Vârsta preşcolară se caracterizează prin dezvoltare accelerată în toate

planurile: fizic, cognitiv şi socio-emoţional. Aceste planuri se află în strânsă

interacţiune şi pot fi separate doar artificial, pentru a fi investigate sau
înţelese mai uşor. De exemplu, capacitatea de a inhiba un răspuns (funcţie
cognitivă) depinde în mare măsură de maturarea ariilor cerebrale frontale
(aspect fizic) şi are consecinţe importante la nivelul interacţiunilor sociale,
de exemplu aşteptarea rândului (aspect socio-emoţional). Din această cauză,
mulţi cercetători care investighează diverse aspecte cognitive fac acest lucru
în strânsă relaţie cu funcţionarea socio-emoţională, vorbind despre cogniţie
socială, respectiv funcţii cognitive puse în slujba adaptării sociale. Cu toate
acestea, în broşura de faţă ne vom centra pe dezvoltarea socio-emoţională la
preşcolari, pentru a detalia câteva aspecte fundamentale pe îndelete.
PREŞCOLARUL Informaţiile cuprinse aici merg însă mână în mână cu broşura referitoare la
 DEZVOLTARE SOCIO-EMOŢIONALĂ  dezvoltarea cognitivă (veţi regăsi teme comune în cele două).

1. Înțelegerea emoțiilor de către preșcolari

În perioada preşcolară, copilul denumeşte şi recunoaşte emoţiile proprii şi

ale persoanelor din jur, acest lucru permiţându-i să răspundă adecvat la
propriile trăiri emoţionale, cât şi la ale celorlalţi. La vârsta de 3 ani, copilul
denumește și recunoaște emoţii precum: bucuria, furia, frica şi tristeţea,
ajungând ca la vârsta de 5-6 ani această paletă de etichete verbale să fie
mult mai amplă, fiind incluse de exemplu și ruşinea, vinovăţia sau jena.
În perioada preșcolară, limbajul emoțiilor câștigă rapid în acuratețe,
Realizatori: student Loredana Cojan claritate și complexitate și, ceea ce este cel mai semnificativ, raportarea la
student Mihaela Ţăranu posibilele cauze ale sentimentelor oamenilor este din ce în ce mai frecventă.
Design: student Vlad Bosînceanu Din moment ce sunt capabli să vorbescă despre emoții înseamnă că pot avea
Coordonator: lect. dr. Thea Ionescu o viziune mai obiectivă asupra emoțiilor, pot să încerce să înțeleagă
propriile emoții și să asculte ce spun alții despre emoțiile lor. Limbajul
emoțiilor are aşasar implicații semnificative pentru dezvoltarea emoțională
a copilului.
- 2010 –
 În eforturile lor de a înțelege cauzele emoțiilor, preșcolarii încep să Datorită faptului că preșcolarii încep să facă distincția dintre realitate și
asocieze diferite sentimente cu situații tipice cum ar fi, de exemplu, aparență, aceștia încep să înțeleagă faptul că modul în care își exprimă
recunoașterea faptului că ceva care te împiedică să-ți îndeplinești scopurile emoțiile influențează dinamica relațiilor cu ceilalți oameni. Înțeleg faptul că
sau pierderea a ceva drag te va face trist (Harris, 1989; Stein, & Levine, o persoană nu-și arată adevăratele sentimente pentru a proteja astfel o altă
1989). Ei realizează așadar asocierea între emoții, pe de o parte, și gânduri persoană, începând să folosească regulile de exprimare emoţională (norme
și așteptări cu privire la evenimente, pe de altă parte. transmise social cu privire la felul în care este adaptativ să-ți exprimi
Sesizarea conexiunilor dintre sentimente și gânduri la vârsta preşcolară emoțiile în diferite circumstanțe) (Banerjee, 1997; Cole, 1986).
este reflectată și în înţelegerea faptului că emoțiile pot fi evocate și prin Pe măsură ce copiii cresc, discuțiile despre emoții sunt integrate în
intermediul gândurilor despre evenimente trecute. De exemplu, până la conversațiile zilnice, în citirea poveștilor, în discuții despre evenimente ce
vârsta de cinci ani copiii înțeleg faptul că cineva poate să fie trist când vede urmează să se întâmple, în istorii personale etc. Rolul acestor conversații
o pisică care îi aminteşte de pisica pe care ea/el tocmai a pierdut-o pentru înțelegerea emoțiilor derivă din:
(Lagattuta, Wellman, & Flavell, 1997; Lagattuta & Wellman, 2001). O a) creșterea competențelor lingvistice, care oferă un fundament lexical
tendință interesantă care se observă la preșcolari este faptul că ei înțeleg pentru împărtășirea experiențelor psihologice care sunt, de altfel, foarte
mult mai bine cauzele emoțiilor negative decât a celor pozitive (Dunn, & dificil de definit, înțeles și comunicat celorlalți.
Hughes, 1998; Fabes et al., 1991). b) faptul că adulții vorbesc cu copiii despre oameni. Astfel, ori de câte ori
Înțelegerea emoțiilor de către preșcolari este totuși încă limitată. Ei au un copil întreabă ‘’de ce?’’ despre sentimente sau comportamente pe care le
dificultăți în înțelegerea modului în care emoțiile se pot baza pe observă la alții, ei sunt învățați implicit depre cum funcționează mintea.
credințe/gânduri false. Putem ilustra acest lucru cu un experiment foarte Conversațiile educator/părinte-copil despre dorințe, sentimente,
cunoscut în literatura de specialitate despre testarea diferenţei dintre comportamente și gânduri îi ajută pe copii să înţeleagă mecanismele psihice
aparență și realitate, o variantă a testului bazat pe credințe false (vezi şi - cuvintele categorizează experiența psihologică dându-i coerență și criterii
varianta descrisă în broşura despre Dezvoltarea cognitivă). Un pentru înțelegerea acesteia. Mai mult decât atât, conversațiile despre emoții
experimentator îi arată unui copil o cutie de bomboane și îl întreabă ce oferă un cadru de transmitere a valorilor culturale, evaluărilor morale,
crede că se află înăuntru. Copilul răspunde că sunt bomboane și este foarte atribuirilor cauzale și a altor sisteme de credințe ale părinților și educatorilor
surprins când i se arată că sunt de fapt creioane. Copilul este întrebat apoi .
cum consideră că s-ar simți un alt copil când ar vedea cutia (înainte să afle Cu privire la acest aspect, în comparație cu regulile explicite date de
ce e de fapt înăuntru) - de regulă, pe la 3 ani copilul spune că acesta din părinți copiilor, referirile la sentimente și emoții sunt un predictor mult mai
urmă va fi surprins, la fel cum a fost și el, și nu bucuros (cum ar trebui să important pentru dezvoltarea timpurie a conștiinței la copii (Laible &
fie, pentru că încă nu cunoaşte conţinutul real al cutiei). Prin aceasta ni se Thompson, 2000). Educatorii și părinții care discută mai frecvent și mai
arată că încă la 3 ani copiii transferă propiile emoţii şi credinţe asupra elaborat despre emoții au copii care pot conceptualiza emoțiile mult mai
celorlalţi şi nu pot ţine cont de credinţele false ale celorlalţi (de Rosnay, exact și mai variat (Brown & Dunn, 1996; Denham, Zoller, &
Pons, Harris, & Morrell, 2004; Harris, Johnson, Hutton, Andrews, & Couchard,1994; Dunn, Brown, & Beardsall, 1991). Există o serie de
Cooke, 1989; Rosnay & Harris, 2002; Schaffer, 2007). De la 4-5 ani însă, elemente de elaborare a conversațiilor care oferă copilului baza pentru
copiii vor fi capabili să rezolve cu succes testul. înțelegerea emoțiilor, cum ar fi: descrierile făcute de adulți, explicațiile date
de către adulți cu privire la cauzele emoțiilor și la consecințele acestora, asocierea unei reglări emoţionale eficiente cu o competenţă socială ridicată
întrebările cu privire la modul în care au înțeles emoțiile, şi probleme comportamentale scăzute.
transmiterea/explicarea și învățarea strategiilor de management ale Setul de abilităţi care ajută individul să-şi atingă scopurile personale în
emoțiilor (Ontai & Thompson, 2002). interacţiunile sociale, menţinând în acelaşi timp relaţii pozitive cu ceilalţi,
Toate aceste cercetări ne arată că experiențele emoționale și sociale se reprezintă competența socială (Saarni, 1999). Copiii care sunt mai capabili
dezvoltă simultan cu mecanismele cognitive care devin mai complexe în să îşi inhibe comportamentele neadecvate, care amână recompensele şi
perioada preșcolară, și, pentru o înțelegere completă , dezvoltarea copilului folosesc metode cognitive pentru a-şi controla propriile emoţii şi
trebuie să fie privită atât din perspectiva dezvoltării socio-emoționale, cât și comportamente, sunt mai competenţi social, mai plăcuţi de către colegi şi
a celei cognitive (vezi și broșura despre dezvoltarea cognitivă). mai bine adaptaţi (Calkins, 2000). Evoluția interacțiunilor la preșcolari este
sprijinită şi de faptul că la vârsta de 4-5 ani se dezvoltă teoria minții, adică
abilitatea de a înțelege faptul ca ceilalți oameni au o lume internă care este
diferită pentru fiecare individ (Benga, 2002) (vezi şi broșura despre
2. Autoreglarea emoțională dezvoltarea cognitivă).

În această etapă de vârstă copilul dobândeşte o abilitate esenţială pentru

dezvoltarea ulterioară și anume autoreglarea emoţională (controlul 3. Contribuțiile relațiilor cu alți copii la dezvoltarea socio-emoțională.
propriilor emoţii şi dorinţe). Aceasta implică abilitatea de iniţiere, inhibiţie Dobândirea identității de gen.
sau modulare a proceselor fiziologice, a cogniţiilor şi a comportamentelor
relaţionate cu emoţiile astfel încât să fie atinse scopurile individuale Începând cu vârsta de 2-3 ani, interacțiunile devin tot mai sofisticate: copiii
(Thompson, 1990). devin capabili să se joace împreună și nu doar unul lângă celălalt. Astfel,
Preșcolarii pot identifica modalități diferite de interpretare a evenimentelor perioadele de interacțiune sunt mai lungi și mai frecvente şi apare şi jocul
în încercarea de a le face inofensive; prin discuțiile cu ceilalți, ei pot să își cooperativ și reciproc. În plus, copiii devin mai selectivi în alegerea
împărtășească sentimentele și să asculte interpretările altora (Schaffer, partenerilor de joacă, criteriile de selecție fiind acum mai ales de ordin fizic
2007). Așadar, pentru a-şi regla emoţiile negative preşcolarul foloseşte deja (Shaffer, 2007).
strategii comportamentale (distragere prin joc), strategii cognitive (mutarea Aspectul selectiv se poate observa şi în segregarea tot mai marcantă a
gândurilor de la situaţie, considerarea lucrurilor într-o lumină mai pozitivă) grupurilor de copii în funcție de gen: începând cu vârsta de aproximativ 3
sau verbale (discutarea emoțiilor cu alții, reflecția asupra lor). ani, băieții preferă să se joace cu băieții și fetele cu fetele, o tendință care va
Un aspect esenţial în reglarea emoţională este dezvoltarea abilităţii de a continua de-a lungul întregii copilării (Maccoby, 1998). Selectivitatea se
diferenţia între stresori care pot fi controlaţi (de ex., o sarcină pe care manifestă, de asemenea, în preferința copiilor pentru anumiți indivizi:
trebuie să o realizeze ) şi cei care nu pot fi controlaţi (de ex., proceduri prietenia devine un lucru semnificativ și important, iar copiii se vor asocia
medicale dureroase). Copiii mai mari recunosc mai repede circumstanţele mai ales cu cei pe care îi plac, pe care îi apreciază și a căror companie este
care nu pot fi controlate şi încearcă să se adapteze la situaţie, nu să o căutată activ.
schimbe. Importanţa abilităţii de autoreglare emoţională este demonstrată de
 Începând cu vârsta de 2-3 ani, copilul începe să atribuie funcții simbolice capacitatea copilului de a identifica în mod corect propriul său gen și pe cel
obiectelor, de pildă, păturica va deveni mantia unui prinț sau pelerina lui al altora. Încă de la vârsta de 2 ani jumătate-3 ani, copiii pot să eticheteze și
Superman. Acest tip de joc este numit în literatura de specialitate joc să stabilească corect sexul celorlalți. Stabilitatea genului - înțelegerea
simbolic. Preșcolarii se angajează intens în jocuri simbolice, existând faptului că genul este o caracteristică permanentă, care nu se schimbă în
diferențe interindividuale atât în cantitatea și calitatea acestora, precum și în decursul vieții - se atinge spre vârsta de 4 ani. De la vârsta de 5- 6 ani se
gradul de interacțiune cu alți copii. Cercetătorii au arătat că acei preșcolari dezvoltă constanța genului, respectiv înțelegerea faptului că o persoană își
care se angajează în interacțiuni cu alți copii de la o vârstă mai mică sunt păstrează sexul, chiar dacă în aparență, prin haine ori coafură genul pare a fi
mult mai competenți social la vârsta școlară decât cei care interacționează schimbat. De acum înainte ei vor putea înțelege de exemplu faptul că băieții
mai puțin. Mai mult, copiii care la vârsta de 4 ani au deja prieteni vor fi cei nu se schimbă în fete dacă își lasă părul să crească sau dacă îmbracă rochii.
care la vârsta de 9 ani vor raporta un sprijin mai mare din partea prietenilor
(Howes, Hamilton, & Philipsen, 1998).
Jocul este activitatea pricipală pe care preșcolarii o realizează și care, pe 4. Dezvoltarea conștiinței de sine
lângă dezvoltarea cognitivă, duce şi la construirea reprezentărilor despre
modul în care copilul trebuie să se comporte în relațiile cu ceilalți. Conceptul de sine, care reprezintă imaginea pe care copiii și-o formează
În modul în care se joacă preșcolarii și mai ales în alegerea partenerilor despre ei înșiși, continuă să se dezvolte în această perioadă. Preșcolarul se
de joacă, pe lângă selectivitatea menționată mai sus, se manifestă și descrie pe sine în termeni concreți, caracterizările cuprinzând trăsăturile
stereotipurile de gen, apărute mai ales din educația pe care părinții și sale fizice sau activitățile pe care el le practică. Atfel, copiii mici se văd mai
educatorii o dau copiilor. Astfel, fetițele se joacă în grupuri de fetițe, cu mult în termeni de înfățișare și de posesiuni (de ex., Am ochi albaștri, Am o
jucării „specifice fetițelor” - păpuși, hăinuțe, jucării care simbolizează bicicletă,) și de acțiuni pe care le pot realiza (de ex., Știu să patinez, Ajut la
obiecte casnice etc. - iar băieții se joacă în grupuri de băieți cu jucării cumpăraturi). Spre deosebire de școlari, care sunt mai realiști în ceea ce
’’specifice băieților’’ - mașinuțe, cuburi, etc. Studiile arată faptul că aceste privește propria persoană, preșcolarii se descriu în termeni optimiști,
stereotipuri pe care preșcolarii le învață vor avea consecințe și asupra menționând despre ei înșiși doar trăsături pozitive. Lockhart (2002) spune
dezvoltării cognitive a copiilor, favorizându-se o dezvoltare diferențiată în despre acest optimism al copiilor că este benefic pentru că îi ajută în
funcție de sex. În consecinţă, se recomandă educatorilor să asiste copilul în procesul de învățare, menținând motivația acestora în continuarea unor
explorarea și descoperirea jucăriilor nespecifice genului: să implice fetele sarcini la care au eșuat inițial.
în jocuri care dezvoltă nu numai abilitățile verbale (prin jocul cu păpușile), Este important de menționat și modul în care preșcolarii fac aprecieri despre
ci și abilitățile cognitive și motorii, oferindu-le oportunitatea de a-şi forma natura privată a sinelui, respectiv faptul că preșcolarii nu fac încă distincția
competenţe în cât mai multe domenii de activitate; să implice băieții în clară între sentimentele proprii (interne) și comportamentul pe care ei îl
jocuri considerare de a fi ’’specifice fetelor’’ precum săritul corzii, șotron și manifestă în public (Schaffer, 2007).
altele (care contrazic stereotipurile de gen), flexibilizând astfel convingerile
de gen și îmbogățind repertoriul comportamental al copiilor.
Unul dintre cele mai interesante aspecte din dezvoltarea socio-emoțională
(dar și cognitivă) a preșcolarilor este dobândirea identității de gen, respectiv
 În loc de încheiere...
Joc MINGEA ÎN CERC Informaţiile de mai sus fac referire la copiii care se dezvoltă tipic. Pe lângă
aceştia, există şi copii care au trasee atipice de dezvoltare, trasee care pot
Copiii formează un cerc, cu un interval între ei cât merge de la dificultăţi minore (de ex., tendinţa de izolare de grupul social)
întinderea laterală a mâinii drepte. În centrul cercului până la probleme mai grave (de ex., autism) sau, la polul opus, până la copii
stă conducătorul jocului. Acesta aruncă unui copil
cu performanţe deosebite la vârste foarte mici (de ex., pianişti de
mingea, însoţind-o de indicaţia: „Mingea la dreapta !”.
Copilul care a primit mingea o trimite la dreapta. Mingea performanţă la 6 ani). Pentru a putea interveni eficient în cazul copiilor cu
trece mai departe, până când conducătorul de joc dă dezvoltare atipică este vital să cunoaştem care este traseul tipic, iar mai apoi
semnalul de schimbare a direcţiei (de ex., "la stânga"). să evaluăm dezvoltarea în funcţie de acest traseu. Cunoaşterea în stadiul
Copilul care greşeşte este scos din joc până când un alt actual al cercetării prezintă încă multe necunoscute privind dezvoltarea
jucător greşeşte, iar cel scos anterior întră în locul lui. umană, însă, după cum se observă şi din această broşură, se cunosc deja
numeroase aspecte. În consecinţă, recomandarea specialiştilor este de a
realiza evaluări frecvente ale dezvoltării copiilor, strict cu scopul de a
observa care e nivelul de dezvoltare şi ce ar trebui ameliorat. Această
evaluare nu se referă în primul rând la testarea de cunoştinţe, ci, dimpotrivă,
la evaluarea funcţiilor cognitive şi socio-emoţionale care pot deveni
Abilități socio-emoționale implicate: predictori pentru traseul de dezvoltare al copilului. În consecinţă, evaluarea
Copiii își pot exersa abilitățile de autoreglare emoțională, precum la vârsta preşcolară trebuie să cuprindă mai ales observaţii periodice pe baza
gestionarea emoțiilor negative generate de posibilitatea de a fi eliminat din unor criterii precise şi care să evidenţieze punctele forte şi punctele slabe
joc. Reglarea cu succes a emoțiilor negative și continuarea jocului vor spori din dezvoltarea copilului. Fireşte, specialistul este cel care va lucra cu
competența socială a copilului. Totodată, acest joc implică abilități de cazurile atipice, însă de cele mai multe ori cadrul didactic este persoana
interacțiune socială, ca de exemplu așteptarea rândului de a primi mingea și cea mai potrivită pentru a semnala posibile dificultăţi pe traseul de
de a urma regulile. Pentru că această perioadă este importantă din punctul dezvoltare al copilului. Rigurozitatea evaluării bazată pe cunoştinţe
de vedere al formării identității de gen, implicarea copiilor de ambele genuri preluate din cercetarea fundamentală va ajuta cadrul didactic pe de o parte
în joc va contribui la o înțelegere mai extinsă a rolurilor de gen și la să nu se precipite atunci când apare un semn pentru prima dată şi să nu pună
diversificarea repertoriului de comportamente. un „diagnostic” precoce, iar pe de altă parte nici să nu aştepte până când se
instalează o anumită tulburare.
În concluzie, stimulând implicarea copiilor în acest joc, educatoarele vor
putea să dezvolte abilitățile de cooperare, de așteptare a rândului, de urmare
a regulilor și de gestionare a emoțiilor negative ale preșcolarilor.
Informaţiile cuprinse în acest pliant sunt derivate din studii de specialitate
realizate în numeroase laboratoare internaţionale, al căror scop general este
avansul cunoaşterii ştiinţifice pentru a optimiza dezvoltarea copiilor.
Dacă doriţi să participaţi la studiile realizate în laboratorul nostru ne puteţi
contacta la:

Laboratorul de Psihologia Dezvoltării

din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai,
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei,
Catedra de Psihologie,
Str. Republicii 37, 400015, Cluj-Napoca.

(adresă de contact: [email protected])