsatil. O parte reprezintă baza, iar cealaltă
parte doza.1

Bernard a identificat efectele curentului diadinamic, astfel că, la o frecvență de 50 Hz,


celulele sunt excitate, iar la 100 Hz sunt inhibate; durata pulsului fiind de 10 msec, furnizând 100
stimuli/sec.

Caracteristici

Fig.1. Componenta galvanică (1) și pulsatorie (2) a curentului diadinamic2

Componenta galvanică îmbunătățește subiectiv toleranța la curent și prin urmare


îmbunătățește adâncimea efectivă de penetrare a curentului.

Componenta pulsatorie este reprezentată de curent alternativ monofazat fix sau difazat fix
(DF, f = 50 Hz, durata impulsului 10 ms, durata intervalului intrapuls de 10 ms).

Prin modularea amplitudinii și frecvenței se pot obține și alte combinații ale curentului
galvanic, cum ar fi3:

Modulația cu frecvențe între 1 – 100 Hz – efect analgezic și de blocare a SNVS4. Se


folosește în tratamentul condițiilor algice ce duce la afectarea echilibrului sistemului vegetativ.

Modulația cu frecvența între 2 – 50 Hz – puternic efect analgezic și de blocare simpatică


mai bună decât modulația 1. Afectează tonusul țesuturilor conective, ceea ce este foarte important în
procesul de vindecare posttraumatic.

Modulația 3 – este o combinație a modulațiilor 1 și 2. Are un efect puternic asupra edemului


și hematoamelor, reduce tonusul fibrelor musculare striate și ameliorează durerea.

1
Aplicații ale electroterapiei în kinetoterapie: principii și practică/2014, p. 75, document pdf.
2
Idem1, p. 75
3
Idem1, p. 76
4
SNVS – sistem nervos vegetativ simpatic
Modulația 4 – este o combinație între modulația 1 la care se adaugă impulsuri galvanice
slabe și modulația 2. Are efect analgezic puternic și de lungă durată, efectul fiind numit
electroanalgezie.

Forme clasice de curenți diadinamici

Formele clasice de curenți diadinamici, descriși pentru prima dată de Pierre Bernard sunt5:

- Monofazat fix (MF);


- Difazat fix (DF);
- Perioadă scurtă (PS);
- Perioadă lungă (PL);
- Ritm sincopat (RS).

Alte forme - monofazat modulat (MM), difazat modulat (DM) – acestea sunt forme
derivate, produse de diferite aparate.

Fig.2. Forme clasice de curenți diadinamici6

Monofazat fix de 50 Hz – are un efect excitator, crescând tonusul muscular, subiectiv,


produce vibrații ce acționează ca un masaj electric profund; tonicizează pereții arteriali prin
acțiunea vasoconstrictoare.

Difazat fix de 100 Hz – este considerat ca fiind cel mai analgezic, ridicând pragul
sensibilității la durere. I se atribuie un efect de îmbunătățire a circulației arteriale prin inhibarea
simpaticului (indicat în hieprtonia simpatică).

5
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p.164-165
6
file://241046590-Aparate-Electronice-Pentru-Terapie.pdf, accesat martie 2021
Perioada scurtă – are efect excitator, tonicizant, acționând ca un masaj profund mai intens;
componenta vasocinstrictoare (MF) îi conferă un efect resorbtiv, cu acțiune rapidă în hematoamele
posttraumatice, în edemele cu tulburări trofice din stazele circulatorii periferice.

Perioada lungă – rezultă prezintă un efect analgezic și miorelaxant evient și persistent;


anticongestiv de asemenea.

Ritm sincopat – are cel mai pronunțat efect excitomotor, realizând o adevărată gimnastică
musculară, astfel, fiind cel ami indicat în atoniile musculare postoperatorii.

Modalități de aplicare

Acestea depind de scopurile terapeutice urmărite7:

- Aplicații pe puncte dureroase circumscrise: se folosesc electrozi mici, rotunzi, de mărimi


egale (gemelari); polul negativ se aplică direct pe locul dureros, iar cel pozitiv la distanță cca. 2-3
cm.

Fig.1. Aplicație de curenți diadinamici pe puncte circumscrise cu electrozi „gemelari”8.

- Aplicații transversale (transregionale) la nivelul articulațiilor mari, zone musculare ale


membrelor sau trunchiului. Sunt utilizați electrozi plați, de mărimi corespunzatoare și egale, așezați
de o parte și de alta a regiunii tratare.

Fig.2. Aplicație transversală de curenți diadinamici la nivelul articulației genunchiului9.


7
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p.165
8
Idem7, p. 165
9
Idem7, p. 165
- Aplicații longitudinale – de-a lungul unui nerv periferic. Pentru nervi, electrodul pozitiv este
mai mare și se așază proximal, în zona de emergență, iar cel negativ, este mai mic și se
așază distal pe zona afectată.
- Aplicații paravertebrale – pe regiunile rădăcinilor nervoase, în radiculite, mialgii
paravertebrale și paralel d coloana vertebrală. Catodul se aplica distal pe locul dureros sau
de-a lungul coloanei, iar anadol proximal.

Tehnica de aplicare a curenților diadinamici

Mărimea și forma electrozilor se alege în funcție de regiunile tratate, iar locurile de


amplasare, modalitatea de poziționare și polaritatea lor în funcție de scopul terapeutic urmărit.

Pacienții se așează în funcție de regiunea tratată, pe paturi sau scuane confecționate din
lemn.

Cei doi electrozi de tip placă (unul pozitiv, celălalt negativ), se aplică prin intermediul unui
strat hidrofil confecționat din diferite structuri textile sau material spongios elastic, bine umezite, și
sunt fixați cu ajutorul benzilor elastice sau a săculeților cu nisip10.

Formele de diadinamic se aleg în funcție de scopul terapeutic. Deseori, la aplicațiile cu scop


analgetic se recomandă începerea ședinței cu forma difazat fix (DF).

Intensitatea curentului se reglează prin creșterea progresivă la o doză(nivel) corespunzătoare


efectului urmărit (analgetic, dinamogen), fără a atinge pragul sensibilității dureroase.

În timpul ședințelor, trebuie crescută intensitatea curentului pentru a menține senzația de


vibrație nedureroasă (prin procesul de acomodare, acestea scad la un interval de timp după stabilirea
pragului inițial de intensitate)11.

Intensitatea C.D.D. este de 4-5 mA, durata unei ședințe fiind de aproximativ 5-10 minute și
de obicei sunt suficiente 10 ședințe, toate aceste detalii fiind prescrise de către medicul specialist.

Indicațiile curenților diadinamici

- Afecțiuni ale aparatului locomotor


- Stări posttraumatice – contuzii, entorse, luxații recente: DF,PS, cazurile cu sechele tardive și
recidive; PS,PL.
- Întinderi musculare: DF, PS
- Redori articulare: PS sau DF, PS sau MF, PL
- Afecțiuni reumatice: artroze reumatice, artroze reactivate, artrite, mialgii.
- Manifestări abarticulare: stiloidite, epicondilite, P.S.H., nevralgii, cervico-brahiale, lumbago
discogen, lombosciatică, sindroame algodistrofice (DF,PS,PL).
- Tuburări circulatorii periferice: maladia Raynaud, acrocianoză, boală varicoasă, degerături
sau arsuri.
- Arteriopatii perferice obliterante – Bürger sau aterosclerotice.

10
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p. 167
11
Idem10, p. 167
- Aplicații segmentale ce vizează zonele neuro-reflexe în suferințele cu patogenie
neurovegetativă ale stomacului, colecistului, colonului, astmul bronsic, migrenele.

Contraindicații

- Fracturi certe sau suspecte;


- Inflamații acute;
- Tuberculoză activă osoasă, articulară sau a altor organe;
- Afecțiuni maligne;
- Boli care cauzează cașexia;
- Decompensare cardiacă;
- Condiții hemoragice;
- Implanturi metalice (după accidentări, endoproteze, materiale de osteosinteză etc. )
BIBLIOGRAFIE
1. Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală
2. Aplicații ale electroterapiei în kinetoterapie: principii și practică/2014, document pdf
3. file://241046590-Aparate-Electronice-Pentru-Terapie.pdf, accesat martie 2021

S-ar putea să vă placă și