Pinophyta Caractere Generale

ÎNCRENGĂTURA
PINOPHYTA
(GYMNOSPERMOPHYTA)
Cormofite terestre, lemnoase, cu caracter ±

xerofil, haplo-diplobionte, la care faza
gametofitică (n) este redusă, de scurtă durată,
heterosporă şi endoprotaliană, în timp ce faza
sporofitică (2n) predomină, cuprinzând planta Foto: Sîrbu C.
propriu-zisă, cu flori primitive (fără periant;
microsporofile cu 1-n saci polenici liberi sau
uniţi în antere biloculare; macrosporofile cu
ovule descoperite, 1-integumentate) şi
seminţe descoperite.
Foto: Sîrbu C.
A. Faza gametofitică (n) începe cu producerea sporilor în
urma procesului de meioză (meiospori).
Sporii (n) sunt imobili, diferenţiaţi morfologic şi sexual
(heterospori: microspori - ♂ şi macrospori -♀) şi rămân închişi
în interiorul sporangilor (2n). Prin diviziunea lor, heterosporii
formează protale interne (endoprotale) de mici dimensiuni;
Endoprotalele (n) sunt corpuri taloidice rudimentare,
nediferenţiate anatomic, închise în membrana microsporilor
(microprotal) sau în macrosporangi (macroprotal).
Endoprotalul mascul (microprotalul) rezultă din diviziunea
microsporului şi este format dintr-un număr mic de celule, dintre
care, de cele mai multe ori, doar una este mai mare (celula
vegetativă), celelalte fiind rudimentare;
Pe microprotal se formează o anteridie rudimentară,
unicelulară, numită celulă generativă. Microprotalul, împreună
cu celula generativă (“anteridială”), închise în interiorul
membranei comune, rezistente, a microsporului, formează un
grăuncior de polen
Grăuncioare de polen la Pinus :
Microprotalul (p-celule protaliene; v-celula vegetativa) si anteridia rudimentara
(g-celula generativa); sa-saci aeriferi [Strasburger et al. 1962, modificat]
După maturarea lor,
grăuncioarele de polen sunt
eliberate şi purtate de curenţii
de aer ajung la ovul, în zona
micropilului. Aici are loc
diviziunea celulei generative,
anterozoid
în urma căreia se formează
gameţii masculi poliflagelaţi
(anterozoizi) sau neflagelaţi
(spermatii).
Endoprotalul femel (macroprotalul) rezultă din germinarea unui

macrospor şi este pluricelular, dar de mici dimensiuni, fiind numit
endosperm primar şi închis în macrosporangele integumentat
(ovul).
La maturitate, macroprotalul formează câteva arhegoane (care
sunt scufundate complet în masa macroprotalului), fiecare
conţinând câte o oosferă
Formarea macrosporilor, a macroprotalului şi a arhegoanelor cu oosferă:
nc-nucela, int-integument, ms-macrospori, ar-arhegon, ep-endoprotal femel
(macroprotal) [modificat, după commons.wikimedia.org]
Foto: Sîrbu C.
B. Fecundaţia
 la pinofitele mai puţin evoluate se petrece în mediu umed,
asigurat de un lichid ce se acumulează într-o adâncitură din
partea apicală a nucelei, sub micropil, numită cameră polenică.
Un anterozoid, înotând prin lichidul respectiv, ajunge la oosfera
dintr-un arhegon, pe care o fecundează, rezultând zigotul
diploid.
la pinofitele mai evoluate, fecundaţia este de tip sifonogam.
Gameţii masculi sunt neflagelaţi, ei fiind conduşi la nivelul arhego-
nului de către celula (celulele) microprotalului, care formează un
tub alungit (tub polenic), ce iese din învelişul microsporului,
îndrep-tându-se spre arhegon. În urma unirii dintre o spermatie şi
oosfera dintr-un arhegon rezultă zigotul diploid.
Procesul de fecundaţie decurge foarte lent la pinofite, putând
dura mai multe luni de zile din momentul polenizării, până la
formarea zigotului
C. Faza sporofitică (2n)
începe odată cu formarea zigotului,
care intră în diviziune (mitotică),
dând naştere embrionului;
Cu naşterea embrionului în
interiorul endoprotalului femel se
definitivează formarea unui nou
organ, care apare pe scena evoluţiei
pentru prima dată la pinofite şi
anume sămânţa formată din:
tegument (provine din
integumentul ovulului),
endosperm primar
(endoprotalul femel după Sămânţa la Pinus:
c-cotiledoane; g-gemulă; r-radiculă;
fecundaţie), t-tigelă; ependosperm primar; tg-
embrion (provine din zigot). tegument) [Schmeil, dinGrinţescu, 1928-
1934]
Prin germinarea semintei se naste corpul sporofitic (2n)-planta
propriu-zisa, format din: radacina, tulpina si frunze (corm).
Rădăcina este bine dezvoltată, cu ramificare dicotomică (la

multe pinofite fosile), monopodială, chiar simpodială. La pinofitele
primitive sunt prezente şi rădăcini adventive.
Tulpina este întotdeauna lemnoasă (stip butucănos sau
columnar, trunchi arborescent sau arbustiv, liană) cu ramificare
dicotomică (la multe pinofite fosile), monopodială (la Pinales) sau
simpodială (ca la Ginkgo).
structura primară a rădăcinii şi tulpinii este înlocuită, la scurtă
vreme, de structura secundară.
lemnul secundar este format din traheide cu punctuaţiuni
areolate (lemn homoxil);
liberul este lipsit de celule anexe (cu excepţia unor
Frunzele asimilatoare (trofofilele) sunt persistente (trăiesc 2 - 12
ani), putând fi foarte mari şi penat-sectate (ca la la ferigi) sau mai
mici, de forme diferite (la pinofitele mai evoluate),
Lemn secundar cu traheide areolate la Pinus (pa-punctuaţiune areolată) [Takhtajan 1956]
Când planta ajunge la maturitate, pe unele ramificaţii terminale
sau laterale ale tulpinii se diferenţiază microsporofilele cu
microsporangi (sporangi masculi) şi macrosporofilele cu
macrosporangi (sporangi femeli), dispuse de regulă spirociclic în
jurul unui ax central şi constituind o formaţiune numită floare, cu
aspect conic sau spiciform, de regula unisexuata, fara periant.
Foto: Sîrbu C.
Microsporofilele susţin doi sau mai mulţi microsporangi (saci
polenici), care sunt de regulă uniţi în sinangii biloculare, numite
antere.
În microsporangii anterelor se află ţesutul sporogen diploid.
Macrosporofilele susţin unul sau mai mulţi macrosporangi, de
regulă uni-integumentaţi, cu numele de ovule.
D. Diviziunea meiotică
La nivelul anterelor, din celulele ţesutului sporogen (2n), prin
diviziune meiotică se formează câte 4 microspori, care
germinează pe loc şi formează tot atâtea grăuncioare de polen, ce
închid câte un microprotal şi o anteridie unicelulară.
În nucela ovulului, prin diviziunea meiotică a unei singure celule
2n rezultă patru macrospori, dintre care trei degenerează, iar unul
se divide pe loc de mai multe ori şi formează endoprotalul femel,
pe care apar arhegoanele cu oosfere, caracteristice ovulului
matur.
Ciclul biologic la
Pinus:
1, 2-conuri femele; 3,4-macrosporofilă cu ovule; 5,6-conuri mascule; 7- microsporofilă şi sac polenic; 8-gr. de
polen; 9-secţiune prin ovul (i-integument; n-nucelă; epr-endosperm primar; a-arhegon); 10-secţiune prin
macrosporofilă (mp) şi sămânţă (fp-aripioara seminţei); 11-solz cu două seminţe aripate; 12-plantulă; R-meioza
[Hodişan & Pop 1976]
Sistematica. Încreng. Pinophyta cuprinde următoarele clase:
Cycadopsida Ginkgopsida Pinopsida Gnetopsida
tulpini butucănoase sau ramif. ± ram monopodiala ram
columnare; ram. simpodiala monopodiala-
dicotomica simpodiala
frunze mari, penate, (rar mici, simetric simple, aciculare simple, opuse
întregi), spiralate bilobate, alterne sau lanceolate,
sau sub forma alterne
unor buchete în
vârful tulpinii.
sporofile foliacee-penat filamentoase solziforme filamentoase
divizate,
filamentoase
sau solziforme
gameti flagelati flagelati neflagelati neflagelati
masculi
ovule 1-integ.; camera 1-integ.; 1-integ.; camera 2-integ.;
polenica camera polenica polenica absenta cu sau fara
prezenta prezenta camera
polenica
fecundatia in mediu umed in mediul umed prin tub polenic prin tub polenic

Pinophyta Caractere Generale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pinophyta Caractere Generale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pinophyta Caractere Generale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ÎNCRENGĂTURA

Cormofite terestre, lemnoase, cu caracter ±

Endoprotalul femel (macroprotalul) rezultă din germinarea unui

Rădăcina este bine dezvoltată, cu ramificare dicotomică (la

S-ar putea să vă placă și