Protecția juridică a drepturilor

cetățenilor Uniunii Europene

Coordonator: Student:
Manea Adrian Agachi Diana
Machedon Oana

Brașov, 2021

1
 CUPRINS

Introducere.................................................................................................................................................. 2
Capitol 1: Evoluția noțiunii de cetățean al Uniunii Europene ...................................................................... 2
Capitol 2: Drepturile cetățenilor Uniunii Europene..................................................................................... 2
Capitol 3: Protecția drepturilor cetățenilor Uniunii Europene ..................................................................... 2
Concluzii...................................................................................................................................................... 2
Bibliografie.................................................................................................................................................. 2

2
 Introducere
Din punct de vedere etimologic, termenul de “cetățenie” este un derivat al cuvântului
cetățean fiind o combinație dintre latinescul civitatis și franțuzescul citezein. Termenul se referă
la o persoană care aparține unui stat și se bucură de drepturi civile și politice și care are
anumite obligații față de acel stat. Cetățenia este legătura politică și juridică dintre o persoană
și statul de care aparține. De aici derivă faptul că cetățenia este națională.

Conceptul de cetățenie a fost extins și revizuit atunci când a fost introdus termenul de
cetățenie europeană, care nu se aliniază perfect cu definția juridică, Uniunea Europeană fiind o
formațiune politică din care fac parte mai multe state membre. Au existat multe dezbateri
politice cu privire la implicățiile noului termen, ce implică cetățenia europeană? cum sunt
stabilite drepturile cetățeniei? Uniunea Europeană va propune aceste drepturi, așa cum fac
statele naționale? Cea mai importantă întrebare rămâne: Care este scopul cetățeniei europene?

Lucrarea de față urmărește să răspundă acestor întrebări și să clarifice termenul de

cetățenie europeană. Cu timpul, s-a demonstrat faptul că Uniunea Europeană și-a extins
competențele dincolo de planul politic și economic, viața socială a cetățenilor devenind o
prioritate.

3
 Capitol 1: Evoluția noțiunii de cetățean al Uniunii
Europene
Încă de la primele încercări de înființare a Uniunii Europene, cetățeanul ca persoana de
drepturi și obligații a jucat un rol foarte important în crearea legislației. În Tratatul din anul
1951, cele șase state membre fondatoare au promis “să înlocuiască rivalitățile istorice cu o
fuziune a intereselor lor; să stabilească prin crearea unei comunități economice, fundația unei
comunități largi și independente între popoarele de mult divizate de conflicte sângeroase” și
“să creeze instituții capabile să îndrume viitorul lor destin comun”. Ideea de creare a Federației
Europene a fost exprimată atât în Declarația Schuman cât și în Tratatul de la Paris, fiind
acceptată la nivelul multor partide politice. Federația Europeană nu făcea referire doar la
relațiile internaționale dintre statele membre, ea se baza pe crearea unei comunități
supranaționale în care cetățenii individuali să aibă un statut si o identitate comună. Winston
Churchill, prim-ministrul Regatului Unit, a declarat crearea unui “grup european care ar putea
oferi un sentiment de patriotism și cetatenie comuna popoarelor distrase de pe acest continent
puternic și turbulent”. În Congresul de la Haga a fost propus “un pașaport european care să
înlocuiască pașapoartele naționale, pentru a fi folosit de proprietar atunci când călătoresțe pe
alt continent”. Inspirate de această gândire, drepturile cheie ale cetățeniei europene- dreptul la
viață și dreptul de a lucra oriunde pe teritoriul statelor membre - pot fi regăsite în dispozițiile
privind libera circulatie cuprinse în Tratatul de la Paris de constituire a Comunității Europene a
Cărbunelui și Oțelului , intrat în vigoare în anul 1952. Deoarece a fost greu de stabilit cine se
încadrează pentru libera circulație, în anul 1957 în Tratatul de la Roma, puterea și
responsabilitatea de a propune măsuri privind libera circulatie a muncitorilor a fost extinsă
către Comisia Europeană, nu a rămas la nivelul statelor membre.
În ciuda creșterii graduale a drepturilor europene, cetățenia europeană a fost adoptata
cu statut legal abia în anul 1992, în Tratatul de la Maastricht, în care se menționează ca obiectiv
al Uniunii Europene “consolidarea protecției drepturilor și intereselor resortisanților statelor
membre prin instituirea unei cetățenii a Uniunii Europene”. Comisarul Uniunii Europene,
Etienne Davignon, a afirmat ca această menționare poate fi considerată doar o intarziere a
termenului de cetățenie europeană, el fiind recunoscut inițial încă din momentul în care
tratatele au acordat drepturi persoanelor și posibilitatea de a le pune în aplicare prin recurs la o
instanță națională sau comunitară.
În prezent, cetățenia europeană se bucură de o multitudine de drepturi dar și obligații,
pe care le vom expune în următorul capitol.
La fel ca și cetățenia națională, cetățenia Uniunii Europene desemnează un raport între
cetățean și Uniunea Europeană, caracterizat prin drepturi, îndatoriri și participare politică.
Cetășenia europeană completează cetățenia națională, nu o înlocuiește.  Pentru a putea
beneficia de cetățenia europeană, o persoana trebuie sa aibă în primul rând cetățenia unuia
dintre statele membre ale Uniunii Europene.
Conform articolului 9 din TUE și articolului 20 din TFUE este considerat cetățean al
Uniunii Europene orice persoană care are cetățenia unui stat membru, în conformitate cu legile
naționale ale statului respectiv. Drepturile și îndatoririle rezultate din cetățenia uniunii
europene se adaugă drepturilor și obligațiilor cu care vine cetatenia națională.
Este important de înțeles faptul ca cetățenia europeană nu implica existența unui popor, așa
cum se intamplă la cetățenia națională, ci a fost creată pe baza spațiului politic-economic din
4
care fac parte statele membre. Astfel, cetățenia europeană unește mai multe popoare,
indiferent de nationalitate, cultura sau etnice, fiind un concept mai abstract.

Capitol 2: Drepturile cetățenilor Uniunii Europene

     Aderarea catenalor la Uniunea Europeană implică anumite drepturi de care beneficiază toți
membrii statelor care foarmeaza UE. Astfel, fiecare politică promovată de Uniunea Europeană
urmăreşte realizarea unor drepturi în beneficiul cetăţenilor europeni.
     Cetăţenia Uniunii Europene a fost instituită prin dispoziţiile Tratatului de la Maastricht, care
a introdus în Tratatul CE partea a două intitulată „Cetăţenia Uniunii”, cuprinzând art.20 -25
TFUE (ex.art.17 – 22TCE). Acest tratat spune că este cetățean al Uniunii Europene orice
persoană care are naționalitatea unui stat membru.
     Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene reglementează în Capitolul V intitulat
„Cetăţenie” – drepturile ce decurg din calitatea de cetăţean European astfel, orice cetăţean al
Uniunii are dreptul de a circulă liber. De asemenea, orice cetăţean al Uniunii, rezident într-un
stat membru şi care nu este cetăţean al acestuia, are dreptul de a alege şi de a fi ales la
alegerile Parlamentului European în statul membru în care îşi are reşedinţa, fără nicio
discriminare faţă de cetăţenii acelui stat. Aceste drepturi se clasifică în diferete categorii:
drepturi politice, dreptul libertăți cu caracter economic și drepturi- garanții astfel:

 Din categoria drepturilor politice fac parte:

- dreptul de vot şi de a fi ales la alegerile locale – prevăzut în art.21 par.1 TFUE (ex.art.art.18
par. 1 TCE);
- dreptul de vot şi de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European - prevăzut în art.22 par.2
TFUE (ex.art.19 par. 2 TCE).

 Din categoria libertăţilor cu caracter economic fac parte:

- dreptul la libera circulaţie şi dreptul de sejur - prevăzut în art.21par.1 TFUE (ex.art.18 par. 1
TCE);
- libera circulaţie a lucrătorilor şi accesul liber la locurile de muncă salariate - prevăzut în art.45
TFUE (ex.art.39TCE);
- libertatea de stabilire pe teritoriul oricărui stat membru care presupune accesul la activităţile
nesalariate precum şi înfiinţarea şi administrarea întreprinderilor - prevăzut în art.49 alin.2
TFUE(ex.art.43 alin. 2 TCE).

 Din categoria drepturilor – garanţii fac parte:

- dreptul de petiţionare - art.24 alin.2 TFUE (ex.art.21 alin.1 TCE);
- dreptul de a se adresa mediatorului european - prevăzut în art.24 alin.3 TFUE (ex.art.21 alin. 2
TCE);

1. Dreptul la vot şi dreptul de a fi ales la alegerile locale este reglementat prin

dispoziţiile art.22 par.1 TFUE (ex.art.19 par. 1 din Tratatul CE). Conform acestui drept, orice
cetățean al Uniunii Europene care este locuiește într-un stat membru fără să fie cetățean
5
 nativ al statului respective are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor
municipale din statul membru în care locuiește, în aceleaşi condiţii că locuitorii statului
respectiv.

2. Dreptul la vot şi dreptul de a fi ales în Parlamentul European este consacrat prin

dispoziţiile art.22 par.2 TFUE (ex.art.19 par. 2 din Tratatul CE). Conform acestor dispoziţii,
orice cetăţean al Uniunii rezidând într-un stat membru fără să fie un cetatean al statului
respectiv are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul
European ale statului membru în care rezidenţiază, în aceleaşi condiţii ca cetatenii acestui
stat.

3. Dreptul la protecţie diplomatică şi consulară este consacrat prin dispoziţiile art.23

TFUE (ex.art.20 din Tratatul CE). Conform acestor dispoziţii, orice cetăţean al Uniunii
beneficiază, pe teritoriul unei terţe ţări în care statul membru al cărui resortisant este nu
dispune de reprezentare, de protecţia autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat
membru, în aceleaşi condiţii ca naţionalii statului respectiv.

4. Dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European este consacrat ca principiu în

art.24 par.2 TFUE (ex.art.21 par.1 din Tratatul CE), conform căruia orice cetăţean al Uniunii
are drept de petiţionare către Parlamentul European conform art.227 TFUE (ex.art.194
TCE). Conform art.227 TFUE, orice cetăţean al Uniunii ca şi orice persoană fizică sau morală
rezidând sau având sediul statutar într-un stat membru, are dreptul de a prezenta, cu titlu
individual sau în asociaţie cu alţi cetăţeni sau persoane, o petiţie Parlamentului European
asupra unui subiect ţinând de domeniile de activitate ale Uniunii şi care îl sau o privesc
direct .
Din analiza dispoziţiilor art.227 TFUE, rezultă următoarele aspecte:
 beneficiar al drepturilor de petiţionare poate fi orice cetăţean al Uniunii, ca şi
orice persoană fizică sau morală rezidând sau având sediul statutar într-un stat
membru;
 petiţia poate fi individuală sau de grup;
 obiectul petiţiei trebuie să îl privească în mod direct pe autorul său.

1. Dreptul de a se adresa mediatorului european este consacrat prin dispoziţiile art. 24

par.2 TFUE (ex.art.21 par.2 din Tratatul CE - introdus prin Tratatul de la Maastricht),
conform căruia orice cetăţean al Uniunii poate să se adreseze mediatorului conform
dispoziţiilor art. 228 TFUE (ex.art.195 TCE). Parlamentul European numeşte un mediator,
abilitat să primească plângerile emanând de la orice cetăţean al Uniunii sau orice persoană
fizică sau morală rezidând sau având sediul statutar într-un Stat membru şi relative la cazuri
de proastă administrare în acţiunea instituţiilor sau organelor, cu excepţia Curţii de Justiţie
şi a tribunalului de primă instanţă în exerciţiul funcţiunilor lor jurisdicţionale. Conform
misiunii sale, mediatorul efectuează anchetele pe care le consideră justificate, fie din
proprie iniţiativă, fie pe baza plângerilor care i-au fost prezentate direct sau prin intermediul
unui membru al Parlamentului European.

6
2. Dreptul de comunicare cu instituţiile şi organele comunitare a fost introdus în
art.24 par4 TFUE (ex.art.21 par.3 TCE, introdus prin Tratatul de la Amsterdam). Conform
acestei reglementări fiecare cetăţean european poate să se adreseze în scris oricărei
instituţii sau organ comunitar şi să primească un răspuns de la acestea. Dreptul de
comunicare este prevăzut şi în art. 41 par. 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene. Conform acestor dispoziţii, orice persoană poate să se adreseze instituţiilor
Uniunii într-una din limbile tratatelor şi să primească un răspuns în aceeaşi limbă.

3. Dreptul la libera circulatie: orice cetățean al Uniunii are dreptul de libera circulație și de
sedere pe teritoriul statelor membre. Dreptul la libera circulație este un drept fundamental
și personal, care este conferit pentru fiecare cetățean al Uniunii Europene pin Trata.
Cetățenii europeni au dreptul de a intra, de ședere și dreptul de a rămâne pe teritoriul
oricărui alt stat membru pentru o perioadă de până la trei luni prin prezentarea unui
pașaport valabil sau carte de identitatea națională.

Capitol 3: Protecția drepturilor cetățenilor Uniunii

Europene
Uniunea Europeană s-a simțit nevoita să asigure instituții și reglementări care să
protejeze drepturile cetățenilor, totodată a impus statelor membre o clauză prin care
respectarea drepturilor cetățenilor sa fie un un “element esențial” al colaborărilor la nivel
european.
În acest sens, în anul 2007, 15 februarie, a fost prevăzută crearea Agenției Europene
pentru Drepturi Fundamentale, un organism specializat, independent al UE, cu rolul de a furniza

7
instituțiilor UE și statelor membre consiliere si expertiza in acest domeniu, nefiind însă o
instanță de soluționare a plângerilor individuale. Această instituție a fost creată deoarece
drepturile fundamentale ale omului cât și a dreptului de a nu fi discriminat pe motiv de vârstă,
handicap sau origine etnică, dreptului la protecția datelor cu caracter personal sau dreptului de
acces la justitie.
Protecţia drepturilor omului în cadrul Comunităţilor Europene /Uniunii Europene s-a realizat
iniţial pe cale jurisprudenţială, drepturile omului fiind protejate de către judecătorul comunitar
ca principii generale ale dreptului comunitar.
Legislaţia secundară a Uniunii Europene cuprinde numeroase reglementări adoptate de
instituţiile Uniunii Europene, prin care se urmăreşte promovarea şi protecţia drepturilor
fundamentale ale omului, ca de exemplu: prin dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 168/2007 al
Consiliului 15 februarie 2007 a fost înfiinţată Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii
Europene care înlocuieşte Observatorul european al fenomenelor rasiste şi xenofobe, înfiinţat
în 1997, având atribuţii privind protecţia drepturilor fundamentale ale omului în Uniunea
Europeană. Cetățenii sunt implicați activ în viața europeană, astfel, fiecare persoană are drept
de vot în Palamentul European. În plus, Parlamentul European a cerut de la început ca
drepturile omului și drepturile fundamentale să fie înscrise în legislația primară și ca cetățenii
Uniunii să poată sesiza CJUE (Curtea de Justiție a Uniunii Europene) în cazul încălcării acestor
drepturi de către instituții ale Uniunii sau de către un stat membru. Paragraful al patrulea de la
articolul 263 din TFUE prevede că orice persoană fizică sau juridică poate formula o acțiune
împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct și individual, precum și
împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare.
La nivel national, - respectarea drepturilor omului a devenit un element central al
întregii politici naţionale având în vedere calitatea României de stat membru al structurilor
internaţionale şi europene care promovează drepturile fundamentale ale omului. Astfel,
întregul ansamblu legislativ, începând cu Constituţia, are la bază protecţia drepturilor
fundamentale ale omului, ca valori supreme ce trebuie protejate.

Concluzii

De-a lungul timpului, noțiunea de cetățenie europeană a jucat un rol foarte important in
protejarea drepturilor cetățenilor europeni aflați în situații privind acordarea permiselor de
ședere, privind solcititări de rezidență, discriminarea, protecția diplomatică și alte probleme
care vizează statutul de cetățean. Procesul de creare si fundamentare a cetățeniei europene a
fost într-adevăr îndelung, însă eforturile colective ale statelor member au fost concretizate de
un termen juridic care aduce multe îmbunătățiri asupra vieții sociale a persoanelor care fac
parte din Uniunea Europeană.
Conferind forţă juridică Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, adoptată la
7 decembrie 2000 la Nisa, adaptată de Consiliul European la 12 decembrie 2007 la Strasbourg,
se întăreşte încrederea cetăţenilor statelor membre – prin recunoaşterea drepturilor,

8
libertăţilor şi principiilor – în prerogativele pe care cetăţenia Uniunii Europene le-a dezvoltat
începând cu
Tratatul de la Maastricht, din anul 1993. În sprijinul acestei preocupări, în vederea
consolidării drepturilor cetăţenilor Uniunii, Uniunea aderă, prin Tratatul de la Lisabona, la
Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale,
document de mare importanţă juridică, care face din aceste drepturi, fundamentul cetăţeniei
Uniunii Europene.

Bibliografie

1. Cetățenii Uniunii și drepturile lor – Parlamentul European

https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/145/cetatenii-uniunii-si-drepturile-lor
2 Cetăţenia Uniunii Europene potrivit Tratatului de la Lisabona , Lect. univ. dr. Ioana Nely
MILITARU http://www.tribunajuridica.eu/arhiva/An1v1/nr1/art%204.pdf
3. Drepurile fundamentale ale cetățenilor în Uniunea Europeană, Prof.univ.dr. NICOLETA DIACONU
http://www.cnaicurs.ro/public/uploads/files/Drepturile%20omului%20in%20UE%20-
%20CNAI.pdf
9
4. Cetățenia Europeana , Cezar Bîrzea, Politea-SNSPA, 2005
https://www.academia.edu/10073047/Cezar_B%C3%AErzea_CET
%C4%82%C5%A2ENIA_EUROPEAN%C4%82
5. The Origins, Evolution, and Political Objectives of EU Citizenship , Willem Maas,
https://www.cambridge.org/core/services/aop-cambridge-
core/content/view/3B03B60F520E817C5E3F3F5FF13053CD/S2071832200019155a.pdf/the-
origins-evolution-and-political-objectives-of-eu-citizenship.pdf
6. The Status of European Citizenship: An Overview, Patricia Mindus
https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-3-319-51774-2_2

7.European Citizenship practice – building institutions of a non-state , Antje Wiener,

https://books.google.ro/books?
hl=ro&lr=&id=AQHFDwAAQBAJ&oi=fnd&pg=PP1&dq=european+citizenship+&ots=j9Ua1XZh8c
&sig=0aDbITFBpYdVIUN5nBg6Mn1cI8k&redir_esc=y#v=onepage&q=european
%20citizenship&f=false

4. Cetățenia Uniunii Europne, Casian I Cristina, București, 2010

https://drept.unibuc.ro/dyn_doc/publicatii/revista-stiintifica/Casian%20Cristina.pdf

10