Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 1 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

Aprobată
la şedinţa Catedrei de Chimie farmaceutică şi toxicologică
Proces-verbal № _2_ din 28.09.2017_
Şef de catedră, dr. hab. şt. farm., profesor universitar

___ _ Valica Vladimir

Metode chimice de dozare în controlul medicamentelor

Indicaţie metodică la «Controlul medicamentelor» pentru studenţii anului V

Autorii: V.Valica, L.Uncu, T.Treapitîna, T.Ştefaneţ, E.Donici

CHIŞINĂU 2017
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 2 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

INTRODUCERE
Determinarea cantitativă a conţinutului de substanţă activă într-o formă medicamentoasă
este o etapă extrem de importantă în controlul medicamentelor. Utilizarea metodelor chimice în
analiza şi controlul medicamentelor este destul de actuală, aceste metode fiind accesibile, ieftine,
destul de exacte şi sensibile, permit determinarea cantitativă după partea activă a moleculei de
substanţă.

Scopul. A se forma deprinderi practice pentru determinarea metodelor chimice de dozare

a medicamentelor conform exigenţelor contemporane.

Scopuri determinate
1. De a însuși principalele prevederi ale parametrilor de calitate (metodelor chimice de
dozare) ale medicamentelor.
2. De a determina calitatea medicamentelor (metodele chimice de dozare) în
conformitate cu cerinţele de DAN.

Planul studierii temei

Pentru studierea temei este prevăzută o lucrare de laborator.

Planul lucrării de laborator

 Controlul şi corecţia însuşirii materialului după subiectele pentru pregătirea
individuală.
 Lucrul practic al studenţilor.
 Lucrul individual.
 Recapitulare.

Subiecte pentru pregătire individuală

1. Caracteristica generală a metodelor chimice de dozare.
2. Clasificarea metodelor chimice de dozare.
3. Metode gravimetrice în controlul medicamentelor.
4. Metode titrimetrice (volumetrice) în controlul medicamentelor.
5. Metode de titrare acido-bazică în mediu apos și hidro-organic. Exemple.
6. Metode de titrare acido-bazică în mediu de solvenţi anhidri. Exemple.
7. Titrimetria bazată pe echilibre de complexare (titrare complexonometrică).
8. Titrimetria bazată pe echilibre de precipitare. Exemple.
9. Titrimetria bazată pe echilibre de oxido-reducere (redoxometria). Exemple.
10. Metodele de determinare a punctului de echivalență. Cerințele către indicatori în dozarea
titrimetrică.
11. Procedee titrimetrice directe, indirecte etc.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 3 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

12. Formule de calcul a conţinutului cantitativ de substanţă activă în proba de analizat.

MATERIAL INFORMATIV
Metodele chimice de dozare se bazează pe modificarea concentraţiei analitului din probă,
ca urmare a unui proces chimic. Semnalul analitic este reprezentat de cantitatea de substanţă
produsă sau consumată în cursul transformărilor la care este supusă proba; această cantitate poate
fi măsurată şi se poate exprima în unităţi de masă sau unităţi de volum.
Clasificarea metodelor chimice de dozare. În funcţie de specia chimică asupra căreia se
execută operaţia de măsurare, metodele chimice de analiză cantitativă (clasice) se împart în trei
grupe:
1. Metode gravimetrice, în care determinarea concentraţiei unui analit are la bază
masurarea masei unui produs de reacţie, rezultat de cele mai multe ori în urma unui
proces de precipitare, după izolare din mediul de formare şi prelucrarea lui pentru a fi
adus într-o formă pură, stabilă, unitară, binecunoscută.
2. Metode titrimetrice (volumetrice), în care dozarea unui analit se face prin măsurarea
volumului de reactiv de concentraţie cunoscută care se aduce în cantitate stoechiometrică
peste soluţia probei.

Metode gravimetrice
Pot fi evidenţiate cîteva tipuri de analiză gravimetrică:
1. Metode de precipitare. Analiza se petrece după masa precipitatului, rezultat într-o
reacţie cu un reagent. Precipitatul se separă, se usucă, se calcinează (la nevoie) şi se cântăreşte.
Dacă reacţia de precipitare parcurge stoechiometric, după masa precipitatului se calculează
cantitatea de subtanţă care a reacţionat. Dacă se petrece calcinarea produsului reacţiei, poate avea
loc modificarea componenţei precipitatului, de aceea se disting forma precipitată şi forma
gravimetrică a precipitatului.
2. Metode de antrenare:
 substanţa se antrenează din amestec şi produsul obţinut se cântăreşte;
 substanţa se antrenează şi se absoarbe cu un amestec de absorbţie, se cântăreşte
amestecul şi după adaosul în masă se determină cantitatea de antrenant;
 substanţa se cîntăreşte, apoi se antrenează, după antrenare se cântăreşte iarăsi,
determinând diferenţa în masă se determină cantitatea de substanţă antrenată.
Conţinutul de substanţă (%) se determină conform relaţiilor:

MX
X  m ,
M f .g .
X  m F ,
m  F  100
C
a
în care: X – masa substanţei determinate, g;
C – continutul substanţei determinate, %;
Мх – masa moleculară a substanţei determinate, g/mol;
Мf.g. – masa moleculară a formei gravimetrice, g/mol;
F – factor gravimetric;
m – masa formei gravimetrice, g;
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 4 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

a – masa substanţei luată pentru analiză, g.

Metode titrimetrice
Titrimetria (volumetria) este o metodă chimică de analiză, în care analitul se dozează
prin măsurarea volumului de reactiv de concentraţie cunoscută care se aduce în cantitate
stoechiometrică peste soluţia probei de analizat. Concentraţia analitului se calculează pe baza
ecuaţiei reacţiei chimice, ţinând cont de volumul de soluţie titrantă consumat şi de masele
relative ale reactanţilor. Punctul de echivalenţă corespunde volumului de titrant echivalent
cantităţii de substanţă analizată în probă.
În funcţie de tipul echilibrelor chimice utilizate în determinări, se disting următoarele
grupe de metode titrimetrice:
 titrimetria bazată pe echilibre de transfer al protonilor (protometria sau metode de
neutralizare);
 titrimetria bazată pe echilibre de complexare (complexonometria);
 titrimetria bazată pe echilibre de precipitare;
 titrimetria bazată pe echilibre de oxido-reducere (redoxometria).
Determinările protometrice se pot efectua în diferiţi solvenţi.
După mediul de reacţie deosebim următoarele metode titrimetrice:
 titrimetria în soluţii apoase;
 titrimetria în soluţii apoase-organice;
 titrimetria în soluţii neapoase (în mediu anhidru).
Exactitatea determinărilor titrimetrice depinde de detecţia reproductibilă a punctului de
echivalenţă. Desebim metode vizuale de detecţie a punctului final (titrimetrie chimică cu ajutorul
indicatorilor) şi metode instrumentale (titrimetria fizico-chimică).
La realizarea experimentală a metodelor titrimetrice se pot folosi procedee directe şi
indirecte, titrarea alicotei, titrarea produsului reacţiei.
Titrarea directă constă în aducerea soluţiei titrante din biuretă peste soluţia probei de
analizat până la punctul final, determinat vizual sau cu ajutorul unui instrument. Procedeul se
aplică atunci cînd reacţia decurge stoechiometric, cu viteză mare, produsul reacţiei este stabil şi
există un indicator care permite evidenţierea punctului final al titrării.
Titrarea indirectă se aplică atunci cînd analitul nu reacţionează cu titrantul, cînd viteza
reacţiei este mică, nu există un indicator adecvat sau cînd analitul sau produsul reacţiei nu este
stabil. În asemenea cazuri se decurge la:
 Titrare prin diferenţă: soluţia analizată se tratează cu un volum determinat de soluţie
titrantă luat în exces, iar cantitatea care nu a interacţionat (restul) cu analitul se retitrează cu o
altă soluţie titrantă în prezenţa unui indicator adecvat.
 Titrarea prin substituţie: dozarea substanţei se realizează prin titrarea unui produs de
reacţie cu un reactiv convenabil ales.
Titrarea alicotei.
Titrarea produsului reacţiei.

Exemple de utilizare a metodelor chimice de dozare în controlul medicamentelor

 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 5 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

Metode gravimetrice.
Dozarea penicilinelor prin metoda gravimetrică se bazează pe interacţiunea acestora cu
N – etilpiperidina:
O O
S CH3 S CH3
C6H5 - CH2- C - NH O + C6H5 - CH2- C - NH O .
CH3 CH3
N C N C +
O OH N O - N
O
C6H5 H C2H5
precipitat alb

Analiza gravimetrică a clorhidratului de chinină se bazează pe precipitarea alcaloidului

sub acţiunea hidroxidului de sodiu:
CH2 = CH CH2 = CH

+
N N
HO HO
C H
C
H
. -
Cl 2 + 2 NaOH
H + 2 NaCl + 2 H2O
H3CO H3CO
+
N N
H

Metode titrimetrice
I. Titrimetria bazată pe echilibre protolitice (protometria) cuprinde metode de dozare
a acizilor şi bazelor moleculare şi ionice, folosind soluţii titrante de electroliţi tari cu funcţie
antagonistă.
In soluţii apoase se dozează eficient şi distingem:
1. Alcalimetria:
 acizii tari cu baze tari;
 acizi slabi cu baze tari;
2. Acidimetria:
 baze tari cu acizi tari;
 baze slabe cu acizi tari.

Indicatori de pH, utilizaţi în titrarea acido-bazică (protolitică)

Indicatorii de pH sunt acizi sau baze organice slabe care participă la procese protolitice
cu speciile chimice în titrare, modificându-şi o însuşire uşor observabilă în dependenţă de
valoarea pH-ului. În funcţie de modificarea sesizată se disting patru grupe de indicatori de pH:
o indicatori de culoare;
o indicatori de fluorescenţă;
o indicatori de adsorbţie;
o indicatori turbidimetrici.
Indicatorii de culoare (cel mai des utilizaţi) sunt coloranţi organici cu funcţii de acizi sau
baze slabe, care îşi schimbă brusc şi ireversibil culoarea la adaosul unor cantităţi mici de acid sau
bază, sunt solubili în mediul de reacţie şi formează compuşi stabili.
În acidimetrie se utilizează mai frecvent roşu de fenol, metiloranj, roşu de metil, albastru
de timol, albastru de bromfenol, albastru de bromtimol. În titrările alcalimetrice se utilizează mai
frecvent fenolftaleina, roşu neutral, timolftaleina, tropeolina 00. Se pot utiliza şi amestecuri din
doi sau mai mulţi indicatori.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 6 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

La titrarea în mediu anhidru a bazelor slabe cu acid percloric se foloseşte cristalinul

violet, m-crezol, iar la titrarea acizilor slabi – timolftaleina.

Alcalimetria în mediu apos

Titrare directă. Dozarea acidului clorhidric prin metoda de neutralizare (titrarea cu o
soluţie de hidroxid de sodiu în prezenţa metiloranjului):
HCl + NaOH NaCl + H2O
Acidul glutamic se titrează cu soluţie de hidroxid de sodiu în prezenţa soluţiei de albastru
de bromtimol de la culoarea galbenă la verde- albastru (pH în punctul de echivalenţă 6,0-7,6).
COO - COO -
COOH +
+

CH - NH3 + NaOH CH - NH3 + H2O

CH - NH2
CH2 - CH2 - COOH CH2 - CH2 - COONa
CH2 - CH2 - COOH

Determinarea cantitativă a clorhidratului de cocarboxilază se efectuiază prin metoda

alcalimetrică (după DTN):
+ CH3
CH2 + CH3 CH2
N N N
N O . HCl O + NaCl + 3 H2O
+ 3 NaOH
S CH2 - CH2 - O - P - OH H3C N NH2 S CH2 - CH2 - O - P - ONa
H3C N NH2
O O O O

- O - P - OH - O - P - ONa

Determinarea cantitativă alcalimetrică a acidului ascorbic:

OH OH ONa OH
H H
O + NaOH O + H 2O
O O
CHOH CHOH
CH2OH CH2OH
Determinarea cantitativăa acidului boric. Acidul boric este un acid slab. La titrarea
acidului boric cu hidroxid de sodiu punctul de echivalenţă se află la pH 11,0. În această
regiune de pH este greu de ales un indicator suficient. Pe de altă parte, la acţiunea hidroxizilor
cu acid boric se formează sărurile acidului tetraboric şi, în sfârşit, sărurile acidului metaboric.
De aceea la titrarea acidului boric cu hidroxid de sodiu sarea de sodiu a acidului metaboric
hidrolizează uşor:
H3BO3 + NaOH  NaBO2 + 2 H2O
NaBO2 + 2 H2O  H3BO3 + NaOH
În urma hidrolizei reacţia alcalină va apare mai devreme decât se va ajunge la punctul
de echivalenţă şi rezultatul determinării totdeauna va fi mai micşorat. Deci este imposibil a
titra acidul boric cu soluţia 0,1 mol/l de sodiu cu precizia necesară. Pentru a mări proprietăţile
acide ale acidului boric se utilizează proprietatea acidului de a forma cu glicerina un acid
monobaszic complex – acidul diglicerinboric care poate fi titrat cu hidroxid de sodiu în
prezenţa fenolftaleinei cu o precizie suficientă:
CH2 - OH HO - CH2 CH2 - OH HO - CH2
HO NaOH +
CH - OH + B OH + HO - CH CH - O B O - CH Na
HO 3 H 2O
CH2 - OH HO - CH2 CH2 - O O - CH2
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 7 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

Determinarea cantitativă se efectuează în amestec (1:4) de apă purificată proaspăt

fiartă(eliberată de CO2) şi glicerină (neutralizată după fenolftaleină) la temperatura ambiantă.
Pentru a evita hidroliza sării complexe de sodiu, înainte de sfîrşitul titrării se mai adaugă
glicerină. Culoarea roză nu trebuie să dispară. În caz că dispare se va mai adăuga glicerină şi
se va prelungi titrarea. Acidul boric poate fi titrat şi în prezenţa unor zaharide (manită, dulcită,
sorbit etc).
Titrare indirectă. La interacţiunea teobrominei şi teofilinei cu soluţie de nitrat de argint
se obţine o cantitate echivalentă de acid azotic, care se titrează cu soluţie titrată de hidroxid de
sodiu: O OAg

HN N CH3 N N CH3
+ AgNO3 + HNO3
O N N O N N
CH3 CH3

HNO3 + NaOH NaCl + H2O

Acidimetria în mediu apos. Dozarea hidrogencarbonatului de sodiu se face prin metoda

de neutralizare. Proba se titrează cu acid clorhidric în prezenţa indicatorului metiloranj
NaHCO3 + HCl NaCl + CO2 + H2O
Dozarea tetraboratului de sodiu:
Na2B4O7  10H2O + 2HCl  4H3BO3 + 2NaCl + 5H2O
Dozarea barbitalului de sodiu:
O O
N N
C2H5 C2H5
NaO + HCl HO + NaCl
N C2H5 C2H5
N
H O H O

Titrare indirectă. Dozarea amoniacului în soluţii concentrate se face direct, iar în

cele diluate prin metoda indirectă:
NH3 + HClexces  NH4Cl + HClrest
HClrest+ NaOH  NaCl + H2O
Fenilsaliciclatul se determină prin saponificare şi titrarea excesului de bază alcalină cu
acid (metoda farmacopeică):
O O
C O C ONa ONa
+ 2 NaOH + + 2 H2O
OH OH

NaOH + HCl NaCl + H2O

Alcalimetria în mediu neapos. În calitate de solvenţi se utilizează solvenţi protofili:

dimetilformamida, piridina, n-butilamina, etilendiamina. În calitte de soluţii titrante sunt folosiţi
metilatul de sodiu sau potasiu, soluţia de tetraetilamoniu în alcool, soluţie de metoxid de sodiu
sau litiu.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 8 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

Determinarea cantitativă a barbituricelor (derivaţi de piridină) în forma acidă, se

efectuează prin metoda titrării acido-bazice în mediu de solvent protofil – dimetilformamidă
(DMFA) sau amestecului lui cu benzol.
În calitate de titrant se utilizează soluţie 0,1 mol/l de metoxid de sodiu (litiu), sau
hidroxid de sodiu în amestec cu metanol şi benzol; indicator – albastru de timol.
H H H
O O O
N R1 N + N CH3
CH3 R1 CH3 NaOH R1
O + H-C-N O + H-C-N O + H-C-N + H2O
R2 CH3 R CH3 R2 CH3
N N N
O - 2 O H ONa O
O O
H

Acidimetria în mediu neapos. În calitate de solvenţi se utilizează solvenţi protogeni:

acidul acetic anhidru, acidul formic, anhidrida acetică. În calitte de soluţii titrante sunt folosiţi
acidul percloric, acidul clorhidric în amestec de propilenglicol şi cloroform.
Dozarea clorhidratului de difenhidramină (dimedrolei) se efectuează prin metoda de
neutralizare în solvenţi anhidri: acidul acetic anhidru, soluţie titrantă: acidul percloric, indicator:
cristalul violet:

R3N + CH3COOH → R3N+H + CH3COO-

CH3
HClO4 + CH3COOH →ClO4 - + CH3COOH2+ CH - O - CH2 - CH2 - N . HCl
CH3
R3N+H + ClO4- → [ R3N+H]ClO4 -
CH3COO- + CH3COOH2+ → 2 CH3COOH clorhidrat de difenhidramină
----------------------------------------------------------
R3N + HClO4 → [R3N+H]ClO4-

Pentru determinarea cantitativă a acetatului de potasiu se foloseşte titrarea acido-bazică

în solvenţi anhidri:
CH3COOK + CH3COOH→ (CH3COOKH)+· CH3COO-
CH3COOH + HClO4 → (CH3COOH2)+ · ClO4-
(CH3COOKH)+ · CH3COO- + (CH3COO2)+ ·ClO4- → KClO4 + 3CH3COOH
CH3COOK + HClO4 → KClO4 + CH3COOH
Pentru determinarea cantitativă a majorităţii sărurilor de alcaloizi şi sărurilor bazelor
azotice în DN sânt incluse metodele titrării acido-bazice în mediu anhidru. Cu scopul măririi
gradului de ionizare a bazei (partea fiziologică activă a moleculei) se dizolvă în solvent anhidru
acid sau în amestec de solvenţi în calitate de solvent acid se foloseşte acidul acetic obişnuit.
Pentru determinarea cantitativă majoritatea substanţelor medicamentoase, derivaţi de
imidazol, ca baze azotoase, se face prin metoda titrării acido-bazice în mediu anhidru (clorhidrat
de pilocarpină, clorhidrat de bendazol, metronidazol etc.) sau prin metoda alcalimetrică în mediu
apos-organic după acidul clorhidric:

H5C2 CH2 N CH3 C2H5 CH2 N CH3

. HCl + NaOH + NaCl + H2O
O O N O O N
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 9 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

Dozarea sulfatului de atropină conform farmacopeei se face în mediul anhidru, cu acid

percloric 0,1 mol/l în acid acetic, folosind ca mediu de titrare acidul acetic glacial şi ca indicator
cristalul violet:
H3 C
N H3 C + H3 C +
N H N H

O
. H2SO4 + CH3 COOH + CH3 COO
-
+ . HSO4-
H
O - C - CH - C6 H5

CH2 - OH 2

H3 C + H3 C +
N H N H
-
+ ClO4 . ClO4
-

+ -
CH3COOH2 + CH3COO 2 CH3COOH

Determinarea clorhidratului şi diclorhidratului de chinină se efectuează în mediu de acid

acetic glacial la adăugarea anhidridei acetice şi acetatului de mercur (II). În condiţii analoge se
efectuează analiza cantitativă a sulfatului de chinină:
CH2 = CH CH2 = CH
CH2 = CH
+ +
N N +
HO HO N
CH3COOH conc. .
H C H H C H HSO - + HO
. ClO4-
. SO42 - + 3 HClO4
4
H C H
CH3O (CH3CO)2O
CH3O
CH3O
+
N 2 N - +
ClO4 N -
ClO4
H
Determinarea cantitativă a clorurei de tiamină se efectuiază prin metoda de titrare
H acido-

bazică în mediu de acid acetic anhidru (acetat de mercur):

. Cl - . ClO4-
+ CH3 CH3COOH CH2 + CH3
N
CH2
N . HCl conc. N N . HClO4 + HgCl2
+ Hg(CH3COO)2 + 2 HClO4
S C2 H4 - OH H3C N NH2 S C2 H4 - OH
H3C N NH2

Acidimetria în solvenţi hidro-organici. Pentru determinarea sărurilor de sodiu a

barbituricilor, a salicilatului de sodiu ş.a se folosesc amestecuri de solvent organic cu apa.
Solventul organic are menirea de a extrage produsul obţinut în urma reacţiei:
O O
C eter C
ONa + HCl OH + NaCl
OH OH

Alcalimetria în solvenţi hidro-organici. Solventul organic se adaugă pentru dizolvarea

analitului.
Dozarea fenobarbitalului în mediu de apă-alcool:
H O O
N N
C2H5 C2H5
O + NaOH NaO + H 2O
C6H5 C6H5
N N
H O H O
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 10 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

În mediu hidro-organic se petrece dozarea alcalimetrică a bazelor organice şi a sărurilor

lor (alcaloizi, vitamine), care se determină după acizii clorhidric, azotic sau alt acid, solventul
fiind adăugat pentru solubilizarea produselor reacţiei.
Dozarea clorhidratului de pilocarpină:
H5C2 CH2 N CH3 C2H5 CH2 N CH3
. HCl + NaOH + NaCl + H2O
O O N O O N

Dozarea hidrotartratului de platifilină:

OH OH
O C C - CH2 - CH - C O COOH O C C - CH2 - CH - C C O COONa
C
CHOH CH-CH3 CH3 CH3 CHOH
CH-CH3 CH3 CH3 . + NaOH .
CHOH H2O O CH2 O CHOH
O CH2 O
COOH COOH
N N

II. Titrimetria bazată pe echilibre de complexare (complexonometria). Metoda

complexonometrică se bazează pe reacţia de formare a complecşilor dintre ionii metalelor şi
reactivi organici capabili de a forma complecşi – complexoni, care sunt mai durabili decît
complexii formaţi între metal şi indicatorii metalocromici.
 Exemple de complexoni (soluţii titrante): Trilona B (sarea bi-sodică a acidului
etilendiamintetraacetic), acidul nitriltriacetic.
 Exemple de indicatori metalocromici: eriocrom albastru, eriocrom negru,
murexid, albastru de pirogalol, violet de pirocatehină.
Determinarea cantitativă a clorurii de calciu se face prin metoda complexonometrică.
Indicatorul eriocrom – albastru în prezenţa soluţiei tampon amoniacale (pH 10-12) formează
cu ionul de calciu un compus complex, colorat în roz.
H2O OH2
OH OH OH O Ca O
OH
H2O
N=N N=N
NaO3S SO3Na NaO3S SO3Na

La titrarea cu trilon B în reacţie mai întâi intră ionii de calciu din soluţie:
CH2COONa CH2COONa
N N
CH2COOH CH2COO
CH2 2+ CH2 +
+ Ca Ca + 2H
CH2 CH2
CH2COOH CH2COO
N N
CH2COONa CH2COONa

Apoi trilona B leagă ionul de calciu din complexul calciu – indicator. De aceea în
punctul de echivalenţă soluţia capătă culoarea indicatorului liber (albastru - violet).
H2O OH2 CH2COONa
CH2COONa OH OH N
N OH CH2COO
O Ca O CH2COOH
OH CH2
CH2 N=N Ca
+
N=N + CH2
CH2 NaO3S SO3Na CH2COO
CH2COOH N
NaO3S SO3Na N CH2COONa
CH2COONa
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 11 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

Distingem complexonometria indirectă (prin diferenţă), când la soluţia cercetată se

adaugă un volum exces de complexon, soluţia tampon, indicatorul adecvat, iar restul de
complexon ce nu a format un complex cu metalul se titrează cu o soluţie de concentraţie exactă
de alt metal.

III. Titrimetria bazată pe echilibre de precipitare. Dintre metodele de titrare

sedimentară o răspândire majoră în controlul medicamentelor a căpătat-o argentometria. Se
titrează argentometric halogenurile şi pseudohalogenurile cu soluţie de azotat de argint, sau se
titrează sărurule de argint cu soluţie de halogenură alcalină sau tiocianură de amoniu. Prin
procedee indirecte pot fi titrate sărurile organice care precipită cu cationul de argint.
Se cunosc mai multe procedee de titrare argentometrică:
1. Metoda argentometrică cu folosire a cromatului de potasiu în calitate de indicator
(metoda Mohr) – titrare directă:
HCl + AgNO3 AgCl + HNO3
2AgNO3 + K2CrO4 Ag2CrO4+ 2KNO3
2. Titrarea argentometrică indirectă (metoda Wolhard).
NaBr + AgNO3 (ex) AgBr  + NaNO3 + AgNO3 (rest)
AgNO3 (rest) + NH4SCN  AgSCN  + NH4NO3
NH4SCN + Fe(SO4)2NH4  Fe(SCN)3 + 2(NH4)2SO4
3. Metoda argentometrică cu folosire a eozinatului de sodiu în calitate de indicator
adsorbant pentru dozarea iodurilor (metoda Fayans) – titrare directă.
NaI + AgNO3 AgI + NaNO3
[AgI]I-  [AgI]AgNO3  [AgI]AgInd
Alte exemple de titrare argentometrică. Reacţia de formare a sării de argint de
bendazol (dibazol) stă la baza determinării argentometrice, care constă în precipitarea sării de
argint a bendazolului şi filtrării.
N N
CH2 + AgNO CH2 + HNO
3 3
N N
H
Ag
Precipitatul de pe filtru se dizolvă în acid azotic.
N N
CH2 + HNO CH2 + AgNO3
3
N N
H
Nitratul deAg
argint format în cantitate echivalentă se titrează cu soluţie tiocianură de
amoniu 0,1 mol/l (indicator alăuni de fer amoniacali).
AgNO3 + NH4NCS  AgNCS  + NH4NO3
3 NH4NCS + Fe(NH4)(SO4)2  Fe(NCS)3 + 2 (NH4)2SO4
Titrarea argentomentrică a bromhidratului de tiamină. Determinarea cantitativă prin
această metodă constă din 4 etape. La prima etapă se petrece neutralizarea bromurei de tiamină
ca NH-acid cu sol. 0,1 mol/l hidroxid de sodiu:
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 12 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

+ + CH3
CH2 CH3 CH2
N N N
N . Br - . HBr + NaOH . Br- + NaBr + H2O
H3C S C2H4 - OH H3C N NH2 S C2H4 - OH
N NH2

La etapa a doua se pregăteşte indicatorul – tiocianură de fer (III). Pentru aceasta la un

anumit volum de sol. 0,1 mol/l tiocianură de amoniu, se adaugă sol. alauni de fer amoniacali:

3 NH4SCN + NH4Fe(SO4)2 Fe(SCN)3 + 2 (NH4)2SO4

coloraţie roşie
La etapa a treia suma bromurilor se titrează cu sol.0,1 mol/l azotat de argint:
. NO3-
+
. Br - CH2 + CH3
CH2 CH3 N N
N N
+ NaBr + 2 AgNO3 + 2 AgBr + NaNO3
H3C N NH2 S C2H4 - OH
H3C N NH2 S C2H4 - OH

La etapa a patra se titrează tiocianura de fer (III) obţinută în urma celor două etape cu
sol.0,1 mol/l azotat de argint, până la dispariţia culorii roşii.
Fe(SCN)3 + AgNO3 3 AgSCN + Fe(NO3)3
precipitat alb

Volumul soluției AgNO3 0,1 mol/l folosit la titrarea directă a bromurei de tiamină, se
calculează prin diferenţa dintre volumul total mers la titrare şi volumele de hidroxid de sodiu şi
tiocianat de amoniu.
V1(AgNO3) = V (AgNO3) - V (NaOH) - V (NH4SCN)

IV. Titrimetria bazată pe echilibre de oxido-reducere (redoxometria). Metodele

de oxido-reducere se bazează pe reacţii de oxidare şi reducere dintre substanţa analizată şi soluţia
titrantă. Redoxometria esta folosită pe largîn controlul medicamentelor.
În dependenţă de soluţiile titrante utilizate distingem mai multe tipuri de titrare
redoxometrică.
Permanganatometria. Se titrează cu soluţie de permanganat de potasiu în mediu acid,
fără indicator, deoarece titrantul este colorat (se titrează pînă la apariţia coloraţiei roz în punctul
de echivalenţă).
Dozarea peroxidului de hidrogen se face prin metoda permanganatometrică în mediu
acid:
5H2O2 + 2KMnO4 + 3H2SO4  K2SO4 + 2MnSO4 + 5O2 + 8H2O

Iodometria. Se bazează pe reducerea iodului liber până la ion de iod şi invers în mediu
neutru.
+2e-
I2  2I-
– 2e-
Prin metoda iodometrică poate fi utilizată pentru dozarea oxidanţilor şi reducătorilor.
Determinările se pot efectua fără indicator (până la apariţia coloraţiei galbene la titrarea cu iod şi
până la decolorarea completă la titrarea cu tiosulfat de sodiu) sau în prezenţa indicatorului –
amidon soluţie. Iodometria poate fi directă şi indirectă, poate fi combinată cu alte metode redox
(iodatometria, bromometria, bromatometria, iodclorimetria).
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 13 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

Dozarea iodometrică a acidului ascorbic:

OH OH O O
I2
H H
O O + 2 HI
O O
CHOH CHOH
CH2OH CH2OH

Se poate realiza şi iodometria indirectă, adăugând exces de soluţie titrantă, restul căreia se
titrează cu tiosulfat de sodiu:
I2 +2 Na2S2O3 → 2 NaI + Na2S4O6
Dozarea sulfatului de cupru se bazează pe proprietăţile lui oxidative. Iodura de potasiu
eliberează din sulfatul de cupru iodura de cupru, care se descompune punând în libertate iodul
(I2) şi iodură de cupru (I) (Cu2I2). Iodul se titrează cu tiosulfat de sodiu:
2CuSO4 + 4Kl  2CuI2 + I2 + 2K2SO4
2CuI2  I2 + Cu2I2
2CuSO4 + 4Kl  Cu2I2 + I2 + 2K2SO4
I2 + 2Na2S2O3  2NaI + Na2S4O6
Pentru determinarea cantitativă a substanţelor medicamentoase, care conţin grupa
aldehidică, mai des este folosită reacţia de oxidare cu iod în mediu alcalin:
I2 + 2NaOH →NaIO + NaI + H2O
CH2O + NaIO + NaOH → HCOONa + NaI +H2O
În mediu acid excesul de hipoiodură de sodiu interacţionează cu iodura de sodiu, se
degajă o cantitate echivalentă de iod, care se titrează cu tiosulfat de sodiu:
NaIO + NaI + H2SO4 → I2 + Na2SO4 + H2O
I2 +2Na2S2O3→ 2NaI + Na2S4O6
Proprietăţile reducătoare a furacilinei se folosesc pentru determinarea cantitativă prin
metoda iodometrică în mediu bazic:
I2 + 2 NaOH NaI + NaIO + H2O

NaCl O
O2N CH = N - NH - C - NH2 + 2 NaIO + 2 NaOH O2N C +
O O H
O
+ N2 + NH3 + Na2CO3 + 2 NaI + H2O

NaI + NaIO + H2SO4 I2 + Na2SO4 + H2O

I2 + 2 Na2S2O3 2 NaI + Na2S4O6

Iodclorimetria se bazează pe titrarea soluţiilor de substanţă cu monoclorură de iod luată

în exces, restul căreia se determină iodometric:
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 14 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

OH OH
I I
+ 3 ICl + 3 HCl

ICl + KI  I2 + KCl
I2 + 2Na2S2O3  2 NaI + Na2S4O6
Bromatometria. În titrarea bromatometrică are loc reducerea în mediu acid a ionilor
bromat pînă la ioni Br—.În analiza medicamentelor bromatometria se utilizează frecvent la
dozarea compuşilor aromatici.
Metoda bromatometrica determinare cantitativa a fenolilor
La actiunea bromatului de potasiu în prezenţă de bromură de potasiu în mediul acid se
elibereaza bromul molecular, care reacţionează cu fenolul, timolul, rezorcina:
KBrO3 + 5 KBr + 3 H2SO4 3 Br2 + 3 K2SO4 + 3 H2O

OH OH

Br Br
+ 3 Br2 + 3 HBr

Br

Br2 + KI I2 + KBr

I2 + 2 Na2S2O3 2 NaI + Na2S4O6

Acidul salicilic ca fenol poate fi dozat prin metoda bromatometrică:

KBrO3 + 5 KBr + 3 H2SO4 3 Br2 + 3 K2SO4 + 3 H2O

O
C OH Br Br
+ 3 Br2 + 3 HBr + CO2
OH OH

Br

Br2 + KI I2 + KBr

I2 + 2 Na2S2O3 2 NaI + Na2S4O6

Excesul de brom se determină iodometric.

Nitritometria. Se utilizează pentru dozarea aminelor aromatice primare, a derivaţilor lor
acilaţi (după hidroliza preventivă) sau a nitroderivaţilor aromatici, care uşor pot fi reduşi pînă la
amine aromatice. Analitul se titrează cu soluţie de nitrit de sodiu în mediu acid, în prezenţa
indicatorilor externi (hîrtie de iod-amidon) sau interni (tropeolină 00, amestec de tropeolină 00
cu metilen albastru):
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 15 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

NH2 N N
NaNO2
. Cl -
HCl

SO2 - NH - R SO2 - NH - R

2 NaNO2 + 2 KI + 4 HCl I2 + 2 NO + 2 KCl + 2 NaCl + 2 H2O

Cerimetria se bazează pe utilizarea în calitate de soluţie titrantă a soluţiei de sulfat de

ceriu (IV), care este un oxidant puternic în mediu acid :
Се4+ + 1 е → Се3+
Punctul de echivalenţă se determină cu ajutorul indicatorilor redox (difenilamină, o-
fenantrolină) sau potenţiometric:
Dozarea vicasolului:
O O
CH3 CH3
SO3Na + NaOH + Na2SO3 + H2O

O O

vicasol 2-metil-1,4-naftichinonă

O OH
CH3 CH3
Zn ; HCl

OH
O
1,4-dioxi-2-metilnaftalină
O
OH
CH3 CH3
+ Ce(SO4)2 + Ce2(SO4)3 + H2SO4

OH O
3+
2+

N
N
+
+ Ce 4+
Fe + Ce 3
Fe
N
N
3
3

Formule de calcul a conţinutului cantitativ de substanţă activă

V  TB / A  K 100
  X% 
a
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 16 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

(V1 K1  V2 K 2 )  TB / A  100
  X% 
a

V  TB / A  K  100  100
  X% 
a  (100  b)

(V  V p.c. )  TB / a  К (V p.c.  V )  TB / a  К
  X%  100 sau   X%   100
а а

V  TB / a  K Vb.c.
  X%  100
а  V p.

Lucrare practică de laborator individuală

Sarcină individuală 1. Determinarea cantitativă a tetraboratului de sodiu. 0,5 g
preparat (masă exactă) se dizolvă în 30 ml apă şi se titrează cu soluţie acid clorhidric 0,1 mol/l
pînă la coloraţie roz-oranj. În calitate de indicator se utilizează soluţia de metiloranj.
1 ml soluţie acid clorhidric 0,1 mol/l corespunde la 0,01907 g tetraborat de sodiu, care
în preparat trebuie să fie nu mi puţin 99,5% şi nu mai mult de 103,0%.
Sarcină individuală 2. Determinarea cantitativă a hexametilentetraminei. 0,12 g
(cantitate exactă) de preparat se dizolvă într-un balon conic în 10 ml apă, se adaugă 50 ml soluţie
de acid sulfuric 0,1 mol/l, amestecul se fierbe la foc încet timp de 30 minute apoi se răceşte. La
soluţia răcită se adaugă 2 picături soluţie de roşu de metilen şi excesul de acid sulfuric se titrează
cu soluţie de hidroxid de sodium 0,1 mol/l pînă la culoarea galbenă. Paralel se efectuează proba
control.
1 ml soluţie de acid sulfuric 0,1 mol/l corespunde la 0,003505 g de hexametilentetramină,
care în preparat trebuie să fie cel puţin de 99,0%.
Sarcină individuală 3. Determinarea cantitativă a acidului boric. 0,2 g preparat
(masă exactă) se dizolvă în 10 ml apă proaspăt fiartă şi răcită, se adaugă 40 ml glicerină,
neutralizată în prealabil după fenolftaleină. Soluţia se amestecă, se adaugă 15 picături soluţie
fenolftaleină şi se titrează cu soluţie hidroxid de sodiu 0,1 mol/l pînă la coloraţie roză. Apoi la
soluţia titrată se adaugă încă 10 ml glicerină neutralizată, şi dacă coloraţia roză va dispărea,
se titrează din nou pînă la apariţia culorii roze a soluţiei. Adăugarea glicerinei şi titrarea cu
hidroxid de sodiu se petrece pînă când la ultimele 10 picături de glicerină neutralizată
coloraţia roză a soluţiei nu va dispărea. Cu glicerina acidul boric formează un acid complex
monobazic glicerinoboric, care are mediul reacţiei acid.
1 ml soluţie hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,006183 g acid boric, care în
preparat trebuie să fie nu mai puţin de 99,5%.
Sarcină individuală 4. Determinarea cantitativă a acidului salicilic. 0,25 g substanţă se
dizolvă în 15 ml alcool etilic, neutralizat după fenolftaleină şi se titrează după acelaşi indicator
cu soluţie hidroxid de sodiu 0,1 mol/l pînă la coloraţie roză.
1 ml soluţie hidroxid de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,01381 g acid salicilic, care în
preparat trebuie să fie cel puţin 99,5%.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 17 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

Sarcină individuală 5. Determinarea cantitativă a benzoatului de sodiu. 0,3 g

substanţă se dizolvă într-un balon cu dop rodat în 15 ml apă, se adaugă 15 ml eter şi 3-4 picături
de amestec de indicatori: 1 ml soluție metiloranj şi 1 ml soluție metilen albastru. Se titrează cu
soluţie acid clorhidric 0,1 mol/l pînă la apariţia coloraţiei liliachii a stratului apos, la sfârşitul
titrării se agită bine.
1 ml soluţie acid clorhidric 0,1 mol/l corespunde la 0,01441 g benzoat de sodiu, care în
preparat trebuie să fie cel puţin 99,5%.
Sarcină individuală 6. Determinarea cantitativă a sulfatului de magneziu. 0,15 g
preparat (masă exactă) se dizolvă în 50 ml apă, se adaugă 5 ml soluţie tampon amoniacală şi se
titrează la agitare energică cu soluţie trilonă B 0,05mol/l pînă la culoare albastră. În calitate de
indicator se utilizează soluţia de negru de eriocrom. Paralel se petrece proba de control.
1 ml soluţie trilonă B 0,05mol/l corespunde la 0,01232 g sulfat de magneziu, care în
preparat trebuie să fie nu mai puţin de 99,0% şi nu mai mult de 102,0%.
Sarcină individuală 7. Determinarea cantitativă a gluconatului de calciu. 0,4 g
preparat (masă exactă) se dizolvă la încălzire în 20 ml apă. La răcire se adaugă 10 ml soluţie
tampon amoniacală, circa 0,1 g amestec de indicator sau 7 picături soluţie crom albastru-
întunecat acid şi se titrează cu soluţie trilonă B 0,05 mol/l pînă la culoarea violet-închis.
1 ml soluţie trilonă B 0,05 mol/l corespunde la 0,02242 g gluconat de calciu care în
preparat trebuie să fie nu mai puţin de 99,5% şi nu mai mult de 103,0%.

Sarcină individuală 8. Determinarea cantitativă a bromurii de potasiu. Se ia o cantitate

exactă de 0,2 g de preparat, în prealabil uscat la 1100C timp de 4 ore, se dizolvă în 20 ml apă
purificată şi se titrează cu soluţie de nitrat de argint 0,1 mol/l pînă se obţine o culoare galben-
oranj. În calitate de indicator se utilizează soluţia de cromat de potasiu.
1 ml soluţie de nitrat de argint 0,1 mol/l corespunde la 0,01190g bromură de potasiu,
care în preparatul uscat trebuie să fie nu mai puţin de 99,0% şi nu mai mult de 100,6%.

Sarcină individuală 9. Determinarea cantitativă a iodurii de potasiu. Se ia o

cantitate exactă de 0,3 g de preparat, în prealabil uscat la 1100C timp de 4 ore, se dizolvă în 30
ml apă purificată, se adaugă 1,5 ml de acid acetic diluat, 5 picături de soluţie nitrat de argint
0,1 mol/l pînă la trecerea culorii precipitatului de la galben la roz. În acest caz se foloseşte
indicator de adsorbţie – eozinat de sodiu.
1 ml soluţie nitrat de argint 0,1 mol/l corespunde la 0,01660 g iodură de potasiu, care
în preparatul uscat trebuie să fie nu mai puţin de 99,5%.

Sarcină individuală 10. Determinarea cantitativă a soluţiei de peroxid de hidrogen. Se

ia un volum exact de 10 ml preparat şi se adaugă într-un balon cotată de 100 ml şi se aduce cu
apă purificată până la cotă. La 10 ml soluţie obţinută se adaugă 5 ml acid sulfuric şi se titrează cu
soluţie permanganat de potasiu pînă la o colorare slab roz.
1 ml soluţie permanganat de potasiu 0,1 mol/l corespunde la 0,001701 g peroxid de
hidrogen, care în preparat trebuie să fie 2,7-3,3%.
Sarcină individuală 11. Determinarea cantitativă a acidului ascorbic. 0,1 g substanţă
se dizolvă în 10 ml apă, se adaugă 2 ml soluţie amidon şi se titrează cu iod 0,1 mol/l pînă la
colraţie albastru persistent.
1 ml soluţie iod de potasiu 0,1 mol/l corespunde la 0,0088 g acid ascorbic.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 18 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

Sarcină individuală 12. Determinarea cantitativă a metamizolului sodic. La 0,2 g de

preparat se adaugă 20 ml de alcool, 5 ml soluţie de acid clorhidric 0,01mol/l, se amestecă pînă la
dizolvare şi se titrează cu soluţie de iod 0,1mol/l pînă la colorarea soluţiei în galben, culoare ce
se menţine 30 secunde. La interacţiunea metamizolului sodic cu acid clorhidric are loc hidroliza,
cu formarea acidului solfuros, care se oxidează cu iod.
Trebuie de luat în consideraţie, că determinarea exactă depinde de pH-ul soluţiei şi viteza
de titrare, în legătură cu volatilitatea acidului sulfuros care se degajă la hidroliză.
1 ml soluţie de iod 0,1 mol/l corespunde la 0,01757 g de metamizol sodic sau 0,01667 g
de preparat anhidru.
Sarcină individuală 13. Determinarea cantitativă a sulfanilamidei (streptocidei). 0,25
g preparat (masă exactă) se dizolvă în 10 ml apă şi 10 ml acid clorhidric diluat. Se adaugă apă
pînă la volumul total 80 ml, 1 g bromură de potasiu şi la agitare continuie se titrează cu soluţie
nitrit de sodiu 0,1mol/l, la început se adaugă cîte 2ml/minut, iar la sfîrşitul titrării cîte 0,05 ml
peste o minută (0,5 ml pînă la punctul de echivalenţă).
Punctul de echivalenţă se determină cu ajutorul indicatorului tropeolin 00 în amestec cu
albastru de metilen, coloraţia de la roşu-violet pînă la albastru.
1 ml soluţie nitrit de sodiu 0,1mol/l corespunde la 0,01722 g sulfanilamidă, care în
preparat trebuie să fie nu mai puţin de 99,0 %.
Sarcină individuală 14. Determinarea cantitativă a clorhidratului de procaină
(novocaină). 0,3 g preparat (masă exactă) se dizolvă în 10 ml apă şi 10 ml acid clorhidric diluat.
Apoi se adaugă apă pînă la volumul 80 ml, 1 g bromură de potasiu şi la amestecare continuă se
titrează cu soluţie nitrit de sodiu 0,1 mol/l, se adaugă la început cu viteza de 2 ml pe minut, iar la
sfîrşitul titrării (înainte de 0,5 ml până la cantitatea echivalentă) cîte 0,05 ml peste 1 minut
punctul de echivalenţă se determină cu ajutorul indicatorului intern tropeolină 00 în amestec cu
albastru de metilen. Titrarea se efectuează la temperatura nu mai mare de 18-20ºC pînă la
trecerea culorii de roşu-violet la albastru.
1 ml soluţie nitrit de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,02728 g clorhidrat de procaină, care în
preparat trebuie să fie nu mai puţin de 99,5% şi cel mult 101,0%.
Notă. Rezultatele obţinute la efectuarea sarcinilor 1-14 de prezentat în table 1.

Tabelul 1. Rezultatele obţinute la efectuarea sarcinilor 1-2

Denumirea Identificarea substanţelor Determinarea cantitativă: medoda de

substanţelor medicamentoase- tehnica de lucru, chimismul reacţiilor pentru
medicamentoase în lucru (condiţii, efectul analitic); metode chimice de analiză sau
limba latină,română; chimismul reacţiilor (pentru principiile pentru metode fizico-chimice;
denumirea raţională; substanţe analizate) formula de calcul pentru determinarea
formula de structură; conţinutului substanţei active; concluzia
descriere (pentru despre calitatea substanţei analizate în
substanţe analizate) baza rezultatelor obţinute.

Control de totalizare
1. Controlul cunoştinţelor teoretice după întrebările pentru pregătirea de sine stătătoare.
2. Controlul dărilor de seamă despre efectuarea lucrării practice și individuale.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 19 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

Întrebări pentru control și probleme individuale

1. Scrieţi chimismul dozării peroxidului de hidrogen (Мr=34,0) prin metoda
permanganatometrică. Specificaţi indicatorul, schimbarea culorii în punctul de echivalenţă.
Calculaţi conţinutul de peroxid de hidrogen (%), dacă 10,0 ml preparat s-au plasat în
balon cotat de 100,0 ml (sol. A). La titrarea a 8,0 ml sol. A s-au cheltuit 15,3 ml soluţie 0,1
mol/l KMnO4 (К= 0,98).
2. Scrieţi chimismul dozării acidului ascorbic (Мr=176,13) prin metoda iodometrică.
Specificaţi indicatorul, schimbarea culorii în punctul de echivalenţă. Explicaţi baza teoretică
a metodei, condiţiile de determinare şi modalităţile determinării punctului de echivalenţă.
Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul şi masa luată pentru analiză, cu condiţia ca
la titrare să se cheltuie cel mult 17,0 ml soluţie tirantă 0,1 mol/l. Conţinutul de acid ascorbic
în preparat trebuie să fie cel puţin 99,0%.
3. Scrieţi chimismul dozării cafeinei benzoat de sodiu (Мr=144,11) prin metoda de
neutralizare. Specificaţi indicatorul, schimbarea culorii în punctul de echivalenţă. Explicaţi
baza teoretică a metodei, condiţiile de determinare şi modalităţile determinării punctului de
echivalenţă.
Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul şi volumul 0,1 mol/l soluţiei titrante cheltuit
pentru analiză, cu condiţia ca s-a luat masa de 0,2528 g şi conţinutul de benzoat de sodiu în
preparat trebuie să fie 58,0-62,0%.
4. Scrieţi chimismul dozării clorhidratului de efedrină (Мr=201,7l) prin metoda de neutralizare
în mediu anhidru. Specificaţi indicatorul, schimbarea culorii în punctul de echivalenţă.
Explicaţi baza teoretică a metodei, condiţiile de determinare şi modalităţile determinării
punctului de echivalenţă.
Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul şi masa luată pentru analiză, cu condiţia ca
la titrare să se cheltuie cel mult 10,0 ml soluţie tirantă 0,1 mol/l (К=1,013). Conţinutul
clorhidratului de efedrină în preparat trebuie să fie cel puţin 99,0%.
5. Scrieţi chimismul dozării sulfanilamidei (Мr=172,21) prin metoda bromatometrică.
Specificaţi indicatorul, schimbarea culorii în punctul de echivalenţă.
Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul şi conţinutul de sulfanilamidă (%), dacă
0,1258 g de preparat s-au plasat în balon cotat de 200,0 ml şi s-au dizolvat în acid clorhidric
0,1 mol/l (sol. A). La titrarea a 50,0 ml (sol. A) s-au cheltuit 7,3 ml soluţie 0,1 mol/l
bromură de potasiu (К= 1,012).
6. Scrieţi chimismul dozării sulfatului de zinc (Мr=287,54) prin metoda de
complexonometrică. Specificaţi indicatorul, schimbarea culorii în punctul de echivalenţă.
Explicaţi baza teoretică a metodei, condiţiile de determinare şi modalităţile determinării
punctului de echivalenţă.
Calculaţi masa molară a echivalentului, titrul şi masa luată pentru analiză, cu condiţia ca
la titrare să se cheltuie cel mult 15,0 ml soluţie tirantă 0,05 mol/l (К=1,001). Conţinutul
sulfatului de zinc în preparat trebuie să fie cel puţin 99,0%.
7. La titrarea complexonometrică se folosesc următorii indicatori ..... .
8. Folosirea metodei nitritometrice pentru analiza cantitativă este condiţionată de prezenţa în
moleculele substanţelor a grupelor funcţionale ...... .
9. Stabilirea punctului de echivalenţă la dozarea substanţelor medicamentoase prin metoda
nitritometrică se efectuează prin metodele ...... .
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 20 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

10. Metoda Kjeldahl poate fi folosită la determinarea cantitativă a ..... .

11. Indicatorii de adsorbţie se folosesc în metoda de analiză cantitativă .... .
12. Pentru metoda bromatometrică de dozare sunt caracteristice reacţiile chimice de .... .
13. La titrarea argentometrică prin metoda Fajans se folosesc indicatorii ..... .
14. În calitate de solvenţi protogeni la titrarea în mediu anhidru se folosesc .... .
15. La titrarea indirectă conţinutul substanţei de analizat se calculează după formula ….. .
16. Ca indicator la titrarea iodurilor prin metoda argentometrică Fajans, serveşte ..... .
17. Determinarea bromatometrică a acidului salicilic este redată prin reacţia ..... .
18. Dozarea clorhidratului de difenhidramină (dimedrol) poate fi efectuată prin metodele ..... .
19. Indicaţi metoda cea mai tehnică de dozare acido-bazică în mediu apos a Teobrominei ..... .
20. Indicaţi ce determină schimbarea culorii în punctul de echivalenţă la titrarea
complexonometrică directă ..... .
21. Indicaţi rolurile solventului organic în titrarea acido-bazică ..... .
22. Indicaţi metoda cea mai tehnică de dozare complexonometrică a Sulfatului de magneziu …..
.
23. Selectaţi clasele de substanţe chimice medicamentoase care pot fi determinate cantitativ prin
metoda alcalimetrică ..... .
24. Prezentați chimismul reacțiilor de dozare a substanțelor medicamentoase enumerate mai jos.
Numiți metoda și argumentați utilizarea acesteia. Calculați factorul de echivalență, masa
molară a echivalentului, volumul teoretic al soluției titrante și indicați volumul biuretei
(pipetei) pentru determinarea cantitativă:
1. Acid acetic (FR X, p. 59).
2. Acid amidotrizoic (FR X, p. 63).
3. Acid aminocaproic (FR X, p. 65).
4. Acid aspartic (FR X, p. 68).
5. Acid glutaminic (FR X, p. 74).
6. Acid iopanoic (FR X, p. 78).
7. Acid lactic (FR X, p. 80).
8. Sulfat de amfetamină (FR X, p. 112).
9. Aminofilină (FR X, p. 115).
10. Clorhidrat de amitriptilină (FR X, p. 117).
11. Bromură de amoniu (FR X, p. 118).
12. Amoxicilină trihidrat (FR X, p. 123).
13. Nitrat de argint (FR X, p. 136).
14. Argint coloidal (FR X, p. 140).
15. Sulfat de atropină (FR X, p. 141).
16. Barbital (FR X, p. 146).
17. Barbital sodic (FR X, p. 148).
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 21 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

18. Benzocaină (FR X, p. 155).

19. Carbonat bazic de bismut (FR X, p. 161).
20. Nitrat bazic de bismut (FR X, p. 163).
21. Clorhidrat de bromhexin (FR X, p. 164).
22. Bromizoval (FR X, p. 166).
23. Bromură de N-butilscopolamoniu (FR X, p. 172).
24. Carbonat de calciu (FR X, p. 176).
25. Clorură de calciu (FR X, p. 178).
26. Dobesilat de calciu (FR X, p. 180).
27. Gluconat de calciu (FR X, p. 182).
28. Glicerofosfat de calciu (FR X, p. 184).
29. Lactat de calciu (FR X, p. 186).
30. Camfor* (FR X, p. 191).
31. Carbenicilină sodică (FR X, p. 205).
32. Sufat de chinidină (FR X, p. 226).
33. Clorhidrat de chinină (FR X, p. 228).
34. Clordiazepoxid (FR X, p. 237).
35. Clorhidrat de cloropiramină (FR X, p. 239).
36. Clorchinaldol (FR X, p. 243).
37. Colesterol* (FR X, p. 248).
38. Clonidină (FR X, p. 258).
39. Clotrimazol (FR X, p. 260).
40. Cafeină (FR X, p. 273).
41. Cafeină și benzoa de sodiu (FR X, p. 275).
42. Diazepam (FR X, p. 354).
43. Sulfat de dihidralazină (FR X, p. 367).
44. Clorhidrat de dopamină (FR X, p. 381).
45. Clorhidrat de efedrină (FR X, p. 389).
46. Furosemidă (FR X, p. 432).
47. Sulfat de gentamicina (FR X, p. 436).
48. Glibenclamidum (FR X, p. 439).
49. Glicerol (FR X, p. 447).
50. Diacetat de hexestrol (FR X, p. 467).
51. Diclorhidrat de histamină (FR X, p. 469).
52. Oxid galben de mercur (FR X, p. 470).
53. Ibuprofen (FR X, p. 485).
54. Indometacină (FR X, p. 490).
55. Izoniazidă (FR X, p. 558).
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 22 / 23
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Controlul medicamentelor)

Rezultatele vor fi transmise la adresa de e-mail indicată de profesor.

Notă. Sarcinile individuale ale studenților se distribuie de către profesori.

BIBLIOGRAFIA
1. Conspectul lecţiei.
2. Babilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.- 675 р.
3. Bojiţă M., Roman L., Săndulescu R., Oprean R. Analiza şi Controlul medicamentelor.Vol.
I. - Cluj-Napoca: Editura Intelcredo, 2003. – 495 p.
4. Bojiţă M., Roman L., Săndulescu R., Oprean R. Analiza şi Controlul medicamentelor.Vol.
II. - Cluj-Napoca: Editura Intelcredo, 2003. –768 p.
5. Ducă A., şi a. Chimie analitică şi analiză instrumentală.-Bucureşti: Ed. Didactică şi
pedagogică, 1983.
6. Farmacopea European Ediţia 7.0, 2010.
7. European Pharmacopoeia. Ediţia a 8,0. 2014.
8. Farmacopea Română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315 p.
9. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-Информ, 2007. – 624 с.

Aparataj şi reactivii folosiţi la tema:

«Metode chimice de dozare în controlul medicamentelor»

Substanţele medicamentoase:
1. Acid salicilic 5. Glicerină (Glicerol)
2. Clorhidrat de difenhidramină 6. Metamizolului sodic
(Dimedrol) 7. Acidului ascorbic
3. Clorhidratului de procaină 8. Sulfanilamidă (streptocida)
4. Cloroform

Reactivi:
1. Acetat de mercur (II) în acid acetic 14. Soluţie clorură de bariu
anhidru 15. Soluţie difenilamină în acid sulfuric
2. Acid acetic anhidru 16. Soluţie hidroxid de sodiu 10%
3. Indicator amidon 17. Soluţie hidroxid de sodiu 30%
4. Indicator cristalin violet 18. Soluţie iod 0,05 mol/l
5. Reactivul Nessler 19. Soluţie nitrat de argint
6. Soluţie acid acetic diluat 20. Soluţie oxalat de amoniu
7. Soluţie acid azotic diluat 21. Soluţie para-dimetilaminobenzaldehidă
8. Soluţie acid clorhidric diluat 22. Soluţie rezorcină
9. Soluţie acid sulfuric concentrat 23. Soluţie sulfat de cupru 5%
10. Soluţie acid sulfuric diluat 24. Soluţie titrantă acid percloric 0,1 mol/l
11. Soluţie alcoolică de α-naftol 25. Soluţie titrantă de iod 0,1 mol/l
12. Soluţie amoniac 10% 26. Soluţie titrantă de tiosulfat de sodiu 0,1
13. Soluţie anilină mol/l

Veselă, aparatură:
 Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică RED.: 01
09.3.1-12
DATA: 06.07.2009
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - I) Pag. 23 / 23

1. Baie de apă 6. Etuvă de uscare

2. Balanţă analitică 7. Hârtie de filtru
3. Balon cotat cu volumul de 100 8. Picnometru
ml 9. Pîlnii de filtrare
4. Capsulă de porţelan
5. Eprubete