Conservatorismul

Mihai Zodian

”A i fi avut un popor protejat, satisfăcut, muncitor i supus... Căci în

aceasta constă adevărata egalitate a omenirii i nu în acele fic iuni
înspăimântătoare care, trezind idei false i a teptări de arte, contribuie numai la a
agrava i la a face i mai amară adevărata inegalitate, căreia niciodată nu îi pot
pune capăt, o inegalitate pe care ordinea civilă o instituie atât pentru binele celor
pe care nu îi poate ridica din condi ia lor umilă cât i pentru binele celor pe care îi
poate înăl a la o condi ie mai favorabilă”1. ( Edmund Burke, 1790)

”Două na iuni, între care nu există nici legături, nici simpatie; care- i
ignoră reciproc obiceiurile, gândurile i emo iile; crescute, hrănite i cu maniere
diferite i care nu sunt guvernate de acelea i legi.
- Vorbe ti despre- a spus Egremont ezitând.
- Cei boga i i cei săraci.”2 (Benjamin Disraeli, 1845)

1. Introducere

Capitolul de fa ă î i propune să descrie evolu ia conservatorismului, atât pe plan

interna ional, cât i în România, de la apari ia sa, odată cu Revolu ia Franceză, până în
vremurile noastre. O viziune despre schimbarea politică i socială fundamentează
principiile i ac iunile conservatorilor, unul dintre motivele care legitimează studierea
curentului fiind tocmai impactul transformărilor de amploare asupra spa iului public, a
formelor sale de organizare i a posibilită ilor de influen are. A doua mare temă o
constituie rela ia dintre idei i comportament: în ce fel reprezentările mentale determină
sau sunt condi ionate de contextul în care se dezvoltă?
În orice comunitate, în legătură cu majoritatea subiectelor, întâlnim o atitudine

1 Edmund Burke, Reflecții asupra Revoluției din Franța, Nemira, Bucure ti, 2000, p.76.
2 Benjamin Disraeli, Sybil, or the two nations, Henry Colburn, Londra, 1845.

1
tradi ionalistă, care- i propune men inerea nucleului valoric, institu ional sau
comportamental i una reformistă, în favoarea schimbării (Oakeshott, [1962] 1995, p. 78-
79; Tănăsescu în Bulei, 2009, p. 64). Acest lucru este adevărat fie că vorbim despre Atena
lui Pericle sau competi ia politică contemporană. Pentru a complica dezbaterea, chiar în
interiorul curentelor i mi cărilor politice consacrate, putem să facem această diferen ă
între o atitudine ”paseistă” i una ”modernistă”: liberalism clasic, liberalism al bunăstării
ori socialism marxist, evolu ionist, social-democra ie i conservatorism de stânga în Estul
Europei post-comunist3.
Conservatorii în i i refuză o identificare prin ideologii, în elese ca seturi ra ionale
i sistematizate de idei, destinate a rezolva principalele probleme morale, politice,
economice i sociale4. ”Teoreticienii” săi adeseori sunt oameni politici cu înclina ii
literare. Distan area este tipică epocii moderne i poate fi explicată prin popularitatea
principiilor filosofiei Luminilor, dar refuzul promotorilor de a se identifica cu un corp
sistematic de principii nu înseamnă că acest lucru este imposibil ori de nedorit în analiză
(Freeden, 1998, p. 318-318).
Din acest motive, am ales o identificare prin ”asemănări de familie” a curentului
conservator, inspirat de Ludwig Wittgenstein, Russell Kirk i Michael Freeden, care
conciliază ideile i temporalitatea5. În loc de a privilegia o ”esen ă” a curentului, vor fi
identificate o serie de trăsături, nu neapărat împărtă ite de toate versiunile sale, dar care,

3 Pentru Huntington, trăsăturile conservatorismului nu con in un ideal, ci pot fi aplicate oricărei ordini
sociale, având o natură imanentă i institu ională. Oponen ii săi sunt radicalii, indiferent de orientarea
ideologică. El pleda pentru o atitudine conservatoare inspirată de principiile liberalismului.
Ulterior deplasându-se mai spre dreapta, vezi subcapitolul dedicat dreptei americane contemporane. Pe larg
în Samuel P. Huntington, ”Conservatism as Ideology”, The American Political Science Review, iunie 1957.
De altfel, mul i autori liberali au fost considera i drept conservatori sau apropia i de ideile curentului:
François Guizot, Alexis de Tocqueville, liberalii, libertarienii etc. În contextul românesc contemporan,
Aurelian Crăiu u invocă o tradi ie intelectuală a modera iei ca virtute politică, considerată ca o reprezentare
a în elepciunii i spiritului practic, legată de o respingere a radicalismelor ideologice i de o apreciere a
culturii compromisului. (Crăiu u, 2006, p. 13-18). Conservatorismul de stânga este colectivist, etatist,
sceptic fa ă de cre terea economică i se inspiră din egalitarism, religie i na ionalism (Mihaela Miroiu,
Societatea retro, Trei, Bucure ti, 1999, p. 50-51).
4 Într-o celebră lucrare polemică, pornind de la ambiguită ile curentului, Ted Honderich consideră
egoismul drept singurul principiu al conservatorismului, lipsit de altă justificare morală (Honderich, 2005,
p. 302). Doctrina este definită prin opozi ie cu o stângă concepută în sens larg, ca fiind caracterizată printr-
un principiu al umanită ii, în eles ca saftisfac ia dorin elor materiale, politice, culturale sau respect (p.
295). El respinge defini iile prin obiec ii fa ă de schimbare, proprietate, principu al meritului ca
nesatisfăcătoare.
5 ”O re ea complicată de asemănări care se suprapun i se încruci ează”, Ludwig Wittgenstein,
Cercetări filosofice, Humanitas, Bucure ti, [1953] 2004 p. 132-134; Mihaela Miroiu, op. cit., p. 35;
Freeden, op. cit,.p. 89-90. Vezi i Russell Kirk, The Conservative Mind, BN Publishing, 2008.

2
laolaltă, conduc la o configura ie distinctă din punct de vedere intelectual, indiferent dacă
deosebirile apar in contextului istoric, personalită ii autorilor, interpretării discipolilor6. În
practică, identificarea mi cărilor conservatoare este mai pu in problematică i nu arareori,
punctele de vedere coincid de-a lungul mai multor agende tematice, abordarea strict
teoretică a lui Freeden necesitând i un complement institu ional.
De pildă, Kirk delimitează ase mari principii conservatoare: puterea limitată a
ra iunii, favorizarea tradi iei, ordinea i stratificarea, proprietatea i libertatea, încrederea
în normele cutumiare i schimbarea graduală (Kirk, [1953] 2008, p. 8-9). Willetts le
reduce la două, comunitatea i economia de pia ă, dar nu poate explica atitudinea
conservatorilor fa ă de schimbare, care-i distinge de tradi ionali ti i ”reac ionari”
(Willetts, 1992, p. 65-108). La rândul său, Nisbet discuta despre protejarea corpurilor
intermediare între individ i stat ca familia i biserica, reveren a fa ă de istorie7, cutume,
autoritate, proprietate i libertate (Nisbet, [1986] 1996, p. 43-70); Ball i Dagger
accentuează scepticismul fa ă de intelect i critica doctrinelor politice care ignoră
experien a (Ball, Dagger, [1995] 2000, p. 99-101);
După Adrian Paul-Iliescu valorile cardinale ale conservatorilor ar fi tradi ia,
libertatea i ”evolu ia organică” sau schimbarea graduală (Iliescu, 1994, p. 190-224)8.
Freeden men iona evolu ionismul, ordinea ”obiectivă” respingerea revolu iilor (Freeden,
1998, p. 332-348)9. Oakeshott privilegia atitudinea tradi ionalistă, pe lângă refuzul
dogmatismului i empirismul, însă primul element este prea general, iar preferin a pentru
testarea prin experien ă este un element împărtă it cu alte doctrine, ca liberalismul

6 Consacrată de Freeden, abordarea respectivă oferă o cale de mijloc între o abordare de manual i
una relativistă, integrând timpul i unele constante, puncte de reper. Freeden, op. cit.,.p. 13-136. Autorul
leagă morfologia sa de teorie i filosofie, dar abordarea trebuie să fie extinsă i la nivelul ac iunii i
institu iilor politice, altfel nu este clar în ce fel se delimitează ideologia ca domeniu de studiu i practică.
7 Istoria pentru conservatori este concretă, contextuală, apreciată în proprii termeni, spre deosebire de
istoria în concep ia multor liberali sau marxi ti, unde trecutul este interpretat ca o manifestare, o treaptă
a
progresului libertă ii i egalită ii. Vezi Herbert Butterfield, The Whig Interpretation of History, W.W.
Norton & Company, New York, 1965.
8 La Adrian-Paul Iliescu, iluminismul sco ian, Burke i Oakeshott conturează argumentul filosofic
conservator. Privilegierii empiricului i se adaugă suprema ia pasiunilor în fa a logicii reci i încrederea în
ordine, responsabilitate i obliga ii (Iliescu, 1994, p. 156-171). Modelul filosofic conservator implică, pe
baza acestor principii, o serie de reguli: umilin a, derivată din neîncrederea fa ă de ra ionalitate; spiritul de
compromis; pragmatismul i con tiin a imperfec iunii naturii umane (Iliescu, 1994, p. 24-32). Lor li se
adaugă încrederea în tradi ii i schimbare graduală, ca fiind reprezentative pentru o ”cunoa terea colectivă”,
ce poate limita erorile ra ionalismului individual (Iliescu, 1994, p. 77).
9 Vezi i M .Miroiu, 1999, p. 34-35.

3
(Oakeshott, [1962] 1995, p. 78-106).
Aici vom porni de la imperfec iunea naturii umane, libertatea ca valoare, dar i
sursă poten ială a răului, proprietatea ca extindere a sa, respectul fa ă de tradi ie, ordine i
schimbarea graduală. Conservatorismul este, după cum s-a mai argumentat, o anomalie,
supravie uirea i popularitatea sa într-o lume a individualismului i a statelor sociale
ridicând o serie de dileme teoretice10. Capitolul va trece în revistă originile i dezvoltarea
ideologiei din momentul Revolu iei Franceze, până în contemporaneitate, atât la nivel
interna ional, cât i în România, cu un accent pe schimbările din ultimele decenii.

2. De la ”contrarevoluție” la statul social

Distins de tradi ionalism, conservatorismul modern apare ca reac ie la Revolu ia

Franceză, dar i la industralizare (Nisbet, [1986] 1998, p. 31-38). Adep ii săi au încercat
să ofere o serie de răspunsuri proiectelor i criticilor elaborate de ideologii liberalismului
i socialismului, promovând o cale de mijloc, adică au acceptat, în principiu, guvernarea
reprezentativă, separarea puterilor în stat i protec ia socială, dar într-o versiune moderată
de schimbări graduale, valorificarea tradi iei i ”comunitarism”. În linii mare, se poate
distinge între versiuni britanice, continentale i americane ale conservatorismului.
De i conservatorii au apărat principiul proprietă ii private, considerându-l
sacrosant, nu au adoptat o atitudine rigidă întotdeauna, fie din calcule de prestigiu, fie
apreciind că ordinea este mai bine apărată prin consimtământul celor guverna i. Astfel,
uneori, s-au numărat printre ini iatorii măsurilor de protec ie socială din Europa,
îndeosebi în Marea Britanie sau în Germania. Cancelarul german Otto von Bismarck a
introdus un sistem de pensii pentru angaja ii industriali, în 1889 (Börsch-Supan, 2000, p.

10 Pentru Kissinger, dilema conservatorismului se pune o dată ce consensul valoric al unei societă i
dispare.
Apărătorii tradi iei sunt obliga i să justifice cutumele, ceea ce arată că acestea nu mai func ionează de la
sine, bătălia fiind, într-un fel, pierdută. De-aici, o tranzi ie de la o etică a datoriei la una a ortodoxiei i
de la
conservator la contrarevolu ionar. ”Când adevărul este puternic, se bazează pe credin ă. Când adevărul
este
contestat, devine o dogmă”, considera el în ”The Conservative Dillema: Reflections on the Political
Thought of Metternich”, The American Political Science Review, iunie 1954. De-aici poate rezulta
că supravie uirea conservatorismului denotă mai curând caracterul schimbător, revolu ionar, în continuă
mi care al modernită ii, decât importan a tradi iilor.

4
25).
În Statele Unite, proprietatea i descentralizarea au fost invocate de sudi ti pentru
a proteja sclavia africano-americanilor, în prima parte a secolului al XIX. Conservatori ca
James Calhoun au criticat industrialismul Nordului, unde mi carea aboli ionistă câ tiga
teren, au promovat o ordine a plantatorilor i dreptul statelor membre ale federa iei
americane de a anula legile pe care le considerau neconstitu ionale, (Kirk, [1953] 148-
158). Imposibilitatea de a ajunge la un consens cu republicanii nordi ti a condus la
separarea Sudului, înfrângerea în Războiul de Secesiune (1862-1866) i eliminarea
sclaviei, de i discriminarea fa ă de popula ia africano-americană a continuat.
Fa ă de reforma electorală au adoptat o atitudine sceptică în teorie, dar s-au
adaptat schimbărilor, uneori preluând ini iativa. De exemplu, în cazul Marii Britanii,
extinderea dreptului de vot pentru clasele de mijloc i angaja ii industriali (bărba i) a fost
promovată, în 1867, de cabinetul conservator influen at de convingerea lui Benjamin
Disraeli, pe-atunci de inător al portofoliului finan elor, că lărgirea participării va favoriza
mi carea, în dauna competitorilor liberali, afecta i de divergen e interne (Kirk [1953],
2008, p. 238-243). Prin această schimbare graduală, partidul a reu it să î i sporească baza
electorală dinspre elite spre grupurile anterior excluse din procesul politic.
În mod tradi ional, conservatorii s-au opus acordării de drepturi politice femeilor
i s-au distan at, în general, fa ă de feminism. După Nisbet, motiva i de îndoielile fa ă de
participarea populară i din ra iuni culturale, ei au argumentat că acest tip de reforme le
va face să î i piardă feminitatea (Nisbet, [1986] 1998). Alte argumente se refereau la o
presupusă inferioritate intelectuală a femeilor i se remarcă deosebirea fa ă de atitudinea
mai favorabilă avută, în unele ări, extinderii dreptului de vot masculin.11.

2.1 Originile conservatorismului și stabilitatea

Mi carea se dezvoltă odată cu poate cea mai importantă ruptură ideologică a

Lumii moderne, Revolu ia Franceză, desfă urată între 1789 i 1799, care a răsturnat
monarhia dinastiei de Bourbon în numele ideilor libertă ii, egalită ii i fraternită ii, având

11 Vezi critica Sofiei Nădejde la adresa lui Mariorescu, în Alice Iancu, ”Socialism i Social-Democra ia”,
din volumul de fa ă.

5
un impact profund asupra vie ii politice, în special prin impulsul dat definirii
principalelor curente de idei politice. De i unele dintre principiile sale nu sunt originale,
fiind întâlnite în lumea anglo-saxonă, evenimentele din Fran a au universalizat ideile de
libertate i egalitate i au contribuit la na terea na ionalismului modern. În acela i timp
Revolu ia nu a reu it să dea na tere unui regim politic stabil, excesele sale provocând
reac ii nu doar din partea aristocra ilor sau apărătorilor Vechiului Regim, dar i din cea a
modera ilor.
Cea mai importantă dintre critici la adresa mi cării apar ine lui Edmund Burke, un
celebru parlamentar politician ”Whig12”, apărător al independen ei coloniilor americane
i un oponent al abuzurilor regimului colonial din India. În celebrele Reflecții asupra
Revoluției din Franța, publicate în 1790, el pune bazele conservatorismului modern,
distins de tradi ionalism (Burke, 2000), unde vom întâlni refuzul ra ionalismului,
limitarea individualismului, preferin a pentru comunitate, guvernare reprezentativă,
schimbare graduală i cutume. El recunoa te o ”egalitate morală” între oameni, dar
consideră că o societate bună trebuie condusă de o meritocra ie, de aristocra ia celor
virtuo i, educa i, de inători de proprietă i, garan ii ale libertă ii politice (Idem, p. 76-82)13.
Talentul său oratoric i prestan a politică a lui Edmund Burke au contribuit, în
mod decisiv, la conturarea trăsăturilor conservatorismului modern i la stabilitate politică
a Marii Britanii. Ideea fundamentală a rămas cea de schimbare graduală, alături de
asocierea dintre libertate i tradi ie. Problematica dreptului de vot, unde s-au opus
apărătorii censului i partizanii votului universal va reprezenta una dintre temele majore

12 Apărătorii tradi ionali ai prerogativelor legislativului britanic în fa a Coroanei, strămo ii liberalilor.

13 Pamfletul lui Burke a declan at o serie de replici, una dintre cele mai importante apar inând lui Mary
Wollstonecraft, una dintre primele teoreticiene feministe, intitulat A Vindication of the Rights of Men.
Într-o
concep ie ce îmbina republicanismul virtu ii civice cu individualismul, ea a sus inut că o societatea
dreaptă
se bazează pe cea mai mare libertate posibilă, respectând op iunile celorlal i, iar Burke ajunge să fie
privit
ca un sofist care men ine o ambiguitate suspectă în privin a principiilor i se contrazice des
(Wollstonecraft, [1790] p. 1-9). Wollstonecraft îl critica i pentru că, printr-un ideal al frumuse ii
feminine, ar implica cultivarea slăbiciunii, delicate ii i supunerii, lăsând jumătate din specia umană fără
drepturi (Ibid, p.34); dacă femeilor vor fi men inute în ignoran ă, atunci, progresul va fi limitat (Ibid, p.
33-
36). Acest argument extins va reprezenta nucleul celebrei A Vindication of the Rights of Women din
1792.
Vezi Ioana Vlad, ”Feminismul”, în volumul de fa ă.

6
ale politicii britanice i a celei occidentale; după o opozi ie ini ială a vechilor tories 14,
urmează reforma electorală din 1832, prin acceptarea căreia ia fiin ă mi carea
conservatoare britanică modernă15.
Debaterii despre modul de scrutin i se va adăuga, începând din anii `40-`50 a
secolului al XIX-lea, contestarea a inegalită ilor sociale produse ca efect al Revolu iei
Industriale. Cele două teme au inspirat cariera poate a celui mai original conservator,
Benjamin Disraeli, care a negociat continuarea reformei electorale i a atras aten ia
conservatorilor către problematica angaja ilor, deschizând drumul partidului spre
”politica de masă” (Willetts, 1992, p. 10-13; Kirk, [1953] 2008, p. 227-259; Sava, 2007,
p. 73). În secolul XX, au reu it să facă fa ă criticilor i reformelor liberale i laburiste, a
contribuit la victoria în Al Doilea Război Mondial prin politica lui Winston Churchill i-a
consolidat congresul postbelic asupra statului social (Willetts, 1992, 39-42).
Conservatorismul britanic a reu it să ofere o alternativă centristă criticilor
modernizării promovate de liberali i sociali ti. A dovedit o uimitoare capacitate de
adaptare, devenind, dintr-o fac iune a aristocra ilor, un partid de masă, cu o reprezentare
multiplă a intereselor societă ii britanice. De i unele dintre ideile i politicile sale au fost
controversate, ca rezervele fa ă de liberul schimb sau sprijinirea Camerei Lorzilor,
Partidul Conservator a contribuit la asigurarea stabilită ii politice i la consolidarea
democra iei parlamentare, în fa a tenta iilor radicale.
Conservatorismul continental se confundă cu tradi ionalismul, distingându-se de
varianta sa britanică prin scepticismul fa ă de libertă i, reprezentare i prin aderen a la o
ordine politică destul de rigidă. Apărut tot ca o reac ie la Revolu ia Franceză, popular în
mediile aristocratice i dinastice opuse schimbărilor radicale, el a apărat monarhiile,
ierarhiile clasice i religia institu ionalizată16. Deseori admiratori ai lui Edmund Burke,
adep ii săi nu au reu it să ofere o alternativă viabilă pe termen lung, fiind înlocui i cu

14 Apărători tradi ionali ai Coroanei britanice, oponen ii whig-ilor.

15 Robert Peel a lansat manifestul de la Tamworth din 1834, acceptând noile reguli pe baza căruia
vechii tories vor deveni Partidul Conservator,
http://www.victorianweb.org/history/tamworth2.html, accesat aprilie 201.
16 După Burke, a doua critică de anvergură a Revolu iei Franceze apar ine lui Joseph de Maistre, un
nobil savoiard, mult timp reprezentant la curtea de la Sankt Petersburg, cu o importantă influen ă asupra
opiniei publice a vremii. El privea răsturnările produse o dată cu 1789 ca pe-o pedeapsă divină, menită a
demonstra e ecul viziunii filosofilor Luminilor despre ra ionalism, libertate i egalitate politică (De
Maistre, [1796] 1862). În locul acestor idei, promova monarhia, aristocra ia, primatul Papei i principiul
ordinii.

7
cre tin-democra ii, în general, după 194517.
În Fran a, unde a fost restaurată monarhia dinastiei de Burbon, conservatorismul
nu a reu it să dea na tere unei mi cări politice coerente de anvergură18. Spre sfâr itul
secolului XIX, conservatorismul este înlocuit, treptat, de na ionalismul de dreapta ca
formă de opozi ie fa ă de stânga, consecin elor ideilor Revolu iei Franceze i a
modernizării, în general19. (Nay, [2004] 2008 p. 413-428; Touchard et al., 1959, p. 684-
699). Conservatorismul german a avut un caracter mai etatist, cu nuan e comunitare i
istorice, fiind influen at de Burke sau de filosofia hegeliană20, cancelarul Otto von
Bismarck reu ind să unifice Germania în jurul Prusiei (Kissinger, [1994] 2004, p. 96-141;
Layton, 2002). La rândul său, Rusia a reprezentat unul dintre stâlpii legitimismului în
secolul al XIX-lea. Membră a Sfintei Alian e, ea a cooperat, îndeosebi sub arul Nicolae I,
la men inerea formulelor de guvernare dinastice i aristocratice (Riasonovski, [2000] p.
337-355).
După cum se poate observa, experien a conservatorilor britanici nu se regăse te în
evolu iile politice din Europa Continentală. Avem de-a face cu istorii diferite, contexte
sociale deosebite, impactul mai puternic al ideilor revolu ionare sau consecin e ale
politicilor externe. Tradi ionalismul a fost înlocuit de na ionalism, perioada interbelică a
fost martora ascensiunii mi cărilor extremiste de dreapta i de stânga, iar stabilizarea
democratică a statelor din vestul Europei avea să se producă după cel de-Al Doilea
Război Mondial.

2.2 Conservatorismul american

Statele Unite reprezintă un caz aparte în dezbaterile despre ideologii. Înfiin ate
după un război de independen ă, pe baza unei constitu ii scrise, cea mai influentă din
lumea modernă i inspirată de filosofia luminilor, cu o cultură politică individualistă i

17 Pentru o trecere în revistă, vezi Alice Iancu, ”Cre tin-democra ia”, în prezentul volum.
18 Întâlnim mai multe variante: gruparea ”ultras” legată de Carol al X-lea, de Bonald i Chateaubriand,
refuza în bloc toate schimbările politice începând din 1789; orleani ti, adep i ai unei libertă i elitiste;
legitimi ti, critici ai lui Ludovic-Filip i ai ”monarhiei din iulie” (Nay, [2004] 2008, p. 403-412;
Touchard, Lavau, Bodin, Sirinelli, Jeannin, 1959, 537-549).
19 Vezi (Nay, [2004] 2008 p. 413-428; Touchard et al., 1959, p. 684-699).
20 Vezi Müller, 1999, p. 181-190, Stanomir, 2008, p. 29; Hegel a influen at atât dreapta, cât i stânga, vezi
Georg W. F. Hegel, Principiile filosofiei dreptului, [1822] IRI, Bucure ti, 1996.

8
egalitară, evolu ia sa politică este dificil de descris în termenii consacra i în Europa de
dreapta i stânga. Samuel P. Huntington a descris un ”Crez” american, centrat pe stat de
drept, libertate, egalitate i democra ie, idei liberale, în timp ce de Tocqueville le privea
ca emblematice pentru tendin a modernă de tergere a diferen elor de rang, origine i
moravuri (Huntington, [1981] 1994; Tocqueville, [1835-1840] 1995).
În 1787, a fost adoptată Constitu ia, care stabilea existen a unui guvern federal,
capabil să impună taxe, organizat pe baza separării puterilor, a cărui legitimitate provenea
de la cetă eni, nu state. În acest context, are loc o amplă dezbatere publică, în cadrul
căreia vom întâlni idei înrudite cu cele ale conservatorilor din Lumea Veche. Este vorba
despre gruparea federali tilor21, îndeosebi James Madison i Alexander Hamilton, cărora
le datorăm adoptarea constitu iei americane i cea mai cunoscută interpretare a sa
(Urofsky, [1994], 1995, p. 35-37).
Preocuparea lor este de a beneficia de avantajele participării politice, evitând
aspectele sale negative, fac ionalismul, tirania majorită ii, confruntările interne i abuzul
libertă ilor. Inspira i din modele antice i contemporane, ei disting între democra ie drept
conducere directă i republică, bazată pe guvernare reprezentativă i stat de drept.
Fac iunile, consideră ei, sunt interesate, afectate de pasiuni, pot contrazice atât interesul
public, cât i drepturile individuale, îndeosebi atunci când devin majoritare22.
Idei elitiste se vor întâlni în societatea americană, dar, până la politicile ”New
Deal” de protec ie socială i stimulare etatist a economiei, este greu de vorbit despre
conservatorism ca doctrină sau mi care politică de ansamblu. În Sud, tentativa de definire
a unei aristocra ii a proprietarilor de pământ a e uat, odată cu dezvoltarea sentimentelor
aboli ioniste, care au indicat contradic ia dintre sclavie i ideile de libertate i egalitate
care stau la baza Constitu iei americane. Ulterior, Statele Unite s-au industrializat pe
scară largă, principiile politice dominante fiind variante de liberalism, în favoarea pie ei
libere i a descentralizării (Glenn, Teles, 2009, p. 3-17).
Conservatorismul protejează tradi ia23 i moderează schimbarea, func ionând ca

21 Primul partid politic american, de nuan ă centralizatoare, înrudit cu conservatorismul.

22 Cel mai important este Federalist 10 din 1787, redactat de James Madison, Urofsky, [1994] 1995, p.
54-
57.
23 De i tradi ia este ambiguă, nu numai din cauza diversită ii societă ilor i a cutumelor lor, a trecerii
timpului ci i a termenilor de referintă, care poate fi religia, o ordine socială, o doctrină filosofică, un

9
un factor de echilibrare a efectelor transformărilor politice, economice i sociale. După
cum argumenta Burke, elementele deficiente dintr-o ordine politică sunt eliminate sau
ameliorare, celelalte rămân în func iune. Strategia favorită de schimbare, în consecin ă, a
fost reforma, promovată anticipativ sau reactiv ca metodă principală de asigurare a
supravie uirii unei comunită i politice i a valorilor sale.

3. ”Forma fără fond” și cazul românesc

ările Române sunt influen ate de ideile i practicile occidentale începând cu

Revolu ia Franceză, mai ales după tratatul de la Adrianopole din 1829 care deschide
prevede libertatea comer ului i cu adoptarea Regulamentelor Organice în 1831, în timpul
ocupa iei ruse ti. Via a politică în sens modern, de confruntare între grupări i idei se
conturează după Unirea din 1859, aducerea pe tron a lui Carol I i Constitu ia din 1866.
Ca orice punct de plecare este ceva conven ional, dar prezintă avantajul autonomiei
interne, apoi al independen ei, al stabilită ii construc iei institu ionale i poate fi
considerat un punct de referin ă important pentru analiza de fa ă24.
Un aspect important al doctrinei conservatorilor români a fost apărarea marii
proprietă i, criticată în epocă ca fiind depă ită, în contextul problemei agrare. Pentru
Barbu Catargiu, dimpotrivă, fără să fie o castă politică, boierimea a fost cea care a
declan at proiectul de modernizare i de ob inere a autonomiei na ionale (Catargiu,
[1857] 2002, 352-353). Astfel, considera Andrei Miroiu, ”concep ia conservatoare vede,
în esen ă, o singură modalitate prin care cineva se poate ridica la demnitatea unor drepturi
neposedate înainte, anume, munca, propriul efort de acumulare... Dacă na terea este
semnificativă pentru cei născu i în sferele de sus ale societă ii, pentru ceilal i doar
propriul demers de ridicare duce la dobândirea de drepturi” (Miroiu A., în Bucur i
Miroiu, 2002, p. 85).

model
politic etc.
24 O prezentare detaliată a perioadei în Apostol Stan, Putere politică i democrație în România,
1859-1918, Albatros, Bucure ti, 1995. Vezi i Anastasie Iordache, Originile i constituirea Partidului
Conservator din România, Paideia, Bucure ti, 1999; Ion Bulei, Conservatori i conservatorism în România,
Editura Enciclopedică, Bucure ti 2000; Cristian Preda, Rumânii fericiți. Vot i putere de la 1831 până în
prezent, Polirom, Ia i, 2011.

10
 Cele mai coerente idei conservatoare sunt elaborate de către intelectualii
junimi ti, condu i de politic de P.P. Carp i cultural, de Titu Maiorescu 25. Inspirată din
cultura germană, ”teoria formei fără fond” a fost nu doar un instrument de critică literară,
ci i o concep ie generică, referitoare la tipul i la ritmul modernizării i civiliza iei
române ti. Maiorescu blama prezen a unei tendin e dominante de copiere a institu iilor i
ideilor europene, fără ca lor să le corespundă un con inut românesc (Maiorescu, [1868]
1999, p. 128-136)26.
De-aici, o serie de probleme: superficialitate, ira ionalism, promovarea
mediocrită ilor, carierism, o cultură artificială care poate conduce la declin. Ceea ce
critica Maiorescu nu erau institu iile vestice ca atare, ci felul în care au fost imitate aici,
nu doar din perspectivă literară, ci i politică27. La Eminescu, în articolele politice
publicate în ziarul oficial al forma iunii, Timpul, conservatorismul se întâlne te cu
na ionalismul, cultul muncii i evolu ionismul. (Eminescu, [1876-1881], 2002, p. 84-102;
Stanomir, 2008, p. 147-154).
Într-un discurs celebru, devenit program politic, ”Era nouă”, P. P. Carp î i
însu e te ideile liberale din constitu ie, dar promova schimbarea graduală, pentru a evita
conflictele interne i dezbinarea (Carp [1884] în Stanomir i Vlad, 2002, p. 466-475)28. În
viziunea sa, probleme fundamentale de organizare politică au fost depă ite, trebuia trecut
la stabilirea regulilor unei guvernări productive. Proiectul prevedea o clasă ărănească
proprietară i autonomă, cu un scepticism fa ă de confiscarea pământului; protejarea
me te ugarilor prin bresle în versiune modernă; coli rurale i de meserii; justi ie

25 Printre al ii, Sorin Alexandrescu interpreta Junimea ca un grup de presiune, unde Maiorescu era
ideologul
i Carp, liderul politic. Vezi eseul ”Junimea- discurs politic i discurs cultural”, în Sorin Alexandrescu,
Privind înapoi, modernitatea, Univers, Bucure ti, 1999.
26 De-aici i o lungă dezbatere care continuă i zilele noastre. Vezi i Zeletin, Burghezia română i
rolul său istoric, Humanitas, Bucure ti, 2006, Eugen Lovinescu, Istoria civilizației române moderne, 1992.
27 Ca i în ceea ce prive te schimbarea graduală, este greu de deosebit condi iile în care există o
coresponden ă între formă i fond, direc ia cauzalită ii etc. De asemenea, cum amintea Ioan Stanomir,
”tradi ia” este o tradi ie în eleasă occidental. Acesta este principalul paradox al conservatorismului
românesc”, în Cristian Pătră cănoiu (ed.), Noua coală de gândire a dreptei, Humanitas, Bucure ti, 2011, p.
144.
28 ”Nici urmă de încrâncenare sau de spirit de revan ă al mo ierilor sanc tiona i prin reforma agrară i prin
pierderea formală a dreptului unic la exercitarea puterii politice, nici vorbă de reac iune împotriva
cuceririlor revolu iei din anii 1840-1866” aprecia Andrei Miroiu ( Andrei Miroiu în Miroiu i Bucur
2002,
p. 94).

11
independentă i administra ie eficientă (Carp, Ibid).
Take Ionescu i-a propus o deschidere a mi cării conservatoare către noi grupuri
sociale, similară celei britanice, dar a părăsit forma iunea în 1908, ca urmare a
rivalită ilor cu lideri ca P. P. Carp (Stanomir, 2008, p. 236). În programul nou înfiin atului
Partid Conservator-Democrat, se încerca sintetizarea ideii de protejare a proprietă ii
private cu extinderea participării politice, considerându-se necesară o conciliere în marii
proprietari i ărani29. De asemenea, sprijinea dinastia, armata, reforma administra iei.
În general, se poate spune despre conservatori că erau lega i de marea proprietate,
de ordinea cenzitară, sceptici fa ă de modificări radicale, dar li s-au alăturat i intelectuali
influen i. În linii mari, Partidul Conservator a fost unul puternic personalizat, organizat la
nivel de cluburi de ”notabili”, afectat de fac ionalism i de rivalită i între actorii politici
majori (Stanomir, 2008, p. 236-238). Politica de ”rotativă guvernamentală a lui Carol I a
contribuit la consolidarea unui sistem bipartid, caracterizat prin alternan ă. Primul Război
Mondial, dreptul universal de vot masculin i reforma agrară au contribuit la declinul
forma iunii30.

4. Noul conservatorism

Conservatorismul a devenit popular, într-o versiune reformată, începând din anii

`80. De această dată, sunt accentuate libertatea, proprietatea, limitarea puterilor statului i
unele valori comunitare, mai curând decât elitele, tradi ia sau autoritatea, tipice versiunii
originare burkeene. Lor li se adaugă versiuni de conservatorism social i cultural, care au
reac ionat în fa a schimbărilor societă ii americane, declinul unor tradi ii, ideile mi cării
pentru drepturile civile; ambele mari curente luând amploare în timpul administra iei
Reagan.
Inspira i de încrederea în eficien a pie ei libere, adep ii săi au promovat politici de
privatizare a serviciilor publice, combatere a infla iei, reducere a puterii sindicatelor i
încurajare a inovării tehnologice. De exemplu, premiera britanică Margaret Thatcher a
redus cheltuielile guvernamentale civile, acompaniată de cre terea omajului, dar i de

29 Programul Partidului Conservator-Democrat (1908), Stanomir, Vlad, 2002, p. 482-489.

30 Vezi Stan, 1995, p. 310-360; Bulei, 2000, p. 623-667, Stanomir, 2008, p. 236-238.

12
taxelor directe i sporirea celor indirecte31. Sistemele de sănătate au fost reformate, pentru
realizarea unei mai intense competi ii interne i implicarea sectorului privat.
Din punct de vedere social, s-a pus un accent sporit pe familie, considerată baza
societă ii, într-o interpretare tradi ionalistă a rolurilor de gen. De-aici i o serie de
propuneri de limitare a dreptului la avort în Statele Unite sau respingerea, în contextul
unei campanii conservatoare intense , în 1982, a amendamentului egalită i de drepturi la
Constitu ia americană, care ar fi interzis discriminarea de gen i permis interven ia directă
a legislativului 32.
Conservatorii au acordat o aten ie specială chestiunilor de securitate na ională,
prin cre terea cheltuielile militare, investi ii în noi tehnologii sau legisla ii controversate,
care întăreau capacitatea statului de supraveghere internă, în scopul combaterii
terorismului. Au aplicat o politică externă mai activă, inclusiv prin interven ii armate i
i-au manifestat scepticismul în legătură cu func ionarea organiza iilor interna ionale. De
asemenea, au întărit controlul frontierelor pentru combaterea migra iei.
În cele ce urmează, va fi pus accentul pe versiunile britanice i americane ale
fenomenului, deoarece aici vom întâlni cele mai importante ini iative i principalele
trăsături ale noului val de conservatorism. Ambele au manifestat o încredere în
capacitatea pie ei libere de a asigura o cre tere economică viabilă i rezerve fa ă de statul
social i sindicate. În Statele Unite, conservatorismul a fost mai eterogen decât în Marea
Britanie, versiunilor individualiste adăugându-se grupări tradi ionaliste i de inspira ie
religioasă.

4.1 Preambul intelectual

Criza interbelică, Al Doilea Război Mondial i comunismul au contribuit la

rena terea intelectuală a conservatorismului, într-un mod oarecum analog cu ceea ce s-a
întâmplat în epoca lui Burke. Totalitarismele fascist, nazist i sovietic au oferit exemple
care păreau să justifice punere sub semnul întrebării a marilor proiecte i o întoarcere spre
tradi ie. Războiul Rece a consolidat sentimentul amenin ării i a legitimat ideea unei

31 Vezi Willetts, 1992, p. 55-61; Buiter, Miller, Baily, Branson, 1981.

32 Roberta W. Francis, ”The History Behind the Equal Rights Amendment”,
http://www.equalrightsamendment.org/era.htm.

13
concilieri între libertate i autoritate.
Michael Oakeshott a realizat o critică importantă a modernită ii ”progresiste”,
identificată ca formă de gândire i de ac iune cu ra ionalismul. Cu origini în Descartes i
Bacon, acesta privilegiază intelectul, subordonează experien a, respinge tradi ia i aderă
la un optimism exagerat referitor la capacitatea sa de a schimba lumea (Oakeshott, [1962]
1995, p. 7-9). În politică, inspiră o atitudine inginerească - orice problemă are o solu ie
unică – care duce la uniformizare (Idem, p. 13-14). În locul său, autorul sus inând
empiricul, schimbarea lentă i tradi ia.
Statele Unite au fost martorele unui reviriment al conservatorismului, în condi iile
desfă urării Războiului Rece i criticii statului social. În anii `50, în Statele Unite, o serie
de gânditori contribuie la cre terea popularită ii curentului: Russell Kirk, William
Buckley, Eric Voegelin; un rol important fiind jucat de revista National Review33, unde
William Buckley a urmat o politică de coalizare a diverselor orientări de dreapta.
Cunoscu i alternativ ca noii conservatori (diferi i de neoconservatori), ei pun accent pe
libertate, tradi ie, societate civilă, religie, scepticism fa ă de ra iune i anticomunism.
Autorii conservatori au fost seconda i de liberalii evolu ioni ti ca Friedrich
Hayek i Karl Popper, care au respins proiectele radicale de transformare socială, o dată
cu ascensiunea sistemelor totalitare nazist i comunist. Ei au pledat pentru o umilin ă a
ra iunii în politică, limitarea puterii statului, economie de pia ă, în scopul apărării
libertă ii personale. Criticile s-au extins însă de la regimurile autoritare la statul social,
prin intermediul monetarismului i al economiei ofertei (Freeden, 1998, 393-397)34.

4.1 ”Revoluția thatcheristă”

33 Nisbet, [1986] 1998, p. 126-128; Cristescu în Sterpan, Aligică, p. 53-61; Glodeanu în Sterpan,
Aligică, p. 129-150. Voegelin blama seculariza pentru apari ia totalitarismelor, considerate ca religii
politice ale statului, comparate cu gnosticismul, vezi Voegelin, Religiile politice, Humanitas, [1938]
2012 i
studiul introductiv al lui Bogdan Iva cu. Un argument similar îi apar ine lui Roger Scruton, pentru care
declinul religiei i al culturii populare care se baza pe ea acordă crea iei elitelor rolul de protec ie a
eticii,
ale cărei valori sunt amenin ate de postmodernism i mi cările contestatare (Scruton, [1998] 2011).
34 Pe larg în Hayek, [1944] 1997; Hayek, [1960] 1998, Popper, [1945] 1993; Milton Friedman,
Rose Friedman, [1980] 1998. Pentru ”economia ofertei”, ideea că reducerea impozitelor conduce la
cre terea bugetului, vezi Hardwick, Langmead, Khan, 2002, p. 326-327. O analiză detaliată, inclusiv cu
parte a criticilor legate de cre terea deficitelor i a datoriei publice se regăse te la Radu Nechita (Nechita, în
Sterpan, Aligică, 2011, p. 343-364).

14
 Margaret Thatcher a fost prima i singura femeie aflată în fruntea executivului
britanic, din istoria sa de până acum. Născută într-o familie din clasa medie, a ob inut
efia Partidului Conservator în 1975 i a condus Cabinetul din 1979 până în 1990,
perioadă în care conservatorismul a suferit o transformare majoră, cu un impact pe
termen lung asupra reconfigurării spectrului politic. Tradi ionalismul i schimbarea
graduală au fost subordonate individualismului, criticii stagnării i proiectelor de
reformare a statului social.
Libertatea i patriotismul, sentimentul comunitar au constituit fundamentele
gândirii politice promovate de Margaret Thatcher. În viziunea sa, corporatismul dezvoltat
după 1945 s-a transformat într-o amenin are la adresa libertă ii individuale, cu riscul
stagnării economice. Un alt element important l-a reprezentat reforma statului social,
unde se poate observa melanjul de conservatorism i individualism caracteristic
guvernării. Conform principiului schimbării graduale, Thatcher nu a desfiin at politicile
de bunăstare socială, dar a deschis sistemul asisten ial competi iei private, în ceea ce
prive te furnizarea de servicii35.
Guvernarea lui Margaret Thatcher a redefinit conservatorismul, apropiindu-l de
liberalism prin accentuarea elementelor individualiste i prin promovarea economiei de
pia ă, de i men ine trăsăturile comunitare. De asemenea, a contribuit la cre terea
popularită ii curentului, îndeosebi după schimbările din 1989-1991 i criticile politicilor
etatiste. În acela i timp, a for at o reformă a stângii laburiste, care a devenit mai centristă,
unele din elementele politicilor sale fiind greu de deosebit de cele ale dreptei.

4.1 Evoluții americane

În Statele Unite are loc o ascensiune remarcabilă a curentelor conservatoare,

începând din anii `70. Ele capătă amploare o dată cu câ tigarea pre edin iei de către
Ronald Reagan, în urma alegerilor din 1980. Factorii economici s-au împletit cu cei

35 Combes, 2010,
http://jeanbaptiste.combes.free.fr/blog/index.php/2010/07/24/creating-a-market-the-case-
of-the-nhs/ (accesat aprilie 2012).
15
culturali, o reac ie fa ă de schimbările produse în anii anterior, în ceea ce prive te
valorile, emanciparea i legitimitatea autorită ilor.
Administra ia Reagan s-a distins, ca i cea contemporană ei condusă de Margaret
Thatcher, prin ac iuni de sprijinire a mediului privat, de combatere a infla iei, reducere a
puterii sindicatelor i dereglementare. A scăzut taxele, sperând că vor cre te fondurile
colectare, investind sporit în domeniul militar. Succesele economice au fost înso ite i de
amplificarea problemelor deficitelor comercial, bugetar i al datoriei Statelor Unite
(Jenkins, Eckert, 2000, Gilpin [1987] 1999).
În exterior, a promovat o atitudine combativă fa ă de Uniunea Sovietică,
contribuind la cre terea prestigiului Statelor Unite, afectate de controversele legate de
interven ia în Vietnam. Aici intră, de exemplu, programe precum modernizarea
arsenalului nuclear, ”scutul”, dar Reagan a modificat abordarea sa diplomatică, odată cu
reformele lui Mihail Gorbaciov, încheind o serie de acorduri pentru controlul
armamentului i declara ii politice, care au înso it sfâr itul Războiului Rece i
destrămarea URSS (Kissinger, [1994] 2004, p. 666-699).
După cel de-al Doilea Război Mondial, conservatorii au început să se distan eze
fa ă de statul social, planificare, preluând idei liberale despre eficien a pie ei libere i
individualism. Cauzele sunt multiple, de la schimbările economice, noul sector financiar,
transformările culturale, consolidarea societă ii de consum etc. Crizele declan ate
începând din 1971, percep ia stagnării economice i evenimentele interna ionale au oferit
cauza proximă.

5. Conservatorismul după 1989

Sfâr itul Războiului Rece s-a produs când la putere în Marea Britanie i în Statele
Unite se aflau guvernări conservatoare. În consecin ă, s-au intensificat tendin ele
men ionate anterior, de consolidare a politicilor pie ei libere i a apărut o nouă încredere
în capacitatea lumii occidentale de a- i asigura o mai mare prosperitate, într-o lume
relativ mai pa nică. Indiferent de culoarea politică, s-a instaurat o atitudine favorabilă
reducerii interven iei statului în economie, stimulării ini iativei particulare, globalizării i
reformei sistemelor de protec ie socială.

16
 Sub influen a ideilor liberale, conservatorii au ac ionat pentru reducerea taxelor,
mic orarea cheltuielilor guvernamentale i privatizări. De exemplu, în Statele Unite,
administra ia Bush a redus impozitele pentru veniturile ridicate, în 2001 i în 2003, la un
minim istoric36. Efectul secundar a fost cre tere deficitului bugetar, măsura atrăgând
critici legate de accentuarea inegalită ilor.
Criza economică începută în 2007-2008 a modificat, cel pu in pentru moment,
unele priorită i. Administra ia republicană americană a intervenit, cu unele ezitări, pentru
salvarea firmelor mari care riscau să dea faliment, prin asisten ă financiară, o formă de
interven ie financiară. Cu toate acestea, ideile referitoare la eficien a pie ei libere au
rămas de actualitate pentru conservatori, militând pentru reducerea cheltuielilor
financiare i reducerea datoriilor.
Din punct de vedere social, ideologia rămâne sceptică fa ă de mi cările de
emancipare, politici afirmative, unele variante criticând secularizarea i separarea statului
de religie. Conservatorii critică cotele adoptate pentru promovarea minorită ilor i pentru
corectarea dezechilibrelor de gen, sus inând că avem de-a face cu o limitare a ini iativei
particulare i cu o interven ie nelegitimă a statului în activită i private. De asemenea, în
versiunea religioasă, sistemul de idei rămâne cel pu in sceptic fa ă de dreptul de avort.
Temele culturale i sociale nu se limitează doar la probleme de credin ă sau
viitorul familiei, un exemplu în acest sens îl reprezintă dezbaterea despre migra ie din
Statele Unite. Deseori prezentată doar ca o problemă de lege i ordine, ea relevă, cel pu in
în unele medii conservatoare, aproape tradi ionaliste, o teamă identitară. Ca i critica
mi cărilor pentru drepturi, ea porne te de la percep ia unei tradi ii care se dizolvă, o dată
cu schimbarea modelului cultural dar i al structurii demografice americane.
Administra ia George W. Bush a promovat o serie de politici pentru controlul
migra iei, cea mai controversată fiind cea a unui ”zid”, un sistem avansat tehnologic
destinat reducerii fluxurilor de popula ie dinspre America de Sus. Din perspectiva
pre edintelui american, fenomenul afecta sistemul de protec ie socială, conducea la

36 Center on Budget and Policy Priorities, ”Policy Basics: The 2001 and 2003 Tax Cuts”,
http://www.cbpp.org/cms/index.cfm?fa=view&id=2705 (accesat mai 2012); CBO Cost Estimate, ”Jobs
and Growth Tax Relief Reconciliation Act of 2003”,
http://www.cbo.gov/sites/default/files/cbofiles/ftpdocs/42xx/doc4249/hr2.pdf (accesat mai 2012).

17
cre terea criminalită ii i la situa ii conflictuale în localită ile afectate37. Decizia de a
construi zidul a creat controverse, nu numai cu democra ii i liberalii, dar i între
republicani i între Statele Unite i Mexic38.
În ceea ce prive te securitatea na ională, conservatorii continuă să aibă încredere
în politici de întărire a poten ialului militar, fie prin achizi ii, fie prin alian e. Tipică a fost,
în acest sens, politica neoconservatoare, care îmbina o încredere în capacitatea de a
promova democratizarea prin puterea exemplului, o dată cu campania din Irak, din 2003.
Trebuie men ionat că interven iile externe nu au reprezentat doar apanajul dreptei,
exemple fiind campania din Kosovo, desfă urată în 1999 i cea din Libia, din 2011.
Ideologia nu respinge cooperarea globală, cu rezerva protejării autonomiei statale;
partidele conservatoare i cele cre tin-democrate fac parte din Uniunea Democratică
Interna ională, înfiin ată în 1983. Platforma sa se orientează ca valori în jurul democra iei,
libertă ii individuale i economiei de pia ă39. Ea îi cuprinde, printre alte forma iuni, pe
republicanii americani, conservatorii britanici, partide similare din Australia i Canada, dar i
partide cre tin-democrate ca cel german40.
În declara ia de principii adoptată o dată cu înfiin area Uniunii, membrii săi î i anun ă
aderen a fa ă de drepturile fundamentale ale omului, descentralizare, sprijinirea familiei, servicii
sociale reformate în favoarea ini iativei private, crearea de locuri de muncă i taxe reduse.
Cooperarea interna ională este echilibrată prin prevederea ”dreptului fiecărei na iuni de a- i
conserva identitatea i de a- i urmări interesele vitale”41. Ca atare, reprezintă mai curând un
forum de discu ie i de negociere, decât o institu ie centralizată.
La nivel european, în mod obi nuit, conservatorii făceau parte din Partidul Popular
European, alături de cre tin-democra i, până când liderul britanic, David Cameron s-a distan at
fa ă de colegii săi, formând de două ori, în 2006 i în 2009, grupuri separate în Parlamentul
European42. Alături de partide de dreapta din Polonia, Letonia sau Cehia, el a lansat, în 2009,

37 ”George W. Bush on immigration”, http://www.nytimes.com/2006/05/15/washington/15text-

bush.html?_r=1&pagewanted=all.
38 ”Bush signs Mexico fence into law”, BBC, http://news.bbc.co.uk/2/hi/6088084.stm.
39 International Democratic Union, History, http://www.idu.org/history.aspx (accesat mai 2012).
40 Se discută i despre o influen ă a ideilor conservatoire asupra cre tin-democra ilor, vezi Alice Iancu,
”Cre tin democra ia” în volumul de fa ă.
41 *** ”Declaration of Principles agreed by IDU founders, London 1983”,
http://www.idu.org/principle.aspx.
42 Sava, 2007, p. 75-76; Hélène Mulholland, ”Tories unveil group of controversial new allies in
European parliament”, The Guardian, iunie 2009,
http://www.guardian.co.uk/politics/2009/jun/22/conservatives-new-eu-group (accesat mai
18
Alian a Conservatorilor i Reformi tilor Europeni, cu scopul combaterii federalismului european,
în favorea suveranită ii individuale, încurajării ini iativei particulare, reducerea reglementărilor i
asigurare securită ii energetice. Diviziunile s-au intensificat odată cu disputa referitoare la tratatul
fiscal, de la sfâr itul lui 2012, când Marea Britanie sub conducere lui Cameron a refuzat să
semneze documentul.
Rezumând, avem de-a face cu politici favorabile pie ei libere, restrângerii interven iei
statului în economie, privatizării i reformei statului social, din punct de vedere economic.
Conservatori î i propun protejarea identită ilor tradi ionale, a institu iei familiei, se opun
căsătoriilor între persoane de acela i sex i sunt sceptici fa ă de valoarea migra ie. Ei acceptă
formule de cooperare interna ională limitată i tind să fie eurosceptici în ceea ce prive te procesul
de integrare europeană.

5.1 Reorientări ale dreptei americane

Succesorul lui Ronald Reagan, George Bush Sr. s-a concentrat asupra problemelor
cauzate de schimbarea sistemului politic interna ional. Fiind considerat mai centrist decât
Reagan, el a promovat o diploma ie multilaterală, dar sub coordonarea Statelor Unite,
atitudine emblematică în cazul Războiului din Golf, din 1990-1991. De altfel, succesul
lui William Clinton la alegerile preziden iale din 1992 se poate explica i prin percep ia
ignorării problemelor interne, a celor economice, în mod special (Thomas, Baas, 1996).
Anticipat de preluarea Congresului în 1994, marele moment conservator american
a fost pre edin ia lui George W. Bush, 2000-2008. Aici putem întâlni în ac iune
majoritatea tendin elor descrise mai sus, cu accent pe neconservatorism i respingerea
interven ionismului public. Un conservatorism ”individualist” a inspirat politicile
economice, îndeosebi dezbaterile referitoare la politica taxării, cel pu in până la criza
economică de 2007-200843.
După atentatele din septembrie 2001, ideile neconservatoare despre răspândirea
democra iei, interven ii armate i unilateralism au inspirat politica externă americană.
Problemele economice i critica legitimită ii campaniilor din Irak au pus în umbră aceste

2011); AECR, http://www.aecr.eu/about-us.

43 Pentru o discu ie a crizei, în context istoric, vezi Nouriel Roubini, Stephen Mihm, Economia crizelor.
Curs fulger despre viitorul finanțelor, Publica, Bucure ti, 2010.

19
două curente. În schimb, s-a dezvoltat Mi carea ”Tea Party” i conservatorismul religios,
ultimul pus în eviden ă i de alegerile primare din prima parte a lui 2012.

5.1.1 Schimbarea regimurilor politice și dilemele intervențiilor

Neoconservatorismul a fost, poate, cea mai controversată dintre versiunile recente

ale familiei doctrinare, în Statele Unite, dar nu numai, termenul ajungând să rivalizeze,
prin abuz, cu cel de neoliberal i socialist. Fondat de Irving Kristol, Leo Strauss, Allan
Bloom i al ii, acesta a inclus multi fo ti stângi ti, puternic anticomuni ti, nemul umi i de
valorile i politicile pacifiste adoptate de Partidul Democrat, o dată cu amplificarea
controverselor referitoare la conflictul din Vietnam. Printre adep ii săi s-au numărat
Francis Fukuyama, Charles Krauthammer, Frederick Kagan, Robert Kaplan, Paul
Wolfowitz44.
Ca i în cazul altor variante de conservatorism, curentul adoptă atitudini sociale
tradi ionaliste, cu unele rezerve, nuan a lor distinctivă fiind politica externă (Fukuyama,
2006, p. 38-39). Astfel, principala putere democratică, Statele Unite trebuie să
investească masiv în apărare i eventual să intervină în exterior pentru răspândirea
principiilor sale politice, chiar dacă nu beneficiază de sprijin din partea altor actori majori
sau institu ii interna ionale. Au criticat politica de destindere promovată de Henry
Kissinger i după încheierea Războiului Rece, s-au concentrat pe unipolaritate, terorism
i ”state bandit” (Kissinger, [1994] 2003 p. 647-663).
Neoconservatorii au făcut parte din administra ia Reagan, au criticat politicile
pre edintelui William Clinton, îndeosebi prin manifestul ”Project for a New American

44 Pentru neoconservatorism, vezi: Leo Strauss, Cetatea i omul, Polirom, Ia i, [1962] 2000; Allan Bloom,
Criza spiritului american, Polirom, Ia i, [1987] 2007; Irving Kristol, ”Tragedia multiculturalismului”,
traducere Mircea Platon, în Rost, iunie 2004,
http://www.rostonline.org/rost/iun2004/kristol.shtml (accesat aprilie 2012); Francis Fukuyama,
Sfâr itul istoriei i ultimul om, Paideia, 1992; Francis Fukuyama, America la răscruce. Democrația,
puterea i mo tenirea neoconservatoare, Antet, 2006; Robert Kagan, Despre paradis i putere, America i
Europa în noua ordine mondială, Antet, [2003] 2005, Charles Krauthammer, ”The Unipolar Moment”,
Foreign Affairs, iarna 1990; Charles Krauthammer, ”Democratic Realism”, The AEI Press, 2004,
http://www.aei.org/files/2004/03/01/20040227_book755text.pdf (accesat aprilie 2012). De
asemenea, o sinteză cu accent pe anticomunism se regăse te la Radu Cristescu, ”Neoconservatorismul”, în
Ionu Sterpan, Drago Paul Aligică, Dreapta intelectuală, Teorii i coli de gândire ale dreptei
contemporane occidentale, p. 28-52.

20
Century” i s-au bucurat de influen ă după atentatele din 11 septembrie 2001 i în primul
mandat al lui George W. Bush45. Ideile lor se regăsesc în Strategia de securitate na ională
din 2002, care punea accentul pe primatul Statelor Unite i pe promovarea democra iei i
în cursul disputelor legate de interven ia coali ie conduse de SUA în Irak din 2003.
Principalul rival ideatic conservator, realismul politic este mult mai pesimist în
ceea ce prive te capacitatea Statelor Unite de a realiza tot ce doresc liderii lor. Consacrat
de Hans Morgenthau sau de Kenneth Waltz i epitomizat de Henry Kissinger, curentul
porne te de la un scepticism fa ă de natura umană, societate i sistem interna ional pentru
a promova o politică a modera iei, centrată în jurul diploma iei i echilibrului de putere 46.
Încrederii în sine neoconservatoare, reali tii i-au opus o strategie prin care interven iile în
exterior trebuie atent calculate, pentru a nu epuiza resursele limitate ale superputerii i a
evita reac ii ostile inutile din partea unor actori majori a căror cooperare ar fi utilă.
Neoconservatorismul include i o critică a schimbării valorilor culturale produse
din anii `60-`70, transformări pe care le consideră nihliste i poten iale surse de declin
cultural, fiind vizate ideile egalitariste, mi cările contestatare, dar i postmodernismul. În
loc acestora, este încurajată apărarea i răspândirea tradi iei culturale a ”Marilor Autori”
occidentali, care au consacrat valorile guvernării reprezentative i statului de drept 47. Aici
întâlnim mai curând atitudini conservatoare clasice.
Spre deosebire de tradi ionali ti, ei sprijină ideea de stat social, cu anumite
rezerve, pornind de la argumentul că distribu ia permite stabilizarea regimurilor
democratice, care ar fi, în caz contrar, divizate în conflictele dintre boga i i săraci48. Fa ă
de feminism, atitudinea este nuan ată, neconservatorii apreciind idea de egalitate de gen,
dar criticând apropierea fa ă de ”liberali”, subestimarea presupusă a maternită ii,
sprijinirea democra ilor i opozi ia fa ă de politicienele republicane ca Sarah Palin49. De

45 http://www.newamericancentury.org/RebuildingAmericasDefenses.pdf.
46 Vezi Hans Morgenthau, Politica între națiuni. Lupta pentru putere i lupta pentru pace, Polirom,
[1948] 2007; Henry Kissinger, Diplomația, Editura BIC All, Bucure ti [1994] 2004; Kenneth N. Waltz,
Omul, statul i războiul, Institutul European, Ia i, [1959] 2001 i Fukuyama 2006, p. 37.
47 La Leo Strauss din punct de vedere teoretic i mai radical la Bloom.
48 Irving Kristol, ”The Neoconservative Persuasion”, The Weekly Standard, august 2005,
http://www.weeklystandard.com/Content/Public/Articles/000/000/003/000tzmlw.asp?page=1
(accesat mai 2012).
49 Charles Krauthammer, ”Motherhood missed”, Jewish World Review, mai 2000,
http://www.jewishworldreview.com/cols/krauthammer051500.asp (accesat mai 2012);
Jennifer Rubin, ”Liberal Feminist Freak Out”, Commentary, noiembrie 2010,

21
asemenea, s-au distan at fa ă de pozi iile despre corectitudinea politică i impactul de gen
al crizei50.
Popularitatea acestui ”realism democratic” (Krauthammer, 2004), amestec de
politică de putere i idealism a scăzut din momentul în care campania din Irak s-a dovedit
a fi mai dificilă decât se anticipase. Autori celebri, ca Fukuyama s-au distan at de curent
i adep ii din cadrul administra iei Bush au pierdut din influen ă. Rămâne de văzut ce
impact va avea neoconservatorismul în viitor, în condi iile în care s-a dovedit destul de
adaptabil.
Neoconservatorii au fost critica i i de la dreapta, dintr-o perspectivă mai
tradi ionalistă, dar de data aceasta pentru viziunea lor ideologică i pentru pozi iile
interne, mai curând decât pentru politica externă i promovarea schimbărilor de regim,
de i există unele asemănări între argumentele respective. Această nouă variantă, intitulată
paleoconservatorism, termen atribuit lui Paul Gottfried, încearcă o preluare a
argumentelor criticilor de dreapta ai Revolu iei Franceze, de la sfâr itul secolului XVIII
i începutul secolului XIX. Pe lângă Gottfried, printre adep ii săi se numără Sam Francis
i Pat Buchanan i împărtă esc idei comune cu unii libertarieni (Cristescu în Sterpan,
Aligică, 2011, p. 67-73).
Gottfried a criticat apelul neoconservatorilor la valorile universale, pe care îl
găsea mai apropiat de stânga decât de tradi ia ideologică în care erau ace tia situa i, de
obicei (Gottfried 2007, p. ix-xviii). Ca i Burke sau de Maistre, autorul invocă importan a
cutumei, a realită ilor concrete, a contextului i tradi iei, împotriva practicii de a deduce
politici din ra ionalismul abstract care inspiră filosofia drepturilor naturale. Mai mult,

http://www.commentarymagazine.com/2010/10/15/liberal-feminists-freak-out/ (accesat mai

2012); Ross Douthat, ”Has Feminism Failed?”, The Weeky Standard, noiembrie 2005,
http://www.weeklystandard.com/Content/Public/Articles/000/000/006/303xdmgn.asp?pa
ge=1 (accesat mai 2012); Allison Kasic, ”Forty Years of Feminism”, The Weekly Standard, august 2006,
http://www.weeklystandard.com/Content/Public/Articles/000/000/012/517emxuu.asp
(accesat mai 2012);
50 Christina Hoff Sommers, ”No Country for Burly Men”, The Weekly Standard, iunie 2009,
http://www.weeklystandard.com/Content/Public/Articles/000/000/016/659dkrod.asp?pag
e=3 (accesat mai 2012); David Gellernter, ”Feminism and the English Language”, The Weekly Standard,
martie 2008,
http://www.weeklystandard.com/Content/Public/Articles/000/000/014/783lvmtg.asp
(accesat mai 2012).

22
consideră că este vorba de o ideologie ”inventată”, un fel de formă fără fond americană,
destinată a men ine o coali ie diversă din punct de vedere doctrinar, în lipsa unei baze
sociale i a ob ine vizibilitate mediatică.
Considera i populi ti în sens american, paleoconservatorii promovează
descentralizarea, combat birocratizarea economiilor moderne i sunt izola ioni ti
(Cristescu în Sterpan, Aligică, 2011, p. 68-73). Se opun politicilor fa ă de migra ie, unii
partizani blamând statul social pentru încurajarea fluxului popula iei dinspre Sud i se
distan ează fa ă de politicile de ac iune afirmativă51. Accentul pus pe impactul comunitar
al fenomenului a condus la unele acuza ii de rasism (Cristescu în Sterpan, Aligică, 2011,
p. 71-73).
Al i conservatori ca Samuel P. Huntington au privit chestiunea direct ca o
amenin area la adresa nucleului de valori tradi ional ”WASP”, care ar asigura, în opinia
sa, caracterul democratic al societă ii americane. Autorul celebrei lucrări, Ciocnirea
civilizațiilor (Antet, [1996] 1998), el lega valorile politice de istorie, religie i de
comunitate, limitând, în consecin ă, posibilitatea generalizării acestora. Transformări ca
ponderea în cre tere a minorită ii hispanice, alături de multiculturalism i globalizare, ar
putea conduce la declinul sistemului politic bazat pe libertate, egalitate i drepturi civile.
De i distinge între valori i etnie, Samuel P. Huntington consideră că imigra ia ”ar
putea conduce la o reconquista demografică a regiunilor pe care americanii le-au smuls
Mexicului în anii 1830 i 1840” (Huntington, 2004, p. 157). El considera că această
schimbare demografică ar reprezenta o provocare din cauza identită ii culturale i a
vecinătă ii, însă, ca i în Ciocnirea civilizațiilor, nu argumentează foarte clar de ce ideile
politice moderne nu ar fi aplicabile dincolo de contextul originar, în ciuda existen ei unor
exemple celebre, ca India sau Japonia.

5.1.2 Conservatorismul anti-etatist și cel religios

Mult discutată în ultimii ani, mi carea ”Tea Party” se revendică de la celebra

”Partidă de ceai din Boston”, care a contribuit la declan area Războiului pentru
independen a coloniilor americane. A luat fiin ă ca urmare a unei serii de proteste

51 Vezi Peter Brimelow, Alien Nation, Harper Perennial, 1996, p. 33-46

23
declan ate în 2009 împotriva extinderii atribu iilor statului federal, i a datoriei publice.
Adep ii să promovează bugete echilibrate, individualism, asocierea de jos în sus,
descentralizare (Geragthy, 2011; Mead 2011).
În general, ”Tea Party” este legată de Partidul Republican, Sarah Palin sau Ron
Paul numărându-se printre politicienii prefera i. Se bazează pe diverse organiza ii, cu o
slabă coordonare, îi lipsesc o ideologie clară i lideri consacra i, motive pentru care
rămâne de văzut dacă va conduce la o formă de activism consacrată. Ca i contestările de
tip ”Occupy”, indică însă prezen a unei nemul umiri destul de răspândite, după criza din
2007-2008, fa ă de func ionarea sistemului politic i economic contemporan (Ibid).
O altă mi care care s-a eviden iat în ultimele decenii, Dreapta Cre tină, critică,
la rândul său, schimbarea valorilor tradi ionale, extinderea statului social, revolu ia
sexuală, transformarea rela iilor de familie i individualismul. Ca i neoconservatorismul,
este legată de Partidul Republican, oferind sprijin electoral, de i î i păstrează autonomia.
Temele sale principale se referă la critica evolu ionismului, respingerea dreptului la avort
i întoarcerea femeilor-mame la statutul de casnice, rugăciunea în coli i, poten ial, la
opozi ia fa ă de statul laic modern.
Organizată de tele-evangheli ti cunoscu i, ca Jerry Falwell sau Pat Robertson,
mi carea a luat amploare în anii 70-80, contribuind la alegerea ca pre edinte a lui Ronald
Reagan i a lui George W. Bush, de i ambii s-au distan at relativ de unele dintre
obiectivele sale. De i afectate de o serie de controverse financiare, organiza iile i-au
continuat activitatea militantă. Au contribuit la două controverse majore, dezbaterea
despre avort i cea despre evolu ionism (Bruce în Barker, 2000, p. 41-60).
Prima temă a fost popularizată ca dreptul la via ă al embrionului, Dreapta Cre tină
considerând că avortul este o crimă. Această teză a trezit opozi ia mi cărilor pentru
dreptul femeilor i nu numai, care considerau că se limita libertatea acestora, dreptul la
alegerea sau proprietatea asupra corpului. Nu este clar succesul campaniei, deoarece
ideea de separare a politicii de religie rămâne un element important al vie ii politice
americane, inclusiv credincio i distan ându-se la vot de Dreapta Cre tină, chiar dacă nu
aprobau avortul52.

52 Bruce în Barker, 2000, p. 41-60, http://www.aul.org/about-aul/history/ (accesat aprilie

2012).

24
 Mi carea ”pro-life” limitează drepturile femeilor i confundă critica morală,
religioasă i filosofică a avortului cu problema legalizării sale. Într-o ară unde
contracep ia este larg răspândită, adep ii săi fac o figură apare i lasă impresia unui
paseism fără mari anse de succes. Cu toate acestea, au demonstrat o bună capacitate de
mobilizare, strângere de fonduri, propunere de proiecte legislative i de militantism.
Teoria evolu ionistă a fost criticată deoarece contrazicea interpretarea literală a
Bibliei. Aici, activi tii religio i au încercat să ob ină o audien ă pentru versiunea sacră a
originii speciilor i a omului, crea ionism. De asemenea, Dreapta Cre tină militează
pentru educa ia casnică a copiilor, în spiritul valorilor cre tine sau pentru introducerea
rugăciunilor în colile de stat (Bruce în Barker, 2000, p. 41-60).
În campania electorală americană din 2012, candidatul republican Rick Santorum
s-a remarcat prin propagarea ideilor respective, din care a făcut nucleul strategiei sale
pentru câ tigarea alegerilor primare. El a declan at o serie de controverse, prin
concep iile sale despre dreptul la avort, prin criticarea unui discurs al fostului pre edinte
John F. Kennedy care promitea că nu va amesteca religia i politica sau a sistemului de
educa ie superioară. De i nu a ob inut nominalizarea, ascensiunea sa demonstrează că
Dreapta Cre tină rămâne un curent politic de actualitate (Zengerle, 2012).
Pe lângă aceste curente, se manifestă, în continuare, conservatorismul
”individualist” (Ball, Dagger, [1995] 2000, p. 118-119), înrudit cu liberalismul i
grupările libertariene. El îmbină ata amentul fa ă de ini iativa privată, încrederea în pia a
liberă ca mecanism de auto-reglare, scepticismul fa ă de interven ia guvernamentală i
încrederea în valorile Constitu iei. Este unul dintre punctele în care conservatorismul se
intersectează cu liberalismul.
Dincolo de chestiunea economică, sunt promovate o concep ie de promovare a
intereselor na ionale, în sensul de securitate, adică, cre terea fondurilor pentru apărare,
încrederea în puterea armată a Statelor Unite i o concep ie ”absolută” despre
suveranitate. Spre deosebire de neoconservatori, întâlnim i un scepticism fa ă de
posibilitatea transformărilor radicale ale rela iilor interna ionale, comună tradi ionali tilor
burkeeni, izola ioni tilor, ”reali tilor” politici i altora. De-aici i un echilibru între
diploma ie i recursul la for ă, dar în practică, politicile sunt mai dificil de distins.

25
 Conservatorismul a dovedit suficientă flexibilitate pentru a ajunge una dintre
ideologiile importante ale lumii contemporane. Ceea ce, în sine, poate părea un paradox,
deseori modernitatea clasică sau post fiind privită ca o apologie a schimbării, a noului.
Poate această realitate se explică prin ra iuni de economie a aten iei, de distan are fa ă de
critica continuă a orice sau de rezisten ă a structurilor sociale.
După conservatori, atitudinea tradi ionalistă i consolidarea unor principii ca
schimbarea graduală, neîncrederea în ra iune, autoritatea ori cutumele, pot fi necesare
pentru echilibrarea exceselor reformelor, dacă sunt concepute prin ignorarea condi iilor
locale. ”Forma fără fond” poate duce la ridicol sau la dezastre ca industrializarea for ată.
Dar un accent sporit în sens contrar implică riscul imobilismului.
Ideea fundamentală a conservatorismului modern devine, în această logică,
schimbarea graduală, prudentă, evolutivă. Aici, avem de-a face cu o metodă de
supravie uire, de men inere a ordinii prin eliminarea componentelor considerate
defectuoase. În fundal, lumea este privită, în linii mari drept ceva bun, de unde i o
contradic ie între o natură umană imperfectă i o societate apreciată i o dilemă, ce se
întâmplă dacă tradi ia este condamnabilă, cum distingem?

5.2 Declin și reviriment britanic

Margaret Thatcher a fost urmată de John Major la conducerea

partidului i a guvernului, între 1990 i 1997, cu o platformă pro-europeană moderată,
negociind scutirea exceptarea Marii Britanii de la prevederile despre politicile sociale ale
Tratatului de la Maastricht din 1992-1993. ”Criza lirei” din 1992 a for at ie irea Londrei
din cadrul Sistemului Monetar European, executivul britanic men inându- i scepticismul
în fa a proiectului noii monede euro. El a promovat un control al finan elor publice, taxe
reduse, pre uri stabile, dar a pierdut puterea în fa a laburi tilor condu i de Tony Blair, în
1997 (Sava, 2007, p. 74)53.
Conservatorii revin la guvernare în mai 2010, sub conducerea lui David Cameron,

53 Vezi i ”Conservative Party General Elections Manifesto 1992”,

http://www.conservativemanifesto.com/1992/1992-conservative-
manifesto.shtml#wealthm; *** John Major: A life in politics, BBC, septembrie 2002,
http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/politics/673348.stm (accesat aprilie 2012).
26
profitând de deruta laburi tilor după retragerea lui Blair i controversele legate de
conflictul din Irak i criza financiară începută în 2007-2008. A continuat politica de
retragere a statului i de promovare a ini iativelor private, prin finan area asocia iilor,
simplificarea taxelor i reducerea deficitului bugetar. Cameron a intrat într-o dispută de
amploare cu ceilal i lideri europeni, refuzând să semneze tratatul fiscal, promovat la
sfâr itul lui 2011 i începutul lui 201254.
Conservatorii britanici au realizat o întoarcere spre valori individualiste i o
încredere sporită în eficien a pie ei. Politicile lor au determinat o modificare a spectrului
politic, influen ând i agenda politică a Partidului Laburist. Consecin ele crizei din 2007-
2008 ar putea conduce la o schimbare a valorilor politice, dezbaterii despre rela ia dintre
stat i economie adăugandu-se cea în legătură cu rolul european al Marii Britanii. Politici
i idei conservatoare se regăsesc în rândul spectrul politic din Canada i al liberalilor
australieni.
Continuând o mai veche tradi ie, Partidul Conservator canadian s-a înfiin at în
2003, în urma unei fuziuni între populi ti i ”tories”, reu ind să preia puterea, din 2006 55.
În Australia, principii conservatoare se întâlnesc în cadrul Partidului Liberal, pe care
fostul premier John Howard l-a apropiat de republicanii americani, printr-o combina ie
ideologică între libera ini iativă economică i valorile cre tine56. În Polonia, Partidul
Legii i Dreptă ii are o platformă eurosceptică, se opune căsătoriei între persoanele de
acela i sex, tradi ionalism i suveranitate57.

6. Conservatorismul românesc contemporan

54 http://www.conservatives.com/Policy.aspx (accesat 2012).

55 *** ”Conservative party of Canada, History” http://www.conservative.ca/party/history/ (accesat mai
2012).
56 Gabrielle Meagher, Shaun Wilson, ”After Howard’s decade, is Australia more conservative?”,
Australian Review of Public Affairs,februarie 2006.
57
Mathew Day, ”Polandțs controversial Law and Justice Party”, The Telegraph, iunie
2009;
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/eu/5418173/European-elections-
Polands-controversial-Law-and-Justice-Party.html (accesat mai 2012).

27
 Cazul României i al societă ilor unde au fost instaurate regimuri comuniste este
exemplar pentru dilema cu care am încheiat subcapitolul anterior. Ce tradi ie apără
conservatorii? Pe cea de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, unde aveam de-a
face cu alte proiecte de modernizare, dar i extremisme de dreapta? Valori ale regimului
comunism, un amestec de egalitarism i na ionalism sau mai vechi, ortodoxismul,
familia?
Trebuie arătat, mai întâi, că în România, cultura politică pare preponderent
tradi ionalistă, dar în lipsa sprijinului institu iilor politice i a unei mi cări conservatoare
coerente i de amploare. De exemplu, se manifestă o neîncredere în guvernare, în
politică, participarea i cultura politică sunt reduse deciden ii sunt percepu i ca fiind
corup i. În consecin ă, institu iile populare au ajuns cele perceputa ca neutre din punct de
vedere politic, biserica i armata.
Dacă ne uităm la tradi ionalism în spectrul politic românesc, în sensul aprecierii
elementelor din trecut, ca protec ia socială sau cultul conducătorului providen ial i
autoritar, avem de-a face i cu un conservatorism de stânga, eviden iat de Mihaela Miroiu
(Miroiu, 1999, p. 33). Caracterul ”tranzi iei”, impactul unora dintre politicile regimului
comunist, crizele de după 1989 pot explica unele dintre aceste trăsături. Impactul general
al ideilor asupra politicii române ti reprezintă în sine un subiect amplu de dezbatere,
având de-a face cu partide caracterizate printr-o fragilă identitate doctrinară i
organiza ională.
În acela i timp, pentru doctrinele de stânga, idei ca schimbarea graduală i
reformele sunt mai pu in importante decât egalitatea sau protec ia socială, dar pentru
conservatori, pot fi considerate aproape ca esen a curentului. De unde rezultă că, de i
raporturile ideologice sunt sau par că sunt răsturnate în Estul Europei, comparat cu
Vestul, putem face deosebirea între doctrine i grupări politice, în sensul clasic, folosind
criterii adaptate i cu multe rezerve. Nu trebuie uitat nici că tradi ionalismul este mai larg
decât conservatorism, acoperă o diversitate de teme, este adoptat în anumite subiecte
chiar i de către liberali sau stângi ti i că se manifestă o tendin ă, cel pu in, de coagulare
a unor familii politice moderne, sub influen a Uniunii Europene, în parte.
Putem distinge i în cazul României între mai multe nuan e ale
conservatorismului, intelectual, politic i popular. În general, cu excep ia perioadei

28
comuniste, litera ii români au împărtă it mai curând idei de dreapta, după cum s-a văzu i
în cazul perioadei Vechiului Regat i al junimi tilor. Probabil cele mai bine structurate
argumente conservatoare după 1989 îi apar in lui Horia-Roman Patapievici.
În lucrarea Omul recent, el î i propune o critică a postmodernită ii i nu numai,
inspirat de Burke, Strauss, de Maistre sau filosofia elină. Repro ul principal în reprezintă
nihilismul, refuzul valorilor, virtu ilor, absen a certitudinilor morale, incapacitatea de a
distinge între ceea ce este bun i ceea ce este fals, artificial58. El derivă din caracteristica
principală a lumii moderne, importan a temporalită ii, de unde i titlul căr ii.
Ca i al i autori conservatori, Patapievici consideră declinul cre tinismului i al
religiozită ii în general, o concluzie logică a conceperii naturii ca un sistem, un ansamblu
cu propria logică de func ionare, lipse te valorile de un fundament solid. Odată
discreditate ideile transcenden ei i substan ei, în favoarea timpului, tradi iile î i pierd, la
rândul lor, caracterul impozant, devenind, din ghiduri de comportament, bariere în calea
emancipării. Modernii se consideră superiori predecesorilor, atât din punct de vedere al
cunoa terii, cât i politic sau etic (Patapievici, 2001, p. 52-62).
Astfel, societatea contemporană ”postmodernă” ar fi caracterizată prin
consumerism, uniformizare, respingerea elitelor autentice, superficialitate, ”forma a
devenit, pe nesim ite, con inut” (Patapievici, 2001, p. 137-138, p. 141), în ciuda unei
bunăstări materiale care o distinge de predecesoarele sale. De-aici, consideră autorul,
derivă o intoleran ă fa ă de cei care resping relativismul, sprijinită poten ial de procesul
de democratizare i de dezvoltarea statului modern, prin măsuri de sprijin al claselor de
jos i mijlocii. El se declară în favoarea statului minimal, considerând că politicile de
bunăstare ar amenin a libertatea individuală, ultima fiind bazată proprietate, de i
argumentul denotă ambiguitate, fiind u or de folosit i pentru combaterea inegalită ilor
economice (Patapievici, 2001, p. 169-194).
De asemenea, critică feminismul, comparînd unele versiuni cu un ”poporanism de
gen” american (Patapievici, 2001, p. 94). În ciuda lui Leo Strauss i Allan Bloom i
contradic ia internă a disputelor despre ”canon”, multiplicarea perspectivelor nu ar
trebuie să ducă la un declin al valorilor sau la o renegare a trecutului. Identificarea unor
limite nu este acela i lucru cu cenzurarea istoriei i a filosofiei în stil marxist-leninist.

58 Horia-Roman Patapievici, Omul recent, Humanitas, Bucure ti, 2001

29
 Al i publici ti de inspira ie conservatoare oferă o argumenta ie mai pragmatică,
manifestându-se o tentativă de coagulare a unei doctrine ”de dreapta” în spa iul public,
legată de Partidul Liberal-Democrat, dar nu cu necesitate, de i există o serie de
incertitudini referitoare la con inut, fiindcă ideile respective sunt diferite, deseori opuse.
De pildă, Sever Voinescu se declară în favoarea meritocra iei, autorită ii, proprietă ii,
familiei, schimbării graduale i a echilibrului (Voinescu în Pătră cănoiu, 2011, p. 39). El
invocă experien a Partidului Conservator din Vechiul Regat i influen a autorilor anglo-
americani.
Pentru Ioan Stanomir, conservatorismul se opune ideii de revolu ie i promovează
libertatea i tradi ia, fiind unul dintre cei care au contribuit la popularizarea ideilor
respective în ultimii ani (Stanomir, în Pătră cănoiu, 2011, p. 140. El aderă la o sinteză a
conservatorismului cu cre tin-democra ia, deseori apropiată, în Occident, acceptând
justi ia socială i personalismul. De asemenea, se revendică i din tradi ia na ional-
ărănistă.
Doctrina conservatoare se distinge ca o pledoarie pentru modera ie opusă
radicalismelor, inspirată de promovarea tradi iei i a localismului, de unde i un anume
pesimism. În viziunea sa, versiunea românească a oscilat între o tendin ă anglo-saxonă,
inspirată de temele burkeene i alta cu nuan e na ionaliste, fiind legat de gradualism,
tradi ie i proprietate. Ca atare, rena terea sa ar fi imposibilă în condi ii contemporane
(Stanomir, 2008, p. 238).
Oscila ia tipică curentului între un set de idei i dominan a circumstan elor
istorice se regăse te pe deplin la autor. Scepticismul conservator fa ă de ideile
revolu ionare riscă să fie întotdeauna depă it de anvergura celor din urmă (Stanomir,
2008, p. 29). Cu toate acestea, Stanomir acceptă posibilitatea unor puncte comune între
diversele tradi ii, legate de percep ia fa ă de schimbare i istorie, în sensul lui Burke i
Kirk (Stanomir, p. 38-39).
În opinia sa, conservatorismul Vechiului Regat poate sta la baza unei noi ideologii
de dreapta, adaptată zilelor noastre. Stanomir are în vedere adaptarea tradi iei de gândire
consacrată de Edmund Burke, căreia i se pot alătura elemente din experien a i din
valorile Junimii, pe care o consideră influen ată de-o sinteză între liberalism i
conservatorism (Stanomir, 2010). În acest context, ar fi necesare o coresponden ă între

30
cadrul formal i obiceiuri, descentralizarea, echilibrul i refuzul vulgarită ii (Ibid).
O altă versiune dezvoltată în ultimii ani, ”conservatorismul personalist” adună
suspiciunea fa ă de schimbările tehnologice, capitalismul financiar, globalizare,
postmodernism, mi cările pentru drepturile civile cu ortodoxia i na ionalismul, cu unele
influen e paleoconservatoare americane, îndeosebi Paul Gottfried. În eseul ”Rena terea
con tiin ei critice i a speran ei”, apărut în revista ROST i republicat în lucrarea A treia
forță: România profund㸠alături de Mircea Platon, Ovidiu Hurduzeu critică intelectualii
pentru un ”conformism”, care ar consta în refuzul de a judeca valoric contemporaneitatea
(Hurduzeu, în Hurduzeu, Platon, 2008, p. 11-20). El reia mai vechea temă a disolu iei
moralei i a tradi iilor indusă de modernizare, privite ca o amenin are, reclamându-se de
la cre tinismul ortodox i localism.
Astfel, consumerismul, capitalismul financiar i post-modernismul conduc la
anularea personalită ii indivizilor, iar în România, nu ar exista alternative comune.
Dincolo de tema clasică a dezrădăcinării, sunt critica i i intelectualii conservatori,
considera i ca parte a sistemului, dar i multiculturalismul i feminismul. Individualismul
ar fi e uat din cauza caracterului său abstract, însă alternativele nu sunt clar, par a fi o
rena tere a ortodoxiei, generozită ii i de o formă de guvernământ lăsată fără defini ie
(Hurduzeu, în Hurduzeu, Platon, 2008, p. 179-198).
La Mircea Platon, persoana definită concret, pentru a o distinge de interpretarea
catolică, se opune tendin ei de uniformizare indusă de sistem, privit aproape cum
concepea Marx burghezia, ca for a ce revolu ionează toate rela iile i distruge orice
tradi ie (Platon, în Hurduzeu, Platon, 2008, p. 21-28). Modernitatea i versiunea post,
mi cările pentru drepturi, toate amenin ă un mod de via ă tradi ional i identitatea
na ională, golind de sens libertatea. Solu ia ar putea să vină dinspre autonomie,
Dumnezeu i responsabilitate (Platon, în Hurduzeu, Platon, 2008, p. 28).
El respinge legionarismul, îndeosebi cultul for ei, antisemitismul i teoria
conspira iei (Platon, în Hurduzeu, Platon, 2008, p. 319-320). Platon critică dreapta
intelectuală pentru absen a unui sprijin social, considerând că o mi care conservatoare ar
trebui să se intereseze de ”România profundă”: ărani, IMM-uri sau de educa ie i
chestiuni identitare (Platon, în Hurduzeu, Platon, 2008, p. 306). Pentru autor, ortodoxia
devine, concomitent, realism politic, un aspect al societă ii române ti i o sursă identitară.

31
 i aici apare paradoxul evocat de Ioan Stanomir în legătură cu dreapta secolului
XIX, un conservatorism influen at de Burke, dezbaterile americane i de cre tin-
democra ia europeană. i tot la fel, avem de-a face cu dezbateri puternice pentru
stabilirea legitimită ii i personalism. Dincolo de aceste caracteristici române ti, rămâne
dilema posibilită ii unui conservatorism într-o ară post-comunistă, unde ruptura a avut
deja loc.
Întâlnim, cu precădere în ultimii ani, i idei i asocia ii similare Dreptei Cre tine
din Statele Unite. În linii mari, preiau temele din dezbaterea americană despre moralitatea
i legisla ia referitoare la avort, fiind sprijinite de organiza ii ortodoxe, neo-protestante,
de Funda ia Cre tin-Democrată a fostului ministru PDL de externe, Teodor Baconschi,
dar i cu influen e legionare, o coali ie eterogenă, deseori divizată. Nu este clară aici dacă
mai avem de-a face cu conservatorism, cre tin-democra ie sau curente mai radicale59.
În linii mari, ei militează pentru controlul avortului, în sensul restrângerii,
folosind fie argumente statistice i demografice, fie religioase. Embrionul este considerat
persoană, iar scopul sexualită ii este limitat la reproducere. În consecin ă, pe lângă avort,
condamnă homosexualitatea, dar i pa apoartele biometrice i ini iat o serie de peti ii,
declara ii i un proiect de lege, sprijinit de PDL, pentru introducerea consilierii
psihologice în caz de avort60.
Un alt exemplu pentru natura ambiguă a sistemului politic român îl reprezintă
Partidul Conservator, o forma iune nouă, apărută după Revolu ia din decembrie 1989.
De-a lungul istoriei sale, a jucat uneori un rol important în stabilirea structurii
guvernărilor, beneficiind de un sprijin material i mediatic considerabil. Denumit ini ial
Partidul Umanist, sub conducerea lui Dan Voiculescu, s-a transformat în Conservator în
2005, cu Daniel Constantin pre edinte din 2010, în locul Danielei Popa, dar este
considerat mai curând un apropiat al grupărilor de stânga61.
Doctrina partidului a preluat elemente ale conservatorismului modern, ca
gradualismul, critica ideologiilor i acceptarea democra iei reprezentative. Lor li se

59 http://provitabucuresti.ro/ce-inseamna-provita/cine-suntem/prezentare-asociatia-provita
60 Flavia Drăgan, ”O nouă iniţiativă legislativă: Consiliere obligatorie pentru femeile care vor să
facă avort”, România Liberă, 27 martie 2012, http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/dezbateri/o-
noua-initiativa-legislativa-consiliere-obligatorie-pentru-femeile-care-vor-sa-faca-avort-
258509.html accesat aprielie 2012)
61 http://www.partidulconservator.ro/valori-conservatoare/doctrina/ (accesat aprilie 2012).

32
adaugă apărarea tradi iei, a ordinii i contextualizarea politicilor publice. Ca partid
parlamentar, a beneficiat de sprijinul electoral i a încheiat alian e cu forma iunile de
stânga sau Partidul Na ional Liberal, jucând mai curând rolul unui ”partid de balansoar”,
în anumite condi ii.
Societatea românească prezintă paradoxul aprecierii a valorilor tradi ionale i-al
absen ei mi cărilor conservatoare de amploare. Poate situa ia se explică prin
monopolizarea în trecut a gradualismului de către stânga post-comunistă sau impactul
ideilor asupra comportamentului i structurii sistemului politic este exagerat. De
asemenea, referin a conservatoare este neclară, tradi ia intelectuală, cea religioasă, cea
politică, locală, europeană etc.
Intelectualii români împărtă esc, deseori, idei de dreapta, uneori conservatoare, în
ciuda unei anumite confuzii referitoare la rela iile dintre doctrine. Prin contrast, sistemul
de partide este încă în curs de organizare, forma iunile trădând o serie de slăbiciuni:
personalism, incertitudine doctrinară (partide de stânga devenite brusc de dreapta) i
absen a tradi iilor. Partidul Democrat-Liberal s-a conturat, în ultimii ani, ca unul dintre
posibilii purtători ai stindardului ”dreptei”. Asistăm i la un import american, prin
grupările civice ”pro-vita” i tentativa de a aduce avortul pe agenda politică.

7. Concluzii

Studiul a urmărit evolu ia conservatorismului din perspectiva ideilor

imperfec iunii indivizilor i societă ii, a ambiguită ii libertă ii, respectului fa ă de
proprietate, ordine i de schimbarea graduală. În două sute de ani, conservatorismul s-a
prezentat sub multe fe e: una anti-revolu ionară la Burke, apărând monarhia,
anglicanismul, proprietatea, inegalitatea i libertatea; alta deschisă către protec ia socială
i imperială la Disraeli; una etatistă în cazul Prusiei, alta descentralizatoare, aproape
libertariană în Statele Unite i rămâne a a. De exemplu, dreptul la avort poate fi criticat
din perspectiva conservatoare (contrazice cre tinismul), dar poate fi i recunoscut
(consolidează tradi ia schimbării graduale, cointeresează femeile în men inere ordinii
politice liberale).

33
 În primul subcapitol, am trecut pe scurt în revistă, istoria doctrinei la nivel
interna ional, atât din punct de vedere al ideilor, cât i institu ional, cu accent pe Marea
Britanie i Statele Unite. Aici s-au născut i consolidat cele mai de succes mi cări
conservatoare din modernitate, spre deosebire de alte zone ale globului, frământate de
revolu ii i conflicte. Cauzele sunt multiple, de la pozi ia geografică, la structurile sociale,
rolul personalită ilor etc.
În al doilea, am trecut la cazul românesc, unde, în a doua jumătate a secolului
XIX, asistăm la dezvoltarea unui curent conservator, în acela i timp cultural i politic,
care a lăsat o amprentă puternică asupra societă ii. Tentativa de configurare a unui sistem
bipartid, unde o forma iune trebuia să promoveze schimbarea, alta să consolideze
institu ional, după model britanic i belgian, a e uat, personalismul, ezitările, reformele
întârziate, resentimentele contribuind la acest rezultat. Primul Război Mondial a adus o
altă lume.
Al treilea a urmărit metamorfozele conservatorismului contemporan. A avut loc o
adevărată rena tere a curentului, la nivel interna ional, în numele reformei economice, al
eficien ei i al valorilor morale, îndeosebi în lumea anglo-saxonă. Într-un fel, se poate
spune că doctrina conservatoare a dominat perioada de după sfâr itul Războiului Rece,
până la criza din 2008, cu un serios implant liberal, desigur.
România de după 1989 reprezintă un exemplu interesant, din punctul de vedere al
studiului conservatorismului modern. Valorile tradi ionaliste sunt foarte răspândite,
stânga a sprijinit reforma graduală, în timp ce partidele de dreapta erau radicale. Ca i
acum un secol, idei conservatoare sunt populare în rândul intelectualilor, dar sistemul
politic este destul de dificil de clasificat din punct de vedere doctrinar, fiind încă în curs
de ”maturizare”.
Conservatorismul încearcă să introducă modernitatea într-un context istoric i
spa ial i de-aici apar ezitările, ambiguită ile sale. O idee este apreciată nu doar datorită
valorii sale filosofice, ci i dacă reu e te să treacă testul experien ei. Institu iile i
practicile unei societă i s-ar putea să nu func ioneze, cel pu in, nu la fel, transplantate tale
quale în alta.
El apare ca urmare a scindării Iluminismului între reformatori i revolu ionari,
între adep ii schimbării graduale i acei care doreau să creeze imediat o societate bună,

34
după proiecte considerate ”abstracte”. Din acest motiv este legitimă distinc ia dintre
conservatori i tradi ionali ti i identificarea unor concepte politice centrale. De i
experien a este ridicată la nivel de principiu, simplu fapt că avem de-a face cu o valoare,
în numele căreia au fost promovate politici, interven ia în Fran a, de exemplu, arată că
rela ia dintre idei i realitate nu este atât de simplă precum ar implica un cult al
concretului.
Atât la Burke, cât i la Oakeshott, ”metafizica” i ac iunea, tehnica i practica se
îmbină în orice activitate considerată a fi bună. Oamenii au ni te drepturi naturale, dar
realizarea lor depinde de istorie, de comportamentul politic, de rela iile dintre institu ii,
de talentul deciden ilor. Fiindcă întotdeauna vor exista limite, dualismul între a fi i a
trebui nu va fi niciodată depă it.
O comunitate ajunge să se asemene, în manieră burkeană, unui continuu al
strămo ilor, al nostru i al urma ilor, nu în sens genetic, ci al dezvoltării institu ionale.
Neofunc ionalismul care inspiră legitimitatea Comisiei Europene i al unei concep ii
despre integrarea Uniunii, de pildă, poate fi considerat ca o variantă a acestei idei. În
consecin ă, schimbarea este posibilă, chiar i cu consecin e radicale, dacă ine cont de
context, de experien ă, de adaptare, de multitudinea de interese implicate.
O creatură imperfectă poate alege atât Binele, cât i Răul, libertatea fiind în eleasă
de conservator ca libertate într-o ordine i o tradi ie care, prin experien a strămo ilor pe
care o încarnează, pot compensa eventualele erori. Tocmai ”arogan a” revolu ionarilor,
refuzul lor de a accepta limitele, excesul duc la posibile dezastre i îi obligă pe
conservatori să reac ioneze. Această diluare a criteriilor de evaluare, căutarea experien ei
ca judecător induce o confuzie poate inevitabilă în politică.
Conservatorii se opun radicalismului, fie el liberal sau socialism, în consecin ă,
deoarece indivizii i grupurile cu idei i puteri limitate vor produce dezastre, dacă nu î i
moderează ambi iile. De-aici i rezervele fa ă de democra ie, în sens de supunere fa ă de
voin a majorită ii mai curând decât regim constitu ional, bazat pe balan a puterii sau
opozi ia fa ă de egalitarismul socialist. Adep ii resping sau au dubii i fa ă de feminism,
multiculturalism i politici afirmative, din ra iuni similare.
Ideologia rămâne ambiguă, societă ile sunt diferite, tradi iile ca atare nu sunt u or
de distins i de revendicat cum ar părea la prima vedere. Mo tenirea intelectuală a

35
drepturilor naturale revendicată de neoconservatori se opune interpretării în descenden ă
burkeană, ambele fiind diferite de o interpretare ortodoxistă. De-aici i îndoielile
referitoare la unitatea intelectuală a curentului i întrebarea ”Ce apărăm?”.
Poate este inevitabilă neclaritatea i, ca la Kissinger, un conservator se află în
situa ia incomodă de a justifica ni te cutume a căror legitimitate a intrat în declin,
practica sa contrazicându-i principiile. În schimb, continuitatea remarcabilă a curentului
sugerează că, de i schimbarea este de dorit, ideologia face apel la ceva mai mult decât
egoismului invocat de Honderich. Rezervele fa ă de schimbarea cu orice pre induc,
măcar, un spirit critic în dezbaterile publice, făcând necesară justificarea scopurilor i a
politicilor.

36
Bibliografie fundamentală

1. Burke, Edmund, Reflecții asupra Revoluției din Franța, Nemira, Bucure ti, 2000.
2. Carp, Petre P., ”Era nouă”, în Stanomir, Ioan, Vlad, Lauren iu, A fi conservator,
Institutul de Cercetări Politice al Universită ii Bucure tui, Editura Meridiane,
2002.
3. Catargiu, Barbu, ”Despre diferitele clase ale popula iei ării Române ti i pozi ia
lor legală”, în Stanomir, Ioan, Vlad, Lauren iu, A fi conservator, Institutul de
Cercetări Politice al Universită ii Bucure tui, Editura Meridiane, 2002.
4. De Maistre, Joseph, Considérations sur la France, Pélagaud, Paris, 1862.
5. Eminescu, Mihai, ”Influen a austriacă asupra românilor din Principate”, în
Stanomir, Ioan, Vlad, Lauren iu, A fi conservator, Institutul de Cercetări Politice
al Universită ii Bucure tui, Editura Meridiane, 2002.
6. Fukuyama, Francis, America la răscruce. Democrația, puterea i mo tenirea
neoconservatoare, Antet, 2006.
7. Gottfried, Paul Edward, Conservatism in America, Making Sense of the American
Right, Palgrave, 2007.
8. Hurduzeu, Ovidiu, ”Rena terea con tiin ei critice i a speran ei”, în Hurduzeu,
Ovidiu, Platon, Mircea, A treia forță: România profundă, Logos, Bucure ti, 2008.
9. Hurduzeu, Ovidiu, ”O societate personalist-conservatoare”, în Hurduzeu, Ovidiu,
Platon, Mircea, A treia forță: România profundă, Logos, Bucure ti, 2008.
10. Huntington, Samuel P., Cine suntem? Provocări la adresa identității naționale
americane, Antet, 2004.
11. Kirk, Russell, The Conservative Mind, BN Publishing, 2008.
12. Krauthammer, Charles, ”The Unipolar Moment”, Foreign Affairs, iarna 1990;
13. Krauthammer, Charles, ”Democratic Realism”, The AEI Press, 2004,
http://www.aei.org/files/2004/03/01/20040227_book755text.pdf (accesat aprilie
2012).
14. Madison, James, ”Federalist 10”, în Urofsky, Melvin I., Texte fundamentale ale
democrației americane, Teora, 1995.
15. Maiorescu, Titu ”În contra direc iei de astăzi în cultura română”, în Maiorescu,
Titu, Critice, Litera, Chi inău, 1999.
16. Oakeshott, Michael, Raționalismul în politică, All, Bucure ti, 1995.
17. Müller, Adam, ”Elementele artei politice”, în Iliescu, Adrian-Paul, Socaciu,
Emanuel-Mihail, Fundamentele gândirii politice moderne, Polirom, Ia i, 1999.
18. Nisbet, Robert, Conservatorismul, Du Style, 1998.
19. Patapievici, Horia-Roman, Omul recent, Humanitas, Bucure ti, 2001
20. Platon, Mircea, ”Ce-a mai rămas de apărat”, în Hurduzeu, Ovidiu, Platon,
Mircea, A treia forță: România profundă, Logos, Bucure ti, 2008.
21. Platon, Mircea, ”Cum po i fi conservator”, în Hurduzeu, Ovidiu, Platon, Mircea,
A treia forță: România profundă, Logos, Bucure ti, 2008.
22. Stanomir, Ioan, Vlad, Lauren iu, A fi conservator, Institutul de Cercetări Politice
al Universită ii Bucure ti, Editura Meridiane, 2002.
23. Stanomir, Ioan, Spiritul conservator, Curtea Veche, Bucure ti 2008.
24. Strauss, Leo, Cetatea i omul, Polirom, Ia i, 2000.

37
 25. Wollstonecraft, Mary ”A Vindication of the Rights of Men, in a Letter to the Right
Honourable Edmund Burke”, J. Johnson, , 1790, Libery Fund,
http://files.libertyfund.org/files/991/Wollstonecraft_0532_EBk_v6.0.pdf (accesat
aprilie 2012).
26. Willetts, David, Modern Conservatism, Penguin Books, Londra, 1992.

Bibliografie auxiliară

1. Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, Univers, Bucure ti, 1999.

2. Baradat, Leon P., Political Ideologies, Their Origins and Impact, Prentice Hall,
2003.
3. Bloom, Allan, Criza spiritului american, Polirom, Ia i, 2007;
4. Brimelow, Peter, Alien Nation, Harper Perennial, 1996,
5. Bruce, Steve, ”Zealot Politics and Democracy”, în Barker, Rodney, Political Ideas
and Political Action, Blackwell, Oxfordshire, 2000.
6. Buiter, Willem H., Miller, Marcus, Baily, Martin Neil, Branson, William H., ”The
Thatcher Experiment: The First Two Years”, Brookings Papers on Economic
Activity, 1981.
7. Bulei, Ion, Conservatori i conservatorism în România, Editura Enciclopedică,
Bucure ti 2000.
8. Butterfield, Herbert, The Whig Interpretation of History, W.W. Norton &
Company, Londra, 1965.
9. Cristescu, Radu, ”Neoconservatorismul”, în Sterpan, Ionu , Aligică, Drago Paul,
Dreapta intelectuală, Teorii i coli de gândire ale dreptei contemporane
occidentale, Humanitas, 2011.
10. Cristescu, Radu, ”Paleoconservatorismul i tradi ionalismul”, în Sterpan, Ionu ,
Aligică, Drago Paul, Dreapta intelectuală, Teorii i coli de gândire ale dreptei
contemporane occidentale, Humanitas, 2011.
11. Crăiu u, Aurelian, Elogiul moderației, Polirom, Ia i 2006, p. 13-18.
12. Churchill, Winston, Istoria Americii, Orizonturi, 2011.
13. Ball, Terence, Dagger, Richard, Ideologii politice i idealul democratic, Polirom,
Ia i, 2000.
14. De Tocqueville, Alexis, Despre democrație în America, Humanitas, Bucure ti,
1995.
15. Disraeli, Benjamin, Sybil, or the two nations, Henry Colburn, Londra 1845 .
16. Freeden, Michael, Ideologies and Political Theory, A Conceptual Approach,
Claredon Press, Oxford, 1998.
17. Kagan, Robert, Despre paradis i putere, America i Europa în noua ordine
mondială, Antet, 2005,
18. Fukuyama, Francis, Sfâr itul istoriei i ultimul om, Paideia, 1992.
19. Friedman, Milton, Friedman, Rose, Liber să alegi, un punct de vedere
personal, All, Bucure ti, 1998.
20. Gilpin, Robert, Economia politică a relațiilor internaționale, DU Style, Bucure ti
1999.
21. Glenn, Brian J., Teles, Steven M. , Conservatism and American Political
Development,, Oxford University Press, New York, 2009.

38
22. Glodeanu Tudor, ”Fuzionismul”, în Sterpan, Ionu , Aligică, Drago Paul, Dreapta
intelectuală, Teorii i coli de gândire ale dreptei contemporane occidentale,
Humanitas, 2011.
23. Green, Ewen H. H., The Crisis of Conservatism, Routledge, Londra, 1995.
24. Green, Ewen H. H., Ideologies of Conservatism, Oxford University Press, New
York, 2002.
25. Hardwick, Phillip, Langmead, John, Khan, Bahadur, Introducere în economia
politică modernă, Polirom, Ia i, 2002.
26. Hayek, Friedrich A., Drumul către servitute, Humanitas, Bucure ti, 1997;
27. Hayek, Friedrich A., Constituţia libertăţii, Institutul European, 1998,
28. Hegel, Georg W. F. Principiile filosofiei dreptului, IRI, Bucure ti, 1996.
29. Honderich, Ted, Conservatism. Burke, Nozick, Bush, Blair, Pluto Press, Londra,
2005.
30. Huntington, Samuel P., ”Conservatism as Ideology”, The American Political
Science Review, iunie 1957.
31. Huntington, Samuel P., Viața politică americană, Humanitas, Bucure ti, 1994.
32. Huntington, Samuel P., Ciocnirea civilizațiilor i refacerea ordinii mondiale,
Antet, 1998.
33. Iliescu, Adrian-Paul, Conservatorismul anglo-saxon, All, Bucure ti, 1994.
34. Iordache, Anastasie, Originile i constituirea Partidului Conservator din
România, Paideia, Bucure ti, 1999.
35. Jenkins, J. Craig, Eckert, Craig M., ”The Right Turn in Economic Policy:
Business Elites and the New Conservative Economics”, Sociological Forum,
Iunie 2000;
36. Kissinger, Henry, Diplomația, Editura BIC All, Bucure ti 2004.
37. Irving Kristol, ”Tragedia multiculturalismului”, traducere Mircea Platon, în Rost,
iunie 2004, http://www.rostonline.org/rost/iun2004/kristol.shtml (accesat aprilie
2012);
38. Geoff Layton, De la Bismarck la Hitler, Germania 1890-1933, ALL Educational
2002.
39. Lovinescu, Eugen, Istoria civilizației române moderne, 1992.
40. Mead, Walter Rusell, ” The Tea Party and American Foreign Policy”, Foreign
Affairs, martie-aprilie 2011.
41. Meagher, Gabrielle, Wilson, Shaun, ”After Howard’s decade, is Australia more
conservative?”, Australian Review of Public Affairs,februarie 2006.
42. Morgenthau, Hans, Politica între națiuni. Lupta pentru putere i lupta pentru
pace, Polirom, 2007;
43. Miroiu, Andrei, ”Conservatorii români: între patriarhalism i construc ia statului
modern”, în Bucur, Maria, Miroiu, Mihaela (coord.), Patriarhat i emancipare în
istoria gândirii politice române ti¸ Polirom, Ia i, 2002.
44. Mihaela, Miroiu, Societatea retro, Trei, Bucure ti, 1999.
45. Nay, Olivier, Istoria ideilor politice, Polirom, Ia i, 2008.
46. Nechita, Radu, ”Economia ofertei”, în Sterpan, Ionu , Aligică, Drago Paul,
Dreapta intelectuală, Teorii i coli de gândire ale dreptei contemporane
occidentale, Humanitas, 2011.

39
 47. Pătră cănoiu Cristian (coord.), Noua coală de gândire a dreptei, Humanitas,
Bucure ti, 2011.
48. Popper, Karl R., Societatea deschisă i du manii ei, Humanitas, Bucure ti, 1993.
49. Preda, Cristian, Rumânii fericiți. Vot i putere de la 1831 până în prezent,
Polirom, Ia i, 2011.
50. Roskin, Michael G., Cord, Robert L., Medeiros, James A., Jones, Walter S., tiința
politică. O introducere, Polirom, Ia i, 2011
51. Roubini, Nouriel, Mihm, Stephen, Economia crizelor. Curs fulger despre viitorul
finanțelor, Publica, Bucure ti 2010.
52. Riasanovski, Nicholas V., O istorie a Rusiei, Institutul European, Ia i, 2000.
53. Sava, Ionel Nicu, ”Doctrina populară, Ideologie, partide i mi cări politice ale
conservatorismului modern”, în Abraham, Florin, Cotoi, Cătălin, Vasiu, Maria i
Sava, Ionel Nicu (coord.) Doctrine i partide politice europene, CSR, Bucure ti,
2007.
54. Scruton, Roger, Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți, Humanitas,
Bucure ti, 2011.
55. Stan, Apostol, Putere politică i democrație în România, 1859-1918, Albatros,
Bucure ti, 1995.
56. Stanomir, Ioan, ”Conservatorism, tradi ie i pruden ă: un argument junimist pentru
viitor, 22, septembrie 2010.
57. Thomas, Dan B., Baas, Larry R., ”The Postelection Campaign: Competing
Constructions of the Clinton Victory in 1992”, The Journal of Politics, mai 1996.
58. Touchard, Jean, Lavau, Georges, Bodin, Louis, Sirinelli, Jean, Jeannin, Pierre,
Histoire des idées politiques, Du XVIIIe siècle à nos jours, PUF, 1959,
59. Towers, Brian, ”Running the Gauntlet: British Trade Unions under Thatcher,
1979-1988”, Industrial and Labor Relations Review, ianuarie 1989.
60. Urofsky, Melvin I., Texte fundamentale ale democrației americane, Teora, 1995.
61. Voegelin, Eric, Religiile politice, Humanitas, Bucure ti, 2010.
62. Waltz, Kenneth N., Omul, statul i războiul, Institutul European, Ia i, 2001.
63. Wittgenstein, Ludwig, Cercetări filosofice, Humanitas, Bucure ti, 2004.
64. Zeletin, tefan, Burghezia română i rolul său istoric, Humanitas, Bucure ti, 2006

Mass-media și surse online

1. *** ”Alliance of European Conservatives and Reformists”

http://www.aecr.eu/about-us.
2. *** Americans United Pro-Life, http://www.aul.org/about-aul/history/
(accesat aprilie 2012).
3. *** ”Bush signs Mexico fence into law”,
http://news.bbc.co.uk/2/hi/6088084.stm.
4. *** CBO Cost Estimate, ”Jobs and Growth Tax Relief Reconciliation Act of
2003”,
http://www.cbo.gov/sites/default/files/cbofiles/ftpdocs/42xx/doc4249/hr2.pdf
(accesat mai 2003).

40
5. *** Center on Budget and Policy Priorities, ”Policy Basics: The 2001 and
2003 Tax Cuts”, http://www.cbpp.org/cms/index.cfm?fa=view&id=2705
(accesat mai 2012
6. *** *** ”International Democratic Union”, History,
http://www.idu.org/history.aspx (accesat mai 2012).
7. *** John Major: A life in politics, BB, septembrie 2002,
http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/politics/673348.stm (accesat aprilie
2012).
8. *** Pro Vita Bucure ti,
http://provitabucuresti.ro/ce-inseamna-provita/cine-suntem/prezentare-
asociatia-provita
(accesat aprilie 2012).
9. *** ”The Conservative Party, Policy”,
http://www.conservatives.com/Policy.aspx
10. *** ”The Conservative party of Canada, History”
http://www.conservative.ca/party/history/ (accesat mai 2012).
11. Combes, Jean-Baptiste, ”Creating a market. The case of the NHS”,
http://jeanbaptiste.combes.free.fr/blog/index.php/2010/07/24/creating-a-
market-the-case-of-the-nhs/.
12. Douthat, Ross, ”Has Feminism Failed?”, The Weeky Standard, noiembrie
2005,
http://www.weeklystandard.com/Content/Public/Articles/000/000/006/303xd
mgn.asp?page=1 (accesat mai 2012)
13. Drăgan, Flavia ”O nouă iniţiativă legislativă: Consiliere obligatorie pentru
femeile care vor să facă avort”, România Liberă, 27 martie 2012,
14. Francis, Roberta W.”The History Behind the Equal Rights Amendment”,
http://www.equalrightsamendment.org/era.htm.
15. Kagan, Donald, Gary Schmitt, Thomas Donelly, ”Rebuilding America`s
defenses”, PNAC, septembrie 2000,
http://www.newamericancentury.org/RebuildingAmericasDefenses.pdf.
16. Kasic, Allison, ”Forty Years of Feminism”, The Weekly Standard, august 2006,
http://www.weeklystandard.com/Content/Public/Articles/000/000/012/517em
xuu.asp (accesat mai 2012);
17. Krauthammer, Charles, ”Motherhood missed”, Jewish World Review, mai
2000,
http://www.jewishworldreview.com/cols/krauthammer051500.asp (accesat
mai 2012);
18. Rubin, Jennifer, ”Liberal Feminist Freak Out”, Commentary, noiembrie 2010,
http://www.commentarymagazine.com/2010/10/15/liberal-feminists-freak-out/
(accesat mai 2012);
19. Gellernter, David, ”Feminism and the English Language”, The Weekly
Standard, martie 2008,
http://www.weeklystandard.com/Content/Public/Articles/000/000/014/783lvm
tg.asp
(accesat mai 2012).
20. Geraghty, Jim, ”A Short History of Tea Parties”,

41
 http://www.nationalreview.com/campaign-spot/258258/short-history-tea-
parties;
21. Kristol, Irving, ”The Neoconservative Persuasion”, The Weekly Standard,
august 2005,
http://www.weeklystandard.com/Content/Public/Articles/000/000/003/000tzm
lw.asp?page=1 (accesat mai 2012).
22. Mulholland, Hélène, ”Tories unveil group of controversial new allies in
European parliament”, The Guardian, iunie 2009,
http://www.guardian.co.uk/politics/2009/jun/22/conservatives-new-eu-group
(accesat mai 2011).
23. Sommers, Christina Hoff, ”No Country for Burly Men”, The Weekly
Standard, iunie 2009,
http://www.weeklystandard.com/Content/Public/Articles/000/000/016/659dkr
od.asp?page=3
24. Zengerle, Patricia, ”After game-changing run, Santorum quits White House
race”, Reuters, 10 aprilie 2012,
http://www.reuters.com/article/2012/04/10/us-usa-campaign-santorum-
idUSBRE8341DU20120410.

Documente

1. *** ”Declaration of Principles agreed by IDU founders, London 1983”,

http://www.idu.org/principle.aspx (accesat mai 2012).
2. *** Partidul Conservator, Doctrina,
http://www.partidulconservator.ro/valori-conservatoare/doctrina/
(accesat aprilie 2012).
3. ”George W. Bush on immigration”,
http://www.nytimes.com/2006/05/15/washington/15text-
bush.html?_r=1&pagewanted=all (accesat aprilie 2012).
4. Conservative Party General Elections Manifesto 1992,
5. http://www.conservativemanifesto.com/1992/1992-conservative-
manifesto.shtml#wealthm.
6. ”The Conservative Manifesto”, 1979,
http://www.conservativemanifesto.com/1979/1979-conservative-
manifesto.shtml.
7. Programul Partidului Conservator-Democrat (1908), în Ioan Stanomir,
Lauren iu Vlad, A fi conservator, Institutul de Cercetări Politice al
Universită ii Bucure tui, Editura Meridiane, 2002
8. ”The Tamworth Manifesto”,
http://www.victorianweb.org/history/tamworth2.html (accesat aprilie 2012).

42