Revista Speranţa Nr.31 Din Septembrie 2016
Revista Speranţa Nr.31 Din Septembrie 2016
Revista Speranţa Nr.31 Din Septembrie 2016
2016 Nr. 31
...
Cearta
Păstor Vasile Filat
2
VULTURUL, CIOARA ŞI GĂINA
Aţi auzit spunându-se: „Mai bine o zi vultur decât 300 înălţime în toate, ne cheamă pe nume pe toţi. O face
de ani cioară!” Ştim că cioara trăieşte mult şi bine!… când într-un fel când într-altul. Dar, pentru că este un
Dar cine-şi doreşte să fie cioară? Nimeni nu iubeşte Domn în felul Lui, ne cheamă mai mult în şoaptă:
cioara… Oamenii sunt fascinaţi de vultur. Admirăm „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă
înălţimea la care trăieşte, deschiderea aripilor când voi da odihnă”(Matei:11-28).
zboară, agilitatea de a vedea de la distanţă prada şi
multe alte lucruri. Atât de mult îl admirăm încât am Pentru că există o chemare, trebuie să existe şi un
făcut din el simbolul puterii, al demnităţii, al răspuns, o alegere. Nu poţi să alegi să fii cioară, găină
regalităţii, al unei trăiri la înălţimea libertăţii râvnite sau vultur cum nu poţi să alegi multe alte lucruri. Dar
de om. Orice am spune, nu ne dorim să croncănim poţi să alegi să fii liber. Libertatea pe care o poate da
virtuţi de cioară, să mâncăm produse cadaverice, să doar Dumnezeu. Acest lucru nu-l vei putea face dacă
purtăm simbolul unei culori de tristă amintire – nu auzi în interiorul tău chemarea la larg. Dacă ai un
moartea! Şi pe deasupra să nu fim iubiţi! dor de răsărit, o nemulţumire, un gol care te face să
nu te simţi bine în pielea ta de cioară sau de găină.
Dar se mai ridică o posibilă întrebare. Ne-ar plăcea să Curtea ta te strânge şi meniul ei te dezgustă. Există o
fim ca o găină? Fie ea şi frumoasă? Să râcâim prin logică a lucrurilor: „Cu ce te hrăneşti, aceea eşti!”
gunoaie, să ne învârtim cât îi ziulica de mare în jurul
unei curţi, să cotcodăcim pe limba noastră ştiri despre Ridică-ţi privirea spre cer pentru că de acolo îţi va veni
orizonturi visate, să alergăm după grăunţe aruncate, puterea de a deveni vultur. Fă linişte să poţi auzi
să auzim de dimineaţă cântatul unui cocoş care chemarea sfântă care te îndeamnă spre larg, acolo de
dictează când să se facă ziuă peste noi, ş.a.m.d. (Orice unde va începe orizontul tău. Trebuie însă să înveţi
asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare!) zborul. Există instrucţiuni. Sunt scrise într-o Carte.
Pentru ca zborul tău să fie sfânt, neînfrânt,
Dar mai este o realitate dincolo de gard. O realitate neîntrerupt până în clipa când te vei ridica ultima
care nu este întâmplătoare. Ea începe atunci când te dată la cer.
opreşti din ocolul curţii şi te întrebi: „Eu ce viaţă duc –
de cioară, de găină sau de vultur? Cu ce mă hrănesc? Ştiţi cine sunt vulturi între noi? Cei care sunt liberi în
Cu boabe de iubire aruncate în fuga calului de spirit, în suflet. Cei care trăiesc aproape de cer. Care
altcineva?” Începe atunci când te ridici în vârful îşi deschid larg aripile credinţei şi se lasă purtaţi de
picioarelor să vezi dincolo de lumea Duhul Sfânt spre vârfurile valorilor eterne. Cei care
necuvântătoarelor şi ai întrebări existenţiale, altele gustă din tainele cerului, care-şi fac cuibul pe muntele
decât: „Cine a fost primul – oul sau găina…?” Această Dumnezeului lor şi se hrănesc cu hrană proaspătă din
realitate începe când te îndepărtezi de malurile Cuvântul Său. Cei care nu trăiesc josnic după mersul
acestei lumi, de apa ei călduţă de la ţărm şi refuzi să te trenului acestei lumi.
mai zbaţi ca peştele pe uscat. Cu cât te vei îndepărta
de malul care adună uscături, gunoaie, broaşte, Şi acum o întrebare din lumea cuvântătorilor, a celor
reziduuri de la alţii, te vei simţi mai în largul tău, te vei binecuvântaţi: „Aţi auzit că se dă nemurirea în dar?”
simţi în apele tale. Când ai aflat că există şi o altă Nu trebuie să faci nimic. Doar să crezi. Să crezi că
scară de valori, alta decât cea din coteţ, şi că există o există o Putere care schimbă. Nu decorul, ci natura,
investiţie mult mai rentabilă decât cea în cuibul tău – natura umană. Această schimbare poate să ne facă
investiţia în eternitate! oameni. Oameni după chipul şi asemănarea Celui care
a făcut cioara, găina, vulturul şi care l-a făcut şi pe om.
Mulţi dintre noi ne-am obişnuit prea mult cu ocolul L-a făcut după chipul şi asemănarea Sa. Pe deasupra,
curţii şi cu oferta ei. Există însă dincolo de curte un liber şi cu dor de nemurire!
imaş întreg de iarbă grasă şi miezoasă, grăunţe ale
vieţii şi izvoare Acest lucru e posibil pentru că în noi există un dor de a
de apă vie. trăi la înălţimea tuturor lucrurilor. De a trăi mult,
Există viaţă din mult… În noi este scris gândul veşniciei. „…a pus în
belşug în Cel ce inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu
dă viaţă. Există poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea
zbor şi există o pe care a făcut-o Dumnezeu” (Eclesiastul 3:11).
chemare la Liberi cu braţele larg deschise spre iubire deasupra
înălţime. El, Cel munţilor de credinţă şi nădejde. O eternitate!
ce este la Colectivul Radio Alt Fm
3
Pe data de 9 Septembrie, la invitația păstorului Teofil ce m-ai salvat, de ce pe mine, ce pot să fac pentru
Ciortuz, Prima Biserică Baptistă Română din Australia Tine?» Îmi amintesc o zi, în Biserică, Dumnezeu mi-a
a avut ca oaspeți o grupă de cântăreți ruși stabiliți în vorbit printr-o soră așa: «Te-am ales ca să fii un vas
America. Majoritatea sunt tineri născuți în familii al meu, am planuri pentru tine». Am fost un păcătos,
creștine ruse. Păstorul Teofil Ciortuz a început necredincios, dar am fost iertat de Cel care zice:
programul cu rugăciune, mulțumind Domnului care a «Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă
făcut din Biserică o „Casă de rugăciune pentru toate voi da odihnă (Matei 11:28)».” În încheierea
neamurile”. Apoi, păstorul rus Iosif, ajutat de tânăra mărturiei sale, Mark a îndemnat Biserica: „Să ne
Angela, a prezentat grupul care este format din punem încrederea în Domnul, să nu ne temem, să nu
tineri iubitori de Dumnezeu, care au înțeles ne pierdem speranța. Domnul, care are toată
chemarea Domnului de a vesti Evanghelia în toată puterea în Cer și pe pământ este mereu cu noi”.
lumea, fiecare cu darul primit. Ei au cântat rusește
imnul „Tatăl nostru”, acompaniindu-se la Apoi fratele Leonid Leonidovici a adus câteva melodii
instrumente. Au urmat cântări minunate la care s-a frumoase din armonică. Fratele Leonid are 65 de ani
alăturat întreaga Biserică. și cântă la armonică, în Biserică, de 60 de ani.
Cuvintele lui au fost: „Dacă voi atinge sufletul vostru
O surpriză emoționantă a făcut-o tânărul Mark prin aceste melodii, sufletul meu se va bucura știind
Kapustin, care a adus mărturia pocăinței lui. El s-a că și voi veți fi o bucurie pentru alții”.
născut într-o familie de credincioși ruși. În casa
părintească a văzut viața creștină, două zile de Păstorul Iosif a adus o scurtă predică din Ioan 21:14-
rugăciune pe săptămână, cântările, Biserica, studiu 17: „Mă iubești?” Pe această temă, păstorul a
biblic, dragostea. Într-o cuvântare deosebită, tânărul continuat: „Domnul Isus a venit cu o misiune pe
Mark și-a depănat viața sub formă de amintiri: „Îmi pământ. El Și-a pregătit ucenici care să ducă mai
amintesc ziua când L-am primit pe Domnul Isus după departe vestea bună a Evangheliei. Petru a fost unul
trei ore de rugăciune. Îmi amintesc timpul fericit dintre ei. El, la început, nu a înțeles prea bine ce este
trăit în Biserică și în casa părintească. Îmi amintesc un ucenic, dar știa bine ce este un pescar. După
ziua când am părăsit Biserica și am ales viața de răstignire, Petru s-a întors la pescuit. S-a gândit:
păcat. Îmi amintesc de timpul când m-am depărtat «Sunt pescar, am fost trei ani ucenic, a fost
de Dumnezeu și am făcut un idol din sport. Tot ce interesant, ceva deosebit. Am fost departe de
doream era să-mi fac un trup atletic, frumos; familie, de prieteni. Destul! Eu mă duc să prind
treceam de la un sport la altul, de la fotbal la box, pește!» Câțiva ucenici i s-au alăturat: «Venim și noi
lupte; iubeam tot ce era sport. Îmi amintesc ziua cu tine!». Bineînțeles că nu au prins nimic toată
când am întâlnit tineri din Biserică și am plâns că eu noaptea și când se retrăgeau spre uscat L-au văzut
nu mai eram ca ei, am plâns păcatul meu cu durere. pe Isus. La sfatul Domnului au aruncat iarăși mreaja
Îmi amintesc cum Duhul Sfânt mă certa ori de câte și au prins o mulțime de pești. Petru s-a aruncat în
ori cădeam în păcat. Și îmi amintesc de ziua când, mare să înoate la mal, să ajungă primul la Domnul.
zdrobit de povara ce o purtam, am căzut pe Isus îi aștepta cu pește fript și pâine. Ucenicii au
genunchi și am strigat către Dumnezeu: «Tată, mâncat, Domnul avea un cuvânt pentru Petru: «Mă
iartă-mă că sunt un păcătos». Îmi amintesc cum am iubești?» Ucenicii mâncau și ascultau cuvintele
simțit atunci că am fost ascultat, că Tatăl m-a primit Domnului: «Mă iubești?»
înapoi acasă. M-a salvat nu pentru că eram mai bun,
mai atlet, mai frumos; m-a primit pentru că m-a iubit Întrebarea, trecând prin veacuri, a ajuns până la noi.
și I-a fost milă de mine. Îmi amintesc întrebarea: «De Îl iubim noi pe Domnul? Cu ce dragoste Îl iubim?
4
Suntem noi gata să renunțăm la meseria noastră, la cuvântul lui, prin puterea Duhului Sfânt, în scurt timp
barca noastră, la casă, la mașină, la tot ce avem și să mii de oameni au crezut. Aici nu mai este vorba de
răspundem chemării: «Tu vino după mine»? Suntem prins pește, ci de salvarea de suflete.
gata să hrănim un flămând, să primim un om lipsit de Isus ne cheamă azi în misiune. Poate astăzi trebuie
adăpost, să îmbrăcăm pe cel gol, să-i vizităm pe cei să iei o decizie. Îl iubim noi pe Isus? Azi Isus întreabă:
din spitale, pe cei din închisori, să dăm apă celor „MĂ IUBEȘTI?”
însetați? Apostolul Petru a răspuns chemării și la
CASELE ISLAMULUI
Toată populația Europei ar trebui alfabetizată în problema islamului. Această religie-civilizație NU POATE
conviețui cu altele. Este imposibil! Este ceva interzis de esența ei, de articolele ei de credință. Vă invit să
citiți un material excelent pus la dispoziție în România de Alfa și Omega.
În Islam, lumea se divide în două „case”: Casa Islamului (sau Casa Păcii, Casa Supunerii) și
Casa Războiului. Prima include zonele unde Islamul domină societatea și legea islamică este aplicată
(țările musulmane). A doua se referă la țările unde musulmanii nu sunt majoritari (lumea occidentală).
Acestea din urmă, pentru că sunt zone legitime de cucerire și război, până la convertire sau până la
acceptarea păcii islamice, sunt incluse în Casa Războiului.
Cu privire la relația cu cei de altă credință, hadith-urile consemnează următoarea abordare a lui
Mahomed:
Luptă împotriva celor care nu cred în Allah! Când vei întâlni dușmanii tăi care sunt politeiști (aici fiind
incluși și creștinii, credința în Sfânta Treime fiind considerată politeism), pune-i să aleagă din
următoarele trei opțiuni: Invită-i să primească Islamul, și dacă acceptă, încetează să lupți contra lor.
Dacă refuză să se convertească, cere-le să plătească taxa Jizya. Dacă sunt de acord s-o plătească,
accept-o și nu le fă niciun rău. Dacă refuză să plătească taxa, cere ajutorul lui Allah și luptă contra lor.
(Sahih Muslim 19:4294, trad. din engleză)
https://barzilaiendan.com
5
21 SEPTEMBRIE – ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PĂCII
PACEA SUFLETULUI
Pacea este o lucrare de restaurare. Așa cum, după o furtună puternică, proprietarul casei își restaurează casa
dărâmată, tot așa și Domnul Dumnezeu Își restaurează propria Lui creație. Pacea nu este un târg, sau o înțelegere.
Ea este o lucrare asiduă a Maestrului de a reînnoi un lucru distrus. Un scaun vechi, o masă veche, un tablou vechi
este restaurat de maeștrii artei și adus aproape la starea originală.
Lucrarea Lui Dumnezeu de restaurare a ființei umane are drept efect starea de pace. Omenii încearcă să exerseze
pacea fără prea mult succes. Și aceasta pentru că pacea este efectul restaurării, al reînnoirii și nu al înțelegerii
dintre două părți. A fi de comun acord este un element necesar, dar nu imperativ pentru restaurarea păcii. Pacea
are nevoie de restaurare. Aici ființa umană pierde examenul păcii. Cât timp suntem departe unii de alții, nu putem
fi aproape, cât timp suntem doi nu putem fi unul, câtă vreme suntem diferiți nu putem fi la fel. De cele mai multe
ori pacea oamenilor este redusă la un proces de compromis. Să definim pacea oamenilor: Un compromis. Să
definim pacea Lui Dumnezeu: O lucrare de restaurare.
O înțelegere are picioare scurte. Un compromis este doar o liniște temporară. Domnul Dumnezeu aduce pace prin
eliminare. El înlătură dușmănia, anulează antagonismul. Dacă o soluție acidă nu este neutralizată ea tot acidă
rămâne. Până când nu se amestecă cu o altă soluție neutralizatoare nu se schimbă starea ei. Compromis nu există.
Domnul Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pe pământ ca să fie catalizatorul ființei noastre prea acide. El elimină
antagonismul din ființa umană prin sângele Său. Cine crede în răscumpărare și își schimbă viața în conformitate cu
Catalizatorul Divin are pace.
„Ca să facă pe cei doi să fie în El însuși un singur om nou, făcând astfel pace” (Efeseni 2:15). Această afirmație a
apostolului Pavel este poate greu de înțeles. Pare de ordinul fantasticului. Dar adevărul este că Dumnezeu
lucrează direct și personal la pacea noastră. El este mediatorul. Folosește incluziunea, adică ființa Sa creatoare
este implicată direct în procesul de restaurare a păcii. Se dă pe El însuși pentru pacea noastră. Face personal
sacrificii pentru noi. Pacea Lui Dumnezeu are la bază o nouă creație pe care apostolul o numește „om nou”. Și pe
drept cuvânt. Spusesem mai înainte că pacea restaurează. Omul nou este rezultatul acestei lucrări.
„Și a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia”, spune mai
departe în versetul 16. Observați cuvântul „nimicit”. Este o expresie tare. Dă o notă de război. Și este adevărat.
Pacea Lui Dumnezeu vine în urma unui război împotriva dușmanului păcii, care este păcatul. De aceea Fiul Lui
Dumnezeu a fost răstignit pe cruce pentru ca să câștige războiul mântuirii noastre.
Dacă dorești să experimentezi pacea adevărată, dincolo de o simplă înțelegere dintre două părți, trebuie să-L
implici pe Dumnezeu în acest proces. Numai Dumnezeu poate să aducă pacea adevărată. Dacă vei primi pacea lui
Dumnezeu, vei fi o ființă restaurată la standardul original după care ai fost creat. Va fi o experiență inedită.
http://usa-vietii.cabanova.ro/
6
„Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi
se aude glasul turturelei în câmpiile noastre. Se pârguiesc roadele în smochin şi viile înflorite îşi
răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta şi fă-mă să-ţi aud
glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta, plăcută”
An după an, anotimp după anotimp, fără să-ţi dai seama de multe ori, porţi în sufletul și duhul tău o
nesfârșită iarnă cu ploi reci, care parcă nu mai contenesc dintr-un cer plumburiu. Din când în când închizi
ochii ca să nu-l mai vezi, și-ţi dorești să fie primăvară, continuând să trăiești o viaţă în întunerec,
orbecăind după un cer senin pe care doar El poate să ţi-l ofere...
Ah, dacă vei deschide cu adevărat ochii sufletului tău, și dacă duhul tău își va ascuţi auzul, vei descoperi
că Isus Cristos bate demult la ușa inimii tale ca să îţi aducă primăvara.
Căci iată că Dumnezeu te cheamă de dincolo de scobiturile prăpastiilor acestei lumi, în care te-ai ascuns
și în care te-ai complăcut...
Căci iată că a venit vremea să-ţi eliberezi inima din crăpăturile stâncii, în care ţi-ai zidit-o, și să o lași să
zboare către El...
Căci iată că a venit vremea să-ţi arăți chipul înaintea lui Dumnezeu, făcându-l să-ţi audă glasul prin
iertarea ce o dai, prin iertarea ce o ceri...
Căci iată că a venit vremea Cuvântului Său și a cântării slavei Sale; glasul turturelei în câmpiile cerului pe
care vrem să-l vedem cu toţii...
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El
să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (Ioan 3; 16).
INVITAȚIE
Revista Speranța vă invită să trimiteți la redacție
rodul talentului cu care Domnul v-a înzestrat.
Așteptăm articole, întâmplări din viața Bisericii sau
personale, meditații, poezii, fotografii însoțite de
un mesaj, nunți, binecuvântări, botezuri. Vă
mulțumim. Email: [email protected] sau
prin poștă: Editor, 35 Reid Street, Brown Hill, 7
3350, Vic. Ph 0423659724 7
SPERANȚĂ PENTRU AFRICA
Gabi Ramona Condor Facebook BISERICA BAPTISTĂ BRISBANE, QLD
Păstor David Toma
8
În călătoriile mele prin India și Asia am fost uimit să văd mulțimea oamenilor care se pot îngrămădi într-un vagon.
Și mai interesant este faptul că același obicei poate fi întâlnit și în bisericile noastre. Nu mă refer la un vagon
propriu zis, ci la capacitatea pe care o avem fiecare de a purta poverile care ne însoțesc în slujirea noastră. Orice
păstor, capelan, sau oricine este implicat într-o slujbă cu oamenii, poartă o anumită povară acumulată în această
umblare. Fiecare are o anumită capacitate, dar fiecare are de asemenea o limită care, dacă este depășită,
generează probleme și eventual duce la epuizare.
Este, totuși, o mare bucurie să simți că ai răspuns chemării lui Dumnezeu. Răspunzând chemării, umblând pe calea
pe care am fost puși, am adunat poveri care trebuie, într-un fel, sortate și organizate, altfel vom avea probleme pe
viitor.
Putem cunoaște că vagonul nostru este supraîncărcat în momentul când simțim oboseală și ezitare la ceea ce
facem. Dacă la început am fost plini de entuziasm în a-i ajuta pe cei aflați în nevoie, în a avea grijă de cei nefericiți,
în dorința de a aduce ceva nou în viețile semenilor noștri, treptat ajungem reci, insensibili față de oameni în
general. Entuziasmul dispare și intervine rutina. Cu siguranță vagonul este supraîncărcat. Cu cât vom rămâne în
această situație, cu atât va fi mai greu să o remediem. Poate duce la abandonarea slujbei de păstor, capelan,
lucrător.
Dacă vrem să ne menținem capacitatea de slujire, trebuie efectiv să descărcăm vagonul. Un scurt concediu nu va
ajuta, trebuie să golim povara, altfel nu mai avem spațiu pentru nimic altceva. Recomand câteva soluții:
- Conversații, mărturii și rugăciuni împreună cu soția (soțul).
- Discuții și consfătuiri cu prieteni creștini, slujitori, colegi.
- Întâlniri de lucru cu întregul colectiv misionar și prezentarea lucrării în fața întregii Biserici.
Trebuie să fim răspunzători de munca noastră, să împărtășim cu alții experiența acumulată și să învățăm din
experiențele altora. În acest fel descărcăm și despachetăm aceste experiențe, victorii sau insuccese și ne eliberăm,
ne împrospătăm și suntem gata să mergem mai departe.
Așadar, dacă astăzi îți privești vagonul pe care-l tragi, cum arată el? Este gol, curat, gata pentru noi călătorii
misionare, având loc suficient pentru noi încărcături, preocupări noi, ori este supraîncărcat și nu mai ai nicio
plăcere de el?
Orice misiune ai avea, dacă vrei să aibă succes și să fie de durată, ai nevoie de o metodă de ușurare a încărcăturii
pe care o porți. Nu aștepta până este prea târziu, începe chiar de azi.
9
Binecuvântare „DOAMNE, BINECUVÂNTEAZĂ-NI-I!”
Teofil Ciortuz
10
RUGĂCIUNEA UNEI MAME
(Mărturia unui mafiot întors la Dumnezeu)
Aceasta nu este o mărturie despre un om, ci despre îndurarea lui Dumnezeu şi puterea rugăciunilor unei mame.
Am crescut într-o familie unde nu era dragoste prea în viaţă datorită lui. Tata mi-a spus să nu mai amintesc
multă. Tatăl meu niciodată nu m-a îmbrăţişat, despre bunicul în prezenţa lui.
niciodată nu m-a dus la pescuit sau la un meci de Eu nu am fost mulţumit de acest răspuns și a doua zi,
fotbal. Tatăl meu a fost un om aspru. De câte ori am după şcoală, i-am căutat pe cei trei oameni şi i-am
făcut câte ceva care nu era cum s-ar fi aşteptat el, mă întrebat cine a fost bunicul meu datorită căruia eu mai
ducea într-o cameră şi mă bătea cu o curea de piele. eram în viaţă. Ei mi-au spus că bunicul meu a fost cel
Mi-am abţinut plânsul, pentru că m-am gândit că dacă care a adus Mafia în Statele Unite. Când el a murit,
el nu-mi arată dragoste, nici eu nu-i arăt lacrimile mele. tatăl meu trebuia să-i ia locul, dar el a refuzat. Ei mi-au
La început a fost greu să nu plâng, pentru că mă bătea spus că tatăl meu este un nebun care a muncit din greu
cu o curea lungă şi grea, dar încet, încet a fost tot mai să poată pune pâine pe masă pentru familie,
uşor şi am început să-l urăsc pe tatăl meu, am dorit să renunţând la o viaţă de milionar alături de Mafie. Am
moară şi m-am gândit să-l omor. La început am făcut înţeles că tata îi ura pe aceşti oameni foarte mult şi am
tot posibilul să-l rănesc şi eu aşa cum mă rănea şi el pe găsit o cale de a-l răni. I-am întrebat pe oamenii
mine. Eram bun la şcoală – am devenit foarte rău. El aceştia: „Dacă tata a refuzat poziţia care i se cuvenea,
mă bătea când primeam note rele. Făceam orice ca să-l eu, fiind urmaşul lui direct, aş putea avea acea
rănesc şi eu. poziţie?” Ei au răspuns: „Da, dar trebuie să fii instruit
mai întâi.”
Într-o zi am
găsit o armă. Aveam doar 15 ani. Trebuia să fiu învăţat, antrenat.
Am arătat-o Le-am spus că sunt gata să învăţ, că le voi fi loial şi că ei
prietenilor vor fi mulţumiţi de mine. Au început să mă antreneze şi
mei şi am în scurt timp mi-au dat primul meu revolver. M-au
avut o idee: învăţat cum să-l folosesc, când să-l folosesc şi mi-au
să intrăm spus că trebuie să fac un jurământ că voi folosi această
într-un shop armă atunci când ei îmi vor ordona, nu conta împotriva
şi să-l jefuim. cui o voi folosi.
Aşa am făcut.
Împreună cu Când m-am întors acasă am găsit-o pe mama în
alţi trei dormitor, rugându-se. Am întrebat-o:
prieteni am intrat şi am jefuit shopul unui bătrân. L-am „Mamă, pentru ce te rogi?” Ea mi-a răspuns:
ameninţat cu arma, am luat banii şi am fugit. A fost aşa „Mă rog pentru tine. Ştiu că eşti implicat în Mafia, mă
de uşor… Ne-am întors la același bătrân, la același shop rog lui Dumnezeu să protejeze viaţa ta.” Asta am
de trei ori şi am făcut același lucru. După câteva aşteptat. Am scos revolverul, i l-am arătat şi i-am spus:
săptămâni eram la masă, acasă, când au bătut la uşă „Asta este singura protecţie de care am nevoie. Pot să-l
trei oameni. Tatăl meu a vorbit cu ei la uşă în italiană, văd, este în mâna mea, este încărcat, ştiu cum să-l
eu am înţeles ce vorbeau. Tatăl meu le-a spus să plece folosesc. Dar pe Dumnezeul tău nu pot să-L văd. Dacă o
şi să nu se mai întoarcă niciodată. Ei au spus: „Dacă noi să fiu în pericol, o să mă apăr cu acest revolver, nu te
plecăm acum tu nu mai ai un copil mâine, mai bine să mai ruga pentru mine.” Mama m-a privit şi a început să
vorbim cu tine şi fiul tău acum.” Tata i-a lăsat să intre şi plângă uşor. Eu am întrebat-o din nou:
cei trei au început să vorbească. Au spus că ei ştiu că „Ce altceva te mai rogi pentru mine?” Ea mi-a răspuns:
eu sunt cel care-l atacă mereu pe bătrân, care este un „Mă rog ca într-o zi să devii păstor.” Situaţia mi s-a
prieten al lor. Au spus că singurul motiv pentru care nu părut stranie. Eu ţineam un pistol în mână, iar ea se
m-au ucis este amintirea bunicului meu mort cu ani in ruga ca să devin preot. I-am spus:
urmă. Au încheiat: „Fiul tău să nu mai facă asta „Acum am luat locul bunicului în Mafia şi o să fiu mai
niciodată”. După ce oamenii aceia au plecat, tata m-a periculos decât el. Ăsta sunt, nu-ți mai pierde vremea
dus într-o cameră şi mi-a dat cea mai cruntă bătaie de rugându-te.” Ea se uita la mine, şiroaie de lacrimi îi
până atunci. Am răbdat fără să plâng iar când a curgeau pe obraji şi mi-a spus: „Nu contează ce faci,
terminat l-am întrebat cine a fost bunicul meu, de ce sau ce vei face, eu niciodată nu voi înceta să mă rog
oamenii aceia m-au lăsat pentru tine. Într-o zi vei fi păstor!”
Va urma
11
Ilie Belciu
Te-am strigat cu disperare, cu-nfrigurare și plângând…
Am auzit o voce blândă și uimitoare răspunzând.
Te-am rugat să-mi dai lumină, călăuzirea înțeleaptă.
Cu nesfârșită bunătate… mi-ai spus numai atât: „AȘTEAPTĂ”.
N-ai ști să umbli prin credință, nu M-ai vedea că-s lângă tine,
Inima ta cea zbuciumată nu s-ar mai odihni în Mine;
Nu ai cunoaște revărsarea iubirii Mele pe deplin,
Când Duhul Sfânt îți umple viața cu pace și cu har divin.
12
PREA TÂRZIU...
Păstor Dorel Brîndaș
Evrei 4:1-7
V.1 „Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din
voi să nu se pomenească venit prea târziu”.
Am serbat ajunul Crăciunului în Casa Domnului. Am cântat și am dat daruri copiilor. Ce mulți copii... și toți
frumoși, curați și nevinovați. Doamne, dacă nu vom fi ca acești copilași, nu vom putea intra în Împărăția Cerurilor.
Curățește-ne și sfințește-ne pe toți.
A fost bine în Biserică; păstorul Crișan a avut o predică frumoasă, ca o apă lină, curgând printre noi.
L-am lăsat pe Gogu la familia P. iar noi am plecat la Mihu. Împreună am mers la George. L-am găsit discutând cam
aprins cu soția lui, nu era treaz, dar nici beat... numai „bun”. Doar a promis fiecare că nu se bea nimic în ziua de
rugăciune. Doamne iartă, Doamne ai milă.
Am început rugăciunea frumos. Când ne era mai bine, cine intră pe poartă?! Gigi, împreună cu un tânăr negru din
Jamaica, creștin venit de curând din Canada. Și, fără veste, din senin, a început „furtuna”. Se pare că Gigi nu a
realizat că noi eram adunați să ne rugăm Domnului să ne ierte de păcate. El a început să „predice” despre un
botez nou, neștiut de noi, un botez în numele lui Isus, parcă noi am fi fost botezați în numele sfântului Sisoie. A
fost o lovitură pentru noi toți, că doar eram adunați pentru rugăciune, iar el ne spunea că nu ne ascultă
Dumnezeu, că nu suntem botezați, că toți baptiștii, penticostalii și catolicii, etc., suntem „ai Romei”. A spus că el
personal poartă numele Domnului și poate să ne ducă la mântuire. Altfel, ne așteaptă focul iadului unde ne duc
orbește păstorii noștri. La momentul acesta am văzut-o pe Aneta cu coada ochiului cum a apucat mai serios
spătarul scaunului din fața ei. I-am șoptit printre dinți: „Lasă-l!”. Se pare că tânărul jamaican a priceput pericolul,
(nimic altceva, că noi vorbeam românește), și atunci a îngenuncheat repede și a început să se roage. Ne-am
dumirit și noi ceilalți și am îngenuncheat cu toții. Ne-am rugat Domnului să ne ierte de intențiile noastre
păcătoase și să ne învețe căile Lui.
Gigi s-a dezumflat de tot, el probabil credea că o să ne ducă pe toți la ocean să ne boteze și să... ne mântuiască.
Până la urmă a plecat pe poartă împreună cu tânărul jamaican, iar noi am mai rămas pentru un timp de rugăciune,
să-L întrebăm pe Domnul să ne lumineze în privința acestui fapt, plus fiecare din noi am adus înaintea lui
Dumnezeu cererile și necazurile noastre. Ne-am rugat și pentru Mihu să-i ia patima fumatului și pentru George să
nu mai bea. Doamne, grăbește și răspunde rugăciunilor noastre.
Ne-am despărțit târziu, după ora zece. Gogu a rămas peste noapte la familia P. Am petrecut ziua de Crăciun fără
copilul nostru, alții s-au bucurat de el, noi ne-am luptat cu „fiarele din Efes”. Barem să nu fie în zadar. Doamne,
ascultă-ne strigătele pe care le-am ridicat la scaunul Tău de îndurare în această zi de Crăciun și împlinește cererile
și rugăciunile noastre. Amin.
Cu bucurie, m-am înfățișat înaintea Domnului, înaintea Tatălui, dis de dimineață – eu cu grupa mea de
rugăciune. La șase dimineață au început păsărelele de prin pomi, lăudând pe Cel care a creat dimineața.
M-am alăturat lor în cuvinte de laudă, în închinarea sufletului meu. Norii ascunși în umbrele dimineții își
plimbau dansul lor neînțeles, închinându-se Domnului Cerului. Stelele își ascundeau fețele în umilință și
smerenie, ascultare și închinare. Totul sub voal de răsărit, bănuit după tremurul dealurilor îndepărtate. Corul
păsărilor se amplifică, altele s-au trezit din cuiburile lor odată cu murmurul rugăciunii vântului – laudă cu glasul
lor pe Domnul cel Atotputernic care a creat totul și ține totul în ființă.
În curând va răsării Soarele Vieții, va ieși din odaia lui de taină și va străluci peste întreg pământul, și peste mine
și... grupa mea de rugăciune.
14
INTERVIU CU PĂSTORUL PETRU BULICA REPORTER IOAN CIOBOTĂ, VOCEA EVANGHELIEI
DESPRE ZIUA TATĂLUI
15
felul acesta sunt ajutați să se care Dumnezeu l-a stabilit pentru tați în familia creștină?
integreze mai ușor în viața reală Păstor P. Bulica: Dumnezeu este Tatăl nostru. Un copil Îl va privi, mai târziu,
în care ei vor trebui să-și pe Dumnezeu, după imaginea pe care a avut-o despre tatăl său. Cum este
desfășoare activitatea. Tatăl nostru din Ceruri? El comunică cu noi. Dumnezeu ne vorbește prin
Reporter: Ce putem vorbi Cuvântul Său, ne călăuzește, ne poartă de grijă, Dumnezeu nu ne lasă singuri.
despre perspectiva lui Tot așa trebuie să fie și un tată pământesc, să ia modelul acesta de tată și să-l
Dumnezeu asupra rolului taților aplice în viața lui de familie.
în familie? Reporter: Trăim într-o lume foarte marcată și foarte pasionată de
Păstor P. Bulica: Aș vrea să aduc nediscriminare și această teorie ciudată a ajuns până acolo încât a nivelat
două exemple din Biblie. Eli și diferențele dintre bărbat și femeie, diferențe pe care Dumnezeu le-a stabilit
Samuel. Ambii au fost oameni în mod natural. De ce tatălui i se stabilesc niște responsabilități mai mari
buni, oameni credincioși. Ei și-au decât ale mamei, în familie? De ce Dumnezeu nu ține cont de această idee de
îndeplinit cu mult zel nediscriminare stabilită de filozofii moderni?
responsabilitățile față de Păstor P. Bulica: În diferite perioade ale istoriei oamenii au diferite
poporul lui Israel, dar care au perspective. A fost extrema patriarhatului, unde femeia nu valora nimic, acum
eșuat în ceea ce privește s-a ajuns la extrema feminismului când se caută eliminarea oricărei deosebiri
creșterea copiilor lor. Ambii au dintre bărbat și femeie. S-a ajuns la situația în care perspectiva biblică, care
avut copii foarte răi și răzvrătiți. spune că și femeia și bărbatul au fost creați după chipul și asemănarea lui
Ce s-a întâmplat acolo de s-a Dumnezeu, să ducă prea departe și s-a spus că nu există nicio deosebire între
ajuns în situația aceasta? Cum a bărbat și femeie. Da, ontologic ei sunt egali din punct de vedere al creației.
fost posibil ca oameni atât de Dar din punct de vedere al rolurilor, ei sunt investiți de Dumnezeu cu
evlavioși să aibă copii atât de responsabilități specifice. Aici se face marea greșeală. S-a ajuns să fie familii în
răi? Răspunsul este că ei au fost care sunt doi tați și un copil, sau două femei. În Anglia s-a propus ca un copil
buni pe de o parte în privința să aibă trei părinți. Acestea sunt anomalii care se datorează îndepărtării de
slujbei lor, în relația lor cu Dumnezeu. Bărbatul și femeia sunt diferiți din punctul de vedere al
Dumnezeu, dar au uitat că funcționalității. Aici trebuie sa fim foarte clari, într-o familie în care nu se ține
Dumnezeu le-a încredințat și o cont de acest lucru copii vor crește în confuzie, vor cădea în depresie, se vor
responsabilitate în ceea ce-i răzvrăti și împotriva părinților și împotriva lui Dumnezeu.
privea copiii lor. I-au neglijat și
au plătit prețul. Să ne rugăm ca Dumnezeu să aducă vindecare în familiile dezorientate.
Reporter: Acum partea pozitivă
a lucrurilor, care este rolul pe
Un astronaut american a petrecut 534 de zile în spațiu unde a putut privi îndeaproape frumusețea
extraordinară a creației lui Dumnezeu.
Jeff Williams, astronaut la NASA, a fost comandantul celei de a 48-a expediții a Stației Spațiale
Internaționale. El a împărtășit recent o parte din experiențele sale după ce a avut privilegiul de a privi Pământul din
exterior. De la hubloul stației spațiale, Williams a putut vedea atât spațiul cât și planeta Pământ, ceea ce i-a întărit
credința în Dumnezeu – Creatorul.
„Când priveam prin hublou și admiram spațiul și Pământul, mi-am dat seama că toate acestea nu puteau apărea
dintr-o simplă întâmplare. Am văzut frumusețea, scopul și ordinea în fiecare detaliu și mi-am dat seama că toate
aceste elemente sunt creația unui Dumnezeu puternic și măreț”, a declarat Williams. Astronautul spune că tot ceea
ce vedem pe Pământ și în spațiul cosmic, este doar o parte a Creației lui Dumnezeu, relatează Acontecer Cristiano.
„Din locul în care m-am aflat am putut vedea doar o părticică din lucrarea extraordinar de amplă și frumoasă a
Creatorului. Ceea ce am văzut îmi adâncește înțelegerea a ceea ce știam din Scripturi despre lucrarea uimitoare de
Creație a lui Dumnezeu, iar această experiență m-a făcut să înțeleg cât de mici și neînsemnați suntem noi, oamenii”, a
explicat Williams. El a menționat că, deși participă la un experiment științific în aceasta misiune, a inclus în activitățile
sale zilnice citirea Cuvântului și rugăciunea.
Astronautul a concluzionat că majoritatea oamenilor care văd un „conflict” între Biblie și știință sunt cei care refuză să
recunoască existența lui Dumnezeu. Afirmativ.com
16
Rio 2016: Primul aur la Olimpiade CUNUNA DE SLAVĂ
pentru Fiji. Echipa dă slavă lui
Dumnezeu
„În primul rând, îi mulțumim Domnului, El a fost În aceste zile, atenția lumii întregi a fost îndreptată spre
sursa noastră de putere. Ne-am reamintit cu toții, Rio de Janeiro, capitala Braziliei, locul unde s-au
cum ne-a purtat Dumnezeu prin ultimii doi ani, și că desfășurat Jocurile Olimpice. Interesul și curiozitatea
același Dumnezeu pe care noi Îl slujim este aici cu tuturor a fost : „Cine va câștiga aurul olimpic ?”
noi, la Rio”. Acest context specific este o bună ocazie pentru noi să
ne întoarcem spre Cuvântul lui Dumnezeu, care ne
Aceasta este ceea ce au declarat câștigătorii olimpici descoperă o competiție spirituală și un premiu
la Rugby Sevens atunci când mass-media a vrut să deosebit: „o cunună” pe care o oferă Dumnezeu!
afle motivul pentru succesul lor. Este pentru prima
oară în istoria insulei Fiji când câștigă o medalie Viața creștină poate fi comparată cu o alergare. Pentru
olimpică de aur, dar, în timp ce suporterii au salutat noi toți, viața este o cursă, o alergare continuă! Nu
una dintre marile realizări olimpice, jucătorii au dat numai bazele sportive din Rio îi cuprind pe competitori.
slava lui Dumnezeu. Lumea întreaga este o arenă! Întreaga lume este
Rugby Sevens a devenit un eveniment olimpic în antrenată în competiție, iar oștirea cereasca și cei ce au
acest an pentru prima dată. trecut din viață înaintea noastră sunt în tribună.
Suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori...
Cu toate că Insulele Fiji sunt clasificate numărul unu Ei privesc la noi și ne urmăresc alergarea.
în lume, țara nu a câștigat o nicio medalie la nicio
competiție până acum, astfel încât emoția a fost Dacă există curiozitatea de a ști cine sunt cei ce vor
extrem de mare. Echipa din Fiji a avut adversari câștiga medaliile olimpice, mai mare este întrebarea:
puternici de înfruntat, Noua Zeelandă, apoi Marea Cine sunt cei ce vor câștiga „Premiul lui Dumnezeu”,
Britanie, pe care a învins-o la scorul de 43-7. „Cununa Cerească?”
Apostolul Pavel, vorbind despre această competiție
La sfârșitul meciului jucătorii au căzut pe genunchi, spirituală, spune : „Nu știți că ceice aleargă în locul de
mulțumindu-i Domnului pentru rezultatul final al alergare, toți aleargă, dar numai unul capătă premiul ?
meciului. Ei și-au ridicat mâinile și frunțile spre Cer, Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul!”
de unde le-a venit ajutorul. (1 Corinteni 9:24). Cu alte cuvinte „nu vă mulțumiți
numai cu participarea, alergați în așa fel ca să dobândiți
premiul! Să obțineți cununa!”
17
VAS GOL SAU SFĂRÂMAT? (Continuare)
Lidia Crișan, Perth WA
Cine s-ar fi gândit că Saul, (apostolul Pavel de mai noastră. Dumnezeu i-a schimbat
târziu), ar putea ajunge un vas în mâna lui numele lui Iacov în Israel în urma
Dumnezeu?... Şi eu îmi doresc ca prin fiecare zdrobire acestei lupte.
şi biruinţă a Duhului Sfânt în viaţa mea, să se vadă tot Orice zdrobire ne va marca şi pe
mai mult chipul slăvit al Domnului. Posibil că acum ne noi şi vom fi cunoscuţi după
dorim să fim vase de cinste, şi este bine să ne dorim caracterul nou pe care-l primim. Comoara noastră,
aceasta. Dar să nu uităm că Stăpânul ceresc decide ce Domnul Isus, o păstrăm în nişte vase de lut, pentru ca
întrebuinţare să ne dea. această putere, (iarăşi întâlnim cuvântul „putere”), şi
Noi suntem doar nişte robi netrebnici. Apropo, ştiaţi ce pe care Pavel o numeşte „o putere nemaipomenită”, să
înseamnă cuvântul netrebnic? Dicţionarul explicativ al fie de la Dumnezeu şi nu de la noi (2 Corint. 4:7).
Limbii române îl defineşte astfel: 1. ticălos, mizerabil, Atunci când purtăm cu noi, în trupul nostru, omorârea
păcătos; 2. care este lipsit de valoare, de folos, de Domnului Isus, viaţa lui Isus se arată şi se vede în trupul
utilitate sau însemnătate, nefolositor,inutil; 3. vrednic nostru. Şi cum se manifestă această viaţă nouă? În
de milă, umil, modest, incapabil. Da, noi suntem toate roadele umblării noastre. Şi dacă puterea Domnului
acestea. Cuvântul netrebnic ni se potriveşte şi ne Isus este nemaipomenită, de ce atunci mai vrem să ne
descrie aşa de bine. Dar lucrul pozitiv din această slujim de puterea noastră, care este infinit de mică în
descriere este că Domnul Isus, care foloseşte cuvântul comparaţie cu a Domnului nostru?
acesta, ne vede „vrednici de milă”, şi ne-a acordat mila
Sa prin harul mântuirii. Însuşi Domnul Isus vorbeşte În Ieremia 51:34 ni se spune despre Nebucadneţar că
despre două feluri de robi: unii cărora El le slujeşte este un vas gol. Când un vas este gol, sau dispreţuit ca
(Luca 12:35-37) şi unii care mai întâi slujesc pe Domnul şi Moabul (Ieremia 48:36) sau ca Ieconia (Ieremia
şi apoi se gândesc şi la ei (Luca 17:7-9). Domnul Isus i-a 22:28), el este lipsit de prezenţa şi lumina lui
slujit pe ucenici şi le-a spălat picioarele ca să ne dea Dumnezeu. Profetul Habacuc ne spune că nimicirea şi
nouă o pildă de smerenie. Şi va veni o vreme când vom căderea Babilonului a fost din cauză că „puterea lui
ajunge în Împărăţia Sa şi robii Lui îi vor sluji şi acolo. şi-a luat-o ca dumnezeu al lui” (Hab. 1:11). De aceea a
Pentru noi statutul acesta de rob al lui Hristos este un ajuns un vas gol de care Dumnezeu nu a mai avut
privilegiu deosebit. Suntem încă un vas sfărâmat, nevoie. Ne rămân două alternative: să fim un vas gol,
crăpat. Este adevărat că din perspectiva lumii, un vas lipsit de prezenţa lui Dumnezeu, (cum sunt cei mai
crăpat nu este bun decât de aruncat. Dar din mulţi), care trăieşte în întunerec sau un vas sfărâmat,
perspectiva lui Dumnezeu este vasul cel mai potrivit ca crăpat, prin care să strălucească slava lui Dumnezeu.
să reflecte lumina slavei Sale pe chipul lui Isus Hristos. Puterea cea mai mare din univers nu este cea
De ce pe chipul Domnului Isus? Pentru că orice creatoare, ci puterea cea mai mare este puterea
vrednicie am avea după ce El ne-a mântuit se învierii. Dumnezeu
datorează harului şi dragostei Sale nemărginite faţă de L-a înviat din morţi pe Domnul Isus şi apoi va învia pe
noi. Nu am meritat şi nu merităm nimic. cei ce sunt ai Lui (Fapte 3:15). Ce au propovăduit
apostolii după Rusalii? Pe Isus care a fost răstignit, dar
Dacă suntem ceva (oricât de mici), suntem prin pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi cu puterea Sa
bunăvoinţa şi credincioşia Sa. Să ne lăsăm crăpaţi, să nespus de mare.
nu ne mai luptăm cu Dumnezeu, ca Iacov, la Iaboc.
(Iaboc înseamnă vărsare, deşertare, golire, râu, Râul Uitaţi-vă numai la trimiterile de sub versetul 24, din
albastru, tăiere. (Geneza 32:22)). Nu la întâmplare Fapte 2 să vedeţi ce prioritate a avut în predicarea lui
Dumnezeu a ales să se lupte cu patriarhul Iacov la Pavel şi a celorlalți apostoli: răstignirea şi învierea
pârâul Iaboc. Ceva s-a întâmplat acolo cu Iacov, după Domnului Isus (eu am găsit de 18 ori). Apostolul Petru
ce s-a luptat cu Dumnezeu. Dumnezeu i-a scrântit ne spune că „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot
şoldul şi a rămas cu un handicap pentru tot restul vieţii ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce
lui. Orice întâlnire adevărată cu Dumnezeu, ne conduce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui”. Observaţi că
şi ne obligă la golirea de noi înşine, la tăierea tuturor Petru foloseşte de două ori în acest verset cuvântul
legăturilor cu firea veche. Vom rămâne şi noi cu un „putere”.
handicap. S-ar putea să fim cunoscuţi cu reputaţia de
dinainte de zdrobire (Femeia păcătoasă, Simon E nevoie de puterea Sa ca să fim zdrobiţi. Numai atunci
leprosul), dar conţinutul vasului va fi cu desăvârșire ajungem să-L cunoaştem pe Dumnezeu și putem să ne
altul. Nu vom mai îndrăzni să ne bazăm nici pe puterea bucurăm de această putere și putem să ne trăim viaţa
noastră şi nici pe înţelepciunea cu evlavie pentru slava Sa.
18
BISERICA-I CHEMATĂ ADU, ISUSE, VREMI DE-NVIORARE
SĂ FIE O GRĂDINĂ Paula Bâlc
Teodor Groza
Adu, Isuse, vremi de-nviorare
Biserica-i chemată să fie o grădină, Aşa cum noi trăit-am altădat’,
Curată de toţi spinii păcatului cumplit, Când ore-n şir stăteam în închinare
Cu holde semănate, crescute în lumină, Gustând din harul Tău cel minunat.
Care fac pururi sfinţii şi Cerul fericit.
Ne arde dorul, Doamne, după Tine,
Lucrarea e întinsă, ogorul este mare, Ce minunat era când ne vorbeai!
Şi lucrători cu plugul şi grapa sunt puţini, Era frumos, era aşa de bine
Acum ne cheamă Domnul la jug pe fiecare, Sub binecuvântarea ce-o turnai.
Să pregătim terenul, să-l curăţăm de spini.
Tânjim o, Doamne, după părtăşia
Să nu ne înşelăm prin vreo filozofie, Ce-n adunare ne-ncetat era.
Căci Tatăl nu se lasă a fi batjocorit. Ne-umplea ochii de lacrimi, bucuria
Ce semănăm în viaţă din, practică se ştie, Când Duhul Tău duios ne cerceta.
Aceea secerăm, la timpul potrivit.
Credeam Cuvântul Tău, trăiam cu frică
De semănăm în firea aceasta pământească, Să nu Te întristăm cu-o vorbă rea,
Vom secera din fire moartea şi putrezirea, Cu-n gând sau cu vreo faptă, cât de mică;
Dar şi ce semănăm prin Duhul o să crească, De se-ntâmpla, ce tare ne durea!
Şi-om secera din Duhul viaţa, fericirea.
Eram lipiţi de Tin’, de Cer, de Casă,
Aşa vorbeşte Domnul către al Lui popor: Păşeam încrezători pe-al vieţii drum,
„Să nu mai semănaţi zadarnic între spini”, Spre veşnicia sfântă, glorioasă
Desţeleniţi cu râvnă un nou şi bun ogor, Cu orice preţ, orice ar fi, oricum.
Aşa veţi strânge roadă şi nu doar mărăcini.
Ah... Doamne, azi suntem aşa departe
Au fost şi ani destui în care-am semănat, De-acele stări, de-acele dulci trăiri...
Sămânţa a fost bună, dar pusă în ciulini, Parc-am citit cândva, demult o carte,
Degeaba a fost soare şi ploi şi am lucrat, Parcă sunt numai nişte amintiri.
Nimica nu rodeşte între scaieţi şi spini.
Nu suntem vrednici, Doamne, dar ai milă,
Să curăţăm pământul cu grijă şi răbdare, Ridică-ne, ne pare-atât de rău...
De toată buruiana cu tot cu rădăcini, O, iartă-ne purtarea rea, ostilă
Cuvântul sfânt sădit lucrează şi răsare, Şi dă-ne iar, Isuse, Duhul Tău!
Şi o să strângem snopii de bucurie plini.
În dragostea Ta fără de măsură
Biserica-i chemată să cureţe ogorul, Dezleagă-ne de lanţuri şi poveri,
Pe tot cuprinsul lumii de „spini înţeleniţi”, S-avem cântări de biruinţă-n gură;
Mărturisind la toţi: „Hristos e Salvatorul!” O, dă-ne pacea Ta şi noi puteri.
Acelor ce-L primesc şi-a celor pocăiţi.
Vindecă, Doamne, inimile noastre
Şi dă-ne-un nou avânt, un ţel, un vis.
Privind mereu spre zările albastre
S-ajungem toţi în sfântul Paradis.
19
Întrebarea care mi-a fost pusă:
Am și eu o problemă mare: părinţii mei se ceartă toată ziua, iar
eu mă rog la Dumnezeu neîncetat, dar fără răspuns din partea
Lui. Ce aş putea să fac? Efectiv mă simt epuizat.
Nu ştiu în ce măsură le poate reuşi copiilor să rezolve această Frumos e când copilul ți se naște
situaţie, dar tot ar putea şi ei să facă ceva. Să nu uite, însă, că Atât de mic și-atâta de plăpând.
sunt situaţii în care nu poate face nimeni nimic, aşa cum scrie în Un îngeraș ți-a fost trimis din astre
Scripturi: Și ți-a pătruns în inimă și-n gând.
„Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să
tot râdă, căci pace nu se face” (Proverbe 29:9). Nu te grăbi să-l crești la întâmplare,
Căci Dumnezeu în grijă ți l-a dat
Mă rog să nu fie acesta cazul cu situaţia din casa ta, dar un lucru Să poți să vezi în el când va fi mare
este clar, că un înţelept, din moment ce va înţelege acest lucru, Pe Domnul blând și bun și-adevărat.
nu va mai întreţine niciun fel de ceartă cu celălalt, pentru că nu
ajunge la nici un rezultat şi pace nu se va face. Ai grijă-n tot ce faci să fie bine,
Cum te comporți ca mamă sau ca tată
Având în vedere că tu eşti copil, cineva din părinţi se poate simţi Ca să învețe numai de la tine
nesocotit de intervenţia ta în cearta lor. Fii foarte atent cum Drumul spre viața cea adevărată.
intervii şi fă-o doar atunci când eşti sigur că poţi contribui la
încetare şi nu la o mai mare aprindere a conflictului. Nu uita că… Dacă te cerți îi dai ca moștenire
„Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte Un duh de ceartă greu de stăpânit.
este ca unul care apucă un câine de urechi” (Proverbe 26:17). Dacă tu minți el va ști de la tine
Că adevărul nu e prețuit.
Dacă vrei să rezolvi cearta, caută să o faci fără ceartă. Începând
să te cerţi şi tu, doar vei mai adăuga la ceartă şi partea ta şi Să vadă-n tine om din Dumnezeu,
cearta va creşte. Cât ești de drept, de bun, de înțelept.
„Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce Fii un exemplu pentru el mereu
să faci, când te va lua la ocări aproapele tău” (Proverbe 25:8). Și îți va da iubire și respect.
Poate este mai bine să discuţi blând cu fiecare dintre părinţii tăi Să-i dai pe Dumnezeu ca moștenire,
în parte, când nu vede şi nu este martor celălalt, şi să-i spui cât Prieten bun la bine și la greu.
de mult eşti deranjat ca şi copil de certurile lor, atât tu cât şi Mulțumitor o viață o să-ți fie
ceilalţi copii, şi cât de mult îţi doreşti să fie pace între ei. Dacă vei Și-l va slăvi în veci pe Dumnezeu.
vorbi înţelept s-ar putea să ai un rezultat pozitiv. Ajută pe fiecare Autor necunoscut
din părinţii tăi să înţeleagă că din pricina certurilor frecvente voi,
copiii, nu vă mai puteţi bucura de celelalte lucruri bune şi
frumoase pe care le fac ei pentru voi, pentru că…
„Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină
de cărnuri, cu ceartă!” Proverbe 17:1).
Dumnezeu să te ajute şi să-ţi dea înţelepciune cum să procedezi
în această situaţie.
20
EMANUEL TITUS DAN – AUTOBIOGRAFIE, Final
Traducere de păstorul Teofil Ciortuz
ULTIMUL TREN
Cu ceva timp în urmă, George Lar, din Melbourne, a planificat să meargă în România să-și viziteze rudeniile.
George Lal a fost musafir în Biserică timp de 30 de ani fără a dori să facă legământ cu Domnul. De data asta el l-a
rugat pe fratele Teofil Ciortuz, păstorul Primei Biserici Baptiste Române
din Australia, să-l boteze înainte de a pleca, „pentru că nu știu ce se 1 Mai 2016
poate întâmpla...” a adăugat George Lal. Pe baza mărturisirii credinței
lui, păstorul Teofil Ciortuz l-a botezat pe 1 Mai 2016, apoi la timpul
potrivit, l-a binecuvântat în călătoria lui.
Chiar ieri am primit vestea că George Lal a încetat din viață, în România,
după ce și-a văzut familia, nepoți, strănepoți și prieteni. Ne rugăm
Domnului să dea alinare familiei îndurerate.
Iacob Cerbu
22
Batoane cu nucă și ciocolată
Ingrediente:
- 130 grame unt
- 130 grame zahăr
- 130 grame făină
- 130 grame ciocolată mărunțită
- 180 grame nucă
- 3 ouă
- un praf de sare
- 1 linguriță praf de copt
Mod de preparare:
Scoateți untul și cele 3 ouă, să fie la temperatura camerei. Se încălzește cuptorul la temperatura medie, 160-170
de grade Celsius. Tapetați o tavă de copt cu hârtie sau ungeți cu unt/margarina și pudrați cu faina (23/35 cm).
Nucile le pregătiți astfel: puneți toată cantitatea într-o tavă, la cuptor, la foc mic și lăsați să se coacă puțin. Nu
trebuie arse. Luați 80 de grame pe care le puteți mărunți cu ajutorul sucitorului, în bucățele mai mici. Restul de
nuci, le puteți lăsa bucăți mai mari. Ciocolata tăiați-o fâșiuțe cu ajutorul unui cuțit, sau folosiți bănuți de ciocolată.
Începeți prin a mixa untul până capătă aspect spumos, apoi se adaugă treptat zaharul și gălbenușurile, pe rând,
mixând după fiecare adăugare. Se cerne făina amestecată cu praful de copt. Se omogenizează și se adaugă cele 80
de grame de nuci mărunțite mai mici și ciocolata fâșiuțe. Bateți spumă cele 3 albușuri cu un praf de sare și
amestecați împreună cu restul compoziției, prin mișcări ușoare, de jos în sus. Turnați compoziția în tava pregătită
și puneți deasupra restul de nucă, tăiată mai grosier. Dați la cuptor la 160-170 de grade, pentru 20-25 de minute,
sau până trece testul scobitorii. Lăsați să se răcească de tot înainte de a tăia. Puteți să o tăiați sub formă de
pătrățele sau sub formă de batoane. Aceste batoane cu nucă și ciocolată sunt pufoase, dar în același timp
crunchy, fiind pline de nuci prăjite sau bucăți de ciocolată. (Opțional, turnați ciocolată topită pe toată suprafața,
apoi feliați).
CONTROL DE CALITATE
O fetiță a întrebat pe bunicul ei:
– Bunicule, pe tine te-a făcut Dumnezeu?
– Da, draga mea, Dumnezeu m-a făcut, răspunde bunicul.
Câteva minute mai târziu, fetiţa îşi întreabă din nou bunicul:
– Bunicule, dar pe mine tot Dumnezeu m-a făcut?
– Da, draga mea, și pe tine tot Dumnezeu te-a făcut, răspunde bunicul.
Timp de câteva minute, fetiţa îl studiază pe bunic iar apoi se uită la reflexia ei în oglindă. Bunicul ei se întreabă ce-i
trecea fetiţei prin minte. Într-un sfârşit fetiţa zice:
– Ştii ceva bunicule? Dumnezeu face o treabă mai bună în ultimul timp.
EROII
Păstorul a observat că micul Alex, de câtva timp privea o placă comemorativă de pe peretele
Bisericii. Păstorul îl întreabă ce face, iar Alex îl întreabă la rândul lui:
- Puteți să-mi spuneți cine sunt aceștia ale căror nume sunt scrise pe această placă?
- Sunt eroii care au murit în timpul slujbei.
- Care slujbă, cea de dimineață sau cea de seară?
(Copiii înțeleg lucrurile în raport cu experiența lor de viață).
Pagină realizată de Aneta Oprănescu
23
SPERANȚA – REVISTĂ EDITATĂ DE BISERICILE BAPTISTE DIN AUSTRALIA