DPC I - Tema I - Domeniul CPC, Principii, Aplicarea Legii
DPC I - Tema I - Domeniul CPC, Principii, Aplicarea Legii
DPC I - Tema I - Domeniul CPC, Principii, Aplicarea Legii
***
1
Referirile la CPC au în vedere textul Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, text în vigoare de la
data de 15 februarie 2013, republicat în 2015, cu modificări ulterioare (cea mai recentă modificare de substanță -
Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă precum și pentru modificarea și
completarea altor acte normative, publicată în M. Of. 1074 din 18 decembrie 2018). Abrevierea utilizată în lucrare
este C. proc. civ. (asimilată în mod corespunzător referirilor la NCPC, abreviere aflată încă în uz, în unele opțiuni
doctrinare de domeniu).
2
Așa cum dreptul civil este drept comun pentru alte ramuri de drept substanțial, procedura civilă a creat reguli
care sunt aplicabile nu doar litigiilor derivate din raporturi juridice de drept civil, ci și litigiilor izvorâte din realizarea
raporturilor de drept substanțial ale unor ramuri înrudite dreptului civil, ceea ce-i conferă calitatea de procedură de
drept comun.
1
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
generală a Codului de procedură civilă, dispozițiile art. 2 din C. proc. civ. consacră calitatea de
drept comun a codului de procedură în materie civilă. Se statuează astfel caracterul aplicabil al
dispozițiilor de drept procesual civil și în alte materii decât cele derivate din raporturi de drept
substanțial civil.
Totodată, sub raportul forței obligatorii a normelor de drept intern în raport cu cele de drept
internațional sau/și unional, dispozițiile art. 3 şi 4 din C. proc. civ. afirmă prioritatea tratatelor
internaţionale privitoare la drepturile omului (art. 3) şi a dreptului Uniunii Europene (art. 4).
Deși ordinea reglementării lor în text nu pare aleatorie, sub aspectul sistematizării, textul
nu excelează în rigoare. Astfel, după ce reafirmă accesul liber la justiție asociat cu obligativitatea
justiţiei civile de a se pronunţa cu privire la toate cauzele cu care este învestită, neputând refuza
să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă (art. 5 alin. 1), textul de debut
al capitolului privind principiile fundamentale ale procesului civil exclude caracterul de izvor
formal de drept al jurisprudenţei civile, dispoziţiile sale statuând că este interzis judecătorului să
stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt
supuse judecăţii (art. 5 alin. 2).
3
Procesul civil parcurge, de regulă, 2 faze: faza judecății (în primă instanță și în căile de atac) și faza executării
silite.
2
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
În strânsă relaţie cu acest principiu, în acelaşi context, legiuitorul procesual civil instituie o
obligaţie – instanţa este datoare n.ns. – pentru instanţă de a lua toate măsurile necesare pentru
desfăşurarea în aceşti termeni a demersului procesual. Formularea de text este elocventă.
Față de textul codului anterior, care folosea expresia durată rezonabilă, redactorii C. proc.
3
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
civ. optează pentru fixarea unui parametru temporal mai uşor de cuantificat – termen optim şi
previzibil4.
În acest fel, se consideră că aprecierea judecătorului asupra ritmicităţii procesului care-i este
deferit spre soluţionare este strâns legată de criteriile de determinare - complexitatea cauzei,
natura dreptului în judecată, eventuale tendinţe de tergiversare provenite de la părţi ş.a. - şi, în
acest fel, mai puţin permisiv pentru subiectivism.
Ca efect concret, referitor la cerința de predictibilitate, Codul prevede că, faţă de
împrejurările concrete ale speţei, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi
după ascultarea acestora, judecătorul va estima durata necesară pentru cercetarea procesului şi
va consemna aceasta în încheiere, putând fi reconsiderată pe parcursul desfăşurării procedurii
doar pentru motive temeinice. Se doreşte aşadar şi o disciplinare a conduitei procesuale a tuturor
participanţilor la proces şi o prezumţie de predictibilitate relativ la durata soluţionării cauzei.
Fără a oferi text distinct, în cuprinsul reglementării dreptului la un proces echitabil, C. proc.
civ. evocă şi cerinţa celerităţii judecăţii5. Totodată, principiul este susţinut şi de alte texte din
cuprinsului codului, între acestea cel mai relevant fiind art. 241. Denumit sugestiv Asigurarea
celerităţii, textul prevede: fixarea de termene scurte, chiar de la o zi la alta, stabilirea de îndatoriri
pentru părţi şi alţi participanţi relativ la prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul
scris la interogatoriul, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice
alte demersuri necesare soluţionării cauzei şi utilizarea mijloacelor tehnice moderne şi rapide
pentru comunicarea datelor solicitate (telefon, fax, poştă electronică) şi astfel, pentru accelerarea
procedurii.
Atât principiul dreptului la un proces echitabil, într-un termen optim şi rezonabil cât şi cerința
4
Formulare preferată şi impusă pe cale jurisprudenţială mai degrabă, la nivelul Curţii Europene a Drepturilor
Omului. Pentru dreptul nostru intern, opțiunea este criticabilă întrucât vădește inconsecvență, în raport cu alte acte
normative incidente în materie – art. 21, alin. 3 din Constituţia României şi art. 10 din Legea nr. 304/2004 care
utilizează sintagma „termen rezonabil”.
5
Celeritatea este una dintre exigenţele de esenţă ale noului cadru legislativ procesual civil. Alături de
îmbunătăţirea actului de justiţie, asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor constituie un imperativ căruia textul
încearcă să-i răspundă. Astfel: simplificarea formelor procedurale, resistematizarea etapelor procesului civil,
redefinirea competenţei şi reaşezarea căilor de atac, reglementarea procedurii contestaţiei privind tergiversarea
procedurii sunt doar câteva expresii ale acestei preocupări a noii legi de procedură civilă. În aceeași notă, Tezele
prealabile ale Proiectului Noului Cod de procedură civilă sintetizau foarte bine acest aspect, afirmând că „urmărind
construcţia unei proceduri civile moderne şi echilibrate, proiectul se concentrează în mod deosebit asupra măsurilor
de natură să accelereze obţinerea răspunsului judecătoresc într-un anumit termen, cu respectarea, în egală măsură,
a drepturilor procedurale ale părţilor şi principiile fundamentale ale procesului civil” - Tezele prealabile ale noului Cod
de procedură civilă, aprobate prin H.G. nr. 1527/2007 (publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 889 din 27
decembrie 2007).
4
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
6
Dispoziţiile sale fiind aplicabile corespunzător şi în faza executării silite – art. 6 (2).
7
Este binevenită opţiunea textului de a-l consacra expres, mai ales într-un context în care criza de credibilitate
a legii este o problemă de notorietate. În alte condiții însă - de normalitate juridică n.ns. – o atare consacrare
normativă ar părea inutilă, în condițiile unei convingeri naturale că toate acțiunile antrenate în proces nu se pot
desfășura altfel decât în acord cu legea.
8
Spre deosebire de materia procesului civl, în materia procesului penal, principiul definitoriu este principiul
oficialității (nota fundamentală distinctivă între cele două mari proceduri judiciare).
9
Textul art. 9 (1) evocă şi posibilitatea netitularului dreptului în judecată de a porni acţiunea civilă (acesta
5
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
Deși textul legii este lacunar, trebuie spus că, în raport cu principiul
rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, disponibilitatea se
impune cu prioritate, ceea ce înseamnă că reglementarea nouă face
imposibil ca instanța să treacă peste voința părților, multe din textele
codului evocând cerința pentru instanță de a dispune o măsură doar după
punerea ei în discuția părților.
poate fi altă persoană - decât cel interesat n.ns. – anume: o organizaţie ori o altă autoritate sau instituţie publică ori
de interes public).
10
În funcție de natura contencioasă sau necontencioasă a procedurii, prerogativa este reglementată
diferențiat.
11
Tezele prealabile ale noului Cod de procedură civilă, aprobate prin H.G. nr. 1527/2007 (publicată în M.Of.
al României, Partea I, nr. 889 din 27 decembrie 2007).
6
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
12
Art. 14 din Legea nr. 278/2009 privind Codul civil. În strânsă legătură cu exigenţa exercitării cu bună-credinţă
a drepturilor, textul invocat reglementează în succesiune imediată Abuzul de drept. Astfel, potrivit textului art. 15
din Legea nr. 278/2009, „Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod
excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe”.
13
Textul instituie răspunderea părţii pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate prin exercitarea abuzivă a
drepturilor conferite de normele procedurii (a se vedea art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 134/2010).
14
Principiul trebuie corelat cu dispoziţiile privitoare la participanţii la procesul civil (a se vedea Titlul al II-lea
din C. proc. civ.).
15
Textul a fost modificat prin Legea nr. 310 din 2018, prin punerea sa în acord cu Decizia nr. 462/2014 a Curții
Constituționale, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) teza a doua,
art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Astfel, după modificare, se menține prima teză a art.
7
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
13 alin. 2, care prevede că “Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în
condițiile legii”. În formularea inițială, textul integral al alin. 2 reținea și prevederea potrivit căreia “În recurs, cererile
și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția
situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept”,
dispoziție controversată încă de la intrarea în vigoare a codului, apreciată restrictivă și declarată neconstituțională
prin soluția CCR evocată mai sus.
16
Trebuie înțeles că, sensul noțiunii de contradictorialitate nu este cel din limbajul comun.
Contradictorialitatea ca principiu al procedurii de judecată nu înseamnă în mod obligatoriu adversitate, opoziție de
păreri sau dezacord. Ea exprimă exigența ca pozițiile procesuale să fie în echilibru, existând cadrul procesual optim
pentru a-și putea exprima și susține punctele de vedere.
17
Acelaşi regim îl au şi alte cereri ulterioare celei introductive de instanţă, eventuale excepţii sau împrejurări
de fapt invocate – art. 14 (5).
18
„Fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute” – așa cum se exprimă dispozițiile art. 14 (3) din
C. proc. civ.
8
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
instanţei, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază susţinerile19, precum şi mijloacele de
probă de care înţeleg să se folosească şi obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de
afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză20. Se adaugă acestora
şi dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune invocată în cursul procesului de către orice
participant la proces, chiar de către instanţă, din oficiu.
Sub aspect semantic, semnificaţiile noţiunii se menţin. Contradictorialitatea nu este de
esență conflictuală, ceea ce face ca principiul să se regăsească și în materie de procedură
necontencioasă. Din perspectiva limbajului procesual, contradictorialitatea trebuie înţeleasă ca
prerogativa părţilor de a se putea exprima şi de a-şi susţine punctele de vedere, indiferent dacă
acestea sunt sau nu în opoziţie.
19
Fie că sunt pretenţii sau apărări, potrivit manierei în care distinge textul în reglementarea acțiunii civile (art.
- 40 C. proc. civ.).
20
Principiul furnizează o garanţie realizării dreptului la apărare, atunci când afirmă că scopul punerii în temă a
părţilor şi a situaţiei lor procesuale este ca fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea – art. 14(2).
21
Un exemplu elocvent îl constituie administrarea probei prin intermediul comisiei rogatorii.
22
Analiza noastră păstrează sistematizarea textului de lege, astfel încât principiul continuității îți regăsește
spațiu de tratare în continuare (la articolul corespunzător care îl consacră).
9
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
proc. civ.), ambele vizându-l pe judecător ca participant la proces și fiind atribute esențiale ale
exercițiului său în proces.
23
Dispozițiile art. 127 din Constituţia României.
24
Dispozițiile art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
25
Dispozițiile art. 213 C. proc. civ. în forma în vigoare după modificarea adusă prin Legea 310 din 2018.
26
Din perspectivă istorică, avea să se arate, la puţină vreme după adoptarea Codului de procedură civilă în
vigoare astăzi, că doar astfel se pot preveni procesele injuste, fiindcă oricât de bine ar fi administrată o justiţie secretă,
aceasta nu va fi reală, având o utilitate mărginită (a se vedea I. G. Săndulescu-Nănoveanu, Codul de procedură civilă
Bucureşti 1879, p.247).
10
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
limba maternă sau limba oficială a procesului. El optează pentru o formulă generic - limba
desfăşurării procesului - detaliind apoi:
- limba oficială a procesului este limba română; procesul civil se desfăşoară în limba română
art. 18 (1), cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română (art. 18 (4)).
- condiţiile în care pot participa şi categoriile de subiecţi procesuali care nu cunosc sau/şi nu
înţeleg limba română. Astfel, cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale, cetăţenii străini
şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul să se exprime în limba maternă
în faţa instanţelor de judecată, să ia cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului şi să pună
concluzii, prin traducător autorizat.
Textul se conciliază cu prevederile de detaliu oferite de Cod în dispoziţiile art. 22527,
promovând astfel o distincție între traducător (atunci când nu se cunoaște limba română) și
interpret (atunci când persoana este mută, surdă sau surdo-mută ori, din orice altă cauză, nu se
poate exprima, comunicarea fiind făcută în scris, ori dacă nu poate citi sau scrie).
27
Având ca titlu marginal Folosirea traducătorului şi interpretului – (1) Când una dintre părţi sau dintre
persoanele care urmează să fie ascultate nu cunoaşte limba română, instanţa va folosi un traducător autorizat. Dacă
părţile sunt de acord, judecătorul sau grefierul poate face oficiul de traducător. (2) În cazul în care una dintre
persoanele prevăzute la alin. (1) este mută, surdă sau surdo-mută ori, din orice altă cauză, nu se poate exprima,
comunicarea cu ea se va face în scris, iar dacă nu poate citi sau scrie, se va folosi un interpret.
11
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
28
Dispozițiile art. 480 alin. (6) C. proc. civ.
29
Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
12
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
***
Sunt astfel consacrate obligaţiile părţilor (art.10) şi ale terţilor (art.11) în îndeplinirea
actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător,
concursul adus în materia asigurării probatoriului şi administrării lui, precum şi, în general, aportul
la desfăşurarea fără întârziere a procesului şi la finalizarea acestuia30.
Codul evocă și îndatorirea de a manifesta respect faţă de principiile fundamentale, pusă de
text în sarcina judecătorului cauzei de a crea condiţiile realizării efective a principiilor, atât din
partea sa cât şi din partea celorlalţi participanţi la proces (art. 20) şi faţă de justiţie (art.23), text
ce consacră sarcina pentru judecător de a asigura poliţia şedinţei de judecată şi respectul datorat
actului de judecată de către toţi participanţii la proces.
Deși nu se exprimă expres, este instituită și îndatorirea judecătorului de a recomanda
stăruitor împăcarea părţilor, pe tot parcursul procesului (oferindu-le îndrumări în acest sens) ori
de a le recomanda apelul la alternativa unei soluţionări amiabile pe calea medierii31, fără a leza
caracterul voluntar care trebuie să primeze (art. 21 C. proc. civ.).
30
Dispoziţiile sunt prevăzute sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare, iar pentru terți, dacă este cazul, a
unor daune-interese (detalii în Titlul VI - Amenzi judiciare și despăgubiri, art. 187-191 C. proc. civ.)
31
În condiţiile prevăzute de legea specială în materie - Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea
profesiei de mediator (recent modificată și completată prin Legea nr. 154/2019, publicată în M. Of. nr. 623 din 26
iulie 2019).
13
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
32
Unele dintre motivele de exercitare a căilor de atac sunt încălcări ale unora dintre principiile fundamentale
ale procesului civil (a se vedea Cartea a II-a, Titlul II din Cod privind Căile de atac, cu insistență asupra căilor
extraordinare de atac, unde motivele au enunțuri exprese).
33
Ultraactivitatea legii este opusul simetric al retroactivității și înseamnă continuarea aplicării legii vechi
(“supraviețuirea” legii anterioare) într-o situație în care sunt incidente atât dispozițiile acesteia (tranzitoriu în vigoare)
cât și dispoziții ale legii noi. O atare ipoteză de lucru este calificată juridic drept conflict de legi în timp.
14
TEMA I
DOMENIUL CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Drept procesual civil. Fișe de studiu.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL, conf. univ. dr. Steluța Ionescu
APLICAREA LEGII DE PROCEDURĂ CIVILĂ
teritorial), aceasta nu va produce efecte, întrucât rămâne aplicabilă procesului legea veche de
procedură, adică legea sub imperiul căreia a început procesul.
De asemenea, se menține ultraactivitatea legii vechi de procedură relativ la căile de atac, la
termenele pentru exercitarea acestora, precum și la motivele lor, în raport cu data începerii
procesului. Altfel spus, dacă pe durata derulării procesului legea de procedură se modifică sub
aspectul căilor de atac (denumire, atribuire, condiții generale de exercitare), aceasta nu va
produce efecte, întrucât rămâne aplicabilă procesului legea veche de procedură, adică legea sub
imperiul căreia a început procesul.
Pentru mijloacele de probă, trebuie operată distincția între legea aplicabilă sub aspectul
admisibilității probei și legea aplicabilă sub aspectul administrării probei. Astfel:
a) sub aspectul admisibilității, legea aplicabilă este legea în vigoare la data producerii lor
sau a săvârșirii faptelor juridice care fac obiectul probațiunii. Aceasta înseamnă
continuarea aplicării legii vechi (adică ultraactivitatea legii), sub care faptele de probat
s-au produs sau s-au săvârşit, relativ la condiţiile de admisibilitate şi puterea
doveditoare a probelor preconstituite.
b) sub aspectul administrării, legea aplicabilă este legea în vigoare la data administrării
probelor.
34
Problematica face obiectul de studiu al dreptului internațional privat (ramură autonomă a dreptului și
disciplină de studiu corespunzătoare).
15