“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 11 N °54 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 11 OCTOMBRIE 2020

C UVÂNTUL D OMNULUI
D UMINICA A 21- A DUPĂ R USALII
( A S FINȚILOR P ĂRINȚI DE LA S INODUL
AL VII- LEA E CUMENIC ))

galaTENI 2, 16-20
Fraţilor, ştiind că omul nu ne îndreptăm în Hristos, ne-am lui Dumnezeu. M-am răstignit
se îndreptează din faptele Legii, ci aflat şi noi înşine păcătoşi, este, împreună cu Hristos; şi nu mai
prin credinţa în Hristos Iisus, am oare, Hristos slujitor al păcatului? trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în
crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să Nicidecum! Pentru că, de zidesc mine. Şi viaţa mea de acum, în
ne îndreptăm din credinţa în iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt trup, o trăiesc în credinţa în Fiul
Hristos, iar nu din faptele Legii, pe mine însumi călcător (de po- lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S
căci din faptele Legii nimeni nu se runcă). Fiindcă eu, prin Lege, am -a dat pe Sine Însuşi pentru mine.
va îndrepta. Dacă însă, căutând să murit faţă de Lege, ca să trăiesc

Tit 3, 8-15
Fiule Tit, vrednic de cre- sunt nefolositoare şi deşarte. De de lege, şi pe Apolo trimite-i mai
zare este cuvântul şi voiesc să omul eretic, după întâia şi a doua înainte, cu bună grijă, ca nimic să
adevereşti acestea cu tărie, pentru mustrare, depărtează-te, ştiind că nu le lipsească. Să înveţe şi ai
ca aceia care au crezut în Dumne- unul ca acesta s-a abătut şi a căzut noştri să poarte grijă de lucrurile
zeu să aibă grijă să fie în frunte la în păcat, fiind singur de sine bune, spre treburile cele de nea-
fapte bune. Că acestea sunt cele osândit. Când voi trimite pe părată nevoie, ca ei să nu fie fără
bune şi de folos oamenilor. Iar de Artemas la tine sau pe Tihic, sâr- de roadă. Te îmbrăţişează toţi
întrebările nebuneşti şi de înşirări guieşte-te să vii la mine la Nico- care sunt cu mine. Îmbrăţişează
de neamuri şi de certuri şi de sfă- pole, întrucât acolo m-am hotărât pe cei ce ne iubesc, întru credinţă.
dirile pentru lege, fereşte-te, căci să iernez. Pe Zenas, cunoscătorul Harul fie cu voi cu toţi! Amin.

LUCA 5, 5-15
Zis-a Domnul pilda tit. Acestea zicând, striga: Cine cuvântul din inima lor, ca nu
aceasta: Ieşit-a semănătorul să are urechi de auzit, să audă! Şi cumva, crezând, să se mântuiască;
semene sămânţa sa. Şi, semănând ucenicii Lui ÎI întrebau: Ce în- iar cea de pe piatră sunt aceia ca-
el, una a căzut lângă drum şi a seamnă pilda aceasta? El a zis: re, auzind cuvântul, îl primesc cu
fost călcată cu picioarele şi păsări- Vouă vă este dat să cunoaşteţi bucurie, dar aceştia nu au rădăci-
le cerului au mâncat-o. Şi alta a tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, nă; ei cred până la o vreme, iar la
căzut pe piatră şi, răsărind, s-a iar celorlalţi, în pilde, ca, văzând, vreme de încercare se leapădă.
uscat, pentru că nu avea umezea- să nu vadă şi, auzind, să nu înţe- Cea căzută între spini sunt cei ce
lă. Alta a căzut între spini, iar spi- leagă. Iar pilda aceasta înseamnă: aud cuvântul, dar, umblând cu
nii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. Sămânţa este cuvântul lui Dum- grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile
Iar alta a căzut pe pământul cel nezeu; cea de lângă drum sunt cei vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar
bun şi, crescând, a făcut rod însu- care aud, apoi vine diavolul şi ia cea de pe pământ bun sunt cei
 PAG. 2

C UVÂNTUL D OMNULUI
care, cu inimă curată şi bună, aud întru răbdare. După ce a spus de auzit, să audă!
cuvântul, îl păstrează şi rodesc acestea, a strigat: Cine are urechi

Luca 12, 32-40

În vremea aceea Iisus, care am avut-o la Tine mai înainte Mele şi M-am preaslăvit întru ei.
ridicându-Și ochii către cer, a zis: de a fi lumea. Arătat-am numele Și Eu nu mai sunt în lume, iar
Părinte, a venit ceasul! Preaslăveş- Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat ei în lume sunt şi Eu vin la Tine.
te pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele
preaslăvească, precum I-ai dat Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca
stăpânire peste tot trupul, ca să păzit. Acum au cunoscut că toate să fie una, precum suntem Noi.
dea viaţă veşnică tuturor acelora câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci Când eram cu ei în lume, Eu îi
pe care Tu i-ai dat Lui. Și aceasta cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu păzeam în numele Tău pe cei pe
este viaţa veşnică: Să Te cunoască le-am dat lor, iar ei le-au primit şi care Mi i-ai dat; și i-am păzit şi n-
pe Tine, singurul Dumnezeu ade- au cunoscut cu adevărat că de la a pierit niciunul dintre ei, decât
vărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care Tine am ieşit şi au crezut acum că numai fiul pierzării, ca să se împli-
L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia nească Scriptura. Iar acum vin la
pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mă rog; nu pentru lume Mă rog, Tine şi pe acestea le grăiesc în
Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, lume, pentru ca bucuria Mea să o
Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, că ei sunt ai Tăi. Și toate ale Mele aibă deplină în ei.
Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale

TÂLCUIRI
De multe ori, iubiţii mei, spune unuia din cei mulţi, care se păcătos? Eu sunt cel mai bun
mă întreb pe mine însumi, îi în- consideră creştini, că este păcătos creştin. N-am făcut nici un rău. N
treb pe ceilalţi şi acum vă întreb şi şi că trebuie să se spovedească, va -am omorât, nu m-am dus în
pe voi: Suntem creştini? Curios, refuza. Problema e dacă dintr-o tribunal, n-am intrat în casa altuia
veţi zice. Slavă lui Dumnezeu, toţi sută de creştini, unul s-a spovedit. să-i necinstesc femeia, nu am
am ieşit din cristelniţa Ortodoxiei. Şi aici, în biserică, există unii care furat, nu… Dar prin aceste „nu-
Cum ne pui o astfel de le fac pe toate celelalte, dar care uri” nimeni nu se mântuieşte. Nu
întrebare? Din nefericire, iubiţii nu s-au spovedit niciodată în este atât de uşor să-ţi iei bilet
mei, suntem creştini cu „Preaproslăvit eşti, Hristoase, pentru rai. Poarta este „strâmtă”
buzele. Cum zice profetul Isaia: Dumnezeul nostru, Cel Ce lu- şi calea care duce acolo „plină de
„Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, mi­nători pe pământ pe Părin- necazuri” (Matei 7, 14), o Golgota
dar inima lui este departe de ţii noştri i-ai întemeiat şi printr în urcuş. Este nevoie de o mare
Mine” (Isaia 29, 13; Matei 15, 8; -înşii la adevărata credinţă pe străduinţă, de luptă pe viaţă, de
Marcu 7, 6). noi toţi ne-ai îndreptat, Mult un război piept la piept. Domnul
Prilejul de a pune această Îndurate, Slavă Ţie”. a spus: „Împărăţia Cerurilor se sileşte
întrebare mi-l dă pericopa şi silitorii o răpesc pe ea” (Matei 11,
evanghelică de astăzi, care se Troparul Sfinților Părinți de la 12).
citeşte întru pomenirea Sfinţilor cel de-al Șaptelea Sinod Ecu- Spun aceştia că n-au făcut
Părinţi (...). Această pericopă este menic, Gl. 8 niciun rău, că au păzit poruncile,
o oglindă duhovnicească şi ne chiar poruncile mari. În afară de
cheamă pe toţi să ne cercetăm viaţă. Părul li s-a albit, se apropie poruncile în cazul cărora se laudă
profund pe noi înşine, dacă de mormânt şi sunt în pericol de a că le-au păzit, cele care interzic
suntem într-adevăr creştini. Şi pleca nespovediţi. Dacă, deci, îi uciderea, adulterul, jurământul
vom fi, dacă păzim poruncile veţi spune unuia ca aceştia că este mincinos şi altele, există şi alte
Domnului. nevoie să se spovedească, pentru porunci ale Evangheliei. Lumea le
Iubiţii mei, dacă veţi că este păcătos, vă va spune: Eu consideră mici. Şi Domnul, astăzi
 PAG. 3

T ÂLCUIRI
în Evanghelie, din smerenie şi să distrugă fără încetare florile lui câtă dreptate are! Pentru că este o
nevrând să pară imperativ, le Dumnezeu. Toate acestea sunt realitate că din cele mici încep
numeşte “prea mici”. Cu toate considerate mici. Însă sunt cele mari. Menţionez două
acestea, păzirea lor este păcate, de vreme ce le interzice exemple şi câteva imagini.
indispensabilă pentru mântuire. legea lui Dumnezeu. Deschideţi Aţi auzit de regele David.
Cine, zice, încalcă una din aceste Evanghelia la Predica de pe A fost un om al lui Dumnezeu,
smerite porunci ale Mele, pe care Munte (Matei, capitolul 5 şi cu simţăminte nobile şi a scris
lumea le dispreţuieşte şi le celelalte). Spune acolo Hristos că cântecele lui nemuritoare, psalmii.
consideră lipsite de Şi cu toate acestea a căzut în
importanţă, „foarte mic se va două mari păcate, uciderea şi
chema în Împărăţia lui adulterul, pentru care s-a
Dumnezeu” (idem 5, 19), pocăit. Cum s-au întâmplat
adică nu va vedea faţa lui aceste păcate? Prilejul l-a dat
Dumnezeu. o privire. Din ea s-a aprins
Poruncile mari, grele, tot acest pârjol care l-a ars.
le ştim. Care sunt însă De pe terasa de foc. A poftit-
poruncile „mici”, pe care din o. A plănuit uciderea soţului
nefericire le încălcăm şi cu ei şi astfel a luat-o. O, voi,
toate acestea credem că femeilor, pe care vă atrage
suntem creştini şi că ne vom curentul modei, dacă aţi fi
mântui? stat să vă gândiţi ce rău vă
Ah, fraţii mei! De ne- faceţi vouă înşivă şi celorlalţi
ar lumina Dumnezeu să pe care îi smintiţi. Tu, care
înţelegem ce răspuns vom ieşi goală pe stradă, ar fi fost
da, ne-am îngriji să păzim şi mai bine să fi luat un vas cu
poruncile „mici”. cărbuni aprinşi şi să-i arunci
Care sunt acestea? O în dreapta şi în stânga, să
glumă pe care o spunem şi aprinzi copaci şi case, decât
râdem, dar îl face pe celălalt ceea ce faci. Prin goliciune
de se întristează. O minciunică vină nu are doar acela care face aprinzi focuri, îi provoci pe
din cele pe care le spunem zilnic ucidere, ci şi acela care se judecă, oameni să păcătuiască.
şi le considerăm sarea şi piperul care se mânie cu nedreptate Un alt exemplu, care ar
vieţii. Un gest pe care-l facem, împotriva fratelui său; nu doar cel trebui să ne înfricoşeze, este Iuda.
chipurile nevinovat, care însă dă care săvârşeşte adulterul, ci şi L-a iubit şi L-a urmat pe Hristos,
prilej altuia să se smintească. Un acela care îşi aruncă privirea a devenit apostol şi ar fi fost până
fel de a te comporta nepotrivit, păcătoasă şi doreşte femeie astăzi în această poziţie. Nu a fost
un cuvânt necuviincios. Şi mai străină; nu doar acela care îşi însă atent la cele „mici”. A
mult, un gând care trece încalcă jurământul, ci şi cel care se început să ia din punga de obşte
necontrolat prin mintea noastră: jură chiar adevărat; nu doar acela
gând de mândrie, gând de răutate, care se răzbună pe duşmanul său,
Gândul zilei
gând de osândire, gând de invidie, ci şi acela care nu-l iubeşte şi nu-l
gând de viclenie, gând de iartă. Ne spune Domnul că „Trei sunt care măr-
necredinţă, gând de deznădejde… creştinul, înainte de a trece pragul, turisesc în cer: Tatăl,
De la gânduri începe răul. De trebuie să lase afară ura, să aibă Cuvântul și Duhul
aceea, astfel de gânduri, astfel de iertare, iubire, inimă largă ca şi
cugete, sunt un păcat. În grădină marea şi ca cerul; altfel, mii de Sfânt, și Acești trei
nu lăsăm să intre găina vecinei, ca lumânări să aprindă, nu se Una sunt”
să nu ne facă vreo stricăciune, dar mântuieşte.
lăsăm păsările de pradă ale Aşadar, aceste porunci I In. 5, 7
gândurilor rele în mintea noastră „mici” Domnul le interzice. Şi
 PAG. 4

T ÂLCUIRI
câte o sumă mică, s-a îndulcit bubiţă, dacă nu eşti atent la ea, se Să încercăm să imităm pe
astfel cu furtul, şi încet-încet dezvoltă în cancer şi mori. sfinţii noştri, şi astăzi pe sfinţii pe
sufletul său a fost prins în plasa Iată cum din cele mici care îi sărbătorim. Aceştia au
iubirii de arginţi. Şi ca să câştige ajungem la cele mari. Aşa sunt şi împlinit toată legea morală,
aur L-a vândut pe Hristos. A în Evanghelie poruncile „mici” pe poruncile mari şi „mici”. Au păzit
început de la cele mici, ca să care le dispreţuim. O privire, un voia lui Dumnezeu până la
ajungă la uriaşul său păcat, care se gând, un gest nelalocul lui şi altele moarte. Le-au pus cuţitul la gât şi
numeşte trădarea lui Hristos. sunt ca sămânţa. Dintr-o sămânţă nu s-au lepădat de Hristos.
De aceea, şi noi să fim mică iese un platan; şi de la un Înaintea noastră sunt pildele
foarte atenţi (...). Ajunge o gând rău poate să reiasă cele mai noastre. Să-i urmăm. Fiecare din
scânteie, o ţigară, ca să ardă mari crime. noi să spună: Prefer să mor decât
întreaga pădure. Nu e multă Să luăm, iubiţii mei, o sită să încalc orice poruncă a lui
vreme de când un avion din şi să ne cernem mintea de Dumnezeu, fie mică, fie mare.
America a căzut şi au murit zeci gândurile rele, simţurile noastre Şi atunci când Dumnezeu
de oameni; şi o companie a căutat de necurate, imaginaţia noastră de ne va dărui un sfânt entuziasm să
şi a găsit că accidentul a provenit imaginile vătămătoare, inima păzim toate poruncile Lui, atunci
– de unde? – de la un mic şurub noastră de dorinţele ruşinoase, vom deveni vrednici de Împărăţia
care era stricat. De la o ţigară arde limba noastră de cuvintele Cerurilor, pentru rugăciunile
o pădure, de la un şurub se veninoase. Să luăm aminte nu Sfinţilor Părinţi, a căror pomenire
distruge întregul avion şi de la o doar la poruncile mari, ci şi la o săvârşim astăzi. Amin.
scândură putrezită poate să se acestea care sunt considerate († Episcopul Augustin de Florina,
înece întreaga corabie. Dar şi în mici. Să fim atenţi în viaţa noastră Sursa: Kiriakodromion)
sănătatea noastră, de multe ori o la toate.

REFLECTII
„Aș vrea să spun aici ceva mânt acea una adevărată Biserică de învățătura Bisericii Soborni-
despre faptul că în vremea de pe care Domnul a întemeiat-o, că cești a toată lumea” (Arhim.
acum o mare parte a Creștinismu- acea Biserică păstrează nestricată Sofronie Saharov, Nevoința
lui din lume înclină a primi una învățătura lui Hristos, că ea în cunoașterii lui Dumnezeu, Scrisori de
din cele mai primejdioase erezii, întregul ei (iar nu în vreunul din la Athos către D. Balfour, nr. 11,
ce pretinde că în zilele noastre nu mădularele ei) deține deplinătatea Reîntregirea, Alba lulia, 2006, pp.
mai este o singură Biserică, care cunoașterii și a harului și este 158-160)
să fi păstrat deplin adevărul învă- negreșalnică. Că ceea ce unora li „E de ajuns să schimbăm
țăturii lui Hristos, care stăpânește se pare a fi nedeplinătate a învăță- un element din conștiința noastră
deplin cunoașterea tainei sfintei turii nu este altceva decât neseca- dogmatică pentru a vedea imediat
vieți harice în privința moralei- tă și nemărginită bogăție a ei, care cum se modifică starea noastră
nevoinței, erezie care socotește că lasă încă putința unei elaborări duhovnicească și evoluția lăuntri-
multe din «bisericile» care se nu- științifice, ceea ce însă nicidecum că. Dimpotrivă, cea mai mică aba-
mesc ale lui Hristos au har egal, și nu contrazice cele spuse mai sus tere de la Adevăr din viața noas-
deci trebuie să se facă o unire a în privința faptului că deține de- tră lăuntrică va schimonosi viziu-
«bisericilor» într-un oarecare pro- plinătatea cunoașterii. Cele rostite nea noastră dogmatică. Duhul
gram de obște al tuturor. Mi-am în Soboarele a toată lumea, ca învățăturii lui Hristos exclude
îndreptat cuvântul către cele de formă finală a învățăturii Bisericii, «relativismul» ce împuținează di-
mai sus numai pentru a-ți spune nu pot fi supuse niciunei schim- namica tinderii noastre către Ade-
că mult aș dori (și mă rog lui bări, toată elaborarea științifică ce vărul integral” (Arhim. Sofronie
Dumnezeu) să nu te lași înșelat urmează trebuind neapărat să se Saharov, Taina vieții creștine, Ed.
de ele, ci să fii adânc convins în acorde cu ceea ce a fost deja dat Accent Print, Suceava, 2014, p.
inimă și în minte că există pe pă- de dumnezeiasca descoperire și 157; Taina Vieții creștine, pp. 157
-158)
 PAG. 5

G RĂIT - AU PROOROCII
Auzind Avram că Lot, cheamă Valea Regilor. Iar tine!». Avram însă a răspuns
rudenia sa, a fost luat în robie, a Melhisedec, regele Salemului, i-a regelui Sodomei: «Iată, îmi ridic
adunat oamenii săi de casă, trei adus pâine şi vin. Melhisedec mâna spre Domnul Dumnezeul
sute optsprezece, şi a urmărit pe acesta era preotul Dumnezeului cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi
vrăjmaşi până la Dan. Şi năvălind celui Preaînalt. Şi a binecuvântat al pământului, Că nici o aţă sau
asupra lor noaptea, el şi oamenii Melhisedec pe Avram şi a zis: curea de încălţăminte nu voi lua
săi i-au bătut şi i-au alungat până «Binecuvântat să fie Avram de din toate câte sunt ale tale, ca să
la Hoba, care este în stânga Da- Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul nu zici: «Eu am îmbogăţit pe
mascului. Şi au întors toată prada cerului şi al pământului.Şi Avram», Fără numai cele ce au
luată din Sodoma, au întors şi pe binecuvântat să fie Dumnezeul mâncat tinerii şi ceea ce se cuvine
Lot, rudenia sa, averea lui, femeile cel Preaînalt, Care a dat pe a se împărţi aliaţilor mei, care au
şi oamenii. Şi când se întorcea vrăjmaşii tăi în mâinile tale!». Şi mers cu mine: Aner, Eşcol şi
Avram, după înfrângerea lui Avram i-a dat lui Melhisedec Mamvri. Aceia să-Şi ia partea
Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu zeciuială din toate. Iar regele lor!». (Facere 14, 14-24)
acela, i-a ieşit înainte regele Sodo- Sodomei a zis către Avram: «Dă-
mei în valea Şave, care astăzi se mi oamenii, iar averile ia-le pentru

File de pateric
1. Spunea avva Dulás, sete mai încolo. – Până la călcâie simţeam apa,
ucenicul avvei Visarion: cum Iar bătrânul zise: restul era tare.
mergeam noi pe malul mării, mi s – Dumnezeu aici şi pretutindeni 3. Altă dată iar mergând
-a făcut sete şi i-am spus avvei Dumnezeu. noi la un bătrân, s-a pogorât
Visarion: avvo, mi-e sete. Iar el 2. Altădată având el nevo- soarele spre amurg. Şi s-a rugat
făcând o rugăciune îmi spuse: bea ie, a făcut o rugăciune şi a tre- bătrânul zicând: mă rog ţie
din mare. Şi s-a îndulcit apa şi am cut râul Hryssóroas pedestru şi
Doamne, opreşte soarele, până
băut. Eu am umplut şi vas, ca să aşa a mers mai departe. Eu
nu-mi fie sete şi mai încolo. minunându-mă şi cerând iertare l- ajung la robul tău. Şi aşa a fost.
Bătrânul văzând îmi zise: am întrebat: (Patericul Egiptean, Despre
– Ce faci? – Ce-ai simţit la picioare mergând Avva Visarion)
– Iartă-mă, ca nu cumva să-mi fie pe apă?

Canon de Rugăciune
Stih: Sfinţilor Pă- rinţi, rugaţi-vă lui Dumne- cel luptător cu Dumne- risim cu credinţă că pân-
rinţi, rugaţi-vă lui Dumne- zeu pentru noi. zeu, ceata Părinţilor în tecele Binecuvântatei
zeu pentru noi. Mai mare a fost Niceea, mai înainte, cu Fecioare fără durere a
Învredniceşte- din început numărul şap- toia­gul păstoresc au în- Născut cu Trup pe Cel
mă, Doamne, pe mine te; pentru că înce­tarea, dreptat Bise­rica cu orto- fără de trup; şi ne închi-
cel ce doresc acum, să în chip desăvârşit, a toată doxe dogme; şi acum tot năm Lui, închipuind pe
laud cu cântări pe cel de- zidirea lui Dumnezeu, în Niceea au fost apără- Lemn Chipul Lui şi cu
al şaptelea sinod, aduna- după întâia închipuire, a tori şi au umplut de ruşi- dragoste Îl sărutăm.
rea celor şapte daruri, ale fost în ziua a şaptea; iar ne pe luptătorii împotri-
Mângâietorului, Cel Ce l- acum, în Sinodul cel cu va icoanelor. (Cântarea I din Canonul
a înţelepţit cu limbile de şapte numărat, este înce­ Şi acum şi pururea Sfinților Părinți de la
foc şi a făcut să tacă toa- tarea tuturor eresurilor. şi în vecii vecilor. Amin (a Sinodul VII Ecumenic)
tă limba cea vătămătoare Slavă Tatălui şi Născătoarei).
şi hulitoare. Fiului şi Sfântului Duh. Aşa precum Pă-
Stih: Sfinţilor Pă- Biruind pe Arie rinţii au în­văţat, mărtu-