Lucrare Stagiu Practica

Pneumonia

Elev: xx
Scoala Postliceala Feg Brasov
Specializarea:Radiologie
AMR 3A
-CUPRINS-
CAPITOLUL 1:
1.1 Anatomia Plamanului
1.2 Fiziologia Plamanului
CAPITOLUL 2: Afectiunea: Pneumonia
2.1 Definitie Pneumoniei
2.2 Clasificare Pneumoniei
2.3 Investigatii Pneumoniei
2.4 Tratament Pneumoniei
CAPITOLUL 3: Rolul asistentului medical in ingrijirea pacientilor cu Pneumonie
3.1.1 Rolul Propriu al asistentului
3.1.2 Asigurarea conditiilor de spitalizare
3.1.3 Rolul asistentului medical in examinarea clinica a pacientului
3.1.4 Pregatirea preparatorie si ingrijirea postoperatorie
3.1.5 Rolul asistentului medical in alimentatia pacientului
3.1.6 Rolul asistentului in educatia sanitara a pacientilor
3.2 ROLUL DELEGAT
3.2.1 Rolul Asitentului Medical in examinarea paraclinica
3.2.2 Rolul Aistentului Medical in administrarea medicamentelor
3.3 Descrierea A doua tehnici
3.3.1 Endoscopia
3.3.2 Radiografia cu Bariu
Capitolul 4
Studiu de caz
CAZ nr 1 Ulcer Gatstro-Duodenal Perforat
CAZ nr 2 Gatrita Acuta
Bibliografie
Capitolul 1

1.1Anatomia
1.2 Fiziologia

1.1 Stomacul
Punga intermediara intre esofag si intestinul subtire, reprezinta o portiune din
tubul digestiv, cu musculatura puternica, cu inervatie bine dezvoltata, cu mucoasa
bogata in aparente glandulare, vasculare si motorii.

Situat sub ficat si diafragm, deasupra colonului transvers, stomacul ocupa

epigastrul si o parte din hipocondrul stang. Este fixat, in sus prin esofag, care la
randul sau este legat de diafragm si in jos prin duoden, care fiind retropozitional,
este lipit de peretele posterior abdominal.

Forma stomacului este hotarata de stratul muscular si este aceea a unui cimpoi cu

directie orizontala sau verticala, avand 2 fete, 2 margini, 2 extremitati, 2 orificii
(cardia si pilorul).

Structura anatomica – peretele stomacului este compus din 4 straturi:

1. stratul seros – acopera stomacul pe cele 2 fete

2. stratul muscular – este format din fibre netede

3. stratul celular – este format din tesut conjunctiv lax si contine vase si nervi

4. stratul mucos – contine in grosimea sa celule musculare netede (muscularis

mucosae).

Stratul mucos acopera toata suprafata interna a stomacului si se prezinta sub

forma de indoituri (plice), care se intind aproape paralel cu axa organului, de la
cardia la pilor.

Inervatia este de 2 feluri: intrinseca si extrinseca, sensibila si motorie, este sub

dependenta centrilor coordonatori.

Vascularizatia : arterele stomacului provin din trunchiul celiac care formeaza 2

camere arteriale, vasele colecteaza sangele din capilarele submucoasei si se aduna
in vena splenica si in vena porta.
1.2

Stomacul constituie un rezervor in care au loc fenomene biologice importante fara

a fi insa un organ indispensabil pentru economia organismului. El primeste
alimentele, le lichefiaza si le transmite duodenului, fractionat si succesiv, sarcina
sa fiind sa protejeze duodenul impotriva introducerii intempensive a unui bol
iritant, mecanic, fizic, chimic.

Umplerea – stomacului se face prin cardie, care se deschide prin excitatia produsa
de bolul alimentar care parcurge esofagul.

Secretia – stomacului (Pavlov), este provocata pe cale psihica si chimica. Sucul

gastric, secretat de glandele fundice, este izotonic, contine acid clorhidric si
fermenti ca pepsina, catepsina (faza chimica a digestiei).

Motricitatea – este reprezentata prin unde peristaltice care incep dupa cca. 2
minute de la ingerare si care inconjura stomacul, la inceput complet. Fornixul nu
are peristaltism.

Evacuarea – cand stomacul este gol, pilorul este deschis, imediat ce un bol
patrunde in bulb si il destinde, inelul piloric se contracta in mod reflex. Evacuarea
depinde de presiunea intragastrica (tonus), presiunea intrabulbara, starea de
contractie si relaxarea inelului piloric.
Capitolul 2
2.1 Definite
2.2 Clasificare
2.3 Investigatii
2.4 Tratament

2.1 Ulcerul este o afecţiune cu localizare anatomică diferită, dar cu factori

etio-patogenici comuni, evoluţie cronică cu episoade de activitate (simptomatic
sau nesimptomatic) care alternează cu perioade de remisiune cu tendinţă spontană
spre vindecare sau complicaţii.

2.2 Ulcer Peptic sau Duodenal

Ulceraţiile pătrund în mucoasa stomacului sau duodenului (prima parte a
intestinului subţire). Gastrita  poate evolua către ulcer peptic.
Denumirile diferitelor tipuri de ulcer indică localizarea anatomică a acestora şi
circumstanţele în care au apărut.
Ulcerul duodenal, cel mai frecvent tip de ulcer peptic, se produce la nivelul
duodenului, în primii centimetri ai intestinului subţire, imediat distal de
stomac. Ulcerele marginale pot să apară atunci când o parte din stomac a fost
extirpată chirurgical, în locul unde stomacul restant a fost unit cu intestinal subţire.

2.3

Pentru a putea diagnostic ulcerele şi a determina cauza acestora, se poate

apela la endoscopie sau la radiografia efectuată după administrarea de bariu (o
substanţă de contrast care se depune pe pereţii tractului digestiv, astfel încât 
aceştia devin vizibili).Cu ajutorul endoscopului se poate efectua
biopsie (prelevarea unei mostre tisulare în vederea examinării la microscop)
pentru a stabili dacă este vorba despre un ulcer gastric benign sau malign,
precum şi pentru a identifica bacteria Helicobacter pylori. Endoscopul se
foloseşte şi pentru oprirea hemoragiilor acide şi pentru reducerea riscului de
sângerare prin ulcer gastric.Tranzitul baritat al stomacului şi duodenului ajută
la determinarea severităţii şi dimensiunii unui ulcer, care uneori nu poate fi
observat în totalitate în timpul endoscopiei.

2.4 Deoarece infecţia cu Helicobacter pylori este o cauză principală a ulcerelor,

pacienţii primesc frecvent antibiotice. Neutralizarea sau reducerea acidităţii
gastrice cu ajutorul medicamentelor care inhibă în mod direct producţia gastrică
acidă favorizează vindecarea ulcerelor peptice indiferent de cauza acestora. La
majoritatea persoanelor, tratamentul este continuat timp de 4-8 săptămâni.Nu
există dovezi care să susţină ideea că dietele necondimentate grăbesc vindecarea
sau împiedică recurenţa ulcerelor, cu toate că aceste diete contribuie la reducerea
producţiei gastrice de acid. Cu toate acestea, pacienţii sunt sfătuiţi să evite
alimentele care le agravează durerea şi balonarea. De asemenea, este
importantă evitarea factorilor iritanţi gastrici, cum ar fi administrarea de
antiinflamatorii nesteroidiene, alcoolul şi fumatul.Acestea sunt  medicamentele
recomandate frecvent în tratamentul ulcerului.

Antiacidele ( bicarbonatul de sodiu carbonat de calciu, hidroxid de aluminiu,

hidroxid de magneziu) ameliorează simptomele ulcerelor prin neutralizarea
acidităţii gastrice. Eficacitatea acestora variază în funcţie de cantitatea
administrată şi de cantitatea de acid pe care pacientul o va produce. Aproape toate
antiacidele pot fi cumpărate fără a fi necesară o reţetă medicală, fiind disponibile
sub formă  de tablete sau lichide. Însă ţineţi cont că luate pe termen lung pot avea
efecte adverse neplăcute (greaţă, dureri de cap)
 

Medicamente care scad secreţia gastrică acidă (cimetidina, famotidina,

nizatidina şi ranitidina) ameliorează simptomele bolii şi favorizează vindecarea
ulcerului prin scăderea producţiei gastrice de acid. Aceste medicamente foarte
eficace sunt administrate o dată sau de două ori pe zi. Deşi majoritatea nu produc
efece adverse, cimetidina poate produce confuzie, în special în rândul persoanelor
vârstnice. În plus, aceasta poate interfera cu eliminarea anumitor medicamente din
organism, cum ar fi cele pentru tratamentul astmului (teofilina), warfarina
(anticoagulant) şi fenitoina (anticonvulsivant).

Capitolul 3

3.1 Rolul Propriu

3.1.1 Aigurarea Conditiilor de spitalizare
3.1.2 Rolul Aistentului Medical in examinarea
clinica a pacientului
3.1.3 Supravegherea pacientului
3.1.4 Pregatirea preoperatorie si ingrijirea
postoperatorie
3.1.5 Rolul asistentului medical in alimentatia
pacientului
3.1.6 Rolul asistentului medical in educatia
sanitara a pacientilor
3.1
- suplinire a dependenţei, adică ceea ce nu poate face persoana şi de a încerca
să înlocuiască necesitatea în aşa fel încât persoana să-şi poată satisface
cerinţele mai uşor;
- să se ocupe de aspectele psiho-somatice şi psiho-sociale care afectează
sănătatea, boala şi moartea; de aceea nursingul foloseşte cunoştinţe şi
tehnici de ştiinţe fizice, sociale, medicale, biologice şi de umanitate ( arta şi
ştiinţa); personalul nursing lucrează ca partener alături de lucrători de alte
profesiuni sau ocupaţii, ce participă la asigurarea sănătăţii.

Rolul profesional al asistentului medical îi oferă abilitatea de a comunica

eficient cu pacientul şi cu familia acestuia, de a fi un bun educator, furnizor
de îngrijire, manager al îngrijirilor dar şi mediator, găsind modul cel mai
corespunzător de îngrijire de care pacientul are nevoie.

3.1.1

Scopul spitalizării bolnavului e vindecarea. Se creează condiții pentru creșterea

forței de apărare și regenerare a organismului. Funcțiile organismului sunt
controlate și dirijate de scoarța cerebrală.
Pacientul este scos din mediul său și cu ocazia internării pot apărea efecte negative
asupra sistemului nervos legate de spitalizare, de preocuparea pentru boală și
investigații. Protejarea bolnavului se va face prin:
- ambient:
cu saloane luminoase albe;
spații verzi exterioare;
coridoare luminoase, curate;
mobilier adecvat.
- foile de observație și temperatură nu vor fi ținute în saloane.
- se va încerca izolarea fonică a saloanelor. –
control de securitate și liniște:
pentru personalul administrativ și vizitatori.
- pansarea rănilor și acoperirea ulcerațiilor e obligatorie.
se vor folosi dezinfectante fără miros greu, înțepător. - îndepărtarea
imediată a ploștilor, puroiului, pansamentelor din salon:
- aerisirea salonului.
- utilizarea anesteziei locale  asistenta ajută în caz de puncție pleurală,
paracenteză.
- odihna pacienților: program de odihnă, utilizarea unui fotoliu pentru cazuri
grave.
 3.1.3

In ingrijirea bolnavului, asistentul medical este obligat sa il supravegheze pentru a

culege toate datele privind starea generala si evolutia bolii acestuia comunicand
medicului tot ce a observat la bolnav in cursul zile/noptii.

Daca observatiile sale sunt sistematice si complete, vor putea fi valorificate corect
de medic. De aceea asistentul medical trebuie sa stea cat mai mult timp in patul
bolnavului si sa urmareasca: - comportamentul bolnavului (faciesul, starea psihica,
reactivitatea generala, somnul);

- functiile vitale si vegetative ale organismului;

- aparitia unor manifestari patologice;

Urmarind comportamentul bolnavului, asistenta medicala culege

informatiile in mod stiintific si obiectiv, care redau fidel tabloul patologic aparut.
Notarea incorecta fara pricepere si cunostinte obiective a modificarilor impiedica
asigurarea unor ingrijiri de calitate, bolnavului.

Datele culese de asistenta medicala din supravegherea bolnavului, prin

masurarea functiilor vitale si vegetative se noteaza grafic in foaia de temperatura
care este o componenta a foii de observatie a bolnavului.Foaia de temperatura este
documentul medical, stiintific si medico-judiciar.

Ea se completeaza de catre asistenta medicala, exact, clar si ordonat pentru

a reflecta corect starea  bolnavului.

Foaia de observatie clinica cuprinde datele personale ale bolnavului si cele

principale legate de internarea acestuia, foaia de temperatura, anexa acesteia.

Partea principala a foii de temperatura cuprinde un sistem de coordonate in care se

noteaza grafic valori obtinute prin urmarirea functiilor vitale: circulatia (T.A.),
respiratia, termoreglarea (temperatura), diureza.

3.1.4

Pregatirea generala preoperatorie, consta in examenul clinic si paraclinic,

pregatirea psihica, ingrijiri igienice, urmarirea functionala, vitala si vegetativa,
precum si observarea schimbarii in starea bolnavului si regimul dietetic
preoperator.

A.   Examenul clinic

Acesta este efectuat de catre medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar si

pune in evidenta starea fiziologica a bolnavului dand totodata posibilitatea
depistarii unor deficiente ale organismului si ale unor boli insotitoare.
El estecompletat de examinari paraclinice.

B.   Pregatirea psihica

Bolnavul este informat despre necesitatea interventiei chirurgicale, riscul,

eventualele mutilari si i se cere consimtamantul.

- Se fixeaza data aproximativa a interventiei.

- Bolnavul este incanjurat cu solicitudine si atentie.
- Se suprima tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de neliniste.
- Balnavului i se creaza a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu
ambiant placut.
- I se asigura legatura cu apartinatorii.

C.   Ingrijiri igienice

Daca starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi indrumat, ajutat sa faca

baie sau dus, urmat de igiena cavitatii bucale, ingrijirea parului, taierea unghiilor.

Asanarea focarului de infectie. Se efectueaza controlul stomatalogic la invitatia

medicului si daca este cazul, se efectueaza control stomatabogic.

D.   Urmarirea functiilor vitale

masurarea si notarea temperaturii;

masurarea si notarea pulsului;

observarea si notarea respiratiei (la indicatia medicului);

masurarea si notarea T.A.;

observarea diurezei;

observarea scaunului.

2.Pregatirea din preziua operatiei

A. Pregatirea generala

- asigurarea repaosului fizic, psihic si intelectual;

- la prescriptia medicului, seara, se administreaza un calmant;
- asigurarea alimentatiei necesare normale, alimente usor digerabile;
- evacuarea intestinului, clisma (daca nu sunt contra indicatii);
 B. Pregatirea locala

- se curata pielea pe regiuni. Pielea paroasa se rade cu grija, evitandu-

se sa se produca mici taieturi (poarta de intrare pentru infectie,
dureroasa la efectuarea dezinfectiei);
- se degreseaza pielea cu comprese sterile imbibate cu eter (cu grija sa
nu se scurga eter pe regiunea perianala);
- se dezinfecteaza pielea cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);
- se acopera campul operator la indicatia medicului.

Ingrijirile postoperatorii sunt:

Incep imediat dupa interventia chirurgicala si dureaza pana la vindecarea

completa a bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se accorda pentru restabilirea
functiilor organismului, asigurarea cicatrizarii normale a plagii si prevenirea
complicatiilor. Balnavul operat sub anestezie generala, trebuie supravegheat cu
toata atentia pana la aparitia reflexelor (de deglutitie, tuse, faringian si cornean),
pana la revenirea campleta a starii de constienta cat si in orele care urmeaza, de
altfel transportul din sala de aperatie se executa dupa revenirea acestor reflexe.

3.1.5

Regimul dietetic  al pacientului trebuie astfel alcatuit incat sa satisfaca atat

necesitatile cantitative cat si pe acela calitative ale organismului, iar in acelasi
timp sa aduca o contributie la tratarea pacientului, prin alimentele ingerate..
In colecistita se va institui un regim dietetic alcatuit pe un criteriu calitaiv ce
murmareste punerea in repaus si crutarea colecistului. Regimul dietetic trebuie sa
se adapteze la stadiul evolutiv al bolii.
In perioada acuta si in cursul acceselor febrile se va prefera un regim dieteic
hidric: apa cu lingurita, ceai amar, completata cu alimentatie parenterala, in
cantitati si compozitie
indicate de medic.
Dupa 3-4 zile, in functie de evolutia bolii se poate trece la un regim hidric
zaharat: ceai dulce, limonada, suc de fructe, zeama de compot. Apoi se trece la
supe de zarzavat strecurat, iaurt, iar mai tarziu piureuri de legume, cartofi, paste
fainoase, orez, gris, piscoturi. Va fi redusa cantitatea de grasimi, iar alimentele nu
se vor cosuma prea reci. Se recomanda ca mesele principale sa se incheie cu o
infuzie calda de musetel. Mesele vor fi reduse cantitativ dar vor fi dese.
Bolnavul nu are voie sa consume oua, dulciuri, cacao, ciocolata, salam,
peste, icre, ciuperci, legume uscate, smantana, creme, sosuri, condimente iritante,
cafea, alcool, nuci, alune.
 3.1.6

Pe lângă rolul terapeutic pe care îl are asistenta medicală în îngrijirea

pacienţilor cu ciroză hepatică,, aceasta are şi un rol important în profilaxia
afecţiunii, în educaţia sanitară a pacientilor. Pentru aceasta, asistenta trebuie să
aibă cunoştinţe despre boală, despre tratamentul ei, dar şi despre pacient, în ceea
ce priveşte obiceiurile lui, mediul în care locuieşte şi, de asemenea, pe parcursul
spitalizării pacientul trebuie urmărit în vederea observării deprinderilor de igienă
sau de alimentaţie.
Pentru a preveni boala, asistenta medicală trebuie să le explice pacienţilor
că este important să se evite anumite obiceiuri, cum ar fi consumul excesiv de
alcool în cazul pacienţilor cu ciroză etanolică.
Este foarte important ca asistenta medicală să le explice pacientilor că
trebuie să se prezinte la medic, fie şi pentru un control de rutină.
De asemenea, asistenta medicală duce muncă de educaţie sanitară şi
pacienţilor spitalizaţi, încurajându-i să semnaleze modificări în starea lor de
sănătate, educându-i să aibă o igienă personală riguroasă pentru a preveni apariţia
complicaţiilor.
La externare, asistenta trebuie să se asigure că pacienţii beneficiază de toate
recomandările necesare vindecării. Aceste recomandări nu ţin doar de regimul
alimentare strict, impus de medic, ci şi de urmarea cu atenţie a tratamentului
prescris la domiciliu, prezentarea la control medical periodic.
În educaţia sanitară pe care asistenta medicală o realizează înspre pacienţi,
este necesară o atitudine convingătoare, amabilă, care să arate că este interesată de
ceea ce se va întâmpla în continuare cu pacientul. Aceste atitudini încurajează
pacientul să se intereseze şi mai mult despre evoluţia să, despre procedurile la care
a fost supus şi ce trebuie să facă în continuare pentru a se vindeca în totalitate.

3.2.1 Rolul Asitentului Medical in examinarea paraclinica

Asistenta medicală va recolta toate produsele de laborator indicate de medic

şi se va îngriji să i se facă pacientului toate investigaţiile necesare şi să introducă
în foaia de observaţie a acestuia buletinele obţinute prin examenele efectuate.
Este indicat ca aceasta să cunoască rezultatele primite de la laborator şi să
ştie să le interpreteze mai mult sau mai puţin complet.
Examenele paraclinice completează examenul clinic.
Rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul şi corectitudinea
cu care asistentele medicale au făcut recoltarea produselor biologice şi patologice
sau au pregătit pacientul pentru investigaţie.
Toate aceste tehnici trebuie bine stăpânite de către asistenta medicală
deoarece de corectitudinea realizării lor depind rezultatele corecte ale acestor
investigaţii.
 Asistenta va trebui să recolteze de la pacientul cu ciroză hepatică sânge
pentru determinarea:
hemoleucogramei: hemograma arată un număr mare de hematii şi un hematocrit
crescut. Aceasta se datorează hemoconcentraţiei prin pierderea de plasmă, care
iese din circulaţie în lumenul intestinal şi în cavitatea peritoneală. Poate apărea
leucocitoza în cazul în care ocluzia intestinală se complică cu o peritonită;
V.S.H: pentru depistarea unor eventuale infecţii care se pot produce în cazul în
care lichidele intestinale se varsă în cavitatea peritoneală şi, în combinaţie cu flora
anală care devine hiperactivă, devin hipertoxice şi infectate;
proteinelor sangvine:
Asistenta medicală va trebui să îi explice pacientului scopul recoltării
acestor probe de sânge, va trebui să manifeste discreţie în comunicarea
anumitor rezultate nefavorabile care ar putea altera starea psihică a pacientului,
va trebui să asigure pacientul că nu există pericol în tehnica propriu-zisă a
recoltării.
De asemenea, pacientul necesită şi o pregătire fizică: se anunţă să nu
mănânce în dimineaţa recoltării şi să păstreze repaus fizic.
Examenul sumar de urină se va face pentru a da informaţii asupra stării de
funcţionare a rinichilor. În acest caz, asistenta medicală va trebui să anunţe
pacientul asupra necesităţii examenului, cum să utilizeze numai recipientul gol şi
curat.
Apoi, se va asigura că patul este protejat cu muşama şi aleză în cazul în care
pacientul nu se poate deplasa, se va face toaleta organelor genitale externe.

3.2.2 Rolul Aistentului Medical in administrarea

medicamentelor

Să cunoască şi să controleze:
- Medicamentul prescris pe pacient.
- Doza corectă de administrare.
- Timpii de execuţie.
- Acţiunea farmaceutică a medicamentelor.
- Frecvenţa de administrare şi intervalul dintre doze.
- Efectul ce trebuie obţinut.
- Contraindicaţiile şi efectele secundare.
- Interacţiunile dintre medicamente.

Să verifice şi să identifice:
- Calitatea medicamentelor.
- Integritatea medicamentelor.
- Culoarea medicamentelor.
- Decolorarea sau supracolorarea.
- Sedimentarea, precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţii.
- Lichefierea medicamentelor solide.
 - Opalescenţa soluţiilor.
- Să respecte:
- Calea de administrare prescrisă.
- Dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul bolnavului.
- Incompatibilitatea medicamentelor.
- Administrarea rapidă a medicamentelor deschise.
- Ordinea de administrare a medicamentelor
- (tablete, soluţii, picături,injecţii, supozitoare, ovule vaginale).

Să informeze şi să anunţe:
- Pacientul privind medicamentul prescris, calea de administrare,
cantitatea,efectul scontat, eventualele reacţii secundare.
- Medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de administrare
amedicamentelor.

Condiţii de administrare:
- Igienă. Dezinfecţie. Asepsie. Sterilizare.
- Menţinerea măsurilor de supraveghere şi control a infecţiilor
nosocomialesau intraspitaliceşti

Modul de administrare al medicamentelor este prescris de medic ţinând

cont deurmătoarele considerente

- Starea generală şi toleranţa individuală a pacientului.

- Particularităţi anatomice şi fiziologice ale pacientului.
- Capacitatea de absorbţie şi timpul acesteia.
- Efectul asupra căii de administrare (mucoase, tegumentare).
- Interacţiunea dintre combinaţiile de medicamente administrare.
- Scopul urmărit şi evoluţia bolii pacientului.

Reguli generale de administrare a medicamentelor:

1. Respectarea medicamentului prescris.

2. Identificarea medicamentelor de administrat – asistenta trebuie să cunoască

forma de prezentare, culoarea, mirosul.
3. Verificarea calităţilor (valabilitate, ambalaj, înscrisuri, aspect, miros, culoare
şi integritate.
4. Respectarea căilor de administrare a medicamentelor
5. Soluţiile uleioase  se  administrează strict intramuscular 
6. soluţiile hipertone se administrează strict intravenos.
7. Respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic – unele
medicamente se administrează înainte de masă – pansamentul gastric, altele
se
administrează în timpul mesei – fermenţii digestivi, altele după masă – antie
metizante.
8. Respectarea dozei de administrare.
 9. Respectareasomnului bolnavului (excepţie fac antibioticele etc.)
10.Servirea bolnavului cudoza unică de medicament.
11.Respectarea succesiunii în administrareamedicamentelor:tablete,
capsule,,soluţii, picături, injecţii, ovule, supozitoare.
12.Lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise (asistenta trebuie să
cunoască indicaţii, contraindicaţii, incompatibilităţi, efecte secundare).
13.Anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor.
14.Administrarea imediată a medicamentului desfăcut sau deschis.
3.3
3.3.1 Endoscopia:
Endoscopia digestiva superioara este un procedeu de investigare, ce permite
medicului sa exploreze interiorul esofagului, stomacului si a primei parti a
intestinului subtire (duodenului), prin intermediul unui instrument subtire si
flexibil, prevazut cu un aparat optic, ce poarta numele de endoscop. Acest tip de
endoscop este introdus prin cavitatea bucala si inainteaza usor la nivelul gatului,
pana ajunge la nivelul esofagului, stomacului si apoi al duodenului. Aceasta
investigatie poarta uneori numele de esofago-gastro-duodenoscopie, deoarece
intregul tract digestiv superior este examinat. Cu ajutorul endoscopiei, medicul
poate observa ulceratiile, inflamatiile, tumorile, infectiile sau sangerarile de la
nivelul tractului digestive superior.Se pot preleva tesuturi (biopsie), pot fi
indepartati polipii si se pot trata hemoragiile de la acest nivel al tubului digestiv.
Endoscopia poate dezvalui probleme ce nu sunt descoperite cu ajutorul radiologiei
si uneori poate fi de ajutor in a elimina necesitatea unei interventii chirurgicale
exploratorii.

3.3.2 Radiografia cu Bariu:

Examenul radiologic esogastroduodenal este o examinare radiologica a
tractului digestiv superior: esofag, stomac, duoden. Pacientii numesc insa aceasta
investigatie "radiografie cu bariu la stomac", pentru ca vizualizarea acestor
segmente este posibila cu o substanta de contrast, de cele mai multe ori sulfat de
bariu. Examenul esogastroduodenal este una din primele investigatii radiologice
efectuate in medicina. Cu toate acestea, el este utilizat in continuare, desi
endoscopia (examinarea stomacului cu o camera video) este superioara ca
acuratete de diagnostic si nu expune la radiatii, asa cum se intampla cu radiografia
cu bariu. Radiografia cu bariu la stomac permite diagnosticarea ulcerului gastric si
duodenal, a refluxului gastro-esofagian, a polipilor sau a cancerului la esofag si
stomac. Pe de alta parte, radiografia cu bariu prezinta un mare dezavantaj: nu
poate pune in evidenta alte boli ale tractului digestiv superior, precum esofagitele,
gastritele sau duodenitele. Nici Helicobacter pylori, bacteria raspunzatoare de
aparitia ulcerului sau chiar a cancerului gastric, nu poate fi identificata prin acest
examen radiologic.
 Capitolul 4
Caz nr 1
Ulcer Gastro-Duodenal Perforat.

1.Culegerea Datelor:

Nume: M
Prenume: A
Data nasteri : 20.20.1977
Ani: 37
Domiciliu/Localitatea: Brasov
Centania: Roman
Sex: F
Ocupatia: salariat
Obisnuieste: mese neregulate, alcool + tutun
Nu se stie alergic la nici un medicament.
Inaltimea: 1,70
Greutate: 68 kg
Nivelul de instruire: liceu
Mediul ambiental: regim de viata disociat, nerespectarea masurilor de
protectie a muncii.
Tipul internarii: urgenta
Cristeriul internarii: urgenta
Diagnostic de trimitere: - ABDOMEN ACUT CHIRURGICAL
- IN OBSERVATIE ULCER GASTRO-DUODENAL
PERFORAT
Diagnostic de internare:- ULCER GASTRO-DUODENAL PERFORAT
- PERITONITA ACUTA DIFUZA
Diagnostic la 72 de ore:- ULCER GASTRO-DUODENAL PERFORAT
-PERITONITA PURULENTA
Semne obiective: starea de constienta pastrata
Semne subiective: pacientul acuza dureri abdominale intense, abdomen “ de lemn “, stare
generala alterata.
Tegumentesimucoase: palide
Antecedente personale fiziologice : boala a aparut in jurul varstei de 29 ani.
Aplicarea procesului de nursing:
Pentruinterventiachirurgicala
Pacientul este pregatit preoperator psihic si fizic, prin interventii
delegate:
- i se administreaza regimlichid proteic in ziuaanterioara,iar cu 12 ore inainte de
interventie se oprestealimentatia.
- se aplica tehnicade clismain vederea goliriicomplete a colonului
golirea vizicii urinare.

Antecedente patologice:
Boala a debutat insidios, evoluind pe o perioada de 3 ani.
TA:- 140/80mmHg, ritmcardiac: 80 bat/min.
Temperatura : -36,8°C -  37°C.

2.Istoricul Bolii:
Debut in ziua internarii, cu dureri violente in epigastru, care ulterior au debutat cu
greturi si varsaturi plus alterarea starii generale ale boli.
OBESERVAREA PACIENTULUI:
Stareageneralaalterata;

Faciessuferind;

Tegumete si mucosae palide;

Tesut celular bine reprezentat;

System ganglionar superficial nepalpabil;

sistem muscular normal reprezentat;

sistem osteo-articular integru, mobil;

a) APARATUL RESPIRATOR:

freamat pectoral prezent;

sonoritatepulmonaraprezenta;

murmur vezicularprezent;

b) torace bine reprezentat;

 c) APARAT CARDIO-VASCULAR:

80 bat/min;

TA: 130/80 mmHg;

Socul apexian in spatiul V intercostal stanga;

Aria matitati cardiace in limite normale;

Zgomote cardiace ritmice;

Pulsul periferic prezente, bine batut;

Sistemvenos normal;

d) APARAT DIGESTIV:

Faringe normal;

Abdomenul nu participa la miscarile respiratorii;

Alcoolzilnic;

Ficat-splinanepalpabile.

e) APARAT URO-GENITAL:

Lojerenalelibere;

Mictiuniispontane.
 Bolnava prezinta o stare generala alterata, dureri intense, scaderea in
greutate tot mai accentuata .
Unul din principalele obiective este acela ca pacienta să nu mai prezinte
vărsături în termen de 10 ore ,pacienta să nu mai prezinte durerii întermen de
1-2 zile , pacienta sa nu mai prezinte anxietate si pacienta sa prezinte un somn
linistit.
Am ajutat pacienta în timpul vărsăturilor și am protejat lenjeria;
- după încetarea vărsăturii am oferit pacientului un pahar cu apă;
- am notat frecvența și caracterele vărsăturii;
- am efectuat bilanțul lichidian;
-am supravegheat funcțiile vitale și le-am notat în foaia de observație.
- am ajutat pacientul să descrie corect durerea și să sesizeze perioadele de emisie
și de exacerbare;
- am asigurat pacientului repausul fizic și psihic în perioada dureroasă;
- am încurajat pacienta să discute cu cei din jur să își exprime emoțiile, nevoile,
opiniile;
- am ajutat pacienta să se adapteze la noul mediu.
- am oferit regimul prescris;
- am administrat medicația la indicația medicului: Metoclopramid
-am observat efectul acesteia.

În urma reexaminării s-a constatat că ulcerul s-a vindecat, la nivelul

stomacului fără leziuni, iar la nivelul duodenului bulb deformat cicatriceal fără
leziuni de tip acut. În urma anamnezei s-a constatat că pacientul a urmat regimul
alimentar cu strictețe și a luat tratamentul medicamentos.
 Caz nr 2
Gastrita Acuta

CULEGEREA DATELOR:

NUME…… D.

PRENUME …..N.

VÂRSTA……… 22ani.

SEX …….F.

ÎNĂLŢIME----1,68m.

GREUTATE-----56kg.

ADRESA………...23 August nr 42 ,Brasov.

RASA……..albă

NAŢIONALITATEA……..română

RELIGIA…………..creştină-ortodoxă

PROFESIA……….croitoreasă

ISTORICUL ÎNGRIJIRII: bolnava D.N. a avut bolile contagioase ale

copilăriei şi a mai fost internată în 1994 pentru apendicectomie. De aproximativ 2
luni acuză dureri epigastrice preponderent nocturne, greţuri, vărsături, scădere în
greutate, inapetenţă. Se internează în spitalul “A. Cincu”, pentru investigaţii şi
tratament.

DIAGNOSTIC MEDICAL : Gastrită acută.

ALIMENTAŢIA : bolnava D.N. preferă alimentele condimentate şi

prăjelile. Preferă băuturile acidulate şi cele care conţin cofeină.

ELIMINĂRI : constipaţie, micţiuni fiziologice, transpiraţii nesemnificative.

ALERGII : bolnava nu este alergică la medicamente şi alimente.

 VIZITE : primeşte vizitatori fără restricţie.

SOMNUL : doarme aproximativ 5 ore pe zi.

PROTEZE : nu prezintă.

ISTORICUL SOCIO-CULTURAL : bolnava D.N. nu este căsătorită,

lucrează croitorie şi timpul şi-l petrece citind, vizionând filme şi emisiuni Tv,
ascultând muzică şi mergând cu prietenul în oraş. Locuieşte în mediul urban la
casă din cărămidă.

OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ : bolnava D.N. nu respecta

orarul de masă, iar alimentaţia este deficitară în ceea ce priveşte calitatea şi
cantitatea. Nu foloseşte băuturi alcoolice şi nu fumează. În schimb îi plac băuturile
acidulate şi cafeaua. Se adaptează uşor la situaţiile dificile; este preocupată de
boala sa şi cere informaţii cadrelor medicale despre boală şi tratament.

BOALA AFECTEAZĂ ACTIVITATEA :

-cardiacă …

-respiratorie …

-renală …

-urinară …

-nutritivă …

-senzorială …

-alte boli …

OBSERVAŢII : -starea generală a bolnavei este mediocră;

- tegumente uscate şi palide;

- comportamentul este normal;

 EXAMEN CLINIC GENERAL :

-tegumente şi mucoase palide;

-ţesut musculo-adipos slab reprezentat;

-sistem ganglionar-limfatic nepalpabil;

-sistem osteo-articular integru, articulaţii libere, nedureroase;

-aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular normal,

sonoritate pulmonară normală;

-aparat digestiv: abdomen suplu, dureros la palpare în epigastru şi

hipocondrul drept, constipaţie;

-ficat şi splină în limitele normale;

-aparat uro-genital: loji renale libere, nedureroase, micţiuni spontane

fiziologice;

-sistem neuro-psihic: ROT normale, orientată temporospaţial.

Manifestările de dependenţă: - inapetenţă, greţuri, vărsături alimentare în

cantitate de 100-150 ml; pirozis, scădere în greutate.

Surse de dificultate: modificarea integrităţii tubului digestiv, nerespectarea

programului de masă, disconfort gastric.

Diagnostic nursing: - alimentaţie insuficientă în calitate şi cantitate datorită

disconfortului gastric la ingestie de alimente.

Bolnava are o mobilitate bună, se deplasează pentru a-şi satisface toate

nevoile. Bolnava se îmbracă şi se de dezbracă singură, este îmbrăcată
corespunzător mediului spitalicesc. Bolnava se îngrijeşte singură, are tegumente
curate, îngrijite. Bolnava comunică adecvat cu echipe de îngrijire, cu familia şi cu
ceilalţi pacienţi.
 Bolnava internată la data de 12 aprilie 2019 se externează la data de 18
aprilie 2019, după o spitalizare de 7 zile în stare ameliorată, cu următoarele
recomandări:

continuarea tratamentului conform reţetei prescrise de

medicul curant;

menţinerea regimului igienico-dietetic (alimente şi

băuturi care să nu fie iritante pentru mucoasa gastrică: fără condimente,

tocături, prăjeli, fără băuturi acidulate, cafea) şi respectarea unui orar de masă
raţional; control periodic la 30 de zile;bolnava primeşte concediu medical încă 7
zile după externare, eliberat de medic.