Mironesti Locuri Cercetari Arheologice Monumente Si Personaje Istorice Cristian Schuster Traian Popa 2008 Vol 1

https://biblioteca-digitala.
ro
CRISTIAN SCHUSTER TRAIAN POPA
MIRONEŞTI I
Locuri, cercetări arheologice,
monumente şi personaje istorice
https://biblioteca-digitala.ro
MUZEUL JUDEŢEAN „TEOHARI ANTONESCU“ GIURGIU
CRISTIAN SCHUSTER TRAIAN POPA
Locuri, cercetari arheologice,

(
monumente si , personaje istorice
cu contribuţii de = VASILE BARBU

MARIN PANAIT
FLORIN GROFU
ALEXANDRU MORINTZ
LAURENŢIU MECU
DANIELA PANAIT
editura
PELICAN
Editura PELICAN este diviziune a Societăţii Ecologiste Noua Alianţă.
Editura PELICAN este acreditată de către Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior.
Bibliotheca Musei Giurgiuvensis

este serie editată de Muzeul Judeţean „Teohari Antonescu“ Giurgiu,
str. C. D. Gherea nr. 3, telefon 0246-212.804, 216.801
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

SCHUSTER, CRISTIAN
Mironeşti : locuri, cercetări arheologice,
monumente şi personaje istorice / Cristian Schuster,
Traian Popa. - Giurgiu : Pelican, 2008-
vol.
ISBN 978-973-88115-7-7
Vol. 1. - 2008. - ISBN 978-973-88115-8-4
I. Popa, Traian
902(498 Mironeşti)
Coordonatorii seriei Bibliotheca Musei Giurgiuvensis:

Cristian Schuster şi Traian Popa
Tehnoredactor Gabriel Ionescu
Tipărit în România de
SC DESKTOP PUBLISHING SRL
[email protected] 0726-221191
ISBN 978-973-88115-7-7
ISBN 978-973-88115-8-4
Cuprins
Cuvânt înainte (Cristian Schuster) ............................................................................ 7

Introducere (Cristian Schuster, Traian Popa, Marin Panait)................................... 11
Capitolul I. Un pic de geografie

(Marin Panait, Cristian Schuster) ......................................................................... 13
Capitolul II. Cercetări de suprafaţă şi săpături arheologice .....................23
A. Periegheze (Cristian Schuster)........................................................................... 23
B. Săpături de salvare şi sistematice ........................................................................ 25
1. Punctul „Coastă” (Cristian Schuster) ........................................................... 25
2. Punctul „La Panait” (Cristian Schuster, Marin Panait)............................... 27
3. Punctul „Ruine” (Cristian Schuster) ............................................................. 28
4. Punctul „În Vale” (=Vasile Barbu, Cristian Schuster) ................................. 29
5. Punctul „La Conacul lui Palade” (Traian Popa, Cristian Schuster,
Florin Grofu, Marin Panait) ........................................................................ 33
6. Punctul „Malul Roşu” (Cristian Schuster, Traian Popa,
Marin Panait, Florin Grofu, Daniela Panait, Laurenţiu Mecu).................. 35
Capitolul III. Analogii, discuţii, unele concluzii
(Cristian Schuster, =Vasile Barbu, Traian Popa, Alexandru Morintz,
Marin Panait, Daniela Panait) ............................................................................. 49
1. Perioada eneolitică ....................................................................................... 49
2. Perioada de Tranziţie de la Eneolitic şi Epoca Bronzului .............................. 51
3. Epoca Bronzului ........................................................................................... 59
4. Epoca Fierului .............................................................................................. 68
5. Cultura Sântana de Mureş ........................................................................... 73
6. Cultura Dridu ............................................................................................... 77
Bibliografie ................................................................................................................ 81
Planşe I-XCIV ............................................................................................................. 93
Figuri 1-78 ................................................................................................................ 189
Cuvânt înainte
În amintirea lui Vasile Barbu
Era sfârşitul lunii noiembrie a anului 1988. în cadrul altui proiect, de data asta de îmbunătăţiri
Peste uliţele înnoroite şi casele satului Mironeşti funciare. Dacă ajunsesem, în răstimpul amintit,
se aşternuse un strat alb de zăpadă. Omătul aco- de trei ori acasă. Am mâncat „tone” de peşte la
perise şi pâlcurile de păduri din apropiere, şi valea conservă şi „răbdări prăjite”. Numai în zilele
Argeşului. Lucrările la Canalul Bucureşti-Dunăre „bune”, ne mai completam meniul cu prescură,
„îngheţaseră”. Apa râului însă, nu. Securiştii, colaci şi colivă, oferiţi cu generozitate de preotul
care ne urmăreau vigilenţi de pe sol şi din aer (cu şi dascălul satului. Se terminaseră şi porumbeii
elicopterele!), da! din turla Bisericii, ca să nu vorbim de vinul lui
Colegii de „suferinţă”, Gheorghe Cantacuzino Marinică!
şi Vasile Barbu, ultimul străbătând pe jos distanţa Ţin minte că noi, păcătoşii, Barbu („am supt de
de la Mironeşti la Gostinari, unde spera să găseas- la sânul ateu al partidului!”) şi cu mine („luteran”
că vreo maşină spre Bucureşti, plecaseră fiecare la şi, tot aşa, să fiu cinstit!, cam ateu), mai mâncam
treburile sale, munca la Institutul de Arheologie, în lăcaşul de cult. Tamino, adică Gheorghe Can-
respectiv „exercitarea atribuţiilor de director al tacuzino, un adevărat creştin, cu respect faţă de
Muzeului Luptei pentru Independenţa Poporului ctitoria propriilor săi strămoşi, care ridicaseră
Român - Giurgiu”. Biserica, după ce-şi dezinfecta minuţios mâinile,
Am rămas să continui singur investigaţiile lua bucata de colac sau bolul cu colivă şi fugea să
arheologice în punctul Coastă. Frigul, vântul şi se hrănească în prispa Bisericii.
ninsoarea sâcâitoare ne îngreunau munca. Cu tot Revenind la prima zi din decembrie, după
ajutorul lui Marin Panait, inimosul dascăl („cân- ce Vasile Barbu îmi oferi o ceaşcă de cafea cu
tăreţ”) al Bisericii din localitate, viitorul absolvent înlocuitori („Marileno, fă-i lui Cristi o cafea
de istorie, nu înaintam deloc în cercetarea locuinţei autentică!”, Marilena fiind secretara de atunci şi
getice. Zăpada, venind în valuri, ne tot acoperea de acum a Muzeului), îmi povesti conspirativ şi
complexul. plin de mândrie („patriotică”, evident...) ce i se
Date fiind condiţiile meteo, am hotărât înce- întâmplase la şedinţa cu activul P.C.R. din judeţ,
tarea campaniei. Pe 1 decembrie m-am înfiinţat consacrată zilei de 1 Decembrie. Nişte tovarăşi îl
la Muzeu. Vasile Barbu, stând cu spatele spre uşa reclamaseră public, în plină şedinţă, că „directorul
de intrare în biroul directorial, dar spionându-mă Muzeului şi colaboratorii săi, s-au cazat pe timpul
peste rama ochelarilor, printr-o oglindă de vitrină investigaţiilor de la Mironeşti în casele preotului
amplasată strategic, m-a întâmpinat „călduros”, şi dascălului”! Barbu a recunoscut că, „aşa este”,
afirmând: „Neamţule, am crezut că nu te mai în- ripostând însă că oamenii în teritoriu ai partidului,
torci de la Mironeşti! Voi saşii sunteţi cam căpoşi, în loc să sprijine pe arheologi şi munca lor, aşa cum
să nu zic, cam tâmpiţei, şi până nu terminaţi munca cere Secretarul General, „au pus numai piedici!”.
planificată, nu vă opriţi!”. „Mânia sa proletară”, a plăcut primului secretar,
Cam avea dreptate! Fusesem tentat să mai care a înfierat atitudinea subalternilor săi. Vasile
continui, dar vremea nu-mi oferise prilejul. Ade- Barbu era foarte mulţumit; „vezi bă neamţule, ce
vărul este că, din aprilie şi până în decembrie tot înseamnă să creşti într-un cartier nobil, cartierul
lucrasem pe Canal; la fel ca şi colegul Emilian Tei din Bucureşti, şi să ai şcoala lui Vasile Canara-
Alexandrescu, care săpa în zona Greaca-Prundu che, fost director al Muzeului din Constanţa, mare
8 Cuvânt înainte
ocnă, fost prieten cu Gheorghiu-Dej”, „trebuie să-i Cei ce semnează în acest volum, au luat
baţi pe ticăloşii ăştia cu armele lor!”. hotărârea, firească şi reparatorie, să îl dedicăm
Şantierul arheologic de la Mironeşti a fost memoriei sale! O merită din plin!
un adevărat test pentru mine. Pe lângă activitatea
specifică de cercetare, a trebuit acum să mă ocup de ***
aspecte administrative, de muncitori necalificaţi,
aprovizionare, să gestionez conflictele cu „orga- Investigaţiile arheologice au debutat în
nele” şi contrele cu Barbu. Dar nu-mi pare rău! anul 1988, deci acum 20 de ani, impuse fi-
Atunci am avut prilejul să-l cunosc cu adevărat pe ind de lucrările la ceea ce urma să fie Canalul
Vasile Barbu. Era, oarecum, un alt om pe teren, Bucureşti-Dunăre. Au continuat cu mici sondaje
decât în cadrul rece, oficial al Muzeului. Îi plăcea în 1989, întrerupându-se apoi până în 2002.
să te testeze, să-ţi întindă capcane (inclusiv bancuri Vremurile şi oamenii au jucat în 2004 încă o
politice). Toate având ca scop să te înveţe să te festă cercetărilor; ele fiind, din nou, vremelnic şi
descurci pe teren şi să te aperi de „binevoitori”. Era subiectiv întrerupte. Apoi, din 2005 ele s-au foca-
împotriva practicii, cam generalizate în România, lizat în forţă asupra punctelor Conacul lui Palade
precum că, arheologul cu experienţă „nu trebuie şi Malul Roşu.
să-l înveţe pe ucenic, ci acesta din urmă, trebuie Colectivului de arheologi, format iniţial din
să fure meseria!”. Vasile Barbu şi Cristian Schuster, li s-au adăugat
Am efectuat împreună, însoţiţi de cele mai treptat şi alţi specialişti, unii de la Institutul de
multe ori de colegii Emilian Alexandrescu, Traian Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti (Ghe-
orghe Cantacuzino, Alexandru Morintz, Alexandra
Popa, Raluca Barac, Florin Grofu, Ovidiu Solo-
Comşa), Muzeul Judeţean „Teohari Antonescu”
mon, numeroase periegheze prin „coclaurile” ju-
din Giurgiu (Traian Popa, Florin Grofu, Andrei-
deţului Giurgiu. Am desenat zeci de planuri împre-
Cosmin Mocanu), Universitatea „Spiru Haret”
ună (la Mihăileşti, Adunaţii-Copăceni, Varlaam,
(Marin Panait, Daniela Panait), Universitatea
Mogoşeşti, Schitu, Bila, Cămineasca, Mironeşti).
Bucureşti (Lukacs Antal).
Pe unul din acestea, chiar pe unul din planurile de
Acest prim volum însumează rezultatele in-
la Mironeşti-Coastă, se găseşte consemnarea mea,
vestigaţiilor de până acum, excepţie făcând cele
de strat de culoare „căcănie”, notaţie generată de
consacrate monumentelor Evului Mediu Mijlociu
întrebarea mea, „ce nuanţe are stratul de sub cel şi Târziu, anume curţile boiereşti şi biserica. Re-
getic ?”. Barbu, enervat de ploaie, vânt şi frigul spectivele monumente şi cercetările din 2008 şi
care-i „lipise” ruleta de degete, mi-a răspuns, anii următori vor face obiectul altor intervenţii
„căcănie, măi Cristi!, dă-o dracului!”. publicistice.
Ne-am ciondănit pe diverse subiecte de arhe- Exprimăm aprecierea noastră tuturor celor,
ologie. Unde nu ajungeam la „consens”, Barbu instituţii locale, judeţene, persoane juridice sau
invita diferiţi specialişti, să ne „lumineze”, fie fizice, care, într-un fel sau altul, financiar, logistic,
direct pe teren, fie în Muzeu, odată cu prelucrarea sufleteşte, au sprijinit cercetările de la Mironeşti şi
materialelor recuperate de pe şantiere. Dintre aceş- apariţia acestei cărţi: Consiliul Judeţean Giurgiu,
tia, amintesc pe regretatul dr. Sebastian Morintz, Muzeul Judeţean „Teohari Antonescu”, Institutul
prof. Alexandru Vulpe, prof. Mircea Babeş, dr. Român de Tracologie, Institutul de Arheologie
Eugen Comşa, dr. Vasile Boroneanţ etc. „Vasile Pârvan”, Primăria şi Consiliul Local
Au trecut 20 de ani de la primele cercetări Gostinari.
arheologice de la Mironeşti. Şi câteva luni de la În munca noastră arheologică pe şantier, dar şi
decesul lui Vasile Barbu. în laboratoarele de restaurare-conservare şi cele de
Când, împreună cu Traian Popa, am luat cartografie-desen de la Muzeul Judeţean „Teohari
decizia publicării unui prim volum cu rezultatele Antonescu” din Giurgiu şi Institutul de Arheologie
investigaţiilor, Barbu se angajase să redacteze „Vasile Pârvan”-Centrul de Tracologie, am avut
partea cu descoperirile Sântana de Mureş şi Dridu. colaboratori de nădejde: Cătălina Toma (desen-car-
Nu a apucat să le termine… tografie), Mariana Simion (restaurare), Gheorghe
MIRONEŞTI. I – Locuri, cercetări arheologice, monumente şi personaje istorice 9
Chelmec (foto). Alte desene şi planuri au fost în- şi în viitor cercetările de la Mironeşti, precum şi
tocmite de Vasile Barbu, Cristian Schuster, Traian valorificarea rezultatelor acestora prin expoziţii
Popa, Florin Grofu şi Marin Panait; iar unele dintre permanente şi temporare şi prin publicaţii. Căci
fotografii de Marin Panait, Traian Popa, Florin cultura şi cercetarea ştiinţifică nu se sprijină numai
Grofu şi Cristian Schuster. Prelucrările cumpu- cu vorba, ci, mai ales, cu fapta!
terizate s-au efectuat de către Cristian Schuster,
Alexandru Morintz şi Bogdan Popa. prof. dr. Cristian Schuster
Responsabilul ştiinţific al şantierului
Suntem convinşi că, volumul de faţă, va fi arheologic Mironeşti
un nou imbold pentru a sprijini cum se cuvine
Introducere
Localitatea Mironeşti aparţine administrativ 472), autori fiind Constantin C. Giurescu şi Dinu
de comuna Gostinari (Ghinea 1996, 632 sq.) din C. Giurescu. De asemenea şi Constantin Gane
judeţul Giurgiu, fiind amplasată pe terasa înaltă şi în „Trecute vieţi de doamne şi domniţe” (1932,
abruptă a malului drept al râului Argeş, pe Drumul 191-193, 197, 203), foloseşte tot denumirea de
Judeţean 411. Coeni.
Vechea denumire a satului Mironeşti, până în Mai târziu, în anul 1978, în articolul intitulat
anul 1926, a fost Cuieni. Dealtfel, nume precum „Tradiţie în dezvoltarea relaţiilor de familie în sa-
Coiani, Coieni, Coeni, Cuieni, au fost denumiri tul Mironeşti judeţul Ilfov” din lucrarea Ilfov. File
care se întâlnesc în diverse documente şi-n epoci de istorie, Ioana Alina Ciobănel ne spune urmă-
diferite. toarele: „Iniţial satul s-a numit Coiani, deoarece
Astfel, numele de Coiani îl întâlnim ca primă se pare că una din ocupaţiile vechilor săi locuitori
atestare documentară în hrisovul de danie dat de a fost prelucrarea cuielor de corn”. Ciobănel fiind
domnitorul Radu Paisie la 20 martie 1542, pentru primul autor care ne precizează de unde provine
ca, 21 de ani mai târziu, într-o însemnare făcută pe numele satului. Argumentul adus, este plauzibil,
o evanghelie datată 11 ianuarie 1563, denumirea deoarece pădurile din imediata apropiere a satului
să fie Coieni. sunt şi acum populate cu arbustul numit corn.
Un secol mai târziu, secretarul patriarhului Motivul care a dus în timp la degenerarea
Macarie de Antiohia, Paul de Alep, însoţindu-l pe numelui de Cuieni în Coiani, Coieni sau Coeni cre-
patriarh într-o călătorie prin ţară timp de aproape dem că este legat de dispariţia ocupaţiei vechilor
6 ani (1653-1659), trecând prin sat şi poposind la săi locuitori, aceea de a prelucra cuie din lemn de
curţile boiereşti ale postelnicului Constantin Can- corn, o dată cu apariţia şi folosirea pe scară destul
tacuzino, ne aduce la cunoştinţă numele satului, de largă a cuielor din metal.
Coiani, aceeaşi denumire o întâlnim şi într-o hartă Generaţiile care au urmat şi care n-au mai
austriacă apărută la Viena în anul 1757. practicat meseria respectivă, atât cele din sat cât
Pe harta din 1859 din colecţia Barbu Belu, şi cele din localităţile vecine sau mai îndepărtate
hartă care în momentul de faţă se află la Biblioteca neavând cunoştinţă de unde provine denumirea
Academiei Române numită „Planul moşiilor din satului, au asociat-o cu un cuvânt obscen, pe care
jurul satelor Gostinari şi Coeni şi M-rea Grădiştea hârtia nu ne-ar îngădui să-l scriem, considerând
între râul Argeş şi Sabar” (Academia Română, că numele provine de la acesta.
Hărţi, 2390 - D.L XXXV 24), denumirea satului Bănuim acest lucru, deoarece cu circa o jumă-
este Coeni, aceeaşi denumire o întâlnim şi în Dic- tate de secol mai înainte, expresii care astăzi nici
ţionarul geografic din 1898, dar cu o rectificare, nu pot fi pronunţate, cu atât mai mult scrise, erau
în paranteză fiind trecut Cueni. folosite în mod curent în limbajul oamenilor, atât
Denumirea de Coeni o întâlnim şi la marele din localitate, cât şi a celor din satele vecine, fără
nostru istoric Nicolae Iorga în lucrarea sa „Româ- ca acela care le pronunţa să simtă vreun sentiment
nia cum era până la 1918, România «Munteană»” de jenă sau cel care-l asculta să se simtă într-un fel
(1972, 231, 233), precum şi în „Istoria Românilor lezat, totul decurgând ca ceva normal şi firesc.
din cele mai vechi timpuri până astăzi” (1975,
Capitolul I
UN PIC DE GEOGRAFIE
I. Mironeştiul în context geografic mai larg

Ambientul şi-a pus, din cele mai vechi timpuri, la baza pantei, în special, în Lunca Dunării şi
amprenta pe dezvoltarea comunităţilor umane din a Argeşului.
arealul şi împrejurimile localităţii Mironeşti (pen- Sub acest complex se află un strat argilo-
tru actuala zonă a localităţii, vezi fig. 1: imagine marnos, care menţine pânza freatică (Iordan 1973,
din satelit de la 4,09 km). 38). Acest lucru face ca debitul izvoarelor să nu
Geografic, satul se găseşte în partea de nord a fie influenţat de creşterea sau descreşterea apelor
Câmpiei Burnazului (Ghinea 1996, 329), în partea curgătoare ce delimitează Câmpia Burnazului, ape
inferioară a acesteia, segment ce este cunoscut în care-şi au albia mult mai jos decât nivelul de la care
literatura de specialitate sub numele de Burnazul aceste izvoare ies la suprafaţă la baza câmpiei.
Estic. Acesta are ca limite, la nord Valea Câlniştei Pe lângă cele două râuri amintite mai sus,
şi aceea a Argeşului, la est aceiaşi vale a Argeşului Argeşul şi Câlniştea, nu trebuie omis râul Sabar,
şi la sud Lunca Dunării (Ghinea 1996, 555 sqq.; râu ce însoţeşte Argeşul şi împreună cu acesta
Schuster 2005a, 5 sqq.; Schuster, Fântâneanu, străbate lunca numită Lunca Argeş-Sabar (Iordan
Crăciunescu 2005, 9 sqq.). Muchia acestei câmpii 1973, 36), microzonă ce a contribuit în egală
este abruptă şi înaltă, atât la nord către râul Argeş măsură, împreună cu pădurile Câmpiei Burnazu-
cât şi la sud. lui la condiţiile propice de trai ale grupurilor de
Altitudinea câmpiei avute în vedere variază oameni care şi-au întemeiat aşezări în acest areal,
de la 80-90 m pe muchia nordică la Mironeşti, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi.
Hotarele, Mihai Bravu, toate aşezări din judeţul Pentru Burnaz, dar şi pentru satul Mironeşti
Giurgiu, până la 50 m pe terasa Argeşului la Chir- şi zonele sale limitrofe, râul Argeş a jucat şi joacă
nogi (Ghinea 1996, 416 sq.), judeţul Călăraşi. Spre încă un rol important, el aparţinând reţelei hi-
deosebire de limita nordică, terasele Dunării care drografice alohtone (Gâştescu, Iordan 1970, 33;
mărginesc zona sudică între Chirnogi şi Prundu Iordan 1973, 53).
(judeţul Giurgiu), sunt pante mai line, iar de la Munţii Făgăraş constituie perimetrul de unde
Băneasa (Ghinea 1996, 119), spre vest aceastea izvoreşte râul. Debitul Argeşului este dependent,
determină o estompare a contactului câmpiei în principal, de fenomenele climatice din regiu-
cu lunca. nile înalte, acestora alăturându-li-se şi debitele
Constituţia litologică a Câmpiei Burnazului râurilor cu izvoare în zona de contact a dealurilor
poartă amprenta “stratelor de Frăteşti”, formate cu câmpia, sau chiar în perimetrul acesteia din
din pietrişuri, nisipuri şi argile de vârstă Pleisto- urmă şi care se varsă în Argeş, ape ce sunt depen-
cen Inferior. Acestea sunt, la rândul lor, urmate dente, la rândul lor, de precipitaţiile în funcţie de
de depozite loessoide cu grosimi de 15-20 m din anotimp.
Pleistocenul Mediu (Gâştescu, Iordan 1970, 33). Astfel, pentru Argeşul neîncorsetat de lucrări
Investigaţiile de profil, au arătat că sub depo- antropice (Iordan 1973, 57), lucrări efectuate mai
zitele de loess, în straturile de nisipuri şi pietrişuri ales la sfârşitul mileniului II p. Chr., este de con-
grosiere, este localizată o bogată pânză acviferă, semnat o creştere a debitelor din ianuarie până în
dovedită de numeroasele izvoare ce izbucnesc mai; ulterior în răstimpul până în august-septembrie
14 Capitolul I – Un pic de geografie
se poate vorbi de scăderi şi apoi de creşteri/ Trebuie spus că, datorită activităţilor antropice,
descreşteri alternative până în ianuarie. terasa din dreapta râului Argeş, de la vechiul pod
Solul brun-roşcat este caracteristic pentru tera- care venea de la Gostinari şi până la ieşirea spre
sa râului, fapt valabil şi pentru zona Mironeştiului sud-est din satul Mironeşti, a fost, în unele areale,
(Gâştescu, Iordan 1970, 45 şi fig. 6; Iordan puternic afectată. Acestui factor s-au alăturat şi alţii
1973, 70). naturali, cum sunt ploile, vânturile, zăpada, care au
Cu unele variaţii, datorate unor fenomene erodat zona în imediata proximitate a râului.
meteorologice mai largi, clima acestei regiuni s-a Dar, observaţiile noastre asupra ruinelor
înscris în tipul celei de câmpie, cu temperaturi curţilor medievale şi a Bisericii, ne-au confirmat
oscilante (veri tropicale, ierni reci) şi precipitaţii că şi mişcările seismice de mai mare sau mai mică
diferite cantitativ (vara puţine, iarna abundente), amploare au jucat un rol deloc de neglijat.
care, de-a lungul vremii, au influenţat dezvoltarea Este evident că monumentele amintite au fost
vegetaţiei şi implicit a faunei, deci condiţiile opti- afectate de toate cutremurele majore măsurate în
perioada de la începutul secolului 19 şi până acum
me de viaţă pentru comunităţile acestor locuri.
(26 octombrie 1802, ora 10:55, cutremur cu mag-
Deşi microzona Luncii Argeş-Sabar putea
nitudinea pe scara Richter – mb Ms MI – de 7,5;
constitui o sursă propice traiului comunităţilor
10 noiembrie 1940, ora 1:39, 7,4 pe scara Richter;
omeneşti, apa fiind aproape, peştele şi vânatul
4 martie 1977, ora 19:21:56, 7,2 pe scara Richter;
găsindu-se din abundenţă, totuşi, calamităţile
30 august 1986, ora 21:28:37, 7 pe scara Richter;
naturale (inundaţiile şi alunecările de teren), dar
30 mai 1990, ora 10:40:06, 6,7 pe scara Richter;
şi teama că vor fi mai uşor descoperite şi atacate 31 mai 1990, ora 00:17:48, 7 pe scara Richter).
de alte comunităţi, au determinat populaţiile să Deci, avându-se în vedere că mai toate cutremurele
se stabilească pe terasa mai sus amintită, cât şi puternice din zona Vrancea, dar şi din Balcanii de
pe muchiile văilor ce-o fragmentează, formând Nord, sunt resimţite în Câmpia Munteană, deci,
adevărate intrânduri, unele mai largi, mai adânci implicit, şi în subunitatea Argeş-Sabar, este de
şi mai lungi (2-3 km), altele mai înguste, mai puţin presupus că şi în perioadele preistorice şi, ulterior,
adânci şi mai scurte (300-500 m). Diferenţele de până în Evul Mediu Timpuriu, acestea şi-au pus
nivel între luncă şi câmpie de circa 40-50 m îi fe- amprenta pe activitatea şi viaţa comunităţilor din
reau de inundaţii, dar şi de pericolul alunecărilor de zona Mironeştiului. Dealtfel, şi acest areal face
teren specifice solurilor aşezate pe straturi argilo- parte din punct de vedere seismic din zona de ma-
marnoase, predispuse acestui fenomen natural, cu croseismicitate I = 81 pe scara MSK, unde indicele
precădere în perioade în care precipitaţiile atmos- 1 corespunde unei perioade medii de revenire de
ferice (ploaie, zăpadă) erau abundente. 50 de ani conform S.R. 11.100/1-93.
II. Microregiunea Mironeşti

Deşi nu dispunem de informaţii clare referi- terasei şi care ne ajută să ne conturăm o imagine
toare la calamităţile naturale ce s-au abătut asupra a zonei în perioade mai îndepărtate în timp.
zonei de luncă ale terenurilor ce aparţin locuitorilor O altă cauză, care a contribuit din plin la
satului Mironeşti şi a împrejurimilor sale, totuşi fenomenul de erodare şi alunecare a terenului,
mărturiile oamenilor cu privire la inundaţiile ca- este evidenţiată de tendinţa apelor Argeşului
tastrofale din perioada secolului trecut, din anii de a rupe şi distruge malul drept al albiei sale,
1970-1974 trebuie luate în consideraţie, acestea datorită schimbării cursului în acestă zonă, curs
făcându-ne o imagine cu privire la astfel de feno- care, iniţial, se îndreaptă spre sud-est şi care se
mene naturale ce s-au abătut de-a lungul timpului schimbă spre est, iar în aval de Mironeşti, chiar
asupra acestei zone. spre nord-est. Şi prezenţa ruinelor curţilor feudale
Un alt indiciu îl reprezintă abundenţa alune- ale domnitorului Radu Şerban, chiar pe marginea
cărilor de teren actuale, care macină extremităţile erodată a terasei, ne aduc încă o dovadă în plus că
acum circa 4-500 de ani terasa era mult mai extinsă Un alt iaz, dar natural, se afla la circa 2,00 km
spre nord, în lunca actuală a Argeşului. nord de sat, în Lunca Argeş-Sabar, iaz ce purta
Microreţeaua hidrografică a localităţii era numele de Belciugata şi care se pare că ar fi fost
destul de bogată. Chiar dacă nu dispunem de o rămăşiţă dintr-un braţ al râului Argeş sau poate
documente vechi în care să fie atestată prezenţa chiar o veche albie a acestuia, acum secată. Acest
iazurilor şi heleşteelor de peşte, anumite toponime lac era destul de întins, vegetaţia acvatică fiind
precum Lacul lui Miu şi Lacul lui Georgescu sunt bogată (papură, trestie, rogoz).
suficient de concludente, mai ales că, bătrânii satu- Atât în heleşteele artificiale cât şi în cele
lui îşi amintesc de aceste luciuri de apă şi urmele naturale, dar şi în apele râului Argeş, populaţia
lor mai pot fi văzute şi astăzi. acvatică era şi este reprezentată de următoarele
Astfel, în partea de nord a satului, pe malul specii de peşte: bibanul, crapul, plătica, somnul,
drept al râului Argeş, se afla un heleşteu destul de ştiuca, mreana, cleanul, obletul, carasul. Printre
întins (circa 3 ha), numit Lacul lui Miu, heleşteu insulele de stuf ale lacului Beliciugata cuibărea
ce acumula apele numeroaselor izvoare ce se află un număr însemnat de păsări specifice bălţilor,
în această zonă. precum gâsca, lişiţa şi mai multe specii de raţe şi
Dintre aceste izvoare, care se vărsau în acest stârci. De asemenea, în luncă mai trăiau şi, parţial,
heleşteu, două au o importanţă mai deosebită, din vieţuiesc încă şi alte specii de animale, precum
cel puţin două motive. Datorită debitului mare de vidra, nurca, iepurele şi vulpea.
apă al acestora, apele celor două izvoare au fost Ca şi cele două heleştee mai sus amintite, şi
captate în interiorul unor tuburi mari din ciment, Belciugata a fost desecat în perioada colectivizării,
piatră şi nisip, folosite la tubajul puţurilor şi fân- dar terenul rezultat n-a putut fi inclus în circuitul
tânilor în această zonă în perioade mai îndepărtate agricol, datorită poductivităţii foarte reduse. Mai
(sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20), târziu însă, când au început lucrările la ceea ce
tuburi destul de largi de circa 1 m, din care apa cap- urma să fie Canalul Dunăre-Bucureşti şi când
tată se scurgea printr-un jgheab de lemn, de unde cursul râului Sabar a fost deviat cu circa 5-6 km
putea fi luată cu uşurinţă de locuitori şi folosită la mai în amonte de locul natural de vărsare în râul
activităţile necesare traiului de zi cu zi. Argeş, o parte din nisipul rezultat din excavarea
De la aceste tuburi, apele captate au primit noii albii a Sabarului a fost depozitat pe locul fos-
numele impropriu de fântâni, instalaţii ce se mai tului iaz. Acum terenul are un aspect dezolant, de
află în uz şi astăzi, asigurând apa necesară în peri- deşert, fiind lipsit întru totul de vegetaţie. Acelaşi
oada îndelungată de secetă sau când uzina de apă aspect dezolant poate fi întâlnit de-o parte şi de
existentă în sat nu mai funcţionează. Aceste fântâni alta a râului Argeş, datorită defrişărilor masive de
poartă denumirea de Fântâna Mare şi Fântâna lui păduri, care s-au făcut din cauza lucrărilor de la
Mironescu, cea din urmă făcând referire la cel care Canal, pe locul lor fiind depozitat nisipul rezultat
a suportat amenajarea ei. din excavaţii, zone pe care nu mai cresc alte plante
Lacul lui Miu a fost asanat, terenul rezultat decât anumite specii de ciulini şi mărăcini.
urmând a fi transformat în teren agricol, dar, din Credem că, unul dintre motivele care au dus la
cauza apelor izvoarelor ce-l mărginesc şi care apariţia secetelor prelungite an de an în ultima vre-
asigură din plin creşterea plantelor iubitoare de me se datorează şi defrişării pădurilor din această
apă, acesta, n-a putut fi cultivat, rămânând a fi zonă pe timpul lucrărilor la Canal, dar şi a proastei
folosit ca păşune pentru animale. aplicări a Legii Fondului Funciar.
Un alt heleşteu, dar cu o suprafaţă destul de Cu toate acestea, în Câmpia Burnazului, în
mică (circa 2500 m2) şi ale cărui urme se mai văd împrejurimile satului Mironeşti, întâlnim corpuri
şi astăzi, era amenajat în partea de est a satului. de pădure (Mislea şi Blajul), dar şi mai depărtate
Acest heleşteu a fost amenajat de unul dintre (Teiuşul şi Comana), păduri care provin din ves-
locuitorii satului, numit Alexandru Georgescu, titul codru al Vlăsiei (Ciobănel 1978, 575) şi care
acesta construindu-şi pe malul lacului şi o locuinţă. au contribuit la buna desfăşurare şi dezvoltare a
Această amenajare piscicolă, ca şi Lacul lui Miu, a comunităţilor ce au vieţuit în aceste locuri. De
avut aceeaşi soartă odată cu colectivizarea forţată. asemenea, un alt argument, în această privinţă, ne
este adus de vechea denumire a satului Mironeşti, cuprinse între 10 şi 20 ha. Aceste mici corpuri
anume Cuieni, denumire, aşa cum am văzut în de păduri poartă denumirea văilor pe care au fost
Introducere, îşi are originea în vechea „meserie” a plantate şi au în componenţa lor fie o singură specie
locuitorilor săi ce prelucrau cuie de lemn de corn. de arbori (salcâm, pădurea de pe Valea Mierlei),
În aceste păduri se întâlneau şi, parţial, se fie trei patru specii (salcâm, paţachin, frasin, ulm,
mai găsesc încă, o mare varietate de arbori spe- pădurea de pe Valea Puţului). Pădurea de pe Valea
cifici pădurilor de foioase, precum stejarul, cerul, Puţului se află în imediata apropiere a satului, în
gârniţa, teiul, carpenul, salcâmul, jugastrul, frasi- partea de sud-est şi are suprafaţa de circa 10 ha. Cu
nul, ulmul, arţarul, dar şi un subarboret abundent, excepţia racovinei şi a ierbii negre, care creşte în
reprezentat de gherghinar, porumbar, lemn câinesc, această pădure, flora lipseşte, datorită păşunatului
salbă moale şi corn, arbust amintit mai înainte. intens, iar fauna este reprezentată doar de câteva
Un rol important în viaţa locuitorilor satului specii de păsări (coţofana, cioara, eretele) deoarece
Mironeşti l-a avut pădurea Mislea, pădure ce se în această pădure subarboretul este inexistent şi
află astăzi la circa 300 m de sat, în partea de sud, celelalte specii de păsări nu găsesc locul propice
sud-vest şi care are o suprafaţă destul de mare, de cuibăritului şi dezvoltării lor.
circa 500 ha. Pe lângă speciile de arbori enumerate În pădurea de pe Valea Mierlei, cu suprafaţa
mai sus ce compun această pădure, mai întâlnim de circa 20 ha, pe lângă iarba neagră şi racovina,
aici şi diverse specii de plante şi flori. primăvara înfloresc şi două specii de flori (vioreaua
Iarba neagră, rocovina, urzica mare, untişorul, şi micşuneaua), iar, pe lângă păsările ce cuibăresc
precum şi o mulţime de flori, dintre care amin- aici (coţofana, cioara, eretele), mai pot fi întâlnite
tim vioreaua, micşuneaua, brebenelul, branduşa şi animale de talie mai mare (iepurele, vulpea,
galbenă şi altele, reprezintă flora actuală a acestor bursucul) şi de talie mică (nevăstuica, popândăul,
păduri. Ghiocelul, mărgăritarul şi bujorul sălbatic cârtiţa).
însă, din păcate, au dispărut la începutul celei de Aşa cum am afirmat mai sus, cele două păduri
a doua jumătăţi a secolului 20. Se găsesc, de ase- se află pe versanţii unor văi din apropierea satului,
menea, şi diferite specii de ciuperci comestibile, forme de relief pe care le vom descrie în conti-
dar şi unele necomestibile. nuare şi care au prezentat şi reprezintă un interes
Fauna acestor păduri este reprezentată de deosebit pentru populaţiile ce au vieţuit pe aceste
animale de talie mare, cum ar fi cerbul, căpriorul, locuri, cât şi pentru actuala comunitate a satului
mistreţul, bursucul, vulpea, pisica sălbatică, şi de Mironeşti. Trebuie arătat că, deşi satul este foarte
talie mică, precum veveriţa, dihorul, nevăstuica, vechi, în decursul vremii acesta nu şi-a schimbat
popândăul, cârtiţa, dar şi de mai multe specii de vatra, deoarece acest lucru n-a fost posibil din mai
şobolani şi şoareci de câmp. De asemenea, în zonă multe motive.
se găsesc şi diferite specii de reptile (şerpi, guşteri, Poziţia geografică n-a permis extinderea satu-
şopârle) şi de batracieni. lui datorită condiţiilor naturale, care au influenţat
Dintre păsările care au populat şi încă mai în sens negativ acest lucru, aşa cum am mai spus,
populează aceste păduri de foioase, amintim gaiţa, satul fiind situat pe muchia câmpiei, acolo unde
potârnichea, ciocârlia, mierla, privighetoarea, pi- contactul dintre câmpie şi luncă nu se face prin
tulicea, ciocănitoarea, piţigoiul, cintezoiul, cucul, intermediul unor terase mai largi şi a unor pante
turturica, porumbelul sălbatic, pupăza, eretele, mai domoale iar din cauza microreliefului specific
coţofana şi cioara. Trebuie remarcat faptul că, zonei nu a fost posibilă extinderea, forma actuală
lupul şi dropia au dispărut din această zonă, dar a a lui fiind de poligon neregulat sau areolar, grupat
fost adus şi aclimatizat fazanul, originar din Cau- în jurul unui nucleu central, în cazul de faţă bise-
caz (Gâştescu, Iordan 1970, 49). rica şi curţile domnitorului Radu Şerban (Iordan
Pe lângă pădurile enumerate mai sus, mai 1970, 110).
trebuie menţionate şi două mici corpuri de păduri Dacă în partea de est, sud-est, nord şi nord-vest
aflate în apropierea satului, dar care au fost plan- satul este mărginit de văi adânci, în partea de
tate în a doua jumătate a secolului al XX-lea sud-vest s-ar fi putut extinde, dar prezenţa pădurii
pe versanţii unor văi, păduri de mică întindere, Mislea în această parte n-a permis acest lucru.
De remarcat este faptul că, până la 1900 (Ciobănel Tot în partea inferioară a văii, pe lângă fântâna
1978, 577), pădurea Mislea ocupa aproximativ descrisă mai sus, se mai află şi alte izvoare ce-şi
50% din actuala suprafaţă a satului, mai precis unesc apele, formând un pârâu cu lungimea de
partea de vest şi sud-vest a actualei localităţi. circa 200 m, numit Pârâul lui Banu, de la numele
Abia după Cel de-al II-lea Război Mondial, unui fost locuitor al satului Gostinari ce deţinea
în urma defrişărilor masive ce s-au făcut până în în proprietate un teren pe care-l cultiva cu legume,
acea perioadă, a fost posibilă extinderea satului în irigându-l cu apa din acest pârâu. Iniţial, şi apa
partea de vest şi sud-vest, acest proces căpătând acestui pârâu se vărsa în Lacul lui Miu, acum însă,
un caracter mai pronunţat după 1960. o dată cu dispariţia lacului, pârâul se varsă direct
Defrişările masive şi apariţia unor noi terenuri în râul Argeş.
arabile a făcut posibilă şi dezvoltarea unui nou De asemenea, trebuie menţionat faptul că,
cartier al satului în partea de nord-vest, numit deşi versanţii văii sunt destul de abrupţi, înainte de
Răduleşti. Numele acestuia şi-l datorează unui colectivizare aceste pante erau plantate cu viţă de
învăţător venit din judeţul Dâmboviţa şi stabilit vie şi pomi fructiferi de către locuitorii satului, care
în sat, care din cauza lipsei locurilor de casă în deţineau terenuri în proprietate în această zonă,
vatra satului, a primit un teren la cira 500 m vest dar, odată cu colectivizarea agriculturii, viile şi
de sat, unde şi-a construit o locuinţă, pentru ca pomii au fost distruşi, terenul rezultat fiind folosit
apoi exemplul lui să fie urmat şi de alţi locuitori ca păşune pentru animale.
din sat, în special tineri căsătoriţi, care se vor stabili Datorită lipsei vegetaţiei viticole şi pomico-
aici. În momentul de faţă, cartierul numără în jur le, pe aceste pante destul de abrupte, s-a produs
de 40 case. atât fenomenul de eroziune al solului, creindu-se
Deşi distanţa dintre cartier şi sat s-a diminuat torenţi mai mici sau mai mari, dar şi alunecări
treptat, scăzând de la 500 m la circa 150 m, uni- masive de teren, care au dus la scăderea calităţii
ficarea lui cu satul n-a fost posibilă, datorită unei paşunilor, păşunatul fiind posibil doar primăvara,
văi împădurite, rămasă în urma defrişărilor despre deoarece, odată cu începutul verii, temperaturile
care am vorbit mai sus, pădure ce şi-a redus treptat destul de ridicate şi lipsa precipitaţilor pârjolesc
suprafaţa, rezumându-se la circa 1 ha şi căreia iarba şi pantele capătă o înfăţişare aridă. Dacă
localnicii îi spun parc, printre pomi fiind amenajate toamna este mai prelungită şi cad ploi, pantele se
alei şi ronduri de flori. Partea inferioară a văii, mai îmbracă cu un covor de iarbă, pe care oile şi cor-
puţin accidentată, a fost nivelată; aici s-a amenajat nutele mari pasc până la căderea zăpezii, însă acest
un teren de fotbal în anul 1965. lucru se întâlneşte destul de rar în ultima vreme,
Valea amintită, care desparte satul de acel car- seceta făcându-şi simţită prezenţa an de an.
tier, poartă numele de Valea Fântânii, deoarece în La cealaltă extremitate a fostului heleşteu a
partea inferioară a ei se află Fântâna Mare, despre lui Miu, deci în partea de est, se află o altă vale,
care am vorbit mai înainte. destul de adâncă (45-50 m) şi foarte strâmtă
Această vale delimitează partea de nord-vest (5,00-10,00 m), cu versanţii accentuat abrupţi, însă
a satului de cartierul Răduleşti, mai precis încon- lungimea ei nu depăşeşte 200 m. Aceasta poartă
joară cartierul, începând din est, apoi nord-est, denumirea de Bent, denumire dată de localnici
nord şi nord-vest. Acest lucru a fost posibil deoa- datorită versanţilor abrupţi şi întunericului ce-o ca-
rece valea se bifurcă în partea inferioară, la circa racteriza chiar şi-n timpul zilei, datorită vegetaţiei
200 m de fântâna existentă, un braţ al acesteia ierboase şi arboricolă foarte deasă ce creştea în
îndreptându-se spre vest-sud-vest, celălalt spre această vale şi o făcea aproape inaccesibilă omului.
est, schimbându-şi apoi cursul spre sud. Dintre speciile de plante ce se găseau şi se găsesc
În partea inferioară, valea este destul de şi acum, amintim urzica mare, un adevărat obsta-
adâncă (circa 45-50 m), ajungând până la nivelul col în calea omului datorită desimii şi înălţimii la
luncii, însă este destul de strâmtă (circa 20 m), şi care ajunge (circa 2,00 m), două specii de flori de
cu cât înaintează în câmpie, firul văii se strâmtează, pădure, vioreaua şi micşuneaua, iar dintre speciile
adâncimea scade şi cele două braţe, după ce străbat de arbori, salcâmul, ulmul şi cornul, acesta din
aproximativ 1000-1200 m, se pierd în câmpie. urmă datorită caracterului său de arbust; împreună
cu urzica contribuie la îngreunarea accesului în abundente care-l alimentează şi pe cursul căruia

această vale. a fost amenajat Lacul lui Georgescu.
În partea inferioară a văii se află un pârâu nu- Valea Morii, în lungime de circa 800 m, este
mit Pârâul lui Mironescu ale cărui ape se vărsau orientată nord-sud, iar odată cu schimbarea cursu-
în Lacul lui Miu, în momentul de faţă varsându-se lui spre vest, valea îşi schimbă denumirea în Valea
în râul Argeş, după ce parcurg circa 200 m de la Puţului, denumire dată de un puţ foarte vechi, ce
izvoare până la vărsare. asigura odinioară apa necesară locuitorilor din
O altă vale, de care ne vom ocupa în conti- această parte a satului (partea de sud) şi care, în
nuare, este, de fapt, o înlănţuire de mai multe văi momentul actual, nu mai este folosit. Ca şi Valea
care, odată cu schimbarea cursului, îşi schimbă şi Morii, în partea inferioară este mai largă (circa
denumirea. Astfel, la numai 300 m est, de valea 100 m), dar cu cât înaintează în câmpie, aceasta
descrisă mai sus (Bent) se află Valea Morii, vale îşi strâmtează suprafaţa, în unele locuri fiind de nu-
ce poartă denumirea aceasta datorită unei mori cu mai 10-20 m lăţime. Jumătate din versantul drept
valţuri de piatră, ce a funcţionat, aşa cum atestă şi este acoperit în proporţie de 40% de gospodăriile
unele documente, până în anii ’60 ai secolului XX, sătenilor, 60% fiind folosit ca păşune naturală,
şi care se află în partea superioară a văii, parte în cealaltă jumătate este acoperită cu o plantaţie de
care accesul locuitorilor satului se făcea mai uşor, salcâm, aparţinând sătenilor şi, o dată la trei ani,
datorită unui drum tăiat în versantul drept al văii, aceasta este exploatată, materialul lemnos rezultat
versant pe care se află o parte din gospodăriile fiind folosit ca araci la viţa de vie. Versantul stâng
sătenilor din Mironeşti. este acoperit de corpul de pădure care poartă nu-
mele văii, în proporţie de 50%, restul este lipsit
Valea Morii delimitează satul în partea de
de vegetaţie arboricolă, fiind folosit ca păşune
est, fiind destul de largă, circa 200 m în partea
naturală.
inferioară şi 50-100 m în cea superioară, cu pantele
Aşa cum am mai spus, Valea Puţului este o
mai domoale decât cele descrise mai sus, pante
continuare a Văii Morii; aceasta, spre deosebire
ocupate în proporţie de circa 70% cu viţă de vie,
de cealaltă, este orientată în partea inferioară spre
pomi fructiferi şi pădure.
vest, iar după circa 500 m îşi schimbă direcţia spre
Astfel, versantul drept al văii pe care se află
sud, sud-vest, străbătând în această direcţie alte
gospodăriile sătenilor, este ocupat aproape în
5-600 m, ajungând în punctul numit La Pisc, punct
întregime cu viţă de vie hibridă şi pomi fructi- în care valea se bifurcă în două văi distincte.
feri, dintre aceştia, cel mai des întâlnit, şi care Un braţ se îndreaptă spre vest, spre pădurea
s-a adaptat cel mai bine climei uscate din timpul Mislea, pe care o atinge după circa 500 m, o
verii, este o specie de prun pitic, numit albişor, traversează şi se pierde apoi în câmpie. Distanţa
după culoarea prunelor. Pe lângă prunul albişor, din punctul La Pisc şi până-n locul dispariţiei în
se mai întâlnesc şi alte specii de prun (grase, cu câmpie fiind de circa 1600-1700 m.
gât), dar şi alţi pomi (corcoduşi, piersici, vişini, Până la intrarea în pădure, cei doi versanţi
nuci, gutui, cireşi). Celălalt versant (stâng) este sunt acoperiţi cu plantaţii de salcâm şi viţă de vie.
acoperit cu un mic pâlc de pădure, care face parte După ce ies din pădure, în ultima parte, pantele
din corpul numit Valea Puţului, continuându-se fiind line, sunt exploatate ca teren arabil. Deşi
pe Valea Morii. are o lungime destul de mare, lăţimea pe firul
Diferenţa de 30% a celor doi versanţi rămasă văii este foarte mică, oscilând între 15,00 m în
neplantată cu pomi fructiferi, viţă de vie şi pădure, partea inferioară şi strâmtându-se cu cât înaintăm
este folosită ca păşune naturală, la care se adaugă spre partea ei superioară, ajungând până la
şi suprafaţa plană cuprinsă între cei doi versanţi 4,00-5,00 m. Această vale poartă numele de Valea
destul de întinsă, suprafaţă descrisă mai sus (vezi lui Moş Grigore, numele luându-l probabil de la
Lacul lui Georgescu). unul din locuitorii satului ce deţinea o suprafaţă
Pe Valea Morii curge pârâul cu numele de mai însemnată de pământ în această zonă.
Pârâul Morii, cu lungimea de circa 500 m, cu Celălalt braţ se îndreaptă spre est, face o buclă
debitul destul de însemnat, datorită izvoarelor spre sud-vest, apoi îşi schimbă cursul spre sud şi
după circa 1500 m, în punctul numit La Târle, şi în pădurea Mislea (versantul drept 60%, cel
aceasta se bifurcă, un braţ îndreptându-se spre stâng 100%), Vale Târlelor 50% din suprafaţă
pădurea Mislea (vest) pe care o atinge după cir- (doar versantul drept, cel stâng fiind mai puţin
ca 200 m şi în care se pierde. Lungimea totală a accidentat a putut fi exploatat ca teren agricol,
acestei văi, numită Valea Târlelor, este de circa destinat culturilor cerealiere), iar Valea Chiriei
300 m. Ea are versanţi destul de lini, cel drept fiind în totalitate, între punctele La Pisc şi La Târle,
exploatat ca păşune, celălalt ca teren agricol, în partea superioară nefiind terasată datorită pantelor
zona exterioară pădurii. domoale, care, de asemenea, au putut fi cultivate
Valea care începe din punctul La Pisc, şi care cu cereale. Exploatarea culturii de viţă nobilă n-a
ajunge în punctul La Târle, continuă spre sud încă durat prea mult, datorită proastei organizări. În
5-600 m, după care, şi aceasta se pierde în câmpie. câţiva ani, viile au intrat într-un proces avansat de
Această vale poartă denumirea de Valea Chiriei. înbătrânire ce a dus, în final, la pârlogirea lor.
Nu ştim sigur de unde provine această denu- După aceea, o parte din suprafaţa terasată a
mire; îndrăznim totuşi să credem că, poate, tere- fost plantată cu salcâm (50% din versantul drept al
nurile situate în această zonă, erau luate în arendă Văii Puţului, şi 75% din cel drept al Văii lui Moş
(chirie – cum spun locuitorii satului) sau poate a Grigore şi 100% din cel stâng al acceleaşi văi),
existat o femeie cu numele Chira ce a deţinut teren valorificat de către C.A.P.-ul din localitate până la
aici şi de la numele ei să provină şi numele văii, desfiinţarea acesteia. Acum valorificarea se face de
însă deformat din Chira în Chiria. către sătenii ce au deţinut terenuri în această zonă
Spre deosebire de Valea lui Moş Grigore, înainte de colectivizare.
vale cu care se întâlneşte în punctul La Pisc, Va-
Deşi toate văile descrise mai sus sunt seci,
lea Chiriei este mult mai largă (40-50 m) şi mai
excepţie făcând Valea Morii, totuşi, avem con-
lungă (2000-2100 m). Ambii versanţi până La
vingerea că, în trecut, acestea erau străbătute de
Târle, fiind lipsiţi de vegetaţie arboricolă, sunt
pârâie, dar, datorită eroziunii solului şi aluviunilor
exploataţi ca păşune naturală, iar din acest punct,
aduse din câmpie de apele provenite din precipitaţii
pantele fiind mai line, sunt folosite ca teren arabil
(ploi, zăpadă), ape care se revărsau pe firul acestor
şi cultivate cu cereale.
văi ajungând în râul Argeş, acestea (pâraiele) s-au
Toate văile descrise mai sus, cu excepţia celei
pomestit şi, cu timpul, au dispărut.
numite Bent, sunt străbătute de drumuri neamena-
jate, care în timpul verii sunt acoperite cu un strat Tindem să credem acest lucru datorită abun-
gros de praf de 5-10 cm, primăvara şi toamna. denţei vestigiilor arheologice de-o parte şi de alta
Dacă precipitaţiile sunt mai abundente, accesul pe a văilor amintite, atât în sectorul apropiat râului
aceste drumuri de pământ este foarte greoi, datorită Argeş, dar şi la distanţă mult mai mare de acesta,
noroiului şi a şleaurilor ce se formează din cauza circa 3000-3500 m.
mijloacelor de transport (căruţe şi tractoare), care În extravilanul satului Mironeşti, la circa
circulă în aceste perioade, atelaje şi utilaje cu care 500 m est de Valea Morii, se găseşte Valea Mier-
sătenii se deplasează la câmp pentru executarea lei. Motivul care ne-a determinat să-i acordăm o
lucrărilor agricole specifice anotimpului respectiv, atenţie deosebită, se datorează cantităţii de materi-
iar iarna drumurile devin aproape inpracticabile. ale arheologice ce se găseau de o parte şi de alta a
De reţinut este faptul că, imediat după colec- văii, cu precădere în zona apropiată râului Argeş.
tivizarea din secolul trecut, între anii 1961-1965, Valea îşi trage numele de la o hangiţă care avea
au fost terasate şi plantate cu viţă de vie nobilă un han în aceste locuri, poreclită Mierla, datorită
(Afus-Ali, Hamburg tămâios, Ceasla ş.a.) pentru faptului că ştia să cânte foarte frumos, precum
producţia de struguri de masă şi vin, următoarele pasărea cu acelaşi nume.
terenuri aflate pe văile mai sus menţionate. Astfel, În lungime de circa 2300-2500 m, această
70% din suprafaţa totală a Văii Puţului a fost vale este orientată, la fel ca şi celelalte, pe direcţia
terasată şi plantată (versantul drept în proporţie nord-sud, excepţie făcând partea ei inferioară,
90%, cel stâng 50%), Valea lui Moş Grigore 80% unde, la circa 300 m de râul Argeş, îşi schimbă
din suprafaţă, în porţiunea de până la intrarea cursul spre est, pentru ca, după nici 200 m, să revină
la direcţia iniţială, direcţie pe care o păstrează până loessul, iar pânza freatică aflându-se, de asemenea,
ce dispare în câmpie. sub 15,00 m adâncime.
Spre deosebire de celelalte văi, aceasta are Pe firul văilor descrise predomină solul brun
mai multe braţe, dar nici unul n-a dobândit nume roşcat de pădure, aluvionat, având aceeaşi rocă
propriu, fiind considerate părţi integrante cu valea mamă, loessul, însă aici pânza freatică oscilează
mamă. între 2,00 m în partea inferioară a văilor şi
În partea inferioară, versanţii sunt acoperiţi 15,00 m, în partea superioară a lor.
de pădure (Pădurea Mierlei), iar cu cât valea Pe terenurile arabile deţinute în proprietate
înaintează în câmpie, versanţii devin mai puţin de locuitorii satului Mironeşti şi care au suprafaţa
accidentaţi, treptat aceştia căpătând o formă mult totală de 1168 ha, incluzând şi văile descrise mai
mai lină, fapt ce a dus la integrarea lor în circuitul sus, dar şi izlazul comunal aflat în proprietatea
agricol. primăriei (60 ha teren arabil), se întâlnesc, de
Şi această vale este o vale seacă, cu excepţia a asemenea, diferite tipuri de sol.
200 m din partea inferioară, unde se află un pârâu Astfel, pe terenurile arabile din jurul satului,
(Pârâul Mierlei) şi ale cărui ape se varsă în râul deci în partea nordică a câmpiei, întâlnim sol
Argeş. brun roşcat de pădure, roca mamă fiind loessul,
Nici această vale n-a fost ocolită de eroziunea pânza freatică aflându-se la mai mult de 15,00 m,
solului şi de alunecările de teren, fenomene natura- mai precis la 35-40 m adâncime de la suprafaţa
le existente şi astăzi, mai ales în partea inferioară, solului.
unde versanţii sunt mai abrupţi. Cu cât terenurile arabile înaintează spre sud,
Aici, datorită alunecărilor de teren, s-au cre- treptat se schimbă şi compoziţia solului, astfel
at la baza aceastora terase naturale, în care roca că, începând din punctul cunoscut sub numele de
mamă este reprezentată de coluvii, solul fi ind La Cireş, solul întâlnit este cernoziomul foarte
aluvo-coluvial, brun roşcat, pânza freatică aflân- puternic levigat, tranziţie spre brun roşcat, roca
du-se la 4,00-5,00 m adâncime. mamă loess, iar pânza freatică aflându-se la aceeaşi
Pe pantele cele mai accidentate (30°-36°) adâncime (mai mult de 15,00 m).
întâlnim soluri excesiv erodate, slab humifere, Suprafaţa totală acoperită de aceste soluri
brun roşcate, roca mamă fiind nisipurile, iar brun roşcat de pădure şi cernoziom foarte puternic
pânza freatică aflându-se la adâncimi mai mari levigat este de aproximativ 660 ha, cifra exactă
de 15,00 m. stabilită de Institutul de Cercetări Agricole Fun-
Pantele cuprinse între 17° şi 33° sunt acoperi- dulea fiind de 656,80 ha.
te, de asemenea, cu sol brun roşcat, excesiv erodat Terenul cel mai productiv se află la extre-
şi slab humifer; roca mamă o reprezintă loessul, iar mitatea sudică a moşiei satului, are suprafaţa de
pânza freatică oscilează între 0,50 m şi 15,00 m. 213,30 ha şi este acoperit cu cernoziom foarte pu-
O altă categorie de pante este cea cuprinsă ternic levigat cu diferenţiere texturală, roca mamă
între 11° şi 18°; aici întâlnim sol brun roşcat de fiind loessul, şi, ca şi în cazurile enumerate mai
pădure, moderat, puternic erodat, sau foarte pu- sus, pânza freatică aflându-se, de asemenea, la mai
ternic erodat, mediu humifer, roca mamă fiind tot mult de 15,00 m.
loessul, iar apa oscilează între 2,00 m şi 15,00 m Extremitatea sudică a terenurilor este măr-
adâncime. ginită de un fir de vale, deşi se află în mijlocul
Pe pantele cuprinse între 6° şi 9° predomină Câmpiei Burnazului, acoperită cu cernoziom
cernoziomul foarte puternic levigat, cu tranziţie foarte puternic levigat, coluvionat, în complex cu
spre sol brun roşcat de pădure, slab, moderat ero- lăcovişte cernoziomică, freatic umedă, deoarece
dat, loessul fiind roca mamă, iar pânza freatică în această zonă pânza freatică oscilează între mai
aflându-se la peste 15,00 m adâncime. mult de 15,00 m, iar la lăcovişte se află la 1,50 m
Ultima categorie de pante de care ne vom adâncime (Toate informaţiile despre configuraţia
ocupa o reprezintă cea cuprinsă între 3° şi 4°, fizică a reliefului şi unităţile de sol existente pe
acoperite cu cernoziom foarte puternic levigat, cu terenurile ce aparţin satului Mironeşti au fost
eroziune neapreciabilă, roca mamă reprezentând-o preluate din arhiva fostului C.A.P. Mironeşti,
care în momentul de faţă se află în custodia com. se află două depresiuni (pădini), de asemenea asa-
Gostinari. Hărţile privind configuraţia fizică a nate, cu caracteristici comune în ceea ce priveşte
terenului şi documentaţia unităţilor de sol au fost roca mamă şi pânza freatică, dar cu solul puţin
întocmite de O.C.P.G.A. Ilfov.). Acest fir de vale modificat faţă de cel din lunca înaltă, fiind un sol
poartă numele de Valea Zboiului, de la satul cu aluvial stratificat, mediu puternic humifer gleizat
acest nume pe lângă care trece şi în vecinătatea profund. Prima depresiune se află în extremitatea
căruia s-au format câteva acumulări artificiale sau vestică a terenurilor, cea de-a doua, mult mai mare,
stagnări mlăştinoase, alimentate de precipitaţii şi atinge extremitatea sud-estică în proporţie de
de izvoare (Iordan 1970, 56). 10%, restul extinzându-se pe terenurile ce aparţin
O altă formă de relief existentă pe terenuri- locuitorilor din comuna Valea Dragului. Acestea
le din câmpie, dar şi din luncă, o reprezintă aşa marchează limita de nord şi de est, cea de vest fiind
numitele depresiuni în câmp. Acestora, locuitorii trasată de terenurile locuitorilor din satul Gosti-
satului le spun pădini, datorită acumulărilor de apă nari, iar cea de sud de albia râului Argeş.
provenită din precipitaţii şi care bălteau tot timpul Diferenţa de teren (1072,20 ha) se află pe tera-
anului. Ele au fost supuse, însă, unor lucrări de sa înaltă a Câmpiei Burnazului şi are următoarele
asanare, prin executarea unor canale de scurgere vecinătăţi: la est terenurile aparţinând locuitorilor
şi acumulare a apei, astăzi fiind dispărute. satului Izvoarele, la nord-est cele ale satului Teiuş,
Datorită băltirii îndelungate a apei în aceste la sud-est cele ale comunei Greaca, la vest pădurea
depresiuni, solul şi-a modificat caracteristicile faţă Mislea, la nord-vest cele ale satului Gostinari,
de cel din împrejurimile acestora, solul brun roşcat
la sud-vest cele ale comunei Prundu, la sud, de
de pădure mediu, puternic exogleizat, podzolit,
asemenea, cele ale comunei Greaca, iar la nord
influenţând productivitatea cantitativă şi calitativă
râul Argeş.
a culturilor agricole, aceasta fiind mai slabă, în ra-
Având în vedere cele menţionate în ultimul
port cu cea obţinută pe solul din imediata apropiere
paragraf, să precizăm că localităţile cu care satul
a depresiunilor respective.
Mironeşti se învecinează şi de care este legat direct
Padina lui Mirică aflată la circa 500 m de sat în
prin căi de acces (drumuri judeţene) sunt: Teiuş
partea de sud-vest, singura din apropierea satului,
Padina lui Durlică, Padina lui Mieiţă, situate la la est, la circa 2,00 km pe Drumul Judeţean 411,
distanţă mai mare de sat (3-5 km) dar în partea de Comana la vest, la 8,00 km distanţă, pe acelaşi
sud, sunt doar câteva din numărul mult mai mare drum judeţean, Prundu la sud, la 11,00 km, acce-
de pădini ce au existat pe terenurile ce aparţineau sul făcându-se 2,00 km pe Drumul Judeţean 411,
locuitorilor satului şi al căror nume l-au primit. 9,00 km pe Drumul Judeţean 412, şi Gostinari
Pe terenurile situate în Lunca Argeşului, la nord, la circa 4,00 km (2,00 km pe Drumul
cunoscută în această zonă sub numele de Lunca Judeţean 411, 2,00 km pe Drumul Judeţean 412)
Argeş-Sabar, întâlnim diferite unităţi de sol. Astfel, înainte de 1989. Acum, datorită demolarii podului
în lunca joasă se găseşte un complex de aluviuni de peste râul Argeş, drumul a fost deviat spre nord
slab mediu humifere, slab salinizate, roca mamă vest cu circa 10,00 km, astfel că, până la Gostinari,
constituind-o aluviunile, pânza freatică aflându-se sunt aproximativ 14,00 km.
la circa 0,50-1,00 m adâncime. Descrierea amănunţită este necesară pentru
Pe lângă lunca joasă, se mai află şi tipul de înţelegerea întregului complex de probleme pe
luncă înaltă, în care, de asemenea, tot aluviunile care le-a ridicat şi le ridică încă, apariţia şi de-
reprezintă roca mamă, pânza freatică aflându-se la zvoltarea satului Mironeşti. Ambientul a jucat un
adâncimea de 1,50 m, iar tipul de sol este sol aluvi- rol deosebit de important în aşezarea pe actualul
al stratificat, slab mediu humifer gleizat profund. teritoriu al satului (v. Gheorghe 2007), dar şi în
Şi-n luncă, pe terenurile deţinute în proprie- zonele sale vecine, a diferitelor comunităţi, in-
tate de locuitorii satului, terenuri în suprafaţă de clusiv a celor preistorice, din perioada getică sau
95,80 ha după calculele fostului U.C.P.G.A. Ilfov, din Evul Mediu.
Capitolul II
CERCETĂRI DE SUPRAFAŢĂ
ŞI SĂPĂTURI ARHEOLOGICE
A. PERIEGHEZE
Mironeştiul şi împrejurimile sale au intrat cu Gostinari, pe terasa înaltă, în ruptura malului, au
putere în atenţia arheologilor, odată cu declanşarea putut fi recuperate, de către Vasile Barbu şi Cristian
lucrărilor la ceea ce se dorea a fi Canalul Dună- Schuster, fragmente ceramice getice, ale culturii
re-Bucureşti. Începerea excavaţiilor mecanice la Dridu şi atipice, din Epoca Bronzului.
acest obiectiv economic, cu puternic impact asupra
mediului înconjurător, a impus depistarea, prin b) În punctul Cariera de lut, aflat la cca 1 km
căi specifice, a siturilor arheologice de pe traseul vest de sat, pe terasa înaltă din dreapta Argeşului,
Canalului. În acest demers, au fost implicate o au fost descoperite de Vasile Barbu şi Cristian
serie de instituţii muzeale din Bucureşti şi judeţele Schuster fragmente ceramice Tei III (Schuster
Giurgiu şi Călăraşi. 1989, 237; 1998a, 147; 2005b, 97; Schuster, Popa
Investigaţiile de suprafaţă au dus la depistarea 1995a, 44; 2000, 143).
pe râul Argeş, între Mihăileşti (judeţul Giurgiu) şi
Olteniţa (judeţul Călăraşi) a unui număr mare de c) La cca 500 m este de punctul b, pe malurile
vestigii din cele mai vechi timpuri (Epoca Pietrei) unei mici văi ce dă în Argeş, în punctul Ulă, au
şi până în Evul Mediu. Ele erau situate, cu precăde- fost identificate fragmente ceramice preistorice
re, pe terasa înaltă şi abruptă din dreapta râului. (?) şi ale culturii Dridu (periegheze Vasile Barbu
Prezenţa unora dintre situri fusese semnalată, şi Cristian Schuster).
dealtfel, de investigaţiile mai vechi, un rol aparte
ocupând cunoscuta dava getică de la Popeşti d) Din albia Argeşului, exact în faţa punctu-
(v. printre alţii: Vulpe 1957; 1962; Vulpe, Vese- lui menţionat anterior, în digul de pământ ridicat
lovschi-Buşilă 1967; Vulpe, Gheorghiţă 1981; odată cu lucrările la Canal, au fost recuperate în
Palincaş 1996; 1997). 2007, de către Marin Panait, fragmentele unui vas
Periegheze legate de Canal în zona Mironeş- de dimensiuni apreciabile, precum şi cioburi din
tiului (fig. 1: imagine din satelit de la 4,09 km alte recipiente, aparţinând perioadei hallstattiene.
înălţime), au efectuat, începând din 1986, Emilian Este evident că, ele au ajuns acolo în urma aducerii
Alexandrescu, Raluca Barac, Vasile Barbu, Viorica pământului pentru ridicarea digului de protecţie.
Enăchiuc şi Cristian Schuster. Acestea au dus la Nu se ştie cu precizie de unde a fost transportat
descoperirea mai multor obiective cu potenţial pământul. Dar, în orice caz, el provine de undeva,
arheologic, începând în vest de la vechiul pod din terasa din dreapta râului.
de peste Argeş de la Gostinari, şi până la ieşirea
din satul Mironeşti, în punctul Malul Roşu, în e) Chiar la marginea de vest a satului, în
est. Ulterior, în anii 2003-2007, investigaţiile de punctul Coastă (fig. 2: imagine din satelit de la
suprafaţă au fost continuate şi de Traian Popa, 362 m înălţime; fig. 11: foto cu promontoriul de
Marin Panait, Alexandru Morintz, Daniela Panait, la nivelul Argeşului; pl. I), pe un promontoriu al
Andrei-Cosmin Mocanu. terasei din dreapta Argeşului, bot de deal flancat
la est de o vale adâncă ce curge spre râu, au fost
a) În zona fostului pod de pe malul drept descoperite de către Vasile Barbu şi Cristian
al râului Argeş, cel care făcea legătura cu satul Schuster fragmente ceramice getice şi din Epoca
24 Capitolul II – Cercetări de suprafaţă şi săpături arheologice
Bronzului (Schuster 1989, 237; 1998a, 147; 2005b, i.) Pe promontoriul care flanchează la est
97; Schuster, Popa 1995a, 37 sq.; 2000, 143; Sîrbu, valea amintită, în punctul Conacul lui Palade/
Schuster, Popa 1997, 240 sq.). La C.A.P., au fost identificate, de Vasile Barbu şi
Cristian Schuster, materiale din Epoca Bronzu-
d) Pe versanţii unei mici văi, aflată la 100 m est lui, hallstattiene, Sântana de Mureş şi medievale
de punctul Coastă, au fost găsite câteva fragmente (fig. 6: imagine din satelit de la 319 m înălţime;
preistorice (periegheză Cristian Schuster şi Marin fig. 14: foto cu terasa – în plan apropiat - de la
Panait; v. şi Schuster 2005b, 97). nivelul Argeşului; fig. 8/a-b: hărţi; fig. 9: trecerea
din imagine bi-dimensională în imagine tri-dimen-
e) La est de acest areal, pe un promontoriu al sională/model 3D; fig. 10: imagini 3D din diferite
terasei, în punctul La Panait (fig. 3: imagine din puncte cardinale; pl. I) (Schuster 2005b, 97).
satelit de la 362 m înălţime; fig. 12: foto cu zona
respectivă de la nivelul Argeşului; pl. I), a fost j) Pe versantul vestic al văii care delimitează
descoperit, la suprafaţă, de către Cristian Schuster promontoriul menţionat, au fost identificate cera-
şi Marin Panait, un lot relativ bogat de ceramică mică şi olane medievale, aparţinând culturii Dridu
aparţinând culturii Tei (Schuster, Popa 1995a, (periegheză Vasile Barbu şi Cristian Schuster).
37 sq.; 2000, 143; Schuster 2005b, 97).
k) La cca 400 m est de punctul Conacul lui
f) La cca 300 m est de acest punct, pe versantul Palade/La C.A.P., în zona numită de localnici Malu
vestic al unei văi care dă perpendicular în Argeş, Roşu, Vasile Barbu, Cristian Schuster şi Marin
în ruptura malului, au putut fi observate aglome- Panait, au recoltat materiale preistorice (fig. 7:
rări de oase umane, acoperite de un strat de var. imagine din satelit de la 613 m înălţime; fig. 8/a-b:
Ele sunt, probabil, resturile unei gropi comune hărţi; fig. 9: trecerea din imagine bi-dimensională
medievale, rezultată în urme unor decese datorate în imagine tri-dimensională/model 3D; fig. 10:
ciumei (?). imagini 3D din diferite puncte cardinale; fig. 14:
foto cu terasa – în plan îndepărtat - de la nivelul
g) În malul buzei terasei Argeşului, lângă ci- Argeşului; pl. I) (Schuster, Popa 1995a, 40; 2000,
mitirul actual al satului, au fost recoltate fragmente 143 sq.; Schuster 1998a, 147; 2005b, 97).
ceramice hallstattiene şi medievale (periegheze
Vasile Barbu şi Cristian Schuster). Tot acolo, cu l) Periegheze, efectuate în anul 2001 de către
ocazia săpării mormintelor pentru decedaţi, s-a Marin Panait, au dus la descoperirea, pe Valea
dat de resturi de ziduri medievale. O parte dintre Puţului, în punctul La Pisc, a unor urme materiale
cărămizi au fost recuperate de Marin Panait. (fragmente ceramice, chirpici, obiecte din piatră),
aparţinând probabil Epocii Bronzului (Bronz
h) În valea destul de largă, care delimitează Târziu?).
la est promontoriul pe care se găsesc ruinele me-
dievale, au fost identificate de către Vasile Barbu m) În punctul La Târle, pe Valea Chiriei, cer-
şi Cristian Schuster, resturile unui cuptor de ars cetări de suprafaţă din anii 2001-2002, întreprinse
ceramică, aparţinând culturii Sântana de Mureş şi de Vasile Barbu, Cristian Schuster, Traian Popa şi
ale unei locuinţe Dridu (fig. 5: imagine din satelit Marin Panait, au permis identificarea unor materi-
de la 319 m înălţime; fig. 14: foto cu valea – în ale din Epoca Bronzului, civilizaţia getică şi Evul
plan apropiat - de la nivelul Argeşului; pl. I) (Barbu Mediu Timpuriu, Dridu.
1989, 379 sq.; 1990, 206; 2000, 233 sqq.; Petrescu
2000, 187).
B. SĂPĂTURI ARHEOLOGICE DE SALVARE ŞI SISTEMATICE

Vestigiile arheologice descoperite în urma unele, cum este cazul punctelor Conacul lui Pa-
perieghezelor din anii 1986-1988, au impus, ini- lade şi Malul Roşu, s-au transformat în cercetări
ţial, efectuarea unor săpături de salvare. Ulterior, sistematice.
1. Punctul Coastă
1.1. Amplasamentul: 1.3.1.2. Construcţiile:
Abundenţa materialelor arheologice găsite Tot o casetă – C. 2 – a fost practicată şi cu
la suprafaţa promontoriului din punctul Coastă prilejul cercetării locuinţei din S. 2, □ 4 şi 5. Caseta
(fig. 2: imagine din satelit; fig. 11: foto cu promon- (dimensiuni: 2,00x2,00 m) a fost trasată pe latura
toriul de la nivelul Argeşului; pl. I), a făcut ca aicide nord a secţiunii în dreptul amintitelor carouri.
să fie deschise, în 1988, două secţiuni (Schuster, Urmele locuinţei au fost sesizate cam la ace-
Popa 1995a, 37 sq.). Ambele, aveau dimensi- iaşi adâncime ca a gurii gropii menajere, anume
unea de 30x2 m, prima – S. 1 – fiind orientată -0,95 m. Orientarea complexului era nord-sud,
nord-sud, perpendicular pe malul Argeşului, re- aproximativ perpendicular pe malul Argeşului.
spectiv S. 2 est-vest, perpendicular pe buza râpei
Starea precară de păstrare nu a permis definirea cu
(urmele acestei secţiuni se văd şi astăzi, după
exactitate a perimetrului ei (pl. II/C2L2).
20 de ani de la practicarea ei, pe fotografia din
În interiorul locuinţei (notată L. 2), aproape de
satelit: fig. 2, partea din dreapta).
posibila ei latură estică, a fost surprinsă o grupare
1.2. Stratigrafia: din şase pietre de râu de mărimi mijlocii. Aglome-
Stratului vegetal (de cca 0,25-0,35 m) i-a ur- rarea avea o formă aproape ovală (0,43x0,32 m),
mat unul getic, cu o grosime maximă de 0,40 m, având aceiaşi orientare ca locuinţa. Pietrele
care însă nu acoperea întreaga suprafaţă a sec- nu au fost lipite cu lut şi nici nu prezentau semne
ţiunilor şi casetelor practicate. Sub acesta, s-a de arsură.
identificat un strat din Epoca Bronzului, cultura La 0,37 m vest de pietre au fost descoperite
Tei, faza a III-a, ce varia în grosime între 0,10-0,30 două vase aproape întregi. Primul, mai mare, era
m. La baza acestuia, au putut fi recoltate şi câteva uşor bombat, cu umăr relativ pronunţat şi patru
fragmente ceramice aparţinând culturii Glina, din torţi dispuse simetric, care leagă gura recipientu-
Bronzul Timpuriu (Schuster 1997a, 198; Schuster, lui de mijlocul gâtului cilindric. Al doilea vas era
Fântâneanu 2005, 32). tronconic, având două torţi probabil uşor supraî-
nălţate, rupte, din păcate, din vechime.
1.3. Complexele: Restul „inventarului” complexului se com-
punea din bulgări de chirpici, „insule” de cenuşă,
1.3.1. Din Bronzul Mijlociu, cultura Tei III, oase de animale şi ceramică fragmentară.
au fost identificate în S. 1 o groapă, iar în S. 2 o
construcţie de suprafaţă (notată L. 2).
1.3.2. Civilizaţie getică:
În S. 2, □ 10-12, la -0,38 m, au fost identificate
1.3.1.1. Groapa menajeră pornea de la - 0,93 m,
avea forma unui sac, uşor gâtuită la gură (pl. III) resturile unei construcţii de suprafaţă din perioada
(Schuster, Popa 1995a, 37). Diametrul gropii era getică (pl. II/C3L1) (Sîrbu, Schuster, Popa 1997,
de 1,38 m, iar înălţimea ei ridicându-se la 1,52 m. 240 sq. şi fig. 3/2), notată L. 1. Chiar şi după des-
Cenuşă, chirpici, oase de animale, unele sparte, chiderea C. 3, cu dimensiunile 4,00x4,00 m, pe
altele puternic arse, şi fragmente ceramice con- latura de nord a S. 2, nu s-a reuşit sesizarea, cu
stituiau inventarul complexului. precizie, a dimensiunilor complexului, aceasta,
Pentru investigarea gropii a fost trasată, para- mai ales, datorită condiţiilor obiective de lucru,
lel cu latura estică a secţiunii, în dreptul □ 7 şi 8, a condiţiilor meteorologice de la sfârşitul lunii
o casetă (C. 1) cu dimensiunile de 2,00x2,00 m. noiembrie – începutul lunii decembrie, când s-au
efectuat cercetările. Cert este că ea ocupa aproape Ultimul tip de la Mironeşti-Coastă este cel mai
întreaga casetă şi se întindea, foarte probabil, mult puţin reprezentat, procentajul său ridicându-se la
spre est. cca 20%. Cantitatea cea mai însemnată este lucrată
Toată suprafaţa complexului era acoperită de din pastă grosieră.
un strat de chirpici ars, format din bulgări, unii În urma arderii, culoarea ceramicii este neu-
destul de mari. Pe o parte dintre aceştia se puteau niformă, paleta nuanţelor glisând de la cărămiziu
recunoaşte amprentele nuielelor şi parilor (diam. până la cenuşiu, mai rar şi negru, în cazul tipurilor
maxim = 0,12 m). b şi c.
Despre inventarul locuinţei, ştim puţine,
deoarece numai o parte din stratul de chirpici a 1.3.1.1.4.2. Formele:
putut fi îndepărtat. În respectivele zone s-au găsit
fragmente ceramice şi oase de animale. 1.3.1.1.4.2.1. Ies în evidenţă în special recipi-
entele de categorie a şi b:
1.4. Materialul arheologic „Chiupuri”, oale de dimensiuni mijlocii, cu
corpul uşor bombat, cu marginea scurtă, înclinată
1.4.1. Din Epoca Bronzului (Schuster, Popa spre exterior (pl. L/3), vase tronconice (pl. L/1),
1995a, 37 sq.) vase cu patru torţi (fig. 43, piesa din stânga),
castroane tronconice cu buza evazată, teşită că-
1.4.1.1. Cultura Tei: tre exterior, castron cu două torţi supraînălţate
(fig. 43, piesa din dreapta), ceşcuţă cu corpul
tronconic şi toartă supraînălţată (fig. 41, piesa din
1.4.1.1.1. Piesele litice sunt reprezentate nu-
stânga; fig. 42);
mai de câteva lame, aşchii de lame şi un gratoar
din silex, toate de culoare alburie.
1.3.1.1.4.2.2. În cadrul tipului c de ceramică,
s-au găsit:
1.4.1.1.2. Piese din lut ars (altele decât ce-
ramica):
Castroanele cu deschiderea largă, într-un
singur caz cu umărul bombat; căniţe cu corpul
1.4.1.1.2.1. Obiecte de uz casnic:
globular şi gâtul relativ scurt; străchini, cu corpul
Din groapa menajeră au fost recuperate trei arcuit spre exterior, cu buza dreaptă, îngroşată
fusaiole discoidale fragmentare, iar două întregi, spre exterior, cu o toartă orizontală uşor supra-
din locuinţă. înălţată.
Acest ultim exemplar oferă dovada unor influ-
1.4.1.1.2.2. Ruptă din vechime era şi o figurină enţe sudice, foarte probabil din aria macedoneană,
zoomorfă (Schuster 2007, 53). încă din faza a III-a a culturii Tei. Faptul nu este
de mirare, dacă ţinem seama că, acum cultura
1.4.1.1.3. Piese din os şi corn. Au fost des- cunoaşte maxima ei răspândire teritorială exact în
coperite două ace fragmentare din os, o săpăligă această fază, atât la sud de Dunăre, intrând puternic
şi un ciocan, de asemenea fragmentare, din corn în contact cu populaţiile nord-greceşti, cât şi la
de cerb. nord de fluviu, inclusiv în sud-estul Transilvaniei
(Schuster 2005, 107 sqq. cu lit.).
1.3.1.1.4. Ceramica:
1.3.1.1.4.3. Decorul ceramicii, în mod spe-
1.3.1.1.4.1. Pasta şi arderea: cial cel al categoriei c, este realizat în tehnica
După compoziţia pastei au putut fi sesizate trei împunsăturilor succesive (Stichkannaltechnik). Se
categorii: a. grosieră, cu lut prost ales, cu multe evidenţiază triunghiurile, şirul de „S”-uri neîntre-
impurităţi (nisip, pietricele, unele destul de mari, rupt, liniile paralele, romburile. Ceramica grosieră
ceramică pisată); b. semifină, cu lut de calitate, cu are drept ornamente brâurile aplicate, simple sau
rare cioburi pisate; c. fină, cu lut fără impurităţi. alveolate, buza alveolată (pl. L/3), micile pastile
aplicate, decorul realizat cu măturica. Dealtfel, 1.3.2.1. Obiecte casnice din lut ars:
formele şi decorul ceramicii Tei III de la Mironeşti- Este vorba de două fragmente de fusaiole,
Coastă este identic celui identificat în alte situri găsite în perimetrul probabil al L. 1. Ambele pro-
din aceiaşi fază (v. recent Leahu 2003; Schuster veneau de la piese britronconice, lucrate din pastă
2007, 62 sqq. cu lit.). fină şi fiind una de culoare cenuşie, cu pete negre,
alta de culoare cărămizie.
1.3.1.2. Cultura Glina:
Cele câteva fragmente se înscriu în categoria 1.3.2.2. Ceramica:
ceramicii grosiere şi semigrosiere (despre pasta Din lotul de fragmente recuperate s-a putut
ceramicii Glina, v. Schuster 1997a, 57 sqq.). Unele constata că acestea aparţineau atât vaselor lucrate
dintre ele, cele care au putut fi determinate în ceea cu mâna, cât şi celor la roată (fig. 45).
ce priveşte forma, au aparţinut vaselor sac (Tipul
1.2 după Schuster 1997a, 61) şi celor globulare 1.3.2.2.1. Lucrate cu mâna:
(Tipul 4.2 după Schuster 1997a, 62), acestea având Borcane, din pastă cu impurităţi (cioburi pi-
analogii pe teritoriul judeţului Giurgiu la Varlaam, sate), arse oxidant; fructiere, din pastă semifină
Schitu-Gaura Despei şi Schitu-La Conac (Schuster cu impurităţi (tot cioburi pisate), angobă cenuşie,
1997a, fig. 70/1-3, 105/3, 111/6, 139/9). neagră sau maro-gălbuie; căni, din pastă fină, de
Decorul este acela de tip şir găuri-butoni culoare cenuşie-neagră; ceşti-opaiţe, din pastă semi-
sub buză. fină, cu unele impurităţi, de culoare maro-gălbuie;
1.3.2. Materialul getic: 1.3.2.2.2. Lucrate la roată: toate din pastă fină,
Din păcate, datorită condiţiilor improprii de cu angobă cenuşie sau neagră, arse reductant:
cercetare, despre care am vorbit mai sus, lotul de Căni; cupe cu picior şi fructiere; bol neorna-
material getic a fost restrâns. mentat; strecurătoare.
2. Punctul La Panait
2.1. Amplasamentul: fost afectat, mai ales în segmentul său superior,
Chiar dacă împrejurimile din punctul La Pa- de lucrările agricole. În unele locuri, grosimea sa
nait nu intrau nemijlocit sub incidenţa lucrărilor ajungea până la 0,25 m. Dar, în general, el era de
la Canal, s-a luat decizia efectuării unor cercetări 0,10-0,15 m. Sub el începea pământul viu, neal-
de salvare (fig. 3: imagine din satelit; fig. 12: foto terat de material arheologic.
cu terasa de la nivelul Argeşului; pl. I) (Schuster,
Popa 2005a, 38 sqq.). 2.3. Complexele:
Acest sit preistoric se găseşte la cca 200-250 m Materialul arheologic bogat din anumite zone,
aval pe malul drept al Argeşului de punctul Coastă. în special chirpici şi fragmente ceramice, ne-a fă-
cut să trasăm casetele exact în acele locuri. Şansa a
Numai că este situat pe un bot de terasă mai retras,
făcut să „picăm” exact pe resturile unor construcţii
în curtea familiei Panait şi ale vecinilor săi.
de suprafaţă. Celor trei locuinţe (notate L. 1-L. 3)
Investigaţiile din primăvara anului 1989 s-au
nu li s-au putut determina cu precizie dimensiunile.
mărginit, datorită pomilor fructiferi, viţei de vie Toate cele trei construcţii erau orientate nordest-
şi culturilor agricole, la o suprafaţă relativ mică: sudvest, perpendicular pe malul Argeşului.
59 m2. Au fost practicate trei casete, toate orientate
nordest-sudvest, perpendicular pe valea Argeşu- 2.3.1. L. 1 a a avut o răspândire a materialului
lui: C. 1 = 6,00x4,00 m, C. 2 = 8,00x2,50 m şi arheologic de aproximativ 1,97x1,36 m; această
C. 3 = 6,00x3,00 m. construcţie a avut rolul unui atelier de prelucrat
silexul (pl. IV/L1);
2.2. Stratigrafia:
Stratul Tei începea imediat sub pământul 2.3.2. L. 2 avea împrăştierea masei de mate-
vegetal, gros de 0,25-0,35 m. În mare parte, el a rial arheologic de formă ovală, cu dimensiunile
maxime de 1,46x0,97 m (pl. IV/L2); avea menirea 2.4.3.2. „Plantator” din corn de cerb;
unui adăpost (locuinţă);
2.4.3.3. Două ace din os, dintre care unul rupt
2.3.3. L. 3 era tot de formă ovală şi de aceiaşi din vechime.
formă era şi împrăştierea masei de material arheo-
logic; dimensiunile maxime fiind 1,21x0,76 m (pl. 2.4.4. Piese din metal:
IV/L3); avea menirea unui adăpost (locuinţă); Din bronz este brăţara simplă, lucrată dintr-o
sârmă semiovală în secţiune de 0,004 m; a fost
2.3.4. Toate cele trei construcţii de suprafaţă descoperită lângă vatra de foc a locuinţei-atelier
erau dotate cu câte o vatră de foc. Ele erau ridicate (fig. 46) (Schuster 1992, 83 şi fig. 1/4).
direct pe pământ, nebeneficiind de un „pat” de pie-
tre de râu sau fragmente ceramice şi neprezentând 2.4.5. Ceramica:
refaceri. V. 1 din L. 1 era ovală, cu dimensiunile
de 0,54x0,31 m, V. 2 din L. 2 de 0,63x0,44 m şi 2.4.5.1. După compoziţia pastei şi ardere,
V. 3 din L. 3 de 0,52x0,42 m. ceramica din punctul La Panait este identică cu
cea de la Mironeşti-Coastă. Această concluzie
2.4. Materialul arheologic: a reieşit după reanalizarea lotului de fragmente
ceramice, rezultat în urma săpăturilor din 1988.
2.4.1. Piesele litice: Iniţial, am crezut că avem de-a face numai cu două
categorii de pastă (grosieră şi fină; v. Schuster,
2.4.1.1. Piatră cioplită: Popa 1995a, 39).
În perimetrul lui L. 1 a fost descoperită, lângă
vatră, o cană fragmentară, o braţară din bronz şi, 2.4.5.2. Formele:
în mai ales, o sumedenie de piese litice – 46 de
nuclee, 214 aşchii sau rebuturi şi 38 de unelte finite 2.4.5.2.1. Ceramica grosieră şi semifină:
(26 lame, 3 fierăstraie, 5 gratoare şi 4 burine). Vase sac (pl. L/4), recipiente globulare cu gâ-
tul scurt (pl. L/2), străchini şi castroane, ale căror
2.4.1.2. Piatră şlefuită: fragmente au fost recuperate în special din L. 2 şi
Pe lângă piesele identificate în L. 1, în C. 2, L. 3, ceşti (fig. 41, piesa din dreapta);
nu departe de arealul probabil al L. 2, a fost găsit
un topor din piatră şlefuită, căruia i s-a păstrat, din 2.4.5.2.2. Dintre recipientele din pastă fină
păcate, numai ceafa. (fig. 44) se remarcă castroanele;
2.4.2. Piese din lut ars (altele decât ceramica): 2.4.5.3. Decorul:
Două fusaiole discoidale, nedecorate, dintre Mai ales, cel în cazul ceramicii fine şi semifi-
care una fragmentară, au fost recuperate din L. 3. ne, decorul este realizat în tehnica împunsăturilor
succesive. El se compunea din şirul de „S”-uri
2.4.3. Piese din os şi corn: neîntrerupt, romburi, linii paralele şi triunghiuri.
Într-un singur caz, a putut fi sesizată o încercare
2.4.3.1. Topor fragmentar; de caneluri.
3. Punctul La Ruine
Trebuie precizat că la Mironeşti-Ruine (fig. 4: boiereşti medievale (fig. 13). Partea inferioară a
imagine din satelit de la 301 m înălţime; pl. I), în complexului (s-a păstrat pe o înălţime de 0,54 m,
urma cercetărilor prof. dr. Gheorghe Cantacuzino, diametrul fiind de 1,37 m) era uşor evazată la bază.
s-a identificat o groapă getică, puternic afectată de Materialul ceramic din groapă, păstrat foarte frag-
fundaţiile unor ziduri şi de o pivniţă, de la curţile mentar, datează complexul tot în sec. II-I a. Chr.
4. Punctul În Vale
4.1. Amplasamentul şi stratigrafia: Între această vatră şi platforma cuptorului s-au
Cercetările perieghetice, şi apoi săpăturile de găsit fragmente ceramice, atât din cele provenite
salvare din toamna şi începtul iernii anului 1988 din cuptor, cât şi din cele caracteristice culturii
din punctul În Vale (fig. 5: imagine din satelit de la Dridu, marcând clar zona de contact dintre cele
319 m înălţime; fig. 14: foto de la nivelul Argeşului două complexe, dar şi situri.
cu punctele În Vale, Conacul lui Palade şi Malul
Roşu; pl. I), au dus la descoperirea unei instalaţii 4.2.1.2. Instalaţiile de foc:
de foc aparţinând culturii Sântana de Mureş şi a V. 1 se afla în probabilul spaţiu central al locu-
unor complexe ale culturii Dridu (Barbu 1989; inţei (pl. V). Avea tot o formă ovală, dimensiunile
1990; 2000). sale fiind de 0,82x0,71 m (pl. V).
Având ca obiectiv principal respectiva insta- Atât această vatră, cât şi V. 2 (0,92x0,67 m) nu
laţie de foc, de fapt un cuptor de ars ceramică, el prezentau urme de refaceri, stratul lor de arsură,
a fost acela care a determinat modul de început al în special, în zona lor centrală, fiind de maximum
săpăturii. Astfel, s-au trasat două şanţuri paralele, 0,07 m.
unul, adică S. 1, de 10x2 m, perpendicular pe
malul râului Argeş, care îngloba complet urmele 4.2.2. Cuptorul de ars ceramică Sântana de
cuptorului, iar alt şanţ, respectiv S. 2, la est de Mureş:
acesta, de 6x2m, cu un martor intermediar între O mare parte a lui de pe latura de nord, a
ele, de 0,50 m grosime. dispărut, odată cu corodarea malului drept al Ar-
geşului. Spre interior, de asemenea, locuinţa Dridu
În ambele secţiuni, sub stratul vegetal subţire
a distrus o parte din pereţii camerei de ardere. Cu
(0,05-0,10 m), a fost surprins un strat discon-
toate aceste avatarii, elementele păstrate au fost
tinuu aparţinând culturii Dridu (în grosime în
suficiente pentru o reconstituire mai mult decât
unele locuri de 0,20/0,30 m), iar sub acesta urme
parţială a acestei instalaţii de foc (fig. 34: foto cu
Sântana de Mureş, care, însă, nu formau un strat
refacerea cuptorului; pl. VI: planul cuptorului).
propriu-zis.
Camera de ardere a fost aproape cilindrică
(dimensiunea: 1,20 m); din pereţii verticali se mai
4.2. Complexele:
păstrau fragmente pe două părţi pe cca 0,50-0,70
m înălţime, cu urme de lipitură aplicate cu mâna,
4.2.1. Cultura Dridu: în trei straturi succesive, care se puteau observa
clar la incidenţa pereţilor verticali cu platforma de
4.2.1.1. Construcţia: ardere. Pământul de lipitură avea în componenţa
Imediat sub stratul vegetal, în ambele secţiuni, sa paie şi pleavă, ale căror urme se distingeau
au fost găsite resturile unei locuinţe de suprafaţă pregnant, cu toată temperatura înaltă la care a fost
(L. 1) ale culturii Dridu (pl. V). supusă această parte a cuptorului.
Nu i s-au putut determina exact dimensiunile; Platforma de ardere era una „portantă”, pre-
materialul arheologic fiind împrăştiat pe o supra- zentând unele elemente specifice. Astfel, marginile
faţă aproximativ ovală: 2,26x2,93 m. Prezenţa ei a laterale ale platformei nu se mai sprijineau pe o
fost dovedită de bulgării de chirpici puternic arşi, bordură, ci erau lipite pe ambele feţe de pereţii
de un grupaj de pietre de râu de mici dimensiuni cuptorului propriu-zis. Orificiile pentru pătrun-
nefasonate şi două vetre de foc (V. 1 şi V. 2) şi mult derea flăcărilor şi a aerului cald din focar erau
material ceramic. dispuse în patru cercuri concentrice, cel mai mare,
O margine a locuinţei suprapunea cca 2/3 din din exterior, având 12 orificii, iar cel mai mic, din
cuptor, încât a distrus pereţii laterali ai acestuia mijloc, având numai patru orificii.
pe toată suprafaţa de contact. Chiar pe platforma Pentru reglarea temperaturii în camera de
perforată care susţinea vasele, cu cca 0,10/0,20 m ardere, în funcţie de dimensiunea recipientelor şi
deasupra ei, se afla o V. 2 ovală Dridu. de grosimea pe care o aveau pereţii acestora, unele
orificii erau astupate cu nişte „dopuri” făcute tot se puteau obţine temperaturi diferite în camera
din pământ, amestecat cu paie şi pleavă. Aceste de ardere, astfel încât să fie arse în acelaşi cuptor
„dopuri”, aproape cilindrice, teşite la capătul o gamă diferită de vase, dar, bineînţeles, în şarje
superior şi uşor subţiate la celălalt, erau lungi de diferite.
cca 0,155 m şi cu un diametru ce varia între 0,042 Prin mărirea sau slăbirea intensităţii tempe-
şi 0,05 m (fig. 35). Două din cele patru rânduri de raturii în camera de ardere, se puteau introduce
orificii erau astupate cu aceste „dopuri”; restul în cuptor vase diferite, de la cele cu pereţii groşi
„dopurilor” au fost găsite împrăştiate printre cio- din categoria celor lucrate cu mâna sau din cea
buri, atât pe platforma de ardere, cât şi în focar. cenuşie grosieră de dimensiuni mari, până la cele
Un astfel de sistem de reglare a temperaturii din miniaturale, din pastă cenuşie fină, sau din cele cu
camera de ardere prin astuparea orificiilor cu pereţii foarte subţiri.
„dopuri” s-a practicat, ca să dăm un exemplu, şi la Chiar dacă cuptorul în ansamblu a fost la în-
Cuptorul roman nr. 5 de la Micia (Floca, Ferenczi, ceput monolit, fiind în întregime săpat în pământul
Mărghitan 1970, 28 sq.). viu, cu timpul, datorită folosirii îndelungate, partea
Focarul era de formă semisferică, cu par- care s-a deteriorat cel mai repede a fost platforma
tea orizontală la bază, depăşind în diametru cu de ardere. După deteriorări şi reparaţii succesive,
cca 0,30-0,40 m pe cel al camerei de ardere. În la o refacere, s-a putut ajunge la acest mod de
mijlocul focarului se afla pilonul central pentru platformă mobilă. În cazul acestui cuptor, chiar
susţinerea platformei. El era în formă de „clep- dacă platforma mobilă n-a fost construită încă în
sidră”, adică două trunchiuri de con cu bazele faza iniţială, totuşi, după ce a fost realizată, ea a
mari la extremităţi, săpat direct în pământul crud. fost folosită mai mult timp. Dovadă, în acest sens,
Extremitatea superioară a pilonului era netedă, pilonul central care avea suprafaţa superioară
cu urme de lipituri succesive, dovadă că el, cel orizontală netezită prin lipituri succesive, deci
puţin în ultima fază de existenţă a cuptorului, n-a o dovadă clară că în ultima fază de existenţă a
făcut corp comun cu platforma de ardere pe care cuptorului, această platformă nu făcea aderenţă
se depuneau vasele, acest detaliu specific acestui cu pilonul central.
cuptor, individualinzând-ul de altele din această Cât priveşte plasarea gurii cuptorului şi a
categorie. şanţului de ardere în partea de nord-est, este un
Gura cuptorului şi şanţul de alimentare a fo- caz mai puţin obişnuit, pentru că, în acest fel, par-
cului erau plasate pe latura de nord-est a focarului, tea din care se făcea focul era cea mai expusă la
fiind distruse odată cu erodarea malului de apele vânt şi la curenţii de aer ce se formau de-a lungul
Argeşului. Din acelaşi motiv şi materialul ceramic râului. Poate accesul direct la Argeş să explice
recuperat a fost destul de sărac, ţinând seama că acest amplasament mai puţin uzitat. Dealtfel, un
rebuturile de recipiente din cuptor erau depozita- exemplu asemănător, este de consemnat şi pentru
te, cel mai normal, în şanţul prin care se alimenta patru din cele cinci cuptoare de la Micia, care au
focul şi în imediata lui apropiere. „gura focarului spre nord, spre apa Mureşului”
Caracteristicile acestui cuptor, chiar dacă, în (Floca, Ferenczi, Mărghitan 1970, 16).
mare, se încadrează în categoria celor cu pilon cen- Un alt cuptor de ars ceramică Sântana de
tral în focar, este platforma pe care se depuneau Mureş, a putut fi investigat tot pe malul drept al Ar-
vasele. În afara faptului că era „portantă”, deci geşului, de data aceasta pe terasa înaltă şi abruptă,
detaşată de pereţii camerei de ardere şi de focar, de la Adunaţii-Copăceni din judeţul Giurgiu (Bar-
orificiile prin care pătrundeau flăcările şi aerul bu 2000, 231 sqq.). Acesta se afla la cca 1500 m
cald sunt cu totul caracteristice. În primul rând, vest de şoseaua Bucureşti-Giurgiu. Vizibil în
prin dispunerea lor în patru cercuri concentrice malul înalt de 7-8 m al râului, se remarca prin
se asigura o distribuire uniformă a aerului cald pământul ars la roşu, sau chiar până la cenuşiu, la
în camera de ardere. Dar, specific acestui cuptor pereţii verticali. Din corpul cilindric al cuptoru-
este sistemul de reglare a căldurii în funcţie de lui propriu-zis, era distrusă o mare parte pe toată
caracteristicile recipientelor ce urmau a fi arse. Prin înălţimea lui, ce cuprindea de la o treime până la
obturarea unora dintre orificii prin acele „dopuri” jumătate din circumferinţă.
Instalaţia de foc era săpată în cea mai mare (dimametrul de 0,40 m, înălţimea de 0,44 m), era
parte direct în pământul viu, încât numai segmen- aproape cilindric, cu o uşoară îngroşare în partea
tul superior, după ce începea boltirea lui, depăşea inferioară; el a fost săpat direct în pământul crud,
nivelul antic de călcare. Dealtfel cele mai multe la fel ca întregul cuptor. Pereţii laterali ai focaru-
dintre cuptoarele pentru ars ceramica descoperite lui erau arcuiţi în partea inferioară, formând acea
în toată ţara sunt de tipul celor săpate în pămân- scafă pe linia de incidenţă cu vatra; în schimb,
tul crud. Numai cele mari, sau cele construite în în partea superioară, pe cca 0,30 m din înălţimea
semibordeie erau ridicate la suprafaţă, fie din pă- totală, sunt verticali.
mânt şi chirpici, fie din cărămidă, fie din pământ Gura cuptorului era de forma unui tunel
cu împletitură de nuiele (v. şi Floca, Ferenczi, (lungimea de 0,70 m), arcuită asimetric în partea
Mărghitan 1970). superioară; la nivelul vetrei de la focar, avea lă-
La fel ca şi la Mironeşti, camera de ardere era ţimea maximă (0,82 m), pentru ca, spre exterior,
aproape cilindrică (diametru de 1,05-1,10 m), cu să se reducă la jumătate (0,44 m). Unele cuptoare
pereţii verticali până al înălţimea de la care înce- au acest tunel-cotlon mult mai lung, pentru ca
pea boltirea. Cea mai mare parte a bolţii se înălţa focul să nu ardă direct sub grătar. La Cuptoare-
peste nivelul antic de călcare. Ea era cel mai mult le nr. 2-4 de la Micia, acesta ajunge să măsoare
afectată de încărcările şi descărcările succesive de 1,30 m (Bichir 1966, 495; Floca, Ferenczi, Măr-
vase; se înţelege că la fiecare operaţie de acest gen, ghitan 1970, 50 sq.).
cupola era demontată pentru că prin ea era singura Şanţul de alimentare a focului a fost săpat în
cale de acces în camera de ardere. pantă, având înclinaţia spre gura cuptorului. El a
Platforma perforată a fost în ultima fază de fost surprins pe o lungime de cca 1,50 m.
folosire a cuptorului „portantă” şi se sprijinea pe Tot la Adunaţii-Copăceni, la cca 500 m vest
pilonul central din focar şi pe o bordură laterală, de locul unde a fost găsit primul cuptor, într-un loc
ieşită în afara pereţilor camerei de ardere cu 0,05- în care săpătura pentru zona limitrofă a ceea ce se
0,08 m. Platforma, fiind cea mai friabilă din toate dorea Canalul Bucureşti-Dunăre se făcea meca-
componentele unui cuptor de ars ceramica, era nic, s-au putut observa probabilele urme ale unui
refăcută foarte des. La multe cuptoare cercetate alt cuptor de ars ceramică al culturii Sântana de
din restul ţării, se observă refacerea ei integrală Mureş (datare posibilă după fragmentele ceramice
(vezi printre alţii: Bichir 1966, 492 sqq. şi fig. 9; din jurul cuptorului).
Floca, Ferenczi, Mărghitan 1970, 41 sq.). Din descrierea făcută celor două cuptoare
Bordura cuptorului de la Adunaţii-Copăceni studiate de la Mironeşti şi Adunaţii-Copăceni, se
a fost săpată în pământul crud, odată cu întregul vede clar că ambele instalaţii de foc se înscriu în
cuptor. În ea, la distanţe neregulate, au fost săpate aceeaşi categorie, în aceea a cuptoarelor cu cor-
mici şanţuri prin care să iasă focul şi aerul cald pul cilindric şi cu pilon central pentru susţinerea
pentru arderea recipientelor. platformei de ardere.
Probabil că, iniţial, platforma perforată fusese În zona învecinată cursului inferior al Arge-
săpată în întregime în pământul crud, odată cu şului, până acum, din literatura de specialitate,
întregul cuptor, şi deci, iniţial, era fixă; ulterior, nu este cunoscut decât cuptorul din comuna In-
după deteriorări datorită folosirii, a fost trans- dependenţa, judeţul Călăraşi, datat tot în această
formată în platformă „portantă”, din cea iniţială epocă, adică în secolele III-IV p. Chr. Lipsa cup-
păstrându-se numai partea dinspre pereţi, care a toarelor ar putea fi explicată, într-un fel, prin locul
devenit, în acest fel, bordura de susţinere amintită lor predilect de amplasament. Dacă se admite că
mai înainte. Suprafaţa platformei era perforată majoritatea lor erau situate pe magine de apă, este
de orificii pentru ieşirea spre camera de ardere a normal ca acestea să fi fost primele distruse prin
focului şi aerului cald. erodarea malurilor.
Focarul prezenta cele mai intense urme de Dacă luăm în consideraţie cele două cuptoare
ardere. Vatra propriu-zisă era orizontală, măr- descrise mai sus şi cel distrus de la Adunaţii-Copă-
ginită spre pereţii laterali şi spre pilonul central ceni, înseamnă că, pe o distanţă de cca 20-25 km
cu o arcuire în formă de scafă. Pilonul central de-a lungul Argeşului erau în funcţie, în aceeaşi
perioadă, cel puţin trei cuptoare. Fără a admite po- 4.3.2. Cultura Sântana de Mureş:
sibilitatea existenţei şi a altor cuptoare între cele două
de la Adunaţii-Copăceni şi cel de la Mironeşti, chiar 4.3.2.1. Obiect din metal:
numai acestea trei erau suficiente pentru a acoperi ne- Un ac de fibulă din bronz a fost descoperit
cesitatea de vase pe o arie mai mare decât cea pe care în interiorul focarului cuptorului (pl. XCI/5). Nu
o deserveau cu siguranţă. Cu toate că cele două cup- prezinta deformări generate, eventual, de o ardere
toare cercetate erau de mici dimensiuni, totuşi, chiar secundară.
printr-o folosire moderată a lor, ele puteau oferi un nu-
măr destul de mare de recipiente populaţiei din zona 4.3.2.2. Obiecte din lut ars:
învecinată. Menţionăm un fragment de la o fusaiolă
Prezenţa unor cuptoare cu pilon central sau plată.
cu perete median în mediul Sântana de Mureş-
Cerneahov este un fapt cunoscut (Bichir 1966; 4.3.2.3. Ceramica:
Vagalinski 1999). Tipul de instalaţie de ars cera- Singurele materiale ceramice recuperate au
mica cu pilon central este propriu şi zonelor din fost cele ce se mai aflau pe platforma camerei de
afara Imperiului Roman, dar şi spaţiilor central şi ardere şi în interiorul focarului cuptorului. Deşi
est-europene (Ilieş, Bulzan 2002, cu lit.; Oprean, puţine, în comparaţie cu cele găsite în cuptorul
Cociş 2002, cu lit.; Schultze & Ljubičev 2007, de ars ceramica de la Adunaţii-Copăceni, ele sunt
cu lit.). concludente şi precizează calitatea ceramicii şi,
întrucâtva, tipurile de vase ce se produceau în acest
4.3. Materialul arheologic: atelier (fig. 39).
4.3.1. Cultura Dridu: 4.3.2.3.1. Pasta:

În privinţa pastei, ceramica descoperită în
4.3.1.1. Obiect din fier: cuptor se împarte în trei categorii: a. cenuşie din
Este vorba de un vârf de săgeată (pl. XCI/6). pastă fină; b. cenuşie din pastă grosieră; c. lucrată
cu mâna în tradiţia băştinaşă.
4.3.1.2. Obiecte din lut ars: Ceramica grosieră este lucrată mai îngrijit,
Lângă V. 1 s-au găsit două fusaiole. Una a fost cu nisip mai mărunt în compoziţie, iar netezi-
bitronconică, cealaltă, fragmentară, discoidală. rea suprafeţelor este făcută cu o angobă depusă
într-un strat mai gros. În categoria ceramicii din
4.3.1.3. Ceramica: pastă fină, în afara celei cenuşii, care este majori-
În general, ceramica recuperată din locuinţă, tară, apar şi unele de culoare cărămizie, diferenţa
s-a dovedit fragmentară. S-au remarcat totuşi două de culoare datorându-se modului în care s-a făcut
vase-borcan întregi (fig. 37). arderea.
4.3.1.3.1. Pasta: 4.3.2.3.2. Forme:

Pasta din care au fost lucrate recipientele era, S-au putut identifica străchini (fig. 39, frag-
în primul rând, grosieră, cu nisip cu bobul mare, mentul nr. 2 de pe rândul de sus), castroane (fig.
mai rar mica şi pigmenţi de ocru. Au fost identi- 39, fragmentele nr. 3 şi nr. 2 de pe rândul de mijloc
ficate şi fragmente de la vase modelate din pastă şi jos de jos), căni (fig. 39, primul fragment de pe
fină şi altele (trei bucăţi) din caolin. rândul de sus), borcane (fig. 39, fragmentul nr. 3 de
pe rândul de sus), căni cu gât înalt (fig. 39, primul
4.3.1.3.2. Forme: fragment de pe rândul doi), strecurători (fig. 39,
Ceramica este foarte fragmentară şi redusă primul fragment de pe rândul trei).
cantitativ. Au fost identificate borcane (fig. 37),
castroane, amfore, căni.
5. Punctul Conacul lui Palade

5.1. Amplasamentul: sub acest strat, dar afectate de intervenţia populaţii
Situl este amplasat pe un promontoriu cu getice, au apărut două gropi hallstattiene.
altitudinea de 82 m (pl. I; fig. 8/a-b: hărţi; fig. 9:
trecerea din imagine bi-dimensională în imagine 5.3. Complexele:
tri-dimensională/model 3D; fig. 10: imagini 3D din
diferite puncte cardinale), flancat fiind la nord de 5.3.1. Construcţie getică:
Valea Argeşului, la sud de clădirile fostului C.A.P., În □ 1-3 ale S. 2, începând cu - 0,50 m adân-
la est de o vale adâncă, care-l separă de punctul cime, au fost sesizate resturile unei Construcţii
Malul Roşu, iar la vest de o vale similară, sepa- de suprafaţă (notată L. 1), aparţinând civilizaţei
rându-l de gospodăriile cetăţenilor (fig. 6: imagine getice. În lipsa unor elemente clare, nu au putut fi
din satelit de la 319 m înălţime; fig. 14: foto de la stabilite cu exactitate dimensiunile complexului
nivelul Argeşului cu punctele În Vale, Conacul lui (perimetrul sesizabil prin răspândirea materialului
Palade şi Malul Roşu; fig. 15: foto de pe terasă) arheologic fiind de 1,34x2,63 m) (pl. VII/2). Cert
(Schuster, Popa, Grofu, Panait 2003). este că au fost descoperiţi bulgări de chirpici cu
Trebuie precizat că acest pinten al terasei din urme de pari (0,08/0,12 m) şi nuiele de la pereţii
dreapta râului a fost puternic afectat de alune- construcţiei, precum şi bucăţi din podină. Ultimele
cările de teren şi, în unele zone, de intervenţiile (de dimensiuni variabile, cea mai mare fiind de for-
antropice. mă ovală = 0,36x0,67 m) arătau că podina, iniţial
lucrată prin tasarea lutului, probabil cu un mai, au
5.2. Campania 2002: fost ulterior, arse secundar printr-un incendiu.
Cercetările din anul 2002 au debutat prin tra- În perimetrul locuinţei, mai exact la incidenţa
sarea unei prime secţiuni, notată S. 1, cu dimen- dintre □ 2 şi 3, a putut fi cercetată o Vatră de foc
siunile de 10,00x2,00 m. Ea a avut orientarea (notată V. 1) (pl. VII/2), păstrată în proporţie de
nordest-sudvest, fiind situată aproape perpendi- 80%. Forma ei a fost ovală, având dimensiunile
cular pe malul Argeşului, la a distanţă de 9,42 m de 1,00x0,80 m. Vatra fusese ridicată pe un pat
de acesta. de fragmente ceramice şi, suprinzător, un bogat
Materialul arheologic recuperat din secţiune material osteologic animalier. Stratul de cenuşă
s-a dovedit extrem de sărac, reducându-se doar la identificat pe vatră, era în grosime de 0,05 m.
câteva fragmente de ceramică şi bucăţi de chirpici În □ 3, la -0,60 m, a fost descoperită o râşniţă
din perioada getică, la care s-au adăugat unele din piatră, o fusaiolă, oase de animale şi mai multe
fragmente ceramice din Bronzul Mijlociu, cultura fragmente ceramice.
Tei. Plastica a fost reprezentată de o figurină zo-
omorfă Tei, din care s-a păstrat doar un fragment 5.3.2. Complexe hallstattiene:
din spate.
S. 2, tot de 10,00x2,00 m, cu aceiaşi orientare 5.3.2.1. Groapă Basarabi:
nordest-sudvest (pl. VII/1 = profilul peretelui es- G. 1 a fost reperată în □ 3 al S. 2, la adâncimea
tic), a fost amplasată la o distanţă de 140 m sud-est de -0,65/70 m. Partea superioară a complexului a
faţă de S. 1, în apropierea unei livezi de cireşi. fost distrusă de intervenţia geţilor. Baza gropii se
După stratul vegetal, gros de cca 0,30-0,40 m, găsea la -0,96 m. Forma probabilă a complexului
având un conţinut eterogen de materiale arheologi- a fost ovală, cu un diametru maxim de 1,32 m. In-
ce, urma un strat arheologic gros de 0,20-0,50 m. ventarul ei a cuprins ceramică fragmentară, bucăţi
Notăm că în □ 3-5 stratul vegetal cuprinde o sume- de chirpici, cenuşă, cărbune şi oase de animale. Tot
denie de piese ceramice fragmentare (de culoare aici a fost descoperit şi un recipient întregibil.
verde şi roşie), piroane şi dăltiţe din fier din Evul
Mediu Mijlociu şi Final. 5.3.2.2. Groapă hallstattiană cu ceramică
La baza stratului getic au fost găsite fragmente canelată:
ceramice ale culturii Tei, faza a III-a, şi altele, pu- A doua groapă, G. 2, a fost identificată în □
ţine, ale culturii Glina din Bronzul Timpuriu. Tot 5, la -0,75 m. Baza ei s-a găsit la - 1,07 m. Forma,
chiar dacă lipseşte partea superioară a complexu- 5.4.1.2. Obiecte din lut ars:
lui, a fost de clopot. Inventarul era compus din O fusaiolă a fost găsită în perimetrul probabil
bobiţe de chirpici, fragmente de olărie, cenuşă, al locuinţei. Ea este de formă bitronconică.
oase de animale şi partea de sus a unui vas de
provizii, din pastă semifină, de culoare neagră, cu 5.4.1.3. Din piatră:
opt caneluri în zona gâtului. Aşa cum am amintit deja, în □ 3 din S. 2, la
- 0,60 m, a fost identificată o râşniţă din gresie. Ea
5.4. Materialele arheologice: se păstra fragmentar (lungime maximă = 0,24 m,
lăţime = 0,27 m), fiind spartă aproape de centrul
5.4.1. Getice: ei. Tot în zona amintită, s-a putut observa o albiere
rezultată în urma activităţii de măcinare.
5.4.1.1. Ceramica:
Au fost descoperite atât recipiente întregibile, 5.4.2. Complexul Basarabi:
cât şi un lot relativ bogat de fragmente. Ceramica Complexului cultural Basarabi îi aparţine un
a fost recuperată, în special, din locuinţă. recipient întreg, descoperit în □ 5, care avea corpul
uşor arcuit, buza dreaptă, fundul plat şi o toartă
5.4.1.1.1. Tipul şi pasta:
supraînălţată (pl. XCIV/2).
S-a recuperat ceramică lucrată cu mâna, dar şi
Probabil două torţi a avut şi un alt vas globular,
la roată, procentajul acestuia din urmă fiind mai
numai că acestea uneau umărul cu zona de sub
redus. Vasele de ultimul tip erau modelate dintr-o
maxima rotunjire a recipientului (pl. XXX/4).
pastă relativ bună, fără impurităţi majore. Ele erau
de culoare maro-deschis, uneori gălbui, dar şi cu
nuanţe spre cenuşiu sau întunecate. 5.4.3. Ceramica hallstattiană canelată:
Recipientele lucrate cu mâna erau din pastă După cum s-a văzut, în G. 2 din □ 7 au fost
grosieră, uneori chiar poroasă. În compoziţia pas- identificate resturile unui vas canelat (pl. XCIV/1
tei au putut fi sesizate multe pietricele sau boabe = fig. 67, primul fragment de pe rândul de sus).
de nisip mai fine, cât şi fire de pleavă. Dealtfel, acest tip de ornament, canelura, a putut
fi surprinsă pe mai multe fragmente de la alte vase
5.4.1.1.2. Formele şi decorul: din groapă.
În □ 2, la adâncimea de 0,50/0,60 m, a fost Se mai remarcă vasele globulare cu gât uşor
descoperit un vas de mici dimensiuni modelat cu tras spre exterior, prevăzute cu o apucătoare conică
mâna, încadrându-se în categoria ceramicii grosi- pe umăr (fig. 67, fragmentul nr. 2 de pe rândul de
ere. El avea buza evazată şi fundul plat. jos) şi recipientele cu torţi supraînălţate (fig. 67,
Alt recipient întreg a fost recuperat din □ 3. fragmentul nr. 2 de pe rândul de sus).
El era tot lucrat cu mâna, având corpul uşor oval, Torţile descoperite erau toate ovale în secţiune
cu buza rotunjită şi răsfrântă în exterior, prezen- (vezi şi fig. 67, fragmentul nr. 1 de pe rândul de
tând două caneluri fine în partea superioară. Baza jos).
vasului este tăiată drept. Ceramica era lucrată dintr-o pastă cu unele
Fragmentele descoperite, arătă că populaţia impurităţi (pietricele), relativ bine arsă, de culoare
getică din punctul Conacul lui Palade a folosit cenuşie închisă.
vase precum cele sac, borcan, castroane, recipien- A fost găsită şi o fusaiolă tronconică, afectată
tele bombate, fructierele, căţuile, cănile şi ceştile însă din vechime (fig. 67, piesa nr. 3 de pe rândul
(pl. LIV/4-5; LVIII/4). De la o amforă provine şi de sus).
o „mănuşă” anepigrafică (pl. XLVI/2).
Decorul se prezenta, în special, sub forma 5.4.4. Epoca Bronzului:
alveolelor şi crestăturilor, unele pe buză (pl.
LVIII/4), altele pe umărul recipientelor. Nu lipsesc 5.4.4.1. Cultura Tei:
nici brâurile simple sau duble, câteodată fiind al- Ceramica din această epocă este rară. Frag-
veolate (pl. LVIII/4). Unele vase erau prevăzute mentele Tei IIIb se rezumă la unele de la ceşti, cas-
cu apucători conice sau torţi în bandă lată. troane şi, probabil, căni. Decorul lor este realizat
în tehnica împunsăturilor succesive. Culoarea este,multe pietricele în compoziţie. Unele dintre ele
în general, neagră. (vase borcan şi în formă de sac, de Tipul 1.2 şi 2
după Schuster 1997a, 60 sq.) au sub buză şiruri
5.4.4.2 Cultura Glina: de găuri-butoni, realizaţi prin presare din interior
Cele câteva cioburi din Bronzul Timpuriu, spre exterior.
cultura Glina, sunt lucrate din pastă grosieră, cu
6. Punctul Malul Roşu
6.1. Amplasamentul: abat de la această regulă sunt sondajele notate cu

Aşa cum s-a precizat deja, în dreapta punctului A şi B din 1989 (pl. VIII/S. A şi S. B).
Conacul lui Palade, dispărţit de acesta de o vale
lată la gură de cca 60 m şi la bază de aproximativ 6.2. Istoricul cercetării:
20 m, se găseşte un pinten de terasă cu altitudinea
de 82 m (fig. 7: imagine din satelit de la 613 m 6.2.1. Sondajele din anul 1989:
înălţime; fig. 8/a-b: hărţi; fig. 9: trecerea din ima- În a doua parte a lunii octombrie 1989, ca
gine bi-dimensională în imagine tri-dimensională/ urmare a unei noi alunecări de teren pe latura de
model 3D; fig. 10: imagini 3D din diferite puncte nord-est, la poalele promontoriului a fost între-
cardinale). prinse două mici sondaje, în suprafaţă totală de
Acest promontoriu este astăzi puternic afectat 5,25 m2.
de alunecările de teren, care au făcut ca, bănuim Sonda A avut dimensiunea de 1,50x2,00 m.
noi în urma relatărilor sătenilor mai bătrâni din sat, Înclinarea pantei, dar şi pământul prăbuşit, a făcut
aproape o treime din suprafaţa lui să dispară în va- ca să se jungă în capătul de sus la adâncimea de
lea Argeşului (fig. 14: foto de la nivelul Argeşului 2,70 m (pl. VIII/S. A). A doua sondă, Sonda B, a
cu punctele În Vale, Conacul lui Palade şi Malul fost trasată la 2,50 m distanţă sud de Sonda A. Ea
Roşu; fig. 16-17: fotografii ale promontoriului de avut dimensiunea de 1,50x1,50 m şi adâncimea
la nivelul Argeşului). maximă de 2,25 m (pl. VIII/S. B).
Orientarea pintenului este nordnordvest-sud- În ambele sonde s-a constat un amalgam de
sudest. Prin poziţia sa avansată în valea râului, care material arheologic, începând cu perioada medie-
i-a scăldat şi încă îi mai scaldă poalele, el domina val timpurie, getică, hallstattiană şi din perioada
împrejurimile, de pe el obţinându-se o vizibilitate de tranziţie de la Eneolitic la Bronz.
bună atât în amonte cât şi în aval pe Argeş.
În prezent suprafaţa rămasă din pintenul iniţial 6.2.2. Campania din anul 2002:
este împădurită cu sălcâmi, dispuşi destul de deşi, În anul respectiv au fost trasate două secţiuni şi
fapt ce îngreunează derularea în bune condiţii a o casetă: S. 1 şi S. 2 şi C. 1 (Schuster, Popa, Grofu,
cercetărilor arheologice. Suprafeţele deschise prin Panait 2003), suprafaţa cercetată fiind de 56 m2.
săpături, au fost practicate cu grijă, printre pomi, S. 1 avea orientarea nordest-sudvest, fiind
pentru a nu afecta „pădurea”. amplasată pe latura nord-vestică a promontoriului,
Atunci când au fost plantaţi salcâmii, suprafaţa având dimensiunea de 10,00x2,00 m şi adâncimea
pintenului a fost în multe locuri nivelată, aspect de 1,20 m (pl. VIII/S. 1; pl. IX/1: profilul peretelui
care a dus la modificări ale stării naturale ale estic).
acestuia. Investigaţii arheologice au demonstrat Această secţiune nu a fost lămuritoare în
că şi comunitatea getică a recurs la o nivela- privinţa stratigrafiei din zonă. Nu au fost sesizate
re, lucru surprins, în special, prin sondajele din straturi arheologice clar delimitate. În stratul
anul 1989. vegetal, gos de 0,20-0,30 m, au putut fi sesizate
Toate secţiunile şi casetele, deschise începând fragmente ceramice ce aparţineau culturii Sântana
din 2002, au fost orientate perpendicular pe valea de Mureş, perioadei getice şi altele, puţine, din
Argeşului (pl. VIII/S. 1-S. 21). Singurele care se Bronzul Mijlociu, cultura Tei III.
S. 2 a fost amplasată în prelungirea lui S. 1, Adâncimea la care s-a ajuns a fost în medie
la 2,00 m sud-est, având aceeaşi orientare şi tot de 0,80-1,10 m. Unde au fost surprinse complexe,
dimensiunile de 10,00x2,00 m (pl. VIII/S. 2). evident că aceasta era mai mare.
Cea de a doua secţiune a oferit mai multe De notat este că, grosul materialului arheolo-
detalii în privinţa stratigrafiei. Sub stratul vegetal gic recuperat a aparţinut în proporţie de cca 70%
de cca 0,30/0,40 m grosime (care, în □ 8-10 con- culturilor Cernavodă I şi Cernavodă III (fig. 19:
ţinea materiale din Evul Mediu Mijlociu şi Târziu: foto cu aspect din săpătură, scoaterea unui vas
ceramică smălţuită, piroane şi dăltiţe din fi er), întreg al culturii Cernavodă III). La acestea se
se găsea altul arheologic (gros de 0,40/0,50 m), adaugă ceramica Basarabi.
având în componenţa sa materiale arheologice din
diferite epoci. 6.2.4. Campania din anul 2006:
Chiar dacă nu exista o cezură clară între com- În campania anului 2006 au fost deschise şase
plexele şi materiale getice, din Hallstattul Mijlociu, secţiuni: S. 9-14 (Schuster, Popa, Panait 2007).
complexul Basarabi, şi Epoca Bronzului, în unele Cu excepţia S. 11, care a avut dimensiunea de
carouri ale S. 2, se putea vorbi de straturi culturale. 6,00x2,00 m (pl. VIII/ S. 11; fig. 21: foto cu secţiu-
Tot atât de adevărat este că, acestea aveau grosimi nea după încheierea cercetărilor), celălalte secţiuni
modice, de maximum 0,15-0,25 m. Numai unde erau de 10,00x2,00 m. S. 9 se găsea la 3,30 m est
existau complexe, dimensiunile acestora creşteau. de S. 8 (pl. VIII/ S. 9); S. 10 la 8,80 m est de S. 9
De la 0,50 m, până la 0,70/0,80 m s-a găsit un strat (pl. VIII/ S. 10); S. 12 la 14,40 m est de S. 10 (pl.
getic, iar sub acesta, unul hallstattian (în grosime VIII/ S. 12), iar S. 13 la 5,10 m de S. 12 (pl. VIII/
de 0,17/0,22 m). Materialele din Epoca Bronzu- S. 13). S. 11 a fost trasată paralel cu cu C. 1, la 7 m
lui, cultura Tei IIIb şi cultura Glina, se găseau la est de casetă. În dreapta sa, la 2,00 m se găsea
baza acestui strat, fără a se constitui într-un strat S. 6. Iar S. 14 (pl. VIII/ S. 14), era amplasată la
arheologic propriu-zis. 14 m sud-est de S. 13.
În prelungirea lui S. 2, a fost deschisă Caseta 1 Casetele C. 4 şi C. 5 au fost amplasate pandant
(C. 1) cu suprafaţa de 4,00x4,00 m (pl. VIII/C1). la S. 9 (pl. VIII/ C. 4-5), pentru a se putea cerceta
Construcţia nr. 4. Dimensiunile casetelor au fost de
6.2.3. Campania din anul 2005: 2,00x1,00 m. O altă casetă – C. 6, tot de 2,00x1,00 m,
După o întrerupere cauzată de motive obiecti- a fost deschisă lângă S. 10 (pl. VIII/ C. 6).
ve (financiare) şi subiective, în 2005 au fost reluate Suprafaţa totală investigată în anul 2006 a
investigaţiile de la Malul Roşu (Schuster, Comşa, fost de 118 m2.
Popa, Morintz, Panait 2006), investigându-se o
suprafaţă de 132 m2. 6.2.5. Campania din 2007 (v. şi Popa, Schuster
Au fost deschise şase secţiuni: S. 3 - S. 8. Toa- 2008; Schuster, Popa, Panait, Panait 2008b):
te au fost de 10,00x2,00 m, fiind practicate cinci Suprafaţa investigată în această campanie a
dintre ele pe latura care se mărgineşte nemijlocit fost de 140m2. Au fost trasate şapte secţiuni (no-
cu valea Argeşului, adică zona supusă celor mai tate S. 15-S. 21) şi două casete (notate C. 7- C. 8):
puternice alunecări de teren. S. 7 (pl. VIII/S. 7) a S. 15 = 10,00x2,00 m, S. 16 = 8,00x2,00 m,
fost amplasată la cca 5,00 m în dreapta lui S. 1; S. S. 17 = 6,00x2,00 m (fig. 22-23), S. 18 = 8,00x2,00 m,
5 la 45,00 m de S. 7 (pl. VIII/S. 5); S. 3 la 22,00 m S. 19 = 12,00x2,00 m, S. 20 = 10,00x2,00 m,
de S. 5 (pl. VIII/S. 3); S. 4 la 45,00 m de S. 3 (pl. S. 21 = 10,00x2,00 m, C. 8 = 2,00x2,00 m,
VIII/S. 4), iar S. 8 la 100,00 m de S. 4 (pl. VIII/ C. 7 = 4,00x2,00 m. C. 8 a fost practicată la S. 18
S. 8). S. 6 a fost poziţionată la cca 13,00 m lateral (pl. VIII/ C. 8), iar C. 7 la S. 19 (pl. VIII/ C. 7).
dreapta de C. 1 (pl. VIII/ S. 6). S. 17 a fost amplasată lateral dreapta, în
La S. 3 a fost trasată C. 2 de 2,00x2,00 m continuarea lui C. 1 şi la 5 m stânga de S. 11 (pl.
(pl. VIII/ C. 2), iar la S. 5 C. 3 de 2,00x4,00 m VIII/ S. 17). Paralel cu S. 13 şi la 11 m nordest
(pl. VIII/ C. 3; fig. 20: foto cu aspecte de săpătură de S. 14 se găseşte S. 18 (pl. VIII/ S. 18). La 9 m
şi planul locuinţei Cernavodă III). Ambele aveau sudest de aceiaşi S. 14 a fost situată S. 15 (pl. VIII/
rolul de a oferi date suplimentare cu privire la unele S. 15) şi la 16 m sudvest S. 16 (pl. VIII/ S. 16).
complexe de locuit. S. 19 se afla la 6 m vest de S. 16 (pl. VIII/ S. 19);
S. 20 la 11 m vest de S. 19 (pl. VIII/ S. 20) şi S. 6.3.1.2. Construcţia Cernavodă II:

21 la 47,30 m vest de S. 20 (pl. VIII/ S. 21). Între Complexul, probabil de locuit, a fost identi-
S. 21 şi S. 3, situată la vest de prima secţiune, era ficat la adâncimea de -0,70 m, în □ 8-10 ale S. 1
a distanţă de 40 m. (pl. IX/2). Din el a fost surprinsă o suprafaţă de
Materialul recuperat a fost divers, el aparţi- 2,02x0,40 m. Din păcate, pe latura de est, datorită
nând manifestărilor culturale Brăteşti (numai câ- salcâmilor, nu am putut trasa o casetă în dreptul
teva fragmente în S. 18), Cernavodă I, Cernavodă locuinţei, pentru a-i detecta probabila dimensiune
III, Cernavodă II, Glina, Tei III şi Basarabi. Dacă totală. Nici în prelungirea secţiunii nu s-a putut
în campaniile anterioare materialul arheologic din săpa. De aceea, am fost nevoiţi a trasa S.2 la o
Eneoliticul Final şi din Perioada de Tranziţie spre distanţă de 2,00 m de S. 1. Nu au fost surprinse
Epoca Bronzului se ridica în medie la un procentaj alte urme ale complexului amintit, dar nici alte
de aproape 70%, în 2007 cca 60-65% îl reprezintă complexe.
ceramica Basarabi. Locuinţa, notată L. 1, cel puţin în segmentul
Straturi arheologice clar delimitate au putut cercetat, nu era dotată cu vreo instalaţie de foc,
fi sesizate mai ales în arealul unor complexe. Un sau alt tip de complex anexă (groapă menajeră
exemplu în acest sens a fost S. 17, unde a fost sur- sau de provizii). În schimb au fost găsite fragmente
prins un strat hallstattian şi unul Cernavodă II. din podina ei, realizate din lut galben bine tasat.
Grosimea maximă atinsă a fost de 0,07 m.
6.3. Complexele: Inventarul complexului se compunea din
chirpici de dimensiuni mari, cu evidente amprente
6.3.1. Campania 2002: de pari (de grosime mergând până la 0,09 m) şi
împletitură de nuiele, fragmente ceramice (destul
6.3.1.1. Instalaţie de foc hallstattiană: de fărâmiţate, unele cu „pete” de arsură secun-
Începând cu adâncimea de -0,30 m, în □ 4 al S. 1, dară), cărbuni, cenuşă şi oase de animale, multe
a fost descoperită o vatră de foc aproape ovală sparte şi unele puternic arse. Prezenţa materialelor
(notată V. 1), având dimensiunea de 1,00x1,05 m purtând clare urme de combustie, ne-a determinat
(pl. IX/2). Aceasta avea o crustă de arsură groasă a considera că locuinţa a fost incendiată.
de 0,08-0,14 m, uşor bombată în partea centrală
şi afectată în alte zone. 6.3.2. Campania 2005:
Crusta avea o culoare cenuşie cu pete negre la
suprafaţă (groasă de 0,02-0,003 m). Sub aceasta, 6.3.2.1. Cultura Cernavodă III (construcţii
lutul era mai întâi roşu-cărămiziu, transformân- de suprafaţă):
du-se apoi treptat în roşu deschis, în portocaliu.
Vatra avea ca pat de susţinere pietre de râu 6.3.2.1.1. Construcţia nr. 2 (notată L. 2):
(cu dimensiunea maximă de 0,04 m). Tot la baza Complexul, probabil de locuit, a fost surprins
instalaţiei de foc menajere s-au găsit şi fragmente în S. 5, în □ 1-4 (Schuster, Comşa, Popa, Morintz,
ceramice provenind de la un vas bitronconic, cu Panait 2006). Pentru a-i cunoaşte dimensiunile
gâtul aproape cilindric şi buza evazată. probabile, a fost deschisă în dreptul respectivelor
În jurul vetrei, pe un areal de cca 6 m , au fost carouri pe latura nord-vestică a secţiunii C. 3.
2
descoperite fragmente ceramice, oase de animal Resturile arheologice care marcau suprafaţa
puternic arse şi o cantitate apreciabilă de cărbu- complexului erau răspândite pe 3,70x2,80 m. Nu
ne şi un strat de cenuşă, gros în unele locuri de putem preciza dacă acestea erau dimensiunile
0,15-0,20 m. reale ale locuinţei. Forma a fost probabil rectan-
Dispunerea acestor materiale în jurul vetrei, gulară, dar cu colţurile rotunjite. Orientarea ei era
ne-au făcut să ne întrebăm dacă ea era una de exte- nord-sud.
rior sau se găsea într-o construcţie. Avându-se în Au fost descoperite câteva „petice” de podină,
vedere lipsa oricăror urme de la pereţii potenţialei realizată din lut galben, bine bătătorit, cu grosi-
case (bulgări de chirpici), credem că prima ipoteză mea maximă de 0,06 m. Interesant este că, poate
este cea valabilă. datorită solului antic, în unele locuri, în special,
în capătul dinspre valea Argeşului, adâncimea pari (grosimea maximă 0,08 m), ceramică frag-
complexului coboară şi la - 0,90 m. În rest, ea se mentară, unelte din silex, un lot substanţial de
păstrează pe la - 0,55 - 0,70 m. Material arheolo- oase de animale, cărbuni şi lentile de cenuşă. Au
gic, chirpici cu urmă de la împletitura de nuiele şi fost descoperite şi părţi din podina din lut galben
pari (grosimea maximă 0,11 m) şi cenuşă, au fost bătătorit (grosimea maximă 0,14 m). Unele dintre
sesizate însă deja de la - 0,40 m. Dealtfel, stratul aceste „petece” prezentând urme de arsură. Aces-
de cenuşă, spicat cu cărbuni de lemn, era destul de tea se datorează incendierii complexului.
consistent în unele zone, ajungând şi la 0,17 m.
6.3.3.2. Cultura Cernavodă II:
6.3.2.1.2. Construcţia nr. 3 (notată L. 3): În S. 11, □ 1 şi 2, pornind de la adâncimea
Complexul, probabil tot de locuit, a fost de -2,20 m şi mergând până la -2,87 m, a fost
identificat în S. 5., în □ 5. Acest lucru ne-a făcut identificată o groapă menajeră (fig. 18). Ea era în
să trasăm în continuarea secţiunii o casetă C. 2. formă de trunchi de con, având baza de 0,33 m şi
Dimensiunile complexului nu au putut fi stabilite deschiderea în partea sa superioară de 0,57 m.
cu exactitate. Deasupra gropii, pe un areal de cca 3 m2, a
Dispersia materialului, chirpici fărâmiţat, fost reperat un strat de cenuşă cu sporadice frag-
cenuşă, dar mai puţină decât în cazul lui L. 2, mente ceramice, cu o grosime maximă de 0,26 m.
ceramică şi oase de animal acoperă o suprafaţă Iniţial am crezut că avem de-a face cu o locuinţă
ovală, cu dimensiunea de 2,32x1,98 m. Şi această de suprafaţă în interiorul căreia se găsea o groa-
locuinţă este orientată nord-sud, având o inclinare pă. Această ipoteză a fost infirmată de lipsa unor
de la - 0,43 m la - 0,82 m. urme clare de la pereţii presupusului complex
de locuit.
6.3.2.2. Groapă Cernavodă I: Nu este însă exclus ca, respectivă groapă să
Complexul menajer, afectat în partea s-a fi fost adăpostită de o construcţie de tip „şopron”,
superioară (de rădăcinile unui salcâm), a fost lucrat numai dintr-un schelet de lemn şi acoperiş
identificat în □ 4 al S. 8. Adâncimea între care s-a din plante de baltă, care la un moment dat a ars,
păstrat groapa este de - 0,50 - 0,80 m. În secţiune de aici şi cantitatea apreciabilă de cenuşă din jurul
a avut o formă uşor ovală, cu dimensiunea de gropii. Posibil ca această groapă să fi avut iniţial
0,57x0,61 m. alt rost decât unul menajer.
Inventarul complexului se compunea din frag-
mente ceramice, dintre care unele s-au dovedit a 6.3.3.3. Complex hallstattian de vase:
fi de la un vas ce a putut fi restaurat (pl. XCII/2), Între -0,40 m şi -0,60 m, în S. 10, □ 3, au fost
oase de animale, bobiţe de chirpici, cenuşă. găsite sparte in situ trei vase aparţinând culturii
Basarabi (fig. 27-29: aspecte de săpătură, înainte
6.3.3. Campania 2006: şi în timpul demontării). Unul dintre recipiente,
cel de dimensiuni mai mici, se afla poziţionat în-
6.3.3.1. Cultura Cernavodă III (construcţie tr-altul mai mare, un castron. Cel de-al treilea vas
de suprafaţă): era bombat în zona mediană, avea gâtul cilindric
Urmele complexului, probabil de locuit, notat şi buza uşor evazată.
L. 4, au fost surprinse în S. 9, între □ 4 şi 6, pe o Dat fiind faptul că această „formaţiune” de
suprafaţă de 2,20x2,30 m. Este vorba de o locuinţă recipiente nu se găseau într-o groapă, nefiind nici
de suprafaţă, asta în ciuda faptului că materialul părţi din inventarul unei construcţii, ne este greu a
arheologic, inventar al ei, a putut fi sesizat înce- explica rostul acestui complex. Pentru elucidarea
pând cu adâncimea de -0,40 m şi mergând până la acestei enigme, a fost trasată spre vest de S. 10
-0,90 m. Dealtfel şi aici terenul este uşor înclinat. Caseta nr. 6 (C. 6; dimensiunea 2,00x1,00 m).
Nu au fost identificate anexe în interiorul, sau în Aceasta nu a dat nici un rezultat.
apropierea locuinţei.
Inventarul locuinţei era compus din bucăţi 6.3.4. Campania 2007 (Schuster, Popa, Panait,
mari de chirpici, unele cu urme clare de nuiele şi Panait 2008b):
6.3.4.1. Cultura Cernavodă II: a ars, dând părţii superioare a pământului culoarea
În S. 17, □ 2, la adâncimea de -1,80 -2,00 roşie. Precizăm însă că, nu am găsit urme ale unor
m, înconjurată de un strat de cenuşă, gros uneori pari sau alte părţi de lemn.
de 0,11-0,16 m, au fost identificate urmele unei Cum am amintit deja, datorită lucrărilor an-
instalaţii de foc menajere, orientată nord-sud tropice ulterioare, inclusiv o posibilă intervenţie,
(fig. 30-33). curăţire, getică, traseul valului la suprafaţa solului
Această vatră (notată V. 2), a avut iniţial o de astăzi se poate distinge numai cu mare greutate.
formă ovală, prezentându-se astăzi distrusă parţial. Cert este că, acest element de fortificaţie hallstatti-
Dimensiunea ei păstrată a fost 0,90x0,80 m, fiind ană bara accesul pe pintenul de terasă.
orientată nord-vest-sudest.
Era o vatră de foc exterioară, ridicată direct 6.3.4.2.2. Groapă rituală (v. şi Popa, Schuster
pe pământul de călcare din acea vreme. Crusta de 2008):
deasupra, groasă de 0,03-0,05 m, era cenuşie, iar O situaţie arheologică interesantă a fost sur-
lutul sub aceasta (gros de 0,05-0,09 m), cu nuanţe prinsă în S. 19, mai exact în extremitatea sudică
de la roşu până la portocaliu. a promontoriului, între □ 5-6. Aici a apărut, mai
întâi, o concentrare de fragmente ceramice (între
6.3.4.2. Complexul Basarabi: adâncimile de - 0,60-0,90 m), sub care s-a găsit o
alta (între -0,90 -1,00 m), din care au putut fi reîn-
6.3.4.2.1. Valul de apărare (fig. 24-25: foto- tregite trei vase (cel puţin parţial), la care se adaugă
grafii cu secţiunea prin val) (v. şi Popa, Schuster o dăltiţă din piatră şi câteva fragmente de unelte
din silex (lame, burine şi gratoare). Începând cu
2008):
adâncimea de -1,10 m, s-a constatat prezenţa unui
În S. 17, începând din □ 1 şi continuând în □ 2 şi
strat de cenuşă, gros de 0,60 m (nu s-a atins încă
3, adică în capătul dinspre viroagă al secţiunii, sub
limita inferioară), în care s-a găsit o mare cantitate
stratul vegetal (gros de 0,30-0,40 m), la -0,45 m,
de oase de animale, între care un craniu, aparţinând
a fost surprinsă partea superioară, de maximă ar-
după toate probabilităţile, unui iepure şi o porţiune
cuire a unui val de apărare. Acesta se compunea
dintr-o coloană vertebrală, specifică unui animal
dintr-un „strat” gros de până la 0,80-0,90 m în une-
de talie mijlocie. Toate acestea ne-au determinat să
le locuri din lut ars la roşu intens, negru şi cenuşiu. credem că, în locul respectiv, se aduceau ofrande
Apoi urma alt „strat” cenuşiu cu inserţii portocalii din carnea provenită din sacrificarea unor animale
şi galbene, cu grosimea până la 0,90-1,10 m. (probabil şi cereale), unor divinităţi.
Aceste două straturi se sprijineau pe un „pat” În altă ordine de idei, înclinăm să credem că
subţire (gros de 0,08-0,13 m) din pietre de râu. vasele, sparte, în cea mai mare parte a lor, erau
Sub acesta se găsea un strat arheologic aparţinând folosite la practicarea libaţiilor. Ceea ce putem
culturii Cernavodă II (0,20-0,27 m) şi pământul spune, fără a exclude anumite reticenţe, este faptul
viu, steril din punct de vedere istoric. că avem de-a face cu un loc sacru, poate o groapă
S-a încercat realizarea unui model 3D a si- rituală.
tuaţiei din S. 17, secţiune care taie perpendicular
valul. Avem o imagine 3D de ansamblu (fig. 26) şi 6.4. Materialul arheologic:
secvenţe cu fiecare din profilele malurilor (model
realizat de Alexandru Morintz). 6.4.1. Evul Mediu:
Putem aprecia că populaţia Basarabi a aşezat
la temelia viitorului val de apărare un strat de 6.4.2. Getic:
pietre de râu, dându-i astfel o rezistenţă mai mare. Cam s-a spus deja, urmele getice sunt puţine
Apoi a fost înălţat valul propriu-zis, din pământ la Mironeşti-Malul Roşu. Nu a existat un strat
adus de pe platou. În structura valului au fost arheologic propriu-zis, ceramica fiind recuperată,
găsite fragmente ceramice aparţinând culturilor în principal, din stratul vegetal. Ea a fost risipită
Cernavodă III şi Cernavodă II. pe aproape întreaga suprafaţă a sitului, atât în pe-
Probabil peste val a fost ridicată o construcţie rimetrul delimitat de valul şi şanţul hallstattian,
din lemn (palisadă ?), care, în urma unui incendiu, cât şi înafara acestuia.
Ceramica a fost lucrată, în mare parte cu mâna măciucă din piatră, parţial afectată de lovituri din
(fig. 66, dreapta jos), dar s-au identificat şi frag- vechime (pl. LV/6). (fig. 75)
mente ale unor recipiente ce au fost modelate la
roată (fig. 66, ambele piese din partea superioară 6.4.3.1.1. Din piatră cioplită:
a fotografiei şi cea din stânga jos). De-a lungul campaniilor desfăşurate la Ma-
Dintre cele modelate cu mâna, amintim re- lul Roşu, atât în strat, cât şi în complexe, au fost
cipiente de dimensiuni medii, gen castroane (pl. descoperite mai multe piese de silex. Menţionăm
XXXVIII/2, 4), cele cu corpul globular şi gât lamele, mai ales fragmentare (LX/4-5; LXI/2-3,
scurt (pl. XXXVIII/6), unele „dotate” cu torţi în 5-6; LXIII/1-2, 5-11; LXV/1-3; fig. 75), „cuţite”
bandă lată (pl. XLVI/1), şi vase de provizii aproa- (pl. LX/3; LXII/1-2), fierăstraie (pl. LXI/1, 4, 7;
pe cilindrice (pl. XXXVIII/5; XL/1-2; LXXII/3), LXII/3-4), aşchii (LX/1-2; LXIII/3-4; LXV/4-6)
tronconice (pl. LIV/2) sau uşor rotunjite, cu pereţii
arcuiţi şi apoi aduşi spre interior (pl. LXXII/5). 6.4.3.2. Obiecte din lut ars:
Pasta acestora este semigrosieră (pl. XXXVIII/2,
4, 6), cu impurităţi de dimensiuni medii (nisip), 6.4.3.2.1. Obiecte de uz casnic:
respectiv grosieră, nisip cu bobul mare şi rare Dintre obiectele din lut ars se remarcă o fu-
fragmente de ceramică pisată (pl. XXXVIII/5). saiolă, descoperită în anul 2004, în S. 5, □ 3, la
A fost descoperită şi o ceaşcă cu corpul rotunjit adâncimea de -1,50 -1,60 m. Forma ei seamănă cu
şi gât aplecat spre exterior, lucrată din pastă fină o pară, cu partea inferioară împodobită cu patru
(fig. 66, dreapta jos). proeminenţe. Obiectul parcă ar imita un „Hänge-
Dacă vasele de provizii a fost prevăzute cu gefäß” sau, mai degrabă, o urnă tipic hallstattiană
două apucători simple sau de agăţat dispuse pe un (pl. LXIV/1 = fig. 73).
brâu alveolat, castroanele şi recipientul globular În zone de maximă rotunjire, între proeminen-
au buza decorată cu crestături. Unul din vasele de ţe, sunt vizibile uşoare caneluri. În partea superi-
provizii era lipsit de torţi, fiind decorat numai cu oară a fusaiolei se poate observa un brâu realizat
un brâu alveolat (pl. XL/2). Astfel de brâie apar din puncte incizate.
şi pe alte recipiente (pl. LIV/1). O altă fusaiolă este bitronconică (pl. XCI/3).
Dintre piesele ceramicii lucrate la roată sunt
de amintit fragmentele de boluri imitaţii (pl. 6.4.3.2.2. Plastica:
XXXVIII/1; fig. 66, stânga sus) şi castroanele cu Tot în anul 2004 a fost găsit în S. 5, □ 5, la
torţi orizontale „răsucite” (pl. XXXVIII/3). S-a gă- -1,50 -1,60 m, un idol zoomorf, modelat din pastă
sit şi partea inferioară de la o amforă (fig. 66, stân-
de bună calitate, fără impurităţi majore. Piesa a fost
ga jos). Menţionăm şi un vas de dimensiuni medii deteriorată uşor încă din vechime, lipsindu-i o par-
cu gât şi buză „trompetiformă” (pl. LIV/3). te (superioară) din cap şi o mică zonă din piciorul
stâng spate (pl. LXIV/4 = fig. 74). Avându-se în
6.4.3. Complexul Basarabi: vedere forma obiectului, credem că este vorba de
un posibil bovideu sau ovicaprin.
6.4.3.1. Piesele litice: În 2007, în S. 19, a fost descoperit un alt
fragment de bovideu, care, însă, prezenta în zona
6.4.3.1.1. Din piatră şlefuită: gâtului o adâncitură circulară, care, credem că,
imita urmele unui laţ (pl. XCI/4).
6.4.3.1.1.1. Dăltiţă: Astfel de piese nu sunt rarităţi pentru Preisto-
În anul 2007 a fost găsită a dăltiţă din gresie ria României. În Muntenia, de exemplu, artefacte
(pl. LV/7). asemănătoare au fost descoperite în mediul culturii
Glina din Bronzul Timpuriu, la Bucureşti-Fundeni,
6.4.3.1.1.2. Măciucă: Bucureşti-Mihai Vodă, Odaia Turcului şi Văcăreşti
Tot în anul 2007, în aceiaşi secţiune (S. 19) (Schuster 1997a, 79 cu lit. mai veche şi fig. 53/1-2,
şi în acelaşi carou (□ 5), precum şi la aceiaşi 4-6; Schuster, Fântâneanu 2007, 22 şi pl. 8/1-2,
adâncime (1,20-1,30 m), a fost descoperită o mică 4-6). Tot acestei manifestări îi aparţine şi idolul
ovicaprin de la Bârseşti din Oltenia (Schuster, 6.4.3.4.2.1. Recipiente întregi sau reîntregi-
Fântâneanu 2007, 22 cu lit.). bile:
Poate un animal din aceiaşi specie îl repre- Unul dintre vase, reîntregit în totalitate (pl.
zintă şi piesa din Bronzul Mijlociu, cultura Tei, LVI/1), a fost descoperit în S. 8, □ 4, între adân-
de la Mogoşeşti, dacă nu cumva poate fi socotită cimile de -0,60 - 0,80 m. Vasul, de dimensiuni
că fiind o imagine a unui carnivor (lup, vulpe?) relativ mari (înălţimea = 0,22 m; diametrul fun-
(Schuster, Popa 2000, 74). Respectivul obiect are dului = 0,11 m; diametrul gurii = 0,15 m), este de
bune analogii în mediul Wietenberg. formă bitronconică, cu fundul plat, pântecul larg,
terminându-se cu o buză uşor evazată. Pasta din
6.4.3.3. Obiecte din bronz: care a fost modelat este de factură semigrosieră
(are în compoziţie resturi organice, pietricele şi
6.4.3.3.1. Unealtă: nisip), nu tocmai bine arsă, având o culoare ce-
Un cuţit de mici dimensiuni (lungimea = nuşie-cărămizie.
0,075 m; lăţimea maximă = 0,016 m) (pl. XIV/2) De asemenea, mai menţionăm un castron (pl.
a fost descoperită în S. 15, □ 4, între adâncimile XXXIII/1 = fig. 55/a-b), restaurat doar parţial,
de -0,70 -0,80 m. descoperit în S. 19, □ 5, între adâncimile de -1,00
-1,20 m. Vasul, de dimensiuni medii (înălţimea =
6.4.3.3.1. Podoabă: 0,14 m; diametrul fundului = 0,08 m; diametrul
Este vorba de o fibulă (pl. XIV/3), din care se gurii = 0,30 m), are fundul plat, corpul puţin
păstrează doar resortul-spirală, cu terminaţia de bombat, terminându-se cu o buză uşor evazată.
formă triunghiulară. Lucrat dintr-o pastă fină (are în compoziţie lut
fin, pietricele, nisip şi puţin material organic),
6.4.3.3. Obiecte din os şi dinţi: castronul are o culoare cenuşie închisă în exterior
Se remarcă un dinte de mistreţ, care, probabil, şi neagră în interior.
a avut o perforaţie la unul din capete, segment de- Un vas miniatural, găsit în S. 17, la adânci-
teriorat în vechime, folosit ca amuletă (pl. LI/3). mea de -1,40 -1,60 m, a fost lucrat din pastă fină
cu inserţii de mica, fiind de culoare cenuşie; este
6.4.3.4. Ceramica (fig. 47-61): prevăzut în zona buzei de perforaţii, grupate două
câte două. Acest mic „Hängegefäß” a fost folosit
6.4.3.4.1. Pasta şi arderea: poate în activităţi legate de cult.
După pastă au putut fi identificate două cate-
gorii de ceramică. Prima (a), majoritară cantitativ, 6.4.3.4.2.2. Fragmente:
are în compoziţie un lut de bună calitate, cu mici
impurităţi (boabe de nisip şi, mai rar, mica). Cea 6.4.3.4.2.2.1. Castroane:
de a doua (b) are în consistenţa ei, nisip mai mare, Cu pereţii puternic înclinaţi şi partea su-
ici colo pietricele şi, câteodată, ceramică pisată.perioară aproape cilindrică (pl. XIX/1; XX/2;
În funcţie de ardere, ceramica este brun-roş- XXIII/5-6; XXVII/8); cu buza trasă mai puternic
cată, cenuşie cu pete negre sau, dimpotrivă, de (pl. XX/4-7; XXIV/4; XXV/2, 6; XXVII/4, 7;
culoare deschisă (galbenă), sau neagră. Aceasta dinXXIX/3; XXXV/5; XLI/4; XLIV/6-7; LXVII/4,
urmă prezintă şi un fel de lustru metalizat. Uneori7-8; LXX/2-3, 5-6) sau mai atenuat (pl. XX/1;
şi cea de culoare brun-roşcată poartă un luciu. XXVI/1; XXXII/3; XXXIV/5; XLIV/1, 5; XLVI/3;
LXVII/5-6; LXX/1, 4) spre interior; cu buza trasă
6.4.3.4.2. Forme: spre exterior (pl. XXIV/1, 3; LXXVIII/1-2), uneori
Dat fiind faptul că lotul de ceramică Basarabi puternic (pl. XXVII/5; LII/1); mai înalte, cu buza
a fost destul de mare, unele vase fiind recuperate înclinată spre interior (pl. XXXI/2); cu umăr reli-
chiar întregi sau putând fi reîntregite, s-a reuşit efat (pl. XXXIII/2; XLII/1)
identificarea mai multor forme.
6.4.3.4.2.2.2. Vase globulare: - bandă îngustă sau lată, ovale în secţiune (pl.
Cu gât cilindric, buză adusă uşor spre interi- XX/10; XXXV8; XXXVII/6; XLV/2, 4; LVII/3;
or, umăr reliefat (pl. XIX/2; XXX/1; XXXIV/8; LXXI/4; LXXVI/1-3; LXXX/1-4);
XXXVI/6; XLVI/1); acelaşi tip cu buza trasă uşor - rotunde în secţiune (pl. XXII/1; XXIX/4;
spre exterior (pl. XXI/4; XXVII/6; XXXVI/4; XXX/2-3; XLVI/2; XLVIII/3; LV/4-5, 9; LXXI/3,
XXXVII/4; LXXIII/6; LXXVII/1-2); altele cu 5-6; LXXIV/4; LXXV/1-5; LXXVI/4);
gât uşor răsfrânt spre exterior (pl. XXI/5; XXII/2; - „triunghiulare” (pl. XXXV/7; XLV/3);
XXIII/3; XLVIII/2; LVII/6), uneori cu buza dreap- - semilunare (pl. LVII/5; LXXI/2);
tă (pl. XXVI/4; XLIX/4; LIII/2; LXVII/3). - cu caneluri (pl. XLV/5);
- cu aplicaţii plastice (pl. XXIX/7);
6.4.3.4.2.2.3. Vase de tip urnă, cu gâtul în- - ansa „cornuta” (pl. LV/8);
- cu „genunchi”, decorate cu caneluri sau benzi
alt (pl. XXV/1; XXVI/5; XLIII/1; LXXIV/1-2;
de linii (pl. LXVIII/1-2)
LXXVII/5).
6.4.3.4.2.3.2. Apucători: ovale sau conice sub
6.4.3.4.2.2.4. Vase borcan (pl. XXVI/2, 4;
buza castronului (pl. XIX/1; XXIX/3, 5; XXXII/3;
XXXIV/6; XXXVI/7; XXXIX/1, 3; XLIV/9-10; XLVI/3; LI/2; LVIII/2-3; LXVI/3; LXVIII/3-4);
XLV/1; XLVI/2; XLIX/2; LVI/3; LVII/4; LXVI/2,
conice sau cu „şa” pe umărul sau zona de ma-
4-5, 7; LXXVIII/5; LXXIX/4); ximă rotunjire a recipientului (pl. XXXI/1, 3;
XXXII/1-2; XXXV/1; XLI/3; LXXXV/1); ovale
6.4.3.4.2.2.5. Vase ghiveci de flori (pl. cu mai multe „şei” (pl. LI/9); conice perforate
XXVII/1-3; XXIX/1; XXXI/3; XXXIV/2; (pentru agăţat) (pl. XLIX/3; LXXI/1).
XXXV/1-4; XXXVI/1, 3; XLI/1-2; XLV/7-8;
LXVI/1, 3, 6; LXXII/3, 5; LXXIII/4-5); 6.4.3.4.3. Decorul:
6.4.3.4.2.2.6. Vase „sac” (pl. XXXVII/1; 6.4.3.4.2.1. Decorul adâncit:

XXXIX/2; XLIV/4; XLVIII/1; LIII/4; LVII/2; Dintre tipurile de decor, atragem atenţia asupra
LXXVIII/3; LXXIX/5); motivului geometric (rombul şi triunghiul, linii),
asociat uneori cu alte forme de decor (benzi, ca-
6.4.3.4.2.2.7. Ceşti globulare, unele cu gâ- neluri, spirale, cercuri, puncte, zvastica etc.) (pl.
tul mai înalt, altele cu acesta scurt (pl. XXVI/3; XX/1-3, 8-9, 11; XXI/1-3, 6-7; XXII/2-3, 5-6;
XLV/6; LXXIII/1; LXXXV/3). XXIII/2-3; XXIV/1, 3, 5; XXV/4, 7, 10; LXX/1-6;
LXXII/4; LXXVII/1-2; LXXXV/2-4).
6.4.3.4.2.2.8. Căni, uşor globulare cu buza Frecvent utilizat este şi motivul spiralei, sub
trasă spre exterior (pl. LXVII/2; LXXIX/2) sau forma unor „S”-uri înclinate spre dreapta şi asocia-
te cu alte forme de decor (caneluri, benzi haşurate,
aproape cilindrică (pl. LXXIII/3; LXXIX/1); cu
romburi şi triunghiuri) (pl. XX/4, 7; XXV/6); iar
torţi supraînălţate (pl. LXXXV/4);
altele sunt încadrate în benzi şi încrustate cu o
substanţă albă.
6.4.3.4.2.2.9. Capac (?), cu un „buton” conic
De menţionat este şi prezenţa abundentă a ben-
în centrul lui (realizat prin presare dinspre interior zilor orizontale haşurate prin puncte, linii punctate
spre exterior) şi decorat cu un şir circular de puncte sau linii simple, la care se adaugă cele poziţionate
(pl. LVI/2). vertical şi cele oblice; unele dintre ele sunt incrus-
tate cu o substanţă albă (pl. XXII/4; XXIII/1, 5-6;
6.4.3.4.2.3. Torţi şi apucători: XXIV/2-3; XXV/3, 5, 9; XC/3).
Benzi haşurate au fost identificate şi pe torţi
6.4.3.4.2.3.1. Torţi, unele verticale (normale şi (pl. XXII/1).
supraînălţate) şi altele, mai rar, orizontale, prinse Celelalte forme de decor rezidă în caneluri ori-
de, sau sub buză şi corp, sau numai în zona de zontale (pl. XX/2; XXII/2, 7; XXV/1-2; XXVII/4,
maximă rotunjime a recipientului: 7; XXXIV/5; XLIV/1, 5; LXVII/6; LXX/4;
XC/2, 4), verticale (unele poziţionate în interiorul Statueta, reprezentând un personaj feminin,
vasului, pe buză) (pl. XX/4, 6-7; XXI/4; XXIII/7; chiar dacă lipseşte partea inferioară, se dovedeşte
XXV/6; XLI/4; XLIV/2), oblice (pl. XIX/1; XX/5; a fi de tipul şezând. Gâtul (păstrat pe 0,80 cm)
XXI/5; XXXII/3; XLIV/7; LXVII/5; XC/4) sau formează un unghi de 45º în raport cu trunchiul.
semicirculare (pl. XXIX/5), atât pe diferitele forme Din cei doi sâni aplicaţi, unul, cel din stânga, s-a
de recipiente, cât şi pe torţi (pl. XX/10). Canelurile desprins din vechime. Sânul rămas este o proemi-
apar şi în interiorul vaselor (pl. XXXIII/2) nenţă ascuţită de 0,30 cm.
Alveole, crestături, „triunghiuri” şi „drept- Figurina a fost modelată fără mâini, iar umerii
unghiuri imprimate”, linii (verticale) pe buză (pl. pornesc de la gât, uşor lăsaţi în jos.
XXVI/2; XXVIII/1-2; XXXV/2-4, 6; XXXVIII/1-3; Lungimea maximă păstrată a piesei este
XLIII/1, 4-5; XLIV/9; XLVII/1-2; LII/3; LV/11; de 4,30 cm, lăţimea maximă (în zona umeri-
LVII/1, 6; LXVI/2, 4-5, 7; LXVIII/1-8, 10; lor) de 2,80 cm (în perimetrul bazinului este de
LXXI/2; LXXIII/6; LXXVII/4-5; XC/5-6), gât 2,50 cm), iar grosimea maximă (în zona bazinului)
(pl. XXVIII/5; LXXIV/2-3; LXXVIII/1-2, 4-5), de 1,10 cm.
umăr (pl. XXVIII/5; LXVIII/9; LXXIV/1); şiruri S-a mai descoperit un posibil fragment de idol
de „unghiuri” (pl. LV/10); antropomorf sau parte a unei măsuţe de cult (?) cu
picioare „umane” (pl. LXXXI/11). Era lucrat din
6.4.3.4.2.2. Decorul plastic: pastă de bună calitate, având dimensiunile păstrate
Brâuri simple, altele alveolate sau crestate de: lungime = 2,8 cm, grosime medie = 0,9 cm.
(pl. XXVI/2; XXVII/1-3; XXVIII/4; XXIX/1;
XXXI/3; XXXIV/2, 6; XXXV/2, 4, 6; XXXVI/1, 6.4.4.1.1.3. Ceramica:
4-5; XXXVII/3, 5; XLI/2; XLIII/1; XLIV/8-10; Lotul de piese ceramice este unul numeros.
XLV/1, 7-8; XLVI/4-5, 7; LI/1, 7, 10; LII/5; Pe lângă aceasta, din păcate, el se prezintă foarte
LIII/1, 5; LV/11; LVII/4; LVIII/3; LXVI/1-2, 4-7; fragmentar.
LXXII/3, 5; LXXIII/4-5; LXXVII/3; LXXIX/4-5; Au fost identificate trei categorii de recipiente,
XC/7); „coaste” şi segmente de brâu verticale (pl. după pastă. Prima (categoria a) ar fi vasele lucrate
XXVIII/4; XLII/; XLIX/4; LVII/6); „potcoave” (pl. dintr-o pastă grosieră, cu nisip şi pietriş în com-
XXXVI/3); şiruri de pastile conice (pl. XLIX/1). poziţia sa. Cantitativ, aceste recipiente se pare că
au fost cele mai numeroase. Ele sunt urmate de
6.4.3.4.2.3. Perforaţii, realizate odată cu mo- vase din pastă cu nisip mai fin (ctg. b) şi cele din
delarea vasului (pl. LIII/3). pastă fină (ctg. c).
În ceea ce priveşte formele, care au putut fi
6.4.4. Epoca Bronzului: reconstituite, sunt de amintit vasele cu corpul bom-
bat şi gât relativ lung (de ctg. a; pl. LXXXI/12),
6.4.4.1. Bronzul Timpuriu altele bombate, dar cu gâtul scurt (pl. XXXVIII/7),
castroanele şi străchinile (de ctg. b; fig. 64, cele
6.4.4.1.1. Aspectul Căţelu Nou-Mironeşti: două piese din dreapta; pl. LIX/3; LXXXI/1, 4,
10), ceştile şi cănile (de ctg. b şi c; pl. LIX/6).
6.4.4.1.1.1. Piesele litice: Interesant, chiar dacă numărul fragmentelor
S-au găsit câteva aşchii. ceramice era redus, dintre acestea un lot însemnat
îl reprezintă torţile (pl. LXXXI/2-3, 5-9, 13-16).
6.4.4.1.1.2. Plastica: Acestea erau modelate fie în bandă îngustă, fie în
Printre piesele de la începutul Bronzului Tim- bandă lată, în secţiune fiind ovale, uşor rectangu-
puriu de tip Căţelu Nou-Mironeşti, se remarcă şi lare, în formă de şa sau cu două şanţuri pronunţate
un fragment de idol antropomorf, găsit în S. 17, (pl. LXXXI/5). Unele erau amplasate sub buză
□ 1, la adâncimea de -1,40-1,70 m (fig. 38). Acesta sau prinse de aceasta, fiind, într-un singur caz,
a fost modelat din pastă foarte bună, dintr-un lut supraînălţată. Celălalt capăt al torţilor ajunge până
ales cu grijă, ce are multă mica în el (Schuster, în zona de rotunjire al vasului sau pe umăr.
Popa, Panait, Panait 2008a). Culoarea este maro- Dintre ornamente sunt de consemnat crestă-
deschis, atât în exterior cât şi în spărtură. turile de tradiţie Cernavodă II (pl. XXXVIII/7,
LIX/6), micile alveole şi crestele aflate deasupra 6.4.4.3.2. Cultura Coslogeni:

torţilor şi buzei (fig. 64, fragmentele din dreapta; Ceramica acestei manifestări culturale a fost
fig. 68, piesa 4 de pe rândul inferior; pl. LIX/3; la Malul Roşu redusă cantitativ. Ea era lucrată atât
LXXXI/1). din pastă mai bună, cât şi din alta cu impurităţi mai
mari (pietricele). Torţile erau rotunde în secţiune,
6.4.4.1.2. Cultura Glina: sau cu aplicaţii. Dintre forme, sunt de amintit va-
A fost descoperită numai ceramică. Ea se sele sac, borcan şi castroanele (fig. 62).
prezenta deosebit de fragmentară.
După compoziţia pastei, ea se plasează în 6.4.4.3.3. Cultura Radovanu:
categoria celei grosiere şi semigrosiere. În ceea Cantitatea de fragmente ceramice recuperată
ce priveşte formele, unele dintre fragmente au este numeric restrânsă. Piesele provin de la vase
aparţinut unor vase sac (pl. XLI/5) (Tipul 1.1 după de provizii, uşor rotunjite, cu pereţii înclinaţi spre
Schuster 1997a, 60 sq.), borcane (pl. LIX/2) (Tipul interior şi decoraţi cu un brâu alveolat tras din lutul
2 după Schuster 1997a, 61), ghivece de flori (pl. recipientului (pl. LXXII/4). Alte vase de provizii
XXVIII/3) (Tipul 3.3 după Schuster 1997a, 61) şi au fost tronconice (fig. 63, piesa a doua de pe rân-
castroane (Tipul 7.1 după Schuster 1997a, 63). dul de jos) sau cilindrice (fig. 63, piesa a treia de
Decorul pe unele piese este cel tipic, cu şir pe rândul de sus şi prima de pe rândul de jos).
de găuri-butoni practicaţi dinspre interior spre Aceste recipiente erau lucrate din pastă grosi-
exterior şi alveole şi crestături pe buze, sau brâuri eră cu împurităţi în pastă (nisip cu bobul mare şi,
aplicate. mai rar, ceramică pisată) (v. şi fig. 63, primele două
S-a găsit un singur fragment cu toartă în ban- piese de pe rândul de sus). Alte vase erau modelate
dă lată, ovală în secţiune, ce lega partea de sub din pastă de bună calitate (fig. 63, piesele numărul
buză cu umărul vasului. 3 şi 5 de pe rândul de jos; pl. LXXII/4).
Au fost descoperite torţi orizontale (fig. 63,
6.4.4.2. Bronzul Mijlociu – cultura Tei III: piesa 2 de pe rândul de sus) şi verticale, în bandă
Ceramica Tei III de la Mironeşti-Malul Roşu îngustă sau triunghiulară în secţiune (fig. 63, pie-
este cantitativ redusă. Ea a fost descoperită spora- sele 3 şi 5 rândul de jos).
dic, fiind împrăştiată pe întreaga suprafaţă cerce- Interesant este un fragment de la un vas din
tată. Dintre formele vaselor, amintim pe cele din pastă grosieră, provenind, foarte probabil, din
pastă fină, anume castroanele cu corp globular zona de maximă rotunjire a recipientului, care
(pl. LIX/1), cănile (pl. LIX/5 = fig. 72, piesa din este „prevăzută” cu o proeminenţă realizată prin
stânga) şi ceştile (pl. XXIX/6). Culoarea acestora presare din interiorul vasului spre exterior (fig. 63,
era neagră, decorul fiind de tipul Stichkanalte- piesa 4 de pe rândul inferior).
chnik, fiind figurate romburi, triunghiuri, cercuri Decorul ceramicii fine, a ceştilor de exemplu,
(pl. LIX/1, 5). se compune din forme geometrice adâncite, pre-
cum triunghiurile, zvastica (?) (pl. LXXII/4).
6.4.4.3. Bronzul Târziu şi Final:
6.4.5. Perioada de Tranziţie de la Eneolitic la
6.4.4.3.1. Cultura Tei IV: Epoca Bronzului:
La fel ca şi ceramica din faza a treia, şi cea din
faza a patra a culturii Tei era o raritate. De amintit 6.4.5.1. Cultura Cernavodă III:
sunt fragmentele de la castroane şi vasele globula-
re cu buza răsfrântă spre exterior. Mai menţionăm 6.4.5.1.1. Ceramica:
şi recipientele (castroane?) cu torţile orizontale
(pl. L/5). Dar s-au găsit şi torţi verticale, supraînăl- 6.4.5.1.1.1. Pasta şi arderea:
ţate, terminate într-un fel de „buton” (pl. LII/2). Pastă de mai bună calitate şi alta cu impurităţi.
Ceştile erau lucrate din pastă fină, fiind de- Dintre impurităţi se remarcă scoica pisată.
corate cu linii şi puncte adâncite (pl. LVIII/1; Arderea a făcut ca recipientele să fie de culoare
LXXII/1). gălbuie-maronie, sau uşor cenuşie.
6.4.5.1.1.2. Formele: Celelalte două fusaiole, bitronconice, sunt de

Dintre forme se remarcă vase înalte, de asemenea realizate din pastă semifină, având tot
tip „ghiveci cu flori” (pl. XLII/2; LXXXVI/4; culoare maro, cu pete cenuşii-negre. Una dintre
LXXXVIII/4), vasele globulare cu gât scurt (pl. ele este mai îndesată (pl. LXXXVI/1), a doua fiind
LXXXVII/3; LXXXIX/1; fig. 68, fragmentul nr. uşor alungită (pl. LXXXVI/2).
2 din dreapta de pe rândul de jos), vasele borcan
(pl. LXXXVIII/1, 3; LXXXIX/4), vase-„sac” (pl. 6.4.5.1.3.2. Idoli:
LXXXVI/5; XCII/1 = fig. 19; XCII/2), recipientele A fost recuperat un fragment dintr-un idol
uşor globulare, cu buza trasă lin spre exterior (fig. zoomorf. S-a păstrat partea din spate. Din păcate
68, fragmentul din dreapta de pe rândul de sus) şi picioarele sunt rupte, la fel şi coadă, în consecinţă
torţi supraînălţate (pl. LXXXVII/1), castroanele nu ştim ce animal putea să întruchipeze.
cu pereţii înclinaţi spre interior, cu apucători (pl.
LXXXVII/4), altele cu umărul clar marcat, cu buza 6.4.5.2. Cultura Cernavodă II:
puternic înclinată spre exterior (pl. LXXXIX/3; fig.
68, fragmentul nr. 1 din dreapta, rândul de jos) sau 6.4.5.2.1. Piesele litice:
mai atenuat (fig. 68, primele două fragmente din Lotul celor 10 piese descoperite în campania
stânga rândului de sus). din anul 2005 se prezintă astfel: una (10%) este un
Torţile recipientelor erau mai ales în bandă deşeu de debitaj, una (10%) o aşchie, una (10%) un
lată, sau îngustă (pl. LXXXVI/6-7), sau rotunde fragment proximal de lamă, iar resul de 7 (70%)
în secţiune (pl. LXXXVI/1). sunt fragmente meziale.
Aşchia simplă, retuşată este passim (pl.
6.4.5.1.1.3. Decor: LXXXIII/5), în vreme ce celelalte piese au fost
Crestături şi alveole pe buză (pl. LXXXVII/2; descoperite în stratele de cultură, aparţinând ma-
LXXXIX/1; fig. 68), umăr (pl. LXXXVII/3-4; nifestărilor culturale Cernavodă I şi Cernavodă
LXXXVIII/3-4), sub forma unui brâu pe corp (pl. III, astfel: în S. 3 = 2 piese (pl. LXXXIV/1-2); în
XLII/2). S. 4 = 2 piese (pl. LXXXIII/4; LXXXIV/2); în
Sunt de menţionat şi brâurile duble crestate S. 6 = 3 piese (pl. LXXXIII/1, 3; LXXXIV/4); în
(fig. 68). S. 8 = 2 piese (fig. 77 = pl. LXXXIV/6). Adân-
cimile la care au fost găsite piesele variază între
6.4.5.1.2. Piesele litice: 0,30 m şi 1,60 m. Artefactele de la fig. 78, pl.
LXXXIII/2-3, 6 şi pl. LXXXIV/2-3 aparţin culturii
6.4.5.1.2.1. Piatră cioplită: Cernavodă III, iar restul (fig. 78 = pl. LXXXIV/1)
Majoritatea obiectelor din silex este reprezen- pl. LXXXIII/1, 4; LXXXIV /1, 4) manifestării
tată de aşchii şi lame fragmentare (pl. XCI/1). Cernavodă I. Aşchia passim nu a putut fi atribuită
Fragmente de seceră (care se fixau în piese cultural.
din lemn, corn sau os; pl. XCI/2). În ceea ce priveşte materia primă, se poate
preciza că silexul folosit pentru realizarea acestor
6.4.5.1.2.2. Piatră şlefuită: utilaje provine, cel mai probabil, de la sud de
O daltă a fost găsită în L. 4, fiind lucrată din Dunăre, nu este de foarte bună calitate şi are în
gresie. general culoarea bej.
Fragmentele meziale au lungimi cuprinse între
6.4.5.1.3. Obiecte din lut ars: 4,50 cm şi 6,70 cm şi lăţimi cuprinse între 1,40 cm
şi 4,40 cm.
6.4.5.1.3.1. Unelte: Fragmentul proximal (fig. 77) are lungimea
În L. 4, după cum am menţionat, printre alte de 5,80 cm şi prezintă pe faţa inferioară un bulb
materiale arheologice, au fost descoperite şi trei proeminent. Talonul este faţetat, iar pe faţa superi-
fusaiole. Prima (pl. LXXXVI/3), este tronconică, oară desprinderile anterioare sunt predeterminate,
lucrată din pastă semifină, având culoarea maro cu subparalele.
pete cenuşii-negre (de la arderea secundară).
Pe latura stângă piesa conservă cortex, fiind 6.4.5.2.2.3. Obiect din os:
astfel printre primele lame desprinse din nucleu, A fost descoperită a daltă din os (pl. XVIII/1;
iar pe latura dreaptă prezintă retuşe directe, drepte, fig. 71, piesa din partea superioară), uşor afectată
neregulate, surte, continui. de uzură.
Deşeul de debitaj a fost descoperit la adân-
cimea de 1,60 m şi conservă cortex pe 65% din 6.4.5.2.3. Ceramica:
suprafaţa sa (fig. 76 = pl. LXXXIII/4). Lotul de ceramică recuperat atât din complexe,
Pe una din laturile aşchiei se pot observa retuşe din preajma acestora sau din stratul arheologic este
directe, scurte, discontinui (pl. LXXXIII/5). relativ bogat, dar, din păcate, foarte fragmentat.
Fragmentul de lamă descoperit în □ 5 din S.
6? (pl. LXXXIII/6) are aplicate pe una din laturi 6.4.5.2.3.1. Pasta şi arderea:
retuşe directe, marginale, continui, iar pe cealaltă În compoziţia pastei au putut fi observate fire
latură prezintă retuşe inverse, continui, solzoase. de nisip (unele cu bobul mare), pietricele de di-
Un alt fragment, descoperit în S. 2?, □ 2 (pl. mensiuni reduse, la fel, bobiţe de calcar şi, uneori,
I/4), are aplicate pe una din laturi retuşe inverse, ceramică pisată.
marginale, laterale, paralele, continui. Arderea a făcut ca grosul lotului de ceramică
Pe alte 3 fragmente au fost aplicate în general să fie de culoare roşu-cărămizie; mai reduse can-
retuşe directe, scurte, marginale, discontinui. titativ fiind fragmentele de culoare cenuşie.
Două dintre fragmentele meziale nu au fost
retuşate. 6.4.5.2.3.2. Formele:
Analiza retuşelor aplicate pe aceste piese ne Datorită stării de conservare a ceramicii, cu
permite să afirmăm că s-a folosit percuţia directă, greu s-a reuşit sesizarea unor forme. Amintim re-
cu un percutor dur. cipientele cu profilul în forma literei „S” (pl. X/2,
Din lotul de piese litice descoperite în cam- 4; XII/4; XIV/7; XV/3; XVI/5) şi vasele globulare
paniile din anii 2006-2007 se remarcă mai multe cu gât aproape cilindric (pl. XI/5, 7; XIII/1; XV/4;
fierăstraie (pl. LXI/1, 4 ; LXXXII/3-4) şi lame, XVI/9-10; XVII/6, 8; fig. 64, primul fragment din
unele cu urme de cortex (pl. LXI/6; LXXXII/1). stânga), unele dintre acestea având buza „trompe-
S-au găsit şi aşchii sau fragmente de la lame tiformă” (pl. XIV/1, 5).
(pl. LXV; LXXXII/2-3, 5). Au putut fi reîntregite şi formele unor cas-
troane (pl. X/1, 3, 5-6; XI/9; XII/1; XVI/1, 3-6;
6.4.5.2.2. Obiecte mărunte din lut ars, scoică XVII/1, 7). O parte dintre aceste recipiente aveau
şi os pereţii sau buza puternic evazaţi spre exterior
(pl. XII/2-3; XIV/6; XVII/2), sau erau cu pereţii
6.4.5.2.2.1. Idol din lut ars: aplecaţi spre interior, buza evazată spre exterior
A fost descoperit un idol fragmentar, înfăţi- şi prevăzuţi cu două torţi (pl. XI/8).
şând, probabil, o vită (pl. XVI/2). Din păcate lip- Au fost identificate şi fragmente de cană (pl.
seşte tocmai capul, care ar putea să ne lămurească XI/6; fig. 64, al doilea fragment din stânga), pre-
în privinţa aceasta. cum şi de sac (fig. 69, fragmentul nr. 4), borcan
(fig. 64, al doilea fragment) şi un castron în mini-
6.4.5.2.2.2. Pandantiv din scoică: atură (pl. XIII/2).
Din scoică a fost lucrat un pandantiv plat, de
formă rectangulară, care este modelat pe cele două 6.4.5.2.3.3. Torţile:
laturi lungi de zimţi (pl. XVIII/1; fig. 70). La unul Sunt în bandă lată, ovale în secţiune (pl.
din capete se poate observa o perforaţie (ruptă XII/4), dar şi înguste, aproape „pătrate” (pl. XI/6,
parţial), gaură care servea foarte probabil la fixarea 8) sau triunghiulare (pl. XI/3) în secţiune, altele
pandantivului, cu un şnur, de gâtul purtătorului/ înguste, fiind subţiate la mijloc (pl. XI/1).
purtătoarei peisei.
Alte fragmente de scoici nu au „apucat” a fi 6.4.5.2.3.4. Decorul:
transformate în piese finite (pl. XVIII/3-4; fig. 71, Buzele sunt ornate cu impresiuni ovale, cer-
piesele din partea de jos). curi şi crestături (pl. XI/2, 4-5, 7, 9; XII/3; XIII/1;
XV/1-2, 4; XVI/1; XVII/1-5; fig. 69). Într-un caz, relativ scund, „ghivecele de flori” (pl. XCIII/1),
din zona buzei pleacă o „coastă” verticală modela- castroanele (pl. XCIII/3).
tă din pasta vasului, care pe umăr se ramifică spre Ceramica are analogii, printre altele, în situl
dreapta şi stânga recipientului (pl. XII/2). Este eponim al aspectului cultural (Tudor 1977; 1978).
posibil ca aceluiaşi tip să aparţină şi fragmentul de La Mironeşti-Malul Roşu, singurele ornamente
castron cu buza supraînălţată de la pl. XVII/2. surprinse sunt şirul de împunsături (lunguieţe)
Decorul realizat din şiruri de adâncituri, fie sub buză şi în zona de maximă rotunjime a reci-
ele triunghiulare (pl. X/5; XV/6; XVI/5, 8; XVII/ pientului.
6; LI/6; fig. 64, al doilea fragment din stânga), Alături de aceasta, s-au mai descoperit două
semilunare (pl. X/1; XIII/3; XV/4, 6, 10), ova- aşchii de silex şi un fragment de posibil idol zoo-
le (pl. X/2-5, 6; XIII/4; XV/3, 5, 7; XVII/8) se morf (partea din spate cu un picior, al doilea fiind
poate observa şi sub buză (pl. X/1, 5) şi pe umăr rupt din vechime).
(pl. X/2-4, 6).
În zona de maximă rotunjire a vasului apar 6.4.6.2. Cultura Cernavodă I:
câteodată şi aplicaţii plastice, precum bobiţe de Ceramica culturii Cernavodă I nu este bogată
„linte” (pl. XVII/8) sau un fel de „brâu” aplatizat cantitativ şi calitativ. Printre altele, a fost desco-
(pl. XII/1). perit un vas întregibil (fig. 65), lucrat din pastă
semifină, cu nisip cu bobul mic şi fire mica.
6.4.6. Eneolitic: Recipientul are o formă tronconică, dar văzut
de sus pare o jumătate de cerc continuat cu un
6.4.6.1. Aspectul Brăteşti: „triunghi”. Partea de semicerc este prevăzută cu
Lotul de ceramică al acestei manifestări cul- o „apucătoare-dop”, vizibilă la exteriorul cât şi la
turale a fost puţin numeros (pl. XCIII). Au fost interiorul vasului. „Triunghiul” se termină într-un
identificate, mai ales, fragmente lucrate din pastă „cioc” de scurgere.
grosieră, cu multe pietricele în compoziţie. Pasta Decorul se compune dintr-un şir de crestături
semigrosieră şi cea fină este mai rar reprezentată. verticale (în medie de 3 cm), care înconjoară vasul
Arderea a făcut ca majoritatea fragmentelor să la circa un cm sub buză. Acelaşi tip de ornament
aibe o culoare roşcată şi, mai rar, negricioasă. a fost identificat şi pe un fragment dintr-un vas de
Dintre puţinele forme identificate, amintim va- dimensiuni mai mari, modelat tot din pastă semi-
sele borcan (pl. XCIII/2), cele globulare, cu gâtul fină (pl. XLII/2).
Capitolul III
ANALOGII, DISCUŢII, UNELE CONCLUZII
1. Perioada eneolitică
1.1. Aspectul Brăteşti Foarte probabil ca la un moment dat, un grup
Brăteşti să fi coborât, posibil în căutare de hrană
Cum s-a putut vedea, la Mironeşti-Malul Roşu pentru animale, pe Dâmboviţa, Neajlov şi Argeş,
au fost identificate, imediat deasupra pământului ajungând şi la Mironeşti. Nu putem ştii dacă aici au
steril din punct de vedere arheologic, mai multe dat de purtători ai culturii Cernavodă I sau aceştia
fragmente ceramice Brăteşti. Dar acestea nu au din urmă au venit ulterior (Morintz 2008, 59). Dar
fost recuperate dintr-un complex, ele nefăcând dacă au fost contemporani?
parte nici dintr-un strat propriu-zis. Cert este că la Mironeşti-Malul Roşu comuni-
Interesant este că, în situl nostru s-au desco- tatea Brăteşti a lăsat puţine urme ale trecerii sale.
perit atât materiale Brăteşti cât şi, după cum s-a Acest lucru nu este surprinzător căci, în general,
văzut în Cap. II, materiale şi un complex Cerna- acolo unde purtătorii acestui aspect au locuit,
vodă I. Din păcate nu putem vorbi de o stratigrafie stratul arheologic şi locuinţele lor, arată că nu au
verticală, ci numai una orizontală. Dacă am fi avut făcut-o pentru un timp mai lung. La Brăteşti şi
şansa primului „tip” de stratigrafie, s-ar fi putut Tigveni au putut fi cercetate locuinţe de suprafaţă,
emite certitudini privind succesiunea culturală iar în ultimul sit şi gropi menajere (Tudor 1978,
în această zonă a Argeşului Inferior a celor două 74). Interesant este că, în aceste aşezări nu au fost
manifestări. Aşa putem numai afirma, preluând de depistate resturile unor instalaţii de foc.
la specialiştii care s-au aplecat asupra aspectului
Brăteşti, că acesta este o expresie a Eneoliticului
Târziu, care a urmat civilizaţiei Gumelniţa şi care 1.2. Cultura Cernavodă I
şi-a tras „seva” culturală din aceasta.
Aspectul Brăteşti a fost definit în urma inves- Aşezarea Cernavodă I de la Mironeşti-Malul
tigaţiilor din punctul „Coasta Bisericii”, situat pe Roşu se încadrează în categoria celor amplasate
terasa înaltă din stânga râului Ilfov, satul Bungetu, pe terasele înalte sau dealuri (Morintz, Roman
com. Văcăreşti, jud. Dâmboviţa (Tudor 1977; 1968a, 555), aidoma celor de la Radovanu-Gorga-
1978; Tudor, Chicideanu 1977). În general era na întâi, Chirnogi-Florea Baltag, Olteniţa-Renie
văzut ca o manifestare specifică zonei colinare. I, Tăuşanca, Cernavodă-Dealul Sofia-Sector a,
Dealtfel, alte aşezări au fost reperate (v. Tudor Ghindăreşti-La Tunel şi La Far, Însurăţei-Popina
1978, 73 şi fig. 1; Olteanu 2002, 64, 187; Olteanu, I, Hârşova-Tell, Râmnicelu, Pietroasa Mică-Gru-
Cârstina, Căprăroiu 2003, 10) şi la Retevoieşti, iul Dării, Sărata Monteoru-Dealul Cetăţuia sau
Tigveni, pe râul Topolog, Racoviţa-Valea Grecului Bulgaria (Morintz 2008, 59 sqq., 81 cu lit.). Alte
(com. Bucşani), pe pârâul Racoviţa, Corbii Mari- situri au fost depistate pe grinduri sau pe văile
Măgura pe Neajlov, Cazaci-Islaz II şi Islaz III joase ale râurilor şi lacurilor (Morintz 2008, 59
(com. Nucet), ambele puncte pe malul pârâului sqq. cu lit. mai veche).
Gârliţa. Acestea au înlocuit, cum se pare că este Situl de la Mironeşti aparţine „arealului ves-
cazul siturilor de la Corbii Mari şi Retevoieşti, tic” al culturii. Probabil, comunităţi Cernavodă
cele ale fazei finale a culturii Gumelniţa (Tudor I târzii (faza b-c) au migrat dinspre Dobrogea
1978, 82; Păun 2004; Ilie 2005, 63). şi estul Munteniei spre vest. Dealtfel cele două
50 Capitolul III – Analogii, discuţii, unele concluzii
regiuni împreună cu nord-estul Bulgariei şi şi construcţii. La Mironeşti posibile construcţii

sud-vestul Ucrainei constituie aria principală de sunt, eventual, dovedite de bobiţe de chirpici care
răspândire a culturii (Morintz, Roman 1968b, fig. compunea inventarul gropii.
1; Haşotti 1997, fig. 117; Manzura 1999, fig. 7.1; Bordeie au fost cercetate la Olteniţa-Renie I şi
Morintz 2001, fig. 1; 2008, 58). Râmnicelu (Morintz, Roman 1968b, 52; Harţuche
Cele mai apropiate situri Cernavodă I de 1980, 37, 40; Morintz 2008, 65 sqq. cu lit.). Locu-
Mironeşti sunt Radovanu-Gorgana întâi (Morintz inţe de suprafaţă au fost surprinse la Olteniţa-Renie
2008, 77 sqq. Situaţie confirmată şi de investigaţi- I, unde complexul a posedat o posibilă podea din
ile din 2007 conduse de Done Şerbănescu), situat lut ars; alta de la Ulmeni-Tăuşanca, prevăzută cu
tot pe Argeş, aval de punctul nostru, Căscioarele- o vatră de foc în colţul ei vestic (Morintz, Roman
Ostrovel, Chirnogi-Florea Baltag, Olteniţa-Renie 1968b, 52, 62); alte locuinţe cu suprafaţa între
I, Tăuşanca, Greaca-La Cruţescu (Morintz, Ro- 2,25 m2 şi 22 m2 la Hârşova-Tell (Haşotti 1997,
man 1968a, 74). 126 sqq.).
Alexandru Morintz (2008, 59) este de părere O apariţie oarecum incertă, sunt locuinţele
că dispunerea aşezărilor „de-a lungul Dunării şi „de tip cenuşare” investigate la Gruiu-La Maidan
Argeşului, în locuri cu mare vizibilitate le poate (Enăchiuc 1978, 72).
Chiar dacă materialul osteologic animalier
conferi şi anumite conotaţii „militare”, strategice”.
de la Mironeşti-Malul Roşu nu a fost cantitativ
Această ipoteză este confirmată şi de situaţia de la
însemnat, el relevă o economie bazată îndeobşte
Mironeşti, unde pintenul terasei pe care se găseşte
pe creşterea animalelor. Nu degeabă au pendulat
situl, prin poziţia sa dominantă şi înaintată în valea
unele comunităţi Cernavodă I pe Argeş în aval;
Argeşului, a atras de-a lungul vremii o pleiadă de
ele erau în căutate de hrană pentru turme. Oase de
comunităţi. Să nu uităm că „hinterlandul” aşezării vite şi ovicaprine au fost descoperite şi în alte aşe-
a fost din Preistorie şi până în Epoca Modernă zări precum cea eponimă, Tăuşanca, Râmnicelu,
împădurit, iar valea râului mlăştinoasă, perimetrul Hârşova-Tell (Morintz, Roman 1968b, 48). Copite
ideal de locuire fiind tocmai boturile de terasă, în de la cabaline au fost identificate la Cernavodă
special cel de la Malul Roşu. O situaţie oarecum (Morintz, Roman 1968b, 48), dar este greu de spus
similară este şi Radovanu-Gorgana întâi. dacă acestea proveneau de la exemplare domestici-
Urme sporadice ale culturii au fost identifi- te sau sălbatice. Unii specialişti vorbesc deja de la
cate şi la vest de arealul enunţat mai sus, anume orizontul Cucuteni – Stoicani-Aldeni – Cernavodă
la Vădastra şi Ostrovul Corbului-Botul Piscului I de calul domesticit, alţii contestă cu vehemenţă
(Morintz 2008, 59). acest lucru (Schuster 2008a, 70 cu lit.).
Unele situri Cernavodă I au făcut pe specialişti Dintre animalele sălbatice de la Mironeşti-Ma-
să vorbească de locuiri intense cu strat arheologic lul Roşu amintim Cervus elaphus. S-au descoperit
consistent şi/sau complexe multe: aşezarea eponi- şi câteva cochilii de Unio sp., lucru deloc surprin-
mă de pe Dealul Sofia, Râmnicelu, Hârşova-Tell zător dacă ţinem seama că aşezarea Cernavodă I
(Morintz 2008, 59). Alte urme atestă o locuire era situată în apropierea râului Argeş.
sporadică, de mică amploare (Căscioarele-Ostro- Am amintit mai sus de aşezarea de la Râm-
vel, Greaca-La Cruţescu, Boian, Însurăţei-Popina nicelu. Aici analiza paleozoologică efectuată de
I). Din această categorie face parte şi Mironeşti- Alexandra Bolomey a arătat că cele 3127 de resturi
Malul Roşu. osteologice provin de la bovine (bou şi bour), sui-
Cea mai mare parte a aşezărilor nu a beneficiat dee, ovicaprine, Cervus elaphus, Equus caballus,
de fortificaţii. Altele, cum sunt Cernavodă-Dealul Canis familiaris, Canis lupus, Ursus arctos, Males
Sofia, Râmnicelu şi Tăuşanca (Morintz 2008, 20 arctos, Castor biber, Lynx lynx (Harţuche 1980,
sqq., 69 sqq. cu lit. veche) erau dotate cu val şi 81 sq.). Interesant este că s-au mai descoperit şi
şanţ de apărare. oase de pasăre, fragmente de carapace şi plastron
La Mironeşti fost depistată, după cum s-a vă- de broască ţestoasă, oase de peşte, valve de scoică
zut, numai o groapă menajeră. Şi aceasta afectată şi cochilii de gasteropod. Şi comunitatea de aici
de intervenţii ulterioare. În alte situri pe lângă se ocupa în primul rând cu creşterea animalelor
complexe de acest tip au fost găsite şi cercetate (vite şi ovicaprine).
Nici vănătoarea nu era neglijată, numeroase de unelte: ciocane, măciuci, săpăligi (Harţuche
fiind oasele de Bos primigenius şi cerb. Dealtfel 1980, 49 sqq.). Din os, în probabile „ateliere”, au
din corn de Cervus elaphus au fost lucrate un lot fost realizate sule şi străpungătoare.
2. Perioada de Tranziţie de la Eneolitic şi Epoca Bronzului
2.1. Cultura Cernavodă III O locuire de slabă intensitate, atestată doar de

fragmente ceramice Cernavodă III, a fost desco-
Acestei manifestări i-a fost acordată, în ultime- perită la nord de Cernavodă, la Hârşova, pe tell-ul
le patru decenii, o atenţie deosebită de către arheo- gumelniţean (Morintz, Şerbănescu 1974, 51, nr. 6).
logii din partea sud-estică şi central europeană. În Ipotetice aşezări Cernavodă III mai sunt semnalate
prezent, marea majoritate a arheologilor consideră la aproximativ 1,00 km sud-est de oraşul Hârşova
cultura Cernavodă III ca parte componentă a unui şi în punctul Ghindăreşti-La Far (Morintz, Şerbă-
amplu fenomen cultural, cunoscut sub denumirea nescu 1974, 53, 57, nr. 7, 10).
de Fenomenul Cernavodă III-Boleráz. Acesta s-a Un alt punct pe care îl menţionăm în Dobrogea
manifestat ca un proces de uniformizare la nivelul este cel de la Gura Canliei (jud. Constanţa). Acesta
culturii materiale pe un spaţiu vast: din Dobrogea se găseşte pe malul stâng al pârâului Canlia, pe
până în Slovacia şi vestul Ungariei, şi din munţii Dealul Uscat (Irimia 1981, 67 şi fig. 1). Grupul
Balcani până în Polonia. Cernavodă III, documentat prin fragmente cerami-
S-a putut observa că majoritatea punctelor în ce puţin numeroase (Irimia 1981, 70 şi fig. 12/10,
care au fost identificate materiale Cernavodă III 19/1-9), sugerează o locuire de mică intensitate şi
sunt concentrate de-a lungul Dunării, axă extrem de scurtă durată.
de importantă încă din Preistorie. Această dis- Tot foarte sărac în materiale Cernavodă III
tribuţie îndică în mod clar faptul că marea arteră este şi punctul Valea lui Voicu din Satu Nou, com.
fluvială a reprezentat principala cale de penetrare Oltina, tot în judeţul Constanţa (Irimia, Conovici
şi, ulterior, de răspândire pe afluenţi în amonte, 1993, 51, 88 şi fig. 12/12, 20/30). Din păcate ves-
a comunităţilor Cernavodă III. Aceste populaţii tigiile acestei manifestări culturale sunt rare, nu
şi-au întemeiat aşezările în mod predilect pe tera- există strat arheologic şi nici complexe, fapt ce ne
sele joase din partea dreaptă a Dunării, neocolin- îndeamnă a consideră că grupul, care s-a perindat
du-le însă nici pe cele înalte, din partea stângă a pe aici, a fost puţin numeros şi numai în trecere.
marelui fluviu. Ieşind din Dobrogea, dar mergând în conti-
În Dobrogea, au fost identificate mai multe nuare de-a lungul Dunării, spre vest, semnalăm
aşezări sau doar puncte în care au fost semnala- descoperirea de materiale Cernavodă III pe terasa
te fragmente ceramice Cernavodă III, în frunte inferioară a braţului Borcea, în localitatea cu ace-
cu celebrul sit de pe Dealul Sofia (Alte Burg la laşi nume, judeţul Călăraşi (Parnic 2001, 287).
C. Schuchhardt), care a dat, de altfel, numele O aşezare tot de scurtă durată a fost identificată
acestei culturi. Aşezarea era situată pe un bot de la Roşeţi-Ferma 7 I.A.S., jud. Călăraşi, pe un
deal proeminent de pe malul Dunării, la confluenţa martor de eroziune din Balta Ialomiţei, la cca
acestuia cu balta Carasu. 3,00 km de Dunăre. Mircea Munteanu (1995,
Locuirea Cernavodă III în sectoarele notate 50 sq.) precizează absenţa unei poziţii stratigra-
c şi d a fost îndelungată (Morintz 2008, 33 şi fice precise.
fig. 11), stratul arheologic fiind chiar şi de 2,00 Următoarele trei puncte sunt amplasate în
m. Dimensiunea aşezării au făcut pe Petre Roman apropierea municipiului Giurgiu: Giurgiu-Malu-
(1981, 32) să o considere reşedinţă de centru tribal. Roşu, Ghizdaru şi Slobozia-Rîpa Bulgarilor.
Unele dintre cele cinci niveluri de locuire conţin Astfel, la Giurgiu-Malu Roşu cercetările efectuate
o cantitate enormă de oase de animale domestice aici au dus la identificarea unui strat de cultură
(Berciu, Morintz, Roman 1959, 101 şi fig. 4; Mo- Cernavodă III a cărei, grosime variază între
rintz, Roman 1968b, 92). 0,25 m şi 1,00 m (Morintz, Roman 1968b, 89).
Aşezarea de la Ghizdaru este situată la cultură, gros de circa 80 cm, au fost delimitate
10,00 km nord-vest de Giurgiu, pe linia care mar- 3 niveluri de locuire.
chează prima terasă a câmpiei Dunării. Aşezarea Pe râul Sâi, pe tell-ul de la Drăgăneşti-Olt-
se află la circa 2,00 km de satul Ghizdaru, la apro- Corboaica, judeţul Olt, au fost descoperite câteva
ximativ 500 m est de calea ferată Giurgiu-Videle, fragmente ceramice Cernavodă III (Nica, Schuster,
pe un bot de deal se sub care izvorăşte pârâul Zorzoliu 1995, fig. 16/1-4), neexistând un strat
Gurbanului (Morintz, Roman 1968a; 1968b; 1969; arheologic. Recent, în ciuda unor păreri diferite
1970). Cu timpul acest bot de deal a devenit carieră (Cristian Schuster), Marin Nica (2001, 279) a
de nisip şi pietriş. atribuit necropola de aici culturii Cernavodă III.
Următorul punct este situat tot în apropierea Tot pe Olt, dar data aceasta în dreapta acestuia,
oraşului Giurgiu, la 5,00 km vest de acesta şi la în Oltenia, au fost semnalate aşezările Cernavodă
1,00 km de satul Slobozia. Este vorba de o aşezare III la Fărcaşu de Sus-Pe Coastă, Fărcaşu de Jos,
întinsă (în punctul Râpa Bulgarilor), amplasată Hotărani-La Turn, Piatra-Sat-Nucet (Nica 2001,
de-a lungul ultimei terase a Dunării, denumită te- 279 şi fig. 1). La jumătatea distanţei dintre Brân-
rasa Giurgiu (Păunescu, Rădulescu, Ionescu 1962, coveni şi Piatra-Olt, pe un pinten de terasă, sunt
135 sqq.). Stratul de locuire Cernavodă III, a cărei situate la 300 m unul faţă de celălalt punctele ,,Va-
grosime varia între 1,00 şi 2,00 m, era deranjat de dul Codrii’’ şi ,,Nucet’’, în care au fost semnalate
locuirile ulterioare (Morintz, Roman 1968b, 81). alte locuiri Cernavodă III (Nica 2001).
Tot în zona localităţii Slobozia, dar în punctul Şi în apropierea râului Jiu au fost descoperite
Drumul lui Rainea, s-a cercetat recent (Tănesescu, aşezări ale acestui fenomen cultural. Este vorba de
Grofu, Mocanu 2007) o altă aşezare Cernavodă III. Cârcea-Hanuri, unde a fost cercetată o suprafaţă
A fost găsită, printre altele, o groapă (Complexul de numai 20 m2 (Nica 2001, 279 sq.), şi unde s-au
3) bogată în ceramică şi resturi organice (oase de găsit complexe şi ceramică.
animal şi cochilii de scoici şi melci). Tot la Cârcea, dar de data aceasta în punctul
Pe măsura înaintării spre vest, comunităţile Viaduct, este posibil însă ca situl Cernavodă III să
Cernavodă III încep, treptat, să se îndepărteze de se fi extins pe o suprafaţă de peste 300 m2 (Nica
linia Dunării, optând şi pentru locuri situate pe 2001, 281). La Locusteni-Predeşti au fost identifi-
malurile afluenţilor acesteia, ca râurile Argeş, Olt cate atât urme ale culturii noastre cât şi ale aspec-
şi Jiu. În stadiul actual al cercetărilor este dificil tului Celei (Nica 2001, 279). Stratul Cernavodă
de spus cauza acestei tendinţe: înregistrarea unei III este constituit din două niveluri de locuire, cel
creşteri demografice şi de aici tendinţe de roire, dintâi având o grosime de circa 0,15-0,20 m, iar
contactul cu populaţii locale etc. De menţionat cel de-al doilea de aproximativ 0,40 m (Galbenu
faptul că, în continuare, avem de-a face cu material 1970, 45 sqq.).
ceramic puţin, fapt ce sugerează locuiri de slabă În zona de contact dintre Banat şi Oltenia,
intensitate. urme Cernavodă III au fost surprinse în adăpos-
Am văzut, cum un grup al acestei expresii turi sub stâncă şi peşteri. Confirmări în acest sens
culturale s-a aşezat la Mironeşti-Malul Roşu pe sunt Gornea-Locurile Lungi (Lazarovici 1978) şi
Argeş. La Bucşani-La Pod (Bem 2007a, 6), punct Dubova-Cuina Turcului şi Adăpostul Mic (Moara
situat pe Neajlov, au fost găsite alte urme. Aici Dracului), com. Plavişeviţa, jud. Mehedinţi (Ro-
a fost cercetată o groapă ce adăpostea ceramică man, Németi 1978, fig. 8/1; Petrescu 2000).
fragmentară, resturi osteologice animaliere şi un Alte aşezări Cernavodă III au fost sesizate
fragment de calotă craniană, provenind, probabil, pe Mureşul Inferior, adică în „inima” Banatului
de la un bărbat adult (?). Posibil ca rostul acestui („românesc”) la Arad-Gai, Sânnicolaul Mare,
complex, de formă ovală (1,50x1,76 m; păstrat pe Şeitin, Sânpetru German-Cărămidărie, Pecica-La
o adâncime de numai 0,55 m) să nu fi fost neapărat Vii (Roman, Németi 1978, fig. 8).
unul menajer. Poate a fost de cult. Pe teritoriul ţării noastre, vestigii Cernavodă
Mai spre vest, s-a cercetat aşezarea Cernavo- III nu au fost descoperite numai în provinciile
dă III de la Dobroteşti-Lacul lui Drăcman (jud. sudice şi sud-vestice ale României amintite mai
Teleorman) (Roman 1966, 445 sqq.). În stratul de sus, ci şi în regiunea de nord-vest. Este vorba
de Berea-Cetatea Iepurului şi Togul Evreului, 19 în Austria Inferioară, 2 în Austria Superioară

Berveni-Cerveni-Râtul Caprei, Carei-Drumul şi 3 în aria oraşului Viena.
Căminului şi Grădinăria I.A.S., Cămin-Păşunea Se consideră că Austria este o regiune de
Porcilor, Podul Crasnei şi Malul Crasnei, Fo- margine a eucumenei fenomenului Boleráz (Cer-
ieni, Pişcolt-Cărămidăria S.M.A., Portiţa-Vatra navodă III) (Ruttkay 2001, 526). Descoperirile
Satului, Urziceni-Valea Pârâului (Németi 2001, se concentrează în partea estică a ţării, dincolo de
299 sqq.). Wienerwald spre vest urmele fenomenului în Aus-
Investigaţiile arheologice din România au tria Inferioară danubiană lipsind (Ruttkay 2001,
permis, aşadar, atribuirea urmelor Cernavodă 516). Conform lui Elisabeth Ruttkay, există două
III diferitelor categorii de locuiri (Morintz 2008, tipuri de aşezări. De înălţime, care probabil îşi au
85 sqq.). Avem astfel, în primul rând, aşezări rădicinile în tradiţia culturii autohtone Baalberg, şi
mari şi mijlocii, de lungă durată şi nefortificate cele de „câmpie”, adică din zonele joase (Ruttkay
(Cernavodă-Dealul Sofia-c & d, Giurgiu-Ma- 2001, 526).
lu Roşu, Ghizdaru, Slobozia-Râpa Bulgarului, În Austria Superioară, în valea râului Enns, au
Dobroteşti-Lacul lui Drăcman, Şimnicu de Jos, fost identificate două aşezări de înălţime – Laussa-
Vlădeni-Popina Blagodeasca). Posibil ca acestei Langsteiner Wand şi Laussa-Rebensteiner Mauer,
categorii să-i aparţină şi Mironeşti-Malul Roşu ele fiind cele vestice puncte Boleráz din ţară (Rutt-
(Morintz 2008, 87). kay 2001, 516; Matuschik 2001, 688-689). Tot o
Alte aşezări au fost locuiri sporadice care aşezare de înălţime este şi Jennyberg I, aflată la
suprapun vremelnic situri anterioare eneolitice 117 m deasupra împrejurimilor şi la 315 m faţă de
(Drăgăneşti-Olt-Corboaica, Fărcaşu de Sus-Pe nivelul mării (Ruttkay 2001, 517).
Coastă, Locusteni-La Predeşti etc.) (Morintz 2008, Aşezările de joasă înălţime, de câmpie, se
89 sq.) şi tabere locuite pentru puţin timp (Gura concentrează în special în zona Vienei - Baierdorf-
Canliei, Hârşova, Tuzla, Gornea-Locurile Lungi, Koran, Wien 12.-Jägerhausgasse, Pleissing-Hol-
Berea-Cetatea Iepurelui ş.a.) (Morintz 2008, zfeld. Altele au fost descoperite la Zwerndorf an
90 sqq.). der Mach-Dornparz.
Avându-se în vedere aria imensă de răspân- În Germania sudică, în Bavaria, s-au identifi-
dire a fenomenului Cernavodă III-Boleráz, nu cat aşezări cu materiale Boleráz în Groapa nr. 58
putem omite a aminti şi de aşezările din afara ţării (cu un diametrul de cca 0,50 m) de la Aiterhofen-
noastre (Morintz 2008, 92 sqq.). Astfel, vestigii Ödmühle, Sipplingen-Osthafen, Bodman-Weiler
Cernavodă III au fost identificate şi în Bulgaria (Matuschik 2001, 689), situate pe Dunăre, prima,
(Dalgopol, Durankulak, Kragulevo, Mirovci, Ra- într-o regiune înaltă, nord-alpină, şi pe maluriele
domir, Drama). lacului Bodensee, celelalte două (Matuschik 2001,
Arealul lacului de acumulare de la Porţile de fig. 10/3-5; Köninger, Kolb, Schlichterle 2001,
Fier-Đerdap; cel din sudul Banatului; cel între 642 şi fig. 1/1-2).
Sava şi Dunăre şi din jurul Belgradului şi cel din Tot o aşezare pe malul aceluiaş lac, lacustră,
regiunea Odžaci, sunt zone din Serbia unde au dar de data aceasta pe partea sudică, este şi Arbon-
funcţionat aşezări Cernavodă III. În afara acestor Bleiche 3, din Elveţia (De Capitani, Leuzinger
regiuni legate de valea Dunării, singurele situri 2001; Köninger, Kolb, Schlichterle 2001, fig. 1/3;
Cernavodă III depistate, sunt acelea de la Glad- Matuschik 2001, fig. 10/6).
nice, Likodra-Gradina şi Smederevska Palanka Prin anul 1973 se vorbea de 39 de puncte cu
(Tasić 2001, 348). certe şi probabile descoperiri Boleráz în Boemia
Situri au fost identificate şi în Ungaria, la şi altele în Moravia (Nĕmejcová-Pavúková 1973,
Kétegháza şi, probabil, Szeghalom-Diòér, pe 297, 300). Acestora li s-au mai adăugat în ultimii
segmentele inferioare ale Crişului Alb, respectiv ani alte câteva (Zápotocký, Zápotocká 2001, 580
Repede (Roman, Németi 1978, fig. 14-15). şi fig. 1). Dintre aşezări, grosul aparţine celor de
În Austria au fost cartate până în prezent 35-36 înălţime (de ex. Jevišovice C1, Ohrozim, Nitri-
de puncte cu descoperiri Boleráz (Ruttkay 2001, ansky Hrádok, Boleráz, Bajč, Vojnice, Bešeňov,
fig. 7). Repartiţia punctelor este: 12 în Burgenland, Kutná Hora-Dänemark, Kutná Hora-Cimbruk,
Čáslav-Hrádek, Močovice etc.). Deosebit de inte- exemplu, locuinţele investigate la Cernavodă au

resant este situl de la Kutná Hora-Cimbruk, unde arătat că acestea nu sunt construcţii solide (Ro-
faza mai recentă de locuire, adică Boleráz, atestă man 1981, 31), dar prezenţa oaselor de animale
existenţa unor şanţuri de fortificaţie, prevăzute domestice par să indice un caracter sedentar al
chiar cu o intrare (poartă?) (Zápotocký, Zápotocká locuitorilor.
2001, 581 şi fig. 3-4). O parte dintre aşezări se Complexele de locuit de suprafaţă de la
găseau în zone joase (de ex. Čáslav-Nasvornosti). Dobroteşti-Lacul lui Drăcman aveau lungimi ce
Materialele Boleráz din Boemia nu au constituit nu depăşeau 5-6 m şi, foarte probabil, şi-au găsit
parte a inventarului unor complexe, aceasta în sfârşitul în urma unor incendii (Roman 1966, 449
afară de şanţurile de la Kutná Hora-Cimbruk sq.).
(Zápotocký, Zápotocká 2001, 583). La Cârcea-Hanuri au putut fi cercetate la
Aşa cum s-a văzut, chiar dacă grupurile feno- adâncimea de 0,40-0,75 m mai multe instalaţii de
menului Cernovodă III- Boleráz s-au mai risipit foc: Vatra nr. 2 circulară, iar Vetrele nr. 5-7 absi-
înspre interiorul unor ţinuturi (Muntenia, Oltenia, dale (Nica 2001, 279 sq. şi fig. 1/2). La Cârcea-
Crişana, Serbia, Kosovo, Germania, Elveţia, Boe- Viaduct s-au găsit două gropi de cult (notate 2-3)
mia, Moravia), ei avut ca fir conducător, adevărată şi două vetre de foc ce au aparţinut unor locuinţe
linie roşie, cursul Dunării şi, de aici, arterele mari de suprafaţă (Nica 2001, 280 sq. şi fig. 14). Un
care se varsă în ea (Argeş, Olt, Jiu, Sava, Tisa- bordei Cernavodă III, care porneşte de la - 0,94 m
Mureş-Crişuri etc.). ajungând până la -1,52 m şi are o formă neregulat
Concluzionând, se poate spune că formele de ovală (Nica 2001, fig. 1/3), a fost cercetat la Lo-
habitat ale fenomenului au fost tributare condiţiilor custeni-Predeşti. În al doilea nivel de la Şimnic-
geografice specifice din fiecare zonă a vastei lor Staţiunea Experimentalǎ Doina Galbenu (1970,
arii de locuire. O parte din specialişti (Matuschik 47) a identificat câteva locuinţe de suprafaţă,
2001; Köninger, Kolb, Schlichterle 2001) con- probabil colibe, construite dintr-un schelet de lemn
sideră că ambientul şi „hinterlandul” economic şi acoperite cu lut.
au determinat dezvoltatea unor aşezări în regiuni La Gornea-Locurile Lungi s-au descoperit
diferite ca relief, climă, reţea hidrografică, faună a două gropi menajere (Lazarovici 1978). Iar în
şi floră. Desigur că au existat însă şi unele rădăcini aşezarea de la Cămin-Malul Crasnei a fost cer-
culturale în manifestările anterioare specifice fie- cetată o groapă menajeră (Groapa nr. 2/1984),
carei zone (de exemplu Cernavodă I, Balaton). cu un diametru maxim de 1,70 m şi adâncimea
Cele trei complexe descoperite la Mironeşti- de 1,20 m, conţinând chirpici, cenuşă şi ceramică
Malul Roşu s-au dovedit a fi locuinţe de suprafaţă, fragmentară.
construite, aşa cum ne-au arătat urmele de par şi În Bulgaria, la Drama-Merdžumekja s-au
nuiele de pe chirpici, pe un schelet din lemn, ai investigat cinci aglomerări de fragmente ceramice
cărui pereţi din împlititură de nuiele au fost po- şi şase de bulgări de chirpici (notate de la A la F),
mostiţi cu lut. Acoperişul a fost lucrat tot din lemn precum şi două gropi menajere (Obiectivele 901 şi
şi, probabil, plante de baltă (stuf). Acest lucru este 903). În segmentul de nord-vest a suprafeţei R12
confirmat de cantitatea de cenuşă descoperită, mai (dim. 5,00x5,00 m) au fost depistate concentrările
ales, în L. 2. de chirpici A-D şi de ceramică 1 şi 2 (Lichardus,
După cum am relatat deja, tot în complexul Krastev Iliev 2001, 166). Şi în arealele (pătratele)
amintit, s-au găsit resturile unei podini din lut 11 şi 12 au fost sesizate mai multe concentrări
galben bine bătătorit, dar nu ars. În schimb, nu de chirpici (notate F, H, I, K-N), provenind de la
au fost descoperite urme de par şi nici instalaţii pereţii unor construcţii. Acest fapt este completat
de foc. Dimensiunile probabile ale locuinţelor ne de descoperirea sub stratul de chirpici a câteva
arată că ele erau de mărime mică şi mijlocie, fiind gropi de par. Poziţionarea acestora i-au făcut
destinate unui număr redus de persoane. pe autorii cercetării să vorbească de o casă de
Despre locuinţele purtătorilor acestei mani- suprafaţă cu mărimea probabilă de 5,00x5,50 m
festări culturale, dar şi alte complexe arheologice, (Lichardus, Krastev Iliev 2001, 167). Unele
informaţiile nu sunt spectaculoase. Astfel, de adâncituri din interiorul construcţiei confi rmă
ipoteza că podeaua era formată din lemn peste Comunitatea de la Mironeşti-Malul Roşu a
care s-a aşternut un strat de lut. avut ca dietă carnea de Bos taurus, Ovis aries
Blagoje Govedarica (2001) şi Nikola Tasić şi Capra hircus, dar şi Sus scrofa. O parte din
(2001, 343) vor sublinia că materialul Cernavodă resturile osteologice erau sparte, ceea ce ne duce
III-Boleráz de la Brza Vrba, a fost găsit în gropi cu cu gândul că s-a urmărit obţinerea măduvei. Nu
fundul plat, în gropi de bordeie şi lângă vetre de foc puţine oase indică faptul că au fost fierte; altele
(dimensiuni: 2,70x1,80 m, respectiv 1,50x1,40 m). prezentând urme de arsură. Aceste specii au fost şi
La Bosut-Gradina s-au găsit două podini mai mari în atenţia comunităţii Cernavodă III din aşezarea
(cu armătură din fragmente ceramice) şi alte proba- eponimă (El Susi 2001a).
bile urme ale unor construcţii de suprafaţă (Tasić La Bucşani-La Pod, din Complexul Cx203
2001, 345; Govedarica 2001, 359). În schimb, (groapă) au fost recuperate oase de la animale
construcţiile de la Likodra-stratul IV se pare că domestice ca Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus
erau din pereţi care aveau în structura lor şi piatră şi Canis familiaris (Popa 2007, 18 sq.). Dintre cele
(Govedarica 2001, 359). La Gladnice-Gračanica, sălbatice amintim Meles meles, Sus scrofa, Equus
în Kosovo, materialele au fost identificate într-o caballus, Cervus elaphus, Capreolus capreolus,
groapă menajeră (Tasić 2001, 342; Govedarica
Bos primigenius, Castor fiber.
2001, fig. 1/22).
În Complexul 3 de la Slobozia-Drumul lui
În general se ştiu puţine despre construcţii
Rainea, probabil o groapă cu rost menajer, a fost
Cernavodă III şi anexele lor din Ungaria. Despre
descoperită o cantitate de cca 3 kg de oase de
instalaţiile de foc, nu prea expresive, a scris Ist-
animale (nedeterminate încă prin analize de spe-
van Ecsedy (1973). Nu pot fi uitate cele din zona
Budapestei sau din Panonia de Nord (Celldömölk- cialitate) şi 26 de kg de cochilii de scoici şi melci
Sághegy) (Neustupný 1973, 330-331). (Tănăsescu, Grofu, Mocanu 2007, 343).
În aşezarea Boleráz de la Jennyberg I din Aus- Oasele de la animalele sălbatice au fost la
tria au fost identificate resturi de la construcţii de Mironeşti în cantitate mică, ele provenind de la
suprafaţă (aglomerări de chirpici), fără a se putea Capreolus capreolus şi Cervus elaphus. Aceste
da detalii despre acestea din urmă (Ruttkay 2001). specii au fost vănate alături de Vulpes vulpes, Lynx
Resturi ale unor locuinţe au fost identificate şi în lynx, Martes martes, Meles meles, Sus scrofa ferus
aşezările de înălţime de la Wien 13-Gemeindeberg şi Bos primigenius şi de cernavodenii din situl
(320 m altitudine) şi Grünbach-Huasstein. eponim (El Susi 2001a).
Gropi menajere (Schwechat: Gropile nr. 13 şi În inventarul lui L. 4 şi-a găsit locul şi un os de
14, Baierdorf-Koran: Groapa nr. 2/1938?, Stink- Equus caballus. Foarte probabil acesta provenea
enbrunn/Steinbrunn, Neusiedl am See, Zillingtal, de la un exemplar domesticit. Dealtfel resturi de cai
Wien 6-Gumpendorfer Straße, Oberpullendorf, au fost descoperite şi la Cernavodă-Dealul Sofia
Antau-Rupa) (Ruttkay 2001, 516). Gropile 1 şi 4 (El Susi 2001a). Este greu de precizat dacă Equus
de la Zillingtal şi cea nr. 13 de la Schwechat au avut caballus a fost folosit şi la tracţiune sau călărie
în profil o formă trapezoidală, restul complexelor sau numai în scop alimentar. Aceiaşi întrebare
fiind cilindrice. Diametrul gropilor era între 1,00 se pune pentru toate exemplarele de cai găsite în
şi 2,00 m. aşezări din Perioada de Tranziţie de la Eneolitic la
Două adâncituri, al căror rost nu se cunoaşte, Epoca Bronzului (culturile Horodiştea şi Folteşti;
au fost cercetate la Zillingtal. În schimb, la Don- Schuster 2008a, 70 cu bibl.).
nerskirchen-Kreutberg a fost descoperit într-o Resturi de oase de peşte nu au fost identificate
groapă un depozit de 14-15 vase întregi sau între- la Mironeşti. În schimb în complexele culturii am
gibile, ceea ce oferă o mică mostră asupra vieţii găsit o cantitate importantă de resturi cochilii de
spirituale (Ruttkay 2001, 517). scoici şi melci. Scoicile erau evident de apă dulce,
Inventarul gropilor menajere se compunea din fiind din specia Unio, la fel ca şi în cazul sitului
cenuşă, fragmente ceramice, dar şi resturi osteo- de la Cernavodă (El Susi 2001a).
logice de câini, porci, ovicaprine, bovine, cochilii Având în vedere materialele arheologice
de scoici şi cereale (Hordeum sp.), aşa cum au fost recuperate din complexele şi stratul Cernavodă
descoperite la Wien 6-Gumpendorfer Straße. III, se poate afirma că oamenii de la Mironeşti au
practicat creşterea animalelor, ocazional vână- Cucuteni, Cernavodă I, Gumelniţa şi Sălcuţa şi

toarea, completându-şi hrana zilnică cu scoici, înainte de apariţia culturii Glina-III cunoaştem o
melci şi, foarte posibil, chiar dacă nu avem do- serie de culturi, descoperiri sau variante culturale.
vezi certe, peşte. Probabil că se îndeletniceau cu Aşa apare în teritoriul vărsării culturale Folteşti-
cultivarea plantelor, o dovadă în acest sens fiind II (= Cernavodă II), care se detaşează clar de
urmele resturilor organice din bulgării de chirpici Folteşti I (Usatovo) şi Cernavodă I“.
şi fragmentele litice de la o seceră. Dealtfel aceste După Roman (1969, 20) „În sudul şi centrul
preocupări sunt identice celor ale tuturor comuni- Dobrogei, în sud-estul Munteniei etapa Folteşti II
tăţilor marelui complex Cernavodă III-Boleráz, (Cernavodă II) este anterioară culturii Cernavodă
diferând numai ponderea fiecăreia de la zona şi III....În centrul Muntenien întâlnim atât etapa II
mediul înconjurător unde vieţuiau. cât şi orizontul Folteşti III, documentat la Căţelu
Referitor la piesele litice, din literatura de Nou“.
specialitate sunt mai bine cunoscute analizele Acelaşi învăţat arăta 20 de ani mai târziu
materialului cioplit al culturilor Cernavodă I (Roman 1989, 53), că cultura Cernavodă II îşi are
de la Ulmeni şi Olteniţa-Renie (Păunescu 1970, rădăcinile principale în nord, în Moldova, Volânia
57 sq.), respectiv Cernavodă III de la Dobroteşti şi Podolia. Aşezări ale acestei manifestări sunt de
şi Slobozia-Râpa Bulgarului (Păunescu 1970, întâlnit în Dobrogea, estul Munteniei şi nord-estul
58 sq.). La Ulmeni-Tăuşanca, de exemplu, s-au Bulgariei într-un fost teritoriu Cernavodă III. Un
găsit lame retuşate şi neretuşate, străpungătoare rol important în naşterea fenomenului Folteşti II-
pe aşchie, gratoare şi nuclee (Păunescu 1970, 192 Cernavodă II a jucat, conform lui Petre Roman
şi fig. 37/1, 12); iar lamele retuşate şi gratoarele (1989, 53), pe lângă influenţele Horodiştea-Fol-
constituiau grosul celor 54 de piese investigate teşti şi cultura Amforelor Sferice.
(Păunescu 1970, 193 şi fig. 37/4, 9, 15). Sebastian Morintz şi Barbu Ionescu (1968,
Uneltele cioplite din siturile culturilor amintite 124) au emis pentru pentru prima dată succesi-
sunt, asemenea celor de la Mironeşti, lucrate din unea Cernavodă I, III, II, ipoteză care de-a lun-
materie primă prebalcanică (Păunescu 1970, 59). gul timpului a fost acceptată de toţi specialiştii
Aşadar, nu numai silexul, dar şi tipul de piese din în domeniu (vezi printre alţii Morintz, Roman
aşezarea de la Malul Roşu se înscriu în aceiaşi 1968b, 106 sqq.; Roman 1992, n. 1, cu lit.; 2001a,
categorie, aidoma celor din alte situri Cernavodă 348 sq., cu lit.).
I şi Cernavodă III din Muntenia. Dumitru Berciu, Sebastian Morintz şi Petre
Roman (1973) au considerat cultura Cernavodă
2.2. Cultura Cernavodă II II o manifestare străină de culturile Cernavodă I
şi Cernavodă III, ale cărei „analogii şi înrudiri“
Asupra istoricului cercetării culturii Cerna- sunt mai degrabă de căutat în Moldova, în mediile
vodă II s-au aplecat în anii ’70 ai secolului trecut Horodiştea şi până la Folteşti (Berciu, Morintz,
Dumitru Berciu, Sebstian Morintz şi Petre Roman Roman 1973, 397 sq.).
(1973, 390 sqq.). Această manifestare culturală a Marin Dinu (1998, 35 sqq.), fără a nega o
avut ca arie de răspândire şi, parţial spaţiu de gene- contemporaneitate şi unele legături ale comuni-
ză, în România Dobrogea, sudul Moldovei şi estul tăţilor Folteşti-Cernavodă II cu cele de tip Horo-
şi centrul Munteniei (vezi Morintz, Roman 1968b, diştea (o discuţie despre istoricul cercetării, vezi
122 sqq.; Berciu, Morintz, Roman 1973, 397; şi Dinu 2002), vorbeşte de un caracter autohton al
recent Vulpe 2001a, 228 şi fig. 30; Irimia 2002- culturii. Dovezi în acest sens ar fi după părerea
2003, 33; Morintz 2008, 97 sqq.). În viziunea lui sa, plastica antropomorfă (Dinu 1998, 35 sq.), o
Morintz şi Roman (1968, 123) această manifestare parte a ceramicii (castroanele cu profilul în „S”
a apărut „probabil pe un fond amestecat Usatovo- şi buză lată; recipientele cu gât cilindric; vasele
Cernavodă I târzie cu influenţe culturale din nord, askos; Dinu 1998, 36 sq.), materia primă pentru
anume varianta Horodiştea-Gorodsk“. uneltele din piatră şi tipul de case (Dinu 1998, 37).
Aceiaşi autori scriau un un mai târziu (Mo- Toate enumerate avându-şi rădăcinile în cultura
rintz, Roman 1969, 63): „După încetarea culturilor Cernavodă I.
În ceea ce priveşte tipul de construcţii, trebuie Bucureşti şi Ploieşti (Morintz, Roman 1968b, 123).
precizat că populaţia Cernavodă I nu au ridicat Conform Hărţii cu descoperiri (Morintz, Roman
numai bordeie, aşa cum păreau să indice cercetările 1968b, fig. 1/9), cel mai vestic punct se dovedeşte
de la Cernavodă-Dealul Sofia sau Râmnicelu (Ber- de la Tinosu de pe râul Ialomiţa. Cercetări şi des-
ciu, Morintz, Ionescu, Roman 1961, 51; Harţuche coperiri ulterioare nu infirmă această aserţiune.
1980, 40; Roman 2000-2001; Morintz 2001, 110 Între Dunăre şi cursurile inferioare ale Mostiştei
sq.), ci şi locuinţe de suprafaţă: Hârşova, Renie, şi Dâmboviţa, aşezări Cernavodă II s-au găsit la
Ulmeni-Tăuşanca (Haşotti, Popovici 1992; Haşotti Boian, Ulmeni, Sultana, Gumelniţa, Bucureşti-
1997, 126 sqq. şi fig. 120-121; Morintz 2001, 111 Glina şi Căţelu Nou, Coşereni, Mânăstirea-I.A.S.,
şi fig. 20-21). Sultana-Malu Roşu (Morintz, Roman 1968b; Şer-
În ciuda greutăţii în a aprecia cu exactitate bănescu, Trohani 1978, 18, 22 şi fig. 1/4).
influenţele sudice, nu poate fi negată existenţa Descoperirea de la Mironeşti-Malul Roşu arată
vaselor askos în ceramica Cernavodă II, care sunt că această graniţă a fost depăşită, comunităţi Cer-
o dovadă importantă în acest sens. Pentru aceasta navodă II urcând amonte nu numai pe Dâmboviţa,
s-au exprimat şi Morintz şi Roman (1968b 123; ci şi pe Argeş (fig. 36: Harta cu răspândirea).
1969, 65 sq.), precum şi Dinu (1998, 37). În Bulgaria urme Cernavodă II au fost sur-
Florentin Burtănescu este de acord cu ipoteza prinse la Kadikioi, Ezerovo II, Strašimirovo 1-2,
lui Roman în ceea ce priveşte rădăcinile şi evoluţia Kolarov, Urdoviza-Kiten, Drama, Koprivec,
culturii Folteşti II. Conform lui (Burtănescu 2002, Arsenala (Georgieva 1952, 529 sqq. şi fig. 237,
356), comunităţile Folteşti IIa (= Folteşti II după 247; Margos 1961, fig. 5; Tončeva 1981, 60 şi
Roman), aflate sub presiunea grupurilor Iamnaia fig. 19/16; 20/12; 21/1-6, 11-12; 22/1-2,8,10,13;
ce veneau din nord şi est şi se îndreptau spre sud, 23/6-7; Roman 1992, 29; Draganov 1995, 229
s-au pus în mişcare şi au contribuit la geneza sqq.; Porozhanov 1998, 17 sq.). După Jan Lichar-
aspectului Cernavodă II în estului Munteniei şi dus (2002, 14) pătrunderi Cernavodă II sunt de
în Dobrogea, acesta fiind sincron cu Folteşti IIb sesizat în dezvoltarea culturii Ezero B (Michalič)
(= Folteşti III după Roman). Folteşti IIa fiind în zona Burgas.
văzută ca o manifestare post-Usatovo, iar Folteşti Petre Roman (1992, 29, 67) atrăgea atenţia că
IIb parţial contemporană cu Iamnaia clasică. în unele din cazurile Ezerovo este într-adevăr vorba
După Petre Roman, cultura Cernavodă II, de autentice elemente Cernavodă II (Strašimirovo,
care aparţine celei de-a doua periode a ceramicii Kolarov), în altele, în special Ezerovo II, Cerna-
decorate cu şnurul, constituie „baza din care ulte- vodă II constituie o importantă bază. Există şi o
rior se naşte cultura cercului vest-pontic” (Roman altă categorie de descoperiri Cernavodă II, precum
1986, 15). Durankulak, unde un singur fragment dovedeşte
Roman (1976, 41), atunci când a vorbit des- asemănări cu ceramica culturii noastre.
pre cultura Glina din Bronzul Timpuriu, a numit Lolita Nikolova (1999, 207 sq.) include des-
cultura Cernavodă II printre principalii strămoşi coperirile de la Urdoviza în grupa Ezerovo-Sozo-
genetici ai acestei manifestări. Această ipoteză este pol, care s-a manifestat de-a lungul coastei Mării
socotită astăzi ca fiind bine argumentată (vezi de Negre. Probabil acestei apariţii culturale trebuie
exemplu Schuster 1997a 1999; Schuster, Fântâ- adăugate şi siturile subacvatice de la Ezerovo,
neanu 2005). Strašimirovo, Arsenala, Sozopol şi Kiten.
În anul 1968 Morintz şi Roman (1968a 122) Datele 14C i-au permis lui Kalin Porozhanov
erau de părere că, teritoriul de geneză al culturii (1998, 17) să emită unele concluzii preliminare
Cernavodă II este greu de circumscris. Cu toate privind aşezarea din Bronzul Timpuriu de la Ur-
acestea Petre Roman nota că descoperiri ale aces- doviza. Astfel, în viziunea lui, aşezarea a fost în
tei manifestări sunt prezente în estul Munteniei, uz cca 40 de ani, la sfârşitul sec. XXVIII a. Chr.
în Dobrogea, nord-estul Bulgariei până la Varna, ea fiind în totalitate acoperită de ape. Aceleaşi
chiar şi până la Ezero. sec. XXIX-XXVIII a. Chr. arată şi datele 14C şi
Graniţa de vest a ariei de răspândire fiind fi- cele dendrocronologice de la Arsenala, Ezerovo,
xată undeva pe o linie la vest de oraşele Olteniţa, Kiten, Sozopol (Orcel, Orcel 1991; Porozhanov
1998, 18; Kuniholm, Kromer, Tarter, Griggs 1998; a constatat că mormintele Cernavodă II se gru-
Nikolova 1999, Diagramme 9.12-14. Cu privire pează în cadrul necropolei în trei zone distincte
la datele 14C pentru întreaga Europă de Sud, vezi (Harţuche 2002, 132 şi fig. 59, 62-64).
Bojadžiev 1998). După cum am văzut la Mironeşti-Malul Roşu
Profesorul Petre Roman ne-a informat că la au putut fi investigate construcţii de suprafaţă şi
Drama au fost a identificat mai multe fragmente gropi menajere. Locuinţe de suprafaţă au existat în
ceramice Cernavodă II. Pe dealtă parte, în mono- mod cert la Cernavodă b (Morintz, Roman 1968b,
grafia consacrată microregiunii amintite (Lichar- 106). Acest fapt a fost documentat de prezenţa
dus et all. 2000, 42), se vorbeşte de ceramică ce chirpiciului de la pereţii unui complex de acest tip
a fost găsită în poziţie secundară şi care poate fi de dimensiuni mari.
considerată sincronă cu Ezero. Interesant este bordeiul cercetat la Bucureşti-
Păreri diferite au generat materialele de la Căţelu Nou (Morintz 2008, 97 sq. cu lit. mai
Koprivec IV. Lolita Nikolova (1996) le consideră veche). Chiar dacă el a fost afectat în partea sa
Cernavodă III. Autoarea îşi menţine concluziile superioară de o altă construcţie, s-a putut constata
şi în lucrări ulterioare (Nikolova 1999, 179 sqq. că forma lui a fost oval-neregulată (dimensiunea:
şi fig. 8.2; 2001, 242). Aceasta însemnând că (Ni- 4,20x3,70 m). Podeaua complexului se găsea la
kolova 1999, 250) între Bronzul Timpuriu I2 (cca - 0,70 m adâncime. Două trepte se aflau la intrarea
3500-3400 a. Chr.) şi Bronzul Timpuriu I5 („Cer- în bordei.
novada II – Sitagroi IV – Dikili Tash IIIA – Yunat- În interiorul locuinţei au fost identificate două
site 17/16-15 – Dubene IIA – Kovachevo IIIA – gropi. Prima cu un diametru de 0,42 m şi adâncă
Radomir – Vakhovo 2 – Ostrikovac Ia – Orlea- de 0,50 m era în partea opusă intrării. Cea de-a
Sadovets – Gomolava IIIA – Dobanovci – Coţofen doua se găsea lângă intrare şi avea forma unui
I-Celei (c. 3200-3000 BC)“, în care sunt incluse clopot, cu diametrul maxim la bază de 2,20 m şi
descoperirile Cernavodă II, să fi existat şi alte două adâncimea de 1,10 m.
faze ale Bronzului Bulgar (Nikolova 1998, pl. 3; În complexele Cernavodă II de la Mironeşti-
2001, pl. 1). Malul Roşu – L. 1, Groapa din S. 11, □ 1 şi 2, şi
Petre Roman are o cu totul altă părere vizavi în jurul vetrei din S. 17, □ 2, au fost găsite resturi
de materialele Koprivec IV. El crede că ele sunt osteologice de la animale domestice (Bos taurus,
autentice fragmente ceramice Cernavodă II (Ro- ovicaprine, Sus scrofa domesticus) şi sălbatice
man 2001b, nota 6). (Capreolus capreolus, Bos primigenius). Cele din
Aşadar, chiar dacă nu se poate face o împărţire jurul vetrei prezentau urme clare de ardere şi erau,
clară în tipuri de aşezări Cernavodă II (Morintz multe dintre ele, sparte. Din perimetrul lui L. 1 au
2008, 97), putem, totuşi, avansa ipoteza că avem fost recuperate şi cochilii de Unio sp. şi melci, la
aşezări pe înălţimi, pe terasele joase ale apelor fel şi din S. 17, din nivelul de la adâncimea de –
curgătoare sau stătătoare, pe fostele tell-uri neo- 2,00 – 2,20 m.
eneolitice şi unele lacustre. Oase de animale, de peşti şi cochilii de scoici
Dacă cunoştinţele privind aşezările Cernavodă au fost recuperate, de exemplu, şi din aşezările de
II sunt oarecum mai ample, despre monumentele la Cernavodă, Gumelniţa şi Glina (Morintz, Ro-
funerare ele se dovedesc lacunare (Morintz, Ro- man 1968b, 106). Astfel este evident că purtătorii
man 1968b, 118; Berciu, Morintz, Roman 1973, culturii practicau creşterea animalelor, sporadic
395 sqq.). Morminte au fost identificate la Cerna- vânatul, dar îşi suplimentau necesarul de hrană şi
vodă, Olteniţa-Calomfirescu, Olteniţa-Valea Mare, cu animale din mediul acvatic.
Smeeni şi, posibil, Gumelniţa (Berciu, Morintz, O confirmare în plus pentru aprecierea pe care
Roman 1973, 393, 396). o aveau faţă de vitele mari, ar putea fi, eventual, şi
Nicolae Harţuche (2002) a publicat relativ „ansa cornuta” a unui recipient de la Cernavodă
recent rezultatele investigaţiilor de la Brăiliţa. El (Morintz, Roman 1968b, 111 şi fig. 54/6).
3. Epoca Bronzului
3.1. Bronzul Timpuriu în opinia lui, şi de ceramică, mai ales de străchini,
castroane şi askoi.
3.1.1. Materialele de tip Căţelu Nou-Miro- Statuetele Folteşti-Cernavodă II „de tipul în
neşti poziţie şezând şi cu baza piramidală”, sunt nepic-
tate, şi lucrate, în general, din pastă de categorie
Materialele post Cernavodă II de la Mironeşti, inferioară (Dinu 1998, 35). Astfel de piese au fost
identice multora dintre cele de la Bucureşti-Căţelu descoperite în aşezarea Cernavodă II din situl
Nou, ridică, în actualul stadiu al cercetării, destule eponim (Berciu, Morintz, Roman 1973, 388 şi
probleme. Încă în 1965, odată cu publicare rezul- pl. 12/1-2), la Folteşti, Stoicani, Erbiceni, Vişina-
tatelor cercetărilor din ultim menţionata staţiune, Calud (Dinu 1998, 35 şi fig. 1/1-9).
Valeriu Leahu (1965, 24) arătă că „O ceramică în Una dintre piesele de la Folteşti şi cea de la
multe privinţe asemănătoare (sublinierea n.) cu Stoicani au fost decorate cu motive geometrice
cea identificată în locuinţa de pe promontoriul de realizate cu „şnurul”. Altă piesă de la Folteşti are
la Căţelu Nou a fost descoperită în Muntenia, la figurată pe spate două triunghiuri sexuale. Unul
Sultana, Boian, Gumelniţa, Bucureşti-Militari, Co- este „clasic”, celălalt are unghiul ascuţit tăiat ver-
şereni... Deoarece, însă, din analiza materialelor tical de o linie. O parte dintre specialişti consideră
existente reiese atît lipsa brîurilor crestate, cît şi a că, de fapt, acest tip de triunghi sexual indică un
altor elemente (...) specifice etapei Folteşti II, în- bărbat. Aşadar, este posibil ca personajul, „dotat”
cadrarea cronologică şi culturală sigură a acestor pe „avers” cu doi sâni, iar pe „revers” cu câte un
materiale este greu de obţinut... De aceea, pînă la triunghi sexual feminin şi altul masculin, să repre-
surprinderea în teren a altor materiale întrutotul zinte o zeitate bivalentă sau un androgin.
caracteristic etapei Folteşti II, considerăm că cele Legăturile „genetice” ale figurinelor Cernavodă
de la Căţelu Nou constituie, pentru moment, prima II-Folteşti trebuie căutate în manifestările culturale
descoperire certă de acest gen, în Muntenia”. anterioare din zonă, eventual în Cernavodă I şi
Ceramica de la Mironeşti-Malul Roşu este Cernavodă III. Cu privire la idolii antropomorfi ai
din punct de vedere al pastei, aşa cum s-a văzut în primei culturi, Dinu (1998, 36) stabileşte analogii
Cap. II, de trei categorii. La fel s-a prezentat situ- cu piesele de la Cernavodă-Dealul Sofia (Morintz,
aţia şi la Căţelu Nou: de factură grosolană, pastă Roman 1968b, fig. 2/1-3) şi Râmnicelu (Harţuche
mai bine frământată şi pastă fină. 1980, 80 sq. şi fig. 21/2). Dintre piesele din situl
Chiar dacă numărul formelor posibil de in- eponim, două sunt redate în poziţia „şezând”,
tuit de la Mironeşti este redus, acesta corespunde fiind, ca şi o a treia, realizate dintr-o pastă cu grijă
ceramicii de la Căţelu Nou. Şi acolo au fost des- aleasă. Aceasta din urmă are parcă imită capul unei
coperite recipiente mari cu corpul rotunjit şi gât cobre. În aceiaşi poziţie sunt modelate şi figurinele
înalt, străchini şi castroane. feminine plate de la Râmnicelu.
În ceea ce priveşte idolul feminin de la Mi- În schimb, cu idolii Cernavodă III cu greu
roneşti trebuie căutate mai degrabă analogii între pot fi stabilite apropieri. Dealtfel, Petre Roman
idolii manifestării Folteşti-Cernavodă II, decât nu vede nici o legătură între statuetele antropo-
în Bronzul Timpuriu „clasic” din Muntenia (v. şi morfe Cernavodă III şi Cernavodă I şi, implicit,
Schuster, Popa, Panait, Panait 2008a). Acesta din Cernavodă II. Idolii Cernavodă III fiind, conform
urmă este sărac şi puţin expresiv în piese de acest teoriei sale, strâns legaţi de cei Rachmani din
gen (Tudor 1982, 61 şi fig. 5/18; Schuster 1998b, Thessalia.
22 şi fig. 2/3, 10/3). Idoli Cernavodă III au fost descoperiţi în situl
Marin Dinu (1998, 35) consideră că, unul eponim (Morintz, Roman 1968b, fig. 33/11-12,
dintre elementele definitorii ale unităţii culturale 36/8, 12-13, 39/12-13, 17-18, 22-23; Roman
Folteşti-Cernavodă II o constituie tocmai plastica 2001b, pl. 1, 2/1-8, 3/2-3, 4), la Satu Nou, tot în
antropomorfă. Fiind de părere că aceasta are o ori- Dobrogea, la Locusteni şi Cârcea-Viaduct (Nica
gine ponto-dunăreană şi balcanică, fapt confirmat, 2001, 283 şi fig. 5/13), în Oltenia, la Carei-Drumul
Căminului şi Berea-Cetatea Iepurelui (Németi protuberanţe indicând mâinile, este propriu culturii
2001, 303 sq. şi pl. VII/10, XVI/2), în vestul Ro- Maliq IIa din Albania (Nikolova 1999, 318).
mâniei, şi în fosta Iugoslavie, la Brza Vrba, Bosut Femeile redate precum cea de la Mironeşti, nu
(Govedarica 2001, fig. 2, 4) şi în necropola de la este exclus să reprezinte o reminescenţă a imaginii
Šošari-Sač. De fenomenul Cernavodă III-Boleráz şezând a Zeiţei Mamă (Nikolova 1999, 321).
este legată şi piesa de la Dolná Streda din Slovacia Aşadar, nu numai ceramica manifestării Că-
de Sud. ţelu Nou-Mironeşti indică puternice legături cu
Majoritatea pieselor sunt de tipul cu cap mo- cultura Folteşti-Cernavodă II, ci şi plastica.
bil. Excepţii fac statuetele de la Cernavodă, care După cum am precizat deja, atunci când am
reprezintă un personaj, dotat cu phallus şi sâni, vorbit de cultura Cernavodă II, descoperirile de la
ce poartă pe partea stângă un pumnal, precum şi Sultana, Boian şi Gumelniţa sunt în mod evident
figurinele feminine de la Brza Vrba şi Bosut. de atribuit acestei manifestări ale perioade de
Despre amintitul idol din aşezarea eponimă tranziţie spre Epoca Bronzului (Morintz, Roman
se crede, în general, că este un personaj masculin. 1968b, 106 şi fig. 46, 51/1-2, 6, 47, 48, 51/4-5,
Iar despre idolul de la Satu Nou, se afirmă că „este 52/1-12, 15-20, 53/1-10, 54/4; Berciu, Morintz,
singura figurină feminină cu pumnal ce a apărut în Roman 1973, 393 şi fig. 3 = pl. 4/1, 13/12, 14/14-
aria de răspândire a populaţiei Cernavoda III”. 15; Şerbănescu, Trohani 1978, 12). La fel şi cele
Dar, nu putem exclude ipoteza că, dat fiind de la Coşereni, dar unei etape arhaice (Morintz,
faptul că partea de jos a statuetei (care poartă Roman 1968b, 110; Berciu, Morintz, Roman 1973,
pumnalul pe dreapta) lipseşte, să fie, la fel ca şi 395). Aşadar, toate, plus alte descoperiri, preced
precedenta, înzestrată cu organul sexual masculin. manifestarea de la Căţelu Nou şi, implicit, şi pe
Tot aşa, poate amândouă figurinele redau imaginea cea de la Mironeşti-Malu Roşu. Fapt confirmat
unor androgini. în ultimul caz şi de vestigii Cernavodă II, găsite
Dealtfel, idoli androgini nu sunt o raritate în aici.
estul Peninsulei Balcanice. Astfel de personaje Astfel, pentru Muntenia putem spune că cul-
fiind descoperite, de exemplu, şi în cultura Cu- tura Cernavodă II, cu etapele sale timpurii, clasice
cuteni-Tripolie, la Scânteia, sau Gumelniţa, la şi târzii, a fost urmată de o manifestare care s-a
Drama, în Bulgaria. dezvoltat din aceasta, pe care o numim provozoriu
Tot în spaţiul dobrogean, pe o stelă de la Bucureşti-Căţelu Nou-Mironeşti.
Hamangia, pe partea din faţă este reprezentat un
personaj „dotat” cu sâni, dar şi cu phallus, care 3.1.2. Cultura Glina
ţine şi mâinile în poziţia specifică gravidelor. Pe
verso-ul stelei, apare redată o curea/centură şi mai Pe teritoriul localităţii Mironeşti s-au găsit în
multe topoare/ciocane, ceea ce ar trimite la uneltele punctele Coastă, Conacul lui Palade şi Malu Roşu,
specifice unui bărbat. aşa cum s-a putut vedea mai sus, răzleţe fragmente
Figurina de la Mironeşti întruneşte caracte- ceramice Glina. Atât săpăturile arheologice, cât şi
risticile acelora „şezând” de Tip 9-2 după Lolita cercetările de suprafaţă nu au dus la descoperirea
Nikolova (1999, 320), adică piese aproape rectan- unor aşezări sau complexe propriu-zise.
gulare, cu capul uşor aplecat şi două protuberanţe De-a lungul vremii, în arealul Argeşului In-
reprezentând sânii. Idolii şezând din Balcani sunt ferior, au fost identificate o serie de vestigii ale
împărţiţi de autoare în trei tipuri (Tipurile 8-10). manifestării culturale amintite. Astfel, pe teritoriul
Tipul 8 cu partea superioară ovală, cu posibil gât oraşului Mihăileşti, în punctul Tufa, pe terasa din
cilindric, are membrele inferioare dispuse într-un dreapta râului, a putut fi cercetată în 1987 o aşe-
de 90º faţă de triunchi. Aria ei de răspândire este zare Glina (Schuster 1989, 236 sq.; 1992b; 1997a,
mediul Cernavodă I. 195 sqq.; Schuster, Popa 2000, 143; Schuster,
Amintitul Tip 9, cu cele două subcategorii (Tip Fântâneanu 2005, 32 sq.), aparţinând fazei clasice
9-1 şi 9-2), este documentat în mediile Folteşti- IIb, cu materiale de influenţă Vučedol (Schuster
Stoicani şi Crnobuki (Macedonia) (Nikolova 1999, 1992c; 1997a, 198). Este posibil ca între acest sit
317), iar Tipul 10, cu gât şi cap cilindric, cu două şi depozitul compus din piese din aur şi bronz,
găsit întâmplător tot în zona Tufa, să fi fost vreo (şi) acestui spaţiu al arealului de răspândire a ma-
legătură (Vulpe 1959). nifestării în cauză (cu privire la aria de răspândire
Tot fazei respective îi aparţinea şi aşezarea Glina, vezi recent cu toată bibliografia mai veche:
de la Varlaam, situată pe aceeaşi terasă înaltă şi Schuster, Fântâneanu 2005, 46 sqq.).
abruptă din dreapta râului (Schuster 1995b; 1997a, Ceramica găsită la Mironeşti, prin pastă,
211 sqq.; Schuster, Popa 1995a, 23 sqq.; 2000, 144; forme şi decor, se înscrie perfect în cea specifică
Schuster, Fântâneanu 2005, 38). culturii. Asupra acesteia au zăbovit de-a lungul
Alte urme Glina pe malurile Argeşului au fost vremii Ion Nestor (1933), Dumitru Berciu (1934;
descoperite la Bolintin Vale, Drăgănescu, Adu- 1966), Sebastian Morintz (1959), Gheorghe Bichir
naţii-Copăceni-Dăneasa, Scărişoara (2 puncte), (1983), Petre Roman (1976; 1985; 1986), Ersilia
Novaci-Sălaş, Popeşti (Schuster, Popa 1995a, 22, Tudor (1982) şi, mai nou, printre alţii, Cristian
31; 2000, 141 sqq.; Schuster 1997a, 171, 199, 203; Schuster şi Cristinel Fântâneanu (Schuster 1997a;
Schuster, Fântâneanu 2005, 21 sq., 30, 33 sqq.). 1999; Schuster, Fântâneanu 2007).
Dar nici restul judeţului Giurgiu nu este lipsit Recipientele de la Mironeşti îşi găsesc analo-
de vestigii, care să ateste trecerea sau existenţa gii nu numai în aşezări de pe teritoriul judeţului
unor comunităţi ale culturii Glina prin respectivele Giurgiu, ci şi în alte situri fie ele în Muntenia or
locuri. În acest sens sunt de amintit siturile Băneşti în Oltenia. Astfel vase sac de Tipul 1.1, adică cu
(2 puncte), Bila, Cămineasca-Măgură, Copaciu, fundul plat, rareori reliefat faţă de corp, pereţii
Corbeanca (2 puncte), Crivina, Floreşti-Stoeneşti, uşor curbaţi şi gura, câteodată, în formă de pâlnie,
Ghimpaţi, Gorneni, Gostinu, Greaca (3 puncte), au fost descoperite şi la Bucureşti-Roşu, Cariera
Letca Nouă, Letca Veche (2 puncte), Milcovăţ, de nisip a I.T.B., Ciurel, Odaia Turcului, Ostrovul
Mogoşeşti, Naipu, Prundu (2 puncte), Schitu (6 Corbului (Schuster 1997a, 60 sq.; Schuster, Fân-
puncte), Stâlpu (2 puncte, dintre care cel de pe tâneanu 2007, 24). Cele de Tipul 1.2, cu fundul
„Izlaz” a fost investigat în 2007), Tangâru, Valea plat, corpul uşor bombat şi gura uşor evazată, au
Plopilor, Vărăşti, Vânătorii Mici (Berciu 1935, fost identificate la Bucureşti-Roşu, Glina, Cariera
1 sqq., 34 sqq.; Comşa 1955, 431; Morintz, Io- de nisip a I.T.B., Greci, Odaia Turcului, Ostrovul
nescu 1968, 118 sq.; Trohani, Oancea 1976, 21; Corbului, Govora Sat-Runcuri (Schuster 1997a,
Roman 1976; Isăcescu, Burlacu 1978, 54; Schus- 61; Schuster, Fântâneanu 2007, 24).
ter 1997a, 170 sqq., 203, 208, 211, 214; Schus- Vase globulare de Tipul 4.2 (cu gura în formă
ter, Popa 1995a, 30 sq., 41 sq.; 2000, 144 sqq.; de pâlnie) s-au descoperit la Bucureşti-Ciurel,
Schuster, Fântâneanu 2005, 21 sqq.). Roşu, Dudeşti, Odaia Turcului, Braneţ, Slatina,
Muntenia, centrul ei, a fost arealul unde au Bârseşti, Morăreşti (Schuster 1997a, 62; Schuster,
apărut primule comunităţi Glina. De aici au „roit” Fântâneanu 2007, 26); iar castroane uşor arcuite,
ulterior spre alte zone, spre nord până la Carpaţii uneori având un corp pronunţat bombat şi buza
Sudici, spre est până la Mostiştea, spre sud dincolo trasă spre interior la Bucureşti-Roşu, Căţelu Nou,
de Dunăre în nordul Bulgariei şi Serbiei, posibil, Militari-Câmpul Boja, Dudeşti, Ciurel, Căs-
chiar mai departe, spre vest, până la Porţile de cioarele-Mănăstirea Cătălui şi Cătălui, Odaia
Fier (Schuster, Fântâneanu 2005, 46 sqq. cu lit.; Turcului, Valea Calului, Văcăreşti, Drăgăneşti-
Schuster 2005c; 2005d). Olt-Corboaica, Govora Sat-Runcuri, Călugăreni,
Toate aşezările identificate pe Argeş şi în restul Braneţ, Ostrovul Corbului, Morăreşti (Tipul 7.1
judeţului Giurgiu sunt, aidoma celor din întregul după Schuster 1997a, 63; Schuster, Fântâneanu
areal al culturii, de mici dimensiuni, unele fără strat 2007, 27 sq.).
arheologic cât de cât semnificativ, altele populate La Mironeşti nu au fost găsite alte materiale
de un număr redus de complexe (Schuster 1997a, arheologice în afara ceramicii. În alte situri de
33 sqq.; Schuster, Fântâneanu 2003, 8 sqq.; 2005, pe malurile Argeşului sau, în general, din judeţul
52 sqq.). Cert este că, folosindu-ne de ceramica Giurgiu au fost identificate şi alte categorii de
recuperată din ele, putem afirma că siturile fac artefacte. Amintim aici diferitele unelte şi arme
parte din faza clasică, a II-a (cu subfazele sale a din piatră şlefuită (silex, de provenienţă locală
şi b), a culturii. Dealtfel această fază este specifică sau pre-balcanic) (Schuster 1997a, 50 sq. cu
lit. mai veche): fierăstraie (Cămineasca-Măgură, fiber, Meles meles), pescuit şi cules scoici, melci
Vărăşti), gratoare (Mihăileşti-Tufa, Schitu-La sau diferite plante şi fructe sălbatice.
Conac), cuţite curbe (Popeşti-Nucet), lame (Mi-
hăileşti-Tufa, Popeşti-Nucet, Crivăţ, Hotarele- 3.2. Bronzul Mijlociu
Scărişoara, Varlaam, Schitu-La Conac, Schitu-
Gaura Despei, Cămineasca-Măgură), vârfuri de Cultura Tei III
săgeată (Varlaam), burine (Schitu-Gaura Despei),
aşchii (Schitu-Gaura Despei, Schitu-La Conac, Investigaţiile de suprafaţă ca şi săpăturile
Cămineasca-Măgură, Varlaam, Mihăileşti-Tufa) şi arheologice au dus, aşa după cum s-a văzut, la
nuclee epuizate (Varlaam) şi nuclee atipice (Schi- identificarea mai multor locuri cu urme ale culturii
tu-La Conac). Din piatră şlefuită (Schuster 1997a, Tei pe teritoriul localităţii Mironeşti. Interesant este
51 sqq. cu lit.) sunt de notat dăltiţa de la Milcovăţu- că ele aparţin în marea lor majoritate fazei a III-a.
La Dig; topoarele de la Schitu-La Conac, Varlaam, Dacă în punctele Coastă şi La Panait au putut fi
Floreşti-Staţia de Pompare, Schitu-Gaura Despei; cercetate complexe, în celălalte zone – Conacul lui
amuleta de la Mihăileşti-Tufa. Palade şi Malu Roşu, investigate prin săpături, şi
În unele aşezări s-au descoperit şi obiecte din Cariera de Lut – s-a găsit numai ceramică.
os (ace: Mihăileşti-Tufa, Varlaam, Schitu-La Co- Astfel de descoperiri Tei III nu sunt rarităţi
nac; sule: Varlaam, Schitu-Gaura Despei; dăltiţe: pe malurile râului Argeş din judeţul Giurgiu.
Varlaam; dornuri: Varlaam, Schitu-La Conac), Puncte cu vestigii de acest tip au fost identificate
corn (topoare: Varlaam, Floreşti-Staţia de Pom- la Adunaţii-Copăceni-Pod şi Mihăileşti-Tufa
pare; plantatoare: Varlaam, Schitu-La Conac, (Schuster, Popa 2007, 155 sqq. cu lit. mai veche).
Schitu-Gaura Despei; săpăligi: Schitu-Gaura Argeşul şi malul stâng al Dunării, precum şi aflu-
Despei), dinţi sau colţi (Varlaam, Mihăileşti-Tufa), enţii lor, au fost locuri preferate de comunităţile
lut ars (fusaiole: Mihăileşti-Tufa, Letca Veche-La culturii Tei în a ridica aşezări: Adunaţii-Copăceni
Pădure, Schitu-La Conac, Schitu-Gaura Despei, (2 puncte), Arcuda, Bâcu-La Conac, Bila (2 puncte),
Floreşti-Staţia de Pompare; lăzi de cărucioare în Bolintin Vale, Braniştea-Măgura Mare, Cartojan
miniatură: Crivăţ; greutăţi: Varlaam, Schitu-La (2 puncte), Călugăreni, Clejan-La Carieră, Comana
Conac, Schitu-Gaura Despei, Mihăileşti-Tufa, (4 puncte), Crivina, Daia-Valea Făgădău, Do-
Cămineasca-Măgură, Bila-La Tutun, Bolintin breni, Dragomireşti Vale, Frasinu, Frăteşti (3
Vale; topoare în miniatură: Milcovăţu-La Dig; puncte), Găujani, Ghimpaţi, Giurgiu (4 puncte),
figurine antropomorfe şi zoomorfe: Cămineasca- Gostinu, Grădiştea (2 puncte), Greaca, Hulubeşti
Măgură, Schitu-La Conac, Schitu-Gaura Despei) (2 puncte), Izvoarele (2 puncte), Izvorul, Letca
sau din metal (cuţite: Prundu; topoare: Prundu, Nouă, Letca Veche, Mârşa, Mogoşeşti (5 puncte),
Schitu; pensetă: Varlaam; podoabe: Ghimpaţi) (v. Naipu (3 puncte), Novaci, Prundu, Puieni, Roata
Schuster 1997a, 74 sqq., 140 sqq.; Băjenaru 2006; de Jos, Schitu (3 puncte), Slobozia (2 puncte),
Schuster, Fântâneanu 2007, 9 sqq.). Tangâru, Tomuleşti, Vărăşti, Vâlcele, Vlad Ţepeş,
Chiar dacă nu avem resturi osteologice de la Vlaşinu (Schuster, Popa 2007, cu lit.).
animale între materialele Glina de la Mironeşti, Arealul Argeşului poate fi considerat zonă
ştim din alte aşezări (din judeţul Giurgiu – Var- de bază a ariei de răspândire a culturii (Schuster
laam, Schitu-La Conac şi Gaura Despei, Mihăi- 2005b, 107 sqq.; 2005c cu lit.). Analiza difuziunii
leşti-Tufa, Popeşti-Nucet –, dar şi de pe întreaga descoperirilor Tei, a arătat că începând cu faza a
arie de răspândire a culturii) (Schuster 1997a, 135 II, mai degrabă sfârşitul acesteia, şi faza a III-a,
sqq.; Schuster, Fântâneanu 2007, 33 sqq. cu lit.) că numărul siturilor creştea vertiginos în spaţiul
purtătorii acestei culturi creşteau vite, ovicaprine, cursurilor mijlocii şi inferioare ale Dâmboviţei şi
porci, cai, câini. Comunităţile îşi completau nece- Argeşului. Posibil ca acest lucru să se fi datorat
sarul de hrană sau alte materii prime (blană, corn) parţial şi „replierii” unei bune părţi a comunităţilor
prin practicarea cultivării plantelor, prin vânătoare Tei de pe Mostiştea supuse exact în respectivul
(Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Sus scrfa segment de timp presiunii populaţiilor venite din
ferrus, Bos primigenius, Lepus europaeus, Castor est (Coslogeni) (v. Leahu 1997; Schuster 1997b;
1998a; 2005b, 109). Dealtfel, poate aşa se explică Vorbind cu diferitele prilejuri de vetre de foc
de ce acum creşte numărul descoperirilor Tei din din mediul culturii Tei (Schuster 2000a; 2000b;
Ţara Bârsei şi de la sud de Dunăre, în Bulgaria 2004; 2005b, 120 sq.; Schuster, Popa 2000, 36 sqq.;
(Schuster, Comşa 1997; Hristova 2002; Zmejko- Schuster, Comşa, Popa 2001. V. şi Leahu 2003,
va 2002; Leahu 2003, 18 sqq.; Schuster 2005b, 67 sq.), arătam că nu numai la Mironeşti, ci şi
109 sqq.). alte instalaţii au fost ridicate direct pe pământ, de
Cele două aşezări Tei III de la Mironeşti-Coas- exemplu la Mogoşeşti, V. 4-7. Altele, tot din situl
tă şi La Panait, investigate prin săpături, chiar dacă amintit, cum ar fi Vetrele nr. 1-3 au avut la bază
cercetările au avut numai un caracter de salvare, un „pat” fragmente ceramice sau pietre de râu şi
au dovedit că ele au avut, ca şi majoritatea situri- cioburi de la diferite recipiente (cu precădere din
lor ale acestei culturi, dimensiuni relativ mici, cu pastă grosieră) cum a fost Vatra nr. 3bis. O vatră
un strat arheologic, acolo unde a existat, nu prea de la Bucureşti-Otopeni dovedeşte că ea a fost
gros, şi „populate” de puţine complexe (Schuster „reparată” de două ori.
2005b, 111 sqq.). Aşa cum s-a putut vedea în Cap. II, la Miro-
Siturile de la Mironeşti completează şirul aşe- neşti s-a descoperit şi o groapă menajeră. Astfel de
zărilor nefortificate. Singura fortificaţie sesizată complexe nu sunt o raritate pentru cultura Tei. Din
clar pe cale arheologică, se găseşte tot pe Argeş, aceiaşi fază a III-a amintim cele două complexe si-
la Popeşti, dar aparţine fazelor târzii ale culturii milare de la Bucureşti-Căţelu Nou (Leahu 1965, 31).
(Palincaş 1996; 1997). Prima avea formă cilindrică, fiind adâncă de 0,52
La Mironeşti au fost cercetate câteva com- m, iar a doua era ovală în secţiune (1,08x0,80 m)
plexe. Este vorba în primul rând de construcţii de şi avea o înălţime de 0,53 m.
locuit (locuinţe). Despre construcţiile culturii Tei O altă groapă menajeră Tei III (Groapa 78)
se ştiu, în general, mai ales datorită caracterului a putut fi investigată în anul 2005 în Sectorul B
investigaţiilor, a tehnicii ridicării acestora şi ma- al sitului de la Bucureşti-Militari-Câmpul Boja
terialelor folosite, relativ puţine. Acest lucru este (Schuster 2005b, 118; Schuster, Negru 2006, 47). Ea
valabil atât pentru bordeie cât şi în cazul locuin- fost descoperită în S. 98, la adâncimea de - 0,41 m.
ţelor de suprafaţă (Schuster, Popa 2000, 23 sqq., Era în formă de clopot, cu un diametru de 0,44 m
30 sqq.; Leahu 2003, 64 sq.; Schuster 2005b, şi o înălţime de 0,56 m.
115 sqq.). Dintre gropile menajere ale altor faze ale
Pentru cele mai multe dintre construcţiile de culturii menţionăm pe cele din acelaşi sit de la
suprafaţă nu s-au putut stabili dimensiunile (v. de Bucureşti-Militari-Câmpul Boja (Schuster 2000a,
exemplu L. 6 de la Mogoşeşti). Pentru altele însă 13 sq., 25; 2005b, 118), dar din Sectoarele A şi C,
există date certe. Astfel, la Bucureşti-Văcăreşti- aparţinând fazei a IV-a, cele 19 de la Bucureşti-
Sectorul A s-a cercetat o locuinţă de 6,20x3,30 m; la Lunca Bârzeşti, dar şi altele de la Greci, Popeşti,
Chitila-Cărămidărie complexul avea 5,00x4,20 m, Bucureşti-Giuleşti Sârbi, Mogoşeşti, Vâlcele
la Bucureşti-Băneasa 6,50x3,50 m (Schuster (Schuster 2005b, 118 sq. cu lit.). Unele au fost
2005b, 115 sq.). La Mogoşeşti, tot pe Argeş, amon- cilindrice, altele în formă de sac sau în formă de
te de Mironeşti, s-au găsit mai multe construcţii: clopot. Dimensiunile lor variau, iar umplutura
L. 1 = 14,50/14,30x10,24/10,46 m, L. 3 = lor era de aceeaşi consistenţă ca aceea de la Mi-
2,20x1,93 m, L. 4 = 2,26x1,40 m, L. 5 = 4x2 m roneşti.
(Schuster 2005b, 115 sqq.). Culturii Tei i-au fost proprii nu numai gropile
O parte dintre construcţiile din mediul Tei menajere, ci şi cele de provizii, cum o dovedesc
erau prevăzute cu instalaţii de foc. La Bucureşti- complexele de la Mogoşeşti, Chitila-Cărăniderie
Fundenii Doamnei, Greci, Chitila-Cărămidărie, sau Bucureşti-Lunca Bârzeşti, precum şi cele de
unele vetre se găseau în interiorul construcţiilor. cult de la Bucureşti-Căţelu Nou şi Bungetu-Bră-
Altele, în schimb, au fost realizate înafara com- teşti (Schuster 2005b, 119 cu lit.).
plexelor, de exemplu la Bucureşti-Giuleşti-Sârbi, În mediul Tei, artefactele lucrate din silex şi
sau în peşteră, la Gura Cheii (Schuster 2005b, cele din piatră şlefuită ocupă locul secund după
120 cu lit.). ceramică în ierarhia materialelor arheologice
(Schuster 2007, 39 sqq. cu lit. mai veche). Astfel Obiecte din os şi corn au fost recuperate şi
din prima categorie, fierăstraie au fost descoperite din alte aşezări Tei (Schuster 2007, 43 sqq. şi pl.
la Bucureşti-Tei, Cernica, Adunaţii-Copăceni- 31/1-2, 4, 32/1-4). Ace s-au găsit la Bucureşti-Tei,
Dăneasca, Mogoşeşti, Izvoarele, Daia, Frăteşti, Mogoşeşti şi Bucureşti-Băneasa, săpăligi şi cio-
Novaci (Schuster 2007, 39 şi pl. 26/1-4, 27/6); cane la Bucureşti-Tei şi Mogoşeşti.
gratoare la Bucureşti-Giuleşti Sârbi, Adunaţii- Din os şi corn s-au realizat şi sule (Bucureşti-
Copăceni-Dăneasca, Mogoşeşti, Novaci, Popeşti- Tei, Bucureşti-Bucureştii Noi, Bucureşti-Funde-
Nucet (Schuster 2007, 39); lame la Bucureşti-Giu- nii Doamnei, Chitila-Cărămidărie, Mogoşeşti,
leşti Sârbi, Bucureşti-Otopeni, Bucureşti-Pipera, Frăteşti, Daia, Greci), dăltiţe (Mogoşeşti, Bucu-
Bucureşti-Tei, Bucureşti-Căţelu Nou, Bucureşti- reşti-Bucureştii Noi), tuburi (Mogoşeşti), fluiere
Băneasa, Bucureşti-Militari-Câmpul Boja, Cer- (Mogoşeşti), piese de harnaşament (Bucureşti-Tei,
nica, Adunaţii-Copăceni-Dăneasca, Mogoşeşti, Mogoşeşti).
Popeşti-Nucet, Izvoarele, Daia, Frăteşti, Surlari, După cum s-a văzut, la Mironeşti-Coastă şi
Curcani (Schuster 2007, 40 şi pl. 27/1-5, 29/3); La Panait au fost descoperite fusaiole discoidale.
burine la Mogoşeşti (Schuster 2007, 40); aşchii la Dealtfel această formă de piesă nu este o raritate
Bucureşti-Otopeni, Bucureşti-Tei, Adunaţii-Copă- printre artefactele din lut ars din mediul Tei. Ele au
ceni-Dăneasca, Mogoşeşti, Frăteşti, Novaci, Cur- fost găsite şi la Bucureşti-Lunca Bârzeşti-punctul
cani, Bucureşti-Militari-Câmpul Boja (Schuster, 2, Bucureşti-Militari-Câmpul Boja şi Mogoşeşti
Negru 2006, 50; Schuster 2007, 40). (Schuster 2007, 51 cu lit. şi pl. 34/3).
Dacă la Mironeşti-Coastă şi La Panait nu s-au În schimb, fusaiole plate, în formă de bilă şi
de pară, tronconice şi bitronconice au fost desco-
găsit, din alte situri au fost recuperate şi alte tipuri
perite la Bucureşti-Giuleşti Sârbi, Bucureşti-Tei,
de unelte precum răzuitoare (Bucureşti-Bucureştii
Bucureşti-Militari-Câmpul Boja, Bucureşti-Ziduri
Noi, Daia, Frăteşti, Mogoşeşti), cuţite curbe (Po-
între vii, Bucureşti-Căţelu Nou, Bucureşti-Otopeni,
peşti-Nucet), vârfuri de săgeţi (Bucureşti-Bucureş-
Greci, Mogoşeşti, Surlari, Daia, Izvoarele, Vâlcele
tii Noi, Bucureşti-Tei), părţi din seceri (Bucureşti-
(Schuster 2007, 51 cu lit. şi pl. 34/2, 35/1-4).
Otopeni, Novaci) (Schuster 2007, 39 sq.).
Figurine zoomorfe cum este cea din punctul
În ceea ce priveşte piesele din piatră şlefuită,
Coastă s-au găsit şi la Bucureşti-Militari-Câm-
topoare-ciocan s-au descoperit Bucureşti-Bănea-
pul Boja, Novaci, Mogoşeşti (Schuster 2007, 53
sa, Bucureşti-Giuleşti Sârbi, Bucureşti-Căţelu cu lit.).
Nou, Bucureşti-Militari-Câmpul Boja, Bucureşti- Paleta pieselor lucrate din lut ars din cultura
Bucureştii Noi, Izvoarele, Butimanu, Frăteşti, Mo- Tei, este mult mai bogată decât ce s-a găsit la
goşeşti (Schuster 2007, 41 şi pl. 28/3-4, 29/4). Alte Mironeşti. În multe din aşezări (Schuster 2007,
artefacte, precum ciocanele de tip minier, râşniţe, 51 sqq. şi pl. 33/1-2, 34/1, 4-6, 35/5-7) s-au
dălţi, cuţite curbe, şlefuitoare, tipare, măciuci, to- identificate rotiţe de car în miniatură (Bucureşti-
poare de luptă, au fost găsite la Bucureşti-Tei, Bu- Militari-Câmpul Boja, Bucureşti-Giuleşti Sârbi,
cureşti-Bucureştii Noi, Bucureşti-Lunca Bârzeşti, Bucureşti-Tei), lăzi ale unor care (Bucureşti-Tei,
Bucureşti-Căţelu Nou, Bucureşti-Militari-Câmpul Bucureşti-Căţelu Nou, Mogoşeşti), greutăţi (Bucu-
Boja, Bucureşti-Băneasa, Bucureşti-Otopeni, reşti-Lunca Bârzeşti-punctul 2, Bucureşti-Otopeni,
Chitila-Cărămidărie, Vlaşinu, Greci, Mogoşeşti, Mogoşeşti), capete de băţ (Bucureşti-Giuleşti Sâr-
Daia, Cernica, Frăteşti, Butimanu, Surlari, No- bi, Bucureşti-Lunca Bârzeşti-punctul 2, Bucureşti-
vaci, Ungureni, Bărbuceanu, Devetaki şi Tabaška, Căţelu Nou, Mogoşeşti, Izvoarele, Bungetu de Sus,
ultimile două localităţi din Bulgaria (Schuster Căscioarele, Frăteşti), perle (Mogoşeşti), linguri
2007, 41 sqq. şi pl. 28/5-6, 29/2, 30/1-3, 38/1-3). (Bucureşti-Lunca Bârzeşti-punctul 2, Bucureşti-
Piese din os şi corn au fost recuperate şi din alte Căţelu Nou, Mogoşeşti), topoare în miniatură
aşezări Tei (Schuster 2007, 43 sqq. şi pl. 31/1-2, (Bucureşti-Căţelu Nou), măciuci (Novaci), tipare
4, 32/1-4). Ace s-au găsit la Bucureşti-Tei, Mogo- de turnat (Cernica), idoli antropomorfi (Bucu-
şeşti şi Bucureşti-Băneasa, săpăligi şi ciocane la reşti-Tei, Bucureşti-Băneasa, Căscioarele-Valea
Bucureşti-Tei şi Mogoşeşti. Coşarului, Grădiştea, Novaci, Mogoşeşti).
O brăţară din bronz de acelaşi tip ca la Miro- Copăceni-Dăneasca, Bucureşti-Căţelu Nou, Bu-
neşti-La Panait a mai fost găsită în aria culturii Tei cureşti-Otopeni, Bucureşti-Fundenii Doamnei,
la Cernica (Leahu 2003, 99 şi pl. XX/15). Bucureşti-Lunca Bârzeşti-Punctul nr. 2, Bucureşti-
Asupra podoabelor Tei din metal s-au aplecat Militari-Câmpul Boja (v. şi Schuster, Negru 2006,
de-a lungul vremii o serie de specialişti. O atenţie 54). Pentru alte aşezări Tei se vorbeşte în unele
specială acordându-le în două rânduri Valeriu cazuri chiar de două sau chiar patru categorii de
Leahu (2003). Pe lângă brăţări au mai fost recu- ceramică (Schuster, Popa 2000, 46 sq. cu lit.).
perate alte artefacte din bronz, aur şi argint din În ceea ce priveşte formele vaselor, cele de
aşezări şi morminte (Chirnogi) (v. recent Schuster la Mironeşti au analogii atât în cele din alte situri
2007, 48 sqq. şi pl. 37/1-2, 5). Amintim aici acele din judeţul Giurgiu, dar şi din întreaga arie de
(Rollennadel, Schleifennadeln, Hülsenkopfnadeln, răspândire a culturii (Leahu 2003; Schuster 2007,
Hirtenstabnadeln) de la Bucureşti-Bucureştii Noi, 62 sqq.).
Bucureşti-Otopeni, Bucureşti-str. Ziduri între Viaţa economică a comunităţilor din puncte-
vii, Bucureşti-Tei, Novaci, Mogoşeşti, inelele de le Coastă şi La Panait de la Mironeşti, conform
buclă de la Mihăileşti-Tufa, Chitila şi dintr-un materialelor descoperite, se baza, în primul rând,
loc necunoscut din judeţul Argeş, tuburile rulate pe creşterea animalelor. Lotul de oase recuperat
de la Bucureşti-Căţelu Nou, Bucureşti-str. Ziduri în cele două aşezări, chiar dacă nu este numeros,
între vii, Bucureşti-Tei, Bucureşti-Bucureştii Noi, confirmă faptul că vitele mari ocupau primul loc.
Mogoşeşti şi Chirnogi, pandantivul de la Greci, Alături de acestea erau crescute şi ovicaprine şi,
inelul de la Mogoşeşti, cerceii de la Mihăileşti- mai puţin intens, porcine şi cabaline. La Mironeşti-
Coastă s-au găsit dealtfel numai un os de Equus
Tufa şi Mogoşeşti, perlele de undeva din acelaşi
caballus, iar La Panait două.
judeţ Argeş.
În aşezarea Tei de la Popeşti, situată, cum am
Alături de podoabe au fost recuperate şi diferi-
spus deja, tot pe Argeş, procentajul animalelor
te arme (din bronz, aur, argint) şi unelte (din cupru,
domestice s-au ridicat la 92,40% (Bălăşescu,
bronz) (Leahu 2003, cu lit.; Schuster 2007, 45 sqq.
Udrescu, Radu, Popovici 2003, 140 cu lit.). Dintre
cu lit.), precum topoare de luptă (Mihăileşti-Tufa,
acestea s-au remarcat Sus domesticus, Bos taurus,
Silişteni, Gostinu, Izvoarele, Perşinari, aceastea
Ovis aries, Capra hircus, Equus caballus, Canis
din urmă din argint), pumnalele (Bucureşti-Bă- familiaris.
neasa, Izvoarele, Greaca, Mogoşeşti, Perşinari, Procentaj animalelor domestice se ridica în
aceastea din urmă din aur), săbii (Roşiorii de aşezarea Tei II de la Mogoşeşti la 83%, resturile
Vede, Bucureşti-Tei, Giurgiu, Perşinari, acesta osteologice provenind de la vite (mai ales în L. 1),
din urmă din aur), cuţite (Bucureşti-Tei, Frăteşti, ovicaprine (în L. 2), câini (G. 5) (Schuster 2007,
Vâlcelele, Mogoşeşti, Popeşti-Nucet), topoare (Mi- 69 cu lit.).
hăileşti-Tufa, Bucureşti, Bungetu, acesta din urmă La Mironeşti au fost identificate şi oase de
din cupru), celturi (Butimanu, Izvoarele, Izvoru, la animale sălbatice: Cervus elaphus, Sus scrofa
Oinacu, Pietroşani), dălţi (Bucureşti-Otopeni, ferrus, Capreolus capreolus. Aceleaşi specii, dar
Bucureşti-Bucureştii Noi, Bucureşti-Băneasa, şi Castor fiber şi Bos primegenius, au fost desco-
Bucureşti-str. Ziduri între vii, Bucureşti-Lunca perite şi la Popeşti (Bălăşescu, Udrescu, Radu,
Bârzeşti, Daia, Frăteşti, Mogoşeşti), ace de cusut Popovici 2003, 139 sq. cu lit.), respectiv Mogoşeşti
(Bucureşti-Lunca Bârzeşti, Bucureşti-Băneasa, (Schuster 2007, 70).
Bucureşti-Dealul Piscului, Bucureşti-Fundenii Comunităţile de la Mironeşti au fost consu-
Doamnei, Mogoşeşti, Bucureşti-Bucureştii Noi), matoare şi de scoici Unio şi melci.
seceri (Frăteşti, Bucureşti-Tei, Bucureşti-Căţelu
Nou, Daia, Olteniţa). 3.3. Bronzul Târziu şi Final
Ceramica Tei, cum s-a precizat cu alte prile-
juri (Schuster, Popa 2000, 45 sq. cu lit.; Schuster 3.3.1. Cultura Tei IV
2000a, 26 sq. cu lit.; 2007, 55 cu lit.), cu trei
tipuri de după pastă s-a descoperit şi în siturile Numai câteva din fragmentele culturii Tei de
diferitelor faze de la Mogoşeşti, Surlari, Adunaţii la Mironeşti-Malul Roşu pot fi atribuite fazei IV.
Este aşadar evident că purtătorii acestei faze au Astfel, este cât se poate de evident că arealul
trecut prin zonă, dar nu şi-au întemeiat o aşezare culturii Tei este supus în ceea ce se numeşte pri-
stabilă. Sau poate nu am descoperit-o noi încă. ma etapă a perioadei târzii a Epocii Bronzului în
Nu este exclus ca aşezarea propriu-zisă să fi fost centrul Munteniei (Leahu 2003, 156 sqq.) unei
amplasată altundeva în apropiere. presiuni concertate venind dinspre vest (Zimnicea-
Când am vorbit mai sus de faza a III-a a cul- Plovdiv) şi est (Coslogeni). La care s-a adăugat şi
turii, am amintit de toate siturile Tei din judeţul o „pătrundere” dinspre nord-est (Racoviţeni-Pe-
Giurgiu, inclusiv de cele din faza a IV-a. Ele nu trişoru). Această presiune este aşadar documentată
sunt aşa de numeroase (Schuster, Popa 1995a; şi de „dualitatea”, adică de prezenţa unor vestigii
2000; Leahu 2003; Schuster 2005b; Schuster, Popa arheologice Tei IV – Coslogeni la Mironeşti, Tei
2007). Amintim cele de la Adunaţii-Copăceni, IV – Zimnicea Plovdiv la Izvoru (Isăcescu, Burlacu
Clejani-La Carieră, Hulubeşti-La Beci, Popeşti- 1978, 55) şi Tei IV – Racoviţeni-Petrişoru la Da-
Nucet, Daia-Valea Făgădău, Frăteşti-Dealul ia-Frăteşti. Să nu se uite că aval de Mironeşti, la
Lagărului, Giurgiu-Malu Roşu, Greaca-Valea Radovanu prezenţa comunităţii Tei este înlocuită
Fântânilor, Izvoarele, Schitu-Gaura Despei, Vlad de purtătorii culturii Coslogeni şi aceasta apoi de
Ţepeş, Izvoru-Fântâniţa lui Drăcea. Tot acestei cei ai culturii Radovanu.
faze a culturii Tei din Bronzul Târziu îi aparţin Deci, nu este exclus ca tocmai frământările,
în judeţul Giurgiu şi vestigiile de la Bucşani, mişcările de populaţie, care se desfăşurau la văr-
localitate situată pe Neajlov, din punctele Ferma sarea Argeşului în Dunăre, să fi făcut comunitatea
Tăuraşi, Cimitirul Vechi, Buric 2, Pădure-Piscină, Tei de la Popeşti-Nucet să-şi fortifice aşezarea. Să
Pepinieră, Izvor II, Pepinieră 2, Pepinieră 3, La
precizăm că şi la sud de fluviu, în nordul Bulgariei,
Nuc, Pod, (Bem, Fronescu 2007, 4 sq.; Bem 2007b,
siturile Tei IV sunt „înlocuite” de altele aparţinând
7; 2007d, 11; 2007f, 13; 2007g, 14; 2007h, 14;
culturilor Zimnicea-Plovdiv şi Coslogeni (Schuster
2007i, 15; 2007k, 17; Bem, Oţa, Dimofte 2007,
2005b, 129 cu lit.).
11; Bem, Bem 2007, 15).
Poate şi mormântul de la Puieni, com. Prundu
Toate aşezările Tei IV din judeţul Giurgiu,
(Schuster 2005b, 100, 128 cu lit.), dacă acesta a
cu excepţia enunţată deja de la Popeşti-Nucet, au
aparţinut cu adevărat culturii Tei IV, trebuie să fie
fost de tipul celor deschise, „nefortificate” artifi-
cial. De asemenea, trebuie amintit că ele erau de judecat în contextul acestor influenţe, contacte şi
dimensiuni mici, cu straturi arheologice subţiri şi chiar dispute dintre diferitele comunităţi ale acestei
complexe puţin numeroase. etapa a Bronzului Târziu.
Deosebit de interesantă se dovedeşte a fi aşeza- Considerăm că în actualul stadiu al cerce-
rea fortificată cu val şi şanţ de la Popeşti (Palincaş tării culturii Tei, nu se poate vorbi de un grup
1996; 1997). Valul a fost construit din pământ, cultural aparte, numit Govora-Fundeni, care,
beneficiind şi de o structură din lemn, întârit fiind grosso-modo, să cuprindă fostele faze Tei IV-V şi
şi de pietre şi lut ars. Verbicioara IV-V (v. Palincaş 1996; 1997). Asupra
Faptul că în acest loc de pe Argeş a fost ridicat acestei probleme ne-am pronunţat dealtfel şi cu
un sistem de apărare al aşezării, ne face să ne în- alte prilejuri (Schuster 2000a; 2005b; 2007; v. şi
trebăm, de cine au trebuit să se ferească locuitorii Leahu 2003). Este evident că, trebuie să conside-
ei? Poate de alte comunităţi Tei IV. Acestea fiind răm manifestările Tei IV-Verbicioara IV-Gârla
puse eventual în mişcare de populaţiile Racovi- Mare III-Monteoru IIb-Noua I (parţial) ca fiind
ţeni-Petrişoru, Coslogeni sau Zimnicea-Plovdiv. pe acelaşi palier temporal. Acestora li se alătură
Pentru regiunea Daia-Frăteşti chiar se vorbeşte şi Coslogeni I şi Zimnicea-Plovdiv (vezi, printre
de elemente Racoviţeni-Petrişoru (Leahu 1982; altele, descoperirile de la Dorobanţu, Radovanu,
2003, 156). La Remuş şi Izvoru avem urme ale Lupşanu; Schuster 2007, 74). Dealtfel ceea ce se
unor necropole Zimnicea-Plovdiv (Isăcescu, Bur- derula în aria nordbalcanică a avut repercursiuni
lacu 1978, 51, 55); iar la Mironeşti-Malul Roşu şi în Bulgaria, Grecia şi Turcia de Nordvest. A se
este documentată prin câteva fragmente ceramice nota în acest sens Barbarian Pottery de la Drama-
prezenţa unui „grup”, aflat probabil în trecere, Kajraka, Atena, Perati, Delfi, Micene, Lefkandi,
Coslogeni. Tiryns, Aigeira, Sparta, Kalopodi, Korakou,
Pellana, Teichos Dymaeon, Komnos, Chania, Tro- dinspre situl eponim al culturii, aflat aval de Mi-
ia VIIb1-2, dar şi unelte din piatră tipice manifes- roneşti, au pătruns pe Argeş în sus elemente ale
tărilor Sabatinovka-Noua-Coslogeni din Anatolia acestei manifestări ale Bronzului Final. Acest lucru
(Schuster 2007, 74 cu lit.). prefigurează ruta pe care elemente Radovanu ajung
Puţinătatea materialului arheologic Tei IV de la până la Bucureşti-Chitila (Boroneanţ 1981; v. şi
Mironeşti nu permite ample comentarii. Ceramica László 2001, 318). A nu se omite faptul că unele
descoperită este aidoma celei din alte aşezări din din piesele Bronzului Final de la Popeşti-Nucet
aceiaşi perioadă (Leahu 2003, cu lit.; Schuster ar putea, de fapt, să aparţină culturii Radovanu
2007, 64 sqq.). (Schuster, Şerbănescu 2007, 247)
Cultura Radovanu, definită ca atare de Sebasti-
3.3.2. Cultura Coslogeni an Morintz (v. Morintz, Şerbănescu 1985 şi recent
Schuster, Şerbănescu 2007, 244 sqq.), evoluează
Cultura Coslogeni (Schuster, Şerbănescu conform lui Valeriu Leahu (2003, 156 sq.) în eta-
2007, 241 sqq.) este la Mironeşti-Malul Roşu re- pa a doua a perioadei târzie a Epocii Bronzului.
prezentată numai de câteva fragmente ceramice. Ea va afecta arealul grupului cultural Fundenii
Dar şi acestea sunt importante deoarece confirmă Doamnei (Leahu 2003, 141 sqq.) şi cel al culturii
faptul că purtătorii acestei manifestări au pornit şi Zimnicea-Plovdiv; în acest ultim caz, contribuind,
pe Argeş în sus, spre interiorul Munteniei. se pare, chiar la sfârşitul acestei manifestări (v. şi
Dealtfel, chiar dacă în general se presupunea Petrescu-Dîmboviţa 2001, 286).
că purtătorii fazelor timpurii ale culturii Coslogeni Descoperiri cu materiale specifi ce culturii
au avut drept graniţă vestică a arealului lor de răs- Radovanu s-au făcut cu precădere pe linia Dunării
pândire valea Mostiştei, se pare că, totuşi, grupuri şi în zona vărsării Argeşului în fluviu. Este vorba,
răzleţe au depăşit această zona, pătrunzând dincolo printre altele, de Chirnogi, Căscioarele şi Zimni-
de această, spre vărsarea Argeşului în Dunăre. cea (Morintz, Şerbănescu 1985, 20 şi fig. 16). Aria
Un exemplu în acest sens este şi aşezarea de la de răspândire a culturii a fost în actualul stadiu al
Frăteşti, situată pe pantele dealurilor Olăreasă şi cercetării „centrul Cîmpiei Române, inclusiv malul
Lagărului (Isăcescu, Burlacu 1978, p. 46 sq. şi fig. stîng al Dunării, aproximativ dintre valea Mostiş-
5). A nu se uita că tot pe acelaşi deal al Lagărului tei şi oraşul Zimnicea” (Morintz, Şerbănescu 1985,
a fost cercetată şi o aşezare Tei IV. Acest fapt ne 20). Noile investigaţii din Bulgaria au permis
îndeamna a ne întreba dacă nu cumva în zona de surprinderea unor situri ce pot fi atribuite culturii
sud a judeţului Giurgiu cultura Tei a fost înlocuită Radovanu (Schuster, Şerbănescu 2007, 248).
după faza ei a IV-a şi de comunităţi Coslogeni. Această manifestare culturală a fost după
Dealtfel Valeriu Leahu (2003, 143) arată că grupul Sebastian Morintz contemporană cu Tei V. De
Fundenii Doamnei (fosta fază Tei V) îşi restrânge aceiaşi părere este şi Valeriu Leahu (2003, 200),
arealul cam la teritoriul din jurul Bucureştiului. el înlocuind însă, aşa cum am precizat deja, faza a
Un sit Tei V din judeţul Giurgiu ar fi Vâlcelele V-a culturii Tei cu grupul Fundenii Doamnei. Acest
(Leahu 2003, 26) de pe Neajlov. Poate că unele sincronism (v. şi Schuster, Şerbănescu 2007, 247)
materiale de la Bucşani (pe care noi le-am socotit, îi permit lui Leahu să considere că stratul doi din
în general, ca aparţinând culturii Tei IV), şi care au Bronzul Târziu, de tip Fundenii Doamnei, de la
fost atribuite de descoperitori Bronzului Târziu, să Popeşti-Nucet este suprapus de un altul Coslogeni
fie, de fapt, piese Tei V. târziu.
Noi (Schuster, Popa 2000, 126) suntem de
3.3.3. Cultura Radovanu părere că cultura Radovanu trebuie văzută într-un
context mai larg, fiind vorba de o expresie de
La fel ca şi în cazul materialelor Coslogeni şi mixtură Tei – Coslogeni – Zimnicea-Plovdiv,
cele ale culturii Radovanu sunt rare la Mironeşti- care i-a urmat în unele zone culturii Coslogeni. În
Malul Roşu. Faptul că totuşi acestea sunt prezente mod cert, unul din areale a fost şi Argeşul Inferior
în respectiva zonă este notabil. Asta înseamnă că (Schuster, Şerbănescu 2007, 244 sqq.).
4. Epoca Fierului
4.1. Perioada hallstattiană Aceste descoperiri şi situaţia stratigrafică de la
Kastanas, Grecia, a permis încadrarea ceramicii
4.1.2. Ceramica hallstattiană timpurie (ca- Ha.I1 de la Popeşti şi Novaci pe la anul 1000 a.
nelată) Chr. (Palincaş 2005, 61).
Nona Palincaş (2005, 61) a găsit pentru cera-
La Mironeşti-Conacul lui Palade cercetările mica Ha.I2 pre-Basarabi- = ceramica de tip Popeşti
au dus, după cum s-a putut vedea în Cap. II, la des- (v. Palincaş 2005, 56) de la Popesti-Nucet analogii
coperirea de ceramică hallstattiană cu caneluri. cu materialele de la Meri şi Mogoşeşti, ultimul sit
Hallstattul Timpuriu în arealul central al din judeţul Giurgiu, pe Argeş. În concordanţă cu
Munteniei este încă o apariţie puţin cunoscută, alte analogii şi paralele (v. Beška-Kalakača, Banat-
pe alocuri oarecum neclară (Vulpe 1965; 1986; ska Palanka-Rudine, Vašica-Gradina na Bosutu)
Vulpe, Veselovschi-Buşilă 1967; Morintz 1990; se poate admite ca terminus ad quem 800 a. Chr.
Gumă 1995; Schuster 1996; Safta 1996; Palin- pentru această ceramică (Palincaş 2005, 63 sq.).
caş 1996; 1997; 2005; Stoia 2000; László 2001, Probabil acestei faze - Ha.I2 cu ceramică pre-
317 sq.). Vorbind despre cultura Basarabi, Ale- Basarabi = de tip Popeşti - îi aparţin şi Groapa de
xandru Vulpe (1965, 117 sqq.) arăta că la Po- cult nr. 99/1994 de la Popeşti (Stoia 2000) cu cele
peşti-Nucet, sit situat după cum se ştie amonte şapte vase ale sale, la fel ca şi Groapa nr. 18/1955
de Mironeşti, stratul acestei manifestări urmează cu unsprezece recipiente. Adriana Stoia (2000,
altuia din Hallstattul Timpuriu, care este sincron 223) atribuia în anul 1994 complexele Ha. B.
cu grupul Vârtop-Plopşor din Oltenia (despre La Mogoşeşti, cum dealtfel se ştie, în afară
acest grup v. şi Motzoi-Chicideanu 2003, 197 cu de aşezarea Tei II din Bronzul Mijlociu (Schuster
lit.). In opinia sa, în actualul stadiu al cercetării, nu 1989; 2005b, 97 sq.; 2007, 56 sqq.; Schuster, Popa
pot fi dovedite „legături genetice” între apariţiile 1995a; 1995b; 1997; 2000; Popa 1998; Popa,
hallstattiene timpurii şi culturile Bronzului Târziu Schuster 2002), au fost descoperite şi vestigii din
din Muntenia (Coslogeni, Radovanu şi Zimnicea- Prima Etapă a Epocii Fierului (Schuster, Popa
Plovdiv). Ceramica canelată de la Popeşti-Nucet 2000, 78 sq.). Amintim ceramica Basarabi (ceşti)
având însă, conform lui Vulpe (1986, 63), strânse din Gropile nr. 1 şi 2 (Schuster, Popa 1995b;
legături cu cultura Basarabi. 2000, 78 und fig. 41/1=69/5, 41/2), precum şi
Trebuie precizat că la Popeşti se vorbeşte de vasele şi fragmentele ceramice din Gropile nr. 6
două straturi hallstattiene timpurii (Vulpe 1997, şi 7 (Popa 1998, fi. 9; Schuster, Popa 2000, 78 sq.
165; Palincaş 1997, 182; 2005; Trohani 1997, şi fig. 47/2, 59/1-3, 64/3). Descoperitorii au vorbit
198 sqq.), care, grosso-modo, pot fi datate între iniţial în cazul ultimelor complexe de vestigii din
secolele XII/XI–IX/VIII a. Chr. Ambele au fost Hallstattul Mijlociu. Apreciere ce se dovedeşte în
definite ca fiind manifestări pre-Basarabi. Nona lumina noilor interpretări ca eronată.
Palincaş (1997, 182) sublinia că nu se pot spune În toamna anului 2007 şi în primăvara lui 2008
prea multe despre legăturile lor cu ultimul strat au fost găsite la Bucureşti-Militari-Câmpul Boja
din Epoca Bronzului (Br. III; Zimnicea-Plovdiv). fragmente ceramice hallstattiene timpurii. Ele erau
Neclar rămâne la Popeşti dacă avem de-a face cu prevăzute cu „ansa cornuta”.
o locuire neîntreruptă. Nu departe de Militari-Câmpul Boja, pe ace-
Primul strat hallstattian (Ha.I1= cu ceramică laşi mal drept al Dâmboviţei, în punctul Ciurel,
de tip Novaci, v. Palincaş 2005, 55 sq.) conţine fusese găsit de Dinu V. Rosetti un mormânt de
ceramică identică celei de la Bucureşti-Pantelimon incineraţie (v. Morintz, Rosetti 1959, 27). După
(Mănucu-Adameşteanu, Căpăţână, Boroneanţ, Pa- Alexandru Vulpe (1986, 55) acesta ar fi putut
lincaş, Măgureanu 2005, 96). Acest tip de ceramică aparţine culturii Basarabi. Posibil însă ca vasele
are analogii şi la sud de Dunăre (Palincaş 2005, respective să nu fie vestigii Basarabi, ci, mai de-
56, 61), în Bulgaria, în cadrul grupelor Čatalka şi grabă, expresii ale unui moment al Hallstattului
Pšeničevo (Lovec, Levka, Pšeničevo, Radnevo). Timpuriu.
Descoperirea de la Militari-Câmpul Boja are teritoriu principal de răspândire cuprindea Olte-

analogii la Bucureşti-Căţelu Nou (Leahu 1965, nia, Banatul, ţinutul Moravei, nord-estul Serbiei,
54 sq. şi fig. 34/1) şi Tei (Morintz, Rosetti 1959, nord-vestul Bulgariei (Vulpe 2001b). Desigur
28 şi pl. XXI/14). acestui spaţiu i se alătură şi altele, marginale,
La Bucureşti-Chitila s-a vorbit de ceramică precum Moldova, Transilvania, estul Munteniei.
„de tip Susani”, dovadă, în opinia lui Vasile Bo- Zone de iradiere au fost cele la est de Nistru şi
roneanţ (1981), a debutului procesului de hall- vest de Bosut.
stattizare de aici. O parte dintre specialişti, când vorbesc de
Descoperirea de la Meri (tumul) face parte complexul Basarabi, ţin să precizeze că în cadrul
după Ion Motzoi-Chicideanu (2003, 210, 214 sq. lui au existat şi manifestări regionale (Bosut, La-
cu lit.) într-o serie mai largă de ceramică canelată nište I şi II, Şoldăneşti). Ceramică Basarabi a fost
din Muntenia (printre altele Zimnicea, Albeşti, descoperită şi în zone mai depărtate, cum ar fi Dalj,
Alexandria, Călineşti, Popeşti, Căscioarele-Os- Klein-Klein, Sopron şi Poštela în Croaţia, Austria,
trov, Boian-Staţiunea B), Oltenia şi Bulgaria, care Ungaria şi Slovenia (Vulpe 2001b, 329).
aparţine grupului Vârtop. După cum am precizat deja, o altă aşezare
Săpăturile mai vechi şi mai noi de la Popeşti şi prevăzută cu elemente de fortificaţie a fost cer-
interpretarea rezultatelor acestora par să „umple” cetată tot pe Argeş, la Popeşti-Nucet. Acest tip de
golul cultural dintre Bronzul Final şi complexul aşezare este, în general rară, în mediul Basarabi.
Basarabi din Muntenia. După cum bine sesiza Printre fortificaţii sunt de amintit şi cele de la
Nona Palincaş, în perimetrul central al provinciei, Remetea-Pogănici, Hunedoara, Poiana, Teleac,
trebuie să vorbim de cel puţin două expresii hall-
Vašica-Gradina na Bosutu, Orlovka-Cartal (Vulpe
stattiene timpurii, documentate, cum s-a văzut, şi
2001b, 332).
pe Argeş, la Popeşti, Novaci, Mogoşeşti şi, recent,
Atât la Mironeşti cât şi în alte aşezări ale
Mironeşti-Conacul lui Palade.
complexului Basarabi au fost descoperite resturi
de oase de la animale domestice şi sălbatice. În
4.1.2. Complexul Basarabi
complexele şi straturile arheologice de la Miro-
neşti-Conacul lui Palade şi Malul Roşu, locul de
Cele două aşezări Basarabi din punctele Co-
frunte între resturile osteologice este ocupat de
nacul lui Palade şi Malul Roşu, dintre care ultima
fortificată, dovedesc că în Hallstatt-ul Mijlociu, cele de Bos taurus. O parte dintre aceste, oase ca
zona Mironeşti-ului a fost de interes pentru popu- şi cele de ovicaprine şi porcine de la Malul Roşu,
laţiile acelor timpuri. Situri Basarabi nefortificate în special din groapă rituală investigată parţial
au fost descoperite pe malurile Argeşului şi la în anul 2007, prezintă urme de fierbere şi ardere
Adunaţii-Copăceni, Mihăileşti-Tufa, Mogoşeşti, secundară, fiind destule şi sparte.
Novaci. Resturile de animale sălbatice au fost într-un
Din judeţul Giurgiu mai amintim şi cele de procentaj minor. S-au găsite câteva oase de Ca-
la Bulbucata, Daia, Giurgiu-Malu Roşu, Giur- preolus Capreolus şi Lepus europaeus. Şi aceste
giu-Sfântu Gheorghe, Giurgiu-Râpa Bulgarului, rămăşiţe osteologice au fost identificate în groapa
Giurgiu-Malu Roşu, Gorneni, Greaca, Izvoru- rituală.
Fântâniţa, Letca Veche, Milcovăţ-La Dig, Naipu, Analizele paleozoologice ale resturilor fa-
Prundu-La Stână, Tangâru, Uzunu-La Nuca Seacă unistice hallstattiene din România sunt într-un
(Vulpe 1965; 1986; 2001b; Isăcescu, Burlacu număr relativ redus (Bălăşescu, Udrescu, Radu,
1978, 53, 55; Schuster 1996, 149 cu lit. mai veche; Popovici 2003, 171 sqq.). Astfel, în situl Basarabi
Păunescu, Alexandrescu 1997). Posibil ca şi în de la Bernadea-Dâmbău au fost descoperite oase
cazul de la Bucşani-La Pod (Bem 2007a, 6), pe de Bos taurus, ovicaprine, Sus domesticus, Equus
Neajov, să fie vorba tot de vestigii Basarabi. caballus, Canis familiaris, iar de la animale săl-
Este, aşadar, evident că şi Mironeşti-ul şi ju- batice: Sus scrofa, Capreolus Capreolus, Cervus
deţul Giurgiu făceau parte din aria de răspândire elaphus, Bos primigenius, Castor fiber şi Lepus
de bază al complexului cultural Basarabi. Acest europaeus (El Susi 2001b).
În alte situri hallstattiene, fie ele timpurii, Mironeşti, adică pe cursul inferior al Argeşului, au
mijlocii sau târzii, din Muntenia (Ciulniţa, Vedea- fost găsite şi urme pre-Basarabi, comunităţi care,
Meri), Dobrogea (Histria, Rasova-Malul Roşu), aşa cum s-a afirmat mai sus de Nona Palincaş, au
Banat (Remetea Mare-Gomila lui Pituţ şi Gomila evoluat anterior anului 800 a. Chr., probabil între
lui Gabor, Voiteg), Moldova (Tăcuta-Saivane, anul 1000 şi 800 a. Chr. Aceste date coroborate ne
Curteni-Valea Merilor, Dăneşti), au fost găsite arată că atât în Hallstattul Timpuriu cât şi în cel
oase cam de la aceleaşi animale domestice şi săl- Mijlociu zona Mironeştiului şi a teritoriilor amonte
batice, la care se adaugă şi Equus asinus, Vulpes de acesta a fost de interes pentru diferitele grupuri
vulpes, Canis lupus, Martes martes, Meles meles, de populaţii.
Ursus arctos.
La Mironeşti-Malul Roşu, lângă V. 1 din □ 4 4.2. Civilizaţia getică
al S. 1, s-au descoperit câteva cochilii de melci,
fapt ce atestă că locuitorii din perioada Basarabi Ceramica recuperată datează urmele getice de
consumau ca supliment de hrană şi astfel de „ani- la Mironeşti-Coastă, Ruine, Conacul lui Palade şi
male”. Malul Roşu în sec. II-I a. Chr. Aceleiaşi perioade
Alexandru Vulpe (2001b, 332) era de părere îi aparţine şi aşezarea „oppidană” de la Popeşti,
că creşterea animalelor şi cultivarea plantelor situată tot pe malul drept al Argeşului. Alexandru
„erau practicate în egală măsură” de comunităţile Vulpe (1997, 167) este de părere că ea a fost ridi-
complexului Basarabi. La Mironeşti-Malul Roşu cată cam pe la 150 a. Chr. şi cuprinde mai multe
singurele dovezi ale lucrării pământului sunt ur- nivele (LT 1-5) care acoperă un segment de timp
mele de pleavă, provenind foarte probabil de la de 150 de ani, până în vremea împăratului roman
cereale, din bulgării de chirpici. Material organic Augustus. În afara unor construcţii mari, cu diame-
de acelaşi tip, dar în cantitate mică, a fost sesizat tre clar delimitate, şi aici au fost descoperite altele
în compoziţia pastei unor recipiente. ale căror dimensiuni sunt mai greu precizabile
S-a emis ipoteza conform căreia ceramica (v., de exemplu, Trohani 1997, 200 sqq.).
decorată cu motive specifice a avut cu precădere Pe malurile Argeş, dar şi pe malurile apelor
o funcţie cultică (Vulpe 2001b, 336). Argumente sale secundare au fost descoperite relativ multe
în acest sens fiind inventarele funerare şi com- urme getice, datând după caz din secolele IV-III,
plexele cu rost cultic, fiind amintită şi situaţia de respectiv II-I a. Chr. (Sîrbu, Schuster, Popa
la Popeşti-Novaci. Concluzia respectivă pare să 1997). Amintim aşezarea de la Mihăileşti-Tufa,
capete o dovadă în plus prin abundenţa ceramice Adunaţii-Copăceni, Mogoşeşti, toate pe Argeş.
decorate, din păcate destul de fragmentară, identifi- Dar şi siturile de la Milcovăţu-Dig şi Milcovăţu-
cată în groapa cultică de la Mironeşti-Malul Roşu. Iaz, Letca Nouă-Mat şi Letca Nouă-La Grădină
Nu trebuie uitate nici gropile G. 1 şi G. 2 de la pe râul Milcovăţ, Cămineasca-Măgură, Bila-La
Mogoşeşti, unde, pe lângă ceramica fragmentară, Fântână, Schitu-Gaura Despei şi Schitu-La Conac
oase de animale şi cenuşă, au fost descoperite şi pe Câlniştea, Bălănoaia, Băneşti, Brăniştari, Do-
câte o ceaşcă decorată tipică Basarabi (Schuster, breni, Drăghiceanu, Iepureşti, Găujani, Ghizdaru,
Popa 2000, 78 şi fig. 41/1-2, 69/5). Giurgiu, Gogoşari, Gostinu, Greaca, Hulubeşti,
Când am vorbit de aceste două complexe de Malu Spart, Mihăileşti, Oinac, Prundu, Slobozia,
la Mogoşeşti (Schuster, Popa 2000, 39 şi fig. 5), Stăneşti, Stoieneşti, Vărăşti, Bucşani-Ferma Tă-
ne-am ferit a le atribui un anumit rost. În lumina uraşi, La Pod, Buric 3, Pădure-Piscină, Pădure
celor postulate de Alexandru Vulpe, nu este exclus, 2, La Nuc, Pod (v., printre alţii, pe Sîrbu, Schus-
ca şi aceste gropi, precum cea de la Mironeşti, să ter, Popa 1997; Bem, Fronescu 2007, 4 sq.; Bem
fi avut un rol cultic. 2007a, 6; 2007c, 10; 2007d, 11; 2007e, 12; 2007i,
Ţinându-se seama de cele afi rmate pentru 15; 2007k, 17).
întregul complex cultural Basarabi (Vulpe 2001b, La Schitu-La Conac au putut fi cercetate
338), credem că şi siturile de la Mironeşti au fost două locuinţe de suprafaţă (Sîrbu, Schuster, Popa
în uz undeva între 800-650 a. Chr. Nu trebuie 1997, 237 sq.). L. 1 avea un perimetru probabil de
uitat însă că la Popeşti, Novaci, Mogoşeşti şi 1,34x1,98 m, iar L. 2 unul de 1,20x0,70 m. Au mai
fost identificate două gropi menajere şi două vetre gropi menajere din 1994 (Păunescu, Alexandrescu
de foc exterioare. 1997a, 17); o locuinţă de suprafaţă şi o groapă
La Schitu-Gaura Despei s-au găsit tot două menajeră din 1995 (Păunescu, Alexandrescu 1997,
construcţii de suprafaţă (cu perimetre de împrăşti- 18). Amintim şi Groapa 1/1998 (Alexandrescu,
ere al materialului arheologic: L. 1 = 1,83x1,10 m; Popa 1998, 69 sqq. şi fig. 10-11), în care, printre
L. 2 = 2,05x0,95 m) şi cinci gropi (dintre care alte materiale, au fost descoperite şi trei vase
G. 6 cu un schelet de câine decapitat în ea; despre întregibile.
problematica acestui tip de practică, v. Sîrbu 1993, O altă groapă menajeră a fost cercetată în
46 sqq., 101 sqq.) şi o platformă de lut (Sîrbu, anul 1999 (Alexandrescu, Popa 2000, 41 sq. şi
Schuster, Popa 1997, 238 sq.). fig. 2). Gura ei se găsea la - 0,80 m, iar baza la
O locuinţă de suprafaţă a fost descoperită şi - 2,20 m. Interesant este faptul că între - 1,06 m
la Bila-La Fântână (Sîrbu, Schuster, Popa 1997, şi - 1,18 m s-a identificat o lutuială cu marginea
240). Ea era dotată cu o vatră de foc şi avea di- uşor supraînălţată, care acoperea aproape întreagă
mensiunile probabile de 1,70x0,86 m. circumferinţă a complexului. Să fi fost vorba de un
De la Bălănoaia s-a recuperat la începutul „capac”? Numai că inventarul gropii – ceramică
secolului XX un recipient de tip „lebes”, iar dinte fragmentară, chirpici, cărbune –, care ne indică
piesele ceramice de la Băneşti se remarcă un krater rostul menajer al complexului, parcă intră în con-
fragmentar. Piese din fier şi bronz (fibule, cuţite) tradicţie cu ideea unui capac ce avea rolul de a
şi ceramică (cupe, strecurători, căni) au fost găsite proteja conţinutul gropii. Să fi avut groapa iniţial
în punctul „La şantier” pe malul lacului Comana o altă destinaţie, de loc de păstrat provizii? Rost,
la cca o jumătate de km de localitatea Brăniştari. care ulterior, s-a pierdut?
Un lot însemnat de ceramică de sec. II-I a. Chr. Două noi gropi menajere au fost descoperite în
a fost recuperată de la Dobreni. Aceiaşi situaţie campania anului 2004 (Alexandrescu, Popa, Cior-
este valabilă şi pentru Iepureşti, unde pe malul nei, Hriţ, Nicolaescu 2007, 97 şi fig. 3). Inventarul
înalt din dreapta Neajlovului au fost reperate mai acestora a fost deosebit de sărac.
multe puncte cu vestigii getice. Acestea şi-au gă- Din investigaţii de suprafaţă mai vechi, se cu-
sit loc în Muzeul din localitate, păstorit de prof. noşteau ca locuri pe teritoriul localităţilor Greaca
Ovidiu Coca. şi Prundu unde se găsesc vestigii getice punctele
Ceramică Latène a fost identificată pe valea de la La Părău, Răstache, Pârlita, Cotârla, Malu
Gurbanului din satul Ghizdaru şi pe grindul Bunei, Molescului şi Silişte. Cercetările complexe din anii
situat la aproximativ 4 km de localitatea Gostinu. ‘80 şi ‘90 ai secolului trecut (v. Sîrbu, Damian,
Nu trebuie uitată nici aşezarea de la Frăteşti-Valea Alexandrescu, Safta, Damian, Pandrea, Nicules-
Fântânilor, localitate unde de altfel a fost găsit cu 1996) derulate în zona Greaca - Prundu, au
şi un tezaur monetar din sec. II a. Chr. (Isăcescu, permis descoperirea altor aşezări, unele bogate în
Burlacu 1978, 47, 51 cu lit. mai veche). complexe şi materiale: Şuviţa Hotarului, Cătălui,
La Remuş fost identificată o aşezare de sec. Suharna, Borovină, Coinea (I şi II), Valea Coşa-
II-I a. Chr., iar la Gostinu o alta din aceiaşi perioa- rului, La Slom, Valea Fântânilor, Canalul Popii,
dă (Isăcescu, Burlacu 1978, 51, 53 sq.). Pe malul Canalul lui Basangeac şi La Stână. S-a constatat
Neajlovului, la Mihai Bravu, este situat un sit din că cele mai multe complexe analizate (20 de lo-
sec. II-I a. Chr. (Enăchiuc 1978, 63). cuire, din care 16 de suprafaţă şi 4 bordeie, şi 30
Investigaţiile mai vechi (v. printre alţii Bo- de gropi), datau din sec. III-II a. Chr., sec. IV şi I
roneanţ 1978) şi cele recente au confirmat exis- a. Chr. aparţinând un lot numeric redus.
tenţa la Malu Roşu, punct pe raza municipiului Construcţiile de suprafaţă, acolo unde li
Giurgiu, a unei/ unor aşezări din sec. III-I a. Chr. s-au putut stabili dimensiunile şi forma, aveau un
De remarcat dintre noile cercetări sunt o locuinţă perimetru dreptunghiular. Bordeiele erau ovale,
de suprafaţă, ale cărei dimensiuni nu au putut circulare sau rectangulare, având o adâncime de
fi determinate cu exactitate, şi gropile menajere la 0,32 m la 0,95 m. Gropile au avut preponderent
G. 1-4, ovale în plan, cercetate după 1992 (Popa un caracter menajer. Ele au fost de formă cilin-
1995, 10; Păunescu, Alexandrescu 1997, 16); două drică, tronconică sau ovale în plan. La Stână una
din gropi (Groapa 1) ce avea la baza inferioară o animalelor cea mai mare atenţie. Evident că şi
vatră de foc, iar alta (Groapa 17) avea pereţii şi cultivarea plantelor era practicată. Dovezi în acest
fundul arşi. „Depozite de vase” au fost identificate sens sunt uneltele specifice (seceri, săpăligi, plug,
în Gropile 12 şi 15. râşniţe etc.). La Popeşti, de exemplu a fost desco-
Investigaţiile din anii ‘50-’60 ai secolului XX perit un brăzdar de fier (Cârciumaru 1996, 34 cu
au permis descoperirea pe malul Cernei, în punctul lit.). Astfel de piese au fost identificate în întregul
Drumul Vacii, la un km de satul Slobozia unui sit areal geto-dacic: Cetăţenii din Vale, Tinosu, Bâtca
Latène (Turcu 1979, 66 cu lit. mai veche). Cer- Doamnei, Poiana, Strâmbu, Bicfalău, Grădiştea
cetările recente ale lui Bogdan Tănăsescu, având Muncelului etc. (Glodariu, Iaroslavschi 1979, 58
în colectiv şi pe Florin Grofu şi Andrei-Cosmin sqq.; Cârciumaru 1996, 34). Cuţite de plug s-au
Mocanu, s-au soldat cu identificarea unor comple- identificat în Muntenia la Cetăţeni; sape şi săpăligi
xe funerare de incineraţie şi înhumaţie getice de la Popeşti (Vulpe R 1966, 36); seceri la Popeşti şi
sec. V-IV a. Chr. în punctul Slobozia-Drumul lui Tinosu (Cârciumaru 1996, 35 cu lit.).
Rainea (Tănăsescu, Grofu, Mocanu 2007, 342 sq. Seminţele carbonizate sunt alte dovezi ale
şi pl. 67). Morminte din aceiaşi perioadă (sec. IV practicării cultivării plantelor. La fel şi amprentele
a. Chr.) au fost cercetate şi la Daia (Leahu 1982). seminţelor pe bulgării de chirpici. Pentru zona
Dar în această din urmă localitate au fost găsite şi de sud a României consemnăm descoperirile de
două morminte de incineraţie din sec. II-I a. Chr. la Popeşti, Barboşi, Bâzdâna, Grădiştea, Piscul
Un alt monument funerar de sec. IV a. Chr. a Crăsani (Cârciumaru 1996, 64 sqq.). În primul
fost descoperit întâmplător la Mihăileşti-Făcău. sit menţionat s-au identificat grăul (Triticum aes-
Tumuli din sec. II-I a. Chr. ce adăposteau resturi tivum), secara (Secale cereale), muştarul (Sinapis
incinerate pe loc cu vatră de rug şi un mormânt cf. arvense şi Sinapis cf. nigra), cânepa (Cannabis
de înhumaţie au fost investigaţi la Novaci (Vulpe sativa) şi seminţe de morcovi (Daucus carola)
1976, 193-215). (Cârciumaru 1996, 147 sqq.). La Piscul Crăsani
Mai ales în L. 1 de la Mironeşti-Conacul lui s-au găsit seminţe de Triticum dicocum, orz (Hor-
Palade au fost găsite resuri osteologice animalie- deum vulgare vulgare), mei (Panicum miliaceum),
re. Oase au apărut şi în zona cercetată sub stratul dughia (Setaria italica), lobodă (Chenopodium
de chirpici din L. 1 de la Mironeşti-Coastă şi în album), leguminoase, plante oleaginoase, viţa
groapa de la Ruine. Ele provenea de la animale de vie.
domestice (Bos taurus, ovicaprine, Sus scrofa Faptul că creşterea plantelor era importantă
domesticus, Canis familiaris şi Equus caballus) şi pentru comunitatea de la Mironeşti-Conacul lui
sălbatice (Canis lupus, Sus scrofa ferrus, Cervus Palade este dovedit şi de râşniţa din piatră (gresie).
elaphus). Astfel de obiecte sunt frecvente în siturile geţilor.
Dealtfel oase de la animale domestice s-au Dintre acestea amintim cele de la Popeşti-Nucet
găsit în toate siturile, pentru care s-au făcut analize (Trohani 1997, 211),
de specialitate, din Muntenia (Bălăşescu, Udrescu, Dintre ocupaţiile dovedite de materialele ar-
Radu, Popovici 2003, 183 sqq. cu lit.): Borduşani- heologice recuperate din aşezările de la Mironeşti,
Popină, Cătunu, Căscioarele, Greaca, Prundu, olăria a ocupat (aparent) primul loc. Ceramica este
Valea Argovei, Brăneşti, Conţeşti, Grădiştea, Chir- identică celei din alte situri din judeţul Giurgiu
nogi-Rudărie, Bucureştii Noi, Militari-Câmpul (Popeşti-Nucet, Novaci, Mihăileşti-Tufa, Giurgiu-
Boja, Bragadiru, Radovanu, Vlădiceasca. Malu-Roşu, Schitu-Gaura Despei şi La Conac,
Vânătoarea a jucat şi ea un rol relativ impor- zona Prundu-Greaca, microzona Bucşani) (v. prin-
tant în viaţa comunităţilor getice din regiunea tre alţii Palincas 1997; Sîrbu, Schuster, Popa 1997;
avută în vedere. Menţionăm descoperirile de la Trohani 1997; Bem, Fronescu 2007, 4 sq.).
Borduşani-Popină, Căscioarele, Greaca, Prundu, Pe lângă recipientele tipice civilizaţiei geţilor
Valea Argovei, Conţeşti, Grădiştea, Bragadiru, din sec. II-I a. Chr., olarii au imitat o serie de piese
Radovanu, Vlădiceasca. din import. Este vorba şi de bolurile neornamentate
Din analiza materialului osteologic anima- şi de altele în relief. Un fragment dintr-un recipient
lier reiese cu claritate că geţii acordau creşterii de acest ultim tip fiind descoperit dealtfel, aşa cum
s-a văzut, şi la Mironeşti-Malul Roşu. Boluri de Greaca-Valea Coşarului), rhodiene (Popeşti, zona
acest gen sau fragmente ale acestora au fost găsite Greaca-Prundu-Căscioarele: Canalul Popii, Va-
în judeţul Giurgiu şi în sudvestul judeţului Călă- lea Fântânilor, La Slom, Coinea II), Pseudocos
raşi la Popeşti-Nucet, Brăniştari, Giurgiu-Malu (Greaca-Canalul Popii, Valea Coşarului), de
Roşu, Schitu-La Conac, zona Greaca-Prundu- Knidos (Greaca-Valea Fântânilor), Heracleea
Căscioarele: Canalul Popii, Valea Fântânilor, Pontica (Greaca-Valea Coşarului) vase pentru
Cătălui, Suharna, Şuviţa Hotarului, dar şi aval de parfumuri (Popeşti) etc.
Mironeşti, la Radovanu-Gorgana a doua şi Gorga- Comerţul este dovedit şi de tezaurele mone-
na întâi (Vulpe, Gheorghiţă 1976, 177 sqq.; Sîrbu, tare sau descoperiri izolate de monede, originale
Schuster, Popa 1997, fig. 9/6; Trohani 1997, pl. sau imitaţii getice: monede de argint histriene la
XLIII-XLV; Palincaş 1997, pl. 5/5; Sîrbu, Damian Giurgiu; imitaţii thasiene la Popeşti, Letca Veche;
1996c, 38; 1996d, 34; 1996e, 16), în ultimele două drahme din Dyrrachion la Popeşti (între 97-87 a.
puncte citate, chiar în campaniile 2004-2007. Chr.); imitaţii de tip Filip al II-lea la Giurgiu, Po-
Profilul vasului de la Mironeşti ne arată că peşti; monede divizionare de tip Alexandru-Filip
face parte din categoria celor definite de Vulpe al III-lea Arideul la Comana, Popeşti, Iepureşti,
şi Gheorghiţă (1976, fig. 1) ca 1a, având tipul de Letca Nouă (piesă găsită de Cristian Schuster);
bandă 2c şi decorul sub bandă 1i. Boluri cu profilul monede de tip Inoteşti-Răcoasa la Popeşti; mone-
menţionat s-au descoperit de exemplu la Popeşti, de de tip Dumbrăveni la Giurgiu; monede de tip
Bragadiru, Radovanu; cu banda 2c şi decor sub Adâncata-Mănăstirea la Comana, Pietrele şi Fră-
bandă 1i la Popeşti. teşti; monede de tip Vârteju la Comana, Frăteşti,
„Ceramiştii” geţi din arealul judeţului Giur- Pietrele, Greaca, Hotarele, Popeşti, Stoeneşti; mo-
giu au imitat şi alte tipuri de vase greco-romane. nede de tip Aninoasa-Dobreşti la Novaci; monede
Amintim krater-ele de la Ghizdaru, Popeşti-Nucet, de tip neprecizat la Hotarele; denari republicani
Novaci; kantharoi de la Novaci; amforele de la la Popeşti (M. Tullius = 120 a. Chr.; Q. Caecilius
Giurgiu şi Popeşti. Fragmentul de amforă de la Metellus Pius = 81 a. Chr.), Gostinu (L. Thorius
Mironeşti se alătură acestora din urmă. Balbus = 90 a. Chr., C. Norbanus = 80 a. Chr.);
Comunităţile getice din actualul judeţ Giurgiu denari imperiali la Popeşti (Augustus = post 27 a.
au practicat un comerţ activ cu vecinii, dar şi cu Chr.), Băneasa (Faustina I), Giurgiu (Domitianus,
populaţii mai îndepărtate (cetăţile greceşti de la Antoninus Pius, Gordianus III, Constantius II)
malul Pontului Euxin, macedonenii, romanii etc.) (Preda 1973, 23, 39, 194, 207 sq., 236 sqq., 265,
(v. Preda 1973; 1980). În acest sens sunt semnifi- 282, 333, 435 şi fig. 15-17, 19, 23, cu lit. mai ve-
cative importurile de piese de ceramică (Trohani che; Mitrea 1973, 407; 1976, 289 sqq.; 1978, 372;
1997, 216; Sîrbu 1996a; 1996b; 1996c; Sîrbu, Poenaru Bordea, Mitrea 1990, 301; 1995, 463;
Damian 1996a; 1996b): amfore thasiene (Novaci, Trohani 1997, 207; Palincaş 1997, 185).
5. Cultura Sântana de Mureş

La Mironeşti, lângă cuptor, nu au fost des- fost efectuate intense investigaţii arheologice cu
coperite alte complexe, care să indice o locuire caracter de salvare în nordul judeţului Giurgiu şi
Sântana de Mureş propriu-zisă. În alte punct de pe sud-vestul judeţului Călăraşi. Dintre descoperirile
teritoriul localităţii, cum ar fi Conacul lui Palade din primul judeţ s-au remarcat şi cele atribuite
sau Malul Roşu, aflate în apropierea arealului unde culturii Sântana de Mureş (Barbu 1988; 1989;
era situat cuptorul, au fost găsite răzleţe fragmente 1990). De altfel, aceste din urmă cercetări au oferit
ceramice ale acestei culturi (Schuster, Popa, Grofu prilejul să se afirme că în judeţul Giurgiu au fost
2003, 199). Dar nu au putut fi surprinse complexe sesizate urme specifice în 21 puncte, anume 17
sau un strat arheologic. aşezări şi 4 necropole (Barbu 1998, 155; vezi şi
Ca urmare a lucrărilor la ceea ce trebuia să fie Petrescu 2002). Dintre aşezări s-au sondat în pe-
Canalul Bucureşti-Dunăre, în anii 1987-1989 au rioada amintită 7 situri: 4 la Adunaţii-Copăceni şi
câte unul la Varlaam, amintitul Mironeşti şi Schitu În ceea ce priveşte ultimul complex, urmele lui
(Barbu 1998, 155 cu n. 2). au fost surprinse în S. 3, secţiune ce se găsea la
Imaginea asupra acestei expresii culturale a 6 m est de cuptor, imediat sub stratul vegetal, la
putut fi actualizată prin valorificarea informaţiilor adâncimea de - 0,32 m. S-a vorbit (Barbu 2000,
mai vechi, beneficiind şi de rezultatele unor 231) de o locuinţă de suprafaţă. Posibil ca acest
investigaţii mai noi, anume ale unor periegheze complex să fi fost mai degrabă o anexă ce folosea
de-a lungul râurilor Glavacioc, Milcovăţ, Câlniştea activităţii legate de cuptor.
şi Neajlov. În punctul La fostul C.A.P., aflat la vest de
Pe râul Argeş, arteră ce constituie pe un lung podul rutier care traversează Argeşul, pe terasa
segment graniţa de nord a judeţului, scăldând însă din dreapta râului, în cele două secţiuni trasate pe
şi nord-vestul şi sud-estul acestuia, au fost surprin- lângă ceramică getică s-au găsit şi rare fragmente
se de-a lungul timpului, în special în deceniul nouă Sântana.
al secolului XX, mai multe locuri cu urme Sânta- La fel de redusă cantitativ, a fost şi ceramica
na de Mureş. Primele dintre acestea, enumerarea recoltată din secţiunile practicate în punctul La
începând din vest spre est, ar fi cele două puncte, Pod, situat pe aceeaşi terasă a Argeşului, la cca
primul la marginea de nord a localităţii, iar celelalt 200 m est de situl anterior.
în zona numită La Cazan din satul Zădăriciu, com. Urme Sântana, ceramică şi probabil un alt
Vânătorii Mici (Trohani, Oancea 1976, 30). cuptor de ars oale, despre care s-a făcut deja vor-
În extravilanul oraşului Bolintin Vale, în zona bire, au fost sesizate la aproximativ 150 m est de
situată pe terasa din stânga Argeşului, cercetări punctul La Vie-Punctul 2 (Barbu 2000, 233).
de suprafaţă au permis identificarea pe lângă o În satul Varlaam, aparţinând tot comunei
aşezare din Bronzul Timpuriu şi câteva fragmente Adunaţii-Copăceni, la marginea sa estică, pe
de ceramică ale culturii Sântana. malul stâng al unei văi ce dă în valea Argeşului
Materiale tipice indică existenţa unor urme de au fost trasate mai multe secţiuni, care au dus la
secol IV p. Chr. şi la Drăgănescu, oraşul Mihăi- descoperirea unei aşezări Sântana (Barbu 1990,
leşti, anume pe o ridicătură de pe malul drept al 206; 1998, 156 sqq.). A putut fi cercetată o locu-
Argeşului. Tot în arealul localităţii, pe malul lacu- inţă semi-îngropată (Barbu 1998, 157), orientată
lui de acumulare de la Cornetu, în zona bisericii perpendicular pe mal. Inventarul complexului era
şi al actualului cimitir, au fost identificate în anul constituit din ceramică fragmentară (de la cas-
2007, de către Cristian Schuster şi Traian Popa, troane, oale borcan, străchini; lucrate la roată şi
alte posibile fragmente ceramice Sântana. cu mâna), chirpici (bulgări de dimensiuni medii),
Pe teritoriul comunei Adunaţii-Copăceni, precum şi două fibule din bronz (Barbu 1998, fig
în satul eponim, s-au investigat prin săpături de 1a-b), prima cu piciorul din tablă, cealalta foarte
salvare patru puncte cu urme Sântana. Toate erau masivă cu piciorul întors dedesubt, o placă din
amplasate pe terasa înaltă din dreapta râului Argeş. fier de la o cataramă pentru încălţăminte, o verigă
De la vest spre est, cel dântâi punct de interes se din bronz (asemănătoare unui inel), îngustată spre
găsea în zona cunoscută sub denumirea locală de locul de incidenţă al capetelor, lama unui cuţit
La Vie-Punctul 2, unde au fost surprinse resturile din fier şi o monedă din argint Gordian III (Barbu
a două locuinţe de suprafaţă (Barbu 1998, 157), a 1998, 157).
căror mărime şi formă nu au putut fi stabilite cu Prezenţa fibulelor împreună cu moneda amin-
exactitate din cauza lucrărilor agricole de adânci- tită permit încadrarea aşezării de la Varlaam în
me, care au deranjat puternic complexele. secolul III p. Chr., posibil la mijlocul acestuia,
În punctul La Porcărie (Barbu 1988, 173; fapt ce ar converge spre concluzia că momentul
1989, 379; 1990, 206; 2000, 231-233) a fost in- timpuriu al culturii Sântana de Mureş trebuie
vestigat în 1988 un al doilea sit Sântana de pe coborât pentru această zonă a ariei de răspândire
teritoriul satului Adunaţii-Copăceni. (Barbu 1998, 157).
Prin cele patru secţiuni (Barbu 2000, 231), au Despre componenta geto-dacică a culturii
putut fi investigate mai sus deja descrisul cuptor de Sântana s-a discutat şi se insistă deja de multă
ars ceramica, respectiv o construcţie de suprafaţă. vreme (pentru toate aceste discuţii şi ceea ce se va
prezenta în continuare, v. Schuster 2008b, cu lit.). Crivina, oraş Bolintin Vale, într-un şanţ de aducţi-
Gheorghe Diaconu vorbea dealtfel de două etape, une, a putut fi sesizată ceramică Sântana.
prima manifestându-se în nord-estul României, La 300 m vest de Staţia de Pompare de la
a doua, de la sfârşitul sec. III la sfârşitul sec. IV Floreşti-Stoeneşti tot pe malul stâng al râului a fost
p. Chr., printre altele şi în Muntenia. Numai că identificată o aglomerare de ceramică Sântana şi
unii dintre specialişti susţin cu tărie chiar şi în bulgări de chirpici.
prezent, că nu se poate vorbi de două culturi di- Pe Neajlov, urme Sântana au fost documentate
ferite – Sântana de Mureş, respectiv Cerneahov la Bucşani-Cimitirul Vechi, Arătură/Râpă (Bem
(Černjahov) – şi nici măcar de două manifestări 2007b, 7; 2007j, 16).
„surori” („Schwesterkulturen”), ci, dimpotrivă În regiunea centrală a judeţului, pe terasa în-
că trebuie văzută ca o expresie unitară: cultura altă din dreapta râului Glavacioc, în extravilanul
Sântana de Mureş-Černjahov/Černjahov-Sântana localităţii Letca Veche, comuna Letca Nouă, în
de Mureş. Cultură a cărei componentă carpică, dreptul punctului La Pădure, care se găseşte pe
respectiv getică, în arealul Munteniei, dar şi al malul stâng al apei, format de o terasă joasă, unde
Moldovei şi Transilvaniei, este socotită a fi fost au fost identificate urme din Bronzul Timpuriu, s-a
relativ mică. putut recolta în anul 1985 şi ceramică Sântana.
Dacă acul de fibulă de la Mironeşti nu ne spune Nu departe de şoseaua Ghimpaţi-Alexandria,
multe, prima dintre fibule amintite de la Varlaam, la Copaciu, oraşul Ghimpaţi, pe terasa de pe malul
cu piciorul întors pe dedesubt de tipul Ambroz drept al râului, mai multe fragmente ceramice ce
grupa 16/2, seria I, var. 2, se înscrie într-un şir pot fi atribuite culturii Sântana.
mai lung cu descoperiri în toată România, dintre
Pe râul Milcovăţ, la sud de localitatea cu ace-
care o parte se găsesc în Muntenia. Ele au apărut
laşi nume, pe malul drept, au fost recoltate de-a
aici atât în context funerar - Alexandru Odobescu,
lungul anilor (1984-1988) de către prof. Octa-
Independenţa, Fundulea, Mitreni, Sultana, com.
vian Stan fragmente ceramice aparţinând culturii
Mânăstirea, toate în judeţul Călăraşi, Copuzu,
Sântana.
com. Balaciu, jud. Ialomiţa, Izvoru, com. Gogo-
În Grădina fostului C.A.P. din Letca Nouă,
şari, jud. Giurgiu, Mogoşani, jud. Dâmboviţa,
alături de materialele Glina şi getice, pe malul înalt
Olteni, jud. Teleorman, Târgşoru Vechi, jud. Pra-
din dreapta râului, au fost găsite şi câteva fragmen-
hova, Drăgăneşti-Olt, jud. Ol) -, cât şi în aşezări:
Izvoarele, com. Hotarele, jud. Giurgiu, deci tot pe te ceramice încadrate în secolul IV p. Chr.
Argeş, şi Bucureşti-Curtea Veche. Pe malul stâng al pârâului, la cca 500 m sud
Revenind la punctele cu vestigii Sântana de de punctul anterior, a fost găsite în anul 2007 de
Mureş de pe Argeş din judeţul Giurgiu, următorul către Cristian Schuster şi Andrei Mocanu un lot
ar fi Mironeşti-În Vale, unde s-a cercetat cuptorul redus de fragmente Sântana.
de ars ceramică. Un sit al aceleiaşi perioade a fost reperat, dar
La est de Mironeşti, pe teritoriul satului Iz- de data aceasta pe malul stâng al râului, la cca 400
voarele, com. Hotarele, pe un bot de deal al Văii de joncţiunea cu Glavaciocul, la nord de oraşul
Coşcovei, care dă în final tot în Argeş, a fost in- Ghimpaţi.
vestigată o altă aşezare Sântana. Pe Câlniştea, satul Schitu, com. Schitu, pe
În arealulul altui sat al comunei Hotarele, anu- malul ei drept şi înalt (cca 25 m), în stânga şoselei
me Herăşti, au fost descoperite întâmplător câteva Ghimpaţi-Giurgiu, în punctul La Conac, au fost
morminte, recuperându-se patru vase. găsite vestigii Sântana (Barbu 1998, n. 2).
Nu numai Argeşul a fost ales de comunităţile În partea de sud a judeţului au fost găsite, de
Sântana de Mureş ca perimetrul de ridicare al unor asemenea, mai multe situri cu urme Sântana de
aşezări sau de întemeiere a unor necropole, ci şi Mureş. Astfel, la Braniştea-Vatra Satului, com.
alte râuri şi pârâuri din nordul, sudul şi, aşa cum Oinacu, este menţionată existenţa unor vestigii
confirmă mai nou cercetările de suprafaţă, centrul Sântana. La fel, la Frăteşti-În Vatra Satului, com.
judeţului. Astfel, în colţul de nord-vest al acestuia, Frăteşti, periegheze din 1952-1953 au permis
pe malul stâng al râului Sabar, în teritoriul satului identificarea unui alt sit.
Pe teritoriul satului Ghizdaru, com. Stăneşti, în contextul descoperirilor din aşezarea amintită,
s-au identificat în urma unei periegheze din anul dar şi din celelalte situri, inclusiv necropole, din
1954 două puncte cu materiale Sântana de Mureş: judeţul Giurgiu, actualitatea. Mai ales că, este
Ghizdaru O şi Ghizdaru I. În perimetrul actualului ştiut, „unitatea unei culturi în general nu implică
cimitir al municipiului Giurgiu, au fost sesizate în şi o unitate etnică”. Pe lângă elemente comune
anul 1952 alte urme ale culturii. evidente, complexul Sântana de Mureş dovedeşte
Două puncte cu vestigii au fost găsite şi în a avea şi multe diferenţieri. Printre care cu foarte
satul Gogoşari (com. Gogoşari). În primul, Silişte, mare claritate ceramica de tradiţie getică lucrată cu
în zona cimitirului contemporan a fost cercetată mâna din Muntenia. Este evident că ea nu poate fi
parţial o necropolă. La sud-vest de acest punct a socotită în aceste regiuni mai joase, de câmpie, din
fost identificat în anul 1953 o aşezare. judeţele Călăraşi şi Giurgiu, „mai mult simbolică”.
O altă necropolă a fost investigată începând în Ci dimpotrivă! Desigur, în necropole, cum ar fi de
1954 şi 1962-1964 la Izvoru (fost Cacaleţi), com. exemplu cea de la Oinacu, elementul local este
Gogoşari, în punctul La Gropi-Cariera de Nisip. mai rar întâlnit.
Identificată în 1928, cercetată apoi parţial în O privire atentă asupra hărţii de răspândire a
1929-1930, 1960-1962, 1966, necropola de la siturilor Sântana în sud-estul României, întocmită
Oinacu-Măgura Mare, com. Oinacu, s-a dovedit de Florin Petrescu (2002, Harta I), indică faptul că
unul din cele mai interesante complexe funerare aşezările şi necropolele sunt localizate îndeosebi
ale culturii Sântana de Mureş din această zonă a în arealul apropiat Mostiştei, Argeşului (cu Dâm-
ariei ei de răspândire. boviţa), Dunării între Olteniţa şi Zimnicea, Vedea
Două puncte cu vestigii, foarte probabil restu-
şi, rar, Olt, malul său stâng; la Drăgăneşti-Olt şi,
rile unor aşezări, au fost surprinse prin periegheze
mai nou, Stoicăneşti-Coadă. Pe Argeş şi apele
în anul 1953 la Onceşti-Valea Diului şi Valea
sale secundare, de exemplu, înafara siturilor men-
Balgiului, com. Stăneşti. Tot pe teritoriul acestei
ţionate de noi, au fost descoperite şi alte precum
comune, dar în satul eponim, în punctul La Bălea-
Chirnogi-Rudărie (aşezare; cu un bordei), Mitreni
nu, a fost identificată în urma perieghezei din anul
(necropolă), Curcani (mai multe puncte; aşezări
1952 o altă aşezare.
& necropolă), toate în judeţul Călăraşi, aflate nu
La 500 m de satul Sfântu Gheorghe, com.
prea departe de Dunăre şi lacurile sale.
Băneasa, au fost găsite în 1950 urme ale unei noi
aşezări. Ceramică Sântana a fost identificată şi la Recentele cercetări de suprafaţă din Giurgiu
Giurgiu-Malu Roşu. sugerează însă că şi regiunea din centrul judeţu-
Se poate spune, aşadar, că harta răspândirii lui, adică la vest de Argeş, scăldată de Câlniştea,
comunităţilor Sântana de Mureş în judeţul Giurgiu Glavacioc, Milcovăţ, Neajlov, a fost populată de
s-a îmbogăţit în ultimii ani. Este vorba, în cazul comunităţi Sântana. Se cunoştea dealtfel, că pe
investigaţiilor din ultimii ani, exclusiv de aşezări. Glavacioc, dar în judeţul Teleorman, există aşezări
Unele au putut fi cercetate, este drept numai parţial, la Baciu (2 puncte) şi Blejeşti (3 puncte), ambele
prin săpături-sondaje, asta datorită caracterului sate făcând parte din com. Blejeşti. În satul Gla-
investigaţiilor, anume de salvare, în contextul vacioc, com. Ştefan cel Mare, judeţul Argeş, situat
construirii Canalului Bucureşti-Dunăre. S-a reuşit tot pe râul menţionat, există alt sit Sântana.
astfel dobândirea de noi cunoştinţe cu privire la Chiar dacă investigaţiile din ultimii ani în
instalaţiile de ars ceramică şi la tehnica de ardere, judeţul Giurgiu au avut un caracter de salvare sau
la categoriile de recipiente şi, implicit, la filiaţia au fost simple periegheze, se poate spune că, în
locală, getică, a multora dintre acestea. privinţa aşezărilor avem de-a face cu situri ne-
Situl de la Varlaam, cu inventarul identificat în fortificate, teritorial restrânse, probabil cu puţine
locuinţa adâncită, poate oferi date noi cu privire la construcţii, care, implicit, adăposteau un număr
faza de început a culturii şi componenta ei etnică în redus de persoane. Locurile alese pentru ridicarea
această regiune a Munteniei. Întrebarea lui Vasile de aşezări au fost variate – terase înalte (mai ales pe
Barbu (1998, 162): „Cum să fie unitară o cultură Argeş), cele mijlocii şi joase (pe râurile mai mici),
care are influenţe diferite?”, îşi menţine astfel, comunităţile adaptându-se mediului.
La Mironeşti, lângă cuptor (în afara locuinţei Faptul că populaţia culturii Sântana de Mureş
culturii Dridu), au fost găsite câteva oase de vită. se ocupa cu creşterea animalelor este confirmată şi
Resturi osteologice de la animale domestice au de descoperirile din siturile de la Spanţov, Lunca,
putut fi recuperate de noi şi în siturile de la Adu- Târgşor, Smârdan, Leţcani, Mihălăşeni, Barcea,
naţii-Copăceni. Ele proveneau tot de la cornute Podeni, Valea Seacă, Bogdăneşti, Tăcuta-Saivane,
mari, dar şi de la ovicaprine, suine, cai şi câine. Dămieneşti (Bălăşescu, Udrescu, Radu, Popovici
într-una din locuinţe au fost descoperite şi oase de 2003, 256 sqq. cu lit.).
la animale sălbatice (Lepus europaeus şi Cervus
elaphus).
6. Cultura Dridu
După cum s-a adus vorbire deja, la Mironeşti- (1,10x0,50 m) cu gardină înaltă de 0,08-0,09 m, iar
În Vale a fost descoperită o locuinţă de suprafaţă a doua circulară (peste 1,00 m) cu gardină înaltă
dotată cu două vetre de foc. Dealtfel, judeţul de 0,10 m. Amintim că V. 1 de la Mironeşti-În Vale
Giurgiu nu este lipsit de alte vestigii ale culturii nu a avut gardină. În schimb, resturile de la cupola
Dridu sau cultura Balcano-Danubiană, aşa cum cuptorului Sântana de Mureş ar fi putut să joace
mai este ea denumită (Comşa 1963; Zaharia în cazul lui V. 2 rolul de margine înaltă.
1967). Astfel, la Frăteşti, de pe pantele dealurilor Şi în alte aşezări Dridu au fost cercetate locu-
Siliştea şi Duduita au fost recuperate materiale inţe de suprafaţă. Menţionăm, tot pe Argeş, aval
arheologice aparţinând acestei culturi (Isăcescu, de Mironeşti, Radovanu-Valea lui Petcu (Comşa
Burlacu 1978, 51). 1989). Amonte pe Argeş, este situată aşezarea de
La Giurgiu-Malu Roşu au fost descoperite la Adunaţii-Copăceni (Schuster 2005b, 85).
de-a lungul vremii mai multe vestigii Dridu (Popa Mai sunt de amintit Bârlogu, Bucov, Bu-
1995, 9; Păunescu, Alexandrescu 1997, 16, 18, cureşti-Băneasa, Dealul Piscului şi Bragadiru
20; Alexandrescu, Popa 2000, 42; Alexandrescu, (Damian 1996, 109 cu lit. mai veche).
Popa, Ciornei, Hriţ, Nicolaescu 2007, 97). S-au Revenind la zona Greaca-Prundu, trebuie
remarcat cele trei construcţii (locuinţe) din S. spus că au fost investigate şi 19 locuinţe adâncite
V/1995 (Păunescu, Alexandrescu 1997, 18 şi fig. (bordeie) (Sîrbu, Damian, Alexandrescu, Safta,
16-17; Alexandrescu, Popa 2000, 42). De fapt era Damian, Pandrea, Niculescu 1996; Damian 1996,
vorba de bordeie, care ajungeau să se adâncească 108): Şuviţa Hotarului, Suharna, Valea Coşarului,
până la 1,10-1,20 m. În 1998, în S. IV, a fost des- La Slom, La Stână. Acest tip de complexe a fost
coperită o groapă menajeră de mari dimensiuni cercetat în judeţul Giurgiu şi la Gogoşari (Mitrea,
(Alexandrescu, Popa 1998, 68 sq.). Preda 1955), iar pe Argeş Radovanu-Valea lui
În punctele Suharna, La Slom, Valea Fân- Petcu (Comşa 1989). Alte bordeie au apărut la
tânilor, Canalul lui Basangeac, La Stână, Valea Alexandria, Clinciu, Ileana-Podari, Dridu, Chis-
Coşarului şi Şuviţa Hotarului din zona Greaca- cani, Bucov, Târgşor, Şirna şi Bucureşti (Piaţa
Prundu au putut fi investigate mai multe complexe, Naţiunilor Unite, Crângaşi, Bulevardul 1848,
fie ele construcţii de suprafaţă, locuinţe adâncite, Curtea Veche, Piaţa de Flori, Militari, Ciurel, Giu-
instalaţii de foc sau gropi (Sîrbu, Damian, Alexan- leşti-Sârbi, Alba, Băneasa, Bragadiru, Străuleşti)
drescu, Safta, Damian, Pandrea, Niculescu 1996; (Comşa 1978; Damian 1996, 108 cu lit.).
Damian 1996, 107 sqq.). Ceea ce remarca Paul Damian (1996, 111) pen-
Locuinţele de suprafaţă, 3 găsite la Suharna tru complexele Dridu din zona Greaca-Prundu,
şi câte una la Valea Coşarului şi Valea Fântâni- s-a dovedit valabil şi pentru locuinţa de suprafaţă
lor, erau rectangulare, având dimensiuni până la de la Mironeşti-În Vale, anume inventarul ei fost
3,00x2,30 m: L1C13 de la Suharna. Acelaşi com- relativ sărac. Înafară de ceramică, printre care şi
plex, ca şi L1C5 de la Valea Coşarului, dispunea cele două vase întregi, s-a descoperit o cantitate
şi de o vatră de foc. Prima a fost rectangulară importantă de chirpici, oase de animale, cenuşă
(în jurul vetrelor). Resturile osteologice provenind Evident că o bună parte din activitatea eco-
majoritatea de la bovine domestice şi, mai puţine, nomică era consacrată şi cultivării plantelor. În
de la ovicaprine. A fost găsit şi un os de câine. nu puţine aşezări Dridu au fost descoperite unelte
Oasele ne oferă imaginea unei comunităţi tipice inventarului agricol (Pascu, Olteanu, Teodor,
care şi-a bazat economia pe creşterea animalelor. Iliescu 2001; Matei 2004, 227 sq.): piese com-
Şi în alte aşezări, resturile osteologice de animale ponente ale plugului, coase, cosoare, seceri etc.
indică preocuparea comunităţilor respective pentru (Dridu, Bucureşti-Băneasa, Tei şi Văcăreşti, Sul-
segmentul acesta al economiei (Pascu, Olteanu, tana, Radovanu, Curcani, Platoneşti). Pe Argeş, la
Teodor, Iliescu 2001; Bălăşescu, Udrescu, Radu, Radovanu de exemplu s-au găsit brăzdare şi cuţite
Popovici 2003, 282 sqq. cu lit.; Matei 2004, 228 de plug. Brăzdare s-au identificat în alte situri din
sqq.). În aşezarea eponimă a culturii, 40% din oase judeţul Giurgiu, la Izvoru, în Mormintele 108, 129,
proveneau de la vite, 25% de la ovicaprine, 18% 198, şi la Greaca. Dovezi ale practicării cultivării
de la porcine şi peste 5% de la cabaline. plantelor sunt şi răşniţele din piatră: Căscioarele,
Vitele au jucat un rol însemnat şi pentru co- Bucu, Feteşti, Dridu, Movila.
munităţile de la Bucureşti-Bucureştii Noi şi Bra- În diferite situri Dridu au putut fi cercetate şi
gadiru. Ovicaprinele sunt şi ele bine reprezentate; gropi de provizii, în care, unele, s-au identificat
porcinele ocupând a treia poziţie. La Bucureştii grâne carbonizate. Pentru judeţul Giurgiu amintim
Noi şi Bragadiru sunt de amintit şi oasele de cai, siturile de la Ghizdaru şi Izvoru. Nu trebuie uitate
măgari, câini şi păsări. Calul era şi în atenţia celor nici gropile sau vasele de provizii de la Bucureşti-
de la Silistra (Dorostolon), amintiţi fiind de Leon Străuleşti, Buftea-Măicăneşti, Păcuiul lui Soare,
Dridu, Feteşti. Dintre speciile de cereale s-au
Diaconul cu prilejul celor petrecute la 971. Intere-
cultivat Triticum monococcum, Triticum dicocum,
santă este şi descoperirea de la Feteşti, de unde a
Triticum aestivum, Triticum compactum, Triticum
fost recuperat un idol zoomorf în formă de cabalină
durum (Dridu, Oraşul de Floci).
(Popa, Matei, Niţulescu, Renţa 2003).
Chiar dacă la Mironeşti nu au fost descoperite
În aşezarea de sec. VIII de la Gornea-Căuniţa
monede, este evident că populaţia Dridu din jude-
de Sus s-au descoperit oase de Sus domesticus, Bos
ţul Giurgiu a practicat pe lângă schimbul în natură
taurus, ovicaprine, Equus caballus, Canis familia-
şi comerţul cu plata în bani. Piese bizantine au fost
ris, Gallus domesticus, dar şi de animale sălbatice:
găsite în cimitirul Dridu de la Izvoru, dar şi în alte
Sus ferus, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, situri, precum Sultana, Coşovenii de Jos, Obârşia
Bos primigenius (El Susi 1989). Canis familiaris, Nouă, ca se ne referim numai la descoperiri din
Equus caballus, Sus scrofa domesticus, Bos taurus, Muntenia şi Oltenia.
Capra hircus, Ovis aries, Sus scrofa ferus, Capreo- Completarea necesarului de hrană se făcea şi
lus capreolus, Cervus elaphus au fost documentate prin vânătoare şi pescuit. Cervus elaphus a fost
în situl de sec. IX-X de la Lazuri-Lubi Tag (Gudea vânat de comunitatea de la Bucureşti-Bragadiru,
2002). Tot din veacurile amintite sunt şi urmele la fel ca şi cea de la Dridu. Aceasta din urmă a
de locuire de la Fântânele din judeţul Teleorman, mai vânat sau prins în capcane mistreţul, iepurele
aşezare în care s-au găsit resturi osteologice de şi gâsca sălbatecă.
Gallus domesticus, Sus scrofa domesticus, Bos Nu avem elemente clare în a vorbi de pescuit
taurus, Ovis aries, Cervus elaphus şi cochilii de în cazul comunităţii de la Mironeşti. Dar nu putem
Unio pictum (Bălăşescu, Udrescu, Radu, Popovici exclude această activitate dintre preocupările ei. Să
2003, 288 cu lit.). nu uităm că Argeşul era extrem de aproape. Utilaj
Alte situri din aceiaşi vreme din care s-au specific pescuitului (cârlige, harpoane, greutăţi)
recuperat şi oase de animale ce au fost analizate s-a identificat la Căscioarele, Păcuiul lui Soare,
paleozoologic, sunt cele Capidava, Bârlădeşti, Feteşti.
Banca, Biharea, Alba Iulia, Ştefan cel Mare-Fe- Practicarea diferitelor meşteşuguri este atesta-
teasca, Bucu, Coşereni, Zvoriştea, Bragadiru, tă de o serie de piese şi chiar ateliere (Matei 2004,
Tangâru (mormânt) etc. (Bălăşescu, Udrescu, cu lit. mai veche; Dridu, Bucu, Feteşti, Platoneşti,
Radu, Popovici 2003, 288 sqq. cu lit.). Piua Petrei, Bucureşti-Ciurel, Străuleşti şi Băneasa,
Alexandria, Mărculeşti). La Radovanu, de exem- descoperite în mormintele de la Izvoru, dar şi în

plu, aval de Mironeşti, a fost investigată o fierărie. cele de la Platoneşti şi Sultana, precum şi în une-
O alta a funcţionat şi la Curcani. În situl nostru le aşezări (Dridu, Păcuiul lui Soare), provin din
de la Mironeşti, am găsit numai vârful de săgea- Imperiul Bizantin.
tă, neexistând urmele vreunui atelier. Vârfuri de Evident, dat fiind puţinele urme Dridu cerce-
săgeată s-au descoperit şi în depozitul amintit de tate, cu greu putem face aprecieri mai ample cu
la Curcani. privire la această cultură în zona Mironeştiului.
Evident comunitatea din punctul În Vale se Poate viitoarele investigaţii în punctele Pod (areal
ocupa şi cu torsul şi ţesutul. Fusaiolele sunt o do- puternic afectat de intervenţiile antropice), Ulă,
vadă în acest sens. Dealtfel fusaiole bitronconice La Conac şi La Târle, unde, după cum au arătat
s-au descoperit şi în aşezarea de la Dridu, Păcuiul perieghezele, există vestigii Dridu, se ne ofere mai
lui Soare, Radovanu (Matei 2004, 235 sq.). multe informaţii.
În alte situri ale culturii Dridu s-au identificat Fără a intra în detalii prea multe, trebuie spus
diferite artefacte care atestă practicarea şi a altor că judeţul Giurgiu este cunoscut în literatura de
meşteşuguri casnice: prelucrarea osului (străpun- specialitate şi pentru monumentele funerare spe-
gătoare, pandantive, patine, arşice; Dridu, Bucu, cifice Evului Mediu Timpuriu (Luca, Măndescu
Feteşti, zona Greca-Prundu-Căscioarele), a lutului 2001), de fapt fazei timpurii a culturii Dridu (Pascu
(olane, cărămizi, tuburi de conducte), a lemnului 2001, 5). Astfel, notabilă este necropola birituală
(uneltele din metal sunt o dovadă în acest sens: de la Izvoru unde au putut fi cercetate 445 de mor-
topoare, tesle, sfredele, dălţi; Dridu, Căscioarele- minte (345 de înhumaţie, 100 de incineraţie) din
Valea Fântânilor, Păcuiul lui Soare). Precizăm sec. VII-IX p. Chr. (Mitrea 1978; 1989). Avându-se
că resturi de olane s-au găsit şi la Mironeşti (a se în vedere inventarul funerar, s-a precizat că ocupa-
vedea Punctul j, din subcapitolul Periegheze al ţia de căpătâi a comunităţii (comunităţilor?), care
Cap. II). şi-au depus defuncţii aici, a fost creşterea vitelor
Monedele sunt apariţii rare între vestigiile şi, mai timid, cultivarea plantelor. Dealtfel, lipsa
culturii (Pascu, Olteanu, Teodor, Iliescu 2001, armelor certifică înclinaţia spre activităţi paşnice
210: 14 localităţi în Muntenia şi 10 în Oltenia). ale membrilor ei.
Piese bizantine au fost găsite în localităţi aflate Interesant este că, la Izvoru în Mormintele
nu departe de Mironeşti, amplasate fie Neajlov, fie 108, 156 şi 283 s-a găsit câte o monedă, dar ele
pe Argeş. Este vorba de piese din timpul lui Leon erau piese refolosite din timpul lui Constantin cel
al VI-lea descoperite la Comana, un hemifollis de Mare şi Diocleţian (Mitrea 1988).
bronz, emis la Constantinopol pe la 886-912, şi din O altă necropolă din Evul Mediu Timpuriu de
vremea împăraţilor Vasile al II-lea (976-1025) – pe teritoriul judeţului Giurgiu este Frăteşti (Doli-
Constantin al VIII-lea (1025-1028) la Grădiştea nescu-Ferche, Ionescu 1970; Isăcescu 1982), unde
(Poenaru Bordea, Popa 1978). Nu trebuie uitate au fost investigate 42 de monumente funerare.
nici descoperirile de la Novaci, deci tot pe râul Acest cimitir a fost tot unul biritual, cei înhumaţi
Argeş, din timpul domniei lui Mihail al VII-lea fiind consideraţi creştini (10 morminte), iar cei in-
(Poenaru-Bordea, Popa 1978, 141 cu lit.), sau cele cineraţi în groapă slavi (32 morminte). Alexandru
mai târzii, din vremea lui Ioan al II-lea Comnenul Madgearu (1997, 128 sq.) afirmă că slavii şi-au
(118-1143) de la Prundu (un trachy de bilon) şi depus aici iniţial defuncţii, necropola fiind ulterior
Giurgiu (un trachy de bilon) (Iliescu 1978, 145, „preluată” de o comunitate romanică, care, în sec.
147 cu lit.). Din sec. XIII menţionăm piesele de la VIII, i-ar fi alungat sau cucerit pe slavi.
Giurgiu (din timpul lui Alexius III Angelus Com- Ceramica de la Mironeşti, chiar dacă este puţin
nenus, 1195-1203) şi Malu. numeroasă, se înscrie în cea specifică culturii Dri-
Comerţul practicat de comunităţile Dridu este du (v. printre alţii Matei 2004, 237 sqq.). Aceasta
confirmat nu numai de dovezile numismatice, ci atât ca pastă, forme şi decor. Astfel, oale-borcan
şi de diferite artefacte, în special podoabe (Ma- s-au descoperit în toate siturile; castroane pe Argeş
tei 2004, 233 sq. cu lit.). Multe dintre acestea, la Radovanu, la fel şi vase cu torţi.
BIBLIOGRAFIE
Alexandrescu, Popa 1998 = E. Alexandrescu, T. Bem 2007c = C. Bem, Bucşani 6. Buric 3, în

Popa, Şantierul arheologic Giurgiu-Malu Roşu. C. Bem (ed.), Repertoriul microzonei Bucşani,
Campania 1998, BMJGTA II-IV/2-4 (1996- Bucureşti, 10.
1998), 59-74. Bem 2007d = C. Bem, Bucşani 6. Pădure-Piscină,
Alexandrescu, Popa 2000 = E. Alexandrescu, T. în C. Bem (ed.), Repertoriul microzonei Buc-
Popa, Şantierul arheologic Giurgiu-Malu Roşu. şani, Bucureşti, 11-12.
Campania 1999, BMJGTA V-VI/5-6 (1999- Bem 2007e = C. Bem, Bucşani 6. Tell-ul Pădure
2000), 41-63. 2, în C. Bem (ed.), Repertoriul microzonei
Alexandrescu, Popa, Ciornei, Hriţ, Nicolaescu Bucşani, Bucureşti, 12.
2007 = E. Alexandrescu, T. Popa, A. Ciornei, A. Bem 2007f = C. Bem, Bucşani 6. Izvor II, în
Hriţ, M. Nicolaescu, Giurgiu Malu Roşu, cam- C. Bem (ed.), Repertoriul microzonei Bucşani,
pania 2004. Observaţii asupra industriei litice, Bucureşti, 13.
BMJGTA IX-XII/9 (2003-2006), 97-128. Bem 2007g = C. Bem, Bucşani 6. Tell-ul de la
Barbu 1989 = V. Barbu, Cuptoare de ars cera- Pepinieră, în C. Bem (ed.), Repertoriul micro-
mica din secolul al IV-lea e.n. descoperite în zonei Bucşani, Bucureşti, 14.
jud. Giurgiu, Symposia Thracologica 7, Tulcea, Bem 2007h = C. Bem, Bucşani 6. Pepinieră 2, în
C. Bem (ed.), Repertoriul microzonei Bucşani,
379-380.
Bucureşti, 14.
Barbu 1990 = V. Barbu, Cultura Sîntana de Mureş
Bem 2007i = C. Bem, Bucşani 10, în C. Bem
în judeţul Giurgiu, Symposia Thracologica 8,
(ed.), Repertoriul microzonei Bucşani, Bucu-
Satu Mare-Carei, 205-206.
reşti, 15.
Barbu 2000 = V. Barbu, Cuptoare de ars cera-
Bem 2007j = C. Bem, Bucşani 11, în C. Bem
mica pe cursul inferior al Argeşului, BMJGTA
(ed.), Repertoriul microzonei Bucşani, Bucu-
V-VI/5-6 (1999-2000), 231-249. reşti, 16.
Băjenaru 2006 = R. Băjenaru, Piesele de metal Bem 2007k = C. Bem, Bucşani 14, în C. Bem
din aşezarea de epoca bronzului de la Odaia (ed.), Repertoriul microzonei Bucşani, Bucu-
Turcului (jud. Dâmboviţa), SCIVA 57/1-2, reşti, 17.
129-142. Bem, Bem 2007 = C. Bem, Carmen Bem, Bucşani
Bălăşescu, Udrescu, Radu, Popovici 2003 = A. 8, în C. Bem (ed.), Repertoriul microzonei
Bălăşescu, M. Udrescu, V. Radu, D. Popovici, Bucşani, Bucureşti, 14-15.
Archéozoologie n Roumanie. Corpus de don- Bem, Fronescu 2007 = C. Bem, I. Fronescu, Buc-
nées, Bibliothèque du Musée National, Série şani 2, în C. Bem (ed.), Repertoriul microzonei
Recherches Pluridisciplinaires V, Târgovişte. Bucşani, Bucureşti, 4-5.
Bem 2007a = C. Bem, Bucşani 1, în C. Bem Bem, Oţa, Dimofte 2007 = C. Bem, S. Oţa,
(ed.), Repertoriul microzonei Bucşani, Bucu- D. Dimofte, Bucşani 6. Buric 2, în C. Bem
reşti, 5-6. (ed.), Repertoriul microzonei Bucşani, Bucu-
Bem 2007b = C. Bem, Bucşani 4, în C. Bem reşti, 10-11.
(ed.), Repertoriul microzonei Bucşani, Bucu- Berciu 1934 = D. Berciu, Materiale pentru pre-
reşti, 6-7. istoria Olteniei. II. Civilizaţia de tip Glina III,
82 Bibliografie
Memoriul XXI al Institutului de Arheologie judeţul Ilfov, în V. Vrabie (ed.), Ilfov, file de
Olteană, Craiova. istorie, Bucureşti, 575-578.
Berciu 1935 = D. Berciu, Săpăturile de la Tangâru Comşa 1955 = E. Comşa, Săpăturile de salvare
(1934). Raport preliminar, BMJV 1, 1-55. şi cercetări de suprafaţă în regiunea Bucureşti,
Berciu 1966 = D. Berciu, Rezultatele primelor SCIV 6/3-4, 429-431.
săpături de la Crivăţ (1965) (r. Olteniţa), SCIV Comşa 1963 = M. Comşa, La civilisation balkano-
17/3, 529-535. danubienne (IXe-XIe siécles) sur le territoire de
Berciu, Morintz, Roman 1959 = D. Berciu, S. la R.P. Roumanie (origine, évolution et appar-
Morintz, P. Roman, Săpăturile de la Cerna- tenance ethnique). Etude preliminaire, Dacia
voda (r. Medgidia, reg. Constanţa), MCA 5, N.S. 7, 413-438.
99-114. Comşa 1978 = M. Comşa, Tipuri de locuinţe
Berciu, Morintz, Roman 1973 = D. Berciu, S. din secolele VIII-X din sudul Munteniei, în
Morintz, P. Roman, Cultura Cernavodă II. V. Vrabie (ed.), Ilfov. File de Istorie, Bucureşti,
Aşezarea din sectorul b de la Cernavodă, SCIV 111-115.
24/3, 373-405. Comşa 1989 = M. Comşa, Tipuri de locuinţe din
Berciu, Morintz, Ionescu, Roman 1961 = D. Ber- secolul IX-X de la Radovanu „Valea lui Petcu”,
ciu, S. Morintz, M. Ionescu, P. Roman, Şantierul CCDJ 5-7 (1988-1989), 143-152.
arheologic Cernavodă, MCA 7, 49-55. Damian 1996 = P. Damian, Secolele IX-X. Analiza
Bichir 1966 = Gh. Bichir, Cuptoare de ars cera- descoperirilor, în Sîrbu, Damian, Alexan-
mică din cadrul culturii Vîrteşcoiu-Poieneşti. drescu, Safta, Damian, Pandrea, Niculescu,
Aşezări din zona Căscioarele – Greaca – Prun-
Un atelier de olărie descoperit la Butnăreşti,
du – mileniile I î.Hr. – I d.Hr. -, Monografii
SCIV 17/3, 489-509.
Arheologice III, Brăila, 107-121.
Bichir 1983 = Gh. Bichir, Cercetări arheologice
De Capitani, Leuzinger 2001 = A. de Capitani,
la Udeni, jud. Teleorman, MuzNaţ 7, 31-61.
U. Leuzinger, Arbon-Bleiche 3 eine jungstein-
Bojadžiev 1998 = J. Bojadžiev, Radiocarbon
zeitliche Seeufersiedlung am schweizerischen
Dating from Southeastern Europe, în M. Ste-
Bodenseeufer aus dem frühen 34. Jh. v. Chr.,
fanovich, H. Todorova, H. Hauptmann (ed.),
în P. Roman, S. Diamandi (ed.), Cernavodă
James Harvey Gaul. In Memoriam, In the
III–Boleráz. Ein Vorgeschichtliches Phänomen
Steps of James Harvey Gaul, Volume 1, Sofia, zwischen dem Oberrhein und der Unteren
349-370. Donau, Symposium Mangalia/Neptun (18.-24.
Boroneanţ 1978 = V. Boroneanţ, Consideraţii Oktober 1999), Studia Danubiana, Series Sym-
asupra locuirii getice de la Giurgiu – Malu posia, II, Bucureşti, 721-732.
Roşu, în V. Vrabie (ed.), Ilfov. File de Istorie, Dinu 1998 = M. Dinu, Folteşti–Cernavoda II.
Bucureşti, 85-87. O cultură de origine răsăriteană?, Carpica 27,
Boroneanţ 1981 = V. Boroneanţ, Chitila-Fermă, 32-43.
un aspect al începutului primei epoci a fieru- Dolinescu-Ferche, Ionescu 1970 = S. Dolinescu-
lui. Date preliminare, Thraco-Dacica 5/1-2, Ferche, M. Ionescu, Le nécopole birituelle du
156-166. VIIe siècle a Frăteşti – Giurgiu, Dacia N.S. 14,
Burtănescu 2002 = F. Burtănescu, Epoca timpu- 419-430.
rie a bronzului între Carpaţi şi Prut. Cu unele Draganov 1995 = V. Draganov, Submerged Coas-
contribuţii la problemele perioadei premergă- tal Settlements from the Final Eneolithic and
toare epocii bronzului în Moldova, Bibliotheca Early Bronze Age in the Sea around Sozopol
Thracologica 37, Bucureşti. and the Urdoviza Bay near Kiten în D.W. Baily,
Cârciumaru 1996 = M. Cârciumaru, Paleobotani- I. Panayotov (ed.), Prehistoric Bulgaria, Mo-
ca. Studii în preistoria şi protoistoria României, nographs in World Archaeology 22, Madison-
Iaşi. Wisconsin, 225-241.
Ciobănel 1978 = A. Ciobănel, Tradiţie în dezvol- Ecsedy 1973 = I. Ecsedy, Újabb adatok a tiszántúli
tarea relaţiilor de familie în satul Mironeşti, rézkor törtéenetéhez, BMMK, 3-41.
El Susi 1989 = G. El Susi, Materialul faunistic Jugoslawien, în P. Roman, S. Diamandi (ed.),

din aşezarea din secolul al VIII-lea e.n. de la Cernavodă III–Boleráz. Ein Vorgeschichtliches
Gornea-„Căuniţa de Sus” (com. Sicheviţa, jud. Phänomen zwischen dem Oberrhein und der
Caraş-Severin), SCIVA 40/4, 371-376. Unteren Donau, Symposium Mangalia/Neptun
El Susi 2001a = G. El Susi, The animal husbandry (18.-24. Oktober 1999), Studia Danubiana,
of Cernavodă III communities, în P. Roman, S. Series Symposia II, Bucureşti, 358-368.
Diamandi (ed.), Cernavodă III–Boleráz. Ein Gudea 2002 = A. Gudea, Archäologische
Vorgeschichtliches Phänomen zwischen dem Untersuchungen. 2). Die Fauna aus zwei
Oberrhein und der Unteren Donau, Symposium frühmittelalterlichen Objekten von Lazuri ”Lubi
Mangalia/Neptun (18.-24. Oktober 1999), Stu- Tag”, în C. Cosma, A. Gudea (ed.), Habitat
dia Danubiana, Series Symposia, II, Bucureşti, und Gesellschaft im Westen und Nordwesten
60-82. Rumäniens in dem 8.-10. Jahrhundert n. Chr.,
El Susi 2001b = G. El Susi, Studiul resturilor de Cluj-Napoca, 79-92.
faună din aşezarea Hallstattiană de la Berna- Gumă 1995 = M. Gumă, The end of the Bronze
dea (com. Bahnea, jud. Mureş), Thraco-Dacica Age and the beginning of the Early Iron Age in
22/1-2, 238-246. south-western Romania, western Serbia and
Enăchiuc 1978 = V. Enăchiuc, Descoperiri arhe- north-western Bulgaria. A short review, Thraco-
ologice în judeţul Ilfov, în V. Vrabie (ed.), Ilfov. Dacica 16/1-2, 99-137.
File de Istorie, Bucureşti, 57-75. Harţuche 1980 = N. Harţuche, Complexul cultural
Floca, Ferenczi, Mărghitan 1970 = O. Floca, Cernavodă I de la Rîmnicelu – judeţul Brăila,
St. Ferenczi, L. Mărghitan, Micia. Grupul de Istros I, 33-91.
cuptoare romane pentru ars ceramica, Deva. Harţuche 2002 = N. Harţuche, Complexul arhe-
Galbenu 1970 = D. Galbenu, Un aspect al perioa- ologic Brăiliţa, Bibliotheca Thracologica 35,
dei de trecere de la eneolitic la epoca bronzului Bucureşti.
descoperit la Şimnic, Aluta 1, 45-54. Haşotti 1997 = P. Haşotti, Epoca neolitică în Do-
Gane 1932 = C. Gane, Trecute vieţi de doamne brogea, Bibliotheca Tomitana I, Constanţa.
şi domniţe, vol. I, Bucureşti. Haşotti, Popovici 1992 = P. Haşotti, D. Popovici,
Gâştescu, Iordan 1970 = P. Gâştescu, I. Ior- Cultura Cernavodă I în contextul descoperirilor
dan, Judeţele patriei, Judeţul Ilfov, Bucureşti, de la Hîrşova, Pontica 25, 15-44.
1970. Hristova 2002 = T. Hristova, New Data about the
Georgieva 1952 = S. Georgieva, Razkopki na Distribution of the Tei-Culture (I-III) South of
obekt S v “Gorno gradište” pri s. Kadakoj. A. the Danube, Thraco-Dacica 23/1-2, 209-214.
Materiali ot neolitnata epocha, Izvestija 18, Ilie 2005 = A. Ilie, Contribuţii la repertoriul arhe-
259-268. ologic al judeţului Dâmboviţa. Situri preistorice
Gheorghe 2007 = M. Gheorghe, Gruparea solu- pe Valea Neajlovului, Valachica 18, 61-71.
rilor agricole în funcţie de specificul lor care Iliescu 1978 = O. Iliescu, Monede bizantine din
determină diferenţierea lucrărilor agrotehnice secolele XII-XIII găsite la Dunărea de Jos, în
cu aplicaţie în partea de est a Câmpiei Române, V. Vrabie (ed.), Ilfov. File de Istorie, Bucureşti,
Bucureşti. 143-155.
Ghinea 1996 = D. Ghinea, Enciclopedia geogra- Ilieş, Bulzan 2002 = C. Ilieş, S. Bulzan, Un centru
fică a României, vol. I (A-G), Bucureşti. de olărie din secolele IV-V. Cuptoarele de ars
Giurescu, Giurescu 1975 = C.C. Giurescu, D.C. ceramica de la Oradea-Salca “Gheţărie”, în C.
Giurescu, Istoria Românilor din cele mai vechi Gaiu (coord.), Ateliere şi tehnici meşteşugăreşti.
timpuri până astăzi, Bucureşti. Contribuţii arheologice, Biblioteca Muzeului
Glodariu, Iaroslavschi 1979 = I. Glodariu, E. Bistriţa, Seria Historica 6, 199-225.
Iaroslavschi, Civilizaţia fierului la daci (sec. II Iordan 1973 = I. Iordan, Zona periurbană a Bu-
î.e.n. – I e.n.), Cluj-Napoca. cureştilor, Bucureşti.
Govedarica 2001 = B. Govedarica, Die Funde Iorga 1972 = N. Iorga, România cum era până la
vom Typ Cernavodă III-Boleráz im ehemaligen 1918, România «Munteană», Bucureşti.
84 Bibliografie
Irimia 1981 = M. Irimia, Observaţii preliminare Leahu 1982 = V. Leahu, Săpăturile arheologice
privind aşezarea antică de la Gura Canliei, efectuate la Daia, CA 5, 43-51.
Pontica 14, 67-122. Leahu 2003 = V. Leahu, Cultura Tei. Grupul cul-
Irimia 2002-2003 = M. Irimia, Observaţii privind tural Fundenii Doamnei. Probleme ale epocii
stadiul cercetării bronzului timpuriu în Dobro- bronzului în Muntenia, Bibliotheca Thracologi-
gea, Pontica 35-36, 33-48. ca 38, Bucureşti.
Irimia, Conovici 1993 = M. Irimia, N. Conovici, Lichardus et all. 2000 = J. Lichardus, A. Fol,
Descoperiri hallstattiene în zona davei getice L. Getov, F. Bertemes, R. Echt, R. Katinčarov şi
de la Satu Nou, com. Oltina, jud. Constanţa, I. Iliev, Forschungen in der Mikroregion Drama
Pontica 26, 51-114. 1983-1999, Bonn.
Isăcescu 1982 = C. Isăcescu, Noi date privind Lichardus 2002 = J. Lichardus, Südostbulgarien
necropola timpurie de la Frăteşti, jud. Giurgiu, zwischen Ägäis und Pontikum in der frühen
CA 5, 201-214. Vorgeschichte, în A. Fol (ed.), Thrace and the
Isăcescu, Burlacu 1978 = C. Isăcescu, D. Burlacu, Aegean. Proceedings of the Eighth International
Noi descoperiri arheologice în zona Giurgiu, în Congress of Thracology. Sofia-Yambol, 25-29
V. Vrabie (ed.), Ilfov. File de Istorie, Bucureşti, September 2000, I, Sofia, 9-35.
43-55. Lichardus, Krastev Iliev 2001 = J. Lichardus,
Köninger, Kolb, Schlichterle 2001 = J. Köninger, I. Krastev Iliev, Die Cernavodă III-Siedlung von
M. Kolb, H. Schlichterle, Elemente von Boleráz Drama-Merdžumekja in Südostbulgarien und
und Baden in den Feuchtbodensiedlungen des ihre Bedeutung für Südosteuropa, în P. Roman,
S. Diamandi (ed.), Cernavodă III–Boleráz. Ein
südwestdeutschen Alpenvorlandes und ihre
Vorgeschichtliches Phänomen zwischen dem
mögliche Rolle im Transformationsprozess
Oberrhein und der Unteren Donau, Symposium
des lokalen Endneolithikums, în P. Roman,
Mangalia/Neptun (18.-24. Oktober 1999), Stu-
S. Diamandi (ed.), Cernavodă III–Boleráz.
dia Danubiana, Series Symposia II, Bucureşti,
Ein Vorgeschichtliches Phänomen zwischen
166-198.
dem Oberrhein und der Unteren Donau,
Luca, Măndescu 2001 = C. Luca, D. Măndescu,
Symposium Mangalia/Neptun (18.-24. Oktober
Rituri şi ritualuri funerare în spaţiul extracar-
1999), Studia Danubiana, Series Symposia II,
patic în secolele VIII-X, Brăila.
Bucureşti, 641-672. Madgearu 1997 = A. Madgearu, Continuitate şi
Kuniholm, Kromer, Tarter, Griggs 1998 = P.I. discontinuitate culturală la Dunărea de Jos în
Kuniholm, B. Kromer, S.L. Tarter, C.B. Griggs, secolele VII-VIII, Bucureşti.
An Early Bronze Age Settlement at Sozopol, Manzura 1999 = I. Manzura, Cernavoda I Cul-
near Burgas, Bulgaria, în M. Stefanovich, H. ture, în L. Nikolova, with the contribution of
Todorova, H. Hauptmann (ed.), James Har- Igor Manzura, and Cristian Schuster, The
vey Gaul. In Memoriam, In the Steps of James Balkans in Later Prehistory. Periodization,
Harvey Gaul, Volume 1, Sofia, 399-409. Chronology and Cultural Development in the
László 2001 = A. László, Epoca metalelor. Prima Final Copper and Early Bronze Age (Fourth
epocă a fierului. Perioada timpuriu (Hallstatt and Third Millennia BC), BAR International
A şi B), în M. Petrescu-Dîmboviţa, A. Vulpe Series 791, 95-174.
(coord.), Istoria Românilor. Vol. I. Moştenirea Margos 1961 = A. Margos, Kăm voprosa za dati-
timpurilor îndepărtate, 299-327. raneto na nakolnite selište văv Varnensko ezero,
Lazarovici 1978 = Gh. Lazarovici, în Gh. Laza- Izvestija Varnensko Arch. Druž 12, 1-5.
rovici, N. Tasič (ed.), Comori arheologice în Matei 2004 = Gh. Matei, Ocupaţiile locuitorilor
regiunea Porţile de Fier, Bucureşti. din Câmoia Munteniei în secolele VIII-IX, Ia-
Leahu 1965 = V. Leahu, Săpăturile arheologice lomiţa 4 (2003-2004), 225-240.
de la Căţelu Nou, CAB 2, 11-74. Matuschik 2001 = I. Matuschik, Boleráz und
Leahu 1997 = V. Leahu, Cultura Tei în sud-estul Baden aus Sicht deas südbayerischen Spätneo-
Transilvaniei, Angustia 2, 123-129. lithikums, zugleich ein Beitrag zur Genese der
Chamer Kultur, în P. Roman, S. Diamandi Morintz, Roman 1968a = S. Morintz, P. Roman,

(ed.), Cernavodă III–Boleráz. Ein Vorgeschi- Asupra perioadei de tranziţie de la eneolitic la
chtliches Phänomen zwischen dem Oberrhein epoca bronzului la Dunărea de Jos, SCIV 19/4,
und der Unteren Donau, Symposium Mangalia/ 553-573.
Neptun (18.-24. Oktober 1999), Studia Danu- Morintz, Roman 1968b = S. Morintz, P. Roman,
biana, Series Symposia II, Bucureşti, 673-720. Aspekte des Ausgangs des Äneolithikums und
Mănucu-Adameşteanu, Căpăţână, Boroneanţ, der Übergangsstufe zur Bronzezeit im Raum der
Palincaş, Măgureanu, 2005 = Gh. Mănucu- Niederdonau, Dacia N.S. 12, 45-128.
Adameşteanu, D. Căpăţână, V. Boroneanţ, Morintz, Roman 1969 = S. Morintz und P. Ro-
N. Palincaş, A. Măgureanu, Săpături arheolo- man, Über die Chronologie der Übergangszeit
gice de salvare la Pantelimon (2004), CAB 6, vom Äneolithikum zur Bronzezeit in Rumänien,
83-172. Dacia N.S. 13, 61-71.
Mitrea 1973 = B. Mitrea, Découvertes de monna- Morintz, Roman 1970 = S. Morintz, P. Roman,
ies antiques et byzantines dans la République Cu privire la cronologia perioadei de tranziţie
Socialiste de Roumanie. XVI, Dacia N.S. 17, de la eneolitic la epoca bronzului în România,
399-416. SCIV, 21/4, 557-570.
Mitrea 1976 = B. Mitrea, Découvertes monétai- Morintz, Rosetti 1959 = S. Morintz, D.V. Rosetti,
res en Roumainie (1975) (XIX), Dacia N.S. 20, Cap. I. Din cele mai vechi timpuri şi pînă la
287-293. formarea Bucureştilor, în I. Ionaşcu (Red.),
Mitrea 1978 = B. Mitrea, Contribuţii la proble- Bucureştii de odinioară. În lumina săpăturilor
ma formării poporului român: necropola din arheologice, Bucureşti, 11-47.
secolul al VIII-lea de la Izvoru, Giurgiu, în Morintz, Şerbănescu 1974 = S. Morintz, D. Şer-
V. Vrabie (ed.), Ilfov. File de Istorie, Bucureşti, bănescu, Cercetări arheologice la Hîrşova şi
105-110. împrejurimi, SCIVA 25/1, 47-69.
Mitrea 1988 = B. Mitrea, Monede romane imperi- Morintz, Şerbănescu 1985 = S. Morintz, D. Şer-
ale în necropola din secolul al VIII-lea de la Iz- bănescu, Rezultatele cercetărilor de la Radova-
voru, Judeţul Giurgiu, SCIVA 39/4, 381-389. nu, punctul „Gorgana a doua” (jud. Călăraşi).
Mitrea 1989 = B. Mitrea, Das Gräberfeld aus dem I. Aşezarea din epoca bronzului. II. Aşezarea
VIII. Jahrhundert von Izvoru, Jud. Giurgiu (I), geto-dacică – Studii preliminare -, Thraco-Da-
Dacia N.S. 33, 45-219. cica 6/1-2, 5-30.
Mitrea, Preda 1955 = B. Mitrea, C. Preda, Să- Munteanu 1995 = M. Munteanu, Urme materiale
păturile de salvare de la Gogoşari şi Caca- ale culturii Cernavodă I din punctul ‘‘Ferma 7
leţi (r. Giurgiu, reg. Bucureşti), SCIV 6/3-4, Roşeţi’’, judeţul Călăraşi, CAANT 1, 59-61.
627-642. Nestor 1933 = I. Nestor Fouilles de Glina, Dacia
Morintz 1959 = S. Morintz, Săpăturile de la 3-4, 226–252.
Dealul Ciurel, MCA 6, 764-771. Nĕmejcová-Pavúková 1973 = V. Nĕmejcová-
Morintz 1990 = S. Morintz, Din nou despre Hal- Pavúková, Zu Ursprung und Chronologie der
lstattul din sud-estul României, Thraco-Dacica Boleráz-Gruppe, în B. Chropovský (ed.), Sym-
11/1-2, 99-115. posium über die Entstehung und Chronologie
Morintz 2001 = A. Morintz, Structuri de locuire der Badener Kultur, Bratislava, 297-316.
în cadrul culturii Cernavodă I, Thraco-Dacica Németi 2001 = J. Németi, Cernavodă-Boleráz
22/1-2, 107-137. Finds in North-West Romania, în P. Roman,
Morintz 2008 = A. Morintz, Forme de habitat S. Diamandi (ed.), Cernavodă III–Boleráz. Ein
ale eneoliticului final şi perioadei de tranziţie Vorgeschichtliches Phänomen zwischen dem
la Dunărea de Jos, Târgovişte. Oberrhein und der Unteren Donau, Symposium
Morintz, Ionescu 1968 = S. Morintz, B. Ionescu, Mangalia/Neptun (18.-24. Oktober 1999), Stu-
Cercetări arheologice în jurul oraşului Olteniţa dia Danubiana, Series Symposia II, Bucureşti,
(1958-1967), SCIV 19/1, 99-121. 299-329.
86 Bibliografie
Neustupný 1973 = E. Neustupný, Die Badener Olteanu, Cârstina, Căprăroiu 2003 = Gh. Ol-
Kultur, în B. Chropovský (ed.), Symposium teanu, O. Cârstina, D. Căprăroiu, Repertoriul
über die Entstehung und Chronologie der Ba- arheologic al judeţului Dâmboviţa. II. N-V,
dener Kultur, Bratislava, 317-352. Târgovişte.
Nica 2001 = M. Nica, Zur Cernavodă III-Kultur Oprean, Cociş 2002 = C. Oprean, S. Cociş, Ateli-
in Oltenien, în P. Roman, S. Diamandi (ed.), erele ceramice din secolul V p.Ch. descoperite
Cernavodă III–Boleráz. Ein Vorgeschichtliches în aşezarea de la Suceag (jud. Cluj), în C. Gaiu
Phänomen zwischen dem Oberrhein und der (coord.), Ateliere şi tehnici meşteşugăreşti.
Unteren Donau, Symposium Mangalia/Neptun Contribuţii arheologice, Biblioteca Muzeului
(18.-24. Oktober 1999), Studia Danubiana, Se- Bistriţa, Seria Historica 6, 227-268.
ries Symposia II, Bucureşti, 279-298. Orcel, Orcel 1991 = Chr. Orcel, A. Orcel, Ana-
Nica, Schuster, Zorzoliu = M. Nica, C. Schuster, lyses dendrochronologiques de bois provenant
T. Zorzoliu, Cercetările arheologice în tell-ul du site lacustre d’Arsenala à Varna (Bulgarie),
gumelniţeano-sălcuţean de la Drăgăneşti- în M. Lazarov (ed.), Quatrième symposium in-
Olt, punctul Corboaica-campaniile din anii ternational, Sozopol 6-12 octobre 1988, Thracia
1993-1994, CAANT 1, Bucureşti, 9-45. Pontica 4, Sofia, 145-160.
Nikolova 1996 = L. Nikolova, Settlements and Palincaş 1996 = N. Palincaş, Valorificarea arheo-
Ceramics: The Expierence of Early Bronze Age logică a probelor 14C din fortificaţia aparţinând
in Bulgaria, în L. Nikolova (ed.), Early Bronze Bronzului târziu de la Popeşti (jud. Giurgiu),
Age Pattern in the Balkans (ca. 3500 – 2000 SCIVA 47/3, 239-288.
BC, Calibrated Date). Part 2, RPRP 1/2-4, Palincaş 1997 = N. Palincaş, Scurtă prezentare
145-186.
a săpăturilor din sectorul Σ al aşezării de la
Nikolova 1998 = L. Nikolova, The Yunatsite cul-
Popeşti (jud. Giurgiu). Campaniile 1988-1993,
ture I: Manifestation and Chronology during
CA 10, 173-190.
Early Bronze I (In the Light of Stratigraphic,
Palincaş 2005 = N. Palincaş, Zur chronologis-
Ceramic, Radiocarbon and Archaeomagnetic
chen Stellung der kannelierten (Vor-Basa-
Data), în P. Roman et al. (ed.), The Thracian
rabi-) Keramik von Popeşti, Dacia N.S. 48-49
World at the Crossroads of Civilizations II,
(2004-2005), 55-64.
Bucharest, 431-455.
Nikolova 1999 = L. Nikolova, The Balkans in La- Parnic 2001 = V. Parnic, Découvertes Cernavodă
ter Prehistory. Periodization, Chronology and III dans le départament de Călăraşi (Résumé),
Cultural Development in the Final Copper and în P. Roman, Saviana Diamandi (ed.), Cer-
Early Bronze Age (Fourth and Third Millenia navodă III–Boleráz. Ein Vorgeschichtliches
BC). With contributions by Igor Manzura and Phänomen zwischen dem Oberrhein und der
Cristian Schuster, BAR International Series Unteren Donau, Symposium Mangalia/Neptun
791. (18.-24. Oktober 1999), Studia Danubiana, Se-
Nikolova 2001 = L. Nikolova, Approach to the ries Symposia II, Bucureşti, 278.
Genesis and initial Development of the Early Pascu 2001 = St. Pascu, Izvoarele istoriei româ-
Bronze Age Cultures in the Lower Danube Basin nilor în secolele VII-XIV, în St. Pascu, R. The-
and in the Southern Balkans, în P. Roman, S. odorescu (coord.), Istoria Românilor. Volumul
Diamandi (ed.), Cernavodă III – Boleráz. Ein III. Genezele româneşti, Bucureşti, 3-18.
vorgeschichtliches Phänomen zwischen dem Pascu, Olteanu, Teodor, Iliescu 2001 = St. Pascu,
Oberrhein und der Unteren Donau. Symposium, St. Olteanu, D.Gh. Teodor, O. Iliescu, Dinamica
Mangalia/ Neptun (18.-24. Oktober 1999), Stu- structurilor demo-economice (reţeaua demo-
dia Danubiana. Series Symposia II, Bucureşti, grafică, structurile teritoriale, îndeletnicirile
236-260. agrare, creşterea animalelor, exploatarea bo-
Olteanu 2002 = Gh. Olteanu, Repertoriul arhe- găţiilor miniere, „economia de transformare”,
ologic al judeţului Dâmboviţa. I. A-M, Târgo- ciculaţia mărfurilor şi a banilor), în St. Pascu,
vişte. R. Theodorescu (coord.), Istoria Românilor.
Volumul III. Genezele româneşti, Bucureşti, Repertoriul microzonei Bucşani, Bucureşti,

143-212. 18-19.
Păun 2004 = A. Păun, Cultura Gumelniţa în Mun- Popa, Schuster 2008 = T. Popa, C. Schuster,
tenia. Stadiul actual al cercetărilor pe teritoriul Descoperiri din Hallstatt-ul Mijlociu (cultura
judeţului Dâmboviţa, Ialomiţa 4 (2003-2004), Basarabi) la Mironeşti, BMJGTA XIII/10,
81-94. 159-180.
Păunescu 1970 = A. Păunescu, Evoluţia uneltelor Popa, Matei, Niţulescu, Renţa 2003 = R. Popa,
şi armelor de piatră cioplită descoperite pe Gh. Matei, V. Niţulescu, E. Renţa, Aşezarea
teritoriul României, Bucureşti. medieval timpurie de la Feteşti-Vlaşca, judeţul
Păunescu, Alexandrescu 1997 = A. Păunescu, Ialomiţa, în In memoriam Radu Popa. Temeiuri
E. Alexandrescu, Rezultatele preliminare ale ale civilizaţiei româneşti în context european,
cercetărilor privind aşezarea aurignaciană de Cluj-Napoca, 163-175.
la Giurgiu-Malu Roşu (campaniile 1992-1996), Porozhanov 1998 = K. Porozhanov, The Sub-
CCDJ 15, 16-59. merged Western Pontic Civilization in the 3rd
Păunescu, Rădulescu, Ionescu 1962 = A. Pău- Millenium BC, Thracia 12, 15-19.
nescu, Gh. Rădulescu, M. Ionescu, Săpăturile Preda 1973 = C. Preda, Monedele geto-dacilor,
din împrejurimele oraşului Giurgiu, MCA 8, Bucureşti.
127-139. Preda 1980 = C. Preda, Über die geto-dakischen
Petrescu 2000 = S.M. Petrescu, Locuirea umană a Münzen vom makedonischen und römisch-repu-
peşterilor din Banat până în perioada romană, blikanischen Typus, Dacia N.S. 24, 127-131.
Roman 1966 = P. Roman, Un nou aspect cultural
BiblHistArch, Timişoara.
de la începutul epocii bronzului (complexul de
Petrescu-Dîmboviţa 2001 = M. Petrescu-Dîm-
la Dobroteşti), SCIV 17/3, 445-463.
boviţa, Epoca metalelor. Epoca bronzului.
Roman 1969 = P. Roman, Conceptul Folteşti II
Perioada târzie a epocii bronzului, în M.
şi problema începuturilor epocii bronzului în
Petrescu-Dîmboviţa, A. Vulpe (ed.), Istoria
Moldova, Carpica 2, 17-22.
Românilor. Bd. I Moştenirea timpurilor înde-
Roman 1976 = P. Roman, Die Glina III-Kultur,
părtate, Bucureşti, 272-287.
PZ 51/1, 26-42.
Poenaru Bordea 1998 = G. Poenaru Bordea, Dé- Roman 1981 = P. Roman, Forme de manifestare
couvertes monétaires en Roumanie – 1994-1996 culturală din eneoliticul tîrziu şi perioada de
(XXXVIII-XL), Dacia N.S. 40-42 (1996-1998), tranziţie spre epoca bronzului, SCIVA 32/1,
425-466. 21-42.
Poenaru Bordea, Mitrea 1990 = G. Poenaru Roman 1985 = P. Roman, Cercetări la Govora
Bordea, B. Mitrea, Découvertes monétaires Sat-Runcuri în 1977, SCIVA 36/4, 279-297.
en Roumanie – 1989 (XXIII), Dacia N.S. 20, Roman 1986 = P. Roman, Perioada timpurie a
299-308. epocii bronzului pe teritoriul României, SCIVA
Poenaru Bordea, Mitrea 1995 = G. Poenaru 37/1, 29-55.
Bordea, B. Mitrea, Découvertes monétaires Roman 1989 = P. Roman, Fenomenul indeoe-
en Roumanie – 1993 (XXXVII), Dacia N.S. 24 uropenizării şi constituirii neamului tracic la
(1994-1995), 299-308. Dunărea Inferioară în lumina cercetărilor ar-
Poenaru-Bordea, Popa 1978 = G. Poenaru-Bor- heologice, SympThrac 7, Tulcea, 49-55.
dea, C. Popa, Noi date numismatice privind pre- Roman 1992 = P. Roman, Das chronologische
zenţele bizantine în Cîmpia Română în secolele Verhältnis zwischen Ezero und Troja im Lichte
IX-XI, în V. Vrabie (ed.), Ilfov. File de Istorie, der nordbalkanischen Forschungen, Thraco-
Bucureşti, 135-141. Dacica 13/1-2, 25-34.
Popa 1995 = T. Popa, Descoperiri arheologice Roman 2000-2001 = P. Roman, Date inedite
din perioada La Tène în campaniile de la Malu asupra aşezării culturii Cernavodă I de la Cer-
Roşu (Giurgiu), BMJGTA, I/1, 9-19. navodă, Pontica 23-24, 171-177.
Popa 2007 = E.I. Popa, Analiza faunei de mamifere Roman 2001a = P. Roman, Unpublizierte Daten
din Cx203, Bucşani-La Pod, în C. Bem (ed.), über die Siedlung der Cernavodă I-Kultur in
88 Bibliografie
Cernavodă. în R.M. Boehmer şi J. Maran Schuster 1996 = C. Schuster, Zu den hallstattzeit-

(ed.), Lux Orientis. Archäologie zwischen Asien lichen Funden im südlichen Teil Mittelmunteni-
und Europa. Festschrift für Harald Hauptmann. ens, în P. Roman, M. Garašanin (ed.), Der Ba-
Zum 65. Geburtstag, Internationale Archäolo- sarabi-Komplex. Kolloquium in Drobeta-Turnu
gie, Studia honoraria Bd. 12, 345-350. Severin (7.-9. November 1996), Rumänisch-Ju-
Roman 2001b = P. Roman, Die Cernavodă III-Bo- goslawische Kommission für die Erforschung
leráz-Kulturerscheinung an der Unteren Donau, der Region des Eisernen Tores, Archäologische
în P. Roman, S. Diamandi (ed.), Cernavodă Abteilung 1, Bukarest, 147-163.
III – Boleráz. Ein vorgeschichtliches Phäno- Schuster 1997a = C. Schuster, Perioada timpu-
men zwischen dem Oberrhein und der Unteren rie a epocii bronzului în bazinele Argeşului şi
Donau. Symposium, Mangalia/ Neptun (18.-24. Ialomiţei Superioare, Bibliotheca Thracologica
Oktober 1999), Studia Danubiana. Series Sym- 20, Bucureşti.
posia II, Bucureşti, 13-59. Schuster 1997b = C. Schuster, Cultura Tei şi sud-
Roman, Németi 1978 = P. Roman şi I. Németi, estul Transilvaniei, Angustia 2, 131-135.
Cultura Baden în România, Bucureşti, 1978. Schuster 1998a = C. Schuster, Unele probleme
Ruttkay 2001 = E. Ruttkay, Jennyberg I – eine ale Bronzului Mijlociu (BM) şi Final (BF)
Boleráz Siedlung in Mödling bei Wien, în din centrul Munteniei (I), BMJGTA II-IV/2-4
P. Roman, S. Diamandi (ed.), Cernavodă III – (1996-1998), 141-153.
Boleráz. Ein vorgeschichtliches Phänomen Schuster 1998b = C. Schuster, Despre obiectele
zwischen dem Oberrhein und der Unteren Do- din lut ars din aria culturii Glina, Angustia, 3,
nau. Symposium, Mangalia/ Neptun (18.-24.
Sfântu Gheorghe, 19-39.
Oktober 1999), Studia Danubiana. Series Sym-
Schuster 1999 = C Schuster, Early Bronze Age
posia II, Bucureşti, 516-540.
in Romania & Early Bronze Cultural Pattern
Safta 1996 = E. Safta, Prima epocă a fierului, în
in Romania, în L. Nikolova, with the contri-
V. Sîrbu, P. Damian, E. Alexandrescu, E.
bution of Igor Manzura, and Cristian Schuster,
Safta, O. Damian, St. Pandrea, A. Nicules-
The Balkans in Later Prehistory. Periodization,
cu, Aşezări din zona Căscioarele – Greaca –
Chronology and Cultural Development in the
Prundu – Mileniile I î.Hr.- I d.Hr., Monografii
Arheologice 3, Brăila, 7-10. Final Copper and Early Bronze Age (Fourth
Schultze & Ljubičev 2007 = E. Schultze & M. and Third Millennia BC), BAR International
Ljubičev, Zur Herstellung von Drehscheibenke- Series 791, 241-248 & 325–335.
ramik in der Černjachov-Kultur. Ein Brennofen Schuster 2000a = C. Schuster, De la epoca pie-
aus der Siedlung Vojtenki 1, Ostukraine, EAZ trei la prima vârstă a fierului, în M. Negru,
48/2, 187-202. C. Schuster, D. Moise, Militari-Câmpul Boja.
Schuster 1989 = C. Schuster, Aşezări din epo- Un sit arheologic pe teritoriul Bucureştilor,
ca bronzului pe cursul pe cursul inferior al Bucureşti, 13-46.
Argeşului, Symposia Thracologica, 7, Tulcea, Schuster 2000b = C. Schuster, Unele aprecieri
236-237. cu privire la instalaţiile de foc de uz menajer
Schuster 1992a = C. Schuster, Piese de metal re- din epoca bronzului de pe teritoriul României,
cent descoperite aparţinând culturii Tei, SCIVA Istros 10, 71-92.
43/1, 81-83. Schuster 2004 = C. Schuster, The Fire and the
Schuster 1992b = C. Schuster, Aşezări Glina pe World of the Living in the Bronze Age and the
cursul inferior al Argeşului şi Valea Cîlniştei (I). Hallstatt Period of Romania, Memoria Antiqui-
Mihăileşti-Tufa, Thraco-Dacica 13/1-2, 35-41. tatis 23, 303-334.
Schuster 1992c = C. Schuster, Cîteva precizări Schuster 2005a = C. Schuster, Mediul înconjurător
privind faza a III-a a culturii Glina în lumina la Dunărea de Jos în preistorie. Câteva gânduri,
celor mai noi cercetări, Litua, 5, 7-10. Drobeta 14 (2004), 5-16.
Schuster 1994 = C. Schuster, Aria de răspân- Schuster 2005b = C. Schuster, Die Tei-Kultur, în
dire a culturii Tei, Analele Banatului S.N. 3, C. Schuster, C. Fântâneanu, G. Crăciunescu,
171-178. Zur Bronzezeit in Südrumänien. Drei Kulturen:
Glina, Tei und Verbicioara, Bd. I, Bucureşti, Schuster, Popa 2000 = C. Schuster, T. Popa,
85-132. Mogoşeşti. Studiu monografic, Bibliotheca
Schuster 2005c = C. Schuster, Zur Ostgrenze Musei Giurgiuvensis I, Giurgiu.
der Verbreitungsgebiete der bronzezeitlichen Schuster, Popa 2007 = C. Schuster, T. Popa,
Glina- und Tei-Kulturen, Ialomiţa 4 (2003- Contribuţie la repertoriul arheologic al
2004), 115-121. judeţului Giurgiu. I. Cultura Tei, BMJGTA
Schuster 2005d = C. Schuster, Zu der Problematik IX-XII/9, 155-160.
der Frühbronzezeit an der Unteren Donau Schuster, Şerbănescu 2007 = C. Schuster,
(Rumänien), Acta Archaeologica Carpathica 39 D. Şerbănescu, Zur Spätbronzezeit an der
(2004), Kraków, 87-122. unteren Donau. Die Kulturen Coslogeni
Schuster 2007 = C. Schuster, Die Tei-Kultur, în und Radovanu und ihre Verbindungen mit
C. Schuster, G. Crăciunescu, C. Fântâneanu, dem östlichen Mittelmeerraum, în F. Lang –
Zur Bronzezeit in Südrumänien. Drei Kulturen: C. Reinholdt – J. Weilhartner (ed.), ΣΤΕΦΑΝΟΣ
Glina, Tei und Verbicioara, Bd. II, Târgovişte, ΑΡΙΣΤΕΙΟΣ. Archäologische Forschungen
39-74. zwischen Nil und Istros. Festschrift für Stefan
Schuster 2008a = C. Schuster, Transportul teres- Hiller zum 65. Geburtstag, Wien, 241-250.
tru în Preistorie, cu privire specială la ţinutul Schuster, Fântâneanu, Crăciunescu 2005 =
Dunării de Jos, Târgovişte. C. Schuster, C. Fântâneanu, G. Crăciunescu,
Schuster 2008b = C. Schuster, Date noi cu pri- Einführung, în C. Schuster, G. Crăciunescu,
vire la Cultura Sântana de Mureş în centrul C. Fântâneanu, Zur Bronzezeit in Südrumäni-
Munteniei (judeţul Giurgiu), Buridava 5 (2007), en. Drei Kulturen: Glina, Tei und Verbicioara,
42-54. Bd. I, Bucureşti, 9-20.
Schuster, Comşa 1997 = C. Schuster, A. Comşa, Schuster, Popa, Grofu, Panait 2003 = C. Schus-
Die Tei-Kultur und der Südosten Siebenbür- ter, T. Popa, F. Grofu, M. Panait, Mironeşti, com.
gens, Forschungen zur Volks- und Landeskunde Gostinari, jud. Giurgiu. Punct: la Conacul lui
40/1-2, 107-116. Palade, Malu Roşu, în Cronica cercetărilor
Schuster, Fântâneanu 2003 = C. Schuster, arheologice din România. Campania 2002.
C. Fântâneanu, Consideraţii privind habitatul în A XXXVII-a Sesiune Naţională de Rapoarte
bronzul timpuriu între Carpaţii Meridionali şi Arheologice, Covasna, 2-6 iunie 2003, Bucu-
Dunăre. Cultura Glina, Drobeta 13, 7-15. reşti, 198-199, 435.
Schuster, Fântâneanu 2005 = C. Schuster, Schuster, Popa, Panait, Panait 2008a = C. Schus-
C. Fântâneanu, Die Glina-Kultur, C. Schuster, ter, T. Popa, M. Panait, D. Panait, Cu privire la
G. Crăciunescu, C. Fântâneanu, Zur Bronzezeit un idol de la începutul Bronzului timpuriu (?) de
in Südrumänien. Drei Kulturen: Glina, Tei und la Mironeşti – Malul Roşu, BMJGTA XIII/10,
Verbicioara, Bd. I, Târgovişte, 21-83. 149-157.
Schuster, Fântâneanu 2007 = C. Schuster, Schuster, Popa, Panait, Panait 2008b = C. Sc-
C. Fântâneanu, Die Glina-Kultur, C. Schuster, huster, T. Popa, M. Panait, D. Panait, Mironeşti,
C. Fântâneanu, G. Crăciunescu, Zur Bronzezeit com. Gostinari, jud. Giurgiu, Punct: Malu Roşu,
in Südrumänien. Drei Kulturen: Glina, Tei und în Cronica cercetărilor arheologice din Româ-
Verbicioara, Bd. II, Târgovişte, 9-37. nia. Campania 2007. A XLII-a Sesiune naţională
Schuster, Negru 2006 = C. Schuster, M. Negru, de rapoarte arheologice, Iaşi, 14 mai-18 mai
Militari-Câmpul Boja. An archaeological site 2008, Bucureşti, 200-201.
on the territory of Bucharest II. Pre- and Proto- Schuster, Comşa, Popa, Morintz, Panait 2006
Historic Settlements, Târgovişte. = C. Schuster, A. Comşa, T. Popa, A. Morintz,
Schuster, Popa 1995a = C. Schuster, T. Popa, M. Panait, Mironeşti, com. Gostinari, jud. Giur-
Cercetări privind epoca bronzului în judeţul giu, Punct: Malu Roşu, în Cronica cercetărilor
Giurgiu (investigaţiile din anii 1986-1994), arheologice din România. Campania 2005.
BMJGTA I/1, 20-54. A XL-a Sesiune Naţională de Rapoarte
90 Bibliografie
Arheologice, Covasna, 31 mai-3 iunie 2003, E. Alexandrescu, E. Safta, O. Damian,

Bucureşti, 230-231. S. Pandrea, A. Niculescu, Aşezări din zona
Sîrbu 1993 = V. Sîrbu, Credinţe şi practici fune- Căscioarele – Greaca – Prundu – mileniile
rare, religioase şi magice în lumea geto-dacilor, I î.Hr. – I d.Hr. -, Monografii Arheologice 3,
Galaţi-Brăila. Brăila, 11-19.
Sîrbu 1996a = V. Sîrbu, Valea Fântânilor, în Sîrbu, Schuster, Popa 1997 = V. Sîrbu, C.
V. Sîrbu, P. Damian, E. Alexandrescu, Schuster, T. Popa, Noi descoperiri getice din
E. Safta, O. Damian, S. Pandrea, A. Nicules- judeţul Giurgiu (aşezările de la Schitu, Bila,
cu, Aşezări din zona Căscioarele – Greaca – Cămineasca, Mironeşti, Mihăileşti, Adunaţii
Prundu – mileniile I î.Hr. – I d.Hr. -, Monografii Copăceni, Mogoşeşti, Milcovăţu, Letca Noua,
Arheologice 3, Brăila, 62-66. Letca Veche), Istros 8, 237-255.
Sîrbu 1996b = V. Sîrbu, Canalul Popii, în Sîrbu, Damian, Alexandrescu, Safta, Damian,
V. Sîrbu, P. Damian, E. Alexandrescu, E. Safta, Pandrea, Niculescu 1996 = V. Sîrbu, P. Damian,
O. Damian, S. Pandrea, A. Niculescu, Aşezări E. Alexandrescu, E. Safta, O. Damian, S. Pan-
din zona Căscioarele – Greaca – Prundu – mile- drea, A. Niculescu, Aşezări din zona Căscioarele
niile I î.Hr. – I d.Hr. -, Monografii Arheologice – Greaca – Prundu – mileniile I î.Hr. – I d.Hr. -,
3, Brăila, 67. Monografii Arheologice 3, Brăila.
Sîrbu 1996b = V. Sîrbu, La Slom, în V. Sîrbu, Şerbănescu, Trohani 1978 = D. Şerbănescu, G.
P. Damian, E. Alexandrescu, E. Safta, O. Da- Trohani, Cercetări arheologice pe valea Mos-
mian, S. Pandrea, A. Niculescu, Aşezări din tiştea, în V. Vrabie (coord.), Ilfov – File de
zona Căscioarele – Greaca – Prundu – mileniile Istorie, Bucureşti, 17-42.
I î.Hr. – I d.Hr. -, Monografii Arheologice 3, Tasić 2001 = N. Tasić, Die Cernavodă III-Boleráz-
Brăila, 58-61. Kultur im westklichen Teil der jugoslawischen
Sîrbu, Damian 1996a = V. Sîrbu, P. Damian, Va- Donauniederung, în P. Roman, S. Diamandi
lea Coşarului, în V. Sîrbu, P. Damian, E. Ale- (ed.), Cernavodă III–Boleráz. Ein Vorgeschi-
xandrescu, E. Safta, O. Damian, S. Pandrea, chtliches Phänomen zwischen dem Oberrhein
A. Niculescu, Aşezări din zona Căscioarele – und der Unteren Donau, Symposium Mangalia/
Greaca – Prundu – mileniile I î.Hr. – I d.Hr. -, Neptun (18.-24. Oktober 1999), Studia Danu-
Monografii Arheologice 3, Brăila, 53-57. biana, Series Symposia II, Bucureşti, 342-357.
Sîrbu, Damian 1996b = V. Sîrbu, P. Damian, Tănăsescu, Grofu, Mocanu 2007 = B. Tănăsescu,
Coinea II, în V. Sîrbu, P. Damian, E. Alexan- F. Grofu, A.C. Mocanu, Slobozia, com. Slobo-
drescu, E. Safta, O. Damian, S. Pandrea, zia, jud. Giurgiu, Punct: Drumul lui Rainea, în
A. Niculescu, Aşezări din zona Căscioarele – Cronica Cercetărilor Arheologice din România.
Greaca – Prundu – mileniile I î.Hr. – I d.Hr. -, Campania 2006. A XLI-a Sesiune Naţională de
Monografii Arheologice 3, Brăila, 41-52. Rapoarte Arheologice, Tulcea, 29 mai-1 iunie
Sîrbu, Damian 1996c = V. Sîrbu, P. Damian, 2006, Bucureşti, 342-343 şi pl. 67.
Cătălui, în V. Sîrbu, P. Damian, E. Alexan- Tončeva 1981 = G. Tončeva, Un habitat lacustre
drescu, E. Safta, O. Damian, S. Pandrea, de l’Âge du bronze ancien dans les environs
A. Niculescu, Aşezări din zona Căscioarele – de la ville de Varna (Ézérovo), Dacia N.S. 25,
Greaca – Prundu – mileniile I î.Hr. – I d.Hr. -, 63-130.
Monografii Arheologice 3, Brăila, 38. Trohani 1997 = G. Trohani, Aşezarea de la Po-
Sîrbu, Damian 1996d = V. Sîrbu, P. Damian, peşti, jud. Giurgiu. Campaniile 1988-1991, Sec-
Suharna, în V. Sîrbu, P. Damian, E. Alexan- ţiunea Π. Raport preliminar, CA 10, 193-229.
drescu, E. Safta, O. Damian, S. Pandrea, Trohani, Oancea 1976 = G. Trohani, A. Oancea,
A. Niculescu, Aşezări din zona Căscioarele – Descoperiri arheologice pe teritoriul comunei
Greaca – Prundu – mileniile I î.Hr. – I d.Hr. -, Vînătorii Mici, judeţul Ilfov, CA 2, 19-32.
Monografii Arheologice 3, Brăila, 31-37. Tudor 1977 = E. Tudor, Un aspect cultural post-
Sîrbu, Damian 1996e = V. Sîrbu, P. Damian, gumelniţean descoperit în zona de dealuri a
Şuviţa Hotarului, în V. Sîrbu, P. Damian, Munteniei, SCIV 28/1, 37-53.
Tudor 1978 = E. Tudor, Die Gruppe Brăteşti, Bd. I Moştenirea timpurilor îndepărtate, Bucu-
Dacia N.S. 22, 73-86. reşti, 225-237.
Tudor 1982 = E. Tudor, Neue Angaben zur frühen Vulpe 2001b = A. Vulpe, Epoca metalelor. Prima
Bronzezeit in Südrumänien, Dacia N.S. 26, epocă a fierului. Perioada mijlocie (cca 850/8-
59-75. --650 a.Chr.), în M. Petrescu-Dîmboviţa,
Tudor, Chicideanu 1977 = E. Tudor, I. Chicidea- A. Vulpe (ed.), Istoria Românilor. Bd. I Moş-
nu, Săpăturile arheologice de la Brăteştii de tenirea timpurilor îndepărtate, Bucureşti,
Sus, jud. Dîmboviţa, Valachica 9, 119-151. 327-339.
Vagalinski 1999 = L. Vagalinski, spätrömische Vulpe, Gheorghiţă 1976 = A. Vulpe, M. Gheor-
und völkerwanderungszeitliche Drehscheiben- ghiţă, Bols á reliefs de Popeşti, Dacia N.S. 20,
keramik mit eingeglätteter Verzierung südlich 167-198.
der Donau (Bulgarien), în G. Gomolka-Fuchs Vulpe, Gheorghiţă 1981 = A. Vulpe, M. Gheor-
(ed.), Sîntana de Mureş-Cernjachov-Kultur. Ak- ghiţă, Şantierul arheologic Popeşti-Mihăileşti,
ten des Internationalen Kolloquiums in Caputh CA 4, 58-65.
vom 20. bis 24. Oktober 1995, Bonn, 155-178. Vulpe, Veselovschi-Buşilă 1967 = A. Vulpe,
Vulpe 1957 = R. Vulpe, Şantierul arheologic Po- V. Veselovschi-Buşilă, Date noi privind pe-
peşti, MCA 3, 227-246. riodizarea culturii Tei şi cunoaşterea culturii
Vulpe 1959 = A. Vulpe, Depozitul de la Tufa şi Basarabi (Săpăturile de la Novaci, 1961),
topoarele cu ceafă cilindrică, SCIV 10/2, 265- SCIV18/1, 83-112.
276. Zaharia 1967 = E. Zahatia, Săpăturile de la Dridu.
Vulpe 1962 = R. Vulpe, Şantierul arheologic Contribuţie la arheologia şi istoria perioadei de
Popeşti (r. Drăgăneşti-Vlaşca, reg. Bucureşti), formare a poporului român, Bucureşti.
MCA 8, 457-461. Zápotocký, Zápotocká 2001 = M. Zápotocký,
Vulpe 1966 = R. Vulpe, Aşezări getice din Mun- M. Zápotocká, Die Boleráz-Stufe der Badener
tenia, Bucureşti. Kultur in Böhmen, în P. Roman, S. Diamandi
Vulpe 1965 = A. Vulpe, Zur mittleren Hallstattzeit (ed.), Cernavodă III–Boleráz. Ein Vorgeschicht-
in Rumänien (die Basarabi-Kultur), Dacia, N.S. liches Phänomen zwischen dem Oberrhein und
9, 105-132. der Unteren Donau, Symposium Mangalia/Nep-
Vulpe 1986 = A. Vulpe, Zur Entstehung der geto- tun (18.-24. Oktober 1999), Studia Danubiana,
dakischen Zivilisation. Die Basarabi-Kultur, Series Symposia, II, Bucureşti, 579-603.
Dacia, N.S. 30, 49-90. Zmejkova 2002 = I. Zmejkova, La propagation
Vulpe 1997 = A. Vulpe, Săpăturile de la Popeşti. de la culture Tei (I-III) en Bulgarie du Nord-Est,
Prezentarea campaniilor 1988-1993, CA 10, în A. Fol (ed.), Thrace and the Aegean. Proce-
163-172. edings of the Eighth International Congress of
Vulpe 2001a = A. Vulpe, Epoca metalelor. Epoca Thracology. Sofia-Yambol, 25-29 September
bronzului. Bronzul timpuriu, în M. Petrescu- 2000, Bd. 1, Sofia, 159-166.
Dîmboviţa, A. Vulpe (ed.), Istoria Românilor.
92 Bibliografie
Abrevieri
BMJV = Buletinul Muzeului Judeţean Vlaşca.
BMJGTA = Buletinul Muzeului Judeţean Giurgiu „Teohari Antonescu”.
CA = Cercetări Arheologice.
CAANT = Cercetări Arheologice în Aria Nord-Tracă.
CAB = Cercetări Arheologice în Bucureşti.
CCDJ = Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos.
EAZ = Ethnographisch – Archäologische Zeitschrift.
MCA = Materiale şi Cercetări Arheologice.
MuzNaţ = Muzeul Naţional.
RPRP = Reports of Prehistoric Research Projects.
SCIV/ SCIVA = Studii şi Cercetări de Istorie Veche/ şi Arheologie.
PLANŞE
94
Planşe
Pl. I. Hartă cu punctele investigate la Mironeşti: 1 = Coastă, 2 = La Panait, 3 = La Ruine, 4 = În Vale, 5 = Conacul lui Palade, 6 = Malul Roşu.
MIRONEŞTI. I – Locuri, cercetări arheologice, monumente şi personaje istorice
95
Pl. II. Mironeşti-Coastă: C2L2 = perimetrul probabil al construcţiei culturii Tei III, C3L1 = perimetrul probabil al construcţiei getice.
96
Planşe
Pl. III. Mironeşti-Coastă: groapa Tei III.

Pl. IV. Mironeşti-La Panait: planurile celor trei construcţii Tei III (L1-L3).
98 Planşe
Pl. V. Mironeşti-În Vale: ceramică Sântana de Mureş.
Pl. VI. Mironeşti-În Vale: planul cuptorului Sântana de Mureş.
100
Planşe
Pl. VII. Mironeşti-Conacul lui Palade: a = profilul peretelui estic al S. 2, b = planul S. 2, cu complexele getice şi hallstattiene.
Pl. VIII. Mironeşti-Malul Roşu: dispunerea în plan a suprafeţelor cercetate.
102
Planşe
Pl. IX. Mironeşti-Malul Roşu: a = profilul peretelui peretelui estic al S. 1, b = planul S. 1, cu complexele.
Pl. X. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.
104 Planşe
3
5
6 7
Pl. XI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.
Pl. XII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.

2
4
1
106 Planşe
Pl. XIII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.
1 2
3
4
7
8
Pl. XIV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.
108 Planşe
1 2
4
3
5
7
Pl. XV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.
1
2
3
4
5
6
7 8
10
Pl. XVI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.
110 Planşe
2
1
3
4
Pl. XVII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.
3 4
Pl. XVIII. Mironeşti-Malul Roşu: piese Cernavodă II.
112
Planşe
Pl. XIX. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.

1 2
3
5
4
7
6
9
10
11
12
Pl. XX. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
114 Planşe
4
3
Pl. XXI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
3 4
5 7
6
Pl. XXII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
116 Planşe
1
2
5 6
Pl. XXIII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
3
5
Pl. XXIV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
118 Planşe
3 4
7
6
9 10
8
Pl. XXV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
Pl. XXVI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
120 Planşe
1
2
6
5
Pl. XXVII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
1 2
3 4
Pl. XXVIII. Mironeşti-Malul Roşu: 1-2, 4-5 = ceramică Basarabi, 3 = ceramică Glina.
122 Planşe
4
3
5 7
Pl. XXIX. Mironeşti-Malul Roşu: 1-5, 7 = ceramică Basarabi, 6 = ceramică Tei III.
Pl. XXX. Mironeşti-Malul Roşu: 1-3 = ceramică Basarabi;

Mironeşti-Conacul lui Palade: 4 = ceramică Basarabi.
124 Planşe
Pl. XXXI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
Pl. XXXII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
126 Planşe
Pl. XXXIII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
4
3
6
5
Pl. XXXIV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
128 Planşe
4
5
7
8
Pl. XXXV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
3
4
Pl. XXXVI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
130 Planşe
5
6
Pl. XXXVII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
4
3
Pl. XXXVIII. Mironeşti-Malul Roşu: 1-6 = ceramică getică, 7 = ceramică Căţelu Nou-Mironeşti.
132 Planşe
Pl. XXXIX. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
Pl. XL. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică getică.
134 Planşe
1 2
3
4
Pl. XLI. Mironeşti-Malul Roşu: 1-4 = ceramică Basarabi, 5 = ceramică Glina.
Pl. XLII. Mironeşti-Malul Roşu: 1 = ceramică Basarabi, 2 = ceramică Cernavodă I.
136 Planşe
Pl. XLIII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
2
3
4 6
7
8
10
Pl. XLIV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
138 Planşe
1 3
4
6
7
8
Pl. XLV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
Pl. XLVI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică getică.
140 Planşe
1
2
4
3
5 6
Pl. XLVII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
Pl. XLVIII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
142 Planşe
Pl. XLIX. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
1
2
Pl. L. Mironeşti-Coastă: 1, 3 = ceramică Tei III; La Panait: 2, 4 = ceramică Tei III;

Malul Roşu: 5 = ceramică Tei IV.
144 Planşe
7
6
5
8 10
Pl. LI. Mironeşti-Malul Roşu: 1-5, 7-10 = ceramică Basarabi; 6 = ceramică Cernavodă II.
Pl. LII. Mironeşti-Malul Roşu: 1, 3-5 = ceramică Basarabi, 2 = ceramică Tei IV.
146 Planşe
4 5
Pl. LIII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
Pl. LIV. Mironeşti-Malul Roşu: 1-3 = ceramică getică; Conacul lui Palade: 4-5 = ceramică getică.
148 Planşe
7 8
10
11
Pl. LV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
Pl. LVI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
150 Planşe
Pl. LVII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
Pl. LVIII. Mironeşti-Malul Roşu: 1 = ceramică Tei IV;

Conacul lui Palade: 2-3 = ceramică Basarabi, 4 = ceramică getică.
152 Planşe
1
2
5
6
Pl. LIX. Mironeşti-Malul Roşu: 1, 5 = ceramică Tei III, 2, 4 = ceramică Glina,

3, 6 = ceramică Căţelu Nou-Mironeşti.
Pl. LX. Mironeşti-Malul Roşu: unelte din silex Basarabi.
154 Planşe
2
1
Pl. LXI. Mironeşti-Malul Roşu: 1, 4, 6 = unelte silex Cernavodă II, 2-3, 5 = unelte silex Basarabi.
1 2
4
3
Pl. LXII. Mironeşti-Malul Roşu: unelte silex Basarabi.
156 Planşe
3
2
1
4
5
6
8
9
10
11
Pl. LXIII. Mironeşti-Malul Roşu: unelte silex Basarabi.
Pl. LXIV. Mironeşti-Malul Roşu: 1 = fusaioală, 2 = fibulă din broz, 3 = cuţitaş,

4 = idol zoomorf, toate Basarabi.
158 Planşe
2
1
3 4
Pl. LXV. Mironeşti-Malul Roşu: piese silex Cernavodă II.
6 5
Pl. LXVI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
160 Planşe
1
2
3 4
5
6
7 8
Pl. LXVII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
2
1
5 6
8
7
Pl. LXVIII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
162 Planşe
2
1
Pl. LXIX. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
5
6
Pl. LXX. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
164 Planşe
1
2
3
4
5
6
Pl. LXXI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
1 2
4
3
Pl. LXXII. Mironeşti-Malul Roşu: 1 = ceramică Tei IV, 2 = ceramică Basarabi,

3, 5 = ceramică getică, 4 = ceramică Radovanu.
166 Planşe
3
2
5
4
Pl. LXXIII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
3
2
Pl. LXXIV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
168 Planşe
4
5
Pl. LXXV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
2 3
Pl. LXXVI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
170 Planşe
1 2
Pl. LXXVII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
1
2
3
4
Pl. LXXVIII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
172 Planşe
2
1
3 4
Pl. LXXIX. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
Pl. LXXX. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
174
1
3
8
9
5 7
10
11
12
13 14 15 16
Planşe
Pl. LXXXI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică de tip Căţelu Nou-Mironeşti.

4
5
Pl. LXXXII. Mironeşti-Malul Roşu: silexuri Cernavodă II.
176 Planşe
3 4
Pl. LXXXIII. Mironeşti-Malul Roşu: silexuri Cernavodă II.
2
1
4
3
Pl. LXXXIV. Mironeşti-Malul Roşu: silexuri Cernavodă II.
178 Planşe
Pl. LXXXV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
1 2
6 7
Pl. LXXXVI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă III.
180 Planşe
2
3
Pl. LXXXVII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă III.
4
3
Pl. LXXXVIII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă III.
182 Planşe
1
2
Pl. LXXXIX. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă III.
2
1
3
4
5
6
7 8
Pl. XC. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
184 Planşe
6
5
Pl. XCI. Mironeşti-Malul Roşu: 1-2 = silexuri Cernavodă III, 3 = fusaiolă Basarabi,
4 = idol zoomorf Basarabi; Mironeşti-În Vale: 5 = ac de fibulă Sântana de Mureş,
6 = vârf de săgeată Dridu.
Pl. XCII. Mironeşti-Malul Roşu: 1 = vas Basarabi, 2 = vas Cernavodă III.
186 Planşe
Pl. XCIII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Brăteşti.
Pl. XCIV. Mironeşti-Conacul lui Palade: 1 = ceramică hallstattiană canelată, 2 = vas Basarabi.
FIGURI
190 Figuri
Fig. 1. Mironeşti: imagine de ansamblu a zonei; fotografie din satelit de la 4,09 km înălţime.
Fig. 2. Mironeşti-Coastă: fotografie din satelit de la 362 m înălţime.
Fig. 3. Mironeşti-La Panait: fotografie din satelit de la 362 m înălţime.
Fig. 4. Mironeşti-La Ruine: fotografie din satelit de la 301 m înălţime.
192 Figuri
Fig. 5. Mironeşti-În Vale: fotografie din satelit de la 319 m înălţime.
Fig. 6. Mironeşti-Conacul lui Palade: fotografie din satelit de la 319 m înălţime.
Fig. 7. Mironeşti-Malul Roşu: fotografie din satelit de la 613 m înălţime.
Fig. 8. Mironeşti-Conacul lui Palade şi Malul Roşu: a-b = hărţi topografice.
194 Figuri
Fig. 9. Mironeşti-Conacul lui Palade şi Malul Roşu: trecerea din imagine bi-dimensională
în imagine tri-dimensională/model 3D.
Fig. 10. Mironeşti-Conacul lui Palade şi Malul Roşu: imagini 3D din diferite puncte cardinale.
Fig. 11. Mironeşti-Coastă: fotografie dinspre Valea Argeşului.
Fig. 12. Mironeşti-La Panait: fotografie dinspre Valea Argeşului.
196 Figuri
Fig. 13. Mironeşti-La Ruine: fotografie cu groapa getică (foto prof. dr. Gheorghe Cantacuzino).
Fig. 14. Fotografie cu punctele Mironeşti-În Vale, Conacul lui Palade şi Malul Roşu.
Fig. 15. Mironeşti-Conacul lui Palade: fotografie de pe terasă.
Fig. 16. Mironeşti-Malul Roşu: fotografie dinspre Valea Argeşului.
198 Figuri
Fig. 17. Mironeşti-Malul Roşu: fotografie dinspre Valea Argeşului.
Fig. 18. Mironeşti-Malul Roşu: fotografii cu groapa Cernavodă II.
Fig. 19. Mironeşti-Malul Roşu: aspect de săpătură; demontarea vasului Cernavodă III.
Fig. 20. Mironeşti-Malul Roşu: S. 1, aspect de săpătură şi planul construcţiei Cernavodă III.
200 Figuri
Fig. 21. Mironeşti-Malul Roşu: S. 11, după încheierea cercetărilor.
Fig. 22. Mironeşti-Malul Roşu: S. 17.
Fig. 23. Mironeşti-Malul Roşu: S. 17. Fig. 24. Mironeşti-Malul Roşu: fotografie
a secţiunii prin valul Basarabi.
Fig. 25. Mironeşti-Malul Roşu: fotografie a secţiunii prin valul Basarabi.
202 Figuri
Fig. 26. Mironeşti-Malul Roşu: modelul 3D al S. 17 cu „tăierea” perpendiculară a valului

Basarabi: a = vedere dinspre sud-vest, b = vedere dinspre sud-est, c = vedere dinspre nord-est,
d = vedere dinspre nord-vest.
Fig. 27. Mironeşti-Malul Roşu: S. 10, aspect de săpătură, complex de vase Basarabi,
înainte de „demontare”.
în curs de „demontare”.
în curs de „demontare”.
204 Figuri
Fig. 30. Mironeşti-Malul Roşu: vatra de foc Cernavodă II, amplasament.
Fig. 31. Mironeşti-Malul Roşu: vatra de foc Cernavodă II, înainte de secţionare.
Fig. 32. Mironeşti-Malul Roşu: vatra de foc Cernavodă II, în curs de cercetare.
Fig. 33. Mironeşti-Malul Roşu: vatra de foc Cernavodă II, un profil.
206 Figuri
Fig. 34. Mironeşti-În Vale: fotografie cu macheta cuptorului (machetă) Sântana de Mureş.
Fig. 35. Mironeşti-În Vale: „dopuri” pentru cuptorul Sântana de Mureş.
Fig. 36. Hartă cu aria de răspândire a culturii Cernavodă II în România.
Fig. 37. Mironeşti-În Vale: ceramică Dridu.
208 Figuri
Fig. 38. Mironeşti-Malul Roşu: idol feminin, Bronz Timpuriu.
Fig. 39. Mironeşti-În Vale: ceramică Sântana de Mureş.
Fig. 40. Mironeşti-Coastă: ceramică Tei III.
210 Figuri
Fig. 41. Mironeşti-Coastă: ceaşcă Tei III (în Fig. 42. Mironeşti-Coastă: ceaşcă Tei III.
stânga imaginii); La Panait: ceaşcă Tei III
(în dreapta imaginii).
Fig. 43. Mironeşti-Coastă: vase Tei III.
Fig. 44. Mironeşti-La Panait: ceramică Tei III.
Fig. 45. Mironeşti-Coastă: ceramică getică.
212 Figuri
Fig. 46. Mironeşti-La Panait: brăţară din bronz (Tei III).
Fig. 47. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
214 Figuri
216 Figuri
Fig. 54a. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
Fig. 54b. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
Fig. 55a. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
Fig. 55b. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.
218 Figuri
220 Figuri
Fig. 62. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Coslogeni.
222 Figuri
Fig. 63. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Radovanu.
Fig. 64. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II (cele două fragmente din stânga);
ceramică Căţelu Nou-Mironeşti (cele două fragmente din dreapta).
Fig. 65. Mironeşti-Malul Roşu: vas Cernavodă I.
224 Figuri
Fig. 66. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică getică.
Fig. 67. Mironeşti-Conacul lui Palade: ceramică hallstattiană canelată.
Fig. 68. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă III,

cu excepţia piesei numârul 4 de pe rândul de jos.
Fig. 69. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.
226 Figuri
Fig. 70. Mironeşti-Malul Roşu: pandantiv Cernavodă II.
Fig. 71. Mironeşti-Malul Roşu: dăltiţă şi scoici neprelucrate ale culturii Cernavodă II.
Fig. 72. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Tei III (imaginea din stânga);
Conacul lui Palade: ceramică Tei III (imaginea din dreapta).
Fig. 73. Mironeşti-Malul Roşu: fusaiolă Basarabi.
228 Figuri
Fig. 74. Mironeşti-Malul Roşu: idol zoomorf Basarabi.
Fig. 75. Mironeşti-Malul Roşu: silex Basarabi.
Fig. 76. Mironeşti-Malul Roşu: silex Cernavodă III.
Fig. 77. Mironeşti-Malul Roşu: silex Cernavodă III.
230 Figuri
Fig. 78. Mironeşti-Malul Roşu: silex Cernavodă I.
Cãrþi disponibile la Editura Pelican:
Seria Filosofie
Constantin Stoenescu, Experienþã ºi semnificaþie
Moritz Schlick, Formã ºi conþinut. O introducere în gândirea filosoficã
Ernst Tugendhat, Ursula Wolf, Propedeuticã logico-semanticã
Walter Biemel, Fenomenologie ºi hermeneuticã
Bernhard Waldenfels, Schiþa unei fenomenologii responsive
Ion Tãnãsescu (editor), Argumentul ontologic. Aspecte tradiþionale ºi
interpretãri moderne
Constantin Stoenescu, Ion Tãnãsescu (editori), Filosofia austriacã. Origini.
Specific. Reprezentanþi
Adrian Niþã (coordonator), Natura timpului
D. Stoianovici, G. Flonta, C. Stoenescu (editori), Filosofia lui Karl Popper.
Analize ºi interpretãri
Seria Istorie
Traian Popa, Din Istoria Partidului Naþional Liberal
Mircea Alexa, ªtiri despre judeþul Vlaºca în ziarul socialist „Lumea Nouã“
Pamfil ªeicaru, Dunãrea - fluviu la cinci mãri
Damian Ancu, Ion Bãlan, Monografia comunei Gogoºari
Seria Carte ºcolarã
Liliana Drãgan, Nicoleta Niculae, Teste grilã ºi rebusuri chimice pentru gimnaziu
Seria Roman
Florin Miertoiu, Omul înarmat
Seria Clasicii literaturii române
Dimitrie Bolintineanu, Cãlãtorii la românii din Macedonia ºi de la Muntele Athos
Seria Poezie
Ionel Muscalu, Rãzboiul cailor pe pereþi
Aniºoara Ciobanu Velici, Dau o zi de varã pentru iubire
Vasile Arcanu, Pe aripile nopþii
Dunia Pãlãngeanu, Rugã pentru dimineþile oraºului
Oana Bârnac, Feþele iubirii
Hanibal Georgescu, Monocord. Poemele clepsidrei
XXX, Poemele oraºului (Antologie)
Ionel Muscalu, Baladele oraºului meu. Chipuri de prieteni
Comenzi ºi relaþii la e-mail: [email protected]

Mironesti Locuri Cercetari Arheologice Monumente Si Personaje Istorice Cristian Schuster Traian Popa 2008 Vol 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mironesti Locuri Cercetari Arheologice Monumente Si Personaje Istorice Cristian Schuster Traian Popa 2008 Vol 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mironesti Locuri Cercetari Arheologice Monumente Si Personaje Istorice Cristian Schuster Traian Popa 2008 Vol 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

CRISTIAN SCHUSTER TRAIAN POPA

Locuri, cercetari arheologice,

monumente si , personaje istorice

cu contribuţii de = VASILE BARBU

Bibliotheca Musei Giurgiuvensis

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Coordonatorii seriei Bibliotheca Musei Giurgiuvensis:

Cuvânt înainte (Cristian Schuster) ............................................................................ 7

Capitolul I. Un pic de geograﬁe

I. Mironeştiul în context geograﬁc mai larg

II. Microregiunea Mironeşti

cu urzica contribuie la îngreunarea accesului în abundente care-l alimentează şi pe cursul căruia

B. SĂPĂTURI ARHEOLOGICE DE SALVARE ŞI SISTEMATICE

4.3.1. Cultura Dridu: 4.3.2.3.1. Pasta:

4.3.1.3.1. Pasta: 4.3.2.3.2. Forme:

5. Punctul Conacul lui Palade

6. Punctul Malul Roşu

6.1. Amplasamentul: abat de la această regulă sunt sondajele notate cu

S. 20 la 11 m vest de S. 19 (pl. VIII/ S. 20) şi S. 6.3.1.2. Construcţia Cernavodă II:

6.4.3.4.2.2.6. Vase „sac” (pl. XXXVII/1; 6.4.3.4.2.1. Decorul adâncit:

LIX/6), micile alveole şi crestele aﬂate deasupra 6.4.4.3.2. Cultura Coslogeni:

6.4.5.1.1.2. Formele: Celelalte două fusaiole, bitronconice, sunt de

ANALOGII, DISCUŢII, UNELE CONCLUZII

regiuni împreună cu nord-estul Bulgariei şi şi construcţii. La Mironeşti posibile construcţii

2. Perioada de Tranziţie de la Eneolitic şi Epoca Bronzului

2.1. Cultura Cernavodă III O locuire de slabă intensitate, atestată doar de

de Berea-Cetatea Iepurului şi Togul Evreului, 19 în Austria Inferioară, 2 în Austria Superioară

Čáslav-Hrádek, Močovice etc.). Deosebit de inte- exemplu, locuinţele investigate la Cernavodă au

practicat creşterea animalelor, ocazional vână- Cucuteni, Cernavodă I, Gumelniţa şi Sălcuţa şi

Descoperirea de la Militari-Câmpul Boja are teritoriu principal de răspândire cuprindea Olte-

5. Cultura Sântana de Mureş

Alexandria, Mărculeşti). La Radovanu, de exem- descoperite în mormintele de la Izvoru, dar şi în

Alexandrescu, Popa 1998 = E. Alexandrescu, T. Bem 2007c = C. Bem, Bucşani 6. Buric 3, în

El Susi 1989 = G. El Susi, Materialul faunistic Jugoslawien, în P. Roman, S. Diamandi (ed.),

Chamer Kultur, în P. Roman, S. Diamandi Morintz, Roman 1968a = S. Morintz, P. Roman,

Volumul III. Genezele româneşti, Bucureşti, Repertoriul microzonei Bucşani, Bucureşti,

Cernavodă. în R.M. Boehmer şi J. Maran Schuster 1996 = C. Schuster, Zu den hallstattzeit-

Arheologice, Covasna, 31 mai-3 iunie 2003, E. Alexandrescu, E. Safta, O. Damian,

Pl. III. Mironeşti-Coastă: groapa Tei III.

Pl. V. Mironeşti-În Vale: ceramică Sântana de Mureş.

Pl. VI. Mironeşti-În Vale: planul cuptorului Sântana de Mureş.

Pl. VIII. Mironeşti-Malul Roşu: dispunerea în plan a suprafeţelor cercetate.

Pl. X. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.

Pl. XI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.

Pl. XII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.

Pl. XIII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.

Pl. XIV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.

Pl. XV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.

Pl. XVI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.

Pl. XVII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Cernavodă II.

Pl. XVIII. Mironeşti-Malul Roşu: piese Cernavodă II.

Pl. XIX. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.

Pl. XX. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.

Pl. XXI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.

Pl. XXII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.

Pl. XXIII. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.

Pl. XXIV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.

Pl. XXV. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.

Pl. XXVI. Mironeşti-Malul Roşu: ceramică Basarabi.