Enigma Otiliei Eseu
Enigma Otiliei Eseu
Enigma Otiliei Eseu
interbelic (1938)
Enigma Otiliei
de G. Călinescu
Critic și istoric literar, G. Călinescu experimentează mai multe genuri literare, având
credința că un adevărat critic literar trebuie să scrie la rândul lui versuri sau proză.
Este autorul primelor romane citadine (=oraș) de tip clasic, pentru Călinescu clasicismul
înseamnă ”un mod de a crea durabil și esențial”.
”Enigma Otiliei”(1938) este ”un roman de critic”, ce îl va consacra pe Călinescu drept
romancier, pentru el orice scriere este o ”operă făurită”, gândită îndelung înainte de a fi așezată
în pagină.
Personaje:
Felix Sima Otilia Mărculescu Leonida
(unchi) (tată vitreg)
Pascalopol
Costache Giurgiuveanu
(soră)
Stănică Rațiu
Încadrare în curent literar, orientare tematică
”Enigma Otiliei” este un roman REALIST care prezintă aspecte veridice ale
realității, creează iluzia vieții, acțiunea este plasată în timp și spațiu reale
(București, începutul secolului al XX-lea), personajele se înscriu într-un tipar și
sunt surprinse în mediul lor. Naratorul este obiectiv, oferă o viziune globală
asupra faptelor, dezvăluie gândurile personajelor ce fac parte din mica burghezie
bucureșteană, o lume împărțită între obsesia banului și urmarea propriilor visuri.
G. Călinescu se apropie de modelul romanului promovat scriitorul francez
Honoré de Balzac prin: tehnica narativă (respectarea cronologiei), tehnica
descriptivă (descrieri minuțioase=detaliate), tema paternității și tema moștenirii.
Titlul inițial al romanului a fost ”Părinții Otiliei”, titlu care ilustra tema paternității
și trimitea la motivul orfanului, Otilia având în jurul ei ”părinți” care o privesc
diferit. Costache Giurgiuveanu este tatăl vitreg care o iubește sincer, dar este prea
avar ca să îi asigure un viitor, Aglae Tulea este mama rea care o consideră ”o
stricată”, Leonida Pascalopol o iubește ca un tată protector, dar și ca un posibil
soț, Stănică Rațiu este un ”tată” prefăcut. Tema moștenirii este ilustrată prin
conflictul dintre membrii clanului Tulea și Costache, banii fiind instrumentul care
dezumanizează. Otilia, Felix și Pascalopol sunt singurele personaje dezinteresate
de averea bătrânului. Personajele se înscriu într-o tipologie, ”trăiesc” în viața
reală, au trăsături definitorii de caracter.