Univers Strategic NR 1 Ian-Martie 2023
Univers Strategic NR 1 Ian-Martie 2023
Univers Strategic NR 1 Ian-Martie 2023
1(53)/2023 1
Revista se află în bazele internaționale de date
CEEOL și EBSCO
UNIVERS STRATEGIC
REVISTĂ UNIVERSITARĂ DE S TUDII STRATEGICE
INTERDISCIPLINARE ȘI DE SECURITATE
Anul XIV Nr. 1(53)
Ianuarie-Martie 2023
REFERENŢI ŞTIINŢIFICI
Conf. univ. dr. Gabriel I. Năstase; Conf. univ. dr. Agata Popescu;
Prof. univ. dr. Constanța Călinoiu; Prof. univ. dr. Nicoleta Elena Hegheș
COLEGIUL DE REDACŢIE
Redactor şef: Cercetător științific gr. I dr. Gheorghe Văduva
Redactor șef adjunct: Conf. univ. dr. Agata Mihaela Popescu
Secretar general de redacție: Conf. univ. dr. Gabriel I. Năstase
CUPRINS - CONTENTS
EDITORIAL-EDITORIAL
Start spre ulrimul final?!
Start Towards the Last Finish?!
General de brigadă (rtr) dr. Gheorghe VĂDUVA.................................................... 9
UNIVERS EDUCAȚIONAL-EDCUATIONAL UNIVERSE
Dreptul la educație – drept natural endogen al ființei umane și prioritate absolută în
dezvoltarea unei societăți performante (1)
The Right to Education – An Endogenous Natural Right of the Human Being and an
Absolute Priority in the Development of a Performing Society (1)
Conf. univ. dr. Agata Mihaela POPESCU.............................................................. 26
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL-SOCIAL ECONOMIC UNIVERSE
Evoluția schimbărilor structurale în digitalizarea resurselor umane: e-HR
The Evolution of Structural Changes in the Digitalization of Human Resources: e-HR
Drd. Alina-Mihaela GUȘE (Frățică-Dragomir)...................................................... 33
Managementul resurselor umane, VUCA și tehnologia informației
Human Resources Management, VUCA And Information Technology
Drd. Alina-Mihaela GUȘE (Frățică-Dragomir)...................................................... 53
Munca pe platforme digitale. Abordare comparativă, salariat sau lucrător independent
Working on Digital Platforms. Comparative Approach, Employed or Self-Employed
Livia-Florentina PASCU......................................................................................... 65
Scurte considerații privind telemunca
Brief Considerations on Teleworking
Livia-Florentina PASCU......................................................................................... 79
Sustainable Development of Agro-Tourism in the European Union and in Romania
Dezvoltarea aurabilă a agroturismului în Uniunea Europeană și în România
Doctorand Nicoleta Mihaela DUTA (Ghiță) 90
The Local Community and Agrotourism
Comunitatea locală și agroturismul
Doctorand Nicoleta Mihaela DUŢĂ (Ghiță).......................................................... 98
The Concept of ”Community Tourism”
Conceptul „Comunitate de Turism”
Doctorand Nicoleta Mihaela DUTA (Ghiță).......................................................... 103
Challenges of CRM in the Context of the Digital Age Or Social Crm Versus Traditional CRM
Provocările RM în contextul epocii digitale sau CRM social versus crm tradițional
Lect. univ. dr. Mihaela Mirela DOGARU
Nicoleta Mihaela GHIȚĂ (DUȚĂ)....................................................................... 109
Building a Strong Relationship: Why Effective Communication With Customers
is Key to Business Success
O relație constructivă puternică: de ce comunicarea eficientă cu clienții este cheia
succesului în afaceri
lect. univ. dr. Mihaela Mirela DOGARU
Nicoleta Mihaela GHIȚĂ (DUȚĂ)....................................................................... 114
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 5
UNIVERS STRATEGIC
A Comprehensive Guide to Understanding the Key Benefits tf MRC Systems And Solutions
Ghid pentru înțelegerea beneficiilor cheie ale sistemelor și soluților MRC
Lect. univ. dr. Mihaela Mirela DOGARU
Nicoleta Mihaela GHIȚĂ (DUȚĂ)...................................................................... 119
Data Management
Management de Date
Prof. Univ. Dr. Ionica ONCIOIU
Lect. univ. dr. Mihaela Mirela DOGARU............................................................ 124
From Impulsive to Methodical: Leveraging Psychology to Reach Different Types of
consumers in Marketing
De la impuls la metodic: utilizarea psihologiei pentru a ajunge la diferite tipuri de
consumatori în marketing
Prof. univ. dr. Ionica ONCIOIU
Lect. univ. dr Mihaela Mirela. DOGARU
Nicoleta Mihaela GHIȚĂ (DUȚĂ)....................................................................... 129
Introduction To Consumer Psychology
Introducere în psihologia consumatorului
Prof. univ. dr. Ionica ONCIOIU
Lect. univ. dr. Mihaela Mirela DOGARU............................................................ 133
Mastering Managerial Control: Tips And Strategies For Effective Management
Stăpânirea controlului managerial: sfaturi și strategii pentru un management eficient
Prof. univ. dr. Ionica ONCIOIU
Lect. univ. dr. Mihaela Mirela DOGARU............................................................ 137
Maximizing Customer Relationships: How The Analytical Tnd Operational Levels
of CRM Work Together
Maximizarea relațiilor cu clienții: cum funcționează impreuna nivelele analitice și
operaționale ale CRM
Prof. univ. dr. Ionica ONCIOIU
Lect. Univ. Dr. Mihaela Mirela DOGARU
Lect. Univ. Dr. Diana MANDRICEL................................................................... 155
Uncovering the Subconscious Factors Affecting Prospecting tnd Loyalty In Marketing
Descoperirea factorilor subconștienți care afectează prospectarea și loialitatea
în marketing
Prof. univ. dr. Ionica ONCIOIU
Lect. Univ. Dr. Mihaela Mirela DOGARU
Lect. Univ. Dr. Diana MANDRICEL................................................................... 159
Why Digitization is the Key to Success for Small and Medium Enterprises
in the Current Market Economy
De ce digitizarea este cheia succesului pentru întreprinderile mici și mijlocii
în economia de piață actuală
Prof. univ. dr. Ionica ONCIOIU
Lect. univ. dr. Mihaela Mirela DOGARU............................................................ 162
Development of Critical Infrastructure from the Point of View of Information Security
Dezvoltarea infrastructurii critice din punct de vedere al securității informațiilor
Viktoriia KHAUSTOVA...................................................................................... 170
6 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS STRATEGIC
Mariana Rodica TIRLEA.................................................................................. 170
Lilia DANDARA ................................................................................................ 170
Nataliia TRUSHKINA....................................................................................... 170
Iulita BIRCA...................................................................................................... 170
Evoluții actuale ale achizițiilor publice din Republica Moldova
Current Developments in Public Procurement in the Republic of Moldova
Liliana BUZILĂ.................................................................................................. 189
Particularitățile implementării sistemului de gestiune bazat pe abordarea valorii
Peculiarities of The Management System Implementation Based on the Value Approach
Mariana Rodica ŢÎRLEA
Iulita BIRCA ....................................................................................................... 198
Evoluția Parteneriatului Public-Privat în Republica Moldova
The Public-Private Partnership Evolution in the Republic of Moldova
Anna СÎȘLARI
Iulia CAPRIAN................................................................................................... 208
Tendințele internaționale ale asigurărilor mutuale
International Mutual Insurance Trends
PhD, Associate Profsessor, Iulia CAPRIAN
Ionuț LOM.......................................................................................................... 221
Tendințele internaționale actuale ale fraudei bancare
Current International Trends in Bank Fraud
Drd. Iurie CAPRIAN
Dr., conf. Univ. Mihai GÎRLEA......................................................................... 231
Bugetele locale – componente ale bugetului de stat
Local Budgets – Components of the State Budget
Mariana Rodica ŢÎRLEA
Iulita BÎRCĂ....................................................................................................... 243
UNIVERS JURIDIC - LOW UNIVERSE
Examination of the Private Property Right in Relation to the Public Interest Nature
of Expropriation
Imersiunea în domeniul dreptului de proprietate privată raportat la caracterul
de utilitate publică al exproprieriI
Ana-Maria ROTĂRESCU.................................................................................... 254
SECURITATE ȘI APĂRARE - SECURITY AND DEFENSE
Gestionarea crizei refugiaților prin programe de relocare de către autoritățile
guvernamentale
Management of the Refugees Crisis Through Resettlement Programs
by Government Authorities
Alexandru NECULA........................................................................................... 274
Acțiunile CICR (Comitetul Internațional al Crucii Roșii) și unhcr (înaltul comisariat al
națiunilor unite pentru refugiați) în caz de conflict armat
The Actions of The ICRC (International Committee of the Red Cross) and Unhcr
(The United Nations High Commissioner for Refugees) in Case of Armed Conflict
Marius MANGA................................................................................................. 284
Rezumat
Summary
The endogenous war of the world made another carbuncle. It is not a self-
inflicted carbuncle. It’s a carbuncle that was made. If you read two of the books
from the end of the second millennium, Brzezinski’s „The Great Chessboard...” and
Huntington’s „The Clash of Civilizations...”, written by two masters of such writing,
you will understand better what follows, even if things are not as simple as they
told them then and there. The world has armed itself terribly, and the guns, even
when they fall silent, do not fall silent. In fact, they still do not speak out loud, but
only whisper. Or I hum. Even the devices - already made - do not say much. Because
they have cover in verbs and in silences. The small crises so far, including the covids,
no matter how big they are, do not and have not had the grace to sufficiently
frighten the wider world. There were and are only small bumps, which bring to
the surface small messes, and somewhat larger, even global bumps, which had the
gift of warning the possibility of one or more gangrenes. But those who have eyes
to see have also seen beyond what is seen. The authors and planners of today’s
war—with one carbuncle gangrene in Ukraine and 7.9 billion customized buboes
in the rest of the world—knew and probably still know what they were doing. They
haven’t gotten out of hand yet. But what is happening in the eyes of the world is
something between demented stupidity and gross defiance of human civilization. It
has been obvious, for many centuries, the ambition of the West, which Huntington
calls Western Civilization, to dominate the world and stop at nothing in achieving
this eternal goal (already largely achieved). Russia’s ambition to not accept the
presence of the West and NATO near its borders is also obvious. But the ambassador
of the West has on his side the law, the right, the force, the experience, the finances
and the almost unanimous applause of the Western Civilization. And not only.
Russia’s ambassador has no cover, other than her extremely fearful desire to not
have America (read USA) and NATO on her side. However, the Russian ambassador
is not supported by anyone. Not even by the Orthodox Civilization, whose vital
10 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
EDITORIAL
center Huntington says is Russia. But it’s obviously not. It does not yet matter what
it is or is not, but only what the authors and planners of this war believe, in which
Russia is not an author, but only an actor.
But Russia is a huge nuclear power with some 8000 warheads. And them?!
And the USA is, just as much. For that, the world should do what Russia wants? Or
what does America want? Gag questions... And behaviour of brains without neurons.
And the world - who saw what was happening all along - shrugs. The world is not
a force. It’s just a table.
Introducere
R ăzboiul din Ucraina n-a dat pe nimeni peste cap. A părut și a apărut
așa, ca un capriciu putinist al muscalilor care n-au altă treabă decât
să pună probleme Vestului, abia așteptând să-l atace pentru că, în fine, Vestul,
îndeosebi Vestul americănesc, trebuie să aibă neapărat un inamic pe măsura lui.
Chiar dacă muscalii, în concepția Vestului, mai ales a Vestului de la Washington,
n-au cum să fie sau să fi fost vreodată la înălțimea lor, ei, crede Vestul, încearcă
acum să-și permită un asemenea lux, atacându-și vecinul, adică fratele lui
un pic mai vestic decât el. În limbajul dreptului internațional aceasta nu este
o operațiune specială etc. etc., cum îi zice Vladimir Vladimirovici Putin, ci un
război de agresiune împotriva unei țări suverane, cum îi zice Vestul, citând un
verset din Carta ONU. Desigur, când Vesticii au atacat Irakul, Serbia, Libia etc.,
nu s-a mai citat respectivul citat, cel de la art. 51, ci, rapid, foarte rapid, vreo 26
de țări s-au coalizat pentru a-l înlătura pe dictatorul de la Bagdad, apoi și pe cel
din Libia și a elibera popoarele irakian și libanez de dictaturile unor monștri. Nu
sacri, ci monstruoși. Și, firește, cvasitotalitatea lumii vizibile a aplaudat.
În Siria, rușii, care nu au prea ieșit din arealul lor de interes geopolitic și
geostrategic major de-a lungul istoriei, au sărit imediat în sprijinul lui Bashar Al
Assad, între altele, probabil și pentru că, de, nu e deloc de neglijat un cap de pod
acolo, la Tartuk și Latakia, pe coridorul strategic maritim Marea Neagră, Marea
Mediterană, singurul culoar de ieșire rusească la oceanul cald, visul de multe
veacuri al oricărui ocupant al tronului de la Kremlin. Pe ruși nu i-a aplaudat
nimeni când au sărit în ajutorul lui Bashar, pe vestici i-a aplaudat toată lumea
vestică, oceanică și chiar estică, terestră, subterană și extraterestră. Pentru că
ei acționau în numele democrației, drepturilor omului și, evident, al libertății.
Ceea ce, desigur, este foarte adevărat. Și sună foarte, foarte bine. Unchiul Sam
are mare grijă de democrația endemică a visătoarei noastre planete cu ochi de
topaz.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 11
EDITORIAL
Asta-i cam tot. Restul comportă detalii, în general, neimportante. Dar, în
cele din urmă, lumea, deși, poate, a înțeles, cât poate ea să înțeleagă cu miliardele
sale de neuroni ai fiecărui muritor nemuritor, multiplicat de 7,9 miliarde de ori,
câți bipezi inteligenți are, azi, Terra, a pus zâmbind batista pe țambal și vârfurile
degetelor în fața buzelor. Ssst! Silence ! Deși multă lume credea că așa ceva nu
se poate, uite că s-a putut. De fapt, nu era pentru nimeni ceva nou. Toată lumea
știe – sau dacă nu știe e musai să știe – că războiul lumii contra lumii este unul
de tip permanent, care îmbracă toate formele posibile, de la cearta peste gard a
țațelor, două câte două, din satul Vălenii din Deal, cu cele sau ca și cele din satul
Delenii din Vale, sau invers, sau fiecare cu fiecare, pro gard, peste gard și dincolo
de gard, nu contează asta.
De fapt, acestui război cu vecinii lor cârcotași și complet nerecunoscători,
ba chiar și periculoși, pentru că l-au aduc pe unchiul Sam doar la 700 km, în line
dreaptă, de Moscova, rușii nici nu-i zic război, ci „operațiune specială pentru
dezarmarea și denazificarea Ucrainei”. Nu-i zic nici măcar „operație” – termen
consacrat în arta militară rusească și nu numai pentru definirea confruntărilor
militare de mare anvergură – ci „operațiune”, adică ceva acolo care n-are cum
să aibă anvergura unui război... Pentru că Ucraina n-ar merita, cred, probabil,
rușii, un astfel de tratament de nivel război, întrucât nu este nici măcar o țară, ci
doar o gubernie răzvrătită acolo, care trebuie pusă urgent în banca ei, nu numai
pentru că s-a dat cu americanii, cu UE și cu NATO, ci și pentru că ar face, astfel,
mari probleme de securitate geopolitică și geostrategică măreței Rusii.
Au atacat, pe trei direcții, cam la plezneală, toată Ucraina. Să invadezi, pe
trei-patru direcții, tot Estul Ucrainei, de la Donbass până la Nipru și chiar dincolo
de el, doar cu o forță de invazie de 170.000 de militari, când Ucraina avea, la
pace, o armată de 200.000 de oameni, pregătită intens, din 2014 încoace, de
către americani, pentru o astfel de eventualitate, este fie o eroare gravă, fie o
nebunie sau o grozăvie, fie o aroganță.
Este însă posibil ca, din punctul de vedere al rușilor, să fi fost și o
necesitate. Poate că au fost nevoiți să o facă. Să nu uităm că atacul a fost precedat
de recunoașterea, în grabă, adică într-o noapte, de către Dumă, a celor două
autoproclamate republici. Iar acestea au cerut, bineînțeles, ajutorul „legitim” al
Rusiei...
Se poate însă ca o asemenea „eventualitate” să fi fost deja riguros
planificată. Poate că, în prima etapă, rușii nu au urmărit nici realizarea
surprinderii strategice, imposibil de realizat azi, nici alte obiective generoase,
ci doar să scoată armata ucraineană din dispozitiv, să slăbească presiunea
ucraineană uriașă asupra celor două autointitulate republici – Luhansk și
Donețk –, să lovească puternic, cu rachete de croazieră, cu rachete hipersonice,
cu aviația de bombardament strategic și, bineînțeles, cu artileria, infrastructura,
aeroporturile, îndeosebi pe cele militare, radarele terestre etc., să simuleze sau
12 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
EDITORIAL
chiar să efectueze pătrunderi adânci din mai multe direcții, iar după această
primă etapă, să-și regrupeze forțele și să reia acțiunea strategică esențială pentru
cucerirea efectivă a Donbasului, a întregului Donbass, să dezvolte ofensiva pe
direcția de litoral Mariopol, Odessa, pentru a tăia ieșirea Ucrainei la mare, apoi,
de aici, să lovească cu rachetele hipersonice Avangard, cu rachetele de croazieră
Kalibr, dar și cu rachetele hipersonice Kinjal lansate îndeosebi de pe MiG 31 etc.,
întreaga infrastructură, toate obiectivele de importanță strategică (noduri de
comunicații, depozite, areale în care se afla tehnică militară adusă din Vest etc.).
Această a doua etapă nu s-a încheiat încă. Intervenția masivă a Occidentului,
prin livrarea de armament performant armatei ucrainene, a complicat însă
situația, obligându-i pe ruși să-și reorganizeze mereu dispozitivele și să-și
adapteze acțiunile la condițiile concrete ale spațiului luptei. De aici nu rezultă
că rușii au pierdut inițiativa strategică, ci doar că vor lovi și mai crunt. Iar
rezultatele se văd. După un an de lupte, multe locuri din Ucraina sunt devastate,
iar pierderile umane și materiale sunt uriașe. Și, desigur, după cum se vede,
dezastrul se va continua. Nu există niciun semn de nicăieri că declanșatorul real
al acestui război are vreo intenție să apese pe butonul Oprire.
Nu știm ce-o fi fost în capul lor sau în capetele celor care au urzit ițele
acestui război, dar ce a ieșit este foarte, foarte rău, este răul dus la extrem. De
aici, mai este un singur pas, până la dincolo de orice fel de linie roșie și, gata,
s-a terminat. Oricum, a venit deja timpul celui de al Treilea Război Mondial
Incandescent... Au trecut mai mult de 50 de ani de la cel de al Doilea. S-a vrut,
atunci, un război de expansiune în spațiul imens al Rusiei, în heartland, desigur,
pentru resursele acestuia, și a ieșit un dezastru de proporții, cel mai mare de pe
această planetă. Au apărut atunci arme noi, spre exemplu, Katiușa, și s-a folosit
pentru prima oară, degeaba, dar așa, ca să se știe, bomba atomică.
Acum avem arsenale întregi de arme nucleare (peste 15.000 de ogive
nucleare ultraperfecționate se află doar în dispozitivele nucleare ale rușilor și
americanilor), a căror capacitate este atât de mare, încât, după unele evaluări,
poate distruge omenirea de zece ori...
Suntem la un fel de secundă crucială de momentul apăsării pe un buton
de oprire a acestui război din Ucraina care poate duce acolo, sau de un aproape
inevitabil moment de declanșare a ultimei nebunii a acestei planete care va
pune capăt nu numai războiului lumii, ci și existenței ei.
Pentru comandantul suprem al Forței Colosale care face și desface
cvasitotalitatea războaielor de pe planeta Pământ, a sosit momentul să apese pe
butonul opririi acestui război care nu se desfășoară numai pe teritoriul Ucrainei,
ci și pe ogorul întregii lumi, război care parcă forțează mâna care ar putea apăsa
butonul roșu sau butoanele roșii ale războiului ultimului dezastru...
Planificatorii radiază de bucurie... Aproape le-a ieșit...
Abstract
Abstract
The right to education is, in any democratic society, a right that is enshrined
both in the fundamental law and in international documents that set as their objective
the formation of a generation capable of living and working in an educated society.
Of course, education is not only social, but, first of all, it is individualized and strictly
personalized. The beneficiary of Sunt education is both the child (adolescent) and the
adult up to the third generation. Education has a beginning, an exclusive period, when
only this is done, but its finality is focused on a permanent knowledge of everything
that means the social, economic, political, cultural system and more, throughout life.
Because education - in its complex form of learning-knowledge-training, is continuous
and lasts a lifetime. So, the right to education is a natural right, it is an endogenous
right that is a direct part of the nature of the human being. And failure to respect this
right by the educational system or management should be viewed and treated as a
crime against humanity.
Introducere
nu, nu), ci și o necesitate. Dacă nu-ți înveți în fiecare zi meseria ta, pur și simplu
rămâi în urmă și n-o mai poți practica. Spre exemplu, azi, dacă nu știi să folosești
calculatorul, este greu să mai poți fi angajat undeva. În curând, chiar și măturătorul
de stradă va fi nevoit să folosească un computer.
în concret și în abstract.
Bibliografie
1. Constituția României
2. Declarația Universală a Drepturilor Omului
3. Convenția cu privire la Drepturile Copilului
4. Legea educației
5. Carta Drepturilor Fundamentale a UE
6. Platon – Opera integrală, vol 3, Ed.Humanitas, 2019
7. Aristotel -Tratatul despre suflet, - traducerea de Alexander Baumgarten
Ed.Univers enciclopedic Gold, 2013
EVOLUȚIA SCHIMBĂRILOR
STRUCTURALE ÎN DIGITALIZAREA
RESURSELOR UMANE: e-HR
Rezumat
Abstract
I start from the idea that human resources management can only be understood
and implemented in a contemporary context with roots in the past. This article focuses
on some economic aspects and socio-political factors that can influence the micro-
political decisions of an HR manager. Also, this article makes extensive reference to
e-HR, which is the new trend in HR management. From a macroeconomic perspective,
we analyze the proportion of the active population in the total population, from a
1
Academia de Studii Economice din București, Școala Doctorală de Management
2
E-mail: [email protected].
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 33
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
socio-political perspective, we analyze family or the employment rate of women in
domain. In this article I will address some topics that have received little attention
throughout the research. In recent years, it has become a somewhat fashionable field
of research for various social sciences: demography. Generations X, Y, Z, the term
industry 4.0 represents the reform of human resources management nowadays.
2. TERMENUL DE e-HR5
Astăzi instituțiile care au puțin de a face cu tehnologia preferă să folosească
instrumente și mecanisme tehnologice pentru a crea o imagine mai modernă. În era
digitală profesioniștii în resurse au început să prefere mai des domeniile on-line.
e-HRM este utilizarea TIC (Tehnologii ale informației și comunicațiilor) de
către departamentele de HR și profesioniștii în HR pentru a-și îndeplini rolurile
într-un mod mai eficient, automat și mai orientat spre rezultate. e-HRM nu este un
concept nou, ci mai degrabă o extensie a HRM care profită de oportunitățile oferite de
tehnologie. Scopul e-HRM este de a folosi tehnologia pentru a îmbunătăți eficiența și
5
Bhasin, H. (2022), e-HRM – Definition, Types, Role and Advantages, 21st of November 2022, https://www.market-
ing91.com/e-hrm/, accesat la 5 martie 2023.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 35
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
eficacitatea proceselor HRM. Multe beneficia pot fi obținute din e-HRM , inclusiv o
comunicare îmbunătățită, un acces sporit la informații, procese de HR mai eficiente
și o mai bună luare a deciziilor. Se mai spune că e-HRM este utilizarea tehnologiilor
e-business pentru a permite și a sprijini achiziția, dezvoltarea, gestionarea și păstrarea
capitalului uman în cadrul organizațiilor și instituțiilor publice.
Termenul de e-HRM se referă la integrarea tuturor sistemelor și activităților
de HR folosind tehnologii bazate pe web. Pur și simplu, e-HRM este un termen care
se referă la orice sistem strategic de management al resurselor umane sau practică în
domeniul resurselor umane care este susținută de internet sau de tehnologii conexe.
Există o mulțime de date personale ale angajaților care trebuie colectate și
gestionate la nivelurile de personal ale departamentului de resurse umane pentru ca
departamentul de resurse umane să funcționeze corect. Aceste date includ aspecte
precum informații de contact, istoric de angajare, analize de performanță și multe
altele. Departamentul de HR trebuie să poată accesa aceste date ușor și eficient
pentru a sprijini diferitele procese ale afacerii. e-HRM este o modalitate excelentă
de a gestiona aceste date și de a vă asigura că departamentul de HR își poate face
treaba în mod eficient.
Prin utilizarea e-HRM departamentul de HR se poate concentra pe funcțiile
sale de bază, activitățile strategice de HR și serviciile HRM. Tipul specific de funcții
de HR alese ușurează și îmbunătățește unele din sarcinile interne. e-HRM este o
modalitate excelentă de a sprijini procesele de afaceri și de a îmbunătăți eficiența și
eficacitatea departamentului de HR și este un serviciu pe care mai multe companii
sau instituții publice ar trebui să îl ia în considerare pentru utilizare.
Procesul de revizuire a managementului resurselor umane poate fi complex și
consumator de timp. Există adesea multe părți interesate diferite implicate în acest
proces și fiecăreia trebuie să i se acorde atenția cuvenită. Departamentul de HR
trebuie să poată accesa aceste date ușor și eficient pentru a sprijini diferitele procese
ale afacerii. e-HRM este o modalitate excelentă de a gestiona aceste informații
despre resursele umane și de a asigura că departamentul de HR își poate face treaba
în mod eficient.
2.1.1. e-recrutare
2.1.2. e-training
2.1.3. e-learning
2.1.4 . e-mentoring
2.1.6. e-compensarea
Tradiționaliștii sunt numiți și generația tăcută sau cea mai mare generație a
timpurilor. S-au născut în perioada postbelică, între 1922 și 1943, iar majoritatea
s-au pensionat. Cu toate acestea, unii oameni la mijlocul anilor ’70 încă țineau frâiele
puterii politice și economice. „Boomerii 2” sunt născuți între 1943 și 1964, fiind
numiți și generația Jones, iar „Boomerii 1” sunt cei născuți între 1946 și 1954. .Mulți
dintre ei ocupă poziții de conducere la vârful companiilor, instituțiilor publice,
organizațiilor sau partidelor politice, aceștia având acum vârste între 59 și 77 de ani.
Acest lucru poate inevitabil îi transformă pe baby boomers într-un inamic pentru
generațiile tinere.
Secretul succesului baby boomers este adaptabilitatea lor. Aceștia sunt foarte
implicați în cadrul instituțiilor, locul de muncă fiind foarte important pentru ei, însă
pot fi sensibili la critici. Preocuparea lor cea mai importantă este securitatea pensiei
lor. Le place să își facă treaba la locul de muncă și știu că nimeni nu îi poate învinge
profesional. Angajamentul lor pentru companie, organizație sau instituție publică
este remarcabil de mare, ei sunt idealiști, foarte sensibili în discuțiile despre ei înșiși
sau despre valorile lor.
Nu îi putem ignora pe mileniali, care sunt născuți între 1981 și 1996 și care au
acum vârsta între 27 și 42 de ani. Ei sunt managerii moderni ei secolului.
3.5.2. Generația X
3.5.3. Generația Y
Termenul Gen Y este folosit pentru cei născuți după 1980-1981, ca dată de
naștere a primilor mileniali. Această generație include copii celor din generația
boomer. Sensul puternic al celor din generația Y îl caracterizează utilizarea și
familiarizarea tehnologiei, comunicațiile și era digitală. Strauss și Howe au inventat
acest cuvânt în anul 1987, când mass-media de la acea vreme începuse să identifice
legătura lor cu noul mileniu, anul 2000. Au fost nenumărate sondaje în care au fost
intervievați milenialii și s-a demonstrat că aceștia sunt sub nivelul cultural standard.
Această generație este denumită și multitasking. Ei sunt persoane destul de optimiste,
considerând uneori că sunt scutiți de respectarea regulilor. Sunt inteligenți, dar
neînțeleși.
Internetul sau mai degrabă relația lor cu media în general este liantul lor comun
cu realitatea. Nu întâmplător, ei sunt prima generație denumita „nativi digitali”. Nu
în ultimul rând, îi știm și ca millennials.
Generația Y este foarte bine educată, iar deciziile importante de viaţă le
iau în funcţie de avantajele imediate şi dezavantaje pentru bunăstarea individului.
Millennials sunt optimiști și încrezători în sine, dar au puțină încredere în politică.
Ei preferă în general să își păstreze opțiunile atât pe plan profesional, cât și în viața
privată și au un impuls puternic pentru autonomie personală.
Milenialii cunoscători de tehnologie preferă să lucreze în echipe virtuale. În
calitate de angajați, ei cer mai multă libertate, precum și sarcini și oportunități, cerând
totodată mai mult timp pentru familie și timp liber. Ei nu mai sunt dispuși să acorde
prioritate muncii mai presus de orice altceva; în schimb așteaptă să obțină multe
laude pentru „echilibru între muncă și viață privată”. Gen Y insistă cu înverșunare
asupra compatibilității dintre carieră și viața privată și în acest proces nu se sfiește
să încalce unele vechi tabuuri: șanse egale, căsătorie între persoane de același sex,
concediu paternal, iar structurile familiale alternative au devenit toate parte a vieții
normale.
3.5.4. Generația Z
CONCLUZII
e-HRM, inteligența artificială sau e-HR poate fi văzută ca un concept modern
care implică utilizarea internetului și a tehnologiilor bazate pe web în furnizarea de
servicii de resurse umane în organizații și instituții publice locale sau naționale.
Apariția internetului a facilitat comunicarea bidirecțională spontană și ieftină
între oameni față de comunicarea din trecut. A fost un pas revoluționar în crearea
de informații instantanee la nivel mondial, care pot să fie ușor diseminate cu costuri
considerabil reduse. După anii 1990, web-based a început să fie folosit pentru
beneficiul funcției de management al resurselor umane. Tehnologii similare sunt
utilizate în funcțiile manageriale, iar comerțul a fost replicat și adaptat la resursele
umane. De exemplu, într-o companie sau instituție publică, cum este Casa de Pensii
a Municipiului București, care încearcă să utilizeze modul de management al carierei
electronice, toată lumea trebuie să învețe detaliile tehnice ale sistemului pentru a
beneficia de el. În zona instituțională, sistemul de e-coaching este puțin predominant,
însă dacă s-ar dezvolta acest concept atunci mai mulți membri organizaționali ar
putea beneficia de serviciul de coaching, comparativ cu cazul în care se vede unde
sunt metodologiile clasice de coaching.
e-HRM are potențial de creștere a productivității prin creșterea automatizării
SOLUȚII ȘI RECOMANDĂRI
După cum am discutat mai sus, e-HR are potențialul de a reduce costurile de
tranzacționare a resurselor umane, iar astfel numărul persoanelor care lucrează în
departamentul de resurse umane. De exemplu, furnizarea de informații de resurse
umane către mai multe persoane pe bază de e-HR este concepută ca o modalitate
economică de a face afaceri în domeniul resurselor umane. Este o alternativă bună
pentru reutilizarea informațiilor într-un număr infinit de ocazii cu cheltuieli minime.
De exemplu, prin formarea electronică, un număr mare de persoane pot beneficia de
un anumit modul de învățare sau program de antrenament. Odată ce compania sau
instituția plătește pentru acel program la început, mai mulți oameni se pot folosi apoi
cu costuri mici. Sau odată ce un portal este stabilit, tot personalul poate beneficia
de pe urma acelui portal, fără a crea o cheltuială pentru departamentul de resurse
umane. În plus, cu ajutorul e-HR, companiile pot construi relații eficiente atât cu
clienții interni, cât și cu cei externi (Martin, Reddington, 2010).
Un portal privind transmiterea electronica a taloanelor de pensii a fost
implementat in Romania, însă faptul că generația în vârstă nu a fost adaptată și nu au
fost preocupați să se alinieze la sisteme computerizate a dus la un eșec informațional
în cadrul caselor teritoriale de pensii publice. Însă cu timpul, atât funcționarii publici,
cât și pensionarii au înțeles funcționalitatea portalului prin deschiderea unui cont on-
line și ulterior accesarea talonului electronic.
Prin transformarea e-HR, departamentul de resurse umane, dar și instituția
publică în sine, în speță casele de pensii teritoriale, poate oferi mijloacele necesare
schimbându-și modelul de soluționare a cerințelor pensionarilor. Aceste încercări
variază de la extinderea funcțiilor de resurse umane pentru a ajunge la toți angajații,
cu scopul de a crea un sentiment de corporație. Acest lucru poate fi realizat pe cale
internă, prin integrarea prin portaluri de resurse umane.
Pe de o parte prin utilizarea unor instrumente de recrutare mai sofisticate,
utilizând învățarea profundă prin interacțiuni on-line cu potențialii candidați.
Utilizarea unor portaluri on-line duce la fluidizarea problemelor atât instituționale
BIBLIOGRAFIE
Amara, N.B.; Atia, L. (2016), E-training and its Role in Human Resources
Development, „Global Journal of Human Resource Management”, 4 (1), pp. 1-12
Baykal, E. (2022), Digitalization of Human Resources: e-HR, January 2022,
https://www.researchgate.net/publication/3383022643, accesat la 20 ianuarie 2023
Brandão, C.; Silva, R.; dos Santos, J.V. (2019), On-line Recruitment in
Portugal: Theories and Candidate Profiles, „Journal of Business Research”, 94, pp.
273-279
Dulebohn, J.H.; Marler, J.H. (2005), E-Compensation: The Potential to
Transform Practice, în Greutal & Stone (Eds.), The Brave New World of e-HR, San
MANAGEMENTUL RESURSELOR
UMANE, VUCA ȘI TEHNOLOGIA
INFORMAȚIEI
HUMAN RESOURCES MANAGEMENT,
VUCA AND INFORMATION
TECHNOLOGY
Drd. Alina-Mihaela GUȘE1 (Frățică-Dragomir)2*
Rezumat
Lumea este în continuă evoluție, iar instituțiile publice din România trebuie să se
adapteze rapid către această sferă. Resursele umane ale unei instituții trebuie să se
dezvolte pentru a se adapta cerințelor acestei noi ere.
Este efectul coronavirusului asupra angajaților o problemă majoră?
Cum pot resursele umane să fie pregătite pentru revoluția industrială?
Se folosesc VUCA și parametrii săi în viața zilnică a funcționarilor publici?
Obiectivele cercetării le reprezintă colectarea de informații ce vizează situațiile
de tip VUCA în viața cotidiană a funcționarilor publici prin cei patru parametri:
volatilitatea, incertitudinea, complexitatea și ambiguitatea.
Pe baza rezultatelor se concluzionează că îmbunătățirea calității omului, resursele,
conducerea, competențele HR, stăpânirea tehnologiei și alfabetizarea datelor pot
ajuta la pregătirea forței de muncă.
Implicația este că instituțiile trebuie să își dezvolte resursele umane prin implementarea
strategiilor care se potrivesc nevoii de dezvoltare, iar instituțiile trebuie să concureze
și să prospere în mediul public.
Rezultatele rezumă definițiile contemporane MHR, discutabil fiind impactul
tehnologiilor digitale în anumite domenii ale HR și trebuie subliniat noul rol digital
al managerului de resurse umane prin VUCA.
Liderii cu viziune, care înțeleg realitățile, au o imagine perfectă asupra a ceea ce au
de făcut și înțeleg că este nevoie de adaptabilitate și agilitate pentru a reuși.
VUCA este un acronim pentru Volatilitate, Incertitudine, Complexitate și Ambiguitate.
Abstract
The world is constantly evolving and public institutions in Romania have to adapt
quickly to this field. The human resources of an institution must develop in order to
adapt to the requirements of this new era.
Is the Coronavirus effect on employees a major problem?
How can human resources be prepared for the industrial revolution?
Are VUCA and its parameters being used in the daily life of public servants?
The objectives of the research are to collect information regarding VUCA situations
in the daily life of public servants through the four parameters: volatility, uncertainty,
complexity and ambiguity.
Based on the results, it is concluded that improving human quality, resources,
leadership, HR competencies, technology mastery and data literacy can help the
workforce training.
The implication is that institutions need to develop their human resources by
implementing strategies that fit the development need, while competing and thriving
in the public environment.
The results summarize contemporary MHR definitions, questioning the impact of
digital technologies in some HR areas and highlighting the new digital role of the HR
manager through VUCA.
Visionary leaders, who are able to understand the reality, have a perfect picture
of what they have to do and realize the need of adaptability and agility in order to
succeed.
VUCA is an acronym for Volatility, Uncertainty, Complexity and Ambiguity.
Introducere
industrie, cât și într-o instituție publică sau afacere. Poate că vor apărea și alte
întrebări atunci când se va concretiza fenomenul că acest HR este unic sau important.
Răspunsul este că resursele umane pot lucra productiv și pot folosi compania
sau instituția publică într-un sistem sănătos și să transfere abilități și cunoștințe,
beneficii potențiale către întreprinderi și organizații, instituții publice. Scopul
principal al managementului resurselor umane este acela de a atinge obiectivele
de performanță ale instituției și de a împărtăși ce interese ar trebui să fie făcute în
obiectivele anuale și să fie sustenabil în prezent și mai cu seamă în viitor.
Cum putem alătura resursele umane cu instruirea tehnologică în mediul
public pentru a ajuta instituțiile să facă ce este benefic societății? Resursele umane
și tehnologia trebuie să meargă împreună pentru o bună omogenizare, iar HR trebuie
să fie susținut de tehnologie modernă.
Ce trebuie înțeles este că, exersând toate competențele digitale, resursele
rapide pot folosi digitalul sau tehnologia pentru a gestiona producția (Hershatter,
Epstein, 2010).
Un alt bun management al resurselor este adaptarea tehnologiei, cum ar fi
computerele. Un impact asupra afacerilor profitabile în viitor ale companiilor și
instituțiilor publice este adaptarea managerilor la producția de inteligență artificială
(Borges și colab., 2020) și modul digital de a face vânzări este unul foarte provocator.
Utilizarea internetului este o prioritate care devine o tendință astăzi și în
viitor, ajutând astfel atât guvernul, instituțiile publice, cât și companiile să facă o altă
formare tehnologică.
O altă tendință tehnologică (conform Borges și colab., 2020) este aceea
că aplicând metodele de inteligență artificială în secolul 21, toate sectoarele care
necesită personal uman ar face progrese.
Alte tendințe tehnologice pot fi modul în care tehnologia poate genera
mai multe beneficii, cum pot tendințele tehnologiei digitale să fie comercializate
implicând computere în produse mari și masive (Nam și colab., 2019).
Tendința care poate fi oferită este că tehnologia schimbă lumea educației și
lumea afacerilor, și anume transformarea tehnologiei astfel încât oamenii să poată
schimba lumea materială dintr-un HR de încredere într-un sistem de management
performant.
Rüßmann et al. (2015) și Putra et al. (2020) notează că progresul tehnologic
prin industria 4.0 este poarta de acces către un viitor mai eficient și mai productiv și
un viitor în producția modernă a lumii.
Inovația tehnologică face posibilă dezvoltarea resursele umane, îmbunătățește
calitatea vieții umane și a mediului.
HR poate obține din inovația tehnologică rezolvarea problemelor complexe
și poate folosi sprijinul tehnologic în luarea deciziilor pentru următoarea generație
(Thakur și colab., 2012).
performanță trebuie formată din patru părți. În opinia sa, șeful IT ar trebui să facă
parte din echipă datorită rolului său în procesarea digitală a datelor.
În cadrul instituțiilor publice, profesioniștii în resurse umane vor continua
să își îndeplinească sarcinile administrative în numele managerilor instituționali și
tot ei vor accentua eforturile de a face echipă cu șefii IT și șefii de marketing și
comunicare din cadrul acestor entități publice. Toți șefii de servicii sau departamente
în instituțiile publice sunt în strânsă legătură. Aceștia depind unul de celălalt pentru
a atinge obiectivul comun: să se asigure că instituția își îndeplinește criteriile de
performanță, iar elemente precum educația, formarea și planificarea carierei unui
funcționar public sunt incluse în procesul de dezvoltare a obiectivelor comune.
Era digitală este o formă de comunicare care oferă informații și servicii de
divertisment pentru utilizatori prin internet, LAN în bandă largă, wireless, rețea de
comunicații, satelit și alte canale, precum și astfel de terminale cum ar fi computere,
telefoane mobile și televiziune digitală, cu tehnologie digitală și tehnologie de rețea.
De asemenea, este un termen al epocii informațiilor electronice moderne. Toate
limbajele de mașină ale informațiilor electronice sunt reprezentate de combinația
dintre cifrele 0 și 1, iar oamenii o numesc era digitală.
În această epocă, comunicarea interactivă între oameni cu costuri reduse,
fără bariere și la distanță zero va produce o cantitate mare de date, ceea ce implică
informații și cunoștințe generate de nevoile oamenilor, caracteristicile personalităților,
schimbările emoționale și comunicare aprofundată. Luarea deciziilor de către
managerii instituțiilor va crește și se bazează pe cunoștințele din spatele datelor.
Datele informatice vor permite acumularea, aplicarea, transformarea și
inovarea cunoștințelor în instituții mult mai rapid, direct și eficient, astfel încât
ființele umane să poată intra cu adevărat în era digitală.
Cum se simte personalul unei instituții publice afectat de pandemie?
Este efectul coronavirusului asupra angajaților o problemă majoră?
Sunt întrebări pe care și eu le-am gândit și am găsit răspunsul în sondajul „360
Well-Being Survey”.
Sondajul „360 Well-Being Survey” de la Cigna (2020)3, care include studiul
„COVID-19 Global Impact”, încearcă să răspundă la această întrebare.
Acest sondaj surprinde percepțiile despre sănătate, inclusiv un indice care
urmărește bunăstarea fizică, familială, socială, financiară și profesională. Studiul
a implicat 10.204 persoane din China, Hong Kong, Singapore, Spania, Thailanda,
Emiratele Arabe Unite, SUA și Anglia, între ianuarie și aprilie 2020.
Acest sondaj și-a propus să arate schimbările de atitudine în timpul crizei
COVID și s-a concentrat pe patru domenii: indicele de bunăstare Cigna; tabloul de
scor pentru sănătate; monitorul virtual de evaluare a sănătății; opiniile oamenilor
despre cum va arăta noua normalitate. S-a demonstrat în studiu o scădere generală
a singurătății, doar 8% dintre respondenți arătând că s-au simțit izolați de ceilalți
3
https://www.cignaglobalhealth.com/na/en/knowledge/covid-19-global-impact-study, accesat la 10 ianuarie 2023.
58 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
în aprilie, comparativ cu 11% la începutul lunii ianuarie. Tot în acest studiu s-a
concluzionat că munca de acasă a îmbunătățit viața profesională a celor chestionați,
în ciuda programului de lucru adesea mai lung. La nivel global, 76% dintre cei
intervievați au spus că ziua lor de lucru a devenit mai flexibilă. Thailanda și Spania
au fost fruntașe la flexibilitate, însă incertitudinea cu privire la stabilitatea locurilor
de muncă a crescut în timpul crizei pandemice.
De asemenea, studiul a confirmat că stresul rămâne o problemă de sănătate
globală. Trecerea la munca de acasă a fost una dintre cele mai importante schimbări
aduse de blocajele pandemiei. Nu există nici urmă de îndoială că pandemia a adus un
stres considerabil pentru noi toți, dar este încurajator să vedem exemple de oameni
care simt că bunăstarea lor la locul de muncă s-a îmbunătățit în aceste vremuri,
declară Arjan Toor, CEO al Cigna Europe4.
În trecut, sănătatea angajaților nu era o prioritate pentru instituțiile publice în
România, dar pandemia a schimbat prioritățile. COVID-19 ne-a arătat că se poate
deschide calea către managementul de a te simți bine la locul de muncă. Desigur
că incertitudinea cauzată de pandemie a redus încrederea funcționarilor și forța
de muncă atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. Lipsa de funcționari publici
calificați la locul de muncă nu va dispărea odată cu criza coronavirusului. Prin
urmare, loialitatea funcționarilor și performanța la locul de muncă se dezvoltă lent și
în timp, indiferent de crize.
Rămâne de văzut cum va afecta pandemia impactul economic, loialitatea pe
termen lung. Se vor reduce locurile de muncă pe măsură ce oamenii caută stabilitate
odată ce criza s-a diminuat?
Acțiunile angajatorilor stimulează loialitatea mai ales în rândul celor care încă
au raporturi de serviciu în instituțiile publice. Ce acțiuni benefice lor i-au determinat
să își dorească să rămână la locul de muncă pe un termen mai lung?
Angajatorii ar trebui să fructifice aceste crize prin îmbunătățirea loialității
și grija față de funcționari în vremuri dificile pentru ei, apoi aceștia să culeagă
performanțe de la funcționari5.
Concluzii
Pentru ca lumea VUCA să evolueze după lumea post-COVID trebuie ca
instituția publică să creeze structuri organizatorice adaptabile și agile care pot
acționa rapid în redresarea managementului, viziune și studii ce pot oferi orientare
în conducere, o concentrare clară pentru a crește rapid capacitatea de a acționa în
situații critice și bineînțeles adaptabilitatea instituțiilor publice la tehnologia modernă
informatică și digitală.
Noi ne-am propus să expunem un proiect de cercetare a dimensiunilor VUCA
în mediul public, prezentând într-un studiu cercetarea.
Obiectivul cercetării alese a fost colectarea informațiilor privind situațiile de
tip VUCA prin cei patru parametri: volatilitatea, incertitudinea, complexitatea și
ambiguitatea.
Pentru a atinge obiectivele atât teoretice, cât și metodologice, am ales să
identificăm răspunsuri la câteva întrebări, cum ar fi:
- „Se cuantifică VUCA și parametrii ei în viața cotidiană a unui funcționar
public sau manager?”;
- „Cum sunt percepuți parametrii VUCA în sfera psihică?”.
Exemple de întrebări alese pentru volatilitate:
- în zona rezolvării problemelor apărute în cadrul instituțiilor publice: „În
cadrul instituției publice au fost situații când în momentul x s-au folosit anumite
proceduri, dar în alte momente y similare nu au mai fost valabile?”;
- în zona incertitudinii: „Ca manager, ați fost în situații neclare din cauza
unor informații greșite și nu ați reușit să luați o hotărâre corectă pentru bunul mers
al instituției publice?”;
- în zona complexității: „Ați ales să nu luați o hotărâre importanță din cauza
unor aspecte mai puțin relevante?”;
- conceptul ambiguității în zona percepției situațiilor de viață: „Ați avut
ocazia să luați o hotărâre cu mai multe interpretări, atingând sau lezând probabil
munca funcționarilor?”.
La acest chestionar am folosit un număr de 16 persoane din cadrul Casei
de Pensii a Municipiului București, 7 de sex masculin, 9 de sex feminin, cu vârste
cuprinse între 24 și 60 de ani. Toți intervievații au studii superioare.
Chestionarul a fost administrat în mod direct, în sistem creion – hârtie, iar
rezultatele au fost centralizate și prelucrate. S-a obținut un rezultat ridicat asupra
complexității, fiind urmat de ambiguitate, care are un rol mai important decât
volatilitatea.
Am constatat că cei patru parametrii VUCA sunt resimțiți în viața zilnică,
astfel că în sfera superioară se clasează complexitatea, în timp ce volatilitatea și
Bibliografie
Alonso-Almeida, M.D.M., Llach, J. (2019). Socially Responsible Companies:
Are They the Best Workplace for Millennials? A Cross-national Analysis. Corporate
Social Responsibility and Environmental Management, 26(1), 238-247.
Bennett, N., Lemoine, G.J.(2014) What a Difference a Word Makes:
Understanding Threats to Performance in a VUCA World. Business Horizons, 57,
3, 2014, 311-317.
Borges, A.F., Laurindo, F.J., Spínola, M.M., Gonçalves, R.F., Mattos, C.A.
(2020). The Strategic Use of Artificial Intelligence in the Digital Era: Systematic
Review and Future Research Directions. International Journal of Information
Abstract
1
[email protected]
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 65
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Abstract
CONȚINUTUL LUCRĂRII
BIBLIOGRAPHY
1. Jeremias Prassl September 2018, Vocea colectivă în economia platformelor:
provocări, oportunițăți, soluții, https://www.etuc.org/sites/default/files, accesat
26.02.2023
2. Digital platform work and occupational safety and health: overview of
regulation, policies, practices and research, osha.europa.eu/ro/publications/ accesat
la data de 16.02.2023
3. Protejarea lucrătorilor în economia platformelor online: o imagine de
ansamblu a evoluțiilor în materie de reglementare și de politici din UE, osha.europa.
eu, accesat la 26.02.2023
4. Condițiile de muncă și protecția socială a lucrătorilor pe platforme în
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 77
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Belgia: măsuri de politică și inițiative ale părților interesate, ec.europa.eu accesat
06.03.2023
5. EU rules on platform work - Consilium (europa.eu)
6. www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/industrial-relations-
dictionary/platform-work accesat la 16.02.2023
BRIEF CONSIDERATIONS ON
TELEWORKING
Livia-Florentina PASCU1
Abstract
Abstract
CONȚINUTUL LUCRĂRII
supraveghere (Italia).
În alte țări, legislația în materie de protecție a datelor limitează supravegherea
digitală la anumite contexte, activități sau situații de muncă (Bulgaria, Franța,
Estonia, Germania, Grecia, Letonia, Țările de Jos, România, Slovenia, Slovacia).
De exemplu, în Estonia, echipamentele de supraveghere digitală (camere, sisteme
de supraveghere) sunt permise numai pentru protecția persoanelor și a bunurilor, în
timp ce în Germania, echipamentele de supraveghere digitală pot fi utilizate numai
în cazul unor suspiciuni concrete de activitate infracțională sau de abatere gravă12.
Prin Acordul-cadru al partenerilor sociali europeni privind digitalizarea din
iunie 2020 s-au făcut recomandări în sensul de a se lua măsuri, de a se adopta norme
clare, specifice cu rolul de a asigura protecția drepturilor și libertăților în ceea ce
privește prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților în contextul relațiilor
de muncă.
Astfel a fost menționat faptul că tehnologia digitală și sistemele de
supraveghere ale IA, împreună cu prelucrarea datelor, oferă posibilitatea de
a securiza mediul de lucru, de a asigura condiții de lucru sănătoase și sigure
și de a îmbunătăți eficiența întreprinderilor. Cu toate acestea, în același timp,
ele prezintă riscul de a compromite demnitatea ființei umane, în special în
cazurile de monitorizare personală. Acest lucru ar putea duce la deteriorarea
condițiilor de muncă și a bunăstării lucrătoriloMinimizarea și transparența
datelor, precum și implementarea unor norme clare privind prelucrarea datelor cu
caracter personal limitează riscul de monitorizare intruzivă și de utilizare abuzivă a
datelor cu caracter personal.
GDPR prevede norme privind prelucrarea datelor cu caracter personal ale
lucrătorilor în contextul ocupării forței de muncă care trebuie respectate.
Partenerii sociali din prezentul acord amintesc articolul 88 din GDPR, care
se referă la posibilitățile de a stabili prin intermediul acordurilor colective, norme
specifice cu rolul de a asigura protecția drepturilor și libertăților în ceea ce privește
prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților în contextul relațiilor de
muncă.13
În România, în cazul telemuncii, telersalariații, de comun acord cu angajatorul
organizează prograul de lucru în conformitate cu prevederile contractului individual
de muncă, regulamentului intern sau contractului colectiv de muncă aplicabil în
condițiile legii. De asemenea, angajatorul poate solicita salariatului să presteze
muncă suplimentară. Salariatul cu normă întreagă, prin acordul său scris, poate
efectua muncă suplimentară.
Totodată angajatotul are dreptul să verifice activitatea telesalariatului în
principal prin utilizarea tehnologiei informației și telecomunicațiilor, în condițiile
12
Op.cit. supra 8
13
Acordul-cadru al partenerilor sociali europeni privind digitalizarea din iunie 2020, http://erc-online.eu/, accesat
23.01.2023
86 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
stabilite prin contractul individual de muncă, regulamentul intern sau contractul
colectiv de muncă aplicabil în condițiile legii.
În ceea ce privește echipamentele, mai multe țări europene au stabilit în
legislația lor că angajatorul este cel responsabil pentru furnizarea și întreținerea
echipamentelor de lucru (de exemplu, Malta și Polonia) sau că ar trebui să plătească
o compensație economică angajatului pentru a acoperi aceste cheltuieli (de exemplu,
Grecia și Lituania). În alte țări, legislația prevede că aspectele legate de echipamentele
operaționale, tehnice și de altă natură de la locul de muncă trebuie să fie specificate în
acordul de telemuncă (Bulgaria, Slovenia). Este interesant de remarcat că în Franța,
obligația legală a angajatorului de a acoperi costurile facilităților de telemuncă a
fost abrogată în urma unei modificări legislative. Cu toate acestea, au apărut unele
îndoieli cu privire la impactul real al acestei modificări legislative în ceea ce privește
obligația legală a angajatorului de a suporta cheltuielile profesionale. În alte țări,
legislația pur și simplu nu abordează această problemă. De exemplu, în Spania,
lipsa unei reglementări privind echipamentele a fost recunoscută ca un vid juridic în
legislația privind munca la distanță în perioada anterioară COVID-19 .14
În legislația națională (art. 7 din Legea nr. 81/2018) au fost prevăzute în
sarcina angajatorului obligații specifice privind securitatea și sănătatea în muncă a
telesalariatului. Astfel angajatorul trebuie să asigure salariatului mijloacele aferente
tehnologiei informației și comunicațiilor și/sau echipamente de muncă sigure
necesare prestării muncii, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.
De asemenea angajatotul are obligația de a instala, de a verifica și de a
menține echipamentul de muncă necesar și trebuie să asigure condiții pentru ca
telesalariatul să primească o instruire adecvată în domeniul securității și sănătății în
muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru privind utilizarea
echipamentelor cu ecan de vizualizare.
În ceea ce privește sănătatea și securitatea în muncă, regimul juridic al muncii
la distanță recunoaște, în general, egalitatea de drepturi între telelucrători și angajații
care lucrează la sediul angajatorului. Prin urmare, normele generale privind sănătatea
și securitatea în muncă se aplică telesalariaților.
Cu toate acestea, punerea în practică și respectarea standardelor de sănătate
și securitate în muncă este mai problematică atunci când angajații lucrează în afara
sediilor angajatorilor. În contextul muncii la distanță, supravegherea respectării
normelor pentru protejarea sănătății și securității la locul de muncă a angajaților este
mai dificilă.
În multe dintre tările europene, accesul angajatorilor, sau al experților în
materie de securitate și sănătate, sau al reprezentanților lucrătorilor la locurile
de muncă ale telelucrătorilor pentru a monitoriza respectarea de către lucrători
a normelor de sănătate și securitate în muncă se face sub rezerva unei notificări
prealabile a salariatului și cu consimțământul acestuia (Belgia, Bulgaria, Estonia,
14
Op.cit. supra 8
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 87
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Franța, Grecia, Ungaria, Țările de Jos, Polonia, Slovenia).
Pe de altă parte, în unele țări, legislația împiedică sau limitează puternic
inspecția telelucrătorilor la domiciliu (Croația, Germania, Italia, Spania).
În Romînia, telesalariatul trebuie să îți desfășoare activitatea în conformitate
cu pregătirea și instruirea sa profesională, să respecte instrucțiunile primite din partea
agajatorului, astfel încât să nu de expună la pericole de accidentare sau îmbolnăvire
propfesională nici pe el, nici alte persoane.
Astfel, potrivit dispozițiior legale art. 8 din Legea nr. 81/2018, telesalariatul are
obligația să îl informeze pe angajator cu privire la echipamentele de muncă utilizate
și la condițiile locului unde își desfășoară activitatea și să permită angajatorului
accesul, în măsura în care este posibil pentru a stabili, a realiza măsurile de securitate
și sănătate în muncă necesare.
De asemenea, telesalariatul are obligația de a nu schimba condițiile de sănătate
și securitate în muncă de la locul unde își desfășoară activitatea, să utilizeze numai
exchipamente de muncă care nu pun în pericol securitatea și sănătatea sa, să respecte
regulile și restricțiile stabilite de către angajator cu privire la rețelele de internet
folosite sau cu privire la folosirea echipamentelor puse la dispoziție, să respecte
și să asigure confidențialitatea informațiilor și documentelor utilizate în timpul
desfășutrării activității de telemuncă.
Telemunca, formă de organizare a muncii la distanță reprezintă o abordare
mai flexibilă a organizării muncii, care în contextul economic actual aduce beneficii
clare angajatorilor, lucrătorilor și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă,
conduce la creșterea productivității, la creșterea ocupării forței de muncă și la
păstrarea locurilor de muncă.
BIBLIOGRAFIE
1. Reglementarea telemuncii într-o Europă post-COVID-19, https://osha.eu-
ropa.eu/ro/publications, accesat în 21.01.2023
2. Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în
aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor
la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, pp. 1-8)
3. Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4
noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299,
18.11.2003, pp. 9-19)
4. Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului
din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea
datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, care înlocuiește
Directiva 95/46 /EC (Regulament general privind protecția datelor) (OJ L 119,
4.5.2016, p. 1–88)
r.
SUSTAINABLE DEVELOPMENT OF
AGRO-TOURISM IN THE EUROPEAN
UNION AND IN ROMANIA
DEZVOLTAREA DURABILĂ
A AGROTURISMULUI ÎN UNIUNEA
EUROPEANĂ ȘI ÎN ROMÂNIA
Doctorand Nicoleta Mihaela DUTA (Ghiță1)
Abstract
Tourism became one of the most important economic activity in the world
after the ‘60s, when mankind began to be more interested in its holiday destinations.
Thus, more and more tourists wanted to spend their leisure time and holidays in the
countryside, being largely influenced by environmental ideas, by the desire to escape
from traditional tourist structures, by the search for the best quality / price ratio, etc.
This article aims to provide a summary on sustainable development of the tourism
sector in rural areas in the European Union and Romania.
INTRODUCTION
LEADER program, it represents the totality of the tourist actions practiced in the
rural environment (Melinda Cândea et al., 2003).
Also, rural tourism is a form of tourism focused on destinations in the rural
area, which has a functional structure of accommodation and other heterogeneous
services (Puiu Nistoreanu, 2006) or is an activity carried out and led by the local
population and based on the potential natural and local anthropogenic (Melinda
Cândea et al., 2003).
At the same time, rural tourism is an activity that allows people to recover and
recreate in their free time, by spending two or more days away from home, based on
the economic and cultural life of the villages and the rural landscape (Elena Matei,
2006 ).
The official definition is given by the World Tourism Organization, but also by
other European rural tourism organizations. In their understanding, rural tourism is
a form of tourism that includes any tourist activity organized and conducted in rural
areas by the local population, capitalizing on local tourist resources (natural, cultural-
historical, human), as well as facilities, tourist structures, including guesthouses and
agritourism farms (Puiu Nistoreanu, 2006).
In addition to the concept of rural tourism and closely related to its activities,
there are also the terms agritourism, green tourism and ecotourism, resulting from
the diversity of resources differently assorted from one rural area to another.
Closely related to the concept of rural tourism is also agritourism, defined
by the Romanian Mountain Area Commission, within the “Program on the
organization and development of agritourism in the mountain area”, as a particular
form of rural tourism, more complex, including both the tourist activity itself said:
accommodation, boarding house, tourist circulation, the development of programs,
the provision of basic and additional services, as well as the economic activity,
usually agricultural, practiced by the hosts of tourists (productive activities obtaining
and processing agricultural products in the household and selling them to tourists, or
through commercial networks, as well as the way of spending free time) (Melinda
Cândea et al., 2003 from the Romanian Mountain Area Commission - “Program on
the organization and development of agritourism in the mountain area”, 1991).
According to the provisions of the tourism legislation in Romania, agritourism
offers all the products obtained at home, and rural tourism only a part of them.
This form of rural tourism is practiced by small owners in rural areas, usually as a
secondary activity, the activity carried out in their own household/farm remaining
the main occupation and source of income.
Recently, the concept of green tourism is beginning to assert itself on the
territory of the EU in order to distinguish it from white tourism (winter sports
tourism), blue tourism (holidays at the sea) and light tourism (urban tourism). The
green color was chosen precisely because it was in sync with the countryside.
WORKING BODY
The definition of rural tourism, formulated by the World Tourism Organization
and mentioned above, is based on the following specific features that characterize
the activities of this type of tourism (Puiu Nistoreanu, 2006):
Location in rural areas (existence in rural localities);
Building the tourist product in a functional way, based on the characteristics of
the rural world (open space, low population densities, contact with nature, tradition,
variable number of households - usually scattered, traditional organization and
practices, important agricultural or forest areas);
- Rurality as a scale (from the point of view of buildings and facilities - usually
on a small scale - preserving the rural infrastructure);
- The traditional character (gentle and organic growth in relation to local
families - considering the preservation of rural functionality and the preservation of
the rural way of life);
- Diversity of forms of presentation according to: rural and economic
environments, history and settlement (preserving the specific cultural identity).Ø
Some authors argue that rural tourism has five main characteristics:
- the variety of the offer,
- diffusion in the territory,
- adaptability,
- modest costs,
- diversified services.
Likewise, rural tourism would consist of the natural environment (relief,
life endanger the maintenance of some villages inside or even outside the tourist
activity.
Based on the specifics, tourist villages are divided into several major types:
• Landscape and climatic villages (Tismana, Fundata, Vama Veche);
• Spa villages (example: Zizin, Oglinzi, etc.);
• Tourist villages for practicing winter or water sports;
• Pastoral tourist villages (example: Vaideeni, Prislop, etc.);
• Fishing and hunting villages (Murighiol – in the Delta area);
• Tourist villages of artistic and artisanal creation (Tismana, Săpânta, etc.);
• Ethno-folkloric tourist villages (Avram Iancu - Alba county, etc.);
• Villages with objectives of scientific interest (they have nature reserves –
Sadova from Suceava county, Andrieseni from Vrancea, etc.);
• Villages with historical, artistic and architectural monuments (in Moldova,
with the famous monastery complex – Putna, Agapia, Văratec, etc.; in the Getic
Subcarpathians, etc.);
• Orchard tourist villages (Recas, Agapia, etc.).
In time and space, tourism activities in rural areas generate positive and
negative effects and present both advantages and disadvantages.
Among the advantages and positive effects we can list:
- Tourism creates, on a local level, a good exploitation of the natural and
cultural potential, contributes to the increase in the number of jobs both in the tourism
sector and in other auxiliary sectors, services and management of local resources;
- Contributes to increasing the standard of living and education of the
population involved and maintains the local population in the area, preserving
traditional occupations;
- Stimulates profitable activities (hotels, restaurants, transport network,
handicraft activities, guide services, etc.);
- Diversifies the local economy, especially of adjacent rural areas, especially
where agriculture has no development possibilities;
- Stimulates the rural economy through an additional demand for agricultural
products and financial capital input;
- Contributes to the improvement and modernization of the local infrastructure
in terms of transport, communications, technical-building, with advantages for the
local population;
- Agricultural tourism allows the intact preservation of the areas occupied with
natural vegetation;
- The creation of appropriate tourist equipment and facilities in the rural tourist
space and for internal or external tourists;
- Practiced tourism favors intercultural understanding and free communication
between residents and tourists;
CONCLUSION
Rural tourism and agritourism are economic activities that, in recent years,
have experienced a significant development with the increase in tourists’ desire to
escape from crowded and polluted cities and spend their holidays in rural areas with
numerous natural and human resources. For these tourists, rural tourism represents a
BIBLIOGRAPHY
1. M. Cândea et al., (2003), The tourist potential of Romania and the tourist
development of the space, University Publishing House, Bucharest;
2. P. Nistoreanu,( 2006), Ecotourism and rural tourism, ASE Publishing
House, Bucharest;
3. E. Matei, (2006), Rural tourism and ecotourism, Credis Publishing House,
Bucharest;
4. R. Petrea, (2006), Rural tourism and sustainable development, in N. Ciangă,
Rural tourism, a phenomenon of the contemporary world, factor of development and
field of research in human geography, Publishing House of the University of Oradea;
5. E. Matei, (2011), Ecotourism, University Publishing House, Bucharest;
6. Vasile S. Cucu (2009), The Romanian village: tradition, contemporaneity
and future hopes, Transversal Publishing House, Targoviste.
COMUNITATEA LOCALĂ
ȘI AGROTURISMUL
Doctorand Nicoleta Mihaela DUŢĂ1 (Ghiță)
Abstract
The interest of the local community is to develop a strategy for the organization,
development and promotion of rural tourism, especially agrotourism, at local level,
with the competition of all economic agents involved in this activity. This participation
of the local community can be achieved by:creating a partnership between the
authorities and the local tourism association, the economic agents in tourism or other
related fields, leading to a more efficient organization, development and promotion of
rural tourism / agrotourism.
INTRODUCTION
R omania has a vast tourist potential so that the development and promotion
of this form of tourism finds in our country all the “material” support it
needs, but it is not enough to make tourists acquire sustainable, environmentally
friendly tourism products, in the context of the fact that, at national level, one of
the major problems facing the tourism industry - and, implicitly, agro-tourism - is
the manufacturing and marketing of products that are not in line with the quality
requirements of users.
However, this shortcoming can be overcome by orienting policy and objectives
of each organization in the field of quality, in other words through the implementation
1
Doctoral School of Economic and Humanities UNIVERSITY “VALAHIA” OF TARGOVISTE ghita_mi-
[email protected]
98 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
of quality management.
Within this partnership, the tourism associations and the economic agents
involved in the tourism activity have to contribute financially to the achievement
of the general economic development objectives of the locality (access roads, water
supply, heating, telecommunications, technical and municipal facilities).
WORKING BODY
At the same time, the practice and the specialty theory reveal that the
continuous improvement of the tourist offer and implicitly agrotourism must be
a permanent concern of the tour operators, thus becoming an imperative step in
achieving the performance, regardless of whether this performance is regarded as
maximizing the profit or gaining high reward amongst tourists.
This can be done by taking a share of the business volume and its disposal
for the mentioned purpose, thus a greater contribution of tourism to the general
development of the locality with indirect beneficial effects:
CONCLUSION
The sustained development of tourism is at the heart of all decision-makers
at all levels, and it is confronted with the fact that research to improve the quality of
life is a constant inherent.
There is, however, a limit to which the human population and the activity of
our planet can resist.
Agrotourism can have a positive and negative impact, directly or indirectly,
tangible and intangible, on the environment. And from here, the effort to define and
measure what limits the involvement of some areas of scientific and professional
disciplines.
For this reason, it is necessary to group the stakeholders into categories that
correspond to those professional scientific disciplines:
- physical factors, in particular natural resources, space and facilities;
- environmental factors, in particular flora, fauna and the ecosystem;
- social factors, viewed from two points of view:
- from the point of view of the hosts, they include all those factors that
correspond to their standard of living;
- in the viewpoint of the visitor, they include all those factors that define their
level of life and experience;
- cultural factors, in particular traditions, language, religion, customs, culture;
- economic factors that include the development of rural areas.
The maintenance of tourist capacity marks the limit beyond which tourism
activity can no longer be sustained.
Those who plan and conduct agri-tourism activities must be able to meet this
limit and measure it if they are to pursue a sustained tourism development.
BIBLIOGRAPHY
1. Ariffin, Ahmad Azmi, Maghzi, Atefeh: A preliminary study on the
expectations of hotel hospitality: Influences of personal and hotel factors, International
Journal of Hospitality Management, Vol. 31, No. 1, 2012.
2. Cândea M., (2003), Romania’s Tourism Potential and Tourist Spatial
Planning, University Publishing House, Bucharest;
3. Derek, R.A. and Tanniru, R.R., Analysis of Customer Satisfaction Data,
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 101
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Milwaukee, (Wisconsin): ASQ Press, 2015
4. P. Nistoreanu, (2006), Ecotourism and rural tourism, ASE Publishing
House, Bucharest;
5. Popa, Ion, Popescu, Doina: The Importance of Innovative Clusters’
Proliferation for a Sustainable Economic Growth of Romania, Bucharest, 7-8
November 2013, Proceedings of the 7th International Management Conference
„New Management for the New Economy”.
102 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
CONCEPTUL „COMUNITATE
DE TURISM”
Doctorand Nicoleta Mihaela DUTA1 (Ghiță),
Abstract:
The concept of “community tourism” has no official definition. This first article
therefore aims to present its basic principle, philosophy, characteristics and ethics in
order to provide a clear, complete and concise definition.
We could observe from our bibliographic research and from those carried out
on the ground in Costa Rica that the term “community tourism” appears in several
forms.Ultimately, we understand from the term “community tourism” or “community
based tourism”, that this form of tourism is carried out by a group of people who
share a common culture, language and/or values, all in a spirit of “ solidarity”.
The tourist activity is therefore generated and managed by a group of people
organized voluntarily. Conversely, the tourism that we call “classic” is an activity
whose results are achieved by salaried employees within a company and whose
benefits accrue only to its shareholders.
1. INTRODUCTION
W e will analyze in this first part all the facets of this concept in order to
give it a concrete definition, but without concretely defining what its
ethics consist of.
A concept with many names.
1
Doctoral School of Economic and Humanities UNIVERSITY “VALAHIA” OF TARGOVISTE
[email protected]
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 103
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
We could observe from our bibliographic research and from those carried out
on the ground in Costa Rica that the term «community tourism» appears in several
forms.
In French and Spanish, I found the following expressions:
Community tourism (Turismo comunitario)
Community rural tourism (Turismo rural comunitario)
Community Ecotourism (Ecoturismo comunitario)
Community agrotourism (Agroturismo comunitario)
In English, the term currently used is «Community based tourism», in French
«Community based tourism». However, this expression has a slightly different
meaning compared to the French or Spanish term «Community Tourism» which in
English would be «CommunitarianTourism». I also found another English term for
the concept: «Community-led tourism» which means «Community-led tourism» in
French.
We can already see, from the multitude of terms used, the complexity and
ambiguity of the concept. This does not seem to define a type of tourism, but to include
several (rural tourism, agrotourism or ecotourism), but having an organization based
on the «community» principle, of the «community».
2. Theoretical Background
A tourism based on “community”
Used in French and Spanish, the term “community” is defined as: “belonging
to a community”.
Let’s now define the term “community” at leisure:
Looking up this word in the Le grand Larousse dictionary (1987 edition),
we discover the multitude of meanings this word can have. Depending on the field,
we are talking about communities of goods, communities of people, etc. The word
“community” comes from “communal”: the state or character of what is common.
Etymologically, “cum munus”, the community, is a group of people “as”-who
share something - “munus”, a good, a resource or on the contrary, an obligation, a
debt.
We note what we need now, the definition of the community of persons:
“Human group constituted geographically or historically on a given territory,
who share a common culture or language”. By using this term we generally mean the
notion of sharing common values, and especially the notion of “solidarity”, which
is not found in synonymous terms such as “peoples”, “nations”, “civilizations” or
“ethnicities”.
Ultimately, we understand from the term “community tourism” or “community
based tourism”, that this form of tourism is carried out by a group of people who
104 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
share a common culture, language and/or values, all in a spirit of “ solidarity”. The
tourist activity is therefore generated and managed by a group of people organized
voluntarily. Conversely, the tourism that we call “classic” is an activity whose results
are achieved by salaried employees within a company and whose benefits accrue
only to its shareholders.
Ecotourism
Ecotourism, as defined by the OMT in 1988, initially corresponded to a type
of tourism that respects the environment and human societies, from a perspective
of «sustainability» («satisfaction of present needs ... with care for the future)» (but
without to name it, since the term was officially adopted only in 1992 at the Rio
summit).
Later, the International Ecotourism Society (TIES) and the World Conservation
Union (IUCN) state in their definitions that ecotourism is «a responsible visit to
the natural environment...» «...with the aim of appreciating nature...» , recalling
the philosophy based on «respect and preservation of the natural and cultural
environment and the participation of the inhabitants»
Thus, ecotourism is defined at the same time:
ethically: sustainable, respectful, fair, etc.
from an environmental point of view: natural spaces
in terms of purpose: to enable tourists to discover and appreciate these natural
environments
The definition does not specify the types of activities that this type of tourism
offers, which can be extremely varied.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 105
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
way of life” and “tourists to recharge their batteries in a natural setting and discover
agricultural flavors and traditions”. Starting from this base, different activities can
be proposed: restaurant (peasant meal, tastings), accommodation (farm guesthouse
type), visiting the farm and its surroundings, picking the harvest, etc.
We thus see that agritourism, like ecotourism, is not defined by a precise
activity, but by the place where the activities are carried out, here the agricultural
space. We did not find ethical notions in the content of the definitions studied, as in
the case of ecotourism, but a special form of reception where the tourist is a guest
rather than a client and where the exchange between the two parties is at the center
of the interaction.
To summarize, we say that agritourism defines the tourist activities developed
in a specific space - the environment and agricultural exploitation, with a purpose -
the discovery of agricultural traditions and the quiet country life, in a special form
- the sharing and exchange between the parties involved.
Rural tourism
From the many definitions of the concept of “rural tourism” that we found,
we note that:
-Rural tourism is “local tourism, desired and managed by the locals”,
offering “a personalized contact to the visitor”, of “meeting and mutual sharing”,
which makes him discover “rural spaces and landscapes, natural resources, cultural
heritage, traditions local...”, through “accommodation, restaurants, leisure activities,
entertainment and various services”, all “for the purpose of sustainable local
development”.
We therefore understand that “rural tourism” defines above all an environment:
the rural environment, with a particular offer - a customizable local offer, but which
does not specify the type of services because all possible tourist activities are allowed.
Note: What exactly do we mean by “rural environment”? The rural environment
is a fluid notion, simply defined as “areas outside the limits of urban areas”. We
consider here that it is about “country” areas with a low population density and
including “agrarian areas” and “natural areas”.
106 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Some have a certain ethics to respect, others a specific form of reception.
If we consider the environments in which these different types of tourism are
carried out, we will see that “rural tourism” includes the other two, ecotourism and
agrotourism, because the natural environment and the agricultural environment are
part of the rural space.
If we look at the philosophies of the three types of tourism, we can say that
agritourism is a subdivision of rural tourism, and ecotourism is closer to the ethical
concepts of responsible tourism.
Knowing that community tourism refers to the tourist activity developed and
managed by a group of organized people and knowing the concepts and principles of
ecotourism, agrotourism and rural tourism, we can say that:
“Community ecotourism” implies that tourism services are developed and
managed by the organized local population, living in or near natural areas, and
revealing to tourists these spaces and the relationships they have with them, all with
respect and instilling respect in visitors for ecological balance.
“Community agrotourism” implies that tourist services are this time organized
and managed by organized groups of farmers who show tourists in a friendly way the
rural agricultural environment, its activities and culinary products.
5. Conclusions
Finally, “Community rural tourism” assumes that tourist services are organized
and managed by organized groups of rural residents, who welcome tourists and reveal
in a friendly way their identity and heritage (natural, built, agricultural, gastronomic,
landscape, cultural, ethnic, etc.) of their region.
Thus, if we superimpose community tourism on top of the three forms of
tourism above, rural tourism, ecotourism and agrotourism, we see that it is a tourism
that takes place in the rural environment.
It is also a local tourism generated and managed by an organized rural
community, with the aim of revealing the natural environment next to (or in the
middle of) it lives or the agricultural environment it maintains and related activities.
Following these findings, the term “Community Rural Tourism” seems more
interesting to use than the other two, as it better encompasses the different component
concepts, while remaining precise and accurate.
BIBLIOGRAPHY
[1] Definition given by Wikipedia
[2] UNWTO : Organization Mondiale du Tourisme. Called in English WTO:
World Tourism Organization
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 107
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
[3] TIES: The International Ecotourism Society
[4] IUCN: International Union for Conservation of Nature
[5] Extract from the definition given in 2002 by the Groupe de concertation
sur lagrotourisme au Québec
[6] According to INSEE (Institut National de la Statistique et des Etudes
Economiques)
[7] Conclusion drawn by the Ulixes 21 project (international project aimed at
supporting sustainable tourism in the Mediterranean area)
[8] According to the EVEIL Charter - Tourisme Responsable et Solidaire
[9] According to Madieng Seck - Source: MAE report « Caractériser le
tourisme responsable : facteur de développement durable »
[10] Definition by Dora Valayer and Isabelle Bourboulon of the Transverses
association
[11] Definition given by the World Tourism Organization (WTO) in 1995,
during a meeting organized in the Canary Islands
[12] Definition of the European Charter for Sustainable Tourism in Protected
Areas (1998)
108 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Abstract
110 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
complete view of the customer and allows businesses to tailor their interactions
accordingly.
Additionally, social CRM allows businesses to engage with customers in real
time. With social media platforms such as Twitter and Facebook, businesses can
respond to customer inquiries and complaints almost immediately. This can lead to
increased customer satisfaction and loyalty.
Lastly, social CRM allows businesses to build long-term customer relationships
by providing a personalized experience. By engaging with customers on a more
personal level, businesses can build trust and loyalty, leading to increased customer
lifetime value.
Conclusion
In conclusion, CRM in the context of the digital age presents several
challenges for businesses seeking to stay competitive in customer engagement.
While traditional CRM offers a reliable way to manage customer data, it may not
112 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
be as effective at building long-term customer relationships in the digital age. Social
CRM offers a more personalized approach to customer interaction, but it can also be
more difficult to manage due to the sheer volume of data generated by social media.
To successfully implement social CRM, businesses need to have a clear strategy
in place and be willing to adapt to new technologies and processes. By doing so,
businesses can improve customer engagement and retention, leading to increased
customer lifetime value.
Bibliography
1. Dyché J. – „The CRM Handbook – A Business Guide to Customer
Relationship Management”, Addison Wesley, U.S., 2002
2. Faulkner M. – “Customer Management Excellence”, Jon Wiley & Sons,
2002
3. Bergeron B. – “Essentials of CRM – A Guide to Customer Relationship
Management”, 2006
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 113
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
BUILDING A STRONG
RELATIONSHIP: WHY EFFECTIVE
COMMUNICATION WITH
CUSTOMERS IS KEY TO BUSINESS
SUCCESS
O RELAȚIE CONSTRUCTIVĂ
PUTERNICĂ: DE CE COMUNICAREA
EFICIENTĂ CU CLIENȚII ESTE CHEIA
SUCCESULUI ÎN AFACERI
Lect. univ. dr. Mihaela Mirela DOGARU1
Nicoleta Mihaela GHIȚĂ2 (DUȚĂ)
Abstract
1
Universitatea Titu Maiorescu
2
Universitatea Valahia din Târgoviște
114 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 115
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
116 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 117
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Conclusion: The Power of Effective Communication in
Building Strong Customer Relationships
In conclusion, effective communication with customers is essential for building
strong relationships and achieving long-term success. By understanding your
customers, overcoming communication barriers, and using tools and technologies,
you can improve customer satisfaction, increase sales and revenue, and build a
better reputation and brand image. By building a culture of communication within
your organization and using customer feedback to make data-driven decisions, you
can ensure that communication is a priority and that your customers feel heard and
valued. Ultimately, effective communication is the foundation for any successful
business relationship.
Bibliography
1. Dyché J. – „The CRM Handbook – A Business Guide to Customer
Relationship Management”, Addison Wesley, U.S., 2002
2. Faulkner M. – “Customer Management Excellence”, Jon Wiley & Sons,
2002
3. Bergeron B. – “Essentials of CRM – A Guide to Customer Relationship
Management”, 2006
118 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
A COMPREHENSIVE GUIDE
TO UNDERSTANDING THE KEY
BENEFITS OF MRC SYSTEMS
AND SOLUTIONS
Abstract
As a business owner, you are always on the lookout for ways to improve your
operations and stay ahead of your competition. One way to do this is by investing
in MRC systems and solutions. MRC stands for Managed Resource Center, and
these systems provide businesses with a centralized platform for managing their
IT resources. In this comprehensive guide, we will explore the key benefits of MRC
systems and solutions, real-world examples of how they have helped businesses, and
what to look for when choosing a provider.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 119
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
operations, reduce costs, and improve productivity.
MRC systems and solutions are typically provided by third-party vendors
who specialize in managing IT resources. These vendors offer a range of services,
including hardware and software procurement, network management, data backup
and recovery, and cybersecurity. By outsourcing these tasks to a third-party provider,
businesses can focus on their core operations and leave the IT management to the
experts.
122 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Choosing the Right MRC Systems and Solutions Provider
Choosing the right MRC systems and solutions provider is critical to the
success of your business. When evaluating potential providers, there are several
factors to consider, including:
- Experience and expertise: Look for a provider with extensive experience
managing IT resources, and a deep understanding of your industry and business
needs.
- Scalability and flexibility: Choose a provider that can offer scalable and
flexible IT resources that can be easily customized to meet your changing needs.
- Security and compliance: Look for a provider that has a strong track record
of data security and compliance, and can help you meet regulatory requirements.
- Cost and ROI: Evaluate different providers based on their pricing and ROI
potential, and choose a provider that offers the best value for your budget.
Bibliography:
1. Dyché J. – „The CRM Handbook – A Business Guide to Customer
Relationship Management”, Addison Wesley, U.S., 2002
2. Faulkner M. – “Customer Management Excellence”, Jon Wiley & Sons, 2002
3. Bergeron B. – “Essentials of CRM – A Guide to Customer Relationship
Management”, 2006
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 123
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
DATA MANAGEMENT
MANAGEMENT DE DATE
Abstract
In today’s digital age, data is king. Every business, regardless of its size or
industry, generates vast amounts of data on a daily basis. This data needs to be
collected, stored, analyzed, and interpreted to gain valuable insights that can help
businesses make informed decisions. However, managing this data can be a daunting
task, especially for organizations that lack the necessary resources and expertise.
That’s where data management comes in. Data management involves the processes,
policies, and technologies used to manage data effectively, from its creation to its
disposal. It is crucial for businesses to have a robust data management strategy in
place to ensure the accuracy, security, and accessibility of their data. In this article,
we will explore the importance of data management and how it can benefit businesses
of all sizes.
Conclusion
In conclusion, data management is essential for businesses of all sizes. It
enables businesses to make informed decisions based on accurate and relevant data,
ensures compliance with regulatory requirements, and protects sensitive information
from unauthorized access or theft. To implement effective data management
strategies, businesses need access to specialized tools and software, and must follow
best practices such as data governance, data integration, data quality management,
and data security. As data management continues to evolve, businesses must stay
up-to-date with the latest trends and technologies to remain competitive and achieve
their goals.
Bibliography
128 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
DE LA IMPULS LA METODIC:
UTILIZAREA PSIHOLOGIEI PENTRU
A AJUNGE LA DIFERITE TIPURI DE
CONSUMATORI ÎN MARKETING
rof. univ. dr. Ionica ONCIOIU1
P
Lect. univ. dr Mihaela Mirela. DOGARU2
Nicoleta Mihaela GHIȚĂ3 (DUȚĂ)
Abstract
B
efore delving into the psychology behind impulsive and methodical
buying, it is essential to understand the different types of consumers.
There are three types of consumers: impulsive, methodical, and hybrid.
Impulsive consumers make purchases on a whim. They are not concerned with
1
Universitatea Titu Maiorescu
2
Universitatea Titu Maiorescu
3
Universitatea Valahia din Târgoviște
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 129
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
the long-term consequences of their actions, and they often buy things they don't
need. They are easily swayed by advertising and are more likely to make impulse
purchases.
Methodical consumers, on the other hand, are more cautious. They take
their time to research products, compare prices, and read reviews before making a
purchase. They are not swayed by advertising but are more likely to be loyal to a
brand.
Hybrid consumers are a combination of impulsive and methodical. They are
impulsive when it comes to certain products but methodical when it comes to others.
For example, they may be impulsive when buying clothes but methodical when
buying electronics.
Bibliography:
132 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
INTRODUCTION TO CONSUMER
PSYCHOLOGY
INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA
CONSUMATORULUI
Prof. univ. dr. Ionica ONCIOIU1
Lect. univ. dr. Mihaela Mirela DOGARU2
Abstract
134 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
information about their product or service. This can be achieved through informative
blog posts, product demos, and customer reviews. Marketers should also focus on
highlighting the practical benefits of their product or service, such as how it will save
the consumer time or money.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 135
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Bibliography
136 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
MASTERING MANAGERIAL
CONTROL: TIPS AND STRATEGIES
FOR EFFECTIVE MANAGEMENT
STĂPÂNIREA CONTROLULUI
MANAGERIAL: SFATURI
ȘI STRATEGII PENTRU
UN MANAGEMENT EFICIENT
rof. univ. dr. Ionica ONCIOIU1
P
Lect. univ. dr. Mihaela Mirela DOGARU2
Abstract
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 137
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
138 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 139
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
predictability in employee behavior, it can also have some drawbacks. Bureaucratic
control can be inflexible and slow to respond to changing circumstances, and it can
stifle creativity and innovation. Additionally, employees may feel disengaged and
demotivated if they feel that their work is overly regulated and controlled.
Market Control
Market control involves the use of market mechanisms, such as price and
competition, to control employee behavior. This type of control is often used in
organizations that operate in competitive markets.
Market control is a type of external control that is based on the principles
of supply and demand in a free market economy. This type of control relies on the
competition between companies in a particular industry to regulate prices, quality,
and other aspects of product or service delivery.
The following are some characteristics of market control:
1. Competition: Market control relies on competition between companies to
regulate prices and quality. In a competitive market, companies must offer products
or services that are better or cheaper than their competitors to attract customers.
2. Consumer choice: Market control is based on the idea that consumers have
free choice and can choose to buy from any supplier that offers the best value for
their money.
3. Self-regulation: Market control is self-regulating, with companies adjusting
their prices and quality in response to market demand.
4. Profit motive: Market control is driven by the profit motive, with companies
seeking to maximize profits by offering products or services that are in demand.
While market control can be effective in promoting efficiency and innovation,
it can also have some drawbacks. Market control can lead to monopolies or
oligopolies, where a small number of companies dominate the market and limit
competition. Additionally, market control can lead to externalities, where companies
do not take into account the social or environmental costs of their actions. In some
cases, government intervention may be necessary to regulate markets and ensure fair
competition.
Clan Control
Clan control involves using the organization’s culture and values to control
employee behavior. This type of control is often used in organizations that place a
high value on teamwork and collaboration.
Clan control is a type of organizational control that is based on shared values,
beliefs, and traditions within a group or community. This type of control is often
found in small, family-owned businesses or in organizations that are tightly knit and
have a strong sense of community.
140 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
The following are some characteristics of clan control:
1. Personal relationships: Clan control is based on personal relationships and
a sense of community within the organization. The focus is on building trust and
loyalty among employees, rather than on formal rules and procedures.
2. Informal communication: Clan control relies on informal communication
channels, such as face-to-face conversations, to transmit information and promote a
sense of community.
3. Shared values: Clan control is based on shared values and beliefs, such as
a commitment to quality or customer service. These values are often passed down
from one generation to the next.
4. Empowerment: Clan control empowers employees to take ownership of
their work and to make decisions based on their knowledge and expertise.
While clan control can be effective in promoting a sense of community and
commitment among employees, it can also have some drawbacks. Clan control can
be insular and resistant to change, and it may not be effective in larger organizations
with more complex structures. Additionally, clan control can lead to nepotism or
favoritism, where family members or close friends are given preferential treatment
over other employees.
Technical Control
Technical control involves using technology to control employee behavior.
This type of control is often used in organizations that rely heavily on technology to
carry out their work.
Technical control is a type of organizational control that relies on technology
to monitor and regulate employee behavior and performance. This type of control
is often found in highly regulated industries, such as healthcare or finance, where
compliance with regulations and standards is critical.
The following are some characteristics of technical control:
1. Monitoring: Technical control relies on monitoring systems, such as
surveillance cameras, computer software, or GPS tracking, to monitor employee
behavior and performance.
2. Automation: Technical control uses technology to automate tasks and
processes, reducing the potential for human error and ensuring consistency in
performance.
3. Compliance: Technical control is often focused on ensuring compliance
with regulations and standards, such as HIPAA or PCI-DSS, to protect sensitive
information and maintain security.
4. Accountability: Technical control promotes accountability by providing a
clear record of employee actions and performance, which can be used for performance
evaluations or disciplinary action.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 141
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
While technical control can be effective in ensuring compliance and
accountability, it can also have some drawbacks. Technical control can be intrusive,
leading to privacy concerns and a lack of trust among employees. Additionally,
technical control may not be effective in promoting creativity or innovation, as
employees may feel constrained by the technology and unable to take risks.
142 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Monitor Performance
Monitoring performance is essential for effective managerial control. Managers
should track employee performance and identify areas that need improvement. They
can then provide feedback and support to help employees improve their performance.
Monitoring performance is an essential aspect of effective management. It
helps managers identify areas for improvement, recognize successes, and make
informed decisions. The following are some tips for monitoring performance:
1. Identify Key Performance Indicators (KPIs): Identify KPIs that align with
organizational goals and objectives. These metrics should be measurable, relevant,
and specific to each employee’s role.
2. Use data-driven approaches: Use data to track progress towards KPIs. This
can include customer feedback, sales figures, or other performance metrics. Data-
driven approaches provide objective insights into employee performance.
3. Provide regular updates: Provide regular updates on employee progress
towards their KPIs. This helps keep employees engaged and motivated and allows
managers to identify areas for improvement.
4. Establish clear expectations: Establish clear expectations for employee
performance. This includes standards for quality, productivity, and other relevant
metrics. Clear expectations help employees understand what is expected of them.
5. Provide training and support: Provide training and support to employees
to help them achieve their KPIs. This can include coaching, mentoring, or access
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 145
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
to learning resources. Providing training and support helps employees develop the
skills they need to succeed.
6. Celebrate successes: Celebrate employee successes when they achieve their
KPIs. This helps build morale and reinforces positive behaviors.
7. Address performance issues: Address performance issues promptly and
constructively. This includes providing feedback, coaching, or other interventions as
necessary to help employees improve their performance.
In conclusion, monitoring performance is critical for effective management.
By following these tips, managers can establish a culture of accountability and
excellence that supports organizational success. Monitoring performance helps
managers identify areas for improvement and recognize successes, leading to better
outcomes for the organization as a whole.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 147
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
accountability, performance, and continuous improvement that supports
organizational success. Maintaining oversight of operations and ensuring that
employees are working towards achieving organizational goals can lead to better
outcomes for the organization as a whole.
To master managerial control, managers can use several tips:
Build Trust with Employees
Building trust with employees is essential for effective managerial control.
When employees trust their managers, they are more likely to follow their guidance
and take direction from them.
Building trust with employees is essential for creating a positive work
environment and fostering strong relationships between managers and their teams.
Here are some tips for building trust with employees:
1. Be transparent: Be transparent with employees about organizational
decisions, goals, and objectives. This helps build trust by demonstrating that you
value their input and are committed to open communication.
2. Communicate effectively: Communicate regularly and effectively with
employees. This can include regular meetings, email updates, and other forms of
communication. Be sure to listen to employees’ concerns and address them in a
timely and respectful manner.
3. Lead by example: Lead by example by demonstrating honesty, integrity,
and ethical behavior. This helps build trust by showing that you are committed to
ethical and responsible leadership.
4. Empower employees: Empower employees by giving them the autonomy
and resources they need to perform their jobs effectively. This demonstrates that you
trust their abilities and value their contributions.
5. Recognize and reward performance: Recognize and reward employees for
their hard work and contributions. This helps build trust by demonstrating that you
value their efforts and are committed to recognizing their achievements.
6. Provide opportunities for growth and development: Provide opportunities
for growth and development through training, mentoring, and other programs. This
helps build trust by demonstrating that you are invested in employees’ long-term
success and career development.
7. Foster a positive work culture: Foster a positive work culture that encourages
collaboration, innovation, and continuous learning. This helps build trust by creating
a supportive and engaging work environment.
In conclusion, building trust with employees is essential for creating a positive
work environment and fostering strong relationships between managers and their
teams. By following these tips, managers can establish a culture of trust, respect,
and open communication that supports organizational success. Building trust with
employees helps create a more engaged and motivated workforce, leading to better
outcomes for the organization as a whole.
148 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Communicate Effectively
Effective communication is essential for effective managerial control.
Managers should communicate clearly and regularly with employees to ensure that
everyone is on the same page.
Effective communication is essential for success in both personal and
professional relationships. Here are some tips for communicating effectively:
1.Be clear and concise: When communicating, be clear and concise in your
message. Avoid using jargon or technical terms that may be confusing to the receiver.
2. Listen actively: Listen actively to the other person’s message, and ask
questions to clarify any points that are unclear. This demonstrates that you value the
other person’s input and are committed to understanding their perspective.
3. Use nonverbal communication: Use nonverbal communication, such as eye
contact, facial expressions, and body language, to convey your message. This helps
reinforce the verbal message and can help build rapport with the receiver.
4. Choose the right medium: Choose the right medium for your message,
whether it be email, phone, face-to-face, or other means. Different mediums may be
more appropriate for different types of messages and audiences.
5. Be empathetic: Be empathetic to the other person’s thoughts and feelings.
This helps build trust and rapport, and can lead to more effective communication.
6. Be open to feedback: Be open to feedback from the other person, and use it
to improve your communication skills. This demonstrates that you are committed to
continuous learning and improvement.
7. Follow up: Follow up after the communication to ensure that both
parties are on the same page and that any action items are clear. This helps avoid
misunderstandings and ensures that the communication has been effective.
In conclusion, effective communication is essential for success in both
personal and professional relationships. By following these tips, you can improve
your communication skills and build stronger relationships with others. Effective
communication leads to better outcomes in all areas of life, including work,
relationships, and personal growth.
Lead by Example
Leading by example is essential for effective managerial control. Managers
should set a good example for employees to follow and demonstrate the behavior
they expect from their team.
Leading by example is a powerful way to influence and inspire others. Here
are some ways to lead by example:
1. Demonstrate integrity: Demonstrate integrity by being honest, transparent,
and ethical in your behavior. This sets the tone for a culture of honesty and trust in
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 149
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
the workplace.
2. Show commitment: Show commitment to the organization’s goals by
working hard and going above and beyond. This inspires others to do the same and
fosters a culture of excellence.
3. Be accountable: Take ownership of your mistakes and learn from them.
This demonstrates accountability and shows that it’s okay to make mistakes as long
as you learn from them.
5. Communicate openly: Communicate openly and transparently with your
team. This helps build trust and fosters a culture of open communication.
6. Empower others: Empower others by giving them the tools and resources
they need to succeed. This demonstrates that you trust their abilities and are
committed to their success.
7. Be adaptable: Be adaptable and flexible in the face of change. This
demonstrates resilience and helps others see that change can be a positive thing.
8. Continuously learn: Continuously learn and improve your skills. This
shows that you are committed to personal and professional growth and encourages
others to do the same.
In conclusion, leading by example is a powerful way to influence and
inspire others. By demonstrating integrity, commitment, accountability, open
communication, empowerment, adaptability, and a commitment to personal and
professional growth, you can create a positive work culture and inspire others to do
their best work. Remember, actions speak louder than words, and leading by example
is the best way to demonstrate your commitment to your team and organization.
Be Flexible
Being flexible is essential for effective managerial control. Managers should be
willing to adapt to changing circumstances and be open to new ideas and approaches.
Being flexible is an important skill in both personal and professional life. Here
are some ways to be flexible:
1. Embrace change: Embrace change and be open to new ideas. This helps you
adapt to new situations and stay relevant in a rapidly changing world.
2. Be open-minded: Be open-minded and consider different perspectives.
This helps you understand other people’s viewpoints and find creative solutions to
problems.
3. Stay organized: Stay organized and prioritize your tasks. This helps you
manage your time effectively and be more flexible when unexpected events arise.
4. Be willing to compromise: Be willing to compromise and find a middle
ground that works for everyone. This helps you build strong relationships with others
and fosters a culture of collaboration.
5. Learn new skills: Learn new skills and stay up-to-date with the latest trends
and technologies. This helps you stay relevant and adaptable in a rapidly changing
150 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
world.
6. Be resilient: Be resilient in the face of challenges and setbacks. This helps
you bounce back and move forward, even when things don’t go as planned.
7. Practice self-care: Practice self-care and take care of your physical,
mental, and emotional well-being. This helps you stay healthy and resilient, even in
challenging times.
In conclusion, being flexible is an important skill in both personal and
professional life. By embracing change, being open-minded, staying organized,
being willing to compromise, learning new skills, being resilient, and practicing self-
care, you can be more flexible and adaptable in a rapidly changing world. Remember,
flexibility is a mindset, and by cultivating a flexible mindset, you can become more
resilient, creative, and successful in all areas of life.
152 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Resistance to Change
Resistance to change can make it difficult to implement new forms of
managerial control. To overcome this, managers should communicate the benefits of
the new control methods and involve employees in the process.
Resistance to change is a common challenge that organizations face when
implementing new initiatives or strategies. Resistance can come from employees,
managers, or even customers who are used to the old ways of doing things. Here are
some ways to address resistance to change:
1. Communicate the need for change: Communicate the need for change and
the benefits that it will bring to the organization. This helps to create a sense of
urgency and a shared understanding of why the change is necessary.
2. Involve employees in the process: Involve employees in the process
of change by soliciting their input and feedback. This helps to create a sense of
ownership and buy-in for the change.
3. Provide training and support: Provide training and support to help employees
adapt to the change. This can include workshops, coaching, or mentoring programs.
4. Address concerns and fears: Address concerns and fears that employees
may have about the change. This helps to alleviate anxiety and build trust in the
change process.
5. Celebrate successes: Celebrate successes along the way to reinforce the
benefits of the change and build momentum.
6. Lead by example: Leaders should lead by example by demonstrating their
commitment to the change and their willingness to adapt.
Monitor progress: Monitor progress and adjust the change process as needed.
This helps to ensure that the change is on track and that any issues are addressed in
a timely manner.
In conclusion, resistance to change can be addressed by communicating
the need for change, involving employees in the process, providing training and
support, addressing concerns and fears, celebrating successes, leading by example,
and monitoring progress. By doing so, organizations can successfully implement
changes that improve their performance and competitiveness.
Ineffective Communication
Ineffective communication can make it difficult to maintain effective
managerial control. To overcome this, managers should communicate clearly and
regularly with employees and provide feedback on their performance.
Bibliography
1. Dyché J. – „The CRM Handbook – A Business Guide to Customer
Relationship Management”, Addison Wesley, U.S., 2002
2. Faulkner M. – “Customer Management Excellence”, Jon Wiley & Sons,
2002
3. Bergeron B. – “Essentials of CRM – A Guide to Customer Relationship
Management”, 2006
154 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
MAXIMIZING CUSTOMER
RELATIONSHIPS: HOW THE
ANALYTICAL AND OPERATIONAL
LEVELS OF CRM WORK TOGETHER
MAXIMIZAREA RELAȚIILOR CU
CLIENȚII: CUM FUNCȚIONEAZĂ
IMPREUNA NIVELELE ANALITICE
ȘI OPERAȚIONALE ALE CRM
Prof. univ. dr. Ionica ONCIOIU1
Lect. Univ. Dr. Mihaela Mirela DOGARU2
Lect. Univ. Dr. Diana MANDRICEL3
Abstract
1
Universitatea Titu Maiorescu
2
Universitatea Titu Maiorescu
3
Universitatea Titu Maiorescu
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 155
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Understanding the Analytical Level of CRM
The analytical level of CRM is about understanding customers' behaviors and
preferences. It involves collecting, analyzing, and interpreting data to gain insights
into customer needs and behaviors. By doing this, companies can segment their
customer base and create targeted marketing campaigns that resonate with each
group. Data collection can be done through various channels, including social media,
email, and website analytics. The data collected is analyzed to identify patterns and
trends that can be used to improve the customer experience.
One of the key benefits of the analytical level of CRM is that it enables
companies to anticipate customer needs. By understanding customer behaviors,
companies can predict what their customers will want next and proactively offer
it. For example, if a customer has been searching for a particular product on a
company's website, the company can use this information to offer related products
or services. By doing this, the company can create a personalized experience that
meets the customer's needs.
Another benefit of the analytical level of CRM is that it enables companies
to make data-driven decisions. By analyzing customer data, companies can identify
areas for improvement and make changes to their processes, products, or services.
For example, if a company notices that customers are abandoning their shopping
carts, they can use this information to improve the checkout process.
Conclusion
Maximizing customer relationships is essential for success in today's business
world. CRM is the strategic approach that helps companies achieve this goal. The
analytical and operational levels of CRM work together to create a holistic approach to
customer relationship management. By following best practices, using the right tools
and technologies, and overcoming challenges, companies can create a personalized
experience that meets their customer's needs and drives business growth.
Bibliography
1. Dyché J. – „The CRM Handbook – A Business Guide to Customer
Relationship Management”, Addison Wesley, U.S., 2002
2. Faulkner M. – “Customer Management Excellence”, Jon Wiley & Sons,
2002
3. Bergeron B. – “Essentials of CRM – A Guide to Customer Relationship
Management”, 2006
158 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
DESCOPERIREA FACTORILOR
SUBCONȘTIENȚI CARE AFECTEAZĂ
PROSPECTAREA ȘI LOIALITATEA
ÎN MARKETING
Prof. univ. dr. Ionica ONCIOIU1
Lect. Univ. Dr. Mihaela Mirela DOGARU2
Lect. Univ. Dr. Diana MANDRICEL3
Abstract
As a marketer, your job is to create campaigns that attract new customers and
retain existing ones. You spend countless hours researching your target audience,
crafting the perfect message, and designing the most compelling visuals. But what
if all of that effort is only scratching the surface? What if there are deeper, hidden
factors at play that are impacting your prospecting and loyalty efforts? Welcome to
the world of subconscious marketing.
160 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
process, marketers can create campaigns that are more effective at attracting new
customers and retaining existing ones. This can be done by using specific techniques
that trigger emotional responses, tapping into the right emotions, using powerful
language and messaging, leveraging social proof and authority, and using visual cues
that resonate with our target audience.
Conclusion
Subconscious marketing is a fascinating topic that has gained significant
attention in recent years. By understanding the subconscious factors that impact our
decision-making process, marketers can create campaigns that are more effective at
attracting new customers and retaining existing ones. However, it is essential to use
these techniques ethically and responsibly. By doing so, we can create marketing
campaigns that not only drive results but also build lasting relationships with our
audience.
Bibliography
1. Dyché J. – „The CRM Handbook – A Business Guide to Customer
Relationship Management”, Addison Wesley, U.S., 2002
2. Faulkner M. – “Customer Management Excellence”, Jon Wiley & Sons,
2002
3. Bergeron B. – “Essentials of CRM – A Guide to Customer Relationship
Management”, 2006
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 161
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
DE CE DIGITIZAREA
ESTE CHEIA SUCCESULUI PENTRU
ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII
ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ ACTUALĂ
rof. univ. dr. Ionica ONCIOIU1
P
Lect. univ. dr. Mihaela Mirela DOGARU2
Abstract
1
Universitatea Titu Maiorescu
2
Universitatea Titu Maiorescu
162 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 163
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Challenges Faced by Small and Medium Enterprises in Adopting
Digitization
Despite the benefits of digitization, small and medium enterprises face
several challenges in adopting it. One of the most significant challenges is the cost.
Implementing digitization requires an investment in technology, which can be
expensive for smaller businesses.
Another challenge is the lack of technical expertise. Small and medium
enterprises may not have the resources to hire IT staff, which can make implementing
digitization more difficult.
Finally, there may be resistance to change from employees who are used to
traditional methods of doing business. This can make it challenging to implement
new technologies and processes.
Digitization has become a crucial aspect of business operations in today’s
world. It has transformed the way businesses operate, communicate, and market
themselves. However, small and medium enterprises (SMEs) face several challenges
when it comes to adopting digitization. Here are some of the challenges they face:
1. Lack of resources: SMEs often lack the resources to invest in expensive
digital tools and technologies. They may not have the funds to hire IT professionals
or invest in digital marketing campaigns.
2. Resistance to change: Many SME owners are hesitant to adopt new
technologies and processes due to a lack of understanding or fear of change. This
can result in resistance to digitization and slow adoption.
3. Limited digital skills: SME owners and employees may not have the necessary
digital skills to fully utilize new technologies. This can result in underutilization of
digital tools and a lack of efficiency.
4. Cybersecurity concerns: SMEs may not have the resources to invest in
robust cybersecurity measures, leaving them vulnerable to cyber attacks and data
breaches.
5. Integration challenges: SMEs may struggle to integrate new digital tools
and technologies with their existing systems and processes, leading to inefficiencies
and errors.
Tools and Resources for Digitization for Small and Medium Enterprises
There are several tools and resources available to small and medium enterprises
to help them implement digitization. These include online courses, webinars, and
consulting services. Businesses can also explore government grants and funding
programs that support digitization initiatives.
There are a variety of digital tools and resources that can help small and
medium enterprises (SMEs) with their digitization efforts, even with a limited
budget. Here are some of the top tools and resources:
1. HubSpot: A CRM software for tracking customers and operations efficiently.
2. Trello: A project management tool for setting reminders and streamlining
communication.
3. MailChimp: An email marketing software for generating newsletters,
promotions and A/B testing.
4. LastPass: A password management tool for securing all your social media
and website accounts.
166 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 167
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
increasingly rely on online marketplaces and e-commerce platforms to reach new
customers and expand their sales channels.
4. Increased focus on cybersecurity: As digitization becomes more prevalent,
the risk of cyber-attacks and data breaches will also increase. SMEs will need to
invest in cybersecurity measures to protect their data and operations.
5. Emphasis on data analytics and business intelligence: Data analytics and
business intelligence are becoming increasingly important for businesses of all sizes.
SMEs will need to use data-driven insights to make informed decisions and improve
their operations.
Overall, the future of digitization for SMEs looks bright, with many
opportunities for growth and innovation. By embracing new technologies and tools,
SMEs can stay competitive and thrive in the digital age.
Conclusion
In conclusion, digitization is the key to success for small and medium
enterprises in the current market economy. While there are challenges to implementing
digitization, the benefits are significant. Small and medium enterprises that embrace
digitization can improve efficiency, reduce costs, and improve customer service,
leading to increased revenue and competitiveness. It is essential to stay up-to-date
with the latest trends and technologies to remain competitive in the future.
Bibliography
1. Dyché J. – „The CRM Handbook – A Business Guide to Customer
Relationship Management”, Addison Wesley, U.S., 2002
2. Faulkner M. – “Customer Management Excellence”, Jon Wiley & Sons,
2002
3. Bergeron B. – “Essentials of CRM – A Guide to Customer Relationship
Management”, 2006
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 169
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
DEVELOPMENT OF CRITICAL
INFRASTRUCTURE FROM THE POINT
OF VIEW OF INFORMATION SECURITY
DEZVOLTAREA INFRASTRUCTURII
CRITICE DIN PUNCT DE VEDERE
AL SECURITĂȚII INFORMAȚIILOR
Viktoriia KHAUSTOVA1
Mariana Rodica TIRLEA2
Lilia DANDARA3
Nataliia TRUSHKINA4
Iulita BIRCA5
Abstract
170 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Therefore, the article theoretically substantiates the need to form
a qualitatively new concept of critical infrastructure development from
the standpoint of information security, taking into account modern global
challenges and threats.
On the basis of methods of grouping and classification, the approaches
to the interpretation of “information security” proposed by various scientific
schools are conditionally systematized, according to the following groups: the
state of security; field of activity; guarantee system; property of functioning;
function of the state; public relations; threat and danger management process.
An authors’ approach to formulating the meaning of the term „information
security” is proposed, the novelty of which is that this definition is based on
a comprehensive approach and reflects the continuous process of managing
information flows of resources with the aim of increasing competitiveness,
ensuring the sustainable development of critical infrastructure and national
security. Critical infrastructure is proposed to be considered from the
standpoint of ensuring information security in the system of national security
of states and restructuring of national economies. From the point of view
of information security, the development of critical infrastructure can be
understood as the process of transformational changes in information systems
and telecommunication networks through the transition of key infrastructure
components to a qualitatively new level of functioning thanks to adaptation to
the variability and instability of the digital environment, taking into account
the impact of possible cyber threats, risks and modern challenges of the global
economy.
It has been proven that in order to form a qualitatively new concept of
critical infrastructure development from the standpoint of information security
and its effective implementation, it is expedient to develop an organizational
and economic mechanism, the essence of which is a set of principles, tools,
functions, methods and means aimed at reducing the level of cyber risks,
the costs of management of information flows and implementation of digital
technologies and software.
Further directions of research consist in the theoretical substantiation
and development of practical recommendations for the formation of a
fundamentally new concept of the development of critical infrastructure from
the standpoint of national security.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 171
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Rezumat
172 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
INTRODUCTION
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 173
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
ANALYSIS OF LITERATURE
Critical analysis shows that to date, scientists have not developed a unified
approach to understanding the essence of the concept of “development”. This is due
to the fact that many scientific schools have been formed at the moment, which have
specific approaches to the formulation of the terminological apparatus. Some scientists
equate the concept of development with evolution, growth, improvement, improvement,
etc. But for the most part, leading scientists distinguish between these scientific
categories, understanding development as a law, principle, system component, changes,
phenomenon, action, process, result, property of system objects.
Based on the generalization of scientific literature, it was found that leading
scientists (H. Dźwigoł [10-12]; A. Karbownik et al. [23]; A. Kwilinski [28]; H. Dźwigol
et al. [13]; A. Ahadiat & Z. Dacko-Pikiewicz [1]; P. Saługa et al. [43]; R. Miśkiewicz et
al. [33]; K. Szczepańska-Woszczyna & S. Gatnar [51] and others) consider development
as a general scientific category or concept in economics.
A separate place in the economic area is given to various aspects of the development
of the enterprise as an economic system; effective development of business entities;
economic development; sustainable development.
At the same time, researchers interpret development as a process (a specific process
of change; a process resulting in a change in the quality of a phenomenon; a process
resulting in a transition from one qualitative state to another; a process of quantitative
and qualitative changes in a phenomenon unfolding over time; an immanent process,
the source of which contained in the developing object itself; the process of changing
the structure of the system; a continuous process of various forms of interactions within
the system; an irreversible, directed, regular and unique process of changes in an open
system in space and time; the process of forming a new open system, which is expressed
in qualitative changes in the composition, structure and way of functioning of the
system; a closely interconnected process of quantitative and qualitative transformations);
changes (a set of quantitative, qualitative and structural transformations); a component
of the system (deepening the composition of something, adding something new to it,
previously unknown).
However, in modern conditions, the concept of “development” should be
considered from the perspective of transformational economics, taking into account
the significant influence of exogenous and endogenous factors and the emergence of
new challenges of the time. Among them, we can indicate such as the activation and
deepening of the processes of globalization and European integration, transformation,
digitalization, infrastructural support and the transition to network forms of interaction
and partnership [24; 29], the use of the toolkit of green logistics [14; 15] and circular
economy [19; 53], etc. Therefore, the concept of “development” is proposed to be
interpreted as: (1) the process of transformation of economic systems [5] through the
transition of key components (for example, critical infrastructure) to a qualitatively new
174 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
level of functioning due to adaptation to the variability and instability of external factors
and internal institutional environment; (2) a dynamic process that leads to structural
changes (economic, social, organizational, environmental, etc.) of objects and networks
occurring in a multi-component spatial system.
The study of various aspects of the development of infrastructure as a multifunctional
system that ensures the functioning of economic systems is given considerable attention
in the works of leading scientists (D. Aschauer [2]; M. Blaiklock [6]; J. Clark [8]; B.
Frischmann [18]; G. Hedtkamp [20]; A. Hirschman [21]; R. Jochimsen [22]; W. Lewis
[31]; A. Marshall [32]; K. Murphy et al. [35]; P. Samuelson & W. Nordhaus [45]; R.
Nurkse [36]; A. Pesenti [37]; P. Rosenstein-Rodan [40]; W. Rostow [41]; P. Samuelson
[44]; U. Simonis [48]; H. Singer [49]; A. Youngson [58] and others).
Based on the generalization of the existing scientific approaches to the
formulation of the term “infrastructure”, they are conditionally systematized according
to the following groups: system; resource; mechanism; systemic economic category;
a component of the economic system; complex of types of economic activity; part of
the economy; appropriate conditions (institutional, economic, social, environmental); a
component of the environment; component of the spatial system.
In the scientific literature (R. Srinivasan & A. Parlikad [50]; C. Zhang et al.
[59]; R. Wróbel [57]; B. Rathnayaka et al. [38]; D. Rehak et al. [39]; L. Shen et al.
[47]; C. Scholz et al. [46] and others), many interpretations of the concept of “critical
infrastructure” are used from different positions, including cyber security in the national
security system.
Summarizing the existing scientific developments regarding the conceptual
apparatus, it was established that scientists usually understand critical infrastructure as:
a complex system; its key components or components; critical infrastructure facilities;
network structure; physical structure; organizational structures; institutes; institutions;
institutions; set of assets; object of administrative and legal protection; object of cyber
protection; security direction; one of the security tasks of the state; a component of the
national infrastructure; a set of objects, technologies, state and scientific structures;
object of state administration; component of information security; an element of the
national security system of the state or region.
The analysis of scientific sources shows that, to date, a single approach to the
interpretation of information security [4; 26; 52] and cyber security has not yet been
identified. This is due to the fact that scientists are representatives of various economic
theories and schools with their own scientific approaches and features, as well as the
ambiguity and multifacetedness of these concepts. It can be noted that most researchers
under the concept of “information security” consider the state, sphere of activity, system
of guarantees, property of functioning, ability, function of the state, social relations, the
process of managing threats and dangers, etc.
In scientific sources, this concept is usually defined as: the priority function
of the state; the state of legal norms and their corresponding security institutions; a
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 175
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
set of means of ensuring the information sovereignty of the state; security status; an
integrated component of national security; a component of economic security; the state
of information work of business entities; the state of legal norms and their corresponding
security institutions; legislative formation of state information policy; creation and
implementation of safe information technologies; multi-aspect system from the
standpoint of a systemic approach; multidisciplinary field, etc.
Thus, this problem determined the purpose of this article, which consists in
substantiating the conceptual provisions of the development of critical infrastructure
from the standpoint of ensuring information security and restructuring the economy.
176 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
was prepared based on the results of a survey of 800 IT managers, senior IT security
managers and project managers responsible for the Internet of Things (IoT) and
operational technologies (OT) in their organizations, it is stated that critical infrastructure
is at risk of cyber attacks. In the current threat environment, critical infrastructure is an
attractive target for cybercriminals.
But IoT/OT security projects often lag behind other security initiatives or fail
due to cost or complexity, exposing them to risk. Issues such as the lack of network
segmentation and the number of organizations that do not require multifactor
authentication (MFA) make networks vulnerable to attack and require immediate and
special attention. Research shows that 94% of surveyed organizations have experienced
security incidents in the past year.
All survey participants recognized the importance of further investment in IoT
and OT security. At the same time, 96% of business leaders noted that their organizations
need to increase investments in industrial security. 72% of companies reported that they
have either already implemented or are in the process of implementing IoT/OT security
projects.
However, many face significant challenges when it comes to implementation.
93% of companies have failed their IoT/OT security projects. Critical infrastructure
organizations are leading the way in implementing cyber security solutions, and 50% of
oil and gas companies have completed projects. Completed projects in production make
up 24%, in the field of health care – 17%.
Multifactor authentication (MFA) is rarely used: only 18% of surveyed companies
restrict network access and use multifactor authentication when it comes to remote access
to OT networks. Low adoption of MFA prevails even in mission-critical industries, with
critical verticals such as energy (47%) enabling full MFA-free remote access for external
users. Only 49% of organizations can install security updates themselves. This suggests
a lack of job skills to make informed cybersecurity decisions.
As stated in the World Economic Forum (WEF) Cyber Security Center Report
“Global Outlook for Cyber Security to 2022” [56], 92% of surveyed business leaders
agree that cyber resilience is integrated into risk management strategies.
However, only 55% of security-oriented respondents agree with this statement.
84% of respondents say that cyber resilience is considered a business priority in their
organization, supported by management.
However, 68% of respondents see cyber resilience as a core part of overall risk
management. According to the results of the survey, 59% of all respondents consider it
difficult to adequately respond to a cyber security incident due to the lack of qualified
specialists in their team.
In the KPMG Cyber trust insights 2022 survey (1881 CEOs from around the
world) conducted by KPMG [25], it was found that more than 80% of respondents
recognized the importance of improving cyber security and data protection, including
increasing the transparency of data usage.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 177
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
In particular, 51% considered protecting IT assets from attacks extremely
important. As organizations engage in digital transformation, it will be necessary to
budget for investments in cybersecurity and privacy.
And it will increasingly be seen as an integral part of these strategic initiatives. 31%
of respondents are concerned about the growing requirements for critical infrastructure
facilities, which are subject to increased regulation in Great Britain, the EU and the
United States.
In the survey, 44% of respondents say that collaborating on cybersecurity issues
within the broader ecosystem will help them, for example, predict attacks. In addition,
38% of surveyed company executives note that confidentiality issues stand in the
way of external partnerships in the field of cybersecurity, and 36% fear that they will
disclose too much information about their own security measures. Other challenges
include regulatory constraints, lack of support from senior management, and insufficient
resources.
A Global Cyber Security Survey [27] showed that 18% of respondents expect
future cyberattacks on their organizations by state-sponsored hackers. And although 8%
expressed the opinion that they do not expect an effective solution to this problem at
all (this opinion is shared by respondents whose organization is on the list of critical
infrastructure objects).
It is worth emphasizing that 10% of surveyed organizations still do not have a
cyber security strategy.
Respondents indicated that limited skills, outdated network technologies and
security tools increase vulnerability. Most respondents (over 90%) say they have shared
information about attacks, but not always complete information about the attack or its
consequences.
About 9 in 10 respondents believe their government should do more to support
organizations (91%) and protect critical infrastructure (90%) from cyberattacks
sponsored by a hostile state.
RESEARCH RESULTS
As a result of the study [30; 54; 55], it was proved that for the effective
development of critical infrastructure, it is necessary to form an appropriate concept
(Fig. 1), the constituent elements of which are resources; influencing factors; goals,
principles, functions, methods, control levers; digital technologies and information
systems; financial financing tools (crowdsourcing, crowdfunding, grants from European
and international financial organizations, technical assistance from international financial
organizations, financial resources of investment funds, etc.); public-private partnership
mechanisms; performance criteria.
178 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 179
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
In order to effectively implement the concept of the development of
critical infrastructure in conditions of digitalization, it is advisable to develop an
organizational and economic mechanism, the essence of which is a set of principles,
tools, functions, methods and means aimed at reducing the level of cyber risks, costs
of managing information flows and the introduction of digital technologies and
software provision (Fig. 2).
Figure 2. The Main Elements of the Organizational and Economic
CONCLUSIONS
Based on the above, we can come to the following conclusion. At the moment,
the concept of critical infrastructure development is being implemented in most
countries of the world, which should reflect current problems, include ways to solve
them, and also meet modern global challenges, especially from the point of view
of security, stability, reliability, functionality, integrity. Therefore, the protection
of critical infrastructure from numerous global cyber threats and information
risks becomes a strategic task at the national level and is of crucial importance for
maintaining the adequate functioning of ecosystems and ensuring their sustainable,
inclusive and smart development.
At the same time, it is worth noting that in the transformational economy,
the objects of the information infrastructure, which are heterogeneous in any state,
play a huge role. And firstly, it is necessary to ensure the safety of “points”, the
failure of which can significantly affect the stability of the functioning of society
and the state. These are nodes that ensure stable operation of the entire information
infrastructure. Digitalization is impossible without maintaining the working
condition of information infrastructure objects, which depend on the security of the
state and society. Most often, such key “points” of the information infrastructure
are called critical information infrastructure (information systems, information and
telecommunication networks, automated control systems).
For example, in the People’s Republic of China, security measures for critical
information infrastructure are entrusted to the state. The country adopted the Law on
Cybersecurity, in which Critical Information Infrastructure is interpreted as public
communications and information services, public administration, water supply,
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 181
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
finance, public services, electronic management and other critical information
infrastructure, which in case of its destruction, violation functionality or data loss
may actually threaten national security, national welfare, people’s livelihoods, or the
public interest.
In India, there is an Information Technology Act (2008), according to which
critical information infrastructure (Critical Information Infrastructure) computer
resources, the failure or destruction of which will affect the national security,
economy and social welfare of the nation (Article 70). The legislative document
delineates the sector of telecommunications and information technologies. That
is, information technologies are considered as an independent, critically important
sector of the national infrastructure. According to the Information Technology Act,
the National Critical Information Infrastructure Protection Center (NCIIPC) of India
was established in 2014.
In international legislation, there is a lack of a unified approach to defining
the criteria and features of critical information infrastructure. In many ways, the
regulatory definition of critical information infrastructure is related to the concepts
of national cyber security and its priorities. In some countries of the world, critical
information infrastructure is considered as information infrastructure of traditional
critical infrastructure. At the same time, the understanding is developing that nodes
of the information infrastructure, which are not connected to any objects of the
traditional critical infrastructure, can also be of critical importance in the conditions
of the transition to the digital economy and the information society.
As a result of the conducted research, it was established that the concept of
“critical infrastructure” is identified with such definitions as: infrastructure; life
support systems; critical infrastructure facilities; vital social functions; products,
goods, services and related processes.
With the use of the system approach and the classification method, the
interpretation of the term “critical infrastructure” proposed by various scientific
schools is conventionally systematized, according to such groups as: system;
elements of the system; structure (network, physical, organizational); set of
assets; security direction; the key security task of the state; object of protection
(administrative-legal, cybernetic); a component of the national infrastructure; object
of state administration; a component of information security, etc.
In this work, it is proposed to consider critical infrastructure from the
standpoint of ensuring information security in the system of national security of
states and restructuring of national economies.
Based on the generalization of conceptual provisions regarding this issue, it
is proposed to interpret the term “information security” as an important factor in
achieving stable and effective functioning of critical infrastructure objects in the
system of the national economy, and “cyber security” (from two positions) as a
practical activity aimed at protection of critical infrastructure (set of objects, systems,
182 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
networks) against cyber attacks and threats; an effective tool for protecting critical
infrastructure in cyberspace.
From the point of view of information security, the development of critical
infrastructure can be understood as the process of transformational changes in
information systems and telecommunication networks through the transition of
key infrastructure components to a qualitatively new level of functioning thanks to
adaptation to the variability and instability of the digital environment, taking into
account the impact of possible cyber threats, risks and modern challenges of the
global economy.
It is worth noting that the scientific novelty of this research consists in
the combination, symbiosis and integration of the categories “development”,
“infrastructure”, “critical infrastructure”, “security”, “information security”,
“cyber security” taking into account the factors of the exogenous and endogenous
environment, peculiarities, patterns, trends in the development of processes,
qualitative transformations with the presence of interrelationships of organizational,
digital, logistical, foreign economic, innovative and social transformations
characterized by quantitative and qualitative changes. This makes it possible to
achieve the set goals, to take into account various aspects of the development of
critical infrastructure facilities in the conditions of the digital economy.
In further studies, it is planned to clarify the essence and content of the
concepts “security of critical infrastructure”, “protection of critical infrastructure”,
“sustainability of critical infrastructure”.
BIBLIOGRAPHY
Ahadiat, A., Dacko-Pikiewicz, Z. (2020). Effects of ethical leadership and
employee commitment on employees’ work passion. Polish Journal of Management
Studies, vol. 21, no. 2, pp. 24-35. http://dx.doi.org/10.17512/pjms.2020.21.2.02.
Aschauer, D. A. (1989). Is Public Expenditure Productive? Journal of
Monetary Economics, vol. 23, no. 2, pp. 177-200. https://doi.org/10.1016/0304-
3932(89)90047-0.
Barracuda (2022). Market Report. The state of industrial security in 2022.
https://assets.barracuda.com/assets/docs/dms/NetSec_Report_The_State_of_IIoT_
final.pdf.
Bezpartochna, O., Pushak, Ya., Trushkina, N. (2022). Current issues of
information security management during the state of martial. Current issues of
security management during martial law: scientific monograph. Košice: Vysoká
škola bezpečnostného manažérstva v Košiciach, pp. 8-19.
Bezpartochnyi, M., Revenko, D., Dolha, H., Trushkina, N. (2022). Model Tools
for Diagnosing the Stability and Survivability of Economic Systems. Distributed
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 183
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Sensing and Intelligent Systems. Studies in Distributed Intelligence / Edited by M.
Elhoseny, X. Yuan, Sd. Krit. Switzerland, Cham: Springer, pp. 275-288. https://doi.
org/10.1007/978-3-030-64258-7_25.
Blaiklock, M. (2014). The infrastructure finance handbook: principles, practice
and experience. London: Euromoney Books.
Boden, M., Cagnin, C., Carabias, V., Haegeman, K., Könnölä, T. (2010). Facing
the future: time for the EU to meet global challenges. Luxembourg: Publications
Office of the European Union.
Clark, J. M. (1923). Studies in the Economics of Overhead Costs. Chicago:
University of Chicago Press.
Deloitte (2021). Deloitte Global 2021 Future of Cyber Survey finds rapid
increase in cyberattacks driven by organisations’ embrace of digital transformation.
https://www2.deloitte.com/mm/en/pages/risk/articles/deloitte-global-2021-future-
of-cyber-survey-finds-rapid-increase-in-cyberattacks.html.
Dźwigoł, H. (2008). Problemy zarządzania nowoczesnymi organizacjami
gospodarczymi. Czynniki kształtujące elementy systemu zarządzania współczesną
organizacją, nr. 158, ss. 57-69.
Dzwigol, H. (2016). Modelling of Restructuring Process. Zeszyty Naukowe
Politechniki Śląskiej. Organizacja i Zarządzanie, nr. 99, ss. 89-106.
Dzwigol, H. (2021). Meta-analysis in management and quality sciences.
Marketing and Management of Innovations, vol. 1, pp. 324-335. https://doi.
org/10.21272/mmi.2021.1-25.
Dźwigol, H., Dźwigoł-Barosz, M., Zhyvko, Z., Miśkiewicz, R., Pushak, H.
(2019). Evaluation of the energy security as a component of national security of
the country. Journal of Security and Sustainability Issues, vol. 8, no. 3, pp. 307-317.
Dzwigol, H., Trushkina, N., Kwilinski, A. (2021). The Organizational and
Economic Mechanism of Implementing the Concept of Green Logistics. Virtual
Economics, vol. 4, no. 2, 74-108. https://doi.org/10.34021/ ve.2021.04.02(3).
Dźwigoł, H., Kwilinski, A., Trushkina, N. (2021). Green Logistics as a
Sustainable Development Concept of Logistics Systems in a Circular Economy.
Proceedings of the 37th International Business Information Management Association
(IBIMA), 1-2 April 2021 (pp. 10862-10874). Cordoba, Spain: IBIMA Publishing.
Ernst & Young (2021). Cybersecurity: how do you rise above the waves of a
perfect storm? EY Global Information Security Survey 2021. https://www.ey.com/
en_gl/ cybersecurity/cybersecurity-how-do-you-rise-above-the-waves-of-a-perfect-
storm.
European Business Association (2021). Digital Transformation Index
2021. https://eba.com.ua/wp-content/uploads/2021/05/digital-index_ukr1.pdf. (in
Ukrainian)
Frischmann, B. M. (2013). Infrastructure: the social value of shared resources.
New York: Oxford University Press.
184 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Ganea, V., Trushkina, N., Ţîrlea, M. R., Birca, I. (2022). Economia circulară
– un model de perspectivă pentru Republica Moldova [Circular Economy – a
Perspective Model for the Republic of Moldova]. UNIVERS STRATEGIC – Revistă
de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate, Anul XIII, nr. 4(52), pp. 52-68.
Hedtkamp, G. (1996). Die Bedeutungder Infrastruktur in makrookonomischer
Sicht. Munchen: Osteuropa-Inst.
Hirschman, A. O. (1958). The strategy of economic development. New Haven,
Conn: Yale University Press.
Jochimsen, R. (1966). Theorie der Infrastruktur: Grundlagen der
marktwirtschaftlichen Entwicklung. Tübingen: J.C.B. Mohr.
Karbownik, A., Dźwigoł, H., Wodarski, K. (2012). System zarządzania
ryzykiem uczelni wyższej. Zeszyty Naukowe Politechniki Śląskiej. Organizacja i
Zarządzanie, nr. 60, ss. 125-139.
Khaustova, V. Ye., Trushkina, N. V. (2022). Teoretychni pidkhody do
vyznachennia poniattia “merezheva struktura” [Theoretical approaches to defining
the concept of “network structure”]. Business Inform, no. 8, pp. 12-19. https://doi.
org/10.32983/2222-4459-2022-8-12-19. (in Ukrainian)
KPMG (2022). KPMG Cyber trust insights 2022. Building trust through
cybersecurity and privacy. https://assets.kpmg.com/content/dam/kpmg/xx/
pdf/2022/10/kpmg-cyber-trust-insights-2022.pdf.
Kryshtanovych, S., Prosovych, O., Panas, Y., Trushkina, N., Omelchenko,
V. (2022). Features of the Socio-Economic Development of the Countries of the
World under the influence of the Digital Economy and COVID-19. International
Journal of Computer Science and Network Security, vol. 22, no. 1, pp. 9-14. https://
doi.org/10.22937/IJCSNS.2022.22.2.2.
Kryvenko, P. (2022). Survey in the field of protection against cyber threats.
https://www.newgeopolitics.org/2022/08/13/survey-in-the-field-of-protection-
against-cyber-threats/.
Kwilinski, A. (2017). Development of industrial enterprise in the conditions
of formation of information economics. Thai Science Review, Autumn, pp. 85-90.
Kyzym, M. O., Khaustova, V. Ye., Trushkina, N. V. (2022). Merezheva
ekonomika: evoliutsiia rozvytku, peredumovy stanovlennia kontseptsii, kontseptualni
pidkhody do vyznachennia [Network economy: evolution of development,
prerequisites for the formation of the concept, conceptual approaches to definition].
Business Inform, no. 11, pp. 40-51. https://doi.org/10.32983/2222-4459-2022-11-
40-51. (in Ukrainian)
Kyzym, M. O., Khaustova, V. Ye., Trushkina, N. V. (2022). Sutnist poniattia
«krytychna infrastruktura» z pozytsii natsionalnoi bezpeky Ukrainy [The essence of
the concept of “Critical Infrastructure” from the standpoint of national security of
Ukraine]. Business Inform, no. 12, pp. 58-78. https://doi.org/10.32983/2222-4459-
2022-12-58-78. (in Ukrainian)
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 185
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Lewis, W. A. (1955). The Theory of Economic Growth. London: G. Allen &
Unwin Ltd.
Marshall, A. (1920). Principles of Economics (Revised ed.). London:
Macmillan; reprinted by Prometheus Books.
Miśkiewicz, R., Rzepka, A., Borowiecki, R., Olesińki, Z. (2021). Energy
Efficiency in the Industry 4.0 Era: Attributes of Teal Organizations. Energies, vol.
14, iss. 20, 6776. https://doi.org/10.3390/en14206776.
Morgan, S. (2016). Worldwide Cybersecurity Spending Increasing
To $170 Billion By 2020. Forbes. March 9. https://www.forbes.com/sites/
stevemorgan/2016/03/09/worldwide-cybersecurity-spending-increasing-to-170-
billion-by-2020/?sh=18e4e3366832.
Murphy, K., Schleifer, A., Vishny, R. W. (1989). Industrialization and the Big
Push. Journal of Political Economy, vol. 97, no. 5, pp. 1003-1026.
Nurkse, R. (1966). Problems of Capital Formation in Underdeveloped
Countries. Oxford: Oxford University Press.
Pesenti, A. (1970). Manuale di economia politica. Vol. primo. Roma: Editori
Riuniti Nuova Biblioteca di Cultura.
Rathnayaka, B., Siriwardana, C., Robert, D., Amaratunga, D., Setunge, S.
(2022). Improving the resilience of critical infrastructures: Evidence-based insights
from a systematic literature review. International Journal of Disaster Risk Reduction,
vol. 78, 103123. https://doi.org/10.1016/ j.ijdrr.2022.103123.
Rehak, D., Hromada, M., Onderkova, V., Walker, N., Fuggini, C. (2022).
Dynamic robustness modelling of electricity critical infrastructure elements as a part
of energy security. International Journal of Electrical Power & Energy Systems,
vol. 136, 107700. https://doi.org/10.1016/ j.ijepes.2021.107700.
Rosenstein-Rodan, P. (1961). Notes on the Theory of the “Big Push”. Economic
Development for Latin America. International Economic Association Series / Edited
by H. S. Ellis. London: Palgrave Macmillan, pp. 57-81. https://doi.org/10.1007/978-
1-349-08449-4_3.
Rostow, W. W. (1962). The Stages of Economic Growth. London: Cambridge
University Press.
Ruan, F., Tsai, R., Zhang, K., Zheng, T. (2017). Year 2035: 400 Million Job
Opportunities in the Digital Age. The Boston Consulting Group. https://web-assets.
bcg.com/img-src/BCG_Year-2035_400-Million-Job-Opportunities-Digital%20
Age_ENG_Mar2017_tcm9-153963.pdf.
Saługa, P. W., Szczepańska-Woszczyna, K., Miśkiewicz, R., Chład, M. (2020).
Cost of equity of coal-fired power generation projects in Poland: Its importance for
the management of decision-making process. Energies, vol. 13, iss. 18, 4833. https://
doi.org/10.3390/en13184833.
Samuelson, P. A. (1954). The Pure Theory of Public Expenditure. The Review
of Economics and Statistics, vol. 36, no. 4, pp. 387-389.
186 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Samuelson, P., Nordhaus, W. (2009). Economics. 19th ed. New York: McGraw
Hill.
Scholz, C., Schauer, S., Latzenhofer, M. (2022). The emergence of new
critical infrastructures. Is the COVID-19 pandemic shifting our perspective on what
critical infrastructures are? International Journal of Disaster Risk Reduction, vol.
83, 103419. https://doi.org/10.1016/j.ijdrr.2022.103419.
Shen, L., Li, J., Suo, W. (2022). Risk response for critical infrastructures
with multiple interdependent risks: A scenario-based extended CBR approach.
Computers & Industrial Engineering, vol. 174, 108766. https://doi.org/10.1016/
j.cie.2022.108766.
Simonis, U. E. (1989). Ecological Modernization of Industrial Society – Three
Strategic Elements. Economy and Ecology: Towards Sustainable Development.
Volume 1: Economy & Environment / Edited by F. Archibugi, P. Nijkamp. Dordrecht:
Springer, pp. 119-137. https://doi.org/10.1007/978-94-015-7831-8_7.
Singer, H. W. (1964). International Development: Growth and Change. New
York: McGraw-Hill.
Srinivasan, R., Parlikad, A. K. (2013). Value of condition monitoring in
infrastructure maintenance. Computers & Industrial Engineering, vol. 66, iss. 2, pp.
233-241. https://doi.org/10.1016/j.cie.2013.05.022.
Szczepańska-Woszczyna, K., Gatnar, S. (2022). Key Competences of
Research and Development Project Managers in High Technology Sector. Forum
Scientiae Oeconomia, vol. 10, no. 3, pp. 107-130. https://doi.org/10.23762/ FSO_
VOL10_NO3_6.
Trushkina, N. (2019). Development of the information economy under the
conditions of global economic transformations: features, factors and prospects.
Virtual Economics, vol. 2, no. 4, pp. 7-25. https://doi.org/10.34021/ve.2019.02.04(1).
Trushkina, N., Prokopyshyn, O. (2021). Circular economy as a new way of
managing in the conditions of digital transformations. Green, Blue & Digital Economy
Journal, vol. 2, no. 3, pp. 64-71. https://doi.org/10.30525/2661-5169/2021-3-10.
Trushkina, N. V. (2023). Rozvytok krytychnoi informatsiinoi infrastruktury
z pozytsii kiberbezpeky: teoretychni aspekty [Development of critical information
infrastructure from the point of view of cyber security: theoretical aspects].
Upravlinnia sotsialno-ekonomichnymy systemamy na osnovi pidvyshchennia
efektyvnosti marketynhovykh posluh v umovakh didzhytalizatsii [Management of
socio-economic systems on the basis of increasing the effectiveness of marketing
services in the conditions of digitalization]: a collective monograph / Edited by V.
I. Chobitok; Ukrainian Engineering and Pedagogical Academy. Kharkiv: I. S.
Ivanchenko Publishing House, pp. 206-215. (in Ukrainian)
Trushkina, N. (2023). Sutnist poniattia “rozvytok krytychnoi infrastruktury”
[The essence of the concept of “development of critical infrastructure”]. Moderní
aspekty vědy: XXIX. Díl mezinárodní kolektivní monografie. Česká republika,
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 187
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Jesenice: Mezinárodní Ekonomický Institut s.r.o., 2023. Str. 149-163. (in Ukrainian)
World Economic Forum (2022). Global Cybersecurity Outlook 2022.
Insight Report. https://www3.weforum.org/docs/WEF_Global_Cybersecurity_
Outlook_2022.pdf.
Wróbel, R. (2019). Dependencies of elements recognized as critical
infrastructure of the state. Transportation Research Procedia, vol. 40, pp. 1625-
1632. https://doi.org/10.1016/ j.trpro.2019.07.225.
Youngson, A. (1967). Overhead Capital: Study Development Economics. 1st
ed. Edinburgh: Edinburgh University Press.
Zhang, C., Liu, X., Jiang, Y. P., Fan, B., Song, X. (2016). A two-stage resource
allocation model for lifeline systems quick response with vulnerability analysis.
European Journal of Operational Research, vol. 250, iss. 3, pp. 855-864. https://doi.
org/10.1016/ j.ejor.2015.10.022.
188 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
EVOLUȚII ACTUALE
ALE ACHIZIȚIILOR PUBLICE
DIN REPUBLICA MOLDOVA
CURRENT DEVELOPMENTS
IN PUBLIC PROCUREMENT
IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA
Liliana BUZILĂ1
Abstract
Rezumat
Achizițiile publice sunt un concept larg care cuprinde procesul, prin care
entitățile autorizate de stat caută furnizori de bunuri, lucrări și servicii. De asemenea,
achizițiile publice reprezintă un sistem organizat de achiziționare de bunuri, efectuare
de lucrări și prestare de servicii pentru a răspunde nevoilor instituțiilor municipale și
ale statului. Începând cu anul 2007, în Republica Moldova are loc un proces continuu
1
Doctorand, Universitatea de Stat din Moldova, https://orcid.org/0009-0008-8319-4758, [email protected]
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 189
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
de creare și dezvoltare a sistemului de achiziții publice. Un factor important în acest
sens a fost procesul de integrare europeană. Dinamica volumului anual al achizițiilor
publice, în care predomină achiziția de bunuri, este instabilă. În ultimii ani, s-a
înregistrat o anumită scădere sub influența unei crize pandemice. De asemenea, este
remarcabilă transformarea calitativă a sistemului de achiziții publice din Republica
Moldova prin implementarea masivă a tehnologiilor informaționale și a standardelor
moderne de transparență.
INTRODUCERE
Achizițiile publice se referă la procurarea de către administrația publică și
întreprinderile de stat de bunuri, servicii și lucrări.
În lucrarea lor din anul 2016 [2] experții Diana Enachi și Viorel Chivriga au
menționat condițiile de bază ale funcționării unui sistem eficient de achiziții publice:
- Este importantă perceperea eficienței utilizării fondurilor publice în cadrul
sistemului de achiziții prin generarea valorii, cel mai mic preț nefiind prioritate
principală. Este vorba nu doar executarea unei cheltuieli în limita bugetului planificat,
ci de necesitatea alegerii celei mai bune oferte sub aspect tehnico-economic, care să
creeze o valoare economică autentică;
- Este recomandabilă evitarea concentrării formale pe procedura în sine și
concentrarea pe proces. Politica statului în domeniul achizițiilor publice trebuie să
fie orientată către efectuarea unor procurări eficiente din perspectiva beneficiarilor
direcți ai serviciilor şi investițiilor publice, adică a ridicării calității standardului de
viață al cetățenilor țării.
- Este necesară elaborarea și implementarea legislației coerente şi simple de
aplicat, precum și evitarea supra-reglementării, care nu face decât să îngreuneze
activitatea autorităților contractante prin diverse proceduri extrem de birocratice.
În Republica Moldova procesul de creare a sistemului de achiziții publice a
început prin aprobarea Legii privind achizițiile publice în anul 2007 [4].
Cadrul legal al sistemului de achiziţii publice a fost înnoit în anul 2015 în baza
Legii noi privind achiziţiile publice [5].
Organil public responsabil de organizarea domeniului analizat este Agenția
Achiziții Publice (în continuare – AAP), care este autoritate a administrației publice
în subordinea Ministerului Finanțelor. AAP este constituită în scopul fortificării
capacităților autorităților contractante în domeniul achiziţiilor publice, în scopul
monitorizării conformității desfășurării procedurilor de achiziții publice, precum și
al efectuării analizei sistemului de achiziţii publice.
190 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
scurt prin prisma următorilor indicatori calculați pentru perioada anilor 2017-2021
[1]:
- creșterea achizițiilor publice cu un ritm relativ jos (3,2%) față de schimbarea
nivelului mediu anual al cheltuielilor Bugetului Public Național (BPN) (11,1%);
- reducerea ponderii achizițiilor publice în cheltuielile totale ale Bugetului
Public Național de la 17,6% în anul 2018 până la 10,3% în anul 2021;
- menținerea sporului mediu anual al veniturilor BPN (11,3%) aproximativ la
același nivel față de cel al cheltuielilor BPN.
Din anul 2017 nu mai sunt efectuate achiziții publice dintr-o singură sursă,
care au fost lansate în anul 2008 pentru următoarele cazuri [6]:
Nici o ofertă adecvată sau nici o candidatură nu a fost depusă ca răspuns la
procedura deschisă sau negociată, atâta timp cât condiţiile iniţiale ale contractului
nu sunt modificate substanţial (termenele de livrare/prestare/ efectuare, achitare,
condiţiile de livrare/prestare, cerinţele faţă de calitate, cantitate, garanţii, alte condiţii
esenţiale);
Într-o măsură strict necesară, din motive de maximă urgenţă, ca urmare a
unor evenimente imprevizibile pentru autoritatea contractantă în cauză, nu se pot
respecta termenele procedurilor deschise sau negociate, cu publicarea unui anunţ de
participare. În acest caz, motivele invocate pentru a justifica urgenţa achiziţiei nu
trebuie să reprezinte rezultatul neglijenţei autorităţii contractante.
Din motive tehnice, de creaţie, referitoare la protecţia drepturilor exclusive,
sau din alte motive obiective, de bunurile, lucrările şi serviciile necesare dispune un
singur operator economic, sau un singur operator economic are drepturi prioritare
asupra lor şi nu există o altă alternativă, ori operatorul economic este stabilit prin
lege.
Din anul 2019 a încetat practicarea cererea ofertelor de prețuri fără publicarea
în Buletinul Achiziţiilor Publice (BAP), la fel ca și efectuarea procedurilor de
achiziții publice pe suport de hârtie.
În anul 2021 nu au mai fost efectuate achiziții publice în baza cererilor
ofertelor de prețuri desfășurarea prin intermediul SIA RSAP (Sistemul Informaţional
Automatizat „Registrul de stat al achiziţiilor publice”).
Din anul 2018 în Republica Moldova funcționează Sistemul Informaţional
Automatizat „Registrul de stat al achiziţiilor publice” MTender (SIA RSAP
MTender), care este un sistem electronic online de achiziții electronice cu multiple
platforme, alcătuit dintr-un portal web și o Unitate Centrală de Date de date de tip
deschis (Open Data) și o rețea cu mai multe platforme din sectorul privat acreditate
pentru a sprijini licitațiile desfășurate electronic pentru clienții din sectorul public
și sectorul privat. Platforma electronica de achiziții este o platformă comercială
electronică de achiziții publice, acreditată pentru conectarea cu MTender și oferă
servicii de licitație electronică digitală atât clienților din sectorul public, cât și
cumpărătorilor din sectorul privat. Fiecare platformă de achiziții MTender oferă
un serviciu de asistență pentru cumpărători și operatori economici înregistrați pe
această platformă pentru a accesa serviciile electronice ale MTender [1].
În anul 2021 ponderea cea mai mare (76,4%) a fost deținută de achizițiile
efectuate prin intermediul licitațiile deschise desfășurate prin SIA RSAP Mtender în
sumă de 6449,9 milioane lei, care a crescut față de anul 2020 cu 456,4 milioane lei
(sau cu 7,6%).
Achizițiile efectuate prin intermediul cererilor ofertelor de prețuri, desfășurarea
194 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
prin intermediul SIA RSAP Mtender au avut ponderea de 15,1% în sumă de 1278,6
milioane lei, sporind față de anul 2020 cu 221,3 milioane lei (sau cu 20,9%).
Ponderea de 5,6% în anul 2021 a fost de ținută de negocierile fără publicare
cu un volum de 475,7 milioane lei, fiind în creștere față de anul precedent cu 77,1
milioane lei sau cu 19,3%.
Negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare a fost
introdusă prin reglementările respective în anul 2016 pentru a fi aplicate numai în
următoarele cazuri [8]:
Nici o ofertă sau nici o ofertă adecvată ori nici o candidatură nu a fost depusă
ca răspuns la o procedură de licitaţie deschisă sau de licitaţie restrânsă atâta timp cât
condiţiile iniţiale ale contractului nu sunt modificate în mod substanțial (termenele
de livrare/prestare/ efectuare, achitare, condiţiile de livrare/prestare, cerinţele faţă de
calitate, cantitate, garanţii, alte condiţii esenţiale).
Într-o măsură strict necesară, din motive de maximă urgenţă ca urmare a unor
evenimente imprevizibile pentru autoritatea contractantă în cauză, nu se pot respecta
termenele pentru procedura de licitaţie deschisă sau de negociere cu publicarea
prealabilă a unui anunţ de participare. În acest caz, motivele invocate pentru a
justifica urgenţa achiziţiei nu trebuie să reprezinte rezultatul neglijenței autorităţii
contractante. Autoritatea contractantă nu are dreptul de a stabili durata contractului
pe o perioadă mai mare decît cea necesară pentru a face faţă situaţiei de urgenţă
care a determinat aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui
anunţ de participare.
Din motive tehnice, de creaţie sau referitoare la protecţia drepturilor exclusive,
un singur operator economic dispune de bunurile, lucrările şi serviciile necesare sau
un singur operator economic are drepturi prioritare asupra lor şi nu există o altă
alternativă.
O pondere joasă (2,7%) în anul 2021 a revenit licitațiilor deschise desfășurate
prin intermediul SIA RSAP, care au avut drept efect efectuarea achizițiilor publice
în sumă de 229,7 milioane lei, care s-a redus cu 1346,2 milioane lei (sau cu 85,4%).
Achizițiile publice prin acord-cadrul în anul 2021 au avut o pondere
nesemnificativă (0,1%) și o valoare de 11,6 milioane lei.
Aceasta este „o modalitate specială de atribuire a contractelor de achiziții
publice care poate fi utilizată după aplicarea unei proceduri de achiziție publică și
care stabilește condițiile esențiale pentru contractele subsecvente care urmează să
fie atribuite, inclusiv cerințele pentru selectarea operatorului/operatorilor economic/
economici” [9].
Informațiile privind repartizarea achizițiilor publice în funcție de tipul
obiectului achiziției (bunuri/lucrări/servicii) sunt prezentate în Figura 4.
În anul 2021, 70,9% din numărul total de contracte de achiziții publice aferente
procurării de bunuri a fost încheiate în număr de 9538 de unități, adică cu 658 de
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 195
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
contracte mai mult decât în 2020.
Din punct de vedere al importanței, următoarea poziție este ocupată de lucrări
(17,5%) cu 2352 de contracte, în creștere față de anul precedent cu 377 de unități.
Contractele legate de achizițiile publice pentru procurarea de servicii au avut
o pondere de 11,6% din numărul total de contracte, constituind 1560 unități, practic
rămânând la nivelul anului precedent.
În ceea ce privește achizițiile, în anul 2021 majoritatea (45,8%) este legată
de achizițiile de bunuri în sumă de 3866,7 milioane lei, care au crescut cu 316,4
milioane lei (sau 8,9%) față de 2020.
CONCLUZII
Sistemul de achiziții publice constituie un element important al mecanismului
financiar al unui stat modern. În viziunile moderne, achizițiile publice reprezintă
o modalitate principală și eficientă de asigurare a instituțiilor bugetare și a
întreprinderilor de stat cu bunuri, lucrări și servicii. Începând cu anul 2007 în
Republica Moldova a fost constituit un sistem performant de achiziții publice, ca în
ultimii ani a implementat proceduri moderne de organizare a procurărilor statului de
196 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
bunuri, lucrări și servicii prin aplicarea tehnologiilor informaționale și respectarea
principiilor de transparență. Acest proces a fost fundamentat prin perfecționarea
continuă a cadrului juridic aferent. În perioada anilor 2018-2021 a avut loc o anumită
scădere a volumului achizițiilor publice, fiind foarte probabilă o creștere în anii
următori, inclusiv în cadrul activităților statului legate de depășirea consecințelor
crizelor pandemice, energetice și post-pandemice.
BIBLIOGRAFIE
1. BUZILĂ, Liliana. Controlul achizițiilor publice prin prisma criteriilor de
sustenabilitate, Revista Univers Strategic, No: 51, XIII/2022, p. 84-98, https://
www.ceeol.com/search/article-detail?id=1067025
2. ENACHI, Diana; CHIVRIGA, Viorel. Achizițiile publice în Republica
Moldova - probleme, reglementări noi și reforme așteptate, http://www.viitorul.org/
files/2_4.pdf
3. ENACHI, Diana. Volumul achizițiilor publice a atins cifra record de 8,8
miliarde lei, în primele nouă luni ale lui 2022, https://agora.md/stiri/110287/
volumul-achizitiilor-publice-a-atins-cifra-record-de-88-miliarde-lei-in-primele-
noua-luni-ale-lui-2022
4. Legea Republicii Moldova Nr. 96 din 13.04.2007 privind achiziţiile publice
(Publicată la 27.07.2007 în Monitorul Oficial Nr. 107-111 art. 470)
5. Legea Republicii Moldova Nr. 131 din 03.07.2015 privind achiziţiile publice
(Publicată la 31.07.2015 în Monitorul Oficial Nr. 197-205 art. 402)
6. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 1407 din 10.12.2008 pentru
aprobarea Regulamentului privind realizarea achiziţiilor publice dintr-o singură
sursă (Publicată la 19.12.2008 în Monitorul Oficial Nr. 226-229 art. 1425)
7. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 804 din 10.10.2013 pentru
aprobarea Regulamentului privind realizarea achiziţiilor publice prin dialog
competitiv (Publicată la 18.10.2013 în Monitorul Oficial Nr. 228-232 art. 907)
8. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 668 din 27.05.2016 pentru
aprobarea Regulamentului cu privire la achiziţiile publice folosind procedura de
negociere (Publicată la 31.05.2016 în Monitorul Oficial Nr. 150 art. 712)
9. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 694 din 23.09.2020 pentru
aprobarea Regulamentului cu privire la acordul-cadru ca modalitate specială de
atribuire a contractelor de achiziții publice (Publicată la 02.10.2020 în Monitorul
Oficial Nr. 247-257 art. 854)
10. Rapoartele de activitate al AAP, https://tender.gov.md/ro/documente/
rapoarte-de-activitate
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 197
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
PARTICULARITĂȚILE IMPLEMENTĂRII
SISTEMULUI DE GESTIUNE BAZAT PE
ABORDAREA VALORII
Abstract
1
Conf. univ. dr., Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, România ORCID: https://orcid.
org/0000-0002-0665-5839 [email protected]
2
doctorand, Universitatea din Suceava „Stefan cel Mare”, 720229, România. ORCID ID https://orcid.org/0000-
0002-3910-8022, [email protected]
198 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Rezumat
INTRODUCERE
care depășesc costul acelui capital. VBM extinde aceste concepte concentrându-se
pe modul în care entitățile le folosesc pentru a lua atât decizii strategice majore,
cât și cele de operare de zi cu zi. Execută corect, este o abordare a managementului
care aliniază aspirațiile generale ale unei entității, tehnicile analitice și procesele de
management pentru a concentra luarea deciziilor de management asupra factorilor
cheie de valoare” [7].
Fundamentul VBN este „teoria agenției guvernanței corporative, care
prevede că firmele acționează ca agenți ai acționarilor săi. Adică, acționarii investesc
în proprietatea corporativă și, prin urmare, își încredințează resursele conducerii
managerilor și lucrătorilor corporației. În entitățile mari există adesea o divergență
puternică între interesul pe termen scurt și pe termen lung al funcționarilor și al
acționarilor. Acest lucru este cauzat, în primul rând, de solicitarea pe termen scurt
de profit și de asimetria informațională între angajații entității în comparație cu
acționarii ei” [4].
Se crede că divergența de interese dintre angajat, manager și acționar
influențează acțiunile și deciziile angajaților și managerilor care se pot detașa de
interesele acționarilor.
Regulile de guvernanță corporativă tind să formeze un cadru legal similar
cu cel al relației agent-principal. Aceste reguli urmăresc să ajusteze stimulentele
angajaților și managerilor cu cele ale acționarilor. Ei tind să stabilească reguli
și obiceiuri menite să prevină rezultatele negative ale intereselor corporative
divergente. În plus, teoria agenției se referă la îndatoririle pe care angajații de orice
nivel le au față de corporație.
Prezentul articol vine cu prezentarea unui tablou nuanțat și complex asupra
VBM.
200 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
METODOLOGIA CERCETĂRII
Studierea publicațiilor disponibile în internet asupra sistemului de
gestiune bazat pe abordarea valorii a permis conturarea unui tablou
conceptual, care apoi a fost supus unei sinteze în scopul expunerii în
cadrul prezentei lucrări.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 201
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Beneficiile VBM sunt următoarele:
”poate maximiza crearea de valoare în mod constant;
mărește transparența corporativă;
ajută organizațiile să facă față piețelor de capital globalizate și
dereglementate;
aliniază interesele managerilor (de top) cu interesele acționarilor și ale
părților interesate;
facilitează comunicarea cu investitorii, analiștii și comunicarea cu
părțile interesate;
îmbunătățește comunicarea internă despre strategie;
previne subevaluarea stocului;
stabilește priorități clare de management;
facilitează îmbunătățirea procesului decizional;
ajută la echilibrarea compromisurilor pe termen scurt, mediu și lung;
încurajează investițiile care creează valoare;
îmbunătățește alocarea resurselor;
eficientizează planificarea și bugetarea;
stabilește obiective eficiente pentru compensare;
facilitează utilizarea stocurilor pentru fuziuni sau achiziții;
• previne preluările;
• ajută la o gestionare mai bună a complexității crescute și a
incertitudinii și riscurilor mai mari” [8].
În anul 1994, expertul Entității McKinsey&Company Timothy Koller
a menționat avantajele implementării VBM în proporții de creștere a valorii
potențiale a entității:
• ”în domeniul vânzării cu amănuntul a bunurilor de uz casnic – 30-40%;
• în industria asigurărilor – 25%;
• în industria bancară – 124%;
• în domeniul telecomunicațiilor pentru produsele noi – 240%” [7].
În acest context, studiul efectuat de Giulio Corazza a demonstrat
următoarele: „În urma analizei contribuțiilor empirice identificate, se poate afirma
că există o corelație directă între adoptarea sistemelor VBM și performanța firmei,
în special crearea de valoare pentru acționari. Adoptarea acestor sisteme de control
a confirmat în diferitele studii dovezile, că adoptarea sistemelor VBM ca sisteme
de management și control al managementului și utilizarea lor ca sisteme de
compensare a managementului contribuie la îmbunătățirea performanței firmei, în
ceea ce privește crearea de valoare pentru acționari” [2].
Cercetătorul Vladimir Bukvič afirmă că managementul bazat pe valoare
include următorii indicatori:
- Valoarea economică adăugată (Economic value added, EVA).
- Valoarea adăugată în numerar (cash value added, CVA).
202 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
- Randamentul fluxului de numerar al investiției (cash flow return on
investment, CFROI).
- Indicatori relevanți pentru analiza valorii pentru acționari (shareholder
value analysis, SVA)” [1].
Reieșind din opiniile unor experți, ”implementarea VBM în compartimentul
de determinare a valorii entității este bazată pe analiza fluxului de numerar
actualizat” [10].
Cercetătorul Vashakmadze Teimuraz a propus o viziune complexă asupra
valorii entității” [11]:
1
sau
. (2)
(3)
(4)
unde:
MVA – valoarea adăugată de piață;
RIi – profitul rezidual în perioada i;
EVAi – valoare economică adăugată în perioada i;
Re – costul capitalului propriu;
WACCe – costul mediu ponderat al capitalului;
NI – profitul net;
BVE – suma cheltuielilor pentru deservirea capitalului propriu;
ROE – rentabilitatea capitalului propriu;
NOPAT – profitul operațional net după impozitare;
IC – capitalul investit;
ROIC – rentabilitatea capitalului investit.
De asemenea, autorul menționat propune folosirea următorilor indicatori:
• Valoarea adăugată pentru acționar (SVA) – se calculează
ca suma dintre valoarea actuală (PV) a fluxului net de numerar
(NCF) și diferența dintre valorile actuale (PV) ale valorilor
reziduale determinate la sfârșitul și începutul anului de prognoză:
(5)
• aloarea adăugată în numerar (CVA) – se calculează
ca diferență între fluxul net de numerar înainte de cheltuielile cu
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 203
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
dobânda (CFBI) și produsul activelor nete la cost (NA) și costul
mediu ponderat al capitalului (WACC):
(6)
(7)
(8)
unde:
GFA – imobilizări brute – active imobilizate evaluate la cost istoric;
n – este durata de viață utilă a activelor imobilizate.
204 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
• Asigurarea racordării structurii organizatorice și a culturii corporative
a entității la cerința de creare de valoare.
• Studiul profund al factorilor principali de valoare specifici fiecărei
unități de afaceri.
• Stabilirea unui management eficient al entității prin stabilirea unor
indicatori de reper specifici pentru aceasta și controlul strict al
rezultatelor activității ei.
• Elaborarea modalităților de motivarea a managerilor și angajaților să
creeze valoare” [11].
Examinând procesul de implementare a VBM în cadrul entității, este cazul
de amintit afirmația lui Costin Ciora: „Managementul bazat pe valoare depinde
de obiectivele corporative și de valorile entității. Obiectivele corporative pot fi
fie economice (valoarea acționarilor) și pot acoperi și celelalte părți (valoarea
părților interesate). Viziunea valorii acționarilor asupra valorii părților interesate
este discutată în mediul economic pentru o lungă perioadă de timp, concentrându-
se pentru a găsi cele mai bune opțiuni pe care o entitate ar trebui să le axeze pe
ambele perspective. În economiile de piață, există o idee acceptată că o entitate
trebuie să urmeze profitabilitatea economică. Mai mult, entitățile trebuie să caute
un nivel ridicat de responsabilitate socială pentru dezvoltarea lor viitoare. De cele
mai multe ori, profitabilitatea și responsabilitatea sunt contradictorii, rezultând în
decizii de management îndreptate către unul dintre cele două concepte” [3].
Este evident, că orice firmă trebuie să fie profitabilă pentru a supraviețui,
iar entitățile trebuie să remunereze capitalul la o rată a rentabilității, care
depășește costul său. ”Rentabilitatea capitalului trebui să fie să fie mai mare decât
dobânda aferentă unui depozit bancar (sau altei alternative de investire) pentru ca
dezvoltarea afacerii să fie justificată. Sporirea profitabilității și, în consecință, a
venitului duce la creșterea încrederii investitorilor, reflectată prin creșterea prețului
acțiunilor, ceea ce facilitează atingerea obiectivelor de dezvoltare pe termen lung.
Astfel de profituri nu sunt doar rezultate financiare, ci o sursă de competitivitate și
prosperitate în viitor” [3].
Pe de altă parte, ”entitățile sunt entități economice în care oamenii lucrează
în comun. Odată cu dezvoltarea informațională și tehnologică, lucrătorii rămân o
valoare importantă a entității, constituind, de fapt, capitalul intelectual. Angajații
entității trebuie motivați să lucreze respectând interesele entității, fiind menținut
un nivel de încredere cu aceștia. La fel, un nivel necesar de încredere trebuie
dezvoltat cu factorii de mediu extern al entității. Entitatea interacționează zilnic
cu clienții (consumatorii), pentru care sunt elaborate programe de fidelizare
și promoții pentru atragerea clienților noi. De asemenea, pentru entitate este
importantă încrederea furnizorilor în vederea dezvoltării afacerii. La fel, entitatea
trebuie să mențină relații benefice cu alte categorii de părți interesate (guvernarea,
comunitatea), astfel încât legătura directă între firmă și aceste părți să conducă la
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 205
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
CONCLUZII
Gestiunea valorii entității reprezintă, în viziunea noastră, o activitate
complexă orientată spre constituirea unui sistem bazat pe maximizarea valorii
de piață a întreprinderii. În acest caz, valoarea entității determină fluxurile de
numerar viitoare actualizate. Particularitatea fundamentală a acestei concepții, în
comparație cu abordările clasice de management, este concentrarea pe valoarea
viitoare a firmei și nu pe profitul curent. Succesul implementării VBM este legat de
un șir de condiții, care necesită respectare, de crearea unor reglementări aferente,
precum și menținerea unei culturi la nivel corporativ, orientate spre maximizarea
valorii firmei.
BIBLIOGRAFIE
1. BUKVIČ, Vladimir. Value based management with a practical example,
https://www.toknowpress.net/ISBN/978-961-6914-09-3/papers/ML14-509.pdf
2. CORAZZA, Giulio. Value based management systems and firm performance
an analysis of the literature, https://www.hippocampus.si/ISBN/978-961-
6832-68-7/8.pdf
206 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 207
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
EVOLUȚIA PARTENERIATULUI
PUBLIC-PRIVAT ÎN REPUBLICA
MOLDOVA
Rezumat
Experiența multor țări a demonstrat potențialul înalt al colaborării
productive dintre autoritățile publice și reprezentanții mediului de afaceri
în forma parteneriatului public-privat (PPP). În Republica Moldova din
anul 2007 până în prezent are loc constituirea sectorului PPP, inițial
avându-se în vedere potențialul inițial înalt al acestuia. Către anul 2018
a avut loc formarea cadrului legal și instituțional ale sectorului PPP,
precum și o anumită transformare cantitativă și calitativă al sectorului PPP
atât la nivel central, cât și cel local. Actualitatea studiului este dictată de necesitatea
resetării relațiilor de afaceri dintre autoritățile publice și întreprinzători în scopul
soluționării problemelor de interes public în Republica Moldova. Obiectivele de bază
ale studiului constau în determinarea particularitățile organizării PPP, de a determina
etapele de bază ale dezvoltării sectorului PPP, precum și problemele de bază ale
acestui sector. Pentru efectuarea studiului au fost accesate resursele informaționale
oficiale, în special rapoartele Agenției Proprietății Publice, precum și publicațiile
experților din domeniul dat. În rezultatul cercetării au fost determinate etapele de
bază ale sectorului PPP din Republica Moldova. După o dezvoltarea problematică,
a fost remarcată mișcarea inerțială în acest domeniu, începând cu anul 2019 fără
lansarea proiectelor PPP noi. Această situație s-a format în urma impactului uni
șir de factori ai mediului de afaceri și complexului de probleme specifice interne ale
1
Doctorand, Universitatea de Stat din Moldova, str. Al. Mateevici,60 ; MD-2009. Tel. 079 45 14 26. cep1usm@
mail.ru ORCID: 0000-0001-7715-3089
2
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova [email protected] 0000-0001-
7701-5356
208 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Abstract
The experience of many countries has demonstrated the high potential for
productive collaboration between public authorities and representatives of the
business environment in the form of public-private partnerships (PPP). In the Republic
of Moldova, from 2007 until now, the PPP sector has been established, initially taking
into account its high initial potential. By 2018, the PPP sector’s legal and institutional
framework had been established, as had a certain quantitative and qualitative
transformation of the sector at both the central and local levels. The topicality of
the study is dictated by the need to reset business relations between public authorities
and entrepreneurs in order to solve problems of public interest in the Republic of
Moldova. The main objectives of the study are to determine the peculiarities of the
organization of PPP, the basic stages of the development of the PPP sector, as well as
the basic problems of this sector. To carry out the study, official information resources
were accessed, especially the reports of the Public Property Agency as well as the
publications of experts in the given field. As a result of the research, the basic stages
of the PPP sector in the Republic of Moldova were determined. Following a difficult
development, inertial movement in this field was observed beginning in 2019 without
the launch of new PPP projects. This situation arose as a result of the interaction
of several factors in the business environment, as well as the complexity of specific
internal problems in the given sector. At the moment, a readjustment of related public
policies is necessary in order to accommodate the interests of private partners. In the
same way, the integration of the policies promoted in the PPP field into the activities
to promote the anti-crisis strategy at the national level is welcomed.
INTRODUCERE
210 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
212 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 213
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
214 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 215
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
216 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
CONCLUZII
Parteneriat public-privat este o formă specifică de colaborare, de regulă, pe termen
lung între o anumită autoritate publică şi sectorul privat pentru soluționarea unor probleme
de interes public. În Republica Moldova evoluția sectorului PPP poate fi divizată în trei
etape de bază. În perioada anilor 2007-2016 a avut loc formarea primară a cadrului juridic
și instituțional, precum și un avânt important în lansarea proiectelor PPP. În perioada
2016-2018 a avut loc o anumită activitate de ajustare administrativă, corecție a relațiilor
dintre entitățile publice și sectorul privat, precum și un declin al numărului proiectelor PPP
lansate. Apoi a urmat o perioadă de derulare inerțială a proiectelor PPP lansate anterior și
lipsa unor contracte noi. Cercetarea efectuată demonstrează, că sectorul PPP din Republica
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 217
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Moldova se află sub influența factorilor generali de criză de natură pandemică, energetică
și post-pandemică, precum și alte probleme de ordin general al mediului de afaceri. În
același, timp sectorul PPP necesită soluționarea unui complex de probleme specifice
proprii. Toate acestea impun resetarea relațiilor autorităților publice cu partenerii privați și
ajustarea politicilor aferente ca element al politicilor anticirză.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
1. CARACICOVSCHI, Lilia (2018) Evolutions and trends of public private
partnership in the Republic of Moldova, Culegere de articole selective
ale Simpozionului Ştiinţific Internaţional al Tinerilor Cercetători, Ediţia a
XVI-a 27-28 aprilie 2018, Chişinău e-ISBN 978-9975-75-926-7, p. 245-
252
2. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 419 din 18.06.2012 cu
privire la aprobarea listei bunurilor proprietate a statului şi a listei
lucrărilor şi serviciilor de interes public naţional propuse parteneriatului
public-privat (Publicată la 22.06.2012 în Monitorul Oficial Nr. 126-129
art. 457)
3. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 685 din 13.09.2012 cu
privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a sectorului întreprinderilor
mici şi mijlocii pentru anii 2012–2020 (Publicată la 21.09.2012 în
Monitorul Oficial Nr. 198-204 art. 740)
4. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 685 din 04.09.2013 cu
privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare regională pentru
anii 2013-2015 (Publicată la 13.09.2013 în Monitorul Oficial Nr. 198-204
art. 792)
5. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 82 din 11.02.2019 cu
privire la aprobarea obiectivelor, condițiilor parteneriatului public-privat
privind crearea Sistemului automatizat de supraveghere a siguranței
publice și rutiere în Republica Moldova, a cerințelor generale privind
selectarea partenerului privat, precum și la modificarea unei hotărâri de
Guvern (Publicată la 22.02.2019 în Monitorul Oficial Nr. 59-65 art. 123)
6. Igor Munteanu a susținut o conferință de presă ca urmare a examinării
Raportului privind modernizarea și eficientizarea ÎS ”Gările și Stațiile
Auto”, https://www.parlament.md/Actualitate/Comunicatedepresa/
tabid/90/ContentId/5529/language/ro-RO/Default.aspx
7. Investiţii în active imobilizate în anul 2018, https://statistica.gov.md/ro/
investitii-in-active-imobilizate-in-anul-2018-9521_3184.html
8. Legea Republicii Moldova nr.179/2008 cu privire la parteneriatul
public-privat (Publicată la 02.09.2008 în Monitorul Oficial al Republicii
218 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Moldova nr.165-166, art.605)
9. Legea Republicii Moldova nr.166/2012 pentru aprobarea Strategiei
naţionale de dezvoltare „Moldova 2020” (Publicată la 30.11.2012 în
Monitorul Oficial Nr. 245-247)
10. Legea Republicii Moldova nr. 239/2016 pentru aprobarea Strategiei
naționale de dezvoltare regională pentru anii 2016-2020 (Publicată la
03.02.2017 în Monitorul Oficial Nr. 30-39 art. 65)
11. Legea Republicii Moldova nr. 239/2016 pentru aprobarea Strategiei
naționale de dezvoltare regională pentru anii 2016-2020 (Publicată la
03.02.2017 în Monitorul Oficial Nr. 30-39 art. 65)
12. MIHALACHE, Iurie (2012) Aspecte teoretico-practice cu privire
la parteneriatul public-privat, În: Revista Naţională de Drept,
Nr. 8, 2012, p. 21-26, https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_
file/21_26_Aspecte%20teoretico-practice%20cu%20privire%20la%20
parteneriatul%20public-privat.pdf
13. POTLOG, Ion (2014) Particularităţile atragerii capitalului de risc
în cadrul parteneriatelor public-private, În: Revista Economie şi
sociologie, Nr. 3/2014, p. 157-161, ISSN 1857-4130, https://economy-
sociology.ince.md/?edmc=869
14. Proiectul Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la
aprobarea listelor proiectelor, lucrărilor, lucrărilor și serviciilor
de interes public național propuse parteneriatului public-privat/
concesiunilor de către autoritățile publice centrale, https://cancelaria.gov.
md/sites/default/files/document/attachments/proiectul_283.pdf
15. Rapoartele Agenției Proprietății Publice privind administrarea și
deetatizarea proprietății publice de stat pentru anii 2018-2021, https://
app.gov.md/rapoarte-anuale-3-450
16. Raport privind administrarea și deetatizarea proprietății publice de stat
în anul 2011, https://www.serviciilocale.md/public/publications/19770_
md_raport2011.pdf
17. Raport privind administrarea și deetatizara proprietății publice de stat în
anul 2018, https://app.gov.md/storage/upload/administration/reports/30/
raport_fin_final_red_1_0.pdf
18. Raport privind administrarea și deetatizara proprietății publice de stat
în anul 2019, http://www.app.gov.md/storage/upload/administration/
reports/62/Raport_APP_2019.pdf
19. Raport privind administrarea și deetatizarea proprietății publice de
stat în anul 2021, https://app.gov.md/storage/upload/administration/
reports/104/Raport%20privind%20administrarea%20%C8%99i%20
deetatizarea%20propriet%C4%83%C8%9Bii%20publice%20de%20
stat%20%C3%AEn%20anul%202021.pdf
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 219
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
20. Raportul auditului de performanță privind sistemul parteneriatului
public-privat, https://www.rise.md/wp-content/uploads/2016/11/
Curtea-de-Conturi-Raport-audit-privind-sistemul-parteneriatului-public-
privat-2016-.pdf
21. TINCU, Violeta (2016) Provocări ale gestionării serviciilor publice
locale prin parteneriat public-privat, În: Revista Administrarea Publică,
Nr. 4, 2016, p. 31-36, ISSN 1813-8489, https://ibn.idsi.md/sites/default/
files/imag_file/31_36_Provocari%20ale%20gestionarii%20serviciilor%20
publice%20locale%20prin%20parteneriat%20public-privat.pdf
22. VINOGRADOVA, Natalia (2014) Analiza factorilor şi formelor de
parteneriat public-privat în Republica Moldova, Analele Institutului
Naţional de Cercetări Economice, Ediţia a IV-a / nr. 1, 2014, p. 59-64,
ISSN 1857-3630 /ISSNe 1857-3630, https://ibn.idsi.md/sites/default/
files/imag_file/Analiza%20factorilor%20si%20formelor%20de%20
parteneriat%20public_privat%20in%20RM.pdf
220 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
TENDINȚELE INTERNAȚIONALE
ALE ASIGURĂRILOR MUTUALE
INTERNATIONAL MUTUAL
INSURANCE TRENDS
PhD, Associate Profsessor, Iulia CAPRIAN1
Ionuț LOM2
Abstract
Rezumat
INTRODUCERE
222 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
anuale în avans, ale căror fonduri puteau fi utilizate inițial nu numai pentru asigurare,
ci și pentru acoperirea altor cheltuieli necesare breslei sau atelierului [2].
Însă în abordare conceptuală clasică ele au apărut în secolele al XVII-XVIII:
în 1663 în Țările de Jos în scopul asigurării mutuale a morilor și în 1706 în Anglia a
fost creată British Amicable Society for Perpetual Insurance Office pentru a acoperi
pierderile cauzate de incendiu, iar industria asigurărilor mutuale a început în Statele
Unite în anul 1752, când Benjamin Franklin a înființat Philadelphia Contributionship
for the Insurance of Houses from Loss by Fire [2], [11], [14].
În țările cu economie de piață, organizarea protecției asigurărilor prin metoda
asigurării mutuale a devenit un tip special de afaceri de asigurare [13].
Companiile mutuale de asigurări există acum într-o mare parte din țări, încât
la momentul de față putem vorbi despre o industrie globală aferentă, care și-a
demonstrat eficiența într-un șir de domenii ramurale specifice.
Scopul acestui articol constă în reflectarea aspectelor și tendințelor de bază
ale dezvoltării asigurărilor mutuale la nivel internațional.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 223
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 227
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
aproape 39% [6].
Președintele AAMCAE, Grzegorz Buczkowski, a declarat într-un comunicat:
„Europenii recunosc din ce în ce mai mult și acordă o valoare sporită abordării
asigurărilor mutuale/cooperative pentru gestionarea riscului. Pe lângă acoperirea
oferită, consumatorii apreciază accentul pus pe valori precum durabilitatea, serviciul,
democrația și sprijinul pentru societate” [6].
La fel, FICAM a prezentat recent reperele statistice de bază ale asigurărilor
mutuale europene [4]:
• În anul fiscal 2020, asiguratorii mutuali europeni au înregistrat prime de
asigurare în valoare totală de 469 de miliarde EUR.
• Cota de piață a asiguratorilor mutuali europeni pe piața europeană de
asigurări a crescut la un nivel record de 33,4%, o creștere cu 9,2 puncte procentuale
față de prima noastră cifră disponibilă (24,2% în anul 2007).
• Asiguratorii mutuali europeni au depășit cu 17,8, 17,2 și, respectiv, 11,1
puncte procentuale creșterea primelor pe 10 ani a pieței europene totale de asigurări
în afacerile totale, de viață și generale.
• Asiguratorii mutuali europeni au depășit creșterea anuală a primelor
totale a pieței europene de asigurări (2019-2020) în afacerile totale, de viață și non-
viață cu 5,1, 3,1 și, respectiv, 3,1 puncte procentuale.
În conformitate cu datele Comisiei Europene, societățile mutuale dețin o
cotă de 25% din piața europeană de asigurări. Acestea există în principal în țările
nordice și vest-europene și oferă servicii de asigurare, care sunt de obicei furnizate
de societăți cu capital social și cooperative din alte țări. Aproape 70% dintre
companiile de asigurări din Europa sunt societăți mutuale [3].
Un operator important pe piața asigurărilor mutuale europene este AAMCAE,
care oferă o platformă pentru asigurătorii mutuali și cooperanți de toate dimensiunile
pentru a combina resursele și expertiza, pentru a face schimb de experiență peste
granițele naționale și pentru a discuta problemele și preocupările cheie legate
de modificările legislative și de reglementare ale UE. De asemenea, AAMCAE
încurajează membrii să colaboreze și să împărtășească puncte de vedere asupra
subiectelor și dezvoltărilor care îi pot afecta [16].
CONCLUZII
Asigurarea mutuală este un gen specific al activităților de asigurare, fiind prin
esență un schimb reciproc de riscuri între participanții la asigurări, în care scopul de
a obține un profit nu este prioritar, iar fundamentul financiar al instituției specializate
create este format de însăși membrii fpndatori, care în același timp sunt și persoane
asigurate. Asigurarea mutuala are menirea de a satisface nevoile specifice ale
persoanelor juridice si celor fizice în servicii de asigurare la prețuri acceptabile.
228 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Având o istorie îndelungată de evoluție, aceste asigurări își continuă dezvoltarea
expansivă la nivel global, precum și în spațiul european.
BIBLIOGRAFIE
AMICE. What is a mutual?. [accesat 05.11.2022]. Disponibil: https://amice-
eu.org/about-amice/about-mutuality/
BROVKIN, Aleksandr. Mutual insurance - the history of emergence
and world development, as a relevant scientific and practical experience of the
development of non-commercial financial relations in Russia. In: Russian Journal
of Entrepreneurship, V. 18, N. 20, october 2017, p. 3019-3030, ISSN 1994-6937.
[accesat 07.11.2022]. Disponibil: https://www.researchgate.net/publication/320975215_
Vzaimnoe_strahovanie_-_istoria_zarozdenia_i_mirovogo_razvitia_kak_aktualnyj_naucno-
prakticeskij_opyt_dla_razvitia_nekommerceskih_finansovyh_otnosenij_v_Rossii
EUROPEAN COMISSION. Internal Market, Industry, Entrepreneurship
and SMEs. [accesat 08.11.2022]. Disponibil: https://single-market-economy.ec.europa.
eu/sectors/proximity-and-social-economy/social-economy-eu/mutual-societies_en
European Mutual Market Share 2022. [accesat 08.11.2022]. Disponibil:
https://www.icmif.org/european-mutual-market-share-2022/
FILIMONOVA, Yelizaveta. Chto takoye vzaimnoye strakhovaniye.
Ob»yasnyayem prostymi slovami (What is mutual insurance. Explaining in simple
terms). [accesat 07.11.2022]. Disponibil:https://secretmag.ru/enciklopediya/chto-takoe-
vzaimnoe-strakhovanie-obyasnyaem-prostymi-slovami.htm
HALLO, Steve. European mutual insurance market share hits all-time high.
[accesat 09.11.2022]. Disponibil: https://www.propertycasualty360.com/2022/07/07/
european-mutual-insurance-market-share-hits-all-time-high/?slreturn=20221009151153
ICMIF. Global Mutual Market Share 10, [accesat 10.11.2022]. Disponibil:
https://www.icmif.org/global-mutual-market-share-10/
ICMIF Members: Key Statistics 2018. [accesat 10.11.2022]. Disponibil:
https://www.icmif.org/global-mutual-market-share-10-2/
ICMIF Members: Key Statistics 2022. [accesat 10.11.2022]. Disponibil:
https://www.icmif.org/?option=com_content&view=article&id=21&Itemid=64&lang=en
International Cooperative and Mutual Insurance Federation (ICMIF).
[accesat 10.11.2022]. Disponibil: https://uia.org/s/or/en/1100060032
KAGAN, Julia. Mutual Insurance Company. [accesat 09.11.2022].
Disponibil: https://www.investopedia.com/terms/m/mutual-insurance-company.asp
KHORIN, A.N., BROVKIN, A.V. Sovremennoe sostoyanie globalnogo
rynka vzaimnogo strakhovaniya: chast 1 (Current state of the global mutual
insurance market: part 1). In: Kreativnaya ekonomika. V. 12. N. 9, 2018, p. 1501-
1510. [accesat 11.11.2022]. Disponibil: https://creativeconomy.ru/lib/39357
LOGVINOVA Irina. Vzaimnoye strakhovaniye - perspektivnoye
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 229
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
napravleniye razvitiya strakhovoy otrasli v Rossiyskoy Federatsii (Mutual
insurance is a promising direction for the development of the insurance industry in
the Russian Federation). In: Финансы и кредит, 30 (366). 2009 p. 47-52. [accesat
09.11.2022]. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/vzaimnoe-strahovanie-
perspektivnoe-napravlenie-razvitiya-strahovoy-otrasli-v-rossiyskoy-federatsii/viewer
Mutual insurance. [accesat 04.11.2022]. Disponibil: https://en.wikipedia.org/
wiki/Mutual_insurance
SIRBU, V.; VYSOTSKAYA, T. Rynok strakhovaniya (Insurance market),
Academy of Economic Studies, 2006, p. 9. [accesat 06.11.2022]. Disponibil: http://
www.lib.ase.md/wp-content/uploads/publicatii/2006/Рынок%20страхования.pdf
The Association of Mutual Insurers and Insurance Cooperatives in Europe
aisbl (AMICE) is the voice of the mutual and cooperative insurance sector in
Europe. [accesat 08.11.2022]. Disponibil: https://amice-eu.org/about-amice/
Vzaimnoye strakhovaniye (Mutual insurance). [accesat 05.11.2022].
Disponibil: https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%92%D0%B7%D0%B0%D0%B8%D0%B
C%D0%BD%D0%BE%D0%B5_%D1%81%D1%82%D1%80%D0%B0%D1%85%D0%B
E%D0%B2%D0%B0%D0%BD%D0%B8%D0%B5
What is a mutual insurance company?. [accesat 03.11.2022]. Disponibil:
https://www.barmutual.co.uk/what-is-a-mutual-insurance-company/
230 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
TENDINȚELE INTERNAȚIONALE
ACTUALE ALE FRAUDEI BANCARE
Drd. Iurie CAPRIAN1
Dr., conf. Univ. Mihai GÎRLEA2
Abstract
Fraud represents the totality of activities carried out in bad faith in order to
obtain certain benefits or to commit acts that affect the rights of other people. Most
of the actions considered bank fraud are acts of deception or abuse of trust to gain
possession of other people’s money or assets. Bank fraud affects the legally regulated
social relationships that ensure the normal functioning of the banking system.
Starting from the division of bank frauds into internal and external, they have a very
wide diversity. With the development of banking globalization, there is a continuous
transformation of bank fraud, both at the national level of many countries and at the
international level. International right-response institutions and national authorities
enable the implementation of significant measures to prevent fraud in banking
institutions. This article presents the basic international trends in the evolution of
bank fraud.
Rezumat
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 231
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
INTRODUCERE
234 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
ca datele de conectare la site-ul legitim, dar care pretinde că utilizatorul trebuie să
actualizeze informațiile personale. Informațiile astfel furate sunt apoi folosite în alte
fraude, precum furtul de identitate sau frauda prin licitație online. În acest context,
poate fi prezentată frauda cu cardurile de plată, care este larg răspândită ca mijloc
de furt de la bănci, comercianți și clienți.
Frauda la ATM include toate activitățile ilegale cu bancomatele (Automated
teller machines, ATM). Această fraudă include reprogramarea aparatului ATM,
instalarea unui skimmer pentru a fura detaliile cardului.
Spălarea banilor este procesul prin care mijloacele bănești obținute ilegal
primesc aspectul că provin dintr-o sursă legitimă. Drept formă particulară a acestei
fraude este depunerea într-o bancă a unei sume de numerar obținute în mod fraudulos.
Frauda comerciantului necinstit. Este vorba de comerciantul unei instituții
bancare, care se angajează în tranzacții neautorizate. Uneori această fraudă este
desfășurată pentru a recupera pierderile suferite în tranzacțiile anterioare.
Fraudele bancare mai pot fi divizate în două categorii: externe și interne [17].
Frauda externă este comisă de către o persoană (sau grup de persoane)
din afara băncii. Frauda poate fi realizată prin violări ale sistemelor de securitate
(hackeri, furt de informații, tâlhărie, falsificare, spargeri de coduri aferente sistemelor
informatice), furt fraudă (jaf, falsificări).
Frauda internă este legată de nerespectarea intenționată a reglementarilor
interne, a politicii băncii sau a legilor. În această categorie de fraudă este implicat
cel puțin un angajat al instituției bancare și se manifestă prin efectuarea de activități
neautorizate (produse din neglijența sau intenționat, sub formă tranzacțiilor
neraportate, neautorizate, operații neînregistrate), furt sau alte activități frauduloase
(fraudă prin credit/depozit fără valoare, furt, jaf, active atribuite greșit, distrugerea
bunurilor, evaziune).
Frauda bancară internă poate lua următoarele forme particulare [1]:
Schimbarea tranzacțiilor: un casier acceptă o depunere de la un client și apoi
inversează depozitul și pune în buzunar fondurile;
Manipularea contului: un profesionist bancar elimină taxele sau comisioanele
din contul său sau din conturile unui prieten sau rude;
Furtul de date: angajații bancar fură date personale de la clienți și apoi deschid
conturi sau solicită împrumuturi pe numele lor;
Coluziune internă: doi sau mai mulți angajați ai băncii lucrează împreună
pentru a ocoli controalele interne și pentru a fura bani de la bancă;
Modificări IT: un lucrător din departamentul IT acordă temporar drepturi de
administrare unui angajat neautorizat, astfel încât acesta să poată aproba o tranzacție
frauduloasă.
Daniela Dermengi afirmă: „Circa 70% din fraudele bancare sunt efectuate de
angajații instituțiilor bancare. Astfel, cele mai răsunătoare cazuri de fraudă bancară
din lume au implicat acțiunile ilegale efectuate de înșiși angajații băncilor” [7].
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 235
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Experții de la NetGuardians au constatat: „Fraudele comise de angajații
băncii reprezintă o problemă globală uriașă. În Raportul său din 2020 către Națiuni,
Asociația Examinatorilor de Fraude Certificați (ACFE) a evaluat 2.504 cazuri de
fraudă internă din 125 de țări, ceea ce a condus la pierderi estimate la 3,6 miliarde
de dolari. Serviciile bancare și financiare au reprezentat cea mai mare pondere a
cazurilor de fraudă internă examinate de ACFE, cu 15,4% din total” [4].
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 239
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
deceniu au fost reflectate în reglementările bancare naționale ale multor țări.
Un element important al managementului antifraudă a devenit politica
antifraudă și anticorupție, care expune abordările băncii comerciale cu privire la
riscurile de fraudă și corupție în conformitate cu legislația în vigoare, reglementările
organelor de supraveghere, practicile internaţionale şi viziunea organului de
conducere al băncii [8].
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
242 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
Abstract
The budget is a tool for planning, forecasting and control. At the local level,
the „Local Budgets” include the local revenues and their distribution as sources of
resources to cover the local public expenditures, which aim to achieve the objectives
of local public interest. Basically, the local budgets are materialized in instruments
of forecasting and management of the administrative-territorial units that have legal
personality. Local budgets indicate revenues and sources of destination financing
of expenditures and ways of financing and covering deficits. The specificity of local
budgets lies in their individuality and autonomy. The largest share in local revenues is
represented by local taxes and fees, which are established on the basis of the Decisions
of the Local Councils by the local councilors within the limits established by the
Fiscal Code. The structure of local revenues consists of: own revenues, revenues from
amounts broken down according to legal regulations, assigned revenues, income from
transfers, etc. The composition of the expenditure consists of: expenditure on general
public services, expenditure on education, expenditure on the public development
of the respective communities, expenditure on housing, transport costs, health
expenditure, expenditure on cultivation, expenditure on social assistance, expenditure
on aid, and others. Each administrative-territorial unit builds its own budget, which
reflects their degree of autonomy.
1. INTRODUCERE
244 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
locale reprezintǎ elemente ale bugetului general consolidat. Ȋn acest sens, legea
finanțelor publice definește bugetul general consolidat ca fiind „ansamblul bugetelor,
componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg
sunt reprezentate de documente ȋn care sunt previzionate veniturile și cheltuielile
unitǎților administrativ-teritoriale.” [1].
Figura 3. Autonomie financiarǎ Sursa: Legea 215/2001, Legea administrației publice locale [4].
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 251
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
execuție anualǎ a bugetului local, procedurǎ care are termen de finalizare data de 31 mai
a anului urmǎtor. Procedura creditelor bugetare presupune parcurgerea urmǎtoarelor
etape:
- deschiderea creditelor bugetare;
- angajarea creditelor bugetare;
- lichidarea creditelor bugetare;
- ordonanțarea creditelor bugetare;
- plata creditelor bugetare.
CONCLUZII
Pentru instituţiile publice implicate în procesul bugetar, Legea 500/2002 Legea
finantelor publice stabileşte cadrul general, principiile, şi procedurile ȋn acest sens.
Practic indicǎ, pe de o parte, aspectele cu privire la responsabilităţile instituţiilor
publice implicate în procesul bugetar, cât și aspecte care vizeazǎ formarea, angajarea,
administrarea şi utilizarea fondurilor publice. Dispozițiile legii finanțelor publice
se aplică în domeniul „elaborării, aprobării, executării şi raportării: a) bugetului
de stat; b) bugetului asigurărilor sociale de stat; c) bugetelor fondurilor speciale;
d) bugetului trezoreriei statului; e) bugetelor instituţiilor publice autonome; f)
bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz; g) bugetelor
instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; h) bugetului fondurilor
provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare,
dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice; i) bugetului fondurilor externe
nerambursabile.” [1].
Legea nr. 273, cu modificările și completările ulterioare „stabileşte principiile,
cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea
fondurilor publice locale, precum şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei
252 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
publice locale şi ale instituţiilor publice implicate în domeniul finanţelor publice
locale.” [6].
Dispoziţiile Legii 273 se aplică „în domeniul elaborării, aprobării, executării
şi raportării: a) bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor
municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti; b) bugetelor instituţiilor
publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale, după caz; c) bugetelor
instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; d) bugetului împrumuturilor
externe şi interne, pentru care rambursarea, plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor
şi a altor costuri se asigură din bugetele locale şi care provin din: împrumuturi
externe contractate de stat şi subîmprumutate autorităţilor administraţiei publice
locale şi/sau agenţilor economici şi serviciilor publice din subordinea acestora;
împrumuturi contractate de autorităţile administraţiei publice locale şi garantate
de stat; împrumuturi externe şi/sau interne contractate sau garantate de autorităţile
administraţiei publice locale; e) bugetului fondurilor externe nerambursabile.” [6].
Bugetele locale reprezintă o bază de raportare a acțiunilor financiare ale
unităților administrativ-teritoriale și asigură acestora posibilitatea comparării
abaterilor față de proiecțiile stabilite prin bugete.
BIBLIOGRAFIE
1. Legea Nr. 500/2002 Legea finantelor publice, art.2, punctul (2)
2. Constituției României, Articolul 3, punctul 1 și punctul 2
3. Carta europeanǎ a autonomiei locale, articolul 3
4. Legea Nr. 215/2001, Legea administrației publice locale
5. Costaș,C.F, & Minea, M.Ș, (2015), „Drept financiar”, Ed. Universul Juridic,
pag. 223-224[dupǎ Gliga, i., op. cit.pag. 175 și Bouvier,M.,Le finances locales, ed.
A 5-a, Ed. LGDJ, Paris, (2013)
6. Legea Nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice locale, cu
modificările și completările ulterioare
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 253
UNIVERS JURIDIC
Abstract
The right to private property is the right that grants the owner the possession
and the right to use and dispose of the owned property. This right is protected by the
Constitution of Romania, being established that the only exception is the expropriation
for public interest, provided that a fair and prior compensation is granted.
Expropriation is regulated at national level by the provisions of Law no.
33/1994, which constitutes the ordinary law in this respect, as well as by the provisions
of Law no. 255/2010, and the provisions of Decision no. 53/19.01.2011 approving
the Implementing Rules of Law no. 255/2010, published in the Official Gazette no.
84/01.02.2011. The above-mentioned provisions are supplemented by the provisions
of Law No 554/2004, published in the Official Gazette No 1154/07.12.2004.
ECHR case law analyses the possible violations of Article 1 of the Additional
Protocol to the European Convention on Human Rights, in relation to the margin of
appreciation granted to the national authorities, an aspect which also gives rise to
various interpretations regarding the flexible notion of “public interest” in relation
to various factors.
Under the current national legislation, the timely nature is left to the discretion
of the expropriator, the court of law considering only the lawfulness of the acts drawn
up in the expropriation procedure, namely the lawfulness of the expropriation.
The concept of “public interest” is not defined by Law No 33/1994. Article 5
of Law 33/1994 lists the works in relation to which a public interest may be declared,
while Law No 255/2010 lists, in Article 2, the works declared as being of public
interest.
1
Consilier juridic – student doctorand
254 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS JURIDIC
The expropriation for reasons of public interest cannot be dissociated from the
provisions of the law on administrative disputes.
The expropriation procedure comprises four administrative phases, as follows:
the approval of the technical-economic indicators, the deposit of the individual
amount representing in fact the compensation, the publication of the list of the owners
of properties, and the transfer of ownership, the last phase being the completion of the
expropriation formalities.
During the expropriation procedure, according to the provisions of Law
554/2004, the expropriated owner may seize the competent court requesting either the
annulment of the administrative acts, after going through the preliminary procedure,
or the optional suspension of the enforcement of the administrative acts issued by the
expropriator.
In addition, provided that a fair and prior compensation is granted, the
expropriated owners may challenge the individual compensation decision under the
terms of Article 22 of Law 255/2010.
However, there are also situations in which the Commission for the Verification
of Rights of Ownership does not comply with its obligations provided for expressly,
thus failing to comply with the mandatory legal time limits of such expropriation
proceedings, which are accelerated by nature, and does not issue the individual
decision on granting compensation.
In such situations, the expropriation proceedings continue, given that the
expropriation decision is enforceable, the amounts estimated by the expropriator as
compensation have been deposited, and the transfer of ownership has already taken
place. Under these circumstances, what are the actions available to expropriated
owners? Can they go to court if the expropriator has not issued an individual decision?
What is the outcome of such a request submitted to the court of law?
The High Court of Cassation and Justice (ICCJ), by Decision 14/2019, published
in the Official Gazette, Part I, no. 476/11.06.2019, regarding the examination of the
appeal in the interest of the law, concerning the appeals filed by the expropriated
owners against the amount of compensation initially estimated by the expropriator in
the administrative phase and the request for a final determination of the compensation
by the court even before the issuance of the individual decision, has established that
such requests cannot be rejected as inadmissible, nor as premature in relation to
compliance with the provisions of Article 1 of the First Additional Protocol to the
ECHR and Article 6(1) of the Convention.
Accordingly, the special rules of Law 255/2010 must be enacted and interpreted
in the letter and spirit of constitutional standards, with a fair and prior compensation,
with reference to the legislation and case law of the ECHR, as well as the binding
decisions rendered by the ICCJ.
Rezumat
I. INTRODUCERE
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 259
UNIVERS JURIDIC
„Indiferent de felul în care s-ar face această achiziție, dreptul fiecărui
particular asupra propriului său teren este subordonat dreptului comunității asupra
tuturor, fără de care n-ar mai exista nici trăinicie în legătura socială, nici forță reală
în exercitarea suveranității”5.
Dar apare următoare întrebare: în ce măsură expropriații, în calitate de
particulari, dețin vreo culpă în amplasarea unor imobile pe culoarul de expropriere
pe care autoritățile, l-au apreciat ca fiind cel mai „potrivit”, „oportun”?
Propun de lege ferenda, ca în cazul unor lucrări de interes public local,
această oportunitate lăsată la aprecierea expropriatorului să fie diminuată, prin
impunerea unor condiții suplimentare necesare a fi îndeplinite pentru ca exproprierea
să fie valabilă și legală, cum ar fi ca în proprietatea privată sau publică a unității
administrativ teritoriale să nu existe alte imobile unde se pot realiza lucrările de
interes public local, iar imobilul amplasat pe culoarul de expropriere să fie singurul
în măsură să răspundă realizării lucrării de utilitate publică de interes local.
Legea nr. 255/2010 este criticabilă având în vedere stringența protejării
interesului privat. Sigur că exproprierea reclamă caracterul urgent al realizării
obiectivului de inters public, cu atât mai mult cu cât lucrarea se poate realizeza
din fonduri europene, dar consider că autoritățile statului trebuie să depună toate
diligențele necesare pentru o procedură echitabilă pentru toate părțile implicate în
demersul exproprierii.
Astfel, opinez faptul că interesul privat trebuie să prevaleze atât în momentul
alegerii culoarului de expropriere, cât și la stabilirea obiectivului de utilitate publică
de interes local.
Consider că această propunere de lege ferenda are rolul de a eradica latura
negativă a contractului social, deoarece nu de multe ori mandatarii aleși nu iau mereu
decizii care să reflecte cu adevărat dorința comunității, ci deciziile acestora reflectă
interesul politic al unor organisme, care se disjunge de interesul public local real, cu
atât mai mult cu cât nu este vorba despre o utilitate publică de interes județean sau
național6.
VI. CONCLUZII
Normele speciale ale Legii 255/2010 trebuie să fie edictate și interpretate în
spiritul standardelor constituționale care consacră dreapta și prealabila despăgubire,
fixată în mod just la valoarea reală a bunului imobil expropriat așa cum am
exemplificat mai sus, nefiind derogatorie nici de la criticiile legale consacrate în
normă generală ce are în vedere prețul de piață la momentul realizării efective a
exproprierii, nici de la criteriile constituționale care prevăd faptul că exproprierea se
realizează după o justă și prealabilă despăgubire. Nu putem admite interpretarea în
sensul în care exproprierea s-ar realiza înainte ca justa despăgubire să fie acordată
celor în cauză, altfel considerăm că s-ar încalca dispozițiile constituționale.
Mai mult decât atât, trebuie să existe un echilibru, în sensul că trebuie verificat
dacă lipsirea expropriaților de bun este justificată (s-ar justifica) într-adevăr pe o
cauză de interes public local.
De asemenea, trebuie realizat un exercițiu de verificare a atingerii aduse
dreptului de proprietate privată și prin prisma criteriului temporal, determinant
deopotrivă pentru stabilirea proporționalității ingerinței și respectarii a eventualei
încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor
omului intitulat „Protecția proprietății”.
Exempli grația, în cauza S.C. Granitul SA contra României, Curtea a
sancționat lipsa despăgubirii prealabile integrale în cazul unei „exproprieri izolate”
legale, neviciate, respectiv crearea zonei libere Giurgiu, pentru care nu a existat
o justificare de genul unui context social și economic la scară mai largă, care să
justifice o diminuare a despăgubirilor integrale, drept pentru care concluzia Curții
a fost că în respectiva cauză nu s-a repsectat principiul proporționalității. Mai mult
decât atât, cauza menționată este relevantă și în ceea ce privește acordarea daunelor
morale, Curtea considerând că simpla constatare a violării art. 1 este suficientă
pentru repararea acestui tip de prejudiciu, și că pierderea terenului poate fi reparată
prin acordarea unei indemnizații de către Stat35.
34
Ana-Maria Nicolcescu, Exproprierea pentru cauză de utilitate publică, Editura Universul Juridic, București, 2019,
p.186.
35
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:l4UporVTtUQJ:ier.gov.ro/wp-content/uploads/cedo/
S.C.-Granitul-S.A.-impotriva-Romaniei-reparatie-echitabila.pdf&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-b-
d, accesat on-line la data de 16.12.2022.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 271
UNIVERS JURIDIC
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 1 din Constituția României,
instanțele de judecată trebuie să ofere prioritate prevederilor Convenției europene,
raportat și la hotărârile pronuțate de instanța europeană, în situația în care prevederile
din dreptul intern contravin cu prevederile Convenției europene.
De asemenea, consider faptul că în cazul unor lucrări de interes public local,
această oportunitate lăsată la aprecierea expropriatorului să fie diminuată, prin
impunerea unor condiții suplimentare necesare a fi îndeplinite pentru ca exproprierea
să fie valabilă și legală, cum ar fi că în propietatea privată sau publică a unității
administrativ teritoriale să nu existe alte imobile unde se pot realiza lucrările de
interes public local, iar imobilul amplasat pe culoarul de expropriere să fie singurul
în măsură să răspundă realizării lucrării de utilitate publică de interes local, astfel
propun de lege ferenda modificarea prevederilor Legii nr. 255/2010.
VII. BIBLIOGRAFIE
1. V. Stoica, Drept civil. Drepturi reale principale, ediția 2, Editura C.H. Beck,
București. 2013.
2. CEDO, Plenul, Hotărârea James și alții contra Marea Britanie,22 februarie 1986,
8793/79, jurisprudentacedo.com.
3. J. –J.Rousseau, Despre contractul social sau Principiile dreptului politic, Editura
Cartex, București, 2015.
4. Deciziile ÎCCJ nr. 442/30.01.2013, nr. 3322/2009, nr. 3543/2009, nr. 4027/2009,
nr. 4169/2009.
5. Ana-Maria Nicolcescu, Exproprierea pentru cauză de utilitate publică, Editura
Universul Juridic, București, 2019.
6. Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
7. Legea nr. 255/2010, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară
realizării unor obiective de interes național, județean și local.
8. Hotărârea nr. 53/19 ianuarie 2011, pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară
realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial
nr. 84/01 februarie 2011.
9. Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
10. Constituția României, Ediția 2013, Editura Hamangiu, București.
11. Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului.
12. Codul administrativ.
13. Decizie nr. 14/2019 din 08/04/2019 a ÎCCJ, publicată in Monitorul Oficial, Partea
I nr. 476 din 11/06/2019.
14. Decizia 78/2021 a ÎCCJ, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1185 din
15/12/2021.
15. Decizia 38/2021 a ÎCCJ, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 922 din
27/09/2021.
16. OUG 95/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul
272 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS JURIDIC
asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă şi pentru modificarea Legii
nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor
salariale, publicată în MO Partea I nr. 991 din 13 decembrie 2017.
17. Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
18. https://www.avocati.info/jurisprudenta/cerere-plata-despagubirilor-pentru-
exproprierea-unui-teren-suprafata-2675-contradictoriu-cu-compania-nationala-cai-ferate-
cfr/.
19. Decizia nr. 2021/31.03.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, https://www.scj.
ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.
Value=183333#highlight=##.
20. Sentința nr. 150/2020 pronunțată de Tribunalul Olt Secția a II-a Civilă, de
Contencios Administrativ și Fiscal în data de 14.04.2020, https://lex-avocatura.ro/conditiile-
suspendarii-executarii-actului-administrativ-hcl-jurisprudenta/.
21. Decizia nr. 442/30.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, https://legeaz.net/
spete-contencios-inalta-curte-iccj-2013/decizia-442-2013.
22. Eugen Chelaru, Circulația juridică a terenurilor, Editura All, București, 1999, p.
334.
23. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/4066, accesat on-line la data
de 16.12.2022.
24. https://www.juridice.ro/809273/noile-tendinte-ale-expropriatorilor-in-incercarea-
de-a-impiedica-accesul-la-justitie-pentru-contestarea-cuantumului-despagubirii.html.
25. https://www.iccj.ro/2019/04/08/decizia-nr-14-din-8-aprilie-2019/.
26. https://www.iccj.ro/2021/12/16/decizia-nr-78-din-15-noiembrie-2021/ .
27. Decizia 439/27.02.20219 a ÎCCJ, http://www.scj.ro/1093/Detalii-
jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=153117.
28. Decizia nr. 12/15.01.2015 a Curții Constituționale a României https://webcache.
googleusercontent.com/search?q=cache:Aq5ity_JnI4J:https://www.ccr.ro/wp-content/
uploads/2020/07/Decizie_12_2015.pdf&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-b-d.
29. http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:8dnnq5nCpDcJ:ier.gov.
ro/wp-content/uploads/cedo/Cauza-Burghelea-%25C3%25AEmpotriva-Romaniei.pdf&cd=
2&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-b-d.
30. http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:7FPHrGKntioJ:ier.gov.
ro/wp-content/uploads/cedo/Vergu-%25C3%25AEmpotriva-Rom%25C3%25A2niei.pdf&c
d=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-b-d .
31. https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=30585 .
32. http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:l4UporVTtUQJ:ier.gov.
ro/wp-content/uploads/cedo/S.C.-Granitul-S.A.-impotriva-Romaniei-reparatie-echitabila.pd
f&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-b-d .
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 273
UNIVERS JURIDIC
GESTIONAREA CRIZEI
REFUGIAȚILOR PRIN PROGRAME
DE RELOCARE DE CĂTRE
AUTORITĂȚILE GUVERNAMENTALE
Abstract
Abstract
1. Criza refugiaților
Scurt istoric
România, devenind stat de relocare în anul 2008, a început să se implice activ
în operațiuni de relocare a refugiaților, astfel că un număr de 38 de refugiați originari
din Myanmar, au fost relocați din Malaezia în România. Activitățile specifice de
selecție, precum și cele de transfer au fost efectuate în cadrul unor proiecte finanțate
prin intermediul Fondului European pentru Refugiați. În perioada 2012-2013, cota
de relocare stabilită la nivelul României a fost de 40 de refugiați de origine irakiană
având ca țară de prim azil, Turcia.14 În anul 2014, un număr de 40 de refugiați de
origine irakiană, aflați provizoriu în Turcia, reprezentând cota aferentă perioadei
2012-2013, a fost relocat în România. Iar în anul 2017 au fost relocați în România
43 de refugiați sirieni din Turcia, reprezentând cota aferentă perioadelor 2014 -
2015 și 2016 – 2017. La stabilirea cotei de relocare pentru perioada 2018-2019 au
fost avute în vedere recomandările Comisiei Europene în domeniul relocării, dar
și politica externă a României, precum și necesitățile de relocare a refugiaților la
nivel internațional determinate de către Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru
Refugiați, s-a luat decizia de a reloca pe teritoriul României un număr de 69 de
refugiați sirieni din Turcia și un număr de 40 de refugiați sirieni din Iordania. În
perioada 2020-2021, ca urmare a întrunirii Comitetului pentru relocarea refugiaților
13
UNHCR Resettlement Handbook: Country Chapter – Romania, disponibil la https://www.unhcr.org/protection/
resettlement/4e2d64679/unhcr-resettlement-handbook-country-chapter-romania.html
14
HOTĂRÂRE nr. 1.596 din 4 decembrie 2008 privind relocarea refugiaților în România, disponibil la https://
legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/100146
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 279
UNIVERS JURIDIC
în România a fost stabilită cota de 200 refugiați de origine siriană din Turcia, Iordania
și Liban, iar pentru perioada 2022 – 2023 a fost menținută cota de 200 de refugiați de
origine siriană, dar adăugată o nouă țară de azil (Turcia, Iordania, Liban și Egipt).15
Concluzii
Imaginea de ansamblu a migrației la nivel european s-a schimbat destul de
mult în ultimii ani, iar gestionarea acesteia a devenit prioritară pe agenda statelor.
Aspectele legate de relocare nu pot fi luate în considerare numai la nivel național, ci
este necesară o viziune la nivel internațional20.
Așa cum arătam mai sus, Inspectoratul General pentru Imigrări este implicat
18
HOTĂRÂRE nr. 1.596 din 4 decembrie 2008 privind relocarea refugiaților în România, disponibil la https://
legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/100146
19
CTU Timişoara | Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă (CTU), disponibil la https://www.unhcr.org/ro/109-rocu-
ce-ne-ocupamrelocareactu-timisoara-html.html
20
Basile Linda, Olmastroni Francesco, Sharing the burden in a free riders’ land: The EU migration and asylum
policy in the views of public opinion and politicians, în European Journal of Political Research, Ed. European Con-
sortium for Political Research, 2019
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 281
UNIVERS JURIDIC
direct în toate etapele procesului de relocare. Obstacolele tehnice întâlnite în procesul
de relocare trebuie eliminate tocmai printr-o implicare mai profundă a administrației
publice, cât și printr-o colaborare strânsă cu organismele internaționale.
Trebuie subliniat că funcția administrației publice nu este numai de gestionare
a situațiilor prezente, ci și aceea de a pregăti strategii și de a implementa soluții. În
ciuda dificultăților, mecanismul de relocare este gândit pe termen lung și acesta se
conturează din ce în ce mai mult ca soluția viitorului în ceea ce privește gestionarea
sustenabilă a migrației.
Bibliografie
282 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS JURIDIC
7. Inspectoratul General pentru Imigrări, Evaluarea activității în anul 2021,
disponibil la https://igi.mai.gov.ro/evaluari/
8. Irina Moroianu Zlătescu, Human Rights a Dynamic and Evolving Process,
Pro Universitaria Publishing House, Bucharest, 2015, p.17-18
Nota de fundamentare, http://sgglegis.gov.ro/legislativ/docs///_
xdksyq85gcw0b6fv7zm.pdf;
9. Preambulul Directivei 2013/32/UE
10. Raportul Anual al UNHCR privind Tendințele Globale, https://www.
unhcr.org/62a9d1494/global-trends-report-2021;
11. Raportul UNHCR privind nevoile globale de relocare, https://www.unhcr.
org/protection/resettlement/60d320a64/projected-global-resettlement-needs-2022-pdf.html
12. UNHCR Resettlement Handbook: Country Chapter – Romania,
13. UNHCR: Strămutarea la nivel mondial atinge o nouă cifră record,
confirmând tendința crescătoare care durează de un deceniu,
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 283
SECURITATE ȘI APĂRARE
Abstract
1
Ph.DStudent,„CarolI”NationalDefenseUniversity E-mail:[email protected]
284 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
SECURITATE ȘI APĂRARE
Abstract
Humanitarian crises caused by armed conflicts have always been the concern
of the international community, given their medium and long-term effects and the
large number of people affected. In a complex security environment, with smoldering
or ongoing conflicts in many parts of the globe, the civilian population suffers the
most.
The effects are devastating for entire regions, through the emergence of
massive flows and refugee routes, with a direct impact on neighboring states and
beyond. The response of the international community, through the actions of
specialized organizations, agencies, funds, non-governmental organizations, takes on
a predominant role in this complex security environment, with these armed conflicts
leading to the loss of innocent lives and suffering in the affected communities.
Considerații introductive
Încă de la crearea lor, atât CICR (Comitetul Internațional al Crucii Roșii) cât
și UNHCR (Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Organizației Națiunilor Unite)
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 285
SECURITATE ȘI APĂRARE
au cunoscut o extindere continuă, în ceea ce privește numărul angajaților, bugetul
avut la dispoziție și mandatul încredințat. Această extindere a avut efecte importante
asupra modului în care sunt abordate noile sarcini din cadrul mandatului instituțional,
cu precădere cele ce vizează conflictele armate.
Mandatele celor două organizații internaționale: UNHCR (Înaltul Comisariat
pentru Refugiați al Organizației Națiunilor Unite) și CICR (Comitetul Internațional al
Crucii Roșii) constau în protecția persoanelor vulnerabile, prinse în conflicte armate
fără voia lor. Modul în care cele două organizații își îndeplinesc, complementar, aceste
mandate este determinat de o serie de factori structurali (organizare, buget, atribuții)
și conceptuali (conexiunea cu actorii statali și non statali, profilul operațiunilor,
durata de timp a acțiunilor umanitare, etc.). Cele două organizații analizate au o
istorie comună de mai mulți zeci de ani, timp în care au cunoscut o evoluție și o
diversificare a activității, conform evoluțiilor din mediul global.
În 1859, Henri Dunant, om de afaceri elvețian, asistând la înfrângerea soldaților
austrieci în bătălia de la Solferino, din al doilea Război Italian de Independență,
a decis, atunci când mii de soldați au murit pe câmpul de luptă fără îngrijiri
medicale sau asistență de specialitate, să trimită medicamente și echipamente de
prim-ajutor, recrutând din rândul populației civile personal pentru a îngriji răniții.
Această nouă abordare, de a oferi asistență umanitară victimelor războiului a fost
mai târziu instituționalizată de Dunant și de patru colegi prin înființarea Comitetului
Internațional al Crucii Roșii în 1863 și adoptării Convenției de la Geneva pentru
ameliorarea stării răniților în 1864. Inițial, domeniul de responsabilitate pentru CICR
(Comitetul Internațional al Crucii Roșii) nu era populația civilă, ci soldații răniți
pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, în timp, mandatul CICR s-a extins pentru a
include și alte categorii de persoane protejate și a determina totodată modalități de
oferire a asistenței și protecției în sprijinul acestora.
În ceea ce privește Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Organizației
Națiunilor Unite (UNHCR- United Nations High Commissioner for Refugees),
mandatul acesteia s-a extins în mod similar. Agenția UNHCR a fost înființată pe
14 decembrie 1950, de către Organizația Națiunilor Unite, în baza Convenţiei din
1951 privind statutul refugiaţilor, pentru a proteja refugiații celui de-al doilea Război
Mondial și pentru a identifica soluții de durată pentru reintegrarea acestora.
Rolul principal al UNHCR, conform statutului, este de a oferi „protecție
internațională” refugiaților și de a căuta „soluții permanente la problema refugiaților
prin asistența guvernelor, în cooperare cu ONG-uri și organizații internaționale,
pentru a facilita repatrierea voluntară a acestor refugiați sau asimilarea acestora
în cadrul noilor comunităţi naţionale.” (General Assembly Res. 428, 1950). Cu un
mandat inițial de numai trei ani (Istoria UNHCR, 2023), până la 31 decembrie 1953,
perioadă în care se spera că problema refugiaților de după război va fi rezolvată,
mandatul UNHCR a fost prelungit în mod repetat prin Rezoluții ale Adunării
Generale, până când agenția a primit definitiv un mandat nedeterminat în 2004.
286 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
SECURITATE ȘI APĂRARE
Apariția organizației s-a suprapus peste evenimente notabile din punct de
vedere al vulnerabilizării unor categorii de persoane, ce au căpătat statut de refugiați:
criza din Ungaria comunistă din 1956 și revoluția tinerilor maghiari înăbușită de
puterea sovietică urmată de un influx de 200 000 de refugiați maghiari, decolonizarea
Africii începând cu anii 50, urmată de situații similare din America Latină. Totodată,
dacă bugetul acestei organizații la debut era de 300 000 de dolari, UNHCR ajunge
în anul 2020 la un buget de 9,5 miliarde de dolari (Istoria UNHCR, 2023), ocupând
un loc central în cadrul organizațiilor și agențiilor umanitare. Începând cu anii 80,
gama de activități întreprinse de UNHCR s-a extins, o dată cu apariția a noi fluxuri
de refugiați.
În aceeași direcție, CICR își continuă activitatea umanitară în scopul protejării
vieții și demnității tuturor persoanelor afectate de conflictul armat și alte situații de
violență armată - indiferent de forma pe care o iau aceste situații sau la ce etapă
au ajuns. Acțiunile practice pe teren au fost ulterior formalizate în politica CICR,
urmată de codificarea rolului CICR în dreptul internațional, formalizându-și astfel
mandatul legal. Rezoluția XXI privind „Ajutorul Crucii Roșii privind refugiații”
adoptată la conferința de la Manila din 1981 reglementează modul în care sunt ajutați
refugiații și persoanele strămutate intern (IDP), delimitând în mod clar competențele
CICR și UNHCR.
Principala responsabilitate privind refugiații și o eventuală asistență pentru
aceștia cade, în primul rând, în responsabilitatea țării gazdă. Totodată, UNHCR are
rol principal, ca și agenție -fanion a Organizației Națiunilor Unite, să ofere asistență,
urmând ca CICR să aibă un rol complementar. Există câteva repere importante
privind modul în care a evoluat UNHCR ca și organizație.
Așa cum am arătat, în 1950, aceasta nu avea ca scop protejarea persoanelor
fizice aflate în mijlocul conflictelor armate, ci mai degrabă oferirea sau negocierea
unor soluții internaționale pentru refugiați, fiind vorba în special de cei strămutați
după al doilea război mondial.
După încheierea Războiului Rece, o dată cu apariția conflictelor din Irak
(1991), Iugoslavia (1992), Rwanda (1994), mandatul acestei agenții ONU capătă
noi dimensiuni, cu un rol activ în protejarea populației civile în astfel de conflicte
prin oferirea de asistență umanitară. Astfel, în această perioadă, post Război Rece,
UNHCR abordează o serie de probleme care nu erau prevăzute în 1950. Treptat,
agenției i-au fost stabilite mai multe responsabilități de-a lungul timpului.
Începând cu anul 1975 apare și termenul de „displaced persons” în ceea ce
privește problematica refugiaților, ceea ce determină Adunarea Generală a ONU,
prin rezoluția 2011 din 1976 să reglementeze modul în care vor primi asistență și
această categorie, afectată în principal de conflictele armate în desfășurare. Astfel,
agenția a primit sarcini limitate privind protecția IDP-urilor (Internally Displaced
Persons- persoane strămutate intern), atunci când erau elemente clare ce țineau
de îndeplinirea mandatului de bază - protecția refugiaților. Acest demers a venit în
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 287
SECURITATE ȘI APĂRARE
mod logic, deoarece aceștia devin adesea refugiați, iar protejarea lor previne apariția
fluxurilor de refugiați.
Responsabilitatea pentru protecția IDP-urilor, ca și mandat de bază a apărut
în 2006, când UNHCR și-a extins mandatul nu doar de facto, ci și de jure în sensul
asigurării protecției persoanelor strămutate intern. Ca etape de dezvoltare ale acestei
agenții ONU, putem identifica: prelungirea mandatului inițial în timp (1952-1956)
și spațiu (în afara Europei); îndeplinirea a noi sarcini pe linie umanitară (perioada
1990-2000), pe linia protecției IDP (2000-2006), și pentru protecția victimelor
dezastrelor naturale (începând cu anul 2007). Începând cu 2011, UNHCR a adoptat
un rol formal privind victimele dezastrelor naturale, protecția acestora fiind parte
integrantă a mandatului agenției.
Un alt aspect ce merită menționat privind evoluția mandatului UNHCR se
referă la faptul că agenția nu acționează doar în țările care primesc refugiați ci și
în țările de origine, prin acțiuni de tip umanitar. Agenția are mandat de a gestiona
situațiile umanitare chiar dacă țările respective nu sunt părți ale Convenției privind
refugiații din 1951.
288 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
SECURITATE ȘI APĂRARE
de viziune.
În ceea ce privește CICR, aceasta se angajează într-un dialog constant cu acești
actori, atât în scopul negocierii accesului în zone greu accesibile din punct de vedere
al securității, cât și pentru a îmbunătăți comportamentul acelor actori față de populația
civilă, expusă pericolelor. În aceeași perspectivă, UNHCR recunoaște necesitatea
negocierii cu părțile în conflict pentru a asigura accesul reprezentanților agenției la
persoanele care au nevoie de ajutor, dar, cu toate acestea, nu angajează negocieri cu
actori statali și nonstatali în același mod ca CICR, aceasta fiind responsabilitatea
altor instituții ale ONU.
În ceea ce privește segmentul de populație beneficiară a serviciilor acestora,
mandatul CICR este bazat pe conceptul de imparțialitate privind victimele conflictelor
armate. Deși la început activitatea se limita la combatanți răniți și bolnavi, ulterior s-a
extins la prizonierii de război și populația civilă, CICR desfășurându-și activitatea
astfel încât să poată oferi asistență tuturor celor afectați de violență. UNHCR, pe de
altă parte, acționează, în cazul unui conflict armat în limitele mandatului său, doar
pentru persoanele afectate de strămutări, refugiații inițial definiți ca strămutați intern
și refugiații care și-au părăsit țara.
Atât CICR cât și UNHCR lucrează, de asemenea, cu organizații partenere,
pentru îndeplinirea mandatului. În cazul CICR acestea sunt în primul rând societățile
naționale ale Mișcării Crucea Roșie și Semiluna Roșie, iar pentru UNHCR, putem
vorbi de alte agenții ONU, precum și ONG-uri. Ambele organizații au aceeași
viziune în ceea ce privește rolul politicii statului în combaterea acestor probleme,
dar UNHCR consideră rolul său în primul rând ca unul de susținere a statului, acesta
având principala responsabilitate.
De aceea pe lângă soluțiile de tip umanitar, de ajutorare a populației sunt
vizate și soluții structurale la nivelul ONU, împreună cu celelalte agenții, fonduri,
departamente în scopul identificării unor mecanisme de redresare post-conflict.
Dependența financiară a UNHCR de statele donatoare și statutul său de agenție a
ONU determină o presiune de sus în jos pe lanțul decizional al organizației.
CICR face parte din Mișcarea Internațională a Crucii Roșii și Semiluna
Roșie, iar independența sa oficială în cadrul acestei rețele pare să o țină departe de
presiunile experimentate de UNHCR în calitate de agenție ONU. Atât în conflictele
internaționale, cât și în cele interne, abordarea CICR privind protecția civililor
se centrează pe continua comunicare cu părțile beligerante pentru gestionarea
ostilităților, și pentru acordarea dreptului la asistență umanitară a populației civile
(și datoria corespunzătoare a părților armate, fie de a furniza sau de a facilita o astfel
de asistență).
Deși mandatele celor două organizații diferă în anumite puncte, în practică
acestea se completează reciproc, și chiar se suprapun în diferite aspecte. În primele
zile ale unui conflict, cele două organizații preiau responsabilitățile specifice,
UNHCR preponderent în țara/țările de azil, iar CICR în zona de conflict, lucrând cu
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 289
SECURITATE ȘI APĂRARE
populația afectată. CICR, datorită statutului de organizație independentă și neutră,
și dreptului mandatat în statut de a prelua ințiativa în astfel de situații, poate stabili
contacte cu părțile beligerante și canale de comunicare în scopuri umanitare.
La o analiză a priorităților strategice stabilite, de exemplu, pentru anul 2016,
de către cele două organizații, se poate observa că primele 10 operațiuni stabilite
de către CICR, conform bugetului alocat (ICRC appeals 2016, 2015), corespunde
priorităților stabilite de UNHCR pentru acel an- 2016 (UNHCR, Budgets and funding
for 2016 and 2017 p.26, 2017). În nouă din cele zece țări din tabelul de mai jos (mai
puțin Israel și teritoriile ocupate) se află, conform cifrelor UNHCR aproximativ 21,6
milioane IDPs (persoane strămutate) (UNHCR, Budgets and funding for 2016 and
2017 p.26, 2017), ce făceau de asemenea obiectul operațiunilor agenției ONU.
Figura nr.1 Primele zece operațiuni ale Comitetului Internațional al Crucii Roșii pentru
anul 2016, conform bugetului alocat
Sursa: (ICRC appeals 2016, 2015)
Concluzii
UNHCR a fost creată cu un mandat clar definit, de a sprijini statele în
acordarea de protecție și soluții refugiaților. În ultimii 60 de ani, mandatul său s-a
schimbat, atât în ceea ce privește „cine este protejat” (categoriile de interes) cât și
„cum protejează” (activități). În același timp a trecut de la statutul de agenție mică,
concentrată pe oferirea de sprijin juridic refugiaților din Europa, la protejarea și
asistența persoanelor refugiate din întreaga lume.
Analiza diferitelor aspecte ale conflictului armat, ale statutului refugiaților din
prisma celor două organizații prezentate evidențiază în principal că, atât în cadrul
juridic internațional, cât și pe plan intern, sunt încă probleme-cheie în legătură cu
acest domeniu de importanță excepțională asupra căruia trebuie ajuns la o practică
și interpretare cât mai unitară. Se desprinde necesitatea existenței unei cooperări
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 291
SECURITATE ȘI APĂRARE
Bibliografie
1. (n.d.). Retrieved Ianuarie 11, 2023, from The ICRC’s mandate and
mission: https://www.icrc.org/en/mandate-and-mission
2. CICR. (1983). Manual de la Croix Rouge Internationale. Geneve L
institut Henry-Dunant.
3. Cloșcă, I. (1978). Drept umanitar și noua ordine internațională.
București: Editura Militară.
4. Cloșcă, I. (1982). Dicționar de drept internațional public. București:
Editura Științifică și Enciclopedică.
5. Dașcovici, N. (1934). Războiul, neutralitatea și mijloacele de
constrângere între state. București: Institutul de arte grafice N.V. Ștefăniu.
6. Dunant, H. (1990). Un suvenir de Solferino. Geneve: 1990.
7. Durant, A. (1978). Histoire du CICR. Geneve: Institut Henry Dunant.
8. Ed. Ionel Cloșcă, c. C. (2003). Dreptul internațioanl umanitar la
începutul secolului XXI. București: ARDU.
9. General Assembly Res. 428. (1950). Statute of the Office of the
UNHCR. Retrieved Ianuarie 12, 2023
10. Gherghescu Vasile, C. I. (1972). Reguli de drept internațional
privind starea de pace și starea de război. București: Editura Militară.
11. Hantscher, S. (2019). The UNHCR and Disaster Displacement in
the 21st Century . Springer International Publishing.
12. ICRC. (1986). Statutes. Retrieved Ianuarie 12, 2023, from https://
www.icrc.org/en/doc/assets/files/other/statutes-en-a5.pdf
13. ICRC. (2015, December 2). ICRC appeals 2016. Retrieved Inauarie
03, 2023, from https://www.icrc.org/en/document/icrc-appeals-2016
14. Ion Dragoman, M. R. (2005). Modernitate în problemele
292 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
SECURITATE ȘI APĂRARE
fundamentale de drept internațioanl umanitar. Focșani: Editura „Zedax”.
15. Pietro, V. (1998). Dictionaire du droit international des conflicts
armees. Geneve: CICR.
16. UN Peacekeeping Department. (2022, Februarie 07). Fatalities
by Year. Retrieved Septembrie 12, 2022, from UN Peacekeeping: https://
peacekeeping.un.org/sites/default/files/stats_by_year_1_71_january_2022.
pdf
17. UNHCR. (1951). Convenție privind statutul refugiaților. Retrieved
Ianuarie 10, 2023, from https://www.unhcr.org/ro/wp-content/uploads/
sites/23/2016/12/1951_Convention_ROM.pdf
18. UNHCR. (2017, March 1). Budgets and funding for 2016 and 2017
p.26. Retrieved Ianuarie 14, 2023, from https://www.unhcr.org/58ca4fc27.pdf
19. UNHCR. (2023). Istoria UNHCR. Retrieved Ianuarie 10, 2023,
from https://www.unhcr.org/ro/homepage/despre-noi/istoria-unhcr
20. UNHCR. (2023). Situation Ukraine. Retrieved Februarie 01, 2023,
from https://data.unhcr.org/en/situations/ukraine
21. United Nations. (2022, December). News. Retrieved Ianuarie 11,
2023, from https://news.un.org/en/story/2022/12/1131412
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 293
SECURITATE ȘI APĂRARE
Abstract
Humanitarian crises caused by armed conflicts have always been the concern
of the international community, given their medium and long-term effects and the
large number of people affected. In a complex security environment, with smoldering
or ongoing conflicts in many parts of the globe, the civilian population suffers the
most.
The effects are devastating for entire regions, through the emergence of
massive flows and refugee routes, with a direct impact on neighboring states and
beyond. The response of the international community, through the actions of
specialized organizations, agencies, funds, non-governmental organizations, takes on
a predominant role in this complex security environment, with these armed conflicts
leading to the loss of innocent lives and suffering in the affected communities.
1
Ph.DStudent,„CarolI”NationalDefenseUniversity,E-mail:[email protected]
294 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
SECURITATE ȘI APĂRARE
Preliminary considerations
298 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
SECURITATE ȘI APĂRARE
persons affected by displacement, refugees initially defined as internally displaced
and refugees who have left their country.
Both the ICRC and UNHCR also work with partner organizations to fulfill the
mandate. In the case of the ICRC, these are primarily the national societies of the
Red Cross and Red Crescent Movement, and for the UNHCR, we refer to other UN
agencies, as well as NGOs.
Both organizations have the same view of the role of state policy in combating
these problems, but UNHCR sees its role primarily as one of supporting the state, with
the latter having the primary responsibility. That is why, in addition to humanitarian
solutions, to help the population, structural solutions at the UN level are also targeted,
together with other agencies, funds, departments in order to identify post-conflict
recovery mechanisms. UNHCR’s financial dependence on donor states and its status
as a UN agency places pressure from the top down on the organization’s decision-
making chain.
The ICRC is part of the International Red Cross and Red Crescent Movement,
and its official independence within that network appears to keep it away from the
pressures experienced by UNHCR as a UN agency. In both international and internal
conflicts, the ICRC’s approach to the protection of civilians centers on continuous
communication with belligerent parties to manage hostilities, and to grant the civilian
population the right to humanitarian assistance (and the corresponding duty of armed
parties, either to provide or to facilitate such assistance).
Although the mandates of the two organizations differ at certain points, in
practice they complement each other, and even overlap in various aspects. In the first
days of a conflict, the two organizations take on specific responsibilities, UNHCR
predominantly in the country/countries of asylum, and the ICRC in the conflict zone,
working with the affected population.
The ICRC, due to its status as an independent and neutral organization, and
the right mandated by the statute to take the initiative in such situations, can establish
contacts with belligerent parties and channels of communication for humanitarian
purposes.
When analyzing the strategic priorities established, for the year 2016,
for example, by the two organizations, it can be seen that the first 10 operations
established by the ICRC, according to the allocated budget (ICRC appeals 2016,
2015), corresponds to the priorities set by UNHCR for that year - 2016 (UNHCR,
Budgets and funding for 2016 and 2017 p.26, 2017). In nine of the ten countries in
the table below (minus Israel and the occupied territories) there are, according to
UNHCR figures, about 21.6 million IDPs (displaced persons) (UNHCR, Budgets
and funding for 2016 and 2017 p.26, 2017), which were also the object of the UN
agency’s operations.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 299
SECURITATE ȘI APĂRARE
Figure no.1 The first ten operations of the International Committee of the Red
Cross for 2016, according to the allocated budget
Source:(ICRC appeals 2016, 2015)
The ICRC thus primarily aims to reduce the threat posed to civilians by armed
actors, while the UNHCR primarily aims to reduce the extent to which persons at
risk of displacement are exposed to and suffer from such threats. Moreover, the
ICRC defines its objectives around violence, which is the central issue in the field of
protection of civilians, taking a direct and actor-centred approach to reducing threats,
identifying peaceful solutions, while UNHCR tends to pursue objectives related to
making changes in public policies. It should be stated that the ICRC, according to
its mandate, ensures the protection of persons and refugees who are civilian victims
of armed conflicts, under the protection of international humanitarian law. In this
case, the ICRC, by virtue of its status as a neutral party, encourages belligerents to
respect the rights of refugees as provided for in international law. At the same time,
the ICRC starts assistance and protection operations for these people. If the refugees
are not under international humanitarian law, (the host country not being part of the
conflict or involved in the conflict), then the role of UNHCR intervenes.
Based on this typology, we can identify certain key differences that help
characterize the institutional protection approaches of the ICRC and UNHCR. The
ICRC manages threats through strategies that are mainly actor-centered, while the
UNHCR is much more focused on structural change in the form of state policies
development. Likewise, the ICRC’s work in armed conflict and other situations of
violence is crucially concerned with the humanitarian consequences of that violence.
The ICRC’s approach is thus proactive, seeking to prevent harm by changing the
behavior of armed actors, both state and non-state. This approach is direct and actor-
centred, and the main means is bilateral dialogue with the armed. As an independent
300 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
SECURITATE ȘI APĂRARE
and neutral organization, the ICRC can suspend operations when the level of security
does not allow them to continue. However, this is not true for UNHCR, as the agency
does not have control over the strategic aspects of its operations, which are part of a
wider political process, at the strategic level of the organization.
Thus, we can conclude that the ICRC’s institutional protection policy refers
first of all to the causes or circumstances that lead to rights violations - addressing
those responsible for the violations - and secondly to their consequences. UNHCR
considers the reduction of organized violence - in the form of conflict prevention or
resolution - as the only way to protect refugees and IDPs in conflict situations, while
restoring peace and protecting rights are the best ways to provide truly effective
protection to displaced people.
Conclusions
UNHCR was created with a clearly defined mandate, to support states in
providing protection and solutions to refugees. Over the past 60 years, its mandate
has changed, both in terms of „who is protected” (categories of interest) and „how
it protects” (activities). At the same time it has gone from being a small agency
focused on providing legal support to refugees in Europe to protecting and assisting
refugees around the world. The analysis of the various aspects of the armed conflict,
of the status of refugees from the perspective of the two organizations presented
mainly highlights that, both in the international legal framework and domestically,
there are still key issues related to this area of exceptional importance that must be
addressed to a practice and interpretation as unitary as possible.
It emerges the need for cooperation and interrelation between the institutions
involved in the management of issues related to the typology of armed conflicts,
and here we are not only referring to the two organizations presented here. In the
humanitarian field, there are a multitude of organizations, funds, NGO agencies,
specialized in this field, creating a veritable humanitarian „industry” („aid
industry”). There is a need to improve the way in which these institutions as well
as the states themselves work together, interpret and apply the stipulated mandates,
acting to reduce the number of refugees through efforts to eliminate the causes that
imply the need for international protection
Bibliography
1. (n.d.). Retrieved Ianuarie 11, 2023, from The ICRC’s mandate and mission:
https://www.icrc.org/en/mandate-and-mission
2. CICR. (1983). Manual de la Croix Rouge Internationale. Geneve L institut
Henry-Dunant.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 301
SECURITATE ȘI APĂRARE
3. Cloșcă, I. (1978). Drept umanitar și noua ordine internațională. București:
Editura Militară.
Cloșcă, I. (1982). Dicționar de drept internațional public. București: Editura
Științifică și Enciclopedică.
Dașcovici, N. (1934). Războiul, neutralitatea și mijloacele de constrângere
între state. București: Institutul de arte grafice N.V. Ștefăniu.
Dunant, H. (1990). Un suvenir de Solferino. Geneve: 1990.
Durant, A. (1978). Histoire du CICR. Geneve: Institut Henry Dunant.
Ed. Ionel Cloșcă, c. C. (2003). Dreptul internațioanl umanitar la începutul
secolului XXI. București: ARDU.
General Assembly Res. 428. (1950). Statute of the Office of the UNHCR.
Retrieved Ianuarie 12, 2023
Gherghescu Vasile, C. I. (1972). Reguli de drept internațional privind starea
de pace și starea de război. București: Editura Militară.
Hantscher, S. (2019). The UNHCR and Disaster Displacement in the 21st
Century . Springer International Publishing.
ICRC. (1986). Statutes. Retrieved Ianuarie 12, 2023, from https://www.icrc.
org/en/doc/assets/files/other/statutes-en-a5.pdf
ICRC. (2015, December 2). ICRC appeals 2016. Retrieved Inauarie 03, 2023,
from https://www.icrc.org/en/document/icrc-appeals-2016
Ion Dragoman, M. R. (2005). Modernitate în problemele fundamentale de
drept internațioanl umanitar. Focșani: Editura „Zedax”.
Pietro, V. (1998). Dictionaire du droit international des conflicts armees.
Geneve: CICR.
UN Peacekeeping Department. (2022, Februarie 07). Fatalities by Year.
Retrieved Septembrie 12, 2022, from UN Peacekeeping: https://peacekeeping.
un.org/sites/default/files/stats_by_year_1_71_january_2022.pdf
UNHCR. (1951). Convenție privind statutul refugiaților. Retrieved Ianuarie 10,
2023, from https://www.unhcr.org/ro/wp-content/uploads/sites/23/2016/12/1951_
Convention_ROM.pdf
UNHCR. (2017, March 1). Budgets and funding for 2016 and 2017 p.26.
Retrieved Ianuarie 14, 2023, from https://www.unhcr.org/58ca4fc27.pdf
UNHCR. (2023). Istoria UNHCR. Retrieved Ianuarie 10, 2023, from https://
www.unhcr.org/ro/homepage/despre-noi/istoria-unhcr
UNHCR. (2023). Situation Ukraine. Retrieved Februarie 01, 2023, from
https://data.unhcr.org/en/situations/ukraine
United Nations. (2022, December). News. Retrieved Ianuarie 11, 2023, from
https://news.un.org/en/story/2022/12/1131412
302 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
SECURITATE ȘI APĂRARE
RĂZBOIUL RUSO-UCRAINEAN
ȘI NATO
Rezumat
Summary
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 303
SECURITATE ȘI APĂRARE
were permanently deployed on part of the territory of the Republic of Moldova - in
Transnistria, following the Peace Treaty of Iași in 1791. Over the years, the Russian
armies of occupation were a tool for promoting first of the expansionist policy of the
Russian tsars, then of the Soviet authorities, and after the dismemberment of the USSR,
they became a major factor of pressure in order to maintain power in the former SSR
of some pro-Russian governments and to support Transnistrian separatism.
304 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
SECURITATE ȘI APĂRARE
militare, centrele de comandă, depozite mari de carburanți, obiective energetice,
nodurile căilor ferate etc..
După 240 de zile ( la data de 24.10.2022) de război ruso-ucrainean, ale
celui mai mare război al secolului XXI, numit de ruși „Operațiunea specială” a
Federației Ruse împotriva Ucrainei, peste 15 milioane de ucranieni au trecut
granița, s-au refugiat, au migrat în alte state ale lumii. Orașele sunt bombardate,
coloane de blindate și tancuri ocupă localitate după localitate, numărul rachetelor
aruncate asupra orașelor Harcov, Kiev, Nicolaev, Lvov, Dnepropetrovsc, Odesa,
ș.a., se numără cu zecile, zilnic. Sunt deja orașe și localități rurale rase de pe fața
pământului (Mariupol, Severo-Donețk, Artiomovka, Izium, etc). Mii de cladiri
rezidențiale și publice, inclusiv de televiziune, antene, rețele de energie și internet
au fost distruse; bombardamente s-au înregistrat pe întreg teritoriul Ucrainei:
Harcov, Mariupol, Kramatorsk, Odesa, Lvov, Vinița, Cernigov, Kiev etc.
Este absolut clar că războiul este de lungă durată, că nu se va termina
repede, „fulger”, cum a declarat la început conducerea politică de la Moscova.
Deosebit de periculoase sunt acțiunile rușilor și ucrainenilor la cea mai
mare Centrală atomoelectrică ENERGODAR din Zaporojie. Conform datelor
Ministrului Apărării a Federației Ruse, Centrala atomoelectrică preluată, ocupată
de ruși, a fost atacată, bombardată, în repetate rânduri, de forțele armate ucrainene.
În data de 19 octombrie, dis-de-dimineață, ucrainenii, cu două plutoane din
trupele speciale, folosind 37 ambarcațiuni maritime de război, au atacat trupele ruse
de pază ale Centralei atomoelectrice. S-a încercat spargerea dispozitivului rusesc
pe malul stâng al râului, în zona bazinului de apă Kahovka. Operațiunea ucraineană
nu a reușit, Desantul a fost nimicit de forțele armatei ruse. Ucrainenii au lăsat pe
câmpul de luptă 90 de morți și 30 de răniți, 14 ambarcațiuni arse și distruse. În
perioada august-septembrie, case, obiective din localitățile Energodar, Zaporojie,
au fost zilnic bombardate de artileria ucraineană, Toate atacurile trupelor ucrainene
au fost respinse.
Acțiunile militare din ultimul timp, perioada septembrie-octombrie 2022, a
forțelor armate ucrainene au avut un caracter ofensiv, în special pe direcțiile: Izium-
Lisiceansc, Artiomovsc-Bahmut, Kupiansc-Svatov, Nicolaev-Crivorojsc, Herson-
Nicolaev. S-au înregistrat bătălii, lupte grele în Izium, Iampoli, Crasnâi Liman,
Bahmut, Makeevca, Lisiceansc.
În zona Crasnâi Liman, forțele armate ucrainene, circa 20.000 militari cu
tancuri și blindate au prins „în clește” forțele armate ruse, puțin numeroase și prost
echipate. Forțele ruse au băgat rezervele, circa 1000 luptători, au pregătit un coridor
de evacuare pentru a scoate din încercuire câteva batalioane rusești. Ucrainenii
au recucerit localitățile din zona Crasnâi Liman, Zarecinoe, Torscoe, Makeevca,
Cremenaia, Lisiciansc și alte localități.
În perioada 2-20 octombrie 2022, în mai puțin de o lună, forțele armate
ucrainene au atacat dur pe toate fronturile, forțele militare ruse. Regiunea Harcov a
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 305
SECURITATE ȘI APĂRARE
fost complet eliberată de ucraineni, partea de nord a regiunii Donețk a fost parțial
eliberată. La Herson s-a format un front nou pe linia Braschin, Borozensc, Malova,
unde și astăzi se duc lupte grele între ruși și ucraineni.
În perioada iulie-august 2022 a fost aruncat în aer de militarii ucraineni,
cel mai mare pod care leagă orașul Herson (malul drept) cu malul stâng al Niprului
spre Crimeea. Au fost distruse, prin bombardament , o parte din căile ferate din
regiunea Herson către Crimeea. Cele mai reușite operațiumi militare ale ucrainenilor
au fost: exploziile de la baza militară Saki din vestul Crimeei (09.08.022), unde
cele 12 explozii au distrus depozitul de armament, 8 avioane SU-35, completate
cu rachete, unde s-au înregistrat peste 100 de morți și răniți. O altă operațiune
de succes a ucrainenilor a fost distrugerea și scufundarea crucișătorului Moscova,
etalon militar al flotei ruse. Explozii au fost înregistrate și pe podul unic Kerci-
Crimeea.
Forțele militare ruse din Ministerul Apărării, explică cedarea a 33% din
teritoriile cucerite în felul următor:
- lipsa de efective militare necesare pe un front atât de lung, 1200 km,
împânzit de râuri, păduri și obstacole naturale (dealuri,văi);
- lipsa unui comandament unic de acțiune și comandă a trupelor ruse pe
fronturile de luptă. Greșeli tactice și strategice în lupte și bătălii;
- lipsa de măsuri și decizii concrete de întărire a Punctelor de Comandă cu
ofițeri și cadre de comandă, profesional bine pregătite (hotărârile șefilor au fost luate
cu 5-6 luni întârziere).
Organizația internațională <Amnesty International”, într-un raport din
10 octombrie 2022 menționează că „Tactica militară a Ucrainei încalcă regulile
războiului ruso-ucrainean. ... Forțele militare ale Ucrainei folosesc civilii ca
scuturi umane. ...” Se menționează că ucrainenii lovesc în mașini și oameni care
se evacuează din calea războiului. La 1 octombrie 2022, forțele armate ucrainene
au bombardat cu rachete drumul spre Herson și coloană de refugiați, producând
moartea a 25 de oameni și rănirea a 50 de bărbați, femei, copii.
În localitățile recucerite de ucraineni, din regiunea Harcov, Zaporojie, o
mare parte a cetățenilor de etnie rusă au fost suspectați de colaborare cu serviciile
și armata rusă. S-au făcut percheziții în casele cetățenilor rosofoni, s-au verificat
telefoanele, convorbirile și adresele oamenilor civili, sunt interogați cetățenii de
rând, se întocmesc dosare, se fac arestări.
În data de 17 octombrie a avut loc un schimb de prizonieri: 110 prizonieri
ucraineni, reprezentând 108 femei, din care 11 ofițeri, 85 de sergenți si 12 civili,
2 persoane au refuzat întoarcerea în Ucraina; cu 110 prizonieri ruși din care: 72
de marinari civili, care au stat închiși în celule 8 luni de zile, și 38 de militari
ruși, participanți la lupte. Schimbul de prizonieri a fost supravegheat de o comisie
internațională cu drepturile omului.
În unele localități din Harcov, Izium, Șestavo, Verhnii Saltov ș.a., populația
306 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
SECURITATE ȘI APĂRARE
locală, proprietarii de case și apartamente au refuzat militarilor ucraineni să
instaleze în casele lor „cuiburi” de lunetiști, mitraliere, aruncătoare de grenade.
Militarii ucraineni au deschis foc de arme asupra acestora, rănind și omorând 9
persoane. Strategia militară ucraineană, de a așeza tunurile, aruncătoarele de mine și
grenade între blocuri de locuit, în casele și apartamentele ucrainenilor, îi determină
pe militarii ruși să lovească cu artileria blocurile de unde se trage în ei. Aceasta se
face pentru o propagandă antirusă, pentru a crea o stare de frică și emoții, situațiile
acestea îi determină pe ucraineni să fugă din casele lor, din țară, să migreze în alte
țări, dar și pentru ajutorarea Ucrainei cu ajutoare umanitare, cu arme și muniții de
război.
Din informația nr.59 din 21.10 2022 a Ministerului Apărării Federației Ruse,
pierderile Armatei ucrainine de la începutul războiului, 24 februarie 2022, pâna la
20.10.2022 sunt: 324 avioane, 162 elicoptere, 2296 aparate de zbor (drone), 383
sisteme antiaeriene cu rachete, 5926 tancuri, tehnică motorizată BMP, BTR,
665 mașini și tehnică specială, 3511 sisteme de artilerie, 874 sisteme reactive
(RAD, RC30 etc.).
În luptele pe fronturile din regiunile Lugansc, Donbas, Zaporojie pierderile
de soldați și ofițeri uciși, constituie circa 120-250 luptători în fiecare zi, răniți de
două ori mai mulți.
În rapoartele, informațiile ruse se menționează că în lupte, până în data de
20 octombrie 2022 au fost uciși circa 2000 combatanți străini.
În perioada 1 ianuarie-14 octombrie 2022, forțele armate și miliția rusă din
regiunea Donețk au pierdut 3351 morți și 14090 răniți.
În perioada 15 septembrie-14 octombrie 2022 (30 de zile), pe frontul
Donețk-Harcov au căzut în lupte militari și milițieni ruși: 270 morți și 1022 răniți.
În regiunea Herson, în perioada 1 septembrie-20 octombrie 2022 ( 50
de zile), inamicul (armata ucraineană) a pierdut 9800 de militari (morți), au fost
distruse 320 tancuri, 1590 sisteme și tehnică militară.
Cifrele morților și răniților ambelor tabere, care se vehiculează în rapoarte,
pe internet și în documente oficiale ale Ministerelor Apărării rus și ucrainean, sunt
uneori false și, deocamdată, greu de precizat. Un inventar corect al morților se va
face când se va termina războiul, ceea ce înseamnă că cifra corectă va fi cea care se
va transmite opiniei publice.
În legătură cu acțiunile de ofensivă ale armatei ucrainene pe frontul
Herson-Nicolaev, administrația militară, împreună cu administrația civilă rusă au
evacuat circa 60.000 de oameni (din zonele de luptă). Orașul Herson este întărit
din punct de vedere militar, va fi ca o cetate de necucerit pentru inamic, în sud-
estul Ucrainei, este preconizat ca un avanpost pentru viitoarele lupte în regiunile
Nicolaev și Odesa. Se mai vehiculează și alte informații, că Hersonul va fi temporar
părăsit de ruși, pentru a nu pierde trupe și tehnică militară, unde în perioada de iarnă
nu se preconizează „operațiunea specială”.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 307
SECURITATE ȘI APĂRARE
308 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
SECURITATE ȘI APĂRARE
în Ucraina, o mare parte a lumii se va deglobaliza aproape complet, iar în zona de
influență euro-atlantică, mai multe state vor pune propriile interese peste interesele
comunitare sau ale oraganizației militare. În zona euro-atlantică, deglobalizarea a
fost accelerată de Brexit și guvernarea americană a lui Donald Trump, cel care ne-a
spus că globalizarea este „gogorița băgată forțat pe gâtul popoarelor”. Indiferent
de voința bancherilor mondiali, în frunte cu Rothschild, Soroș ș.a., deglobalizarea
merge înainte. Tipărirea de bani fără acoperire în aur, șmecheriile financiare și
datoriile statelor, inclusiv a României, față de marii bancheri (cămătari ai lumii)
vor opri deglobalizarea și modificarea radicală a modului în care a evoluat situația
mondială și omenirea. Mințile luminate ale lumii (filosofii, economiștii ș.a.) cred
că schimbările vor veni, în ciuda crizei mari a sistemului mondial în care ne găsim.
Bibliografie
1. Gribincea, Mihai, „Trupele ruse de ocupație în Republica Moldova.
Culegere de documente si materiale”, Editura CARTIER, București, 2020;
2. Muntean, Anatol, „Epopeea Libertății. Războiul de la Nistru (1990-
1992)”, Editura LUMINA TIPO, București, 2012;
3. Muntean, Anatol, „Sacrificiu și trădare. Războiul de secesiune din
Republica Moldova (1990-1992)”, București, 2005;
4. JUSTIȚIARUL, revista de investigații;
5. Информационная сводка о ходе Специальной военной операции на
Украине, «Союза офицеров» Международного Всеславянского комитета.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 309
OPINII
ON POLITICAL CHANGE
IN THE OPEN SOCIETY
Ddrd. Andreea-Alexandra KOVACI1
Rezumat
Abstract
In this paper I will limit myself to dealing with an issue that seems
particularly overlooked in the debate about Plato and Popper, namely that
of political change. I will focus on this question by trying to challenge the
assumption that has remained largely unchallenged until now, namely that
1
Universitatea din București [email protected]
310 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
modern liberal democracy can play the role of the general standard against
which we can judge the thinkers of the past. In fact, I will show how, in the
Open Society, liberal democracy sets the limits of what counts as “rational”
political change, revealing that Popper has a teleological conception of
historical development.
Furthermore, I will suggest a different interpretation of Plato’s approach
to the question of political change, arguing against Popper’s claim that the
ultimate goal of the utopian city in the Republic is to eliminate change, by
reverting to tribalism. As I will try to show, Plato’s utopian construction gives
us some better tools than Popper’s framework for thinking about change in
politics.
Î
n descrierea lui Popper a totalitarismului lui Platon, problema schimbării
politice joacă un rol decisiv. „Vraja lui Platon” este dedicat teoriei
schimbării lui Heraclit, pe care Popper o înțelege ca o recunoaștere amară a
inevitabilității schimbării în relațiile sociale și politice de către cineva care aparținea
unei clase aristocratice contestată de transformările recente ale societății grecești.
Prin urmare, Heraclit elaborează o formă de istoricism care corelează schimbarea cu
o „lege inexorabilă și imuabilă a destinului”.2
Platon oferă un răspuns aceluiași tip de experiență socială ca și Heraclit,
elaborând o formă de istoricism a cărei lege a dezvoltării identifică fiecare schimbare
socială cu decăderea și degenerarea.3 Dezvoltarea istorică este, așadar, caracterizată
printr-o decădere crescândă a formelor de viață socială și politică. Această lege a
decăderii și a degenerarii, totuși, nu împiedică orice posibilitate de intervenție umană.
Dimpotrivă, descrierea lui Platon a orașului ideal are ca scop reprezentarea unui stat
care ar fi imun la schimbare și, prin urmare, ar putea opri decăderea societății umane.
În consecință, Popper subliniază de mai multe ori că scopul real al orașului
ideal nu este dreptatea (căci Platon vorbește despre dreptate doar pentru a-și induce în
eroare cititorii) ci mai degrabă repausul, adică stabilitatea politică și socială și oprirea
decăderii istorice. Rețeta pentru atingerea acestui scop este revenirea la termenii
tribali antici ai vieții sociale cu adăugarea notabilă a creării unei clase conducătoare a
cărei superioritate nu poate fi contestată. Prin concentrarea întregii puteri în mâinile
sale, clasa conducătoare este capabilă să acorde imuabilitatea relațiilor sociale și
stabilitatea orașului.4
Popper susține această interpretare pe două direcții, prima fiind metafizică:
2
K. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, Editura Humanitas, 2008, p. 13.
3
K. Popper, op.cit., p. 19.
4
K. Popper, op.cit., p. 45–46.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 311
OPINII
Popper traduce contrastul dintre devenirea realităților sensibile și imuabilitatea
formelor într-o lege a decăderii progresive în care fiecare schimbare pe care o suferă
copia sensibilă, duce la creșterea coruptibilității și a modificabilității copiei și îi
scade asemănarea cu forma. O astfel de lectură se întemeiază pe atribuirea formelor
atât de cauzalitate eficientă, cât și de prioritate temporală. Prin urmare, formele ar
fi punctul de origine al dezvoltării istorice. Această lectură este foarte problematică,
întrucât transformă ceea ce pentru Platon este o simplă prioritate metafizică într-
una temporală: dimpotrivă, Platon nu a conceput niciodată formele ca origine a
dezvoltării istorice.
A doua direcție se referă la lectura particulară oferită de Popper atât a relației
dintre Orașul Porcilor din Cartea a II-a și Kallipolis, cât și a relatării despre degenerarea
constituțiilor din Cărțile VIII și IX. Lectura lui Popper despre relația dintre Orașul
Porcilor și Kallipolis este destul de imaginativă. Pentru a-și consolida afirmația despre
dorința de tribalism a lui Platon, el înțelege mitul născutului pământesc din Cartea
a III-a ca o poveste despre subjugarea militară a unei populații sedentare de către
o hoardă cuceritoare, care ar aminti de invazia Doriană a Peloponezei. Fermierii și
meșterii din Kallipolis ar reprezenta populația inițială a Orașului Porcilor, cucerită și
subjugată de gardieni. Este clar, deci, că Popper ordonează orașele pe o linie istorică,
cea din urmă fiind dezvoltarea celei dintâi.5
Primul este Orașul Porcilor, fondat de fermieri și comercianți, fără a avea nevoie
de guvernare militară și politică. Urmează invazia hoardei și stabilirea controlului
politic și militar, care nu corespunde încă stăpânirii regilor-filozofi. În cele din urmă,
acest oraș degenerează într-o timocrație, urmată de decăderea progresivă de la o
formă constituțională la alta, din cauza greșelii de calcul în educarea paznicilor.
Această greșeală se datorează faptului că conducătorii acestui oraș — pe care Popper
îl situează în trecut — nu aveau cunoștințe filozofice adevărate și, prin urmare, nu au
folosit o metodă rațională pură, ci mai degrabă un calcul ajutat de percepție.6
Platon crede că este posibil să se acorde stabilitate orașului ideal printr-o
combinație între revenirea la tribalism și stabilirea unei clase de conducători
pregătiți filosofic care, cunoscând o metodă mai bună de calcul bazată pe matematică
și dialectică, vor putea preveni decăderea și deci schimbarea. Este clar că, potrivit
lui Popper, radicalismul politic al lui Platon nu reprezintă o deschidere către un
viitor utopic, ci mai degrabă un dor nostalgic de trecut, la care trebuie adăugată ceva
corectiv. Este interesant de observat că, în afară de regulile eugenice, Popper nu
analizează niciodată problema rolului femeilor conducătoare și al reginelor filosofe.
Într-adevăr, cum ar putea primul val, participarea femeilor la pregătirea fizică și
intelectuală a gardienilor și la guvernare, să se potrivească cu ideea unei simple
întoarceri la „patriarhatul tribal”?!
După cum am văzut, Popper îl acuză pe Platon că urmărește evitarea schimbării
5
K. Popper, op.cit., p. 50
6
K. Popper, op.cit., p. 81–82.
312 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
și înghețarea condițiilor politice. Dar care este schimbarea pentru care pledează
Popper? Considerarea istoriei umane de către Societatea Deschisă este caracterizată
atât de o abordare teleologică, cât și de o idee puternică a progresului. Aplicată
istoriei, teleologia poate fi înțeleasă în cel puțin două moduri: ca exprimând o lege
necesară a dezvoltării care se realizează progresiv și inexorabil în cursul istoriei, dar
și ca exprimând scopul natural – dar nu necesar – al civilizației umane care se luptă
pentru realizarea lui incertă prin istorie.
În acest din urmă caz, teleologia reprezintă stabilirea standardelor normative
de evaluare a istoriei. Este a doua formă de teleologie pe care o putem atribui lui
Popper. Trecerea de la o societate închisă la una deschisă poate fi descrisă ca nașterea
civilizației noastre și ca începutul unei istorii orientate teleologic către „umanitate și
raționalitate...egalitate și libertate”.7
Deoarece civilizația noastră este încă la început, lupta dintre o societate
deschisă și cea închisă continuă, pentru că există întotdeauna încercări de întoarcere
în lumea magică a tribalismului. Popper crede că poate evita să cadă în capcana
a ceea ce el definește ca istoricism evitând profețiile despre viitor și determinarea
legilor inexorabile ale dezvoltării. Ideea de predictibilitate a evenimentelor istorice,
bazată pe invarianța legilor istorice reprezintă principala trăsătură a ceea ce Popper
consideră istoricism.
Pentru Popper, viitorul luptei de secole dintre o societate închisă și o societate
deschisă este nerezolvată și depinde în întregime de inițiativa și responsabilitatea
umană. Tendința spre umanitate și raționalitate nu are caracterul unei legi a destinului,
ci mai degrabă al scopului natural al civilizației.
Democrația liberală modernă, în această schemă, explică sfârșitul natural
al civilizației, deoarece democrația oferă singurul cadru instituțional care permite
utilizarea rațiunii în domeniul politic.8 Acest lucru nu oferă neapărat viață veșnică
democrației și, în acest sens, democrația nu poate fi considerată sfârșitul istoriei.
Dimpotrivă, formele și guvernele vin și pleacă. Cu toate acestea, există un alt sens
în care se poate afirma că democrația modernă este sfârșitul istoriei pentru Popper:
întrucât democrația este singura formă de guvernare pe deplin rațională, orice
încercare de a depăși sau de a contesta democrația anulează ceea ce ar trebui să fie
dezvoltarea firească a civilizaţiei umane de la naştere încoace.
Concluzia logică a acestei considerente ar trebui să fie că orice alternativă la
democrația liberală modernă reprezintă o revoltă împotriva civilizației și este intrinsec
irațională. Acesta este motivul pentru care Popper trebuie să înțeleagă ca proiectul
utopic al lui Platon să fie în mod fundamental adresat trecutului, mai degrabă decât
deschis către viitor. Căci nu putem prezice viitorul civilizației umane sau să spunem
că democrația va dura pentru totdeauna, dar putem spune că orice încercare de a
contesta cadrul oferit de democrația liberală este o încercare de a resuscita trecutul și,
7
K. Popper, op.cit., p. 1.
8 K. Popper, op.cit., p. 4.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 313
OPINII
prin urmare, de a îngheța viitorul. Într-adevăr, insistând asupra dorinței de întoarcere
în trecut, Popper ajunge să considere totalitarismele ca pe o rezistență anacronică la
schimbare, nereușind să le conceapă ca un rezultat al modernității.
2. ESTETISMUL
Atitudinea lui Popper față de schimbarea politică pare acum mai clară. Nu
orice formă de schimbare politică este rațională, iar democrația liberală stabilește
limitele a ceea ce poate fi considerat o schimbare rațională în politică. Acest lucru
apare mai evident în pasajul în care Popper subliniază principala asemănare dintre
Platon și Marx, și anume radicalismul politic. Radicalismul politic definit de Popper
reprezintă ideea necesității de a merge la rădăcinile bolii sociale și politice a unei
comunități și de a o vindeca, atât prin a face tot posibilul pentru a găsi un răspuns,
cât și prin abordarea societății în ansamblu.9
„Amândoi, Platon și Marx”, scrie el, „visează la revoluția apocaliptică care
va transfigura radical întreaga lume socială.”10 Această atitudine este ceea ce Popper
numește estetism, o definiție care se aplică în mod eminamente lui Platon, pentru că
Platon însuși era un artist. Prin urmare, realizarea orașului ideal este asemănătoare cu
pictarea unui nou tablou pe o pânză care trebuie curățată înainte de a începe.
Acesta este pasajul infam din Cartea a VI-a a Republicii pe care Popper îl are
în vedere:
Luând drept model o cetate și caracterele umane, vor începe prin a le face pure
– ceea ce nu este deloc ușor. Dar tu știi că ei diferă în acest punct de alții, că nu vor
accepta să se aplece asupra unui individ sau stat pentru a-i stabili legile, decât atunci
când îl vor fi primit pur, ori l-ar face ei însiși.11
Rețeta de curățare a pânzei, sau cel puțin cea mai ușoară și rapidă modalitate
de a o curăța, va fi explicată de Socrate mai târziu: ea constă în trimiterea în țară a
tuturor copiilor de peste zece ani și în separarea lor de părinți.12 Numai prin această
separare va fi posibilă eliberarea copiilor de etosul părinților și creșterea lor conform
noului etos al orașului frumos.
Preocuparea lui Popper, însă, nu ține doar de rețeta sugerată de Platon, ci de
însăși ideea de a putea vindeca rădăcinile răului comunității politice și sociale. Mai
mult decât atât, abordarea societății în ansamblu depășește limitele a ceea ce poate fi
considerat rațional în politică: iraționalismul, într-adevăr, este inerent radicalismului.
Deoarece schimbarea are o conotație pozitivă pentru Popper și așa cum ar putea
apărea radicalismul politic sau ingineria utopică ca purtător al unei noțiuni foarte
puternice de schimbare politică, Popper rezolvă problema atribuind radicalismului
politic o dorință ascunsă de revenire la societatea închisă, astfel încât ceea ce pare a
9
K. Popper, op.cit., p. 164.
10
K. Popper, op.cit., p. 164.
11
Platon, Republica, Editura Antet Revolution, 2010, p.201.
12
Platon, op.cit., p.245.
314 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
fi schimbare nu este de fapt altceva decât ura față de schimbare și o dorință pentru
stabilitate.
Dacă democrația liberală și ingineria fragmentată stabilesc granițele
raționalității în politică, noțiunea de schimbare derivată din aceasta este de fapt una
foarte limitată. Deci, s-ar putea întreba dacă lui Popper îi este mai frică de schimbarea
politică decât lui Platon. Pentru a susține această ipoteză, în cele ce urmează voi
încerca să arăt (1) că absența schimbării și a repausului nu sunt și nu pot fi finalul
Republicii și (2) că folosirea imaginației în descrierea orașului ideal, combinată
cu referirea la forma Binelui, sunt dispozitivele folosite de Platon pentru a lărgi
domeniul a ceea ce este gândibil și deci posibil, ducând la o deschidere radicală în
domeniul politic.
În cartea a V-a, Socrate susține că cel mai mare bine al orașului este de fapt
unitatea lui. Acest pasaj urmează descrierea aranjamentelor colectiviste care sunt
necesare pentru a evita privatizarea sentimentelor și intereselor în rândul gardienilor.
Unitatea gardienilor este condiția unității orașului ca întreg. Boala orașului, de
tratat printr-un remediu atât de radical, este staza, războiul civil constant, condus de
lăcomie, care se opune oamenilor bogați și săraci.
Atunci când conducătorii își folosesc puterea în propriul avantaj, de exemplu
pentru a acumula bogăție prin exploatarea celor conduși, necazurile în și pentru oraș
vor fi singurul rezultat.13 Prin urmare, întrebarea fundamentală este cum poate fi
exercitată puterea politică într-un astfel de mod ca să împlinească interesul tuturor
cetățenilor polisului, și nu interesul privat al conducătorilor. Numai dacă interesele
și bunăstarea conducătorilor sunt identice cu interesele și bunăstarea orașului în
ansamblu, guvernul poate evita să fie un instrument de oprimare pentru subjugarea
celor mai slabi - față de ceea ce pare să implice Thrasymachus în altercația sa cu
Socrate din Cartea I.14
Dacă stăpânirea politică și militară este necesară din cauza existenței
conflictelor, problema la care trebuie să răspundem este cum să eviți câinii de pază
ai orașului, paznicii ei, să se transforme în lupi și să atace turma pe care trebuie
să o protejeze.15 Prin urmare, înțelegem că nu doar desființarea oikos-ului pentru
întreaga clasă de tutori reprezintă o soluție, dar și educația specială pe care trebuie
să o primească și reforma radicală a literaturii și artelor. În Cartea a V-a este clar că
condiția ulterioară și cea mai importantă pentru înființarea atât a orașului ideal, cât și
a unității sale este regula filozofică: filozofii trebuie să domnească.
Popper subliniază că pasajele de la pg. 172 din Republica16 reprezintă cheia
întregii lucrări. Aici, pentru a răspunde la întrebarea privind realizarea orașului ideal
tocmai descris, Socrate introduce al treilea și cel mai mare val, și anume guvernul
filosofic. Pasajul este unul crucial. Prin urmare, nu este surprinzător că Popper vrea
13
Platon, op.cit., p.246.
14
Platon, op.cit., p.186.
15
Platon, op.cit., p.108-109.
16
Platon, op.cit., p.198.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 315
OPINII
să găsească aici dovezi puternice pentru propria sa teză.
Într-adevăr, el le găsește, dar cu prețul de a oferi o traducere și o interpretare
evident greșită a textului grecesc: „Dacă, zice Socrate, ori filozofii nu vor domni în
cetăți, ori cei ce sunt numiți acum regi și stăpâni nu vor filozofa autentic și adecvat,
și dacă aceste două – puterea politică și filozofia – n-ar ajunge să coincidă (i dacă
numeroasele firi care acum se îndreaptă spre una din ele, dar nu și spre cealaltă, nu
vor fi oprite [să procedeze astfel]), nu va încăpea contenirea relelor, dragă Glaucon,
pentru cetăți și neamul omenesc.”17
Tradus în acest fel textul oferă dovezile cerute: numai domnia filosofică
poate aduce odihnă și pune capăt relelor orașului. Lectura lui Popper a acestui
pasaj arată disponibilitatea sa de a găsi în aceste câteva rânduri cheie un rezumat
foarte condensat al tuturor celor trei ingrediente constitutive ale totalitarismului lui
Platon: istoricismul, rasismul și ingineria utopică. Referirea la „rasa oamenilor” este
interpretată în mod surprinzător ca o referire la necesitatea menținerii purității rasiale
a gardienilor, împotriva degenerării rasiale.18 Popper insistă asupra acestei lecturi
pentru a evita să admită că aici Platon vorbește de fapt despre „rasă umană” în sensul
de „omenire”. Textul, totuși, nu oferă nicio bază serioasă pentru lectura lui Popper,
iar „omenirea” rămâne cea mai simplă traducere și interpretare a termenului grecesc
„anthropinon genos”.
Popper subliniază apoi ceea ce crede el că este opoziţia clară oferită de text,
opoziţia dintre repausul divin şi răul schimbării şi decăderii: „Remarca lui Platon,
cu aluzia ei clară la opoziţia dintre repausul divin şi răul schimbării şi decăderii”
prefigurează mitul Numărului și al Căderii Omului.”19 Totuși, traducerea lui este clar
greșită. Să luăm în considerare traducerea lui Grube20 a întregului pasaj: „Până când
filozofii nu domnesc ca regi sau cei care acum sunt numiți regi și conducători nu
filozofează în mod autentic și adecvat, adică până când puterea politică și filozofia nu
coincid în întregime, în timp ce multele naturi, care în acest moment urmăresc doar
pe una din părți exclusiv, sunt împiedicate cu forța să facă acest lucru, orașele nu se
vor odihni de rele, Glaucon, și cred că nici rasa umană.”
După cum este evident, opoziția dintre repausul divin și schimbarea funestă
există doar în traducerea lui Popper. Ceea ce spune aici Socrate este altceva, și
anume că domnia filozofică este condiția încetării relelor suferite de orașe și de ființe
umane. Pasajul cheie al Republicii nu oferă deloc dovezi în direcția tezei lui Popper.
Totuși, mai trebuie să răspundem la o întrebare mai generală: sfârșitul stazei, prin
unitatea gardienilor și, prin urmare, a orașului, echivalează cu odihnă în sensul unei
opriri complete a schimbării? Acesta ar fi cazul dacă, după cum crede Popper, Platon
a echivalat automat schimbarea cu decăderea.21
17
K. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, Editura Humanitas, 2008, p. 170.
18
K. Popper, op.cit., p. 171.
19
K. Popper, op.cit., p.171.
20
Ediția din 1974 a Republicii lui Platon, tradusă de G.M.A Grube.
21
K. Popper, op.cit., p. 247–84.
316 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
După cum am văzut mai devreme, argumentul metafizic pe care Popper îl oferă
pentru a susține această viziune, prioritatea temporală a Formelor, nu este valabil.
Mai mult, al doilea argument pe care Popper îl oferă, interpretarea degenerării
formelor de guvernare din Cărțile VIII și IX, nu este valabilă.
Nu există nicio indicație că Platon a crezut cu adevărat în existența unui
ciclu istoric de decădere a fiecărei forme în cea ulterioară. De fapt, dacă cineva
ar trebui cu adevărat să interpreteze acest text ca spunând o genealogie a formelor
de guvernare, fiecare derivând din precedente atât într-o ordine temporală, cât și
cauzală, nu ar putea să nu recunoască prezența unei serii de paradoxuri și contradicții
de nerezolvat, căci legăturile de cauzalitate prevăzute de text sunt inconsecvente.
Platon narează o poveste de declin doar pentru a sublinia instabilitatea intrinsecă a
fiecărei constituții. Mai mult decât atât, descrierea sa nu poate fi luată ca descriere a
formelor de guvernare existente efectiv, pentru că este caricaturată de bunăvoie. Într-
adevăr, intenția lui Platon este de a descrie state model, fiecare dintre acestea fiind
guvernată doar de propria sa valoare caracteristică, fără niciun amestec cu alte valori:
în acest fel el poate arăta consecința extremă a aplicării coerente a unei singure valori
guvernării politice.22
La un nivel mai general, ecuația schimbării (kinesis) și a dezintegrării este
foarte neplauzibilă. În primul rând, schimbarea este admisă de Platon realizându-
se și la nivelul realităților inteligibile, de exemplu, sufletul. În Sofistul, negând că
kinesis are o parte în ființă, Platon subliniază critic că prietenii formelor ajung să
considere ființa ca ceva care rămâne neschimbător, solemn și sfânt, dar care nici nu
trăiește, nici nu gândește. Schimbarea este aici condiția pentru a deține inteligență
despre lucruri și pentru a fi în viață. Dar cum am putea înțelege această afirmație
dacă Platon ar identifica într-adevăr fiecare schimbare cu decăderea? Acest lucru ar
implica că tipul de kinesis cerut de actul de inteligență este, de asemenea, un declin.
Mai mult, chiar dacă luăm în considerare devenirea, care este constitutivă
a lumii sensibile, odată ce recunoaștem inferioritatea ontologică a copiilor față de
tiparele ideale și caracterizăm diferența dintre copii și forme ca fiind diferența dintre
devenire și ființa adevărată23 nu există niciun motiv pentru a considera devenirea ca
un rău ca atare, sau pentru a considera orice schimbare ca o schimbare către ce este
mai rău.
De fapt, o astfel de ecuație nu prea ar avea sens. Este suficient să ne gândim la
schimbarea în domeniul fizic pentru a recunoaște problemele care ar apărea dintr-o
astfel de viziune. Dacă schimbarea este întotdeauna declin, cum s-ar putea face
distincția între diferitele tipuri de fenomene fizice, cum ar fi corupția? Ar fi firesc
să ne gândim, în schimb, că în cadrul relației model-copie, generarea și creșterea ar
trebui să aibă o conotație pozitivă, în ciuda faptului că sunt fenomene de schimbare.
Acum, dacă identificarea dintre schimbare și decădere nu se ține la un nivel
22
Platon, Opere complete, Editura Humanitas, 2004, p. 181.
23
Plato, Timaeus and Critias, Oxford University Press, 2008, p.76.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 317
OPINII
metafizic sau fizic, de ce ar trebui să se mențină pe unul politic? Mai mult, Popper
este primul care a subliniat relația puternică dintre viziunea politică a lui Platon
și metafizica sa, atunci când încearcă să găsească dovezi pentru teza sa în teoria
formelor.
În Timaeus, după ce și-a rezumat tratarea anterioară a orașului ideal, Socrate
arată nemulțumire pentru imaginea care tocmai a fost prezentată. El spune că se
simte ca cei care privesc în pictură animale magnifice, dar nemișcate și lipsite de
viață și se străduiesc să le vadă în mișcare.24 Deși nu este deloc clar dacă această
mișcare ar trebui atribuită orașului ideal ca atare, sau numai după instanțierea ei, s-ar
părea totuși că, la nivel politic, kinesis reprezintă ceva necesar și pentru ca orașul să
fie viu, și nu nemișcat și lipsit de viață ca un animal dintr-un tablou.
3. RADICALISMUL POLITIC
Până acum am investigat problema schimbării în orașul frumos pentru a arăta
că acuzația lui Popper împotriva lui Platon este neîntemeiată. Acum facem un pas
înainte și discutăm problema tipului de schimbare care este necesară pentru Platon
pentru a face orașul ideal fezabil.
În acest scop, vom examina a doua acuzație împotriva lui Platon, adică
radicalismul politic, care este legat de problema relației dintre model și copie. Vom
analiza radicalismul lui Platon și, în final, vom arăta că acesta ne oferă instrumente
mai bune și mai relevante pentru a lua în considerare schimbarea în domeniul politic
decât apărarea lui Popper a ingineriei fragmentare și a democrației liberale.
În cartea a V-a, imediat după ce a clarificat că ar fi mulțumit de apropierea
de orașul ideal, Socrate continuă totuși să exploreze condițiile pentru realizarea,
chiar parțială, a Kallipolisului. Metoda lui pare la început, în mod paradoxal, foarte
asemănătoare cu abordarea fragmentară a lui Popper, pentru că Socrate își invită
interlocutorii să caute cea mai mică schimbare care ar permite orașului lor să realizeze
tipul de constituție pe care a descris-o: „de preferință, una singură (transformare),
dacă nu, două, cele mai puțin numeroase și importante posibil.”25
O abordare fragmentară, însă, nu este eficientă, iar Socrate schimbă brusc
direcția, declarând că există o schimbare care ar fi necesară, dar că această schimbare,
deși posibilă, nu este nici mică, nici ușoară. Căci o astfel de schimbare nu este de
genul ușor pe care părea să-l susțină mai devreme, ci este mărturisită de teama lui
Socrate de a arăta ridicol și disprețuitor. Este, într-adevăr, o chestiune ce face ca
puterea politică și filosofia să coincidă.
După cum am văzut în cartea a VI-a, Socrate sugerează primul pas necesar
pentru filozofii care ar dori să reformeze orașul: curățarea pânzei. Adică, trimiterea
24
Plato, op.cit., p.84.
25
Platon, Republica, 2012, Editura Antet, p. 172.
318 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
la țară a tuturor cetățenilor cu vârsta de peste zece ani.26 Sunt posibile cel puțin două
interpretări ale acestui pasaj: fie Socrate sugerează o expulzare efectivă din oraș a
tuturor cetățenilor cu vârsta peste zece ani, fie trimiterea lor în țară echivalează cu
retrogradarea lor în clasa productivă, adică excluderea lor de la participarea militară
și politică. În ambele cazuri, ideea este că împotriva etosului dobândit prin educație,
împotriva obiceiurilor dobândite și împotriva greutății unei lungi tradiții, reformele
nu pot ajuta: acești cetățeni nu pot fi reeducați. Pentru a face loc noului, este necesar
mai întâi să scapi de vechi.
Pasajele din Republica tocmai amintite ar trebui să fie suficiente pentru ca
cei care iau în serios discursul despre orașul ideal să fie cel puțin parțial de acord cu
Popper atunci când îi atribuie lui Platon radicalismul politic. Într-adevăr, Platon pare
să se apropie de societate în ansamblu, să fie dispus să găsească rădăcinile relelor
orașului și să fie gata să ofere o soluție radicală pentru acesta, care ar presupune o
schimbare radicală, și nu o abordare fragmentară a problemelor individuale care
ar putea fi rezolvate prin reforme. Ceea ce este mai puțin de înțeles, însă, este de
ce radicalismul politic ar trebui să fie în mod inerent irațional sau să joace un rol
negativ.
Principalul motiv oferit de Popper pentru refuzul său al unei abordări holistice
în politică, precum cea a utopismului și, în general, a radicalismului politic, este că o
astfel de abordare nu permite o discuție rațională în raport cu anumite scopuri date.
Prin propunerea de a transforma întreaga societate după un plan prestabilit,
utopismul nu reușește să recunoască imprevizibilitatea evenimentelor istorice și
umane și ascunde incertitudinea fundamentală a acestora. Prin urmare, este în mod
fundamental neștiințific, deoarece încalcă principiile metodei științifice și, în special,
falibilismul. Având scopul de a transforma nu numai societatea, ci și ființa umană
în funcție de noua societate pe care dorește să o construiască; făcând imposibilă
testarea empirică a succeselor și eșecurilor.
De aceea, o regulă bună în politică este evitarea distanței și obiectivelor
abstracte. Argumentul lui Popper nu se limitează doar la utopism, ci se aplică și
istoricismului și oricărei abordări holistice a politicii în general. Este deci baza criticii
sale asupra radicalismului politic. În acest sens, Popper nu critică doar ideea unui
model prestabilit, ci mai general critică abordarea societății în ansamblu cu scopul
de a o întoarce peste cap. Se poate deduce, așadar, că această critică a radicalismului
politic ar fi valabilă și pentru cei care doresc să schimbe radical o societate pe baza
unui set de scopuri generale, fără, din acest motiv, să aibă un model pentru noua
societate.
Când este aplicată în politică, perspectiva falsificării sau falibilismului lui
Popper se dezvăluie ca fiind profund defectuoasă. În primul rând, Popper subestimează
rolul motivațional crucial jucat de ceea ce el numește obiective abstracte și generale
în situații politice care necesită o mobilizare masivă a oamenilor, de la rezistența
26
Platon, op.cit, p. 245.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 319
OPINII
320 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
posibilitatea unei societăți mai bune.
Revenind la Platon, de vreme ce uneori abordarea societății în ansamblu se
poate dovedi a fi necesară din punct de vedere politic, putem înțelege că Platon,
mai degrabă decât Popper, ne face capabili să gândim la schimbarea necesară. El
face acest lucru sugerând o dimensiune care este externă oricărei societăți istorice
existente: referirea la forme și, prin urmare, la revendicarea dreptății, pe de o parte,
și recurgerea la utopie, pe de altă parte. Această referință ne permite nu numai să
concepem o ruptură radicală cu o societate istorică existentă, atunci când aceasta este
necesară, ci ne oferă și standardul pentru aprecierea succesului și eșecului în crearea
noii societăți. Cu alte cuvinte, tiparul stabilit de orașul frumos permite critica, și
deci procese de falsificare, mult mai bine decât deschiderea extremă a democrației
liberale.
Însuși faptul că Kallipolis nu este imposibil, oferă însă deja punctul de vedere
necesar atât pentru a vedea, cât și pentru a critica nedreptatea profundă a orașului
existent, și pentru a rămâne deschis la apariția excepționalului, a ceea ce este dincolo
și în afara normalului curs istoric.
CONCLUZIE
Contestând cele două acuzații principale ridicate de Popper împotriva lui Platon,
aceea de a deține o formă de istoricism care echivalează schimbarea și decăderea și
cea de radicalism politic, am văzut că Platon oferă o viziune mai consecventă și mai
validă asupra schimbării politice decât Popper. Într-adevăr, viziunea lui Platon ne
face capabili să ne confruntăm cu situații în care ingineria fragmentată, sugerată de
Popper ca singura metodă rațională în politică, se dezvăluie ca fiind total ineficientă.
În această critică a lecturii lui Popper despre Platon, am arătat, în primul
rând, că nu este adevărat că Platon echivalează fiecare schimbare cu decăderea și,
prin urmare, instanțiarea orașului frumos este imună la schimbare. Dimpotrivă, în
decalajul constitutiv dintre teorie și practică și dintre model și copie, există un spațiu
pentru normativitate și deci pentru schimbare și variație.
Cu alte cuvinte, modelul trebuie, pe de o parte, să fie interpretat, iar pe de
altă parte, să fie supus testului de contingență. Realizarea sa într-un oraș istoric va
varia așadar în funcție de circumstanțe concrete și nu poate fi echivalată cu aplicarea
mecanică a unui plan. În al doilea rând, am subliniat, pe de o parte, faptul că existența
unui standard care nu poate fi identificat cu niciunul dintre orașele istorice existente
oferă un punct de vedere critic pentru a evalua natura orașelor existente, dar și pentru
a evalua eșecurile și succesele în încercările de a crea noi orașe.
Pe de altă parte, solicită o schimbare radicală și o acțiune ori de câte ori
circumstanțele o cer și când kairosul27 poate fi exploatat. În acest fel, utopia lui Platon
oferă o deschidere mai radicală la schimbare decât permite perspectiva lui Popper,
27
Timpul petrecut calitativ în viață.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 321
OPINII
care este părtinitoare de refuzul său de a face toate abordările holistice ale politicii și
de asumarea sa ideologică a democrației liberale ca sfârșit normativ al istoriei.
Toate acestea ar putea părea periculoase în ochii lui Popper. Dar tocmai această
deschidere către excepție, către ceea ce nu exista încă, către cealaltă posibilitate care
nu este deja înscrisă în realitatea existentă și care ar necesita un salt, o răsturnare, o
schimbare radicală de realizat, a permis nașterea democrației liberale din revoluțiile
moderne. Aceasta este democrația liberală care acum, potrivit lui Popper, ar trebui să
stabilească limite de neîntrecut pentru o schimbare politică rațională și semnificativă.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. K. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, Editura Humanitas, 2008
2. Platon, Republica, Editura Antet Revolution, 2010
3. Platon, Opere complete, Editura Humanitas, 2004
4. Plato, Timaeus and Critias, Oxford University Press, 2008
322 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
ON POLITICAL CHANGE
IN THE OPEN SOCIETY
Abstract
In this paper I will limit myself to dealing with an issue that seems particularly
overlooked in the debate about Plato and Popper, namely that of political change. I
will focus on this question by trying to challenge the assumption that has remained
largely unchallenged until now, namely that modern liberal democracy can play the
role of the general standard against which we can judge the thinkers of the past.
In fact, I will show how, in the Open Society, liberal democracy sets the limits of
what counts as «rational» political change, revealing that Popper has a teleological
conception of historical development.
Furthermore, I will suggest a different interpretation of Plato’s approach to the
question of political change, arguing against Popper’s claim that the ultimate goal of
the utopian city in the Republic is to eliminate change, by reverting to tribalism. As I
will try to show, Plato’s utopian construction gives us some better tools than Popper’s
framework for thinking about change in politics.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 323
OPINII
class challenged by the recent transformations of Greek society. Heraclitus therefore
elaborates a form of historicism which correlates change with an “inexorable and
immutable law of destiny”.2
Plato provides a response to the same kind of social experience as Heraclitus,
elaborating a form of historicism whose law of development identifies every social
change with decay and degeneration. The decline of social and political structures
thus serves as a major indicator of historical evolution. This law of decay and
degeneration, however, does not preclude all possibility of human intervention. On
the contrary, Plato’s description of the ideal city aims to represent a state that would
be immune to change and therefore could arrest the decay of human society.
Consequently, Popper emphasizes several times that the real goal of the ideal
city is not justice (for Plato speaks of justice only to mislead his readers) but rather
repose, i.e., political and social stability and the arrest of historical decay.3 The recipe
for achieving this goal is a return to the ancient tribal terms of social life with the
notable addition of creating a ruling class whose superiority cannot be challenged. By
concentrating all power in its hands, the ruling class is able to grant the immutability
of social relations and the stability of the city.
Popper supports this interpretation in two directions, the first being
metaphysical: Popper translates the contrast between the becoming of sensible
realities and the immutability of forms into a law of progressive decay in which every
change that the sensible copy undergoes leads to an increase in the corruptibility and
changeability of the copy and decreases shape similarity. Such a reading rests on
the attribution of forms of both efficient causation and temporal priority. Therefore,
forms would be the point of origin of historical development. This reading is very
problematic, as it transforms what for Plato is a simple metaphysical priority into
a temporal one: on the contrary, Plato never conceived of forms as the origin of
historical development.
The second direction concerns Popper’s particular reading of both the
relationship between the City of Pigs in Book II and Kallipolis and the account of the
degeneracy of constitutions in Books VIII and IX. Popper’s reading of the relationship
between the City of Pigs and Kallipolis is quite imaginative. To bolster his claim
about Plato’s desire for tribalism, he understands the earth-born myth of Book III as
a story of the military subjugation of a sedentary population by a conquering horde,
reminiscent of the Dorian invasion of the Peloponnese. The farmers and craftsmen
of Kallipolis would represent the original population of the City of Pigs, conquered
and subjugated by the Guardians. It is clear, then, that Popper orders the cities along
a historical line, the latter being the development of the former.4
The first is the City of Pigs, founded by farmers and traders, without the
need for military and political rule. Next comes the invasion of the horde and the
2
K. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, Editura Humanitas, 2008, p. 13.
3
K. Popper, op.cit., p. 19.
4
K. Popper, op.cit., p. 50
324 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
establishment of political and military control, which does not yet correspond to
the rule of the philosopher-kings. Eventually, this city degenerates into a timocracy,
followed by progressive decay from one constitutional form to another, due to the
miscalculation in the education of the guards. This mistake is due to the fact that
the rulers of this city—which Popper places in the past—had no true philosophical
knowledge, and therefore did not use a pure rational method, but rather a calculation
aided by perception.5
Plato believes that it is possible to give stability to the ideal city by a
combination of a return to tribalism and the establishment of a class of philosophically
trained rulers who, knowing a better method of calculation based on mathematics
and dialectics, will be able to prevent decay and therefore change. It is clear that,
according to Popper, Plato’s political radicalism does not represent an opening to
a utopian future, but rather a nostalgic longing for the past, to which something
corrective must be added. It is interesting to note that, apart from the eugenic rules,
Popper never analyzes the question of the role of women rulers and philosopher
queens. Indeed, how could the first wave, the participation of women in the physical
and intellectual training of the guards and in governance, fit with the idea of a simple
return to “tribal patriarchy”?!
As we have seen, Popper accuses Plato of seeking to avoid change and freeze
political conditions. But what is the change that Popper advocates? The Open Society’s
consideration of human history is characterized by both a teleological approach and
a strong idea of progress. Applied to history, teleology can be understood in at least
two ways: as expressing a necessary law of development that is progressively and
inexorably realized in the course of history, but also as expressing the natural—but
not necessary—goal of human civilization that strives for its realization uncertain
through history.
In the latter case, teleology represents the establishment of normative standards
for evaluating history. It is the second form of teleology that we can attribute to
Popper. The transition from a closed to an open society can be described as the birth
of our civilization and the beginning of a history teleologically oriented towards
“humanity and rationality...equality and freedom”.6
Since our civilization is still in its infancy, the struggle between an open and
a closed society continues, for there are always attempts to return to the magical
world of tribalism. Popper believes that he can avoid falling into the trap of what he
defines as historicism by avoiding prophecies about the future and determining the
inexorable laws of development. The idea of predictability of historical events, based
on the invariance of historical laws, is the main feature of what Popper considers
historicism.
For Popper, the future of the centuries-old struggle between a closed
5
K. Popper, op.cit., p. 81–82.
6
K. Popper, op.cit., p. 1.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 325
OPINII
and an open society is unresolved and depends entirely on human initiative and
responsibility. The tendency toward humanity and rationality has not the character
of a law of destiny, but rather of the natural purpose of civilization.
Modern liberal democracy, in this scheme, explains the natural end of
civilization because democracy provides the only institutional framework that
allows the use of reason in the political realm. This does not necessarily give eternal
life to democracy, and in this sense, democracy cannot be considered the end of
history. Contrarily, structures and administrations change with time. However, there
is another sense in which modern democracy can be said to be the end of history
for Popper: since democracy is the only fully rational form of government, any
attempt to overcome or challenge democracy nullifies what should be the natural
development of human civilization from birth onwards.7
The logical conclusion of this consideration should be that any alternative to
modern liberal democracy represents a revolt against civilization and is inherently
irrational. This is why Popper must understand Plato’s utopian project to be
fundamentally addressed to the past rather than open to the future. For we cannot
predict the future of human civilization or say that democracy will last forever, but we
can say that any attempt to challenge the framework provided by liberal democracy
is an attempt to resurrect the past and thereby freeze the future. Indeed, by insisting
on the desire to return to the past, Popper ends up considering totalitarianisms as
an anachronistic resistance to change, failing to conceive of them as a result of
modernity.
2. THE AESTHETICISM
Popper’s attitude towards political change now seems clearer. Not every form
of political change is rational, and liberal democracy sets the limits of what can be
considered rational change in politics. This is most evident in the passage where
Popper points out the main similarity between Plato and Marx, namely political
radicalism. Political radicalism as defined by Popper represents the idea of the need
to go to the root of a community’s social and political illness and cure it, both by
doing one’s best to find an answer and by addressing society as a whole.8
“Both Plato and Marx,” he writes, “dream of the apocalyptic revolution that
will radically transfigure the entire social world.”9 This attitude is what Popper calls
aestheticism, a definition that applies eminently to Plato, for Plato himself was an
artist. Therefore, the realization of the ideal city is akin to painting a new picture on
a canvas that must be cleaned before starting.
This is the infamous passage from Book VI of the Republic that Popper has
7
K. Popper, op.cit., p. 4.
8
K. Popper, op.cit., p. 164.
9
K. Popper, op.cit., p. 164.
326 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
in mind:
Taking as a model a fortress and human characters, they will start by making
them pure - which is not easy at all. But you know that they differ in this point from
others, that they will not consent to stoop upon an individual or state to establish its
laws, unless they have received it purely, or they would make it themselves.10
The recipe for cleaning the cloth, or at least the easiest and fastest way to clean
it, will be explained by Socrates later: it consists in sending all the children over ten
years old to the country and separating them from their parents.11 Only through this
separation will it be possible to free children from the ethos of their parents and raise
them according to the new ethos of the beautiful city.
Popper’s concern, however, is not only with the prescription suggested by
Plato, but with the very idea of being able to cure the roots of evil in the political and
social community. Moreover, the approach to society as a whole goes beyond what
can be considered rational in politics: irrationalism, indeed, is inherent in radicalism.
Because change has a positive connotation for Popper, and just as political radicalism
or utopian engineering might appear as the bearer of a very strong notion of political
change, Popper solves the problem by attributing to political radicalism a hidden
desire for a return to the closed society, so that what seems being change is really
nothing more than a hatred of change and a desire for stability.
If liberal democracy and fragmented engineering set the boundaries of
rationality in politics, the notion of change derived from it is actually a very limited
one. So one might ask whether Popper is more afraid of political change than Plato.
To support this hypothesis, in what follows I will try to show (1) that the absence of
change and repose are not and cannot be the end of the Republic, and (2) that the use
of imagination in describing the ideal city, combined with reference to the form of
the Good, they are the devices used by Plato to widen the realm of what is thinkable
and therefore possible, leading to a radical opening in the political realm.
In Book V, Socrates argues that the city’s greatest good is actually its unity. This
passage follows the description of the collectivist arrangements that are necessary to
avoid the privatization of feelings and interests among the guards. The unity of the
guards is the condition of the unity of the city as a whole. The disease of the city, to
be treated by such a radical remedy, is stasis, the constant civil war, driven by greed,
which opposes rich and poor people.
When rulers use their power to their own advantage, for example to accumulate
wealth by exploiting the ruled, trouble in and for the city will be the only result.12
Therefore, the fundamental question is how political power can be exercised in such
a way as to fulfill the interest of all the citizens of the polis, and not the private
interest of the rulers. Only if the interests and well-being of the rulers are identical
with the interests and well-being of the city as a whole can the government avoid
10
Platon, Republica, Editura Antet Revolution, 2010, p.201.
11
Platon, op.cit., p.245.
12
Platon, op.cit., p.246.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 327
OPINII
being an instrument of oppression for the subjugation of the weakest—as opposed
to what Thrasymachus seems to imply in his altercation with Socrates in Book I.13
If political and military rule is necessary because of the existence of conflicts,
the problem to be answered is how to prevent the city’s watchdogs, its guardians,
from turning into wolves and attacking the flock they are supposed to protect.14
Therefore, we understand that not only the abolition of the oikos for the entire tutor
class is a solution, but also the special education they must receive and the radical
reform of literature and the arts. In Book V it is clear that the further and most
important condition for the establishment of both the ideal city and its unity is the
philosophical rule: philosophers must rule.
Popper points out that the passages on pg.17215 of the Republic are the key to
the entire work.16 Here, in order to answer the question concerning the realization
of the ideal city just described, Socrates introduces the third and greatest wave,
namely the philosophical government. The passage is a crucial one. It is therefore
not surprising that Popper wants to find here strong evidence for his own thesis.
Indeed, he finds them, but at the cost of giving an obviously wrong translation
and interpretation of the Greek text: “If, says Socrates, either the philosophers will
not rule in the cities, or those who are now called kings and rulers will not genuine
and adequate philosophy, and if these two - political power and philosophy - do not
come to coincide (and if the numerous threads which now run towards one of them,
but not towards the other, will not be stopped [from proceeding in this way] ), it will
not fit the containment of evils, dear Glaucon, for cities and the human race.”
Translated in this way, the text provides the required evidence: only
philosophical rule can bring rest and end the city’s evils. Popper’s reading of this
passage shows his willingness to find in these few key lines a highly condensed
summary of all three constituent ingredients of Plato’s totalitarianism: historicism,
racism, and utopian engineering. The reference to the “race of men” is surprisingly
interpreted as a reference to the need to maintain the guardians’ racial purity, against
racial degeneration.17 Popper insists on this reading to avoid admitting that here
Plato is actually speaking of the “human race” in the sense of “mankind.” The text,
however, provides no serious basis for Popper’s reading, and “mankind” remains the
simplest translation and interpretation of the Greek term “anthropinon genos.”
Popper then points out what he believes to be the clear opposition offered by
the text, the opposition between divine repose and the evil of change and decay:
“Plato’s remark, with its clear allusion to the opposition between divine repose and
the evil of change and decay” foreshadows the myth of Number and The Fall of
13
Platon, op.cit., p.186.
14
Platon, op.cit., p.108-109.
15
Platon, op.cit., p.198.
16
K. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, Editura Humanitas, 2008, p. 170.
17
K. Popper, op.cit., p. 171.
328 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
Man.”18 However, his translation is clearly wrong. Consider Grube’s19 translation of
the entire passage: “Until philosophers reign as kings, or those who are now called
kings and rulers do not philosophize authentically and properly, that is, until political
power and philosophy coincide entirely, in time that the many natures, which at this
time pursue only one part exclusively, are forcibly prevented from doing so, the
cities will not rest from evil, Glaucon, and I think neither will the human race.”20
As is evident, the opposition between divine repose and fatal change exists
only in Popper’s translation. What Socrates is saying here is something else, namely
that philosophical rule is the condition for the cessation of the evils suffered by cities
and human beings. The key passage of the Republic provides no evidence at all in
the direction of Popper’s thesis. However, we still need to answer a more general
question: Does the end of stasis, through the unity of the guardians and thus of the
city, amount to rest in the sense of a complete cessation of change? This would be the
case if, as Popper believes, Plato automatically equated change with decay.
As we saw earlier, the metaphysical argument that Popper offers to support this
view, the temporal priority of Forms, does not hold. Moreover, the second argument
that Popper offers, the interpretation of the degeneration of forms of government in
Books VIII and IX, does not hold.
There is no indication that Plato really believed in the existence of a historical
cycle of decay of each form into the next. In fact, if one were to really interpret this
text as telling a genealogy of forms of government, each deriving from precedents in
both a temporal and a causal order, one could not fail to recognize the presence of a
series of paradoxes and contradictions unsolvable, because the causal links provided
by the text are inconsistent.
Plato narrates a story of decline only to emphasize the intrinsic instability of
every constitution. Moreover, his description cannot be taken as a description of
actually existing forms of government, for it is willingly caricatured. Indeed, Plato’s
intention is to describe model states, each of which is governed only by its own
characteristic value, without any admixture with other values: in this way he can
show the extreme consequence of the consistent application of a single value to
political government.21
On a more general level, the equation of change (kinesis) and disintegration
is highly implausible. First of all, change is admitted by Plato also taking place at
the level of intelligible realities, for example, the soul. In the Sophist, denying that
kinesis has a part in being, Plato critically points out that the friends of the forms
come to regard being as something that remains unchanging, solemn, and holy, but
which neither lives nor thinks. Change is here the condition for having intelligence
about things and for being alive. But how could we understand this statement if Plato
18
K. Popper, op.cit., p. 171.
19
Ediția din 1974 a Republicii lui Platon, tradusă de G.M.A Grube.
20
K. Popper, op.cit., p. 247–84.
21
Platon, Opere complete, Editura Humanitas, 2004, p. 181.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 329
OPINII
really identified every change with decay? This would imply that the kind of kinesis
required by the act of intelligence is also a decline.
Moreover, even if we consider becoming, which is constitutive of the sensible
world, once we recognize the ontological inferiority of children to ideal patterns and
characterize the difference between children and forms as the difference between
becoming and true being22 there is no reason to consider becoming as evil as such, or
to regard any change as a change for the worse.
It would be enough to think of change in the physical realm to recognize the
problems that would arise from such a view. If change is always decline, how could
one distinguish between different kinds of physical phenomena, such as corruption?
It would be natural to think, instead, that within the model-copy relationship,
generation and growth should have a positive connotation, despite the fact that they
are phenomena of change.
Now, if the identification between change and decay does not hold on a
metaphysical or physical level, why should it hold on a political one? Moreover,
Popper is the first to point out the strong relationship between Plato’s political vision
and his metaphysics when trying to find evidence for his thesis in the theory of forms.
In the Timaeus, after summarizing his previous treatment of the ideal city,
Socrates shows dissatisfaction with the picture that has just been presented. He says
that he feels like those who look at magnificent but still and lifeless animals in the
painting and strive to see them in motion.23 Although it is not at all clear whether this
movement should be attributed to the ideal city as such, or only after its instantiation,
it would still seem that, at the political level, kinesis is also necessary for the city to
be alive, and not motionless and lacking of life like an animal in a painting.
3. POLITICAL RADICALISM
So far we have investigated the problem of change in the beautiful city in
order to show that Popper’s charge against Plato is unfounded. We now step forward
and discuss the question of the kind of change that is necessary for Plato to make the
ideal city feasible.
To this end, we will examine the second charge against Plato, that is, political
radicalism, which is related to the question of the relationship between model and
copy. We will analyze Plato’s radicalism and finally show that it provides us with
better and more relevant tools for considering change in the political realm than
Popper’s defense of fragmentary engineering and liberal democracy.
In Book V, immediately after making it clear that he would be satisfied with
the approximation of the ideal city, Socrates nevertheless continues to explore the
conditions for the realization, even in part, of the Kallipolis. His method seems at
22
Plato, Timaeus and Critias, Oxford University Press, 2008, p.76.
23
Plato, op.cit., p.84.
330 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
first, paradoxically, very similar to Popper’s piecemeal approach, for Socrates invites
his interlocutors to look for the smallest change that would enable their city to achieve
the kind of constitution he described: “of preferably only one (transformation), if not
two, the least numerous and important possible.”24
A piecemeal approach, however, is not effective, and Socrates suddenly
changes direction, declaring that there is a change that would be necessary, but
that this change, while possible, is neither small nor easy. For such a change is not
the easy kind he seemed to advocate earlier, but is testified to by Socrates’ fear of
appearing ridiculous and contemptible. It is, indeed, a matter of making political
power and philosophy coincide.
As we saw in Book VI, Socrates suggests the first necessary step for
philosophers who would like to reform the city: cleaning the canvas. That is, the
deportation of all citizens over the age of ten.25 At least two interpretations of this
passage are possible: either Socrates is suggesting an effective expulsion from the
city of all citizens over the age of ten, or sending them to the country is tantamount
to relegating them to the productive class, that is, excluding them from military
and political participation. In both cases, the point is that against the ethos acquired
through education, against acquired habits and against the weight of a long tradition,
reforms cannot help: these citizens cannot be re-educated. To make room for the
new, it is necessary to first get rid of the old.
The passages in the Republic just mentioned should be enough for those who
take the ideal city discourse seriously to at least partially agree with Popper when he
attributes political radicalism to Plato. Indeed, Plato seems to approach society as a
whole, to be willing to find the roots of the city’s ills and to be ready to offer a radical
solution for it that would involve radical change, rather than a piecemeal approach
to individual problems that could be solved by reforms. What is less clear, however,
is why political radicalism should be inherently irrational or play a negative role.
Popper’s main reason for his rejection of a holistic approach to politics, such
as that of utopianism and political radicalism in general, is that such an approach
does not allow for rational discussion in relation to given ends.
By proposing to transform the whole of society according to a predetermined
plan, utopianism fails to recognize the unpredictability of historical and human events
and hides their fundamental uncertainty. It is therefore fundamentally unscientific
because it violates the principles of the scientific method and, in particular, fallibilism.
Aiming to transform not only society but also the human being according to the
new society he wants to build; making empirical testing of successes and failures
impossible.
Therefore, a good rule of thumb in politics is to avoid distance and abstract
goals. Popper’s argument is not limited to utopianism, but also applies to historicism
24
Platon, Republica, 2012, Editura Antet, p. 172.
25
Platon, op.cit, p. 245.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 331
OPINII
and any holistic approach to politics in general. It is therefore the basis of his criticism
of political radicalism. In this sense, Popper is not only criticizing the idea of a pre-
established model, but more generally he is criticizing the approach to society as a
whole with the aim of turning it upside down. It can be deduced, therefore, that this
criticism of political radicalism would also be valid for those who want to radically
change a society based on a set of general goals, without, for this reason, having a
model for the new society.
When applied to politics, Popper’s falsification or fallibilism perspective reveals
itself to be deeply flawed. First, Popper underestimates the crucial motivational role
played by what he calls abstract and general goals in political situations that require
massive mobilization of people, from political and social resistance to totalitarian
regimes like Nazism to revolutionary processes.
For example, would Popper’s piecemeal approach and refusal of distant,
holistic and abstract goals have had sufficient motivational power to push the
Egyptian people to defy and then defeat the Mubarak regime by occupying Tahrir
Square? In the past, as in the present, it seems that the effort to radically change a
particular social and political system played and still plays a decisive role in the
efforts towards or in the establishment of the very liberal democracy that Popper
wants to defend.
Second, how could the fallibilism argument apply to situations that are so
corrupt that no partial reform is possible? Indeed, in the face of such events as the
rise of Nazism, a piecemeal approach reveals itself to be useless, to say the least.
In such cases, the elimination of concrete evils would mean nothing more than the
complete reversal of the current situation and the establishment of an entirely new
political regime. Moreover, who and what decides that a goal is abstract and general
and therefore utopian?
The risk in Popper’s refusal of political radicalism is to delegitimize the
political dynamics or actions that make possible and even achieve goals that in
the past have generally been considered distant and abstract, if not impossible. For
example, consider the overthrow of an absolute monarchy and its replacement by a
republic in the French Revolution.
To conclude, then, the main problem is that Popper wants to enjoy the benefits
of liberal democracy, implicitly at the same time delegitimizing its genesis, or what
could be called, according to his definition, political radicalism.
It could be argued that the fallibilism argument is only valid in democratic
societies, where in theory a fragmented approach is always possible. For only in
democratic societies is there the political and social openness necessary for gradual
and partial reform processes. There are two main objections to this. First, there is
no theoretical basis in the fallibilism argument for making such a distinction. If
the approach to society as a whole is unscientific, it is unscientific in an autocratic,
closed society as well as in an open society.
332 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
Secondly, Popper runs the risk of slipping into an empty political formalism.
Indeed, he should show, first of all, that a democratic society allows for piecemeal
reforms not only in theory but also de facto, and this depends not only on theory but
also, necessarily, on historical and social analysis empirical. He should then show
that a democratic society can never be so corrupt that a piecemeal approach becomes
useless, so that radical change is necessary.
Since he explicitly refuses this, stating that democratic societies are uncertain
and fallible, the result is that his fallibilism argument ends up delegitimizing any
attempt at radical change that would open up the possibility of a better society.
Returning to Plato, since sometimes the approach to society as a whole can
prove to be politically necessary, we can understand that Plato, rather than Popper,
enables us to think about the necessary change. He does this by suggesting a
dimension that is external to any existing historical society: the reference to forms,
and therefore the claim of justice, on the one hand, and the recourse to utopia, on
the other. This reference not only allows us to conceive of a radical break with an
existing historical society when it is necessary, but also provides us with the standard
for judging success and failure in creating the new society. In other words, the
pattern established by the beautiful city allows for criticism, and therefore processes
of falsification, much better than the extreme openness of liberal democracy.
The very fact that Kallipolis is not impossible, however, already provides
the necessary vantage point to both see and criticize the profound injustice of the
existing city, and to remain open to the emergence of the exceptional, of what is
beyond and outside the normal course historic.
CONCLUSION
Challenging Popper’s two main charges against Plato, that of holding a form
of historicism that equates change and decay and that of political radicalism, we
have seen that Plato offers a more consistent and valid view of political change
than Popper. Indeed, Plato’s vision enables us to face situations where the piecemeal
engineering suggested by Popper as the only rational method in politics is revealed
to be totally ineffective.
In this critique of Popper’s reading of Plato, I have shown, first, that it is not
true that Plato equates all change with decay, and therefore the instantiation of the
beautiful city is immune to change. On the contrary, in the constitutive gap between
theory and practice and between model and copy, there is a space for normativity and
thus for change and variation.
In other words, the model must, on the one hand, be interpreted, and on the
other hand, be subjected to the contingency test. Its achievement in a historic city
will therefore vary according to concrete circumstances and cannot be equated with
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 333
OPINII
the mechanical application of a plan. Second, I have emphasized, on the one hand,
that the existence of a standard that cannot be identified with any of the existing
historical cities provides a critical point of view to evaluate the nature of existing
cities, but also to evaluate failures and successes in attempts to create new cities.
On the other hand, it calls for radical change and action whenever circumstances
demand it and when kairos26 can be exploited. In this way, Plato’s utopia offers a
more radical openness to change than Popper’s perspective allows, which is biased
by its refusal to make all approaches to politics holistic and its ideological assumption
of liberal democracy as the normative end of history.
All this might seem dangerous in Popper’s eyes. But precisely this openness
to the exception, to what did not exist yet, to the other possibility that is not already
inscribed in the existing reality and that would require a leap, an overturn, a
radical change to achieve, allowed the birth of liberal democracy from the modern
revolutions. This is the very liberal democracy that now, according to Popper, should
set insurmountable limits to rational and meaningful political change.
BIBLIOGRAPHIC REFERENCES
1. K. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, Editura Humanitas, 2008
2. Platon, Republica, Editura Antet Revolution, 2010
3. Platon, Opere complete, Editura Humanitas, 2004
4. Plato, Timaeus and Critias, Oxford University Press, 2008
26
Quality time spent in life.
334 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
Carla POPESCU1
Abstract
Abstract
The famous trial of Socrates is still relevant today. It is the process against truth,
against uncomfortable intelligences, against questions. Although the questioner’s
arguments in his defense were impeccable, Socrates was nevertheless sentenced to
death. And today, sometimes, it’s about the same. Truth need not defend itself, because
it should never be accused. But, apparently, that’s the way the world is made.
1.
T
ema dialogului a fost, a rămas și încă este una extrem de importantă, atât
la vremea respectivă, cât și ulterior, în cele peste două milenii care au
trecut de la Procesul lui Socrate: exercitarea dreptului la apărare a unui pârât, în fața
unui for de judecată, alcătuit din 502, în cazul lui Socrate. Pârâtul, adică Socrate,
fiind unul dintre cei mai importanți și mai speciali înțelepți ai antichității, în Atena
1
Facultatea de filosofie, Universitatea din București
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 335
OPINII
antică, celebrul Socrate, susținea că nu el nu este înțelept, deși a fost însărcinat de
Zeus, prin oraculul de la Delfi, să dovedească celor care se consideră înțelepți, dacă
sunt sau nu înțelepți.
Nu se considera înțelept, dar afirma că are o anumită înțelepciune nativă.
Însuși Zeus, prin oracol, îi spusese că nu cunoaște un om mai înțelept ca el.
Deși, după cum spune Zeus, doar zeii sunt înțelepți. Unii dintre oameni, cei care pot
fi numiți înțelepți, au una inferioară înțelepciunii zeilor.
Cum vine cestiune aceasta cu gradarea înțelepciunii, dacă nu e un paradox, e
cumva ceva care va da – și a dat – mult de furcă în ierarhizarea valorilor, și acesta –
ierarhizarea valorilor –, din vremurile care au urmat, un concept discutabil.
Întrebărețul Socrate este chemat în fața instanței, în urma pârei făcută de Meletos,
la care s-au alăturat Anitos și Lycon, din partea politicienilor și meșteșugarilor, prin
care Socrate era învinuit că nu crede în zei, săvârșește nedreptăți, cercetează cele
cerești și cele de sub pământ și, prin vorbire, schimbă o cauză nedreaptă, făcând-o
dreaptă.
Potrivit legilor de atunci, învinuitul avea dreptul să se apere.
Dialogul propriu-zis are loc în cadrul apărării lui Socrate se produce între
Socrate, care întreabă și Meletos, care răspunde. Lui i s-au acordat câteva ore pentru
întreaga apărare, măsurate cu clepsidra, dar învinuirea sa era de 30 de ani.
2.
Socrate era învinuit că săvârșește nedreptăţi şi se trudește să cerceteze cele
de sub pământ și cele cerești, că schimbă prin vorbire o cauză nedreaptă, făcând-o
mai dreaptă, și îi învaţă la fel şi pe alţii. Iar el trebuia să dovedească juraților că nu
e așa, sau să-și accepte vinovăția.
Dușmăniile împotriva lui Socrate – spune și demonstrează el – s-au stârnit, pe
de o parte, din invidie și, pe de altă parte, din faptul că mulți tineri, mai ales din clasa
celor bogați, neavând ce face, îl urmau pe Socrate în cercetările lui care, în esență,
constau în a dovedi celor ce se credeau înțelepți că nu sunt înțelepți. Adevărul îi
supăra pe cei mai mulți dintre aceștia.
Unii dintre cei tinerii care-l urmau pe Socrate – arta dialogului inteligent era
fascinantă, dar și primejdioasă –, făceau și ei, la rândul lor, astfel de cercetări care, în
esență, îl iritau pe cel care se credea înțelept și i se dovedea, prin dialog, că nu este.
Reproșurile i se făceau însă lui Socrate, pentru că, în viziunea detractorilor săi – și
nu numai – el era cel care-i strica pe tineri.
3.
Așadar, în secvența apărării (învinuitul avea, potrivit legii, dreptul, și obligația
să se apere, să le spună juraților cum stau lucrurile, să-și dovedească nevinovăția
sau să-și recunoască vinovăția), Socrate trebuia să se apere de acuzațiile care i se
336 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
aduceau privind unele fapte pe care el nu le-a făcut.
Socrate a fost o figură mare în lumea antică, s-a vorbit mult de el, se mai
vorbește și azi, iar procesul lui reprezintă efectiv un fapt și un eveniment care nu-și
va pierde niciodată valoarea și importanța.
De aceea, partea întâi a acestei scrieri a lui Platon (Apărarea lui Socrate),
intitulată Observații introductive, începe cu o laudă adusă de Socrate celor care l-au
pus pe scaunul de învinuit. Jurații tocmai porniseră clepsidra.
„Nu ştiu, bărbaţi ai Atenei (este vorba de cei 502 jurați) cum veţi fi fost voi
înduplecaţi de pârâtorii mei, însă eu, ascultându-i, mai că mi-am uitat de mine
însumi, atât de convingător au vorbit!
Şi cu toate acestea, la drept vorbind, nu au spus nimic adevărat. De una însă
m-am mirat mai mult ca de toate neadevărurile înşirate de ei: au spus că trebuie să
vă temeţi de mine, să nu vă înşel, întrucât sunt primejdios în vorbire. În adevăr, nu
le-a fost măcar ruşine că eu cu fapta îi voi dovedi mincinoşi, numaidecât, acum când
luând cuvântul mă voi arăta cu desăvârşire nemeşteşugit în arta vorbirii. Aceasta
mi se pare cea mai mare neruşinare ce poate fi; natural, afară de cazul când ei ar
înţelege prin vorbele primejdios în vorbire o însuşire a celui ce spune fără ocol
adevărul; numai în acest înţeles aş putea consimţi că sunt orator, însă vedeţi, nu în
sensul lor.
Cred că aceştia n-au rostit nici un cuvânt care să cuprindă adevărul; de la
mine nu veţi auzi nici unul care să nu spună întreg adevărul”.
4.
Argumentele învinuirii:
- Socrate săvârșește nedreptăți;
- nu crede în zei;
- cercetează cele de sub pământ și cele cerești;
-schimbă prin vorbire o cauză nedreaptă, făcând-o dreaptă și una dreaptă,
făcând-o mai dreaptă;
- strică tineretul.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 337
OPINII
pe cele care țin de gura târgului, rezultate din pâră, de ce se vorbește despre Socrate
pe stradă și pe scenă, iar aceste învinuiri nu sunt justificate și probate prin fapte
concrete, cercetate.
Cei care-l acuză pe Socrate nu au alte argumente decât cele care au rezultat
din pâră și nu le invocă încă odată, întrucât nu cei ce-l acuză consideră că trebuie
să justifice acuzarea, ci el, Socrate, trebuie să-și dovedească, în fața juraților,
nevinovăția.
Din această perspectivă, inclusiv argumentele celor care acuză nu sunt relevate
de ei, ci tocmai de către cel care este acuzat, adică de Socrate, care trebuie să le
dovedească inconsistența.
Platon, cel care a scris Apărarea lui Socrate, a centrat textul nu pe atitudinea
ofensivă a acuzării, ci pe atitudinea contraofensivă înțeleaptă, metodică și meticuloasă
a celui învinuit adică a lui Socrate, care era cu adevărat un om înțelept, dar incomod
și supărător, pentru că, se știe, uneori adevărul nu a agreabil, iar Platon cunoștea mai
bine ca oricine calitățile lui Socrate.
Textul se centrează operațional pe tehnica întrebărețului care nu bate însă în
retragere, nu așteaptă la colț, ci, ca totdeauna în arta dialogului pe care el o stăpânea cu
desăvârșite – iar acesta este un punct forte în textul lui Platon –, folosește întrebarea
subtilă pentru a-l face pe Meletos să se demaște.
Desigur, este vorba de un proces nedrept – după 2000 de ani Socrate a fost
reabilitat –, dar Platon nu putea să nu prindă în condei un eveniment atât de însemnat,
în care o minte sclipitoare face ce vrea cu jurații – nimeni nu-l contrazice – chiar
dacă publicul murmură a aprobare sau a îndoială.
Textul, deși scris de un filosof genial, nu eludează metehnele epocii, dar nici
nu le pune pe tavă. Se află acolo, undeva, în subînțelesul cuvintelor.
Dacă lucrurile stau așa cum zice textul dialogului – deși există un singur
dialog, cel al lui Platon cu Meleton – iar restul textului, tot un fel de dialog, mai mult
un monolog, în care Socrate prezintă celor prezenți la proces (cei 502 jurați) un fel de
sumar al vieții lui, iar conținutul acestui sumar este tocmai setul de argumente care
desființează argumentele învinuirii.
„Spuneţi unii altora, dacă m-aţi auzit vreodată cercetând şi vorbind despre
asemenea lucruri, fie mult, fie puţin. De aici veţi înţelege că tot aşa sunt şi celelalte
învinuiri pe care mi le aduce marea mulţime. Nu-i adevărat nici ceea ce desigur
aţi auzit, cum că mă silesc să dau învăţături oamenilor şi astfel fac avere; nu este
adevărat nici aceasta, deşi mi-ar părea lucru frumos dacă cineva este în stare să dea
învăţătură altor oameni, cum face Gorgias din Leontinoi”.
338 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
Concluzie
Autorul textului nu trage o concluzie, ci lasă cuvintele și urmașii să vorbească
despre unul dintre cele mai fascinante procese ale antichității.
După două milenii, Socrate a fost reabilitat.
Pentru el, prea târziu, pentru mulți dintre noi, prea devreme.
340 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
LEGEA ŞI MATEMATICA.
Greşelile elementare de aritmetică conţinute în unele acte
normative conduc la aplicarea greșită a acestora
„Matematica este un mod de exprimare a legilor naturale, este cel mai simplu şi
cel mai potrivit chip de a înfăţişa o lege generală sau curgerea unui fenomen, este cea
mai perfectă limbă în care se poate povesti un fenomen natural”. (Gheorghe Ţiţeica).
Rezumat
Abstract
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 341
OPINII
Exemplul nr. 1. Prin pct. 83. (1) din Normele metodologice de aplicare a art.
161 din Codul fiscal se prevede:
[…]„Exemplu de ajustare a dreptului de deducere […]:
Ajustarea dreptului de deducere se efectuează astfel:
A. Ajustarea pentru taxa dedusă aferentă dobândirii bunului imobil
- Taxa dedusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei
- Taxa dedusă pentru perioada 15 aprilie 2005 - 31 decembrie 2007, respectiv
33 de luni, nu se ajustează.
- Ajustarea taxei deduse pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 aprilie 2010:
- 5.700.000 lei : 5 ani = 1.140.000 lei
- 1.140.000 lei : 12 luni = 95.000 lei
- 5 x 12 = 60 luni - 33 luni = 27 luni x 95.000 lei = 2.565.000 lei - taxa care
se ajustează.
B. Ajustarea taxei deduse aferente lucrării de modernizare începute în anul
2006 şi finalizate în anul 2007
- Taxa dedusă aferentă modernizării: 190.000 lei
- Taxa dedusă pentru perioada 20 aprilie 2007 - 31 decembrie 2007, respectiv
9 luni, nu se ajustează.
- Ajustarea taxei deduse pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 aprilie 2011:
- 190.000 lei: 5 ani = 38.000 lei
- 38.000 lei : 12 luni = 3.166,7 lei
- 60 luni - 9 luni = 51 luni x 3.166,7 lei = 161.501,7 lei - taxa care se
ajustează.”
342 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
nu poate fi numită matematică din cauză că este o „expresie nonsens”, este o expresie
lipsit de înțeles, este o a b s u rd i t a t e .
- 190.000 lei: 5 ani = 38.000 lei, care, din punct de vedere matematic,
este greşită deoarece - 190.000 lei: 5 ani = – 38.000 de lei
- 38.000 lei : 12 luni = 3.166,7 lei, care, din punct de vedere matematic,
este greşită deoarece - 38.000 lei : 12 luni = – 3.166,7 lei.
- 60 luni - 9 luni = 51 luni x 3.166,7 lei = 161.501,7 lei, expresie care nu poate
fi numită matematică din cauză că este o „expresie nonsens”, este o expresie lipsit de
înțeles, este o a b s u rd i t a t e .
Aceste grave g r e ş e l i 1) în respectarea unor elementare reguli aritmetice şi
2) în cunoaşterea normelor elementare de redactare/tehnoredactare şi de punere în
pagină a textelor, sunt inadmisibile în conţinutul actelor normative.
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 343
OPINII
semnul aritmetic „minus”), care este tot o liniuţă, consecinţa fiind schimbarea
valorii sumelor respective, din „sume pozitive”, în „sume negative”, precum în
următoarele exemple.
1.1. Exprimarea greşită:
„- 5.700.000 lei : 5 ani = 1.140.000 lei
- 1.140.000 lei : 12 luni = 95.000 lei”.
1.2. Exprimarea corectă este:
1.2.1. Fie:
„5.700.000 lei : 5 ani = 1.140.000 de lei.
1.140.000 lei : 12 luni = 95.000 de lei”.
1.2.1. Fie:
„– 5.700.000 de lei : 5 ani = – 1.140.000 de lei
– 1.140.000 lei : 12 luni = – 95.000 de lei”.
Bibliografie.
Tori Large. Dicţionar ilustrat de matematică. Editura Aquila. Traducere din
limba engleză.
E. Dăncilă, I. Dăncilă. Dicţionar de noţiuni şi metode matematice. Erc Press,
2005.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Num%C4%83r_compus.
Dicţionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX), apăruta sub egida Academiei
Române.
Dicţionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (DOOM),
apăruta sub egida Academiei Române.
Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii
346 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
OPINII
publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 1067 din 17 noiembrie 2004.
Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru
elaborarea actelor normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 139 din 31 martie
2000.
Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
publicată în Monitorul Oficial nr. 651 din 20 iulie 2004, în vigoare pe perioada 20
iulie 2004 – 31 decembrie 2015.
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul
Oficial nr. 547 din 23 iulie 2015, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2016.
10.03.2021
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 347
VERSURI
COASTA VORBEI
Căci nimicul nu-i nici spusă, nu-i nici fapt, nu e nici zid,
e doar vorba din tăcere, când tăcerile ucid.
Gheorghe Văduva,
București, 26 martie 2023
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 349
UNIVERS STRATEGIC
Ne găsiți la adresa:
350 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023
UNIVERS STRATEGIC
REDACTARE ŞI TEHNOREDACTARE
Gheorghe VĂDUVA
Email: [email protected]
RESPONSABIL DE NUMĂR
Gheorghe VĂDUVA
ADRESA
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate
Splaiul Unirii nr. 176, Sectorul 5, Bucureşti
Telefoane: (021)330.70.00; 330.79.11: 330.79.17. Fax: 021.330.87.74
Email: [email protected] sau [email protected]
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023 351
352 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(53)/2023